Professional Documents
Culture Documents
Chestiuni de electrostatică
CUPRINS
1
Electrotehnicǎ
3. CHESTIUNI DE ELECTROSTATICĂ
v∫ Γ
E ⋅ dl = 0 . (3.1)
În consecinţă tensiunea electrică dintre două puncte nu depinde de
traseul considerat dintre cele două puncte, fiind egală cu diferenţa
potenţialelor punctelor respective:
B
U AB = ∫ E ⋅ dl = VA − V B . (3.2)
A
2
3. Chestiuni de electrostatică
E = Ex i + E y j + Ez k ; (3.5)
dl = dx ⋅ i + dy ⋅ j + dz ⋅ k . (3.6)
Introducând relaţiile (3.4) (3.5) şi (3.6) în (3.3), se obţine:
∂V ∂V ∂V
dx + dy + dz = − ( E x dx + E y dy + E z dz ) , (3.7)
∂x ∂y ∂z
din care rezultă:
∂V ∂V ∂V
Ex = − ; Ey = − ; Ez = − . (3.8)
∂x ∂y ∂z
Expresia vectorului intensităţii câmpului electric se obţine din relaţiile
(3.5) şi (3.8):
⎛ ∂V ∂V ∂V ⎞
E = −⎜ i+ j+ k⎟. (3.9)
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
Mărimea vectorială din paranteză (rel. 3.9) se numeşte gradient de
potenţial şi se notează cu gradV, astfel că relaţia precedentă se poate scrie
prescurtat:
E = −gradV = −∇V , (3.10)
unde
∂ ∂ ∂
∇= i+ j+ k . (3.11)
∂x ∂y ∂z
este operatorul vectorial al lui Hamilton (nabla).
Rezultă deci că un câmp electrostatic derivă dintr-un potenţial scalar.
Vectorul gradient, ∇V , este orientat în sensul în care potenţialul are o
creştere maximă pe unitatea de lungime. Modulul ∇V a gradientului
reprezintă variaţia maximă pe unitatea de lungime a potenţialului electric.
Cu relaţiile (3.3) şi (.10) se poate calcula variaţia potenţialului după o
direcţie oarecare dl , care poate diferi de direcţia vectorului gradient ∇V ,
dV = − E ⋅ dl = ∇V ⋅ dl = ∇V ⋅ dl ⋅ cos α , (3.12)
3
Electrotehnicǎ
4
3. Chestiuni de electrostatică
v∫ Σ
D ⋅ ds = D1 ⋅ n 21 ⋅ ΔS + D 2 ⋅ n12 ⋅ ΔS = 0;
D1 ⋅ n12 = D 2 ⋅ n12
şi, în final:
D1n = D 2n . (3.13)
În concluzie, la suprafaţa de separaţie dintre doi dielectrici diferiţi,
neîncărcaţi cu sarcină electrică adevărată, componenta normală a inducţiei
electrice se conservă (fig. 3.2, b).Ţinând seama că D = εE , respectiv:
D1n = ε1E1n şi D 2n = ε 2 E 2n , din expresia (3.13) se obţine relaţia de legătură
dintre componentele normale ale intensităţii câmpului electric:
E1n ε 2
= . (3.14)
E 2n ε1
Se observă că raportul componentelor normale ale intensităţii câmpului
electric este egal cu raportul invers al permitivităţilor dielectricilor, deci
suprafaţa S12 reprezintă o suprafaţă de discontinuitate pentru componenta
normală a intensităţii câmpului electric.
Pentru a stabili relaţia dintre componentele tangenţiale ale intensităţii
câmpului electric, se aplică teorema potenţialului electrostatic (rel. 3.1) unui
mic contur dreptunghiular Γ, cu laturile Δl situate în cele două medii
dielectrice şi aplicate strâns pe suprafaţa de separaţie S12, înălţimea
dreptunghiului fiind neglijabilă (fig. 3.3, a).
5
Electrotehnicǎ
E 2t
S12 2 S12 E 2n
Δl α2
1 E2 E2
E1 E1
Γ
α1
t E1n t
ε2 E1t ε2
ε1 ε1
a) b)
Fig. 3.3
Notând cu t versorul tangent la suprafaţa de separaţie, se obţine:
v∫ Γ
E ⋅ dl = E1 ⋅ t ⋅ Δl − E 2 ⋅ t ⋅ Δl = 0 ,
din care rezultă:
E1t = E 2t , (3.15)
deci, la suprafaţa de separaţie, componenta tangenţială a intensităţii
câmpului electric se conservă (fig. 3.3 b).
Referitor la componenta tangenţială a inducţiei electrice , aceasta nu se
conservă deoarece, din relaţia (3.15) rezultă:
D1t D 2t
=
ε1 ε2
sau
D1t ε1
= , (3.16)
D 2t ε 2
deci suprafaţa S12 este o suprafaţă de discontinuitate pentru componenta
tangenţială a inducţiei electrice.
Ţinând seama de condiţiile de trecere la suprafaţa de separaţie dintre
dielectrici, se pot scrie următoarele relaţii (fig. 3.2, b):
D1t D
tgα1 = ; tgα 2 = 2t ;
D1n D 2n
şi, în final:
tgα1 ε1
= (3.17)
tgα 2 ε 2
Relaţia (3.17) reprezintă teorema refracţiei liniilor de câmp electric. Se
6
3. Chestiuni de electrostatică
( ε1E1t ) ( ε2 E 2t )
2 2
D1 = + D1n
2
; D2 = + D22n , (3.19)
din care rezultă că inducţia electrică este mai mare în mediul cu
permitivitate mai mare, situaţia fiind inversă faţă de cazul precedent.
7
Electrotehnicǎ
8
3. Chestiuni de electrostatică
9
Electrotehnicǎ
10
3. Chestiuni de electrostatică
11
Electrotehnicǎ
12
3. Chestiuni de electrostatică
∞ ∞ q q ∞ dr q
V = ∫ E ⋅ dl = ∫ u r ⋅ dr = ∫ = , (3.28)
M r 4πε 0 r 2
4πε 0 r r 2
4πε 0 r
unde s-au înlocuit dl = dr , u r ⋅ dr = dr şi s-a considerat nul potenţialul
punctelor de la infinit.
Potenţialul electric este proporţional cu sarcina electrică şi invers
proporţional cu distanţa r.
3.5.2. Câmpul şi potenţialul electric ale unei sfere metalice
încărcată uniform cu sarcină electrică
Dacă q este sarcina totală a sferei de rază R, densitatea de suprafaţă a
q
sarcinii este ρs = .
4πR 2
Pentru calculul câmpului electric E e în exteriorul sferei de rază R se
consideră o suprafaţă închisă sferică Σ e , de rază r>R, concentrică cu sfera
conductoare (fig. 3.9). Din motive de simetrie, liniile de câmp sunt radiale şi
intensitatea câmpului electric este constantă în
orice punct de pe suprafaţa sferei de rază r.
R Ee Aplicând teorema lui Gauss referitor la
r
suprafaţa Σ e , se obţine:
q
Σe v∫Σe
E e ⋅ ds = 4πr 2 ⋅ E e =
ε0
,
Fig. 3.9
din care rezultă:
q
Ee = (3.19)
4πε 0 r 2
sau vectorial:
q
Ee = r, (3.20)
4πε 0 r 3
identică cu relaţia (3.27).
Se constată că sfera metalică încărcată cu sarcină produce în exteriorul
său un câmp identic cu al unei sarcini punctiforme ( de aceeaşi valoare),
situată în centrul sferei.
13
Electrotehnicǎ
Vi q
Vi = Ve (R) = . (3.32)
4πε 0 R
Ee
Ve În figura (3.10) este reprezentată
variaţia câmpului şi potenţialului electric în
Ei funcţie de distanţa r faţă de centrul sferei.
R r
Fig. 3.10
ρl r
ds
ρl
E= (3.33)
2πε 0 r
Σ sau vectorial:
Fig. 3.11
14
3. Chestiuni de electrostatică
ρl r
E= ⋅ 2. (3.34)
2πε 0 r
În cazul conductorului rectiliniu infinit, încărcat cu sarcină electrică, nu
se poate alege ca punct de referinţă pentru potenţiale punctul de la infinit.
Presupunând că potenţialul este nul în punctul M 0 , la distanţa r0 de fir,
cu relaţia (1.15) se obţine:
r0 ρl r0 dr ρ r
V = ∫ E ⋅ dr = ∫ = l ln 0 . (3.35)
r 2πε 0 r r 2πε 0 r
Acest potenţial se numeşte potenţial logaritmic. Dacă se alege V=0
pentru r0 = 1 , expresia potenţialului logaritmic devine:
ρl 1 ρ
V= ln = − l ln r . (3.36)
2πε 0 r 2πε 0
15
Electrotehnicǎ
ρs ρ
E= k; E′ = − s k , (3.38)
2ε 0 2ε 0
unde k este versorul axei 0z, perpendiculară pe planul electrizat.
Relaţia (3.38) arată că intensitatea câmpului electric produs de un plan
infinit, încărcat cu sarcină electrică distribuită uniform, este constant (nu
depinde de distanţa de la plan) şi este dirijat normal la plan. Vectorul câmp
este orientat de la plan spre infinit dacă sarcina e pozitivă şi către plan, dacă
sarcina este negativă.
Pentru calculul potenţialului electric se alege punctul de potenţial nul
chiar în plan (z=0).
Potenţialul într-un punct situat la distanţa z (z>0) faţă de plan se
calculează cu relaţia (1,15):
0 0 ρs ρ
V = ∫ E ⋅ dl = ∫ dz = − s z , (3.39)
z z 2ε 0 2ε 0
în care s-a înlocuit dl = k ⋅ dz .
În partea stângă a planului (z<0) expresia potenţialului va fi:
0 0⎛ ρ ⎞ ρ
V = ∫ E′ ⋅ dl = ∫ ⎜ − s ⎟dz = s z . (3.40)
⎝ 2ε0 ⎠ 2ε0
z z
16
3. Chestiuni de electrostatică
17
Electrotehnicǎ
18
3. Chestiuni de electrostatică
2 –q 2 –q
a) b)
c)
Fig. 3.16
În aceste condiţii sarcina de pe armături este distribuită uniform, iar
intensitatea câmpului electric în dielectricul dintre armături se calculează cu
relaţia (3.41), corespunzătoare unui strat dublu de sarcini:
ρs q
E= = . (3.44)
ε εS
Tensiunea între cele două armături în lungul unei linii de câmp este:
2 qd
U 12 = ∫ E ⋅ dl = ,
1 εS
iar capacitatea condensatorului plan (rel. 3.42) rezultă:
εS
C= . (3.45)
d
Din relaţia (3.45) se poate deduce unitatea de măsură a permitivităţii
electrice: farad pe metru (F/m).
Relaţia de calcul a capacităţii condensatorului plan (rel. 3.45) este
valabilă în ipoteza existenţei unui câmp electric uniform între armăturile
19
Electrotehnicǎ
20
3. Chestiuni de electrostatică
2 1
E1m
r
l
R1 R2 r
–q b)
ε R2
R1
r q
a)
Fig. 3.18
Deoarece fluxul intensităţii câmpului electric prin bazele suprafeţei
cilindrice Σ este nul, se obţine:
q
∫
Σ
E ⋅ ds = E ⋅ 2πrl =
ε
, (3.50)
21
Electrotehnicǎ
2πεl
C= . (3.53)
R2
ln
R1
În figura 3.18, b este reprezentată variaţia intensităţii câmpului electric
între armăturile condensatorului cilindric.
O problemă tehnică importantă legată de condensatorul cilindric se
referă la solicitarea dielectricului dintre armăturile unui cablu coaxial,
pentru realizarea unei construcţii economice.
Din figura 3.18, b se observă că solicitarea dielectricului dintre
armăturile condensatorului cilindric este neuniformă, aceasta fiind maximă
la suprafaţa armăturii interioare.
Din relaţiile (3.51) şi (3.52) rezultă:
V1 − V2 1
E1m = ⋅ . (3.54)
R1 R2
ln
R1
Intensitatea câmpului electric E1m nu poate depăşi rigiditatea dielectrică
a dielectricului considerat (E1m<Estr).
Fiind date raza R1 a armăturii interioare, diferenţa de potenţial aplicată
şi intensitatea E1m, din relaţia (3.54) se obţine raza R2 a armăturii exterioare:
V1 − V2
R 2 = R1 ⋅ e R1E1m
. (3.55)
Raza armăturii exterioare şi implicit volumul cablului pot fi reduse dacă
în locul unui singur dielectric se folosesc mai multe straturi concentrice de
dielectrici corespunzător alese.
3.6.3. Capacitatea echivalentă
În figura 3.19, a este reprezentată schema electrică a unei reţele de
condensatoare, având două borne de acces (A şi B) de legătură cu exteriorul.
Dacă la bornele A şi B ale reţelei, iniţial neîncărcate, se aplică tensiunea
ub=VA–VB, sarcinile absorbite pe la borne sunt qA şi qB (qA+qB=0; (qA>0).
Capacitatea echivalentă a reţelei de condensatoare faţă de bornele A şi
B este mărimea definită de relaţia:
qA
Ce = , (3.56)
VA − VB
care reprezintă de fapt capacitatea unui condensator, căruia dacă i s-ar
aplica la borne aceeaşi tensiune ca şi reţelei reale de condensatoare, ar
rezulta aceeaşi sarcină electrică pe armături.
22
3. Chestiuni de electrostatică
A A
qA qA
qe=qA
ub ub Ce
qB qB
B B
a) b)
Fig. 3.19
În concluzie, dacă reţeaua de condensatoare s-ar înlocui prin
condensatorul echivalent, nu s-ar constata nici o schimbare în exterior.
În aplicaţiile referitoare la reţelele de condensatoare se pune problema
determinării capacităţii echivalente în funcţie de capacităţile
condensatoarelor componente.
3.6.3.1. Condensatoare în serie
Se consideră trei condensatoare conectate în serie (fig. 3.20). Pentru
fiecare condensator sarcinile de pe armături sunt egale şi de semne contrare.
C1 C2 C3 Presupunând că
–q1 q2 sistemul de conden-
qe=q1 satoare este iniţial
ub u1 Σ u2 u3 ub Ces neîncărcat, prin apli-
carea legii conser-
vării sarcinii
Fig. 3.20 electrice suprafeţei Σ
din figu-ra 3.20, se obţine:
−q1 + q 2 = 0 ,
de unde q1 = q 2 şi analog q 2 = q3 , deci în cazul conexiunii serie a
condensatoarelor toate condensatoarele se încarcă cu aceeaşi sarcină,
respectiv:
q1 = q 2 = q 3 = q . (3.57)
Tensiunea aplicată la bornele grupării este egală cu suma tensiunilor
condensatoarelor:
u b = u1 + u 2 + u 3 . (3.58)
Deoarece sarcina de pe armătura condensatorului echivalent este
q e = q , ţinând seama de relaţiile (3.42) şi (3.56) expresia precedentă devine:
23
Electrotehnicǎ
q q q q
= 1+ 2 + 3
Ces C1 C 2 C3
sau
1 1 1 1
= + + . (3.59)
Ces C1 C3 C3
Generalizând pentru „n” condensatoare conectate în serie, se obţine:
n
1 1
=∑ , (3.60)
Ces k =1 Ck
adică, valoarea reciprocă a capacităţii echivalente a „n” condensatoare
conectate în serie este egală cu suma valorilor reciproce ale capacităţilor
condensatoarelor componente.
În cazul capacităţilor egale ( C1 = C2 = " = Cn = C ) , rezultă:
C
Ces =
. (3.61)
n
Pentru două condensatoare conectate în serie, din relaţia (3.60) se
obţine:
C1 ⋅ C 2
Ces = . (3.62)
C1 + C 2
Presupunând că C1 este cea mai mică dintre capacităţile conectate în
serie şi multiplicând relaţia (3.60) cu C1, se obţine:
C1 C C
= 1+ 1 +" + 1
Ces C2 Cn
sau
C1
Ces = < C1 (3.63)
C C
1+ 1 +" + 1
C2 Cn
deci, capacitatea echivalentă a „n” condensatoare conectate în serie este mai
mică decât cea mai mică dintre capacităţile condensatoarelor componente.
3.6.3.2. Condensatoare în paralel
În cazul grupării în paralel, tensiunea aplicată la bornele tuturor
condensatoarelor este aceeaşi. Pentru trei condensatoare conectate în paralel
(fig. 3.21), sarcinile de pe armături pot fi exprimate prin relaţiile:
24
3. Chestiuni de electrostatică
C1 q1 = C1u b ; q 2 = C 2 u b ;
q1 –q1
q 3 = C3 u b .
C2
q2 –q2 Sarcina totală cores-
qe punzătoare bornei comu-
ub C3
q3 –q3 Cep ne (q1+q2+q3) este egală
–qe
cu sarcina qe de pe
armăturile condensatoru-
Fig. 3.21 lui echivalent:
q e = q1 + q 2 + q 3 ,
respectiv:
Cep u b = C1u b + C 2 u b + C3 u b ,
din care rezultă
C ep = C1 + C 2 + C3 (3.64)
sau, generalizând pentru „n” condensatoare, se obţine:
n
Cep = ∑ C k (3.65)
k =1
25