Drept civil- an 2 sem 2

OBLIGATIILE
DEFINITIA SI STRUCTURA
Din punct de vedere fonetic, notiunea de obligatie releva mai
multe sensuri in functie de contextul in care este utilizat (obligatii
religioase, obligatii fiscale, obligatii profesionale, obligatii morale
etc.)In NCC, stabileste sediul materiilor obligatiilor in cartea a Va
despre obligatii, incepand cu art. 1164 pana la art. 1649.
Obligatia se afla in stransa legatura cu subiectele de drept ale
unui raport juridic determinat. Asupra acestui raport juridic, vor
cadea incidente intotdeauna numai norme de drept privat. Partile
acestui raport juridic sunt denumite generic creditor (cel care
intotdeauna va pretinde si care va fi intotdeauna subiectul activ
al raportului juridic de obligatii) si debitor (cel care va fi obligat
sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva si care va fi intotdeauna
subiectul pasiv al raportului juridic de obligatii) . mai mult de atat,
raportul juridic de obligatie stabileste intre subiectele sale o
legatura de natura patrimoniala. Deoarece crditorul in toate
cazurile va fi titularul unui drept de creanta (acest drept se va
inscrie in activul sau patrimonial), iar debitorul, titularul de
obligatii ( care av fi inscris in pasivul patrimonial).
Obligatia reprezinta acel raport juridic civil prin intermediul caruia
o persoana numita creditor poate cere unei alte persoane,
denumita debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, chiar cu
concursul fortei coercitive a statului in caz de refuz a celui din
urma.
Structura raportului juridic de obligatie:
Subiectele raportului juridic de obligatie: subiectul activ al
raportului juridic de obligatie poarta denumirea de creditor,
iar cel pasiv de creditor. Ca regula generala, creditorul va fi
titularul unui drept de creanta, iar debitorul, titularul

obligatiei.
(ex:
imprumutatoorul
va
fi
creditorul
imprumutatului; comodantul va fi creditoru comodatorului
etc)
Continutul raportului juridic de obligatie este format din
drepturile si obligatiile subiectelor raportului respectiv. Cu
privire la raportul continutului de obligatie, art 1164 releva
faptul ca obligatia este o legatura de drept in virtutea careia
debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorul, iar
acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata. In cazul
nostru, creditorul va avea recunoscut un drept patrimonial
raportat la dreptul de creanta insa la acest drept am mai
putea adauga dreptul de a solicita forta coercitiva a statului
in cazul in care debitorul refuza sa isi indeplineasca
prestatia (obligatia corelativa acestui drept).
Obiectul raportului juridic de obligatie este limitat la
conduitasubiectelor. Putem
aminti despre actiiunea
debitorului de a da (obligatia vanzatorului de a transmite
cumparatorului dreptul de proprietate asupra bunului
vandut) sau a face (obligatia locatorului de a pune la
dispozitia locatarului bunul inchiriat) ori la inactiunea
acestuia de a nu face ceva (un proprietar al unui teren se
obliga in fata vecinului sau sa nu edifice o constructie care iar afecta exercitarea normala a proprietatii bunului).
Sanctiunea raportului juridic de obloigatie poate interveni in
momentul in care debitorul nu executa in mod spontan
obligatia care-i incumba. Din puncte de vedere sanctionator, in
sistemul nostru de drept putem identifica sanctiuni care pot
agrava situatia debitorului sau sanctiuni care pot atenua
situatia debitorului.
Sanctiuni care pot agrava situatia debitorului
Punerea in intarziere a debitorului. Aceasta procedura
reglementata de art. 1521-1523 stabileste situatia in
care creditorul ii poate pretinde debitorului intr-un
termen ferm ceea ce este dator. Punerea in intarziere

a debitorului poate fi facuta prin intermediul unei

notificari, prin mijlocirea unui executor judecatoresc
sau prin cererea dd chemare in judecare. In cazul in
care debitorul va refuza executarea obligatiei sale,
creditorul va fi indreptatit sa ceara debitorului okata
de daune-interese compensatorii sau daune interese
moratorii, si, de asemenea, din acel moment debitorul
va raspunde orice pierdere cauzata de un ca zfortuit.
Daune-interese moratorii. Reprezinta despagubiri in
bani ce constituie echivalentul prejudiciului cauzat
creditorului prin intarzierea executarii obligatiei
(dobanda legala)
Daune- interese compensatorii. Despagubiri in bani a
caror plata incumba debitorului pentru repararea
prejudiciului debitorului, ca urmare a neexecutarii
(totale sau partiale) ori a executarii defectuoase a
obligatiei asumate de debitor. (despagubirile acordate
in cazul unui contract de transport maritim sau
aerian). Daunele interese compensatorii nu pot fi
cumulate cu executarea in natura a obligatiei
deoarece ele o inlocuiesc pe aceasta. In schimb ele
pot fi cumulate cu daunele interese moratorii.
Penalitatile de intarziere reprezinta sume de bani pe
care debitorul este obligat prin incheirea definitiva a
instantei sa le plateasca creditorului pana la
executarea unei obligatii de a face sau a nu face
(actualul sistem legislativ prevede in art. 905 din NCPC
aplicarea acestor penalitati de intarziere
Actiune ain justitie reprezinta mijlocul procesual prin
intermediul caruia creditorul sesizeaza instanta
competenta prentru ca prin hotararea judecatoreasca
pronuntata in contradictoriu cu debitorul, acesta din
urma sa fie obligat le executarea datoriei sale precum
si la eventualele daune.

 Executarea silita procedura executarii silite a

obligatiilor civile intervine in momentul in care
creditorul are impotriva debitorului sau constitutie titlu
executoriu si in conceptul caruia este prevazuta
obligatia ce ii incumba debitorului. Executarea silita a
obl civile este prevazuta de art 1516-1557 NCC, iar
procedura de dispozitiile art. 622-913 NCPC.
Sanctiuni care pot atenua situatia debitorului
Punerea in intarziere a creditorului. Dreptul debitorului
de a-si pune in intarziere creditorul rezulta din
dispozitiile art. 1510-1511 NCC.
Oferta reala de plata urmata de consemnatiune.in
functie de natura obligatiei, debitorul are dreptul sa-i
ofere creditorului sau ceea ce este obligat, iar daca
acesta este refuzat, va putea sa consemneze datoria
pe cheltuiala si riscul debitorului eliberandu-se astfel
de obligatia sa. Acest drept este prevazut de art. 1512
NCC, iar art. 1513 NCC face trimitere la respectarea
procedurii ofertei de plata si a consemnatiuni
prevazute de NCC. (art. 1005 1012)
Vanzarea publica a unui bun a carei consemnare este
imposibila ori bunul este perisabil sau daac dpozitarea
lui la o terta persoana necesita costuri de intretinere
considerabile. Acesta sanctiune este prevazuta de
dispozitiile art. 1514 NCC si intervine in cazul in acre
creditorul refuza primirea bunului si daca natura
bunului face imposibila consemnarea ori bunul este
perisal ori daca depozitarea lui la o terta persoana
necesita costuri de intretinere considerabile.

Scurte consideratii privind clasificarea obligatiilor

Putem clasifica obligatiile dupa:

 Dupa obiectul acestora:

Obliagtiile de a da
Obligatiile de a face
Obligatiile de a nu face
Obligatii in natura si obligatii pecuniare. Obligatiile in natura
inglobeaza toate obligatiile precedente, cu exceptia unei
obligatii particulare, dar foarte frecvente si anume obligatia
privind plata unei sume de bani. Obligatiile pecuniare
reprezinat o forma a obligatiei de a da insa obiectul sau
vizeaza transferul unei sume determinate de bani.
Obligatiile de rezultat si obligatiile de mijloace. Obligatiile
de rezultat presupun ca debitorul sa se oblige la un rezultat
precis (ex: sa plateasca o suma de bani, sa transporte un
numar de pasageri). Obligatiile de mijloace sunt acele
obligatiil in acre debitorul nu se angajeaza la realizarea unui
anume rezultat, ci se obliga sa utilizeze toate mijloacele de
care dispune pentru a o indeplini (doctorul responsabilitatea
acestora va fi in principiu angajata doar in cazuri constatari
unei erori medicale)
Dupa modalitatile acestora. In acest vcaz putem evidentia o
serie de obligatii care pot fi grupate luand in considerare un
singur criteriu. Astfel daca modalitatile afecteaza
exigibilitatea lor putem intalni doua tipuri de obligatie: cele
sub conditie si oblihgatiile cu termen.
Obligatiile sub conditie/conditionate reprezinta acel tip
de obligatii a caror existenta depinde de un eveniment
viitor si nesigur (art 1399 NCC)
Obligatiile cu termen sunt acele obligatii a caror
executare sau stingere depind de un eveniment viitor
si sigur (art. 1411, alin. 1 NCC)
Dupa complexitatea lor

-----------------------------de completat-------------------------

Fapta ilicita generatoare de prejudicii

NCC consacra fapte ilicite producatoare de prejudicii
(raspundere civila), o serie de norme de importanta
fundamentala pentru materia obligatiilor (art. 1349 1395)
PRINCIPALELE IZVOARE ALE OBLIGATIILOR
CONTRACT
Dupa cum stim exista mai multe categorii de acte juridice a
caror trasaturi comune il constituie pe de o parte vointa
partilor iar pe de alta parte limitele impuse acestora de lege.
Astfel putem distinge 3 categorii de acte: actele unilaterale,
actele bilaterale si actele plurilaterale/multilaterale.
Dintre toate aceste acte, contractele reprezinta acele inscrisuri
cu regim juridic general, foarte bine definit prin actualele
dispozitii civile. NCC consacra contractului o serie de dispozitii
incidente in cartea a Va despre obligatii, art. 1166-1323. Insqa
dispozitii referitoare la contract putem regasi si in alte acte
normative cu caracter special, dar si in alte dispozitii ale NCC
(cartea VI prescriptia extinctiva cartea a VII disp de dr
internat privat). Dispozitiile art. 1166 din NCC ofdera o definitie
legala contractului in sensul ca acesta reprezinta acordul de
vointa dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de
constitui, mmodifica sau stinge un raport juridic. Pentru a fi in
prezenta unui contract, partile trebuie sa respecte urmatoarele
principii specifice:
Principiul libertatii contractuale (principiul libertatii de
vointa) acest principiu respecta regula de drept potrivit

careia persoanele sunt libere sa incheie orice fel de

contracte doresc determinandu-le in mod liber sa
stabileasca atat fondul cat si forma in limitele impuse de
lege de ordinea publica si de bunele moravuri (Art. 1169
NCC)
Principiul ---- reprezinta practic o obligatie partilor
contractante art. 1170 NCC stabileste in sqarcina partilor
contractante obligatia de a actiona cu buna-credinta la
negocierea si incheierea contractului cat si pe tot parcursul
executarii sale, neputand inlatura ori limita aceasta
obligatie
Principiul fortei obligatorii priveste insasi efectele juridice
ale actului bilateral/multilateral. Acest principiu exprima
regula de drept potrivit careia contractul este obligatoriu
pentru partile contractantele si nu facultativ. (art.
1270 NCC). Acest principiu este exprimat prin adagaiul latin
pacta sunt servanda = conventiile trebuie respectate. Exista
si anumite situatii care fac exceptie de principiul fortei
obligatorii a unui contract. Aceste exceptii sunt njumai
exceptii legale: prelungirea efectelor unui contract;
prelungirea efectelor actului juridic cu executare succesiva
datorita suspendarii temporare a executarii acestuia;
moratoriul legal ( acordarea prin lege a unui termen care
are ca efect amanarea generala a eexecutarii unor obligaatii
contractuale de o anumita categorie de debitori); tacita
relocatiune (art. 1810); clauza de dezicere; clauza de
arvuna; impreviziunea (art. 1171)
Principiul relativitatii efectelor contractului vizeaza regula de
drept potrivit careia contractul genereaza drepturi si
obliagtii numai pentru parti neputand sa profite sau sa
vatame anumite terte persoane (art. 1280 NCC).

Clasificarea contractelor

Datorita complexitatii contractelor acestea pot fi clasificate

tinand cont de anumite distinctii, implicit, sau tinand cont de alte
clasificari recunoscute acestor acte juridice.

Clasificare expresa
contracte sinalagmatice si contracte unilaterale (art.
1171)
Contractele sinalagmatice aceaasta forma de
contract scoate in evidenta faptul ca partile pot
realiza obligatii reciproce si interdependente. In
acest sens, contractul este sinalagmatic atunci
cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si
interdependente. Din continutul textului art. 1171
rezulta implicit definitia legala acestor contracte
relevand faptul ca aceste acte juridice vor contine
intotdeauna obligatii in sarcina partilor care sunt
reciproce si interdependente (contractul de
vanzare-cumparare vanzatorul se obliga sa
transfere dreptul de proprietate si sa predea bunul,
iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul)
Contractele unilaterale pot fi definte ca fiind acele
contracte in care doar o parte se obliga in fata
celeilalte. Textul art. 1171 NCC reglementeaz in
teza finala existenta contractelor unilaterale carfe
din punctul de vedere al contraprestatiior sunt
opuse contractelor sinalagmatice. In consecinta
aceste contracte stabilesc obligatii inelgale in
sarcina partilor insa sunt caracterizate si prin lipsa
reciprocitatii si interdependetei, fiecare dintre
acestea fiind creditor si dupa caz debitor (contractul
de imprumut; contractul de donatie,de depozit, de
mandat etc) contractul unilarteral nu poate
confundat
cu actul unilateral ddeoarece intre
aceste acte juridice exista o diferenta substantiala:
in contintul contractului unilateral
o singura

persoana este obligata in fata celeilalte, in

temeiul unui acord comun de vointa a acelor
parti contractanta, in timp ce printr-un act
unilateral, o singura persoana prin acordul
propriu de vointa da nastere unei obligatii in
sarcina sa.
Contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit
prevazute de al. 1 al art. 1172 din NCC sunt acele acte
juridice prin care fiecare parte urmareste sa isi procure
un avantaj ca si contraprestatie. Acest tip de contracte
sunt in general sinalagmatice, insa ina numite cazuri
aceste contracte pot fi si unilaterale, ex: promisiunea
unilaterala de vanzare
Pre
B. contractedele cu titu gratuit denumite si
contracte de binefacere sunt denumite al. 2 din art
1172 NCC. Astfel contractul prin care una dintre
parti urmareste sa procure celeilalte parti un
beneficiu fara a obtine in schimb o contraprestatie
este cu titlu gratuit. Ex: comodatul, donatia,
fideiusiunea, mandatul etc. acest act juridic poate fi
intalnit in cele mai multe cazuri ca un contract
unilateral sau ca act unilateral (legatul), insa exista
si cazuri in care aceste acte pot fi sinalagmatice
(contractul de donatie in care i se impuna o sarcina
beneficiarului intretinerea bunului donat).
Contractele comutative si contractele aleatorii.
------------

Caracteristica acestor contracte o reprezinta unicitatea

operatiunii juridice care rezulta din obiectul lor. (exemplu:

contractul de schimb, contrqactul de vanzare, contractul de

mandat etc. ) contractele simple sunt acele contracte in
continutul carora este prevazuta o singura operatiune juridica.
In opozitie cu contractele simple, cele complexe prevad o
multitudine de operatiuni juridice care in egala masura pot
rezulta din obiectul lor. Ex: contractul de leasing, contractul de
hotelarie etc. contractele complexe sunt acele contracte in
continutul carora aceleasi parti stabilesc mai multe operatiuni
juridice. Jucstapunerea acestor operatiuni judiciare conduc la
atingerea acestui scop, iar daca sunt privite individual ar constitui
obiectul unui contract in sine. De asemenea regimul juridic va fi
unul special reprezentat de legislatia speciala caracteristica
completat cu norma NCC.
GRUPURILE DE CONTRACTE
Aceste forme de contracte a suscitat intotdeauna un interes
deosebit datorita continutului lor. Daca in cazul contractelor
complexe sunt stabilite de acelasi parti mai multe operatiuni
contractuale cu acelasi scop, in cazul grupurilor de contracte,
persoane diferite incheie 2 sau mai multe ocntracte, chiar cu un
regim juridic distinct, dar care au acelasi obiectiv, iar pana la final
isi pot conserva propria lor individualitate. (exemplu: contractul
de credit bancar si contractul de ipoteca, acesta garantand
restituirea imprumutului respectiv). Vanzarea succesiva a unui
bun incepand cu producatorul sau si pana la vanzatorul endetail.
Contractele incheiate cu consumatori (art. 1177 NCC)
NCC face referire in mod implicit la contractele incheiate cu
consumatorii. Textul nu mentioneaza/nu reglementeaza in
terminis acest tip de contract ci doar face trimitere la faptul ca
este supus legilor speciale. De exemplu: OG 34/2014 privind
drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu
profesonisti. Cadrul legal special al acestor contracte va fi
intotdeauna completat cu dispozitiile noului cod civil referitoare la
conditiile speciale de validitate. art. 1179.

Potrivit normelor speciale putem exemplifica cateva asemenea

contracte: contractul de vanzare, contractul de prestari servicii,
contractul la distanta, contractul in afara spatiilor comerciale
Contractele electronice 1245 NCC un alt tip de
contracte reglementate implicit de NCC sunt cele
electronice. Ca si in cazul contractelor anterioare,
legiuitorul civil s-a multumit sa faca trimitere la un act
normativ special ( Legea 455/2001 privind semnatura
electronica) multumindu-se sa reglementeze doar
cateva aspecte legate de forma contractelor
electronice. Art. 1245 NCC.

III alte clasificari ale contractelor civile.

Contracte principale si contracte accesorii . contratele
principale chiar daca nu au o reglemengtare expresa sunt
cele mai des intalnite in practica. Din pucnt de vedere
didactic, aceste contracte au o existenta independeta.
Contracte accesorii nu au o reglementare expresa in vreun
act normativ. Sfera lor de aplicare este mult mai mica decat
cea a contractelor princiaple deoarece contractele accesorii
depind si insotesc anumite contracte principale. Ex:
contractul de gaj, contractul de ipoteca, garantand o
anumita obliigatie, contractul de fideiusiune care
garanteaza datoria altei persoane etc.

INCHEIEREA CONTRACTELOR
Incheirea contractului reprezinta faza cea mai importanta in
stabilirea raportului obligational, faza in care are loc indeplinirea
acordului de vointa al partilor asupra clauzelor stipulate in
continutul acelui contract. Pentru ca acest acord sa fie realizat,
partile trebuie sa aiba capacitatea necesara si in egala masura sa
respecte principiul bunei-credinte in negocieri. Initierea
negocierillor sau intreruperea acestora contrar bunei =-credinte

se va sanctiona prin obligarea partii vinovate la plata de daune

interese. Partile sunt obligate sa pastreze confidentialitatea si sa
nu foloseasca in interes propriuinformatiile conifentiale despre
care au aflat in timpul negocierilor, chiar daca acestea nu au avut
rezultat incheierea contractului respectiv. Pentru incheierea
valabila a unui contract, art. 1179 NCC enumera patru conditii
esentiale:
Capacitatea partilor de a contracte
Consimtamantul partilor
Un obiect determinat si licit
O cauza licita si morala
In mod exceptional, atunci cand legea prevede si sub sanctiunea
ei un contract trebuie sa fie intocmit cu respectarea unor conditii
de forma asa cum este mentionat ina lin. 2 al art. 1179 NCC.
Alaturi de aceste conditii speciale, vom identifica si o serie de
dispozitii civile care privesc conditiile relative cerute pentru
incheierea contractului: moemntul si locul incheireii contractului;
oferta de a contracta; acceptarea incheierii contractului; forma si
continutul contractului.
De asemenea la finalul acestei subsectiuni vom releva cele mai
importante cazuri de nulitate a contractului.
Conditiile esentiale pentru incheierea valabila a unui
contract.
Capacitatea ceruta pentru incheirea contractelor este
similara cu capacitatea ceruta de lege pentru incheirea
ctelor juridice. Capcitatea civila a unei persoane (fizica sau
juridica) poate fi privita din doua puncte de vedere: de
folosinta , de exercitiu.
Capacitatea civila reprezinta aptitudinea unei persoane de a
dobandi drepturi si obligatii civile si a le exercita, precum si
aptitudinea de a incheia singura acte juridice civile. Pentru a

fi realizat principiul consesualismului contractual prevazut

de art. 1178 NCC toate partile contractului trebuie sa aiba
capacitatea prevazuta de lege. In acest sens, art. 1180 NCC
reglementeaza interminis capcitatea partilor. In sensul
prevazut de art. 1180 NCC pot fi declarati invccapabili de
lege sau opriti sa incheie anumite contracte: minorii de
pana la 14 ani si persoana pusa sub interdictie
judecatoreasca. Dde aceea referitor la capacitatea partilor
pentru incheirea contractului 1181 NCC stabileste anumite
reguli aplecabile. Oin acest sens, textul face trimitere la
regulile generale si speciale privitoare la capacitate
prevazute in special in cartea I NCC. In aceste situatii
contractul incheiat fara respectarea conditiilor privind
capacitatea poate fi lovit de nulitate. Aceasta nulitate este
destinata sa protejeze persoane declarate incapabile si va fi
una relativa care presupune ca numai incapabilul ori
ocrotitorul sau legal sunt in masura sa o invoce.
----

Din continutul normei amintite, respecatrae formei ad

validitatem, ca regula esentiala pentru incheirea unui contract de
vanzare-cumoarare pentru un imobil se sanctioneaza cu nulitatea
absoluta. In cazul unui contract de arendare (art. 1838, al. 1) sau
de fideiusiune potrivit art. 2282 siub sanctiunea nulitatii absolute.
Este ceruta frma scrisa ca si conditie de validitate. Art. 1447,
2255.
AD PROBATIONEM
Aceasta reprezinta conditia impusa de lege sau de parti
care consta in intocmirea unui inscris in scopul de a proba un act
juridic valabil incheiat. Potrivit art 1141, inscrisul care consta in
incheierea contractului poate fi sub semnatura privata sau

autentic avand forta probanta prevazuta de lege. Nerespectarea

formei cerute ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului
asa cum se intampla in cazul formei ad validitatem, ci atrage
imposibiliatea dovedirii actului cu alt mijloc de probe. Exemplu:
contractul de comision, art. 2044, al. 2; contractul de consignatie
art.2055; contractul de depozit art. 2104.
Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti
Prin intermesdiul acestei forme a actului juridic se intelege
acea conditie necesara pentru ca actul sa fie opozabil si
persoanelor care nu au participat la incheirea lui cu scopul
ocrotirii drepturilor si intereselor lor. Poate fi asigurata prin
indeplinirea unor formalitati de publicitate in special prin inscrieri
sau notari in cartea funciara pentru instrainarile de drepturi
imobiliare sau inscrieir in arhiva electronica pentru garantiile
imobiliare, gaj sau alte garantii imobiliare. Pentru a capaat data
certa un inscris sub semnatura privata acesta poate fi inregistart
sau notat in orice registru public. In dispozitiile art 1772 stabilesc
cadrul legal al acestora. Determinarea vcontinutului integral al
contractului a dreopturilor principale si accesorii se face in
absenta unor clauze exprrese in ordinea stabilita de lege:
ptracticile stabilite intre parti, uzantele in sensul al. 6 al art. 1;
normele legae incidente prin analogie, potrivit art. 1 al. 2; precum
si cand va fi cazul echitatea . de asemenea alin. 2 aal normei
amintite, clauzele obisnuite ale unui contract se subinteleg chiar
daca nu sunt stipulate in mod expres. In acest sens am putea
aminti dispozitiile art. 779 referitoare la continutul contractuluii
de fiducie. Al. 2 art. 2372 in cazul unui contract de ipoteca

NULITATEA CONTRACTELOR
NULITATEA. CAUZELE. EFECTELE. VALIDAREA
CONTRACTULUI IN CAZ DE NULITATE.
In caz de nerespectare a conditiilor privind formarea
contractelor va fi incidenta sanctiunea ordinara stabilita de

normele noastre denumita in mod generic nulitate. Nulitatea este

cunoscuta ca fiind acea sanctiune care anihileaza retroactiv in tot
sau in parte efectele juridice ale unuii contract datorita unor
imperfectiuni in formarea sa. Sediul materiei nulitatii se regaseste
in art. 1246-1260. O consacrare legala a notiunii de nulitate ijn
cazul contrctelor art. 1246. Acest text prezonta nulitatea ca pe
o sanctiune de drept comun care intervine incazul incalcarii
cerute de lege pentru incheirea valabila a unui contract cu
exceptia cazurilor in care legea prevede o alta sanctiune. Ex:
inopozabilatatea actelor juridice efectuate de catre coproprietari.
Potrivit art. 642 NCC; Revocarea actelor incheiate in faruda
creditorilor art 1562.
Ca si in cazul actelor juridice noile dispozitii civile
reglemnteaza nulitatea contractului pe baza distinctiei clasice:
nulitatea absoluta (art. 1247) si nulitatea relativa (art. 1248).
Nulitatea absoluta atrag nulitatea contractului in anumite cazuri
prevazzute de lege,d ar si atunci cand rezulta din lege ca
interesul ocrotit este unul general (art. 1250). Potrivit al. 2 al art.
1247 nulitatea absoluta poate fi invocata oricand de orice
persoana interesata pe cale de actiune in constatare ori pe cale
de exceptie. In continuare, al. 3 stabileste in mod imperativ ca
instanat de judecata va fi obligata sa invoce din oficiu nulitatea
absoluta in toate cazurile. NCC determina in mod in terminis o
serie de cauze in care nulitatea absoluta devine incidenta:
nevalabilitatea sau absenta obiectului unui contract (art. 1226)
al. 2 NCC; ilicitTEA OBIECTULUI SAU A cauzei (art. 1225, al. 2,
1238 al. 2 NCC); imoralitatea obiectului sau a cauzei (art. 1225 al.
3 ; 1238 al. 2) chiar daca un contract este lovit de nulitatea
absoluta, potrivit al. 4 al art. 1247 el pozte fi confirmat in cazuri
prevazute de lege. Ex: confirmarea liberalitatilor de catre
mostenitorii universali sau cu titlu universal connform art. 1010
NCC ori cazul in care partile unui contract de vanzare au convenit
un alt mod de determinare al pretului cf al 3 al art 1662. De
asemenea potrivit art. 1249 al. 1 NCC daca prin lege nu se
prevede altfel nulitatea poate fi invocata oricand in cazul
unei actiuni in justitie ori pe cale de exceptie.

Nulitatea relativa aytrage anulabilitatea contractului in

cazul in care nu au fost respectate dispozitiile legale pentru
ocrotirea unui interes particular (1248 art) in acest sens nuliattea
poate fi invocata numai de persoana al carei interes este ocrotit
prin dispozitia legala incalcata. In opozitie cu nulitatea absoluta
unde instanta are obligatia sa o invoce din oficiu, nulitatea
relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes este
ocrotit prn dispozitia legala incalcata.
Anumite cauze pot determina sau prezuma existenta
nuliattii relative:
Nerespecctarea dispozitiilor legale in privinta capacitatii
de exercitiu; art ...
Consimtamantul uneia dintre parti a fost viciat art 1206
In alte cazuri in care cauza nulitatii nu este determinata
ori nu reiese in chip neindoielnic din lege att1918 al 4 ,
2075 al 3 etc.

Efectele nulitatii
Efectele nnulitatii sunt similare chiar daca cauza de nulitate este
una absoluta sau relativa. Primul efect l-ar constitui desfiintarea
contractului in mod imediat. (nukkitate absoluta) sau conditional
cu efect retroactiv in cazul nulitatii relative. Acest efect este
reglemntat in alin. 1 al art. 1254 NCC. Principiul retroactivitatii
arata ca partile vor fi repuse ope legis in situatia anterioara. De
asemenea, i n conditiile legii (de drept sau la cererea persoanei
interesate) un alt efect accesoriu desfiintari unui contract il
reprezinta desfiintarea actelor subsecvente incheiate in baza lui
(art. 1254, alin. 2 NCC)
Un al treilea efect pe care il produce nulitatea unui contract este
cel privind repunerea partilor in situatia anterioara incheierii
acelui act (restitutio in integrum). Daca intre momentul incheierii
si momentul desfiintarii contractului acesta a fost pus in

executare partile vor fi puse in situatia anterioara si vor fi

obligate la restituirea orestatiilor primite chiar daca acestea au
fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.
un ultim efcet corespunzator nulitatii permite partii vatamate, in
cazul in care cauza de nulitate este imputabila uneia dintre parti,
sa ceara daune interese sau dupa caz reducerea prestatiei
sale cu valoarea daunelor interese (art. 1257 daune
interese.reducerea prestatiilor, art. 1258 reparea prejudiciului
inc azul nulitatii, art. 1357 si urmatoarele NCC rasp civ
dlictuala.)
daca nulitatea poate fi indreptata prin confirmare, in cazuri
prevazute in mod expres de lege, iar validarea acelui contract nu
av mai fi afectata, contractul va putea produce efcete in
continuare insa nu acleasi lucru se intampla in cazul refacerii sau
conversiunii unui contract. Atat refacerea unui contract nul ( art.
1259 NCC) cat si conversiunea contractului (art. 1260 NCC) nu
pot reprezenta cauze de validare aplicabile unui contract incheiat
in mod nevalabil deoarece acest contract va produce alte efecte
viitoare de la momentul refacerii, respectiv convertirii sale.
Un contract afectat de o cauza de nulitate poate fi validat in
conditiile art. 1261 1265 NCC. Dispozitiile art. 1261 scot in
evidenta doua cazuri in care un contract afectat de nulitate poate
fi validat.
Atunci cand nulitatea este acoperita
Prin confiramrea rezultata din vointa expresa sau tacita de a
renunta la dreptul de a invoca nulitatea.
daca un contract anulabil va fi confirmat atunci vointa partii
care renunta la dreptul de ainvoca nuliattea trebuie sa fie certa
(al. 2 , 1262)
un alt as[ect important este ccxel legat de un contract
confirmat poate produce fecete rettroactive. Numai un
contract lovit de nuliattea relativa poate fi confirmat cu
repectarea anumitor confditii (art. 1263). In momentul

confirmarii conditiile de validitate sunt intrunite. Persoana care

confirma contractul atunci cand cunoaste cauza de nuliatte
este cunoscuta. Parintele, tutorele sau curatorul special
chemati de lege sa incuviinteze actele minorului in numele si
in interesul acestuia, pot sa confirme contractul atunci cand
incuviintarea era suficienta pentru incheierea valabila a
acestuia. Partea unui contract care trebuie sa confirme acel
inscris poate fi pusa in intarziere printr-o notificare in
continutul careia partea interesata poate sa solicite fie
confirmarea contractului anulabil fie sa exercite actiunea ina
nulare in termen de 6 luni de la primirea acelei notificari sub
sanctiunea.
EFECTELE CONFIRMARII
Pentru a fi valanbil, actul confirmativ incheiat de catre partea
care confirma contractul trebuie sa cuprinda urmatoarele
elemente: obiectul, cauza si natura obligatiei, mentiunea
despre motivul actiunii in anulare precum si intentia de a
repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune.
Efcetele confirmarii unui contract pot fi urmatoarele:
Renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi opuse de
partea interesata sub rezerva drepturilor dobandite si
conservate de tertii de buna credinta.
Acnd fiecare dintre parti paote invoca nulitatea contractului
sau mai multe parti o pot invoca impotriva altuia,
confirmarea facuta de una dintre acestea nu impiedica
invocarea nulitatii de catre celelalte parti.
Confirmarea unui contract lovit de nulitate relativa pentru
vicierea consimtamantului prin dol sau violenta nu implica
renuntarea de catre cealalta parte la dreptul de a cere
daune interese.

INTERPRETAREA CONTRACTULUI
Potrivit alin. 1 al art. 1266, contractele se interpreteaza dupa
vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al
termenilor. Legislatia europeana scoate in evidenta dispozitii
asemanatoare insa interpretarea contractelor se face dupa
intentia comuna a partilor si nu dupa vointa concordanta a
cestora care practic din punctul nostru de vedere reprezinta
fenomene psihologice asemanatoare. Alin. 2 al art. Amintit scoate
in evidenta ca la vointa concordanat se va tine seama de scopul
contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile
statornicite intre acestea si de comportamentul lor ulterior
incheirii contractului. In materia interpretarii vointei concordante
a partilor am putea aminti despre : interpretarea testamentului
(art. 1039 NCC) sau interpreatrea clauzei unei vanzari (art. 1671).
Un alt aspect important legat de interpretarea unui contract
priveste deterinarea clauzelor metionate de parti in continutul
acelui act. In privinta clauzelor obisnuite , alin. 2 al art. 1272 NCC
stabileste clar faptul ca desi nu sunt stipulate in mod expres ele
pot fi subintelese insa cum pot fi interpretate celelalte clauze.
Noul cod civil reglemnteaza inca o serie de clauze ce pot fi
identificate in continutul unui contract: clauzele externe , clauzele
standard, clauzele neuzuale si clauzele abuzive.

CLAUZE EXTERNE
Acest tip de clauze sunt reglementate in continutul arrt. 1201 si
pot fi prezentate de exemplu de conditiile generale ale
ofertantului. Clauzele externe sunt frecvent utilizate in
contractele cadru sau cum le-am denumit contractele tip si care
apartin unor societati care detin un monopol sau o pozitie
dominanta asupra unui serviiu (contractde telefonie, de transport
pe calea ferata, de gaze etc)
CLAUZELE STANDARD
Reglementarea acestor clauze este determinata de legiuitor in
cottinutul art. 1202. Acesta a preluat din dreptul comparat o buna
parte din exprimarea utilizata in sensul ca, clauzele standard se
aplica la incheirea contractului si reprezinta stipulatiile stabilite
prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizata in mod general si
repetat si care este inclusa in contract fara sa fi fost negociate cu
cealalta parte (art 1202 al 2). Practic aceste clauze sunt impuse
celeilalte parti si stau de regula la baza contractelor de adeziune.
In etapa negocierii unui contract, partile ar putea negocia atat
clauzele standard cat si cele negociate. Insa daca in practica va
exista un conflict intre acest tip de clauze solutia o identificam in
alin. 3 al art. 1202 din NCC, care scoate in evidenta faptul ca va
prevala clauzele negociate in fat celor standard. Alin. 4 al art.
Aminitit , scoate ine videnta faptul ca daca ar interveni un conflict
intre clauze standard utilizate de ambele parti, contractul se va
incheia pe baza clauzelor convenite si a oricaror clauze
standard comune in substanta lor. Singura exceptie stabilita de
alineatul amintit o rprezinta cazul in care una dintre parti notifica
celeilalte parti fie anterior momentului contractului fie ulterior si
de indata ca nu intentioneaza sa fie tinuta de un astfel de
contract.

CLAUZELE NEUZUALE

Potrivit art. 1203 aceste clauze reprezinta o forma a clauzelor

standard si ele pot stabili o serie de dispozitii:
In folosul celui care le propune: limitarea raspunderii
sale, dreptul de a denunta unilateral contractul ,
dreptul de a suspenda executarea obligatiilor
In detrimentul celeilalte parti: decaderea, restrangerea
libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea
tacita a contractului etc.
Derogari de la normele privitoare la competenta
instantelor de judecata:

Clauzele neuzuale pot produce efecte in continutul unui contract

cu conditia sa fie accepttate in mod expres in scris de cealalta
parte.
CLAUZE ABUZIVE
In afara acelor clauze, in practica mai putem identifica o alta
categorie, clauze abuzive, care au o reglementare interna legala
in dispozitiile legii 193/2000 privind clauzele abuzive in
contractele incheiate intre profesionisti si consumatori
modificata. Aceste clauze se interpreteaza tinand seama printre
altele de: natura contractului, imprejurarile inc are a fost incheiat,
de interpretarea data anterior de parti, de sensul atribuit in
general clauzelor si expresiilor in domeniu si de uzante. De
asemenea clauzele se interpreteaza in sensul care pot produce
efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce nici unul (art.
1268 alin. 3 NCC)

EFECTELE CONTRACTELOR
Pentru ca un contract sa produca efecte juridice el trebuie sa
respecte conditiile de validitate amintite in caz contract el va fi
lovit de una din formele de nulitate amintite. Asa cum am amintit,
un contract se incheie pentru a fi respectat in primul rand de
catre partile contractante care produce un efect analizat de
doctrina sub denumirea de principiul al fortei obligatorii, insa un
contract poate naste anumite efecte si fata de persoane care nu
au calitate de parti contractante la momentul incheierii sale si
atunci vom fi in prezenta pribncipiului relativitatii efectelor
contractului sau dupa caz a principiului opozabilitatii efectelor
unui contract.
Efcetele contractului in raporturile dintre partile
contractante. Aceste fecte sunt cunoscute prin prisma
principiului fortei obligatorii a contractului care are o
reglementare legala in continutul art. 1270 NCC. Din
continutul principiului fortei obligatorii a contractului
prevazut de acest articol, dar si coroborat cu dispozitiile
altor norme incidente efectelor contractului in raporturile
dintre partile contractante (Artt. 1270 1279) ,rezulta doua
consecinte fundamentale: contractul nu poate fi revocats au
modificat in mod unilteral decat in cauze autorizate de lege;
limitarea principiului fortei obligatorii prin interventia
instantei de judefcata in anumite cazuri delimitate de lege.
De asemenea trebuie amintite o serie de exceptii de la

principiul fortei obligatorii a contractului: prorogarea

efectelor anumitor acte juridice, prelungirea efectelor
contractului cu executare succesiva datorita suspendarii
temporare a executarii acestora, tacita relocatiune
Contractul nu poate fi revocat sau modificat in mod
unilateral decat in cauze autorizate de lege. Orice
contract valabil incheiat este obligatoriu si produce
efecte numai intre partile sale (inter partos) care sunt
c=tinute sa respecte drepturile si obligatiile contractuale
asa cum le-au determinat in continutul actului juridic
respectiv. Cu privire la obligativitatea (executorialitea)
contractului cu exceptia cazurilor in care legea limiteaz
forta obligatorie a actului respectiv ( cazul impreviziunii)
orice persoana trebuie sa-si execute obligatiile pe care lea contractat, iar creditorul potrivit art. 1516 NCC are
dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a
obligatiei. Efcetul fundamental al principiului fortei
obligatorii pentru partile contractante este acela ca sunt
obligate sa execute intocmai prestatiile asumate in
contract. Aceasta executare pentru debitor trebuie sa
corespunda cu elemntele stabilite in continutul
contractului: calitate, contitate, loc, moment etc, in cazul
in care debitorul nu si-a executtat intocmai prestatia el
poate fi pus in intarziere de creditor potrivit art. 1251 si
urmatorele din NCC si care poate solicita debitprului chiar
si plata unor daune interese in sensul art 1230 (?). in
cazul in care creditorul refuz ain mod nejustificat plata
oferita corespunzator sau cand refuza sa indeplineasca
acte pregatitoare fara de care debitorul nu-si poate
executa obligatia potrivit art. 1510 si urm. NCC, debitorul
are dreptul sa-is puna in intarziere debitorul. Revenind
la posibilitatea revocariis au modificarii
contractullui aceasta poate fi facuta cu acordul
comun al partilor sau prin autorizarea unor
dipozitii legale.

REVOCAREA SAU MODIFICAREA CONTRACTULUI PRIN ACORDUL

COMUN AL PARTILOR
Partile unui contract au facultatea de a reveni asupra
obligatiilor asumate producandu-se astfel o revocare sau
modicare amibaila. Daca vom fi in prezenta unui contract cu
executare succesiva, partile pot conveni asupra revocarii sau
modificarii sale insa aceste operatiuni juridice nu pot produce
efecte retroactive aceasta datorita ireversibilitatii prestatiilor deja
executate. In aceste conditii revocarea sau modificarea amiabila
va produce efedcte numai pentru viitor pentru care partile vor
stabili dupa caz decalarea unui termen de executare succesiva
(exemplu: contract de inchiriere) in situatia unei modificari a
contractului sau o repunere in situatia anterioara in cazul
revocarii unui contract. In cazul unui contract cu executare
instantanee, efectele viitoare ale revocarii sau ale modificarii prin
acordul partilor vor fi diferite. Ca si in cazul contractului cu
executare succesiva, revocarea sau modiifcarea contractului cu
executare instantanee nu va atrage efecte retroactive insa dac
prin contractul repsectiv s-a transferat un drept de proprietate
asupra unui bun, doctrina stabileste ca prin restabilirea situatiei
anterioare, partiel de fapt vor incheia un nou contract de
instrainare a bunuliui respectiv.

Revocarea sau modiifcarea contractului prin autorixarea

unor dispozitii legale
Legea permite in anumite cazuri revocarea unilaterala sau
fortata a contractului fara sa se tina seama dupa caz de vointa
celeilalte parti sau chiar de vointa comuna consacrata in
continutul acelui act juridic. (revocarea = denuntare) in privinta
revocarii unilaterale a unui contract, aceasta este opera unei
parti contractante si intervine de regula in temeiul unei clauze
de dezicere. Dispozitiile art 1276 si art 1277 NCC stabilesc
cateva reguli esentiale:

 Dreptul de a denunta contrcatul trebuie sa aiba o

consacrare legala sau contractuala
Pentru contractele cu executare dintr-odata denuntarea
poate fi exercitata atat timp cat executarea acestuia nu a
ineput.
Pentru contractele cu executare succesiva sau continua,
dreptul de denuntare poate fi exercitat cu respectarea
unui termen rezonabil de preaviz chiar si dupa inceprea
executarii contractului (denuntarea va produce efecte
juridice doar pentru prestatiile viitoare)
Daca un contract a fost stipulata o clauze in scopul
denuntarii aceasta din urma va produce efecte numai
dupa executarea prestatiei
Pentru contrcatele incheiate pe duarata nedeterminata,
denuntatrea unilaterala poate opera de oricare dintre
parti cu conditia respectarii unui termen rezonabil de
preaviz. Orice clauza contrara sau stipularea unei
prestatii in schimbul denuntarii contractului se considera
nescrisa si va fi lovita de nuliatte partiala potrivit art.
1255 alin. 3 NCC
Clauza comtractului aceasta poate avea loc in cazul
contractelor cu execuatare succesiva intuito personne
atunci cand a fost execuatat numai de catre in
considerarea careia a fost incheiat acel act moartea cu
incapacitatea acesteia conducand la incetarea de drept a
contractului (contractul individual de munca paote face
parte din categoria acestor acte supuse revocarii fortate)
Limitarea principiului fortei obligatorii prin interbventia
instantei de judecata in anumite cazuri reglementate de
lege. Executorialitatea contractului fata de parti este
neindoielnica insa pe parcursul derularii sale pot
interveni anumite situatii in care datorita anumitor
imprejurari care nu au fost anticipate la momentul

incheierii contractului execuatrea obligatiilor va deveni

dificila pentru una din parti. Fata de aceste aspecte vom
ilustra cazurl in care va fi necesara o interventie judiciara
asupra vointei partilor consacrate in contract pentru
adaptarea sua distribuirea echitabila a pierderilor si
beneficiilor ori chiar a incetarii sale. In primul rand ne
vom opri al prezenatrea privindi situatia impreviziunii
care este reglemenetata de art 1271 NCC.
Impreviziunea. Chiar daca are o regelemntare expressa in noile
dispozitii civile, totusi instsitutiaimpreviziunii ointervine in mod
exceptional si cu precadere in cazul contractelor cu executare
succesiva. Alin 1 art. 1?? Stabileste princiiul potrivit caruia partile
sunt obligate sa isi execute obligatiile chiar daca execuatrea lor a
devenit mai oneroasa fie datorita cresterii costurilor executarii
proprieii obligatii, fie datoriata scaderii valorii contraprestatiei.
Aceste dispozitii nu fac decat sa scoata in evidenta faptul ca
fiecare parte contractanta trebuei sa-si execute obligatia sa
potrivit clauzelor conytractului, chair si atunci cand obligatia
proprie a devenit mai oneroasa decat parea sa fie la data
incheierii contractului. De asemenea alin 2al textului amintit
prevede in terminis exceptia impreviziunii in sensul ca in cazul
in care execuatrea contractului a devenit excesiv de oneroasa
datorita unei schimbarii exceptioanle a imprejurarilor care ar face
vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei,
instanta poate sa dispuna. In aceste conditii potrivit dreptului
de .... recunoscut persoanelor in procesul civil, instanat va fi
sesizata de oricare parte a unui contract afectata de impreviziune
cae poate demonstra in mod cumulativ indeplinirea urmatoarelor
conditii.
Elementul care provoaca un caracter exclusiv alsarcinii
debitorului sanufi existat la data incheierii contractului
respectiv ci sa se nasca dupa acel moment.
Schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acestora
sa nu fi fost avute in vedere si nici sa nu fi fost posibil sa

fie avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil in

momentul incheierii contractului.
Debitorul in dificultate sa nu-si fi asumat in mod expres
sau prin natura contractului sa suporte riscul schimbarii
imprejurarilor si nici sa nu fi fost posibil sa fie avute in
vedere de catre debitor, in mod rezonabil, la momentul
incheierii contractului.
Debitorul sa fi incercat intr-un termen rezonabil si cu
buna credinta negocierea adaptarii rezonabile si
echitabile a contractului.
Dupa cum putem observa, din aceasta ultima conditie, sesizarea
instantei judecatoresti reprezinta a doua faza pe care debitorul ar
putea-o parcurge in caz de impreviziune.
De asemenea, daca debitorul face dovada in mod cumulativ a
indeplinirii acestor conditii, el poate sesiza instanta de judecata
care poate pronunta una din urmatoarele solutii:
Instanta ar putea dispune adaptareacontractului
pentru a distribui in mod echitabilintre parti pierderile
si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor

Incetarea contractului la momentul si conditiile pe care

acesta le stabileste
Ce trebuie sa retinem este ca simplele modificari obisnuite ale
pretului ori ale costului unui contract nu ne fac sa fim in prezenta
impreviziunii, insa, daca aceste circumstante noi ar creea un
dezechilibru de o anumita gravitate, care poate fi apreciata de
judecator, atunci se poate constata existenta impreviziunii.
CLAUZELE ABUZIVE.
Prin existenta unor clauze abuzive in continutul unui contract, in
mod indirect se nuanteaza nasterea unui abuz de drept

contractual fata de cealalta parte a contractului. Existenta

clauzelor nu are o reglementare substantiala in codul civil.
Constatarea existentei unei clauze abuzive poate fi facuta in
toate cazurile prin invocarea normelor speciale ale legii nr
193/2000, care reglementeaza incidenta acestora numai in
contractele incheiate intre profesionisti si consumatori. Acest act
normativ releva in terminis reglementari despre clauzele abuzive
si are un vadit continut protectionist insituit in favoarea
consumatorului.
Acest caracter rezulta chiar din debutul actului normativ, mai
precis in continutul art. 1 al. 2 care stabileste faptul ca, in caz de
dubiu asupra inetpretarii unei clauze contractuale, acestea vor fi
interpretate in favoarea consumatorului. Pentru a se intari
aceasta dispozitie, al. 3 al textului amintit stabileste imperativ
faptul ca se interzice profesionistilor stipularea de clauze abuzive
in contractele incheiate cuconsumatorii.
Vom invoca efecte ale contractului in raport cupersoane care nu
au calitatea de parti ale contractului.
Regula generala este ca un contract sa produca efecte juridice
intre partile contractante, insa exista cazul in care, in afara
efectelor produse in aceste situatii, anumite contracte mai pot
genera consecinte juridice si fata de terte persoane care nu au
avut calitatea de parti contractante. Aceste efecte pot fi privite
prin prisma a doua prncipii foarte importante, si anume: principiul
relativitatii efectelor contractului, si principiul opozabilitatii
contractului.
PRINCIPIUL RELATIVITATII CONTRACTULUI ( res inter al ios acta).
Sursa legala a acestui principiu se regaseste in art. 1280 ncc,
dispozitii care in teza de debut redau in terminis efectele care se
pot produce intre partile contractului, si anume: contractul
produce efecte numai intre parti. Practic, aceasta parte de debut
a normei nu reprezinta altceva decat o transpunere a principiului
fortei obligatorii a contractului intre parti, prevazut in art. 1270 al.

1, si, in egala masura, ilustreaza incidenta principiului relativitatii

efectelor contractului, in primul rand fata de partile contractante,
insa efectele ar putea fi relative daca prin lege nu se prevede
altfel, asa cum se stabileste in teza finala a art. 1280 ncc. Potrivit
acestei teze finale, principiul relativitatii efectelor contractului ar
putea produce consecinte juridice si fata de terte persoane. Din
formularea amintita, putem retine ca prin intermediul principiului
relativitatii, efectele unui contract devin incidente in unele cazuri
reglementate de lege asupra unor persoanecare nu au fost parti
contractante, dar au legatura cu contractul ori prin alte
circumstante determinate de lege pot deveni parti sau pot fi
asimilate acestora.
In aceste conditii relativitatea efectelor contractului se poate
purta asupra:
Partilor. Principiul relativitatii devine incident in primul
rand in cazul partilor contractante. In situatia acestora,
efectele unui contract se vor produce conform
clauzelor agreate de ele, adica a fortei obligatorii care
rezulta din actul respectiv, insa, chiar daca sunt in
stransa legatura, nu trebuie sa confundam principiul
relativitatii efectelor contratului cu principiul fortei
obligatorii a contractului fata de partile contractante.
Forta obligatorie confera calitatea contractului de a
modifica, constitui stinge anumite efecte juridice, iar
relativitatea contureaza modul de actiune, deoarece
primul creaza premiza acestor efecte intre partile
contractului.
Tertelor persoane devenite parti ale contractului.
Principiul relativitatii pentru tertele persoane care
devin parti ale unui contract poate fi privita printr-o
categorie de persoane denumita avanzi cauza ( acei
succesori in drepturi ai partilor )
Am putea asimila avanzilor, cei care din cauza
legaturilor juridice cu partile unui contract suporta sau

profita de efectele acestora desi nu au participat.

Exista 3 categorii de A-C:
Succesori universali si cu titlu universali
Cu titlu particular
Creditorii chirografari
Succesorul universal poate fi acea persoana care
dobandeste un patrimoniu. De exemplu: unicul
mostenitor legal.
Succesorul cu titlu universal poate fi persoana care
dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu.
Succesorul cu titlu particular este acea persoana
care dobandeste un drept subiectiv privit individual
(cumparatorul ,donatarul, cesionarum, legatarul cu
titlu particular)
Calitatea de avand cauza a succesorului cu titlu
particular se stabieleste doar in raport cu acele
juridice anterioare ale autorului referitoare la
acelasi bun/drept.
Creditorul chirografar reprezinta acea pesroana care
are doar o garantie cumuna asupra bunurilor
prezente si viitoare ale debitorului sau, si ar putea
suporta in anumite situatii efectele contractului.
Tertilor absoluti (penitus extranei)
In aceasta categorie putem include toate
persoanele care sunt total straine de acel contract,
dar si de partile contractante . Daca contractul
contine un drept real, regula este indiscutabila
deoarece stim bine ca dreptul real este opozabil
oricari persoane. In privinta drepturilor de creanta,
tertele persoane sunt obligate sa le respecte, insa,
daca o terta persoana in cunostinta de cauza ajuta

un debitor sa incalce clauze contractuale, se poate

angaja raspunderea sa in conditiile legii (art. 1369
ncc)
Principiul opozabilitatii contractului. Daca in cazul
principiului relativitatii, efectele unui contract
produc drepturi si obligatii fata de partile
contractante iar inunele cazuri reglementate de
lege asupra unor persoane care nu au fst parti insa
prin anumite circumstante legale pot deveni ori pot
fi asimilate acestora, in ceea ce priveste rpincipiul
opozabilitatii interpretarea acestuia va fitotal
diferita. Opozabilitatea nu face altceva decat sa
opuna un drept sau un fapt juridic celolalte
persoane straine de acestea. Cu alte cuvinte , prn
opozabilitate, acel drept sau acele operatiuni
juridice nu sunt respectate numai de subiectii lor ci
de toate celelalte persoane.
Noile dispozitii civile insituie regula publicitatii
drepturilor, a actelor si a faptelor juridic in
continutul art 18 din ncc.
Aceasta publicitate poate fi realizata prin cartea
funciara, arhiva electronica, prin registrul
comertului sau prin alte forme de pub. Prevazute de
lege.
Potrivit acestei reguli, orice drept sau fapt juridic
pot fi aduse la cunostinta publicului pentru a fi
asigurata opozabilitatea lor(art . 20). Opozabilitatea
efectelor unui contract, in sensul art 1281 releva
faptul ca un astfel de fapt juridic poate cu exceptia
cazurilor prev. d.l efecte juridice unor terte
persoane care nu au nicio legatura cupartile
contractante.practic prin opozabilitatea unui
contract se realizeaza o respectare a situatiei
juridice de catre toate perosanele. De aceea trebuie
sa facem distinctie intre situatia unei opozabilitati

erga omnes a efectelor contractului conditionata de

efectuarea formalitatilor de publicitate ( publicitatea
conventiei matrimoniale 334 ncc. Notarea
conventiei in cazul bunurilor mobile prin anticipatie
540 ncc. Si cazul in care exista cunoasterea efectiva
sau dupa caz prezumata a contractului de catre
terti. Cazul tertului dobanditor al unui bun vandut
doar de unul dintre soti. 347 ncc. Situtatia
dobanditorului unor actiuni tranzactionate pe piata
doar din partea unui sot. In cazul in care, dupa
oncheiera contractului vor exista terti vatamati,
acestia vor putea sa invoce fie inopozabilitatea
actului fie sa ceara daune interese in sensul art
1349 si urmatoarele din ncc.

-------------------------------------

22.05.2015 13:30 aula magna marian nicolae , - curs

interactiv
Actul juridic unilateral izvor de obligatii
Actul juridic unilateral reprezinta unul dintre izvoarele esentiale in
materia obligatiilor. Acest act juridic civil are o caracteristica
simplista deoarece este presupusa numai manifestarea de vointa
a unei persoane fizice sau juridice. In sens formal putem retine ca
reprezinta actul juridic civil cu o singura manifestare de vointa
care rezulta numai din partea autorului sau (art. 1324 NCC).
Sediul materiei coresounzatoare actului juridic unilateral o

reprezinta dispozitiile cartii a a 5a despre obligatii, titlul 2,

izvoarele obligatiilor, cap. 2 art. 1324 1329. In egala masura,
Codul Civil mai prevede pe alocuri si late dispozitii care scot in
evidenta importanta acestui act juridic civil art. 415
recunoasterea filiatiei, art 456 cosim. La adoptie, art. 961
iertare... PACATELOR NOASTRE. In privinta regimului lor juridic
disp art. 1235 ncc releva faptul ca in cazul in care nu exista
dispozitii contrare, normele legale incidente contractelor se vor
aplica in mod corepsunzator si actelor unilaterale.
Clasificarea lor poate delimita actele unilaterale in :
Acte juridice unilaterale patrimoniale, actele prin care se
consacra transferul intrapatrimonial al bunurilor art 32-33
renuntarea la accesiune art. 693 al. 4, renuntarea la
uzufruct 746 etc.
ACTE JURIDICE unilatelare nepatrimoniale arie restransa,
insa pot fi identificate urmatoarele: acordul pentru
prelevarea si transplantul de organe, tesuri si celule umane
de la persoane in viata (art. 68 ncc) , desemnarea tutorelui ,
art 114 ncc, alegerea domiciului art. 87 NCC.
Acte juridice unilaterale mixte acest tip de acte au un
caracter mixt deoarece in functoe d obiectul lor pot avea un
caracter patrimonial sau nepatrimonial . ex: testamentul
1035 NCC, renuntarea la un dreot art. 13 NCC, renuntarea
la beneficiul decaderii art. 2549 NCC.
Un aspect deosebit il constituie identificarea actelor juridice
unilaterale supuse comunicarii, art. 1326 NCC de aceea cor face
obiectul comunicarii catre destinatarii lor actele juridice
unilaterale care cosntituie, modifica sau sting dreptul ale
acestora. De asemenea vor fi comunicatge si acele acte juridice
unilaterale care potrivit naturii lor releva necesitatea informarii
acestor persoane. Daca nu exista dispozitii legale contrare,
comunicarea actelor juridice unilaterale se poate face dupa
imprejurari prin posta, fax, email, executorul judecatoresc.

ACTE JURIDICE UNILATERALE preciate dre[t izvoare de obligatii in

NCC
NCC distinge doua mari tipuri de acte unilaterale ca izvor de
obligatii si anume:
promisiunea unilaterala
promisiunea publica de recompensa
PROMISIUNEA UNILATERALA. Acest act juridic este facut cu
intentia de a obliga autorul independent de acceptare legandu-l
din punct de vedere juridic numai pe acesta (art. 1327 NCC).
Destinatarului actului in cauza poate sa refuze dreptul innascut
prin acest mod. Daca autorul actului respectiv nu a stipulat
expres un termen de acceptare, promisiunea se considera facuta
pentru o anumita durata potrivit cu natura obligatiei si cu
imprejurarile in care a fost asumata. Ex: o oferta de a contracta
venita din partea unei persoane juridice prin care i se propune
unei persoane fizice unui contract pentru montarea unui aparat
de aer conditionat la un anumit pret, aparatul avand o calitate
superioara il obliga numai pe cel care a facut oferta. (autorul ofer
va avea calitate de PROMITENT).
Un aspect deosebit de important : promisiunea unilaterala nu
trebuie confundata cu promisiunea de a contracta. Primul tip de
promisiune este consacrata intr-un act juridic de formatie
unilaterala (art. 1324 NCC) in schimb ce de a doua poate rezulta
din continutul unui act juridic unialteral, preparator al unui
contract viitor ( NCC ofera exemple: art. 266 NCC promisiunea
de logdna, art. 1014 promisiunea de donatie, art. 1669
promisiunea de cumparare etc. ) in egala masura promisiunea
unilaterala nu trebuie confundata nici cu promisiunea faptei
altuia. Promisiunea faptei altuia va avea in toate cazurile o
consacrare contractuala si va presupune un acord de vointa
concordant din partea mai multor subiecti de drept.
PROMISIUNEA PUBLICA DE RECOMPENSA. Cel care promite in
mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii

este obligat sa faca plata chiar daca prestatia a fost executata

fara a se cunoaste promisiunea (art. 1328, alin. 1 NCC). In
situatia in care prestatia a fost executata de mai multe persoane
impreuna, potrivit alin. 2al art. 1328 NCC, recompensa se imparte
intre ele potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar
daca aceasta nu se poate stabili, recompensa se imparte in mod
egal. Atunci cand prestatia a fost executata separata de mai
multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a comunicat
cea dintai rezultatul.
Un vcaz care poate fi asimilat prin analogie promisiunii publice il
reprezinta si oferta publica de recompensa facuta de proprietarul
unui bun pierdut in sensul alineatului 3 al art. 945 NCC. Gasitorul
va avea drept de a opta intre suma la care s-a obligat proprietarul
prin oferta si recompensa fixata de lege. (art. 945 alin. 2 NCC) ori
cea stabilita de instanta de judecata.
Promisiunea publica de recompensa poate fi revocata potrivit art.
339 NCC in aceeasi forma in care a fost facuta publica sau intr-o
forma echivsalenta. Revocarea nu produce efecte fata de cel care
inainte de publicarea ei a stabilit prestatia. In cazul in care
revocarea a fost facuta fara justa cauza, autorului promisiunii
datoatrea o despagubire echitabila care nu va putea depasi
recompensa promisa. Dreptul la actiunea in despagubire se
prescrie in termen de un an de la data publicarii revocarii.
FAPTUL JURIDIC LICT GENERATOR DE OBLIGATII CIVILE
Generalitati privind faptul juridic licit
Daca contractul si actul juridic unilateral reprezinta actele juridice
cele mai importante in materia obligatiilor, faptele juridice
constituie sursa extracontractuala de nastere a unor obligatii
civile. In cadrul acestor fapte juridice putem distinge intre faptul
juridic licit generator de obligatii si repectiv fapta ilicit
generatoare de prejudicii cunoscuta si sub denumirea de
raspundere civila delictuala. Urmeaza aspecte referitoare la faptul
juridic licit generator de obligatii, iar printre aceste fapte putem
mentiona despre: gestiunea de afaceri (gestiunea intereselor altei

persoane art. 1330 1340 NCC), plata nedatorata (1341 -1344),

imbogatirea fara justa cauza (1345 1348 NCC)
Gestiunea de afaceri (mentiorum gestiom??)
Pentru a fi in prezenta unei gestiuni de afaceri, o persoana
denumita gerant, fara sa fie obligata in vitutea uniui mandfat in
mod volunta si oportun afacerile altei persoande gerati care nu
cunoaste existenta acestor fapte sau cunoscuta nu este in
masura sa desemneze un mandatar or sa se ingrijeasca in alt fel
de afacerile sale.
O perosna efectueaza anumite reparatii urgente imobilului unui
vecin care ju este prezent, sau plata cheltuielilor de
inmormantare a defunctului de catre un prieten fara a se
cunoaste mostenitorii.
Gestiunea de afaceri poate fi definita ca fiind incheiere de catre o
persoana gerand in mod voluntar a unor acte materiale sau
juridice necesare de administrare sau chiar de dipozitie, cu
conditia ca acestea sa fie oportune, necesare si utile unei alte
persoane (gerat). Conditii specifice:
conditiile specifice partilor gestiunii de afaceri: in cadrul
faptului juridic licit al gestiunii de afaceri vom intalni
intotdeauna doua parti:
gerantul afacerii
geratul
GERANTUL AFACERII trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
trebuie sa se bucure de capacitatea civila
reglementata de dispozitiile civile de drept material
interventia sa trebuie sa fie voluntara si spontana sa
apara fara sa fie tinuta de o obligatie preexistenta
care sa rezulte dintr-un contract (ex: mandat) sau in
virtutea unei dispozitii legale (ex: tutela art. 112) ori

printr-o hotarare judecatoreasca (ex: hotararea

judecatoreasca ce mandateaza judiciar unul dintre soti
pentru a-l reprezenta pe celalalt sot art. 315 NCC)
sa aiba intentia de a gestiona afacerile altei persoane.
Daca va actiona pentru propriul interes insa in
realitate face in mod involuntar un serviciu unui tert
(ex: o persoana repara un imobil creand ca este
mostenitorul acelui bun, insa certificatul de mostenitor
ii va fi anulat) nu vom fi in prezenta unei gestiuni de
afaceri ci vom putea discuta despre o imbogatire far
justa cauza.
Gestiunea de afaceri presupune din partea gerantului
un act de altruism
In caz de deces, mostenitorii gerantului (legali sau
testamentari) care cunosc gestiunea, vor fi obligati sa
continue afacerile incepute de acesta, in aceleasi
conditii ca si gerantul (art 1333 NCC).
GERATUL nu intalnim nicio cerinta in privinta capacitatii sale,
insa dupa cum putem observa in anumite conditii acesta poate
confirma gestiunea indeplinita de catre gerant sau in egala
masura se poate impotrivi unei gestiuni incepute de un gerant.
In cazul in care beneficiarul gestiuni se impotriveste unei gestiuni
incepute sau continuate de un gerant, iar acesta din urma ignora
impotrivirea manifestata de titular, faptele lui viitoare vor fi
asimilate unor delicte civile astfel incat i se poate angaja o
raspundere civila pentru prejudiciile cauzate chiar si din cea mai
usoara culpa. Art. 1338 NCC
Conditiile specifice actelor de gestiune.
Actele incheiate de gerant au o reglementare expresa in
continutul art. 1336, insa textul face referire la actiunile pe
care acesta le indeplineste fata de terte persoane. In general,
actiunile specifice gestiunii de afaceri au un caracter

patrimonial, insa putem intalni si situatii in care acestea au un

caracter nepatrimonial. Ex: gerantul in mod voluntar il
salveaza pe gerat dintr-un accident rutier si sufera la randul
sau anumite rani. Distingem intre :
actele incheiate de gerant fata de gerat
actele incheiate de gerant fata de terte persoane

actele incheiate de gerant fata de gerat. Aceste acte trebuie sa

indeplineasca conditiile cumulate de a fi: voluntare, oportune,
necesare si utile geratului. Actul este voluntar atunci cand nu
este tinut de o obligatie si apreciat oportun la momentul savarsirii
lui si nu la cel al rezultatului (ex: un imobil vecin in pericol de
demolare suporta lucrari de edificare din partea gerantului, insa
dupa o perioada se distruge din cauzza unui incendiu). De
asemenea actele incheiate de gerant pot fi necesare si utile iar
alin. 1,art. 1337 NCC stabileste o obligatie in sarcina geratului de
a le restitui geratului chiar daca rezultatul gestiunii nu a fost
atins.
De aceea tinand cont de definitia data gestiunii, trebuie sa
retinem ca actele efectuate de catre gerant pot fi urmatoarele:
acte materiale
acte juridice
acte de administrare
acte de dispozitie
ACTELE MATERIALE / FAPTE JURIDICE incheiate de gerant pot fi
diverse si se infatiseaza prin diferite actiuni cum ar fi repararea
unei conducte, repararea unui zid al imobilului vecin, descarcarea
unor marfuri etc.
ACTE JURIDICE incheiate de catre gerant pot fi mai rare, dar au o
importanta aparte. Putem aminti: incheierea unui contract cu un

antreprenor care se obliga sa repare un imobil al geratului ; plata

unor datorii
ACTELE DE ADMINISTRARE incheiate de catre gerant sunt acte
juridice utile prin care se urmareste punerea in valoare a unor
bunuri ce apartin geratului la aadevarata lor valoare si potrivit
naturii sau destinatiei lor obisnuite. Astfel de acte pot viza :
incasarea fructelor
inchirierea sau arendarea bunurilor
ACTELE DE DISPOZITIE pe care le poate incheia gerantul sunt
foarte rare deoarece este inadmisibil ca acesta sa incheie acte
juridice in contul unei persoane fara ca aceasta sa fie
reprezentata.
In practica, aceste acte suntfoarte izolate, si de multe ori sunt
asimilate actelor de conservare sau de administrare (vanzarea
unor produse alimentare perisabile de catre gerant)
b.Actele incheiate de catre gerant fata de terte persoane
In privinta acestor acte, art. 1936>> scoate in evidenta doua
situatii: cazul in care gerantul actioneaza in nume propriu, si
situatia in care acesta actioneaza in numele geratului. Din
aceasta perspectiva, al. 1 al normei amintite stabileste faptul ca
gerantul care actioneaza in nume propriu este obligat fata de
tertii cu care a contractat si recunoaste dreptul acestora din urma
de a promova oricand o actiune in regres impotriva geratului. Din
aceasta dispozitie rezulta faptul ca obligatia gerantului mentionat
in acel act nu s-ar putea naste in mod valabil decat daca ar avea
capacitatea civila recunoscuta de lege.
De asemenea, al. 2 al art 1336 releva cazul in care gerantul
actioneaza in numele geratului. In aceasta situatie, primul nu
este obligat fata de tertele persoane cu care a incheiat contractul
decat daca cel de-al doilea nu este obligat fata de acesta. Dupa
cum putem remarca, teza finala a aliniatului amintit, ilustreaza
faptul ca actele incheiate de catre gerant direct, in numele

geratului vor crea in mod direct o obligatie in sarcina celui din

urma, si un drept in favoarea tertilor cu conditia ca gestiunea sa
fie necesara sau utila ori ratificata.
Efecte sau consecintele r=juridice ale gestiunii de afaceri prezinta
l arandul lor un interes deosebit . acestea pot fi privite din
punctul de vedere al obligatiilor consacrate gerantului (AMARE)
apoi din cele specifice geratului (BEMARE) dar si din perspectiva
ratificarii gestiunii de afaceri de catre gerat (CEMARE)
In privinta acestor obligatii trebuie retinut faptul ca sunt nascute
in continutul mai multor articole ale codului civil, motiv pentru
care putem retine : obligatia de instiintare (1331 NCC), obligatia
de continuare a gestiunii (1332 NCC), obligatia de diligenta(1334
ncc ) obligatia de a da socoteala si sa ii remita geratului toate
bunurile obtinute cu ocazia gestiunii (1335 NCC), obligatia de a
opri gestiunea in caz de impotrivire a geratului (1338 ncc)

OBLIGATIILE GERATULUI (1337ncc)

----------------

FAPTA ILICITA GENERATOARE DE PREJUDICII (raspunderea civila

delictuala)
Raspunderea civila delictuala reprezinta o forma alaturi de
raspunderea penala sau raspunderea administrativa. La randul ei,
raspumnderea juridica reprezinta o forma a raspunderii sociale
alaturi de mai multe forme ale acesteia din urma cum ar fi
raspunderea morala, rapsunderea religioasa, raspundeerea
economica etc.
In general, rapsunderea civila delictuala intervine inn momentul
in care o persoana fizica sau juridica savarseste o fapta ilicita

cauzatoare de prejudicii. Aceast fapta juridica ilicita, dar si

prejudiciul creat, va fi suportat in toate cazurile de o alta
persoana careia i se va incalca un drept subiectiv sau un interes
legitim. Mijlocul legal prin care persoana prejudiciata cere sa-i fie
reparat prejudiciul este actiunea civila. Reglementata de art 3940???. Aceasta reprezinta o institutie centrala a dreptului
procesual civil prin intermediul careia, persoana prejudiciata o
pune in miscare in fata instantei de judecata si o poate exercita si
in fata organelor penale.
In aceste conditii putem retine ca actiunea civila in procesul
penal are acelasi izvor ca si actiunea penala (infractiunea) si prin
urmare nu poate avea ca obiect decat repararea unui prejudiciu
cauzat prin savarsirea unei infractiuni. In procesul penal, actiunea
civila are un caracter accesoriu actiunii penale si se desfasoara
potrivit normelor procesual penale pastrandu-si insa propriiile
trasaturi. Indiferent de locul actiunii civile potrivit noilor dispozitii
legale atragerea raspunderii civile a persoanei care a savarsiyt
fapta poate avea o sursa comuna si anume vinovatia. Aloca in
cartea a 5a despre obligatii, titlu II, izvoarele obligatiilor,
reglementari destul de generoase in materia rapsunderii civile
delictuale, mai precis in capitolul 4, art 1349-1395. Raspunderea
civila poate fi atrasa atat pentru savarsirea uneui fapte ilicite cat
si pentru nerespectarea unor dispozitii contractuale regasind-o
sub forma raspunderi contractuale (art. 1350). Raspunderea
pentru un fapt ilicit/delict se invarte in jurul comportamentului
unui subiect de drept care nu se afla in niciun raport juridic
prestabilit cu subiectul sau subiectele ale caror drepturi sau
interese nu le-a respectat. Se va incalca o norma de drept
stabilita pentru a ocroti drepturile si interesele absolute ale
acesteia.
In cadrul raspunderii pentru incalcarea drepturilor si obigatiilor
intr-un raport juridic existent (conmtract) comportamentul ilegal
se reduce la incalcarea unui drept relativ, la o deviere de la
comportamentul prestabilit si intarit de subiecti intr-un raport
juridic.

Acest aspect delimiteaza raspunderea contractuala de cea

delictuala.
In aceste conditii putem retine urmatoarele functii
corespunzatoare raspunderii civile:
functia educativ-preventiva care scoate in evidenta faptul
ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii nu ramane
nesanctionata si atrage dupa sine obligatia de
desdaunare/despagubire/
functia reparatorie corespunzatoare raspunderii civile
delictuale si coate in evidenta obligatia de desdaunare
xcare se stabileste in sarcina autorului prejudiciului.
NCC reglementeaza urmatoarele tipuri de raspundere civila
delictuala:
raspunderea pentru fapta proprie 13567 ??
raspunderea pt fapta altuia art. 1372 1374
raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau
lucrui 1375 - 1380
deasemenea noile dispozitii civile reglementeaza cauzele
exoneratoare de raspundere( art 1352 1356) , si respectiv
reparearea prejudiciului in cazul raspunderii civile (art. 1381
1395).

Atragerea raspunderii civile si cauzele exoneratoare de

raspundere civila prevazute de lege.
Raspunderea civila intervine in situatia in care a afost
savarsita o fapt ilicita (delict civil), care la randul sau a produs un
prejudiciu. Delictul civil este reprezentat in unele cazuri de fapta
savarsite cu intentie (art. 1357) de fapte exercitate fara intentie
sau printr-o imprudenta sau neglijenta (art 1372 1373 1375
1376 NCC). In principiu fapta ilicita a persoanei trebuie probata

insa din punctul nostru de vedere in anumite cazuri fapta poate fi

prezumata (in cazul raspunderii pentru fapta altuia sau in cazul
raspuderii pt prejudiuciul cauza d enaimale) angajarea
raspunderii civile (contractuale sau delictuale) reprezinta o etapa
deosebit de importanta atat din punct de vedere teoretic cat si
din cel practic.
Prin intermediul atragerii raspunderii putem stabili conditiile
cumulative care trebuie indeplinite pentru incidenta raspunderii
civile , in cazul in care una din aceste conditii nu vor fi regasite nu
putem discuta despre existenta unui delict civil. De asemenea
vom prezenta cauzele exoneratoare ale raspunderii civile in cazul
in care stabilim savarsirea unei fapte juridice ilicite .pentru a
angaja raspunderea civila, este necesara intrunirea cumulativa a
urmatoarelor condutii : existenta prejudiciului, existenta unei
fapte ilicite, raportul decauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu,
capacitatea delictuala a persoanei care a savarsit fapta ilicita.
Prejudiciul: consta in rezultatul sau efectul negativ suferit de
o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de o
alta persoana, sau a faptei sav. De un animal sau un lucru
pentru care este tionuta sa raspuna o anumita persoana. E
conditia fundamentala, deoarece daca nu s-a produs,
nimeni nu are dreptul sa ceara reparatia,pentru ca nu poate
face dovada unui interes. Pot constitui prejudicii
urmatoarele evenimente : vatamarea sanatatii unei
persoane, distrugerea saudeteriorarea unor bunuri, decesul
sustinatorului legal al unei persoane, etc.
Prejudiciile patrimoniale sunt cele care au o valoare
economica, evaluabile in bani, cum ar fi : sustragerea unui
bun, uciderea unui animal, vatamarea sanatatii
uneipersoane.
Prejudiciile nepatrimoniale reprezinta consecintele care nu
pot fi evaluate in bani, care rezulta din nesocotiri a
drepturilor personale neevaluabile in bani : atingeri aduse
fizionomiei uneipersoane, onoarei, sau demnitatii

uneipersoane, etc,prejudiciul corporal sauestetic . Poate

constitui prej. Corporal sau estetic atingerea adusa
integritatii fizice a unei persoane si poate exista intr-o forma
mixta .Prejudiciul corporal cu caracter nepatrimonial apare:
incazul uneidureri fizice , in cazul crearii unui prejudiciu
estetic sau a unui prejudiciu de agrement ( privarea unei
placeri a vietii, privarea practicarii unui sport sau a unei
forme de arta . Prejudiciul moral este celcare rezulta din
vatamarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt
susceptibile de evaluare baneasca. Astfel de prejudiciivor fi :
moartea unei rude apropiate, atingerea adusa vietii private,
a integritatii fizice, sanatatii, ale altor atribute ale
personalitatii.
Asemenea prejudicii nu exclud in mod necesar cauzarea lor
prin contact corporal . Compensatiile banesti acordate de
instantele de judecata in cazul constatarii unui astfel
deprejudiciu poarta denumirea de daune morale.Aceste
daune sunt consecinte de natura nepatrimoniala. Pentru ca
prejudiciul sa fie supus reparatiunii, acesta trebuie sa
indeplineazsca urmatoarele caracetere specifice :
Sa rezulte dintr-o incalcare a unui drept subiectiv sau a
unui interes legitim.

Sa fie cert, adica sa aiba o existenta neindoielnica, si sa

poate fie evaluat.

Sa fie personal
Sa fie direct. (trebuie sa fie o consecinta directa a
faptului ilicit.
Fapta ilicita sau prejudiciabila sa poate infatisa prinorice
actiune ori inactiune a unei persoane fizice sau juridice prin
care se incalca o norma de conduita obligatorie. Fapta ilicta
reprezinta a doua conditie cumulativa pentru atragerea
rasp. Civilesi are o reglementare expresa in art. 1357 al. 1
NCC. De asemenea,in continutul codului civil mai putem

identifica sialte reglementari in continutul carora este

utilizata denumirea de fapta ilcita, prejudiciabila sau doare
fapta( 1353, 1359, 1362, 1369, 1373 etc. Pentru a fi in
prezenta unei fapte ilicite trebuie sa fie avuta in vedere
vointa autorului, fapta ilicita nu trebuie confundata cu
vointa autorului. De aceea, intoate cazurile, fapta ilicita se
poate prezenta sub urmatoarele forme:
Fapta ilicita comisiva: exista atunci cand autorul faptei
incaltca o norma expresa care interzice actiunea
savarsita (insusirea bunuluigasit, conducerea
autoturismului fara permis, distrugerea sau
degradarea unor bunuri apartinand unei alte
persoane) ,
Fapta ilicita omisiva,atunci cand persoana fizica sau
juridica nu indeplineste o actiune pe care o impune
norma legala(nedenuntarea unei infractiuni etc.)
Un aspect desebit al aceste fapte il prezinta ilicitatea.
Prin ilicitate, faptul material al autorului trebuie sa
incalce o norma de drept impusa de ordinea juridica, si in
aceste conditii putem retine urmatoarele forme de ilicit:
ilicitul civil (savarsit in cazul in care se incalca normele cu
caracter civil) ilicitul penal (in cazul in care se incalca
norme cu caracter penal)
Conduita ilicita reprezinta temeiul juridic al raspunderii
(civile sau penale)
Dreptul civil socoteste ca poate constitui delict orice
fapta pagubitoare a omului, care va da nastere la
obligatia repararii prejudiciului. Acest lucru face diferenta
cu dreptul pena deoarece acesta din urma nu se ocupa
de delicte civile ci doar de sanctionarea unor infractiuni.
Ilicitul administrativ se regaseste in cazul savarsirii unor
contraventii. De asemenea, este util sa retinem si caracterul
ilict al abuzului de drept. Restul fundamental al abuzului de

drept, calificat drept delict civil, nu poate fi diferit de cel al

raspunderii civile delictuale, si consta in protectia victimei,
si nu in sanctionarea autorului . In esenta, in cazul in care se
comite un abuz de drept, (art. 15 NCC) se produce un
prejudiciu. Jurisprudenta a stabilit ca este o fapta ilicta sav.
Cu vinovatie, in structura careia trebuie sa coexiste 2
elemente: Unul subiectiv (Rea credinta) siunul obiectiv
constant in deturnarea dreptului de la finalitatea sa. Vom
prezenta urmatoarele situatii in care anumite cauze pot
inlatura caracterul ilicit al unei fapte: Legitima aparare
(fapta necesara sav. De o persoana pentru ilaturarea unui
atac material direct si injust care pune in pericol BLA BLA
BLA). Starea denecesitate (BLABLA DEFINITIE) , indeplinirea
unei activitati impuse ori persmise de lege ori exec,
ordinului superiorului(1364) art. X consacracazul in care
consimtamantul persoani vatamate face ca fapta penala sa
fie justificata pentru a i se inlatura caraterul penal.
Exercitarea normala a unui drept subiectiv ilatuie caracterul
ilicit. Pt a nu constitui fapta ilicita, exercitiul dreptului
subiectiv trebuie sa fie normal, adica potrivit cu scopul sau
social si economic ( art. 1353)ncc.
Raportul de cauzalitate ilustreaza legatura directa intre
fapta ilicita si prejudiciu. Exista si situatii in care rap. De.
Cauz nu reprezeinta intotdeauna un raport direct intre fapta
si prejuriciu, acesta fiind un raport mediat atunci cand fapta
omeneasca a produs o situatie care a permis unor factori
umani sau naturale sa actioneze si sa determine direct
unprejudiciu. Pentru a determina leg de cauz. Trebuie
indeplinite urmatoarele conditii : raportul dintre actiunile
sau inactiuni oamenilor avand caracter ilicit, faptapt rap de
cauzalitate sa ia in cons. Numai fapta omeneasca
respectiva, fapta ilicita este compusa nu numai din actiuni
ci si din inactiuni, fapta omeneasca se desfasoara intr-o
societate, raportul de cauzalitatenu este intotdeauna un
raport direct intre fapta si prejudiciu, si, ultima conditie,
atunci cand se procedeaza la izolarea artificiala a

corelatiilor, izolare necesara pentru determinarea rap. De

cauz, avand in vedere solutionarea factorilor contributivi la
producerea prejudiciului.

----

CAZUL FORTUIT

Prin caz fortuit in sensul alineatului 3 al articolului 1351 NCC

se intelege un eveniment care nu posate fi prevazuyt si nici
impiedicat de catre cel care ar fi chemat sa raspunda daca
evenimentul nu s-ar fi produs. Cazurile fortuite pot fi de
doua feluri:
Imprejurari interne , intrisenci lucrurilor sau animalelor
celui chemat sa raspunda (de fecte de fabricatie,
sperietura unui animal etc.)
Imprejurari externe, neimputabile persoanei chemate
sa raspunda, fara caracteer extraordinar (alunecarile
de teren, ploile torentiale etc.)
Fapta victimei sau a unei terte persoane
Potrivit art. 1352 fapta victimei sau tertei persoane reprezinta
acele cazuze ce isi pot produce efecte in tot sau in parte in
materia exonerarii civile. Efcetele faptei victimei sunt similare cu
acelea ale tertului, iar in unele situatii putem discuta despre o
raspundere solitara in sensul art. 1382 NCC.
Rapsunderea pentru fapta proprie
In continutul art. 1349 alin 2 se vorbeste despre incalcarea
indatoririi de a nu comite nimic din ceea ce ar putea prejudicia
drepturile sau interesele legitime ale altor persoane . tocmai
aceasta incalacare repezinta fapta ilicita sub formele sale de

actiune sau iactiune omeneasca prin care incalcandu-se normale

dreptului obiectiv se creeaza un prejudiciu unei alte persoane.
Pentru a fi in prezenta atragerii unui asemenea tip de raspundere
potrivit art. 1357 1371 NCC trebuie sa retinem urmatoarele
conditii:
Existenta unui prejudiciu patrimonial
Existenta unei fapte ilicite
Existenta uni raport de cauzalitate intre fapta ilicita si
prejudicuiu
Existenta vinovatiei celui care a cazuat prejudiciul
RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE
NCC reglementeazza urmatoarele tipuri de raspundere pentru
fapta altei persoane:
Raspunderea civila pentru fapta minorului sau acelui
pus sub interdictie art. 1372
Rasp a comitentilor pentru prejudiciile cauzate
deprepusii lor (Art 1373)
Raspunderea pentru fapta minorului
Dispozitii art 1372 reprezinta reglementarea raspunderii pentru
fapta minorului sqau a celui pus sub interdictie jud. Sfera de
delimitare a acestui tip de raspundere este destul de succinta si
se rezuma la doua elemente esentiala. Persoane a caror
raspundere poate fi atrasa (supraveghetorul), in cadrul acestui
element NCC largeste sfera persoanelor responsabile pentru
fapta altuia. In aceste conditii putem retine ca raspund toti cei
care potrivit legii, sau in baza unei obligatii contractuale
ori in temeiul unei hotarari judecatoresti
Identificarea persoanelor pentru care se atrage raspunderea
(supravegheatul).

NCC stabilesc faptul ca pe langa minori apar si interzisii

judecatoresti indiferent daca sunt minori sau majori .
In ceea ce priveste temeiul acestei rapsunderii putem retine ca
acesta consta in obliagtia de supraveghere a copilului sau a
unei persoane puse sub interdictie. Fata de aceste aspecte
pentru o mai buna intelegere a acestui tip de raspundere putejm
distinge intre conditiile generale si cele speciale corespunzatoare
acelui tip de raspudnere.
Conditiile generale. Aceste conditii sunt aproximativ
identice cu cele necesare pentru atragerea raspunderii
civile. Insa analizate din perspectiva persoanei chemate sa
raspunda pentru fapta minorului sau a interzisului nu
trebuie sa avem in vedere vinovatia supraveghetorului. In
acest caz, victima are obligatia sa probeze faptul ca minorul
sau interzisul judecatoresc a savarsit o fapta ilicita, a cauzat
un prejudiciu si de asemenea exista un raport de
cauzalitate.
Conditiile speciale scot in evidenta ffaptul ca autorul faptei
ilicite rtrebuie sa fie minor sau interzis judecatoresc, iar
fapta sa fie savarsita in perioada in care acestia se aflau sau
trebuiau sa se afle sub supravegherea persoanei
responsabile. De aici reszulta ca parintii vor fi rapsunzatori
ca nu numai nu supravegheaza minorul, dar si in toate
celelalte situatii in care li s-ar reprosa ca nu si-au indeplinit
in mod corepunzator obligatii parintesti. In cazul parintilor,
sarcina probatorie a victimei este mult mai usoara, acesta
este si motivul pentru care s-a spus ca in realitate daca se
face apel la ansamblul de indatoriri reglementate de noile
dispozitii civile inseamna ca suntem rapsunzatori chiar si
pentru calitatea de parinte(483 502).
Pentru ca victima sa probeze acest tip de rasp, in ipoteza in care
au fost dovedite conditiile generale cat si cele speciale atunci
trebuei sa aiba in vederea declansarea dublei prezumtii in
sarcina celui care are obligatia de supraveghere:

 Prezumtia de fapta ilicita in sarcina [ersoanei

responsabile (neindeplinirea obligatiilor si indatoririlor
parintesti
Prezumtia referitoare la raportul de cauzalitate dintre
aceasta fapta ilicita a persoanei repsonsabile si a celui
aflat sub supraveghere
Potrivit art 1372 alin 2 aceste doua prezumtii pot fi rasturnate. De
asmenea ne putem pune intrebarea daca cel responsabil platind
despagubirea pentru victima va avea o actiune in regres
impotriva faptuitorlui? Rapsunsul este pozitiv cu conditia ca
supraveghetorul sa faca dovada ca cel supravegheat avea
discernamant la momentul savarsirii faptei ilicite (art 1366 NCC).
RASPUNDEREA COMITENTILOR PT FAPTELE PREPUSILOR
Domeniul de aplicabilitate este limita la raportul de prepusenie.
Criteriul esential al acelui raport este reprezentat de criteriul
subordonarii prepusului fsata de comitent fie in temeiul legaturii,
fie in temeiul unui contract. Pptrivit salin 2 salt art 1373 NCC este
comitent cel care in virtutea unui contract sau in temeiul legii
exercita directia, suprsavegherea si controlul asupra celui care
indeplinreste anumite functii sau insarcinari in interesul sau sau
al altuia. Prepusul este persoana care lucreaza in interesul
comitentului si in exercitarea atributiilor impuse de comiourent.
De regulsa raportul de prepusenie se naste dintr-un contract de
munca dar este posibil ca si in continutul altor contracte sa
intalnim o de prepusenie (contractul cu titlu oneros in masura in
care mandatul supravegheaza pe mandatar).
Conditiile generale. Si in situatia rapsunderii
comitentilor pentru faptele prepusilor devin incidente
parte din conditiile comune pentru atragerea
raspuderii cu exceptia vinovatiei. Victima trebuie sa
dovedeasca fapta ilicita, prejudiciul cauzat, raportul de
cauzalitate insa nu trebuie sa faca dovada vinovatiei.

 Conditii speciale. Aceste conditii releva cu precadere

existenta in primul rand a raportului de prepusenie
intre comitent si prepus si de asemenea faptul ca
prepusul a savarsit fapta ilicita in legatura cu
atributiile sau functiile care i-au fost incredintate de
comitent (art 1373 alin. 1).
Avem 2 prezumtii fundamentale de care victinma dar si instanta
de jud ar trebui sa tina cont:
Raportul de prepusenie raport juridic creat in
virtututea consimatatmantului comitentului repsectiv
prepusului (art. 1373 alin 2)
Fapta ilicita fapta prepusului tb sa aiba legatura cu
atributiile sau scopul functiilor incredintate.
Pentru a se exonera de acets edoua prezumtii si pentru a nu i se
atrage raspudnerea civila comitentul treebuei sa faca dovada
unei cauze straine (art 1373 alin 3). In cazul atragerii
rapspunderii rezulta faptul ca se va naste obl de reparare a
prejudiciului in sarcina comitentului. In raport cu victima trbuie sa
avem efectul raspunderii:
Victima poat esa obtina de la comitent repararea
prejudiciului, iar daca alege sa-l cheme in judecata si pe
prepus pentru fapta proprie va trebui sa faca dovada
vinovatiei acestuia caz in care raspudnerea se angajeaza in
mod solidar potriit art 1382?
In ipoteza in care fapta a fost savarsita de mai multi prepusi
apartinand unor comitenti diferiti se pune problema daca
victima poate sa ceara de la fiecare comitent valoare
integrala a prejudiciului sau numai partea de prejudiciu
cauzata de prepusul comitentului respectiv. Victima paote
cere integrat repararea prejudiciul in masura in acre textul
priveste solidaritate aintemeieata pe cauzaliatte, motiv
pentru care pute interpreta in sensul ca si comitentii
participa indirect la cauzarea prejudiuciului. In privinat

raportului ditre comitent si prepus se pune problema

dreptului de regres pe care il are comitentul impotriva
prepusului daca acesta a platit contravaloarea prejudiciului.
Si incazul acetsyi tip de rasp 1384 art comitentul are drept sa
actioneze impotriva prepusului
RASPUDNEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE
LUCRURI, DE ANIMALE DSAU PENTRU RUINA EDIFICIULUI.

Repararea prejudiciului in cazul rasp. Civ. Del.

Rasp. Civ.Del. da nastere unui raport obligational intre
autorul faptei sau persoana rapsunzatoare si victima.
Obligatia de reparatie se naste in ipoteza in care sunt indeplinite
conditiile de existenta a rasp. Civ. Del. Reparatorii, asa cum
rezulta din disp. Art. 1381 pana la 1395 care reprezinta sediul
acestei materii. In NCC, al. 1 al art. 1381 instituie cu titlu de
principiu dispozitia potrivit careia orice prejudiciu da dreptul la
reparatie. Acest drept la reparatie se naste in favoarea victimei
din ziua savarsirii prejudiciului, chiar daca nu poate fi valorificat
imediat. Acest principiu se aplica atunci cand existenta
prejudiciului este sigura, adica prejudiciului actual(adica acela
care s-a produs pana la momentul cand se pretinde
despagubirea), insa si in cazul prejudiciului viitor (cel care desi nu
s-a produs inca este sigur ca se va produce, existand suficiente
elemente pentru a fi evaluat). Momentul nasterii dr. la reparatie
coincide cu acela in care prejudiciul poate fi determinat macar cu
titlu provizoriu (1387 al. 3) De asemenea,stabilirea mom. Nasterii
prej. Este important din punctul de vedere al al. 3 art. 1381 care
statueaza faptul ca odata cu acesta, vor deveni incidente toate
dispozitiile legale referitoare la executarea, transmisiunea,
transformarea si stingerea obligatiilor. Cu ocazia repararii
prejudiciului, legiuitorula urmarit repunerea celui pagubit in
situatia patrimoniala anterioara, iar doctrina a scos in evidenta
doua principii, si anume :

 principiul repararii integrale a prejudiciului ( autorul

prej. Este obligat sa acopere atat prejudiciul efectiv
danum emergens cat si beneficiul nerealizat de
victima, lucru cessans potrivit 1349 coroborat cu
1385, 1516 si 1531)
O reparatie in cazul RCD trebuie sa fie integrala, asa
cum se statueaza si in teza I al. 1 a art 1385 NCC.
Principiul repararii in natura a prejudiciului . A fostdef.
In doctrinaca fiind o forma de reparare a prejudiciului
care consta intr-o reparatie materiala sau intr-una
juridica prin indeplinirea careia cel chemat sa
raspunda in instanta de judecata sau dupa caz sa
inlatura consecintele negative produse printr-un fapt
material ilicit sau printr-un act unilateral savarsit in
paguba unei persoane vatamate. Reparatia in natura
reprezinta regula, iar o alta operatiune juridica
echivalenta, exceptia. Chiar si al. 1 din 1386 NCC
socate in evidenta faptul ca repararea prejudiciului se
face in natura, iar daca acesta nu este cu putinta, ori
daca victima nu este interesata de reparatia in natura
se va face prinn plata unei despagubiri stabilite prin
acordul partilor prin hotararea judecatoreasca sau prin
lege. NCC distinge intre repararea prejudiciului prin
echivalent banesc (a) si repararea prej. Corporale (b)
Acesta intervine in situatia in care repararea in
natura nu este posibila, ori daca victima nu este
interesata sa fie astfel abordata de persoana
raspunzatoare , repararea prej se va face prin
echivalent banesc.
Prej. Corporale sunt acele prejudicii care constituie
urmarea incalcarii drepturilor personale
nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a
uneipersoane cum sunt : drepul la sanatate, la
integritate corporala, la viata ). Reparatia se

efectueaza in toate cazurile sub forma unei

indemnizatii pecuniare. In afara acestei
indemnizatii, persoana repsonsabila va trebui sa
acopere cheltielile de ingrijire medicala, si daca va
fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea
nevoilor de viata a celui pagubit precum si orice
alte prejudicii materiale. Pentru repararea unui
prejudiciu, raspund in acelasi timp doua sau mai
multe persoane, indiferent daca sunt chemate sa
raspunda pentru fapta proprie sau pentru fapta
altuia, in acest caz, raspunderea lor va fi solidara,
fata de victima, potrivit art 1382 ncc. DE asemenea,
in sensul 1383 NCC se instituie o prezumtie relativa,
deoarece participantii trebuie sa suporte prejudiciul
in mod egal.
Un alt aspect important il reprezinta dreptul de
regres. In temeiul art. 1384, dreptulde regres este
cunoscut persoanei care a platit prejudiciul cauzat
prin fapta altuia, si doar in situatia in care acesta
din urma nu este raspunzator pentru prejudiciul
cauzat. Daca prej. A fost cauzat de maimulte
persoane, iar cel rasp. Pentru fapta a reparat
prejudiciul integral, si in aceasta situatie se poate
intoarce impotriva tuturor, in mod conjunct, nu
solidar, daca se constata ca acestia sunt
raspunzatori pentru prejudiciul cauzat. In privinta
intinderii prejudiciului, art. 1385 releva faptul ca
acesta trebuie sa cuprinda urmatoarele :
Pierderea suferita de cel prejudiciat
Castigul pe care ar fi putut sa-l realizeze si
decare a fost lipsita victima
Cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau
limitarea prej.

De asemenea, in cazul pierderii unei sanse de

reusita la un examen sau de a promova dpdv
profesional, reparatia va fi proportionala cu
probabilitatea obtinerii avantajului.
In privinta formelor rep, art. 1386 stabileste
cerintele pe care le-am indentificat si in continutul
principiului reparatiei in natura. O situatie spciala o
putem identifica in continutul 1390, cu referire la
persoana indreptatita la despagubire, in caz de
deces al victimei. Primul aliniat instituie principiul
potrivit caruia numai cei indreptatiti potrivit legii la
intretinere in timpul vietii decedatului vor beneficia
de aceasta reparatie (mostenitorii legali sau
testamentari).
De asemenea, ncc ofera posibilitatea repararii
prejudiciului nepatrimonial (1391) in urmatoarele
cazuri :
In caz de vatamare a integritatii corporale sau a
sanatatii unei persoane
In cazul ascendentilor descendentilor , fratilor surorilor
si sotului sau oricarei persoane care ar putea dovedi
existenta unui astfel de prejudiciu sau pentru durerea
incercata prin moartea victimei.

Drepturile recunoscute persoanelor mai sus aratate pot fi

cedate numai printr-o tranzactie sau cand au fost
stabilite printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. De
asemenea, aceste drepturi nu trec la mostenitori decat
atunci cand au fost pornite. In randul sumelor cu titlu de
prejudiciu putem include si cheltuielile de ingrijire a
sanatatii sau inmormatare (1392)
De asemenea, dacaincazul asig. Soc s-a recunosctu
dreptul la ajutor sau la pensie, 1393, reparatia este

datorata numai in masura in care paguba suferita prin

vatamare sau moarte depaseste ajutorul sau pensia. De
asemenea, pentru repararea unui prejudiciu trebuie sa
avem in vedere termenul de prescriptie. In primul rand
trebuie sa retinem ca in principiu dreptul la actiunea in
RCD se prescrie in termenul general de prescriptie de 3
ani, prevazut de art. 2517 ncc, insa in continutul art.
2518, identificam si un termen special de prescriptie de
10 ani incident in urmatoarele situatii:
Pentrul repararea prejudiciului cauzat prin tortura sau
acte de barbarie, ori dupa caz prin violenta sau
agresiuni sexuale contra unui minor sau asupra unei
persoane aflate in imposibilitate de a se apara.
Pentru repararea prejudiciului adus mediului
inconjurator.
Actualele dispozitii prevad o situatie de prorogare,
1394 si una de suspendare 1395.
EXECUTAREA OBLIGATIILOR

Delimitari TERMINOLOGICEPRIVIND EXECUTARA.

Raportul juridic confera creditorului dreptul de a pretinde
debitorului sa dea, faca sau nu faca ceva. Debitorul este tinut de
aceasta prestatie sub sanctiunea constrangerii sale de catre
organele de executare ale statului . NCC grupeaza toate
dispozitiile legale privind executarea voluntara (plata) sau dupa
caz, silita, a obligatiilor, indiferent de natura lor (contractuala,
extracontractuala sau delictuala).
Noile dispozitii civile adauga in continutul acestor prevede si
anumite aspecte specifice ale. RC contractuale : rezolutiunea,
rrezilierea si reducerea prestatiilor contractuale, cauze justificate
de neexecutare a obligatiilor contractuale si, in egala masura, au
fost introduse dispozitii referitoare la mijloace de protectie a

drepturilor creditorului asupra debitorului (mas. Conservatorii si

asiguratorii, actiunea oblica si actiunea revocatorie )
Plata. Modul de executare voluntara a obligatiei prin plata
reprezinta mijlocul juridic benevol de liberare a debitorului. Chiar
in continutul al 1. 1469 putem retine ca obligatia se stinge prin
plata in cazul in care obligatia se stinge cand obligatia datorata e
executata de buna voie . Al. 2 ofera definitia legala a platii, adica
plata consta in remiterea unei sume de bani,sau, dupa caz, in
executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al
obligatiei. Acest mijloc se desfasoara sub sfera bunei credinte a
debitorului platitor, dar si a creditorului care primeste plata. Daca
acesta din urma refuza, legiuitorul a prevazut si reglementat
punerea in intarziere a creditorului .
Elementele structurale ale platii
Punerea in intarziere
Sunt subiectele platii, conditiile platii, dovada platii
siimputatia platii
Subiectele platii : creditor, debitor
In cadrul platii, plata poate fi facuta direct sau prin
reprezentant. De asemenea , fidiusorul poate sa faca
plata pentru persoana care garanteaza. De asemenea,
plata poate fi facuta si deun creditor chirografar catre
un altul, si, in egala masura, poate fi facuta si de o
persoana interesata. In ipoteza in care plata este
facuta de catre terti, 1374 adauga precizari
importante.
Spre deosebire de VCC, potrivit 1473 este considerata
valabila plata facuta de un incapabil. Plata poate fi
facuta de asemenea si persoanelor autorizate de
creditor sau de instanta dejudecata sa primeasca plata
1475. Un mod de plata care da nastere unor

consecinte deosebite este reprezentat si de plata catre

creditorul aparent (1478)
Situatii: o persoana apare ca mostenitor si pare sa fi
mostenit mai multe creante
Defunctul lasa un legat astfel incat o creanta
este transmisa dar ulterior dupa moartea lui se
descopera ca legatul a fost revocat.