Statutul juridic al persoanei: Cetatenia

Cetatenia este o institutie juridica de granita, intre dreptul constitutional, dreptul international privat,
dreptul international public.
I.

Ce este cetatenia?

Termenul cetatenie este polisemantic: institutia juridica, ansamblu de norme juridice care
reglementeaza relatiile sociale pe care le stabileste fiecare individ atat cu celelalte persoane cat si cu
statul. Este in egala masura si o stare, conditie juridica: o persoana trebuie sa indeplineasca anumite
cerinte pentru a avea un anumit statut juridic: cetatenia este un fel de descriere a unei stari in care se
afla o anumita persoana.
Starea aceasta juridica trimite la situatiile in care persoanele fizice erau plasate in anumite paturi
sociale in functie de amploarea si de importanta drepturilor pe care le aveau, erau fie sclavilor,
iobagilor, taranime libera, aservita, nobilime. Stari sociale din premodernitate, pe care le mai regasim
intrucatva in India, in castele sociale.
In limbajul juridic romanesc, s-a impus terminologia de cetatenie, termen cu radacina in civitas,
polites. Cetatenia desemneaza legatura care se stabileste intre individ si stat. In terminologia
romaneasca s-a folosit si se foloseste si termenul de nationalitate. Populatia se poate defini in mai
multe feluri si nu exista o unitate de viziune. Populatia statului este totalitatea indivizilor care se
supun normelor juridice ale unui stat.
1. Cetatenii, care sunt in legatura directa cu statul, sau si strainii, care se afla pe teritoriul roman,
intrucat se supun legii romane?
2. Cei care au o legatura ancestrala intre ei, au in comun o zestre de valori, mistica, etnica
comuna, legatura de sange dintre indivizi. Criteriul etnic elimina celelalte populatii neromane,
lipoveni, rusi, evrei, maghiari.
3. Dupa un criteriu civic: toti cei care vor sa se supuna legilor statului si se autodeclara cetateni
sunt cetateni.
Termenul cetatenie desemneaza legatura dintre individ si stat. In limbajul juridic romanesc mai
vechi acest concept a fost desemnat si cu termenul de nationalitate. In Europa de Vest,
actualmente, nationalitate inseamna cetatenie. In Balcani, cele doua cuvinte au sensuri diferite. Sa dorit disocierea dintre legatura dintre individ si stat si criteriul etnic al definirii populatiei.
Criteriul etnic nu este unul care se suprapune cu cetatenia. Exista astfel cetateni romani de etnie
maghiara, germana, rusa. Criteriul cetateniei este definit prin norme juridice, de catre stat, ceea ce
inseamna ca o persoana poate fi, in relatie cu un stat anume, fie cetatean, fie necetatean, iar daca
este necetatean, atunci are o legatura directa cu un alt stat (cetatean strain), fie nu are nicio
legatura cu vreun alt stat (apatrid). Cetatenia este definita in mod obiectiv. In Romania,
nationalitatea este un criteriu subiectiv, nu e definita prin norme juridica, depinde de declararea
voluntara a fiecarei persoane ca apartine de o anumita etnie, dar si de declaratia comunitatii
respective ca respectivul individ face parte din comunitate. Ambele elemente sunt subiective. Nu
e posibil ca o persoana sa se declare de o etnie iar ea sa nu il recunoasca, sau etnica sa il considere
membru, iar individul respectiv sa se considere membru al unei alte nationalitati. Termenul
nationalitate prezinta interes pentru legile asupra minoritatilor, din dorinta de a le proteja, insa nu
exista criterii dupa care sa se stabileasca nationalitatea in mod obiectiv, la recensamant, oricine se

poate declara de orice etnie si orice religie, iar statul nu solicita recunoasterea de catre comunitate
a apartenentei acelui individ la ea.
Cetatenia romana este calitatea persoanei care exprima anumite relatii permanente, durabile in timp,
dintre acea persoana si statul roman, legatura prin care se dovedeste relatia speciala, aproape
apartenenta pe care o are acea persoana la statul roman, si care confera respectivei persoane
posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si tuturor obligatiilor prevazuta de Consti
Cetatenia are o natura juridica controversata:
Ce numim cetatenie azi a fost multa vreme considerat o intelegere, contract, in baza caruia statul are
drepturi si obligatii, la fel ca si cetateanul. Cetatenia a fost vazuta ca un contract sinalagmatic: dreptul
de a allege corespunde obligatia statului de a organiza alegeri. Viziunea contractualista a cetateniei
ridica o problema: un asemenea contract se poate rupe atunci cand nu se executa obligatiile. In fapt,
daca nu se indeplinesc obligatiile, se aplica penalitati (poprire pentru neplata taxelor, etc).
Statutul juridic al unei persoane depinde de cetatenie: daca e cetatean al statului de referinta, in
virtutea cetateniei, are totalitatea drepturilor si obligatiilor. Daca nu are o asemenea legatura juridica
cu statul de referinta, sunt doua posibilitati: apatrid sau cetatean strain.
Exista o organizatie internationala care elibereaza documente apatrizilor si care atesta elemente
personale nepatrimoniale: numele, data si locul nasterii. Apatrizilor le e greu sa isi stabileasca
domiciliul. In functie de cetatenie, o fiinta umana are sau nu drepturi. Pentru a stabili natura juridica a
cetateniei, trebuie sa ne raportam la conceptul de capacitate juridica.
Capacitate juridica: aptitudinea abstracta a unei persoane de a avea drepturi si obligatii, posibilitatea
in timp, a existentei, posibilitatea unei posibilitati.
In dreptul civil, se distinge capacitate de exercitiu si capacitate de folosinta. Dar este o distinctie
specifica dreptului civil, este un mod de a privi capacitatea juridica. In dreptul muncii, capacitatea
juridica deplina incepe la 16 ani. Pe VCC, femeia devenea majora la 15 ani (dreptul familiei).
Capacitatea juridica ajuta sa intelegem statutul juridic al persoanei. Cetatenia e parte integranta a
capacitatii juridice a persoanei persoanei.
Capacitatea juridica e un instrument care ne ajuta sa intelegem statutul juridic al persoanei. Cetatenia
juridica e parte integranta a capacitatii juridice a persoanei. Ca sa isi poata exercita drepturile, trebuie
sa fie cetatean roman ca sa beneficieze de drepturile prevazute de legea romana.
Cetatenia juridica e element component al capacitatii juridice a persoanei. Capacitatea juridica
e deplina pentru cetateni si restransa pentru straini si apatrizi (art 12 Constitutie: strainii si
apatrizii se bucura de protectia bunurilor si a persoanei), dar niciun cetatean strain nu poate
vota. Capacitatea lor este stransa in comparatie cu capacitatea juridica a cetatenilor romani,
raportat la statul roman, dar au capacitate deplina raportat la statul de referinta.

II.

Regimul juridic al cetateniei romane

A. Sediul materiei
Exista si reglementarea internationala a cetateniei romane: Conventia europeana asupra cetateniei
adoptata in 1997, introdusa in dreptul intern prin legea 396/2002.
Reglementarea este art 5 Constitutie si Legea cetateniei, 21/1991.

B. Principiile cetateniei romane

Principiile care reglementeaza cetatenia la nivel international si intern au in vedere cetatenia ca
legatura dintre individ si stat: individul si statul trebuie sa aiba o anumita conduita unul fata de
celalalt. Legatura este ope legis. Dincolo de frazele patriotarde si lozinci goale de continut, cetatenia
presupune loialitate fata de stat, inseamna sentimentul de patriotism.
1. Reglementarea romana in materie stabileste un principiu esential: Persoana care a dobandit
cetatenia pe calea nasterii nu o poate pierde ca urmare a unei sanctiuni din partea statului roman.
Inainte de 1989, statul roman retragea cetatenia daca o persoana trecea ilegal frontiera si aplica
pedeapsa din Codul Penal.
Apatridia, desi presupune lipsa de obligatii fata de vreun stat, este o stare nedezirabila, pentru ca,
chiar daca ajunge la organizatia internationala din SUA care ii elibereaza documentele de
calatorie, care atesta caracterele nepatrimoniale, nu are protectie juridica, nu are alte documente
care sa ii ateste drepturi, este o stare juridica neplacuta.
Ca reactie la aceasta pedeapsa din perioada comunista, Constituantul a prevazut prin Constitutia
din 1991 imposibilitatea de a se retrage cetatenia dobandita pe calea nasterii. Se poate pierde daca
cetateanul vrea sa o piarda. Tot ca o reactie, legea cetateniei distinge intre doua proceduri de
dobandire: la cerere si pe calea repatrierii. Pentru ca anterior 1989, persoane care paraseau ilegal
teritoriul pierdeau cetatenia romana ope legis, legiuitorul in 1991 a prevazut un mod special de
redobandire a cetateniei. Este o redobandire ca urmare a repatrierii, care nu inseamna neaparat
restabilirea domiciliului, e suficienta restabilirea resedintei.
2. Numai cetatenii romani sunt tinuti sa indeplineasca toate obligatiile.
3. Cetatenii sunt egali in drepturi si indatoriri
4. Cetatenia este o chestiune care tine de puterea decizionala a statului, aflat la discretia
competentelor decizionale ale statului, o constatare a faptului ca natura juridica a cetateniei nu
este aceea de contract.
5. In regimul juridic din Romania, intre institutia juridica a cetateniei si institutia juridica a casatoriei
nu exista conditionari, exista doar legaturi.
6. Numai cetatenii romani au toate drepturile:
Art 18 din Constitutia Romaniei stabileste ca:
(1) Cetenii strini i apatrizii care locuiesc n Romnia se bucur de protecia general a persoanelor
i a averilor, garantat de Constituie i de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acord i se retrage n condiiile legii, cu respectarea tratatelor i a conveniilor
internaionale la care Romnia este parte.

Art 5 din Constitutia Romaniei:

(1) Cetenia romn se dobndete, se pstreaz sau se pierde n condiiile prevzute de legea
organic.
(2) Cetenia romn nu poate fi retras aceluia care a dobndit-o prin natere.
Care sunt drepturile care sunt ale cetatenilor si nu sunt si ale strainilor si apatrizilor?
Prin revizuirea din 2003 s-au adaugat anumite elemente, in contextul aderarii la UE, care au facut sa
se relativizeze anumite drepturi exclusive ale cetatenilor.

1. Dreptul de a alege si a fi ales in alegerile care vizeaza suveranitatea de stat, in alegerile

generale: alte persoane decat cetatenii romani nu au voie sa participe la aceste alegeri
Prin revizuire, s-a prevazut ca cetatenii straini din UE ca, in anumite conditii, sa participe la
alegerile locale: se considera ca locuind pe teritoriul comunitatii locale sunt interesati in
gestionarea problemelor lor si cum pot fi ele rezolvate, sunt direct interesati, fac parte din
viata comunitatii. Nu pot participa la alegerile care au legatura cu viata societatii romanesti in
ansamblu, cu privire la viitorul si directia pe care urmeaza sa o capete. Este o practica in
intreaga Uniune Europeana. Posibilitatea de a fi ales in aceste conditii a aparut prin Tratatul
de la Maastricht din 1992. Dreptul de a alege si a fi ales tine de reprezentarea democratica din
fiecare stat, e o chestiune care tine de suveranitatea fiecarui stat, de aceea elemente halogene
fata de comunitate nu pot participa la aceste alegeri. E o discriminare justificata de un criteriu
democratic.
2. Dreptul de a domicilia, de a avea locuinta permanenta si statornica, resedinta e una din mai
multele locatii in care cineva poate sa locuiasca. Resedinta e unde sta omul. Dreptul de a
domicilia si la libera circulatie pe teritoriul statului roman il au nelimitat doar cetatenii
romani. Strainii si apatrizii care vor sa domicilieze trebuie sa depuna o cerere in fata
autoritatilor si sa obtina un permis de sedere. Nu sunt stanjeniti in exercitarea dreptului, dar
trebuie sa faca acest demers administrativ. Strainii trebuie sa anunte aut statului ca vor sa se
stabileasca intr-un anumit loc, CU EXCEPTIA cetatenilor Uniunii Europene, in virtutea
dreptului la libera circulatie in interiorul UE, dar pot avea nevoie de permis de munca.
3. Dreptul de a fi proprietar de bunuri reale imobiliare (terenuri) in Romania nu poate fi decat al
cetatenilor romani si, dupa revizuire, cetatenilor UE pe baza de reciprocitate
ARTICOLUL 44
(1) Dreptul de proprietate, precum i creanele asupra statului, sunt garantate. Coninutul i
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privat este garantat i ocrotit n mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetenii strini i apatrizii pot dobndi dreptul de proprietate privat asupra terenurilor
numai n condiiile rezultate din aderarea Romniei la Uniunea European i din alte tratate
internaionale la care Romnia este parte, pe baz de reciprocitate, n condiiile prevzute prin
lege organic, precum i prin motenire legal (ope legis)
Dar si inainte de 2003 puteau fi proprietari de cladiri.
4. Dreptul de a detine functii si demnitati publice
Functionarul public este cel care indeplineste un serviciu public, sau o misiune a
administratiei publice. Are un statut juridic special in randul angajatilor statului si e angajat in
baza unui contract de munca, e angajat de obicei pe baza unei competitii
Demnitarul public nu are contract de munca, el e in exercitarea unui mandat, nu e
administratie publica, nici serviciu public, nu au contract de munca, au o indemnizatie, nu au
asigurari. Demnitatea publica se dobandeste in urma unui proces democratic. De regula, prin
vot. Prin exceptie, prin numire de catre autoritati demnitati publice. Demnitari publici sunt
ministrii, de exemplu, numiti in urma votului de investitura a Parlamentului. Secretarul
general al Consiliului Local este functionar public, are salariu. Primarul, consilierii locali, au
indemnizatii si nu au o siguranta a functiei, o exercita pe durata mandatului si in anumite
conditii poate fi si redus.
Acest principiu este si el relativizat de aderarea Romaniei la UE. Functiile si demnitatile
publice pot fi dobandite de cetateni romani. Inainte de 2003, de cei care au doar cetatenie
romana.
5. Dreptul de a nu fi extradat sau expulzat.

Extradarea e o masura de cooperare internationala in materie penala intre state, prin care, la
cererea unui alt stat, statul roman pune la dispozitie persoane care sunt pasibile de urmarire
sau pedeapsa penala si se afla pe teritoriul statului roman.
Expulzarea este o masura diplomatica discretionara. O face statul pe teritoriul caruia se afla
strainul sau apatridul care se comporta neloial fata de statul respectiv. Recurge la masura
expulzarii, scoaterea lui de pe teritoriu si atat, trebuie doar sa nu se afle pe teritoriul roman, e
condus pana la granita. Extradarea este o masura judiciara, in contextul aderarii la UE, in
constitutie se spune ca extradarea cet proprii e posibila doar in contextul mandatului european
de arestare.
ARTICOLUL 19
(1) Ceteanul romn nu poate fi extrdat sau expulzat din Romnia.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetenii romni pot fi extrdai n baza
conveniilor internaionale la care Romnia este parte, n condiiile legii i pe baz de
reciprocitate.
(3) Cetenii strini i apatrizii pot fi extrdai numai n baza unei convenii internaionale sau
n condiii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrdarea se hotrte de justiie.
Prin revizuirea din 2003, expulzarea a devenit o masura judiciara, chiar daca ea este
discretionara, diplomatica, pentru ca expulzarea se poate face doar in baza unei hotarari
judecatoresti
6. Dreptul la protectie diplomatica si consulara pentru cetateanul roman atunci cand se
afla pe teritoriul unui alt stat.
Protectia diplomatica vizeaza orice persoana care risca masuri de natura diplomatica pe
teritoriul altui stat. Cetateanul roman care risca sa fie expulzat de pe teritoriul altui stat
beneficiaza de protectia diplomatica a statului roman, statul roman se repede si il aduce
acasa
Protectia consulara este cea care vizeaza elementele de identitate ale persoanei. In cazul in
care isi pierde actele, cetateanul roman apeleaza la un consulat pentru a primi un document
temporar de calatorie prin care macar sa ajunga acasa, unde sa isi poata reface actele,
document opozabil celorlalte state.
C. Regimul juridic al cetateniei romane: dobandire si pierdere.
In materia dobandirii cetateniei romane (si nu numai), se distinge intre:
1. Modul originar
2. Modul derivat
Fiecarui mod derivat de dobandire ii corespunde in oglinda cate un mod de pierdere.
De retinut:
1. conditiile de fond pentru dobandire si pierdere;
2. conditiile de procedura pentru dobandire si pierdere;
3. efectele juridice ale dobandirii si pierderii si momentul de la care incep sa se produca.
a. Dobandirea cetateniei
Modurile originare ale dobandirii cetateniei: prin ius sangvinis, criteriul etnic (dreptul sangelui,
originea romana, copilul poarta in vene sangele parintilor), criteriul democratic, al apartenentei la
comunitate, prin ius soli.Legea romana a optat pentru ius sanguinis si ca modalitate originara si si
acolo unde aparent este mod derivat. Daca minorul se naste din cetateni romani sau chiar dintr-un

singur cetatean roman, dobandeste ope legis cetatenia romana, indiferent daca parintii se duc sa
obtina certificat de nastere a autoritatii romane. Daca minorul se naste pe teritoriul unui stat in
care cetatenia se dobandeste pe baza lui ius loci (SUA), minorul dobandeste dubla cetatenie,
pentru ca SUA acorda cetatenie tuturor celor nascuti pe teritoriul lor.
Moduri derivate: repatriere, adoptie, la cerere, cetatenia copilului gasit pe teritoriul statului
roman.
i.
Minorul gasit pe teritoriul roman dobandeste cetatenie romana tot in baza lui ius
sanguinis, nu ius loci, pentru ca in textul legii se spune ca daca acestui minor, ulterior, i se
identifica adevaratii parinti care nu sunt cetateni romani, minorul se considera ca nu a avut
niciodata cetatenia romana, RETROACTIV, pentru a se permite ca el sa fie protejat de
legea al carei cetatean este, pe cate posibil, de la nastere.
ii.
Dobandirea sau redobandirea pe calea repatrierii are aceleasi conditii de fond si procedura
ca si dobandirea cetateniei la cerere, singura diferenta este ca la repatriere se solicita
dovada repatrierii, ori la cerere se cere doar indeplinirea cerintelor.
iii.
Adoptia este o procedura judiciara, se decide de catre instantele judecatoresti, cu sprijinul
DGASPC-urilor. Momentul de la care dobandeste minorul strain cetatenia romana este
momentul de la care ramane definitiva si irevocabila hotararea judecatoreasca de
incuviintare a adoptiei.
b. Pierderea cetateniei
Nu se pierde prin retragere cetatenia celui care a dobandit-o pe calea nasterii. Se poate pierde ca
sanctiune in celelalte cazuri: daca s-a obtinut la cerere sau prin adoptie prin metode
frauduloase. Se poate pierde prin renuntare (vezi conditiile de fond si de procedura). Pe calea
adoptiei: prin fraudarea cerintelor de adoptie, minorul pierde cetatenia, sau cand minorul roman
este adoptat de cetateni straini. Legiuitorul roman a prevazut ca daca minorul roman e adoptat de
cetateni straini pentru ca el sa se poata integra in societatea care l-a primit Protectia statului
roman pentru cetatenii care renunta trece de aceste limite ale renuntarii: minorii ai caror parinti au
pierdut cetatenia la cere au cetatenie romana pana in momentul in care parasesc teritoriul roman.
Legea a introdus o autoritate nationala pentru cetatenie. Dovada cetateniei romane se face prin
inscrisuri eliberate de stat.
Cetatenia de onoare nu confera cetatenia romana, pentru ca cel care dobandeste acest statut nu
dobandeste drepturi electorale, indica faptul ca aceasta persoana a adus un aport important la
propasirea si dezvoltarea statului roman, ea se acorda de catre Parlament la propunerea Guvernului, e
o forma de respect a statului roman, dar nu confera toate drepturile si toate obligatiile.
Anterior 1991, legislatia interzicea dubla cetatenie. Legiuitorul nu a mai prevazut aceasta interdictie,
per a contrario, este posibila dubla cetatenie, insa nu exista o dispozitie expresa in acest sens. Rezulta
din aplicarea legii in cazurile de acordarea si renuntare la cerere a cetateniei romane, pentru ca nu e
conditie de fond renuntarea la cetatenia straina. In unele state, pentru a dobandi cetatenia statului
respectiv, este necesar sa fi renuntat anterior la cetatenia avuta inainte. Prin ultima modificare a legii,
se prevede nu numai renuntarea, dar si incuviintarea renuntarii. Este cazul cetatenilor romani care au
solicitat cetatenia germana si care aveau nevoie sa renunte anterior la cetatenia romana. Pentru a se
evita situatiile de apatridie de perioada lunga, legiuitorul roman a prevazut posibilitatea unei
incuviintari de principiu a renuntarii, pana cand se obtine efectiv noua cetatenie, ceea ce inseamna ca
legea romana permite dubla cetatenie. In Romania sunt si straini, si apatrizi. Regimul lor juridic e
reglementat de o OUG, des modificat, iar la ultima modificare, regimul lor juridic a fost dat in sarcina
unei autoritati nationale pentru straini si apatrizi reunita cu autoritatea nationala pentru cetatenie.