Ameliorarea solurilor

Solul reprezinta unul dintre cele mai complexe sisteme naturale ale Terrei. Este un agregat
structurat de substante in continua schimbare, complex biologic in care pulseaza continuu viata, datorita
activitatii extraordinare a microorganismelor, este un sistem polifunctional extrem de important,
reprezentand pentru mediul inconjurator un adevarat filtru pentru protectia apelor freatice.
Din suprafata terestra numai 29% reprezinta uscatul, iar din acesta numai 6,4% este destinat
agriculturii, dar de aici se realizeaza 98% din hrana agroalimentara a populatiei globului, in timp ce
din suprafata ocupata de ape - 71% se realizeaza numai 2% din hrana necesara populatiei.
Starea de fertilitate a pamanturilor este in continua scadere. Pe plan mondial 62% din suprafata
solurile au o fertilitate redusa sau foarte redusa, 27% cu o fertilitate moderata si numai 11% o fertilitate
ridicata.
Factorii cauzatori :
1. Actvitatile agricole.
In primul rand, analiza repartitiei terenului agricol la nivel continental ne indica pe primele
locuri Asia, Europa si America de Nord si Centrala. De asemenea, ponderea suprafetei agricole la
nivel continental situeaza pe primele locuri aceleasi continente, dar in ordinea Europa, Asia,
America de Nord si Centrala. Activitatea agricola determina pierderi de elemente nutritive si
energie, prin intermediul recoltei si deci, saracirea solului in nutrienti si materie organica. Prin
aplicarea unor agrotehnici necorespunzatoare, poate fi declansata eroziunea, poate fi distrusa
structura solului si implicit, solurile sufera procese de compactare si formare de crusta, avand loc si
importante pierderi de sol. Pe suprafetele irigate necorespunzator, pot aparea procese de
degradare prin exces de umiditate sau salinizare. De asemenea, aplicarea de ingrasaminte sau
pesticide in doze prea mari, poate conduce la degradarea prin acidifiere sau poluare. Din nefericire,
activitatea agricola determina manifestarea celor mai multe tipuri de degradare a solurilor,
reprezentand implicit una din principalele cauze. La nivel mondial, activitatea agricola este
principala cauza a degradarii pentru circa 552 mil. ha. de teren (28,1%), ocupand locul al treilea,
dupa pasunatul excesiv si despadurire, diferentele fiind insa minime. Raportandu-ne la suprafata
continentelor, activitatea agricola reprezinta principalul factor cauzator al degradarii solurilor in
America Centrala (45,2%) si de Nord (65,6%), detinand ponderi insemnate, de peste 25% si in Asia,
Europa si America de Sud.
2. Pasunatul excesiv.
Datorita pasunatului excesiv dispar speciile sensibile si scade productia de fitomasa, este
redusa permeabilitatea si capacitatea de retinere a apei, se intensifica eroziunea, apare
compactarea (carari de vite). De altfel, pasunatul excesiv reprezinta la nivel mondial, principalul
factor cauzator al degradarii solurilor, cu 34,7%. Diferentele intre continente sunt destul de mari,
pasunatul excesiv avand un rol nefast asupra invelisului de sol, mai ales in Africa (49,2%) si
Oceania (81,4%), care de altfel, detin si cele mai mari suprafete ocupate cu pajisti.
.3. Despadurirea.

Rolul padurii in viata oamenilor este foarte important, fapt surprins foarte elocvent de catre
agronomul si pedologul Gheorghe Ionescu Sisesti care spunea in anul 1955 urmatoarele:Noi
suntem convinsi azi ca ruina padurilor ar insemna ruina agriculturii si ruina agriculturii ar insemna
ruina civilizatiei. Despadurirea are un efect devastator in cazul taierilor rase, care determina
instalarea eroziunii accelerate, declansarea alunecarilor, dar si aparitia aridizarii. Dupa datele F.A.O.,
defrisarea la nivel global inregistreaza un ritm da 20 ha/min. In acest sens, devine interesanta
analiza repartitiei si ponderii suprafetei impadurite la nivel global si continental cat si dominanta
speciilor.
4.Activitatea industriala.
Obiectivele industriale determina degradarea solului prin acidifiere si poluare datorita emisiilor
pe care le elimina in atmosfera si care mai devreme sau mai tarziu ajung pe sol. Dintre substantele
provenind de la activitati industriale care genereaza acidifierea solului amintim dioxidul de sulf,
oxizii de azot si hidrocarburile. Poluarea solului are ca principale surse substantele radioactive,
metalele grele, pulberile, apele uzate si namolurile, agentii patogeni. Centrele urbane, reprezinta de
asemenea, surse de poluare a solului, ca si complexele de crestere a animalelor, prin intermediul
apelor menajere si dejectiilor evacuate, sau prin depunerea gunoaielor. Supraexploatarea covorului
vegetal pentru necesitati casnice. Se manifesta ca factor cauzator, cu precadere in
regiunile semiaride si se refera la exploatarea vegetatiei pentru necesitati casnice. In regiunile
semiaride care detin si asa un covor vegetal sarac, supraexploatarea acestuia are efecte
devastatoare asupra tuturor componentelor mediului si implicit si asupra solului, producandu-se asa
numita desertificare, care induce extinderea deserturilor in detrimentul regiunilor
semiaride. Efectul este amplificat de faptul ca, cele mai extinse suprafete semiaride sunt situate in
tari cu nivel de dezvoltare si educational redus, saracia resurselor si nivelul de trai scazut
determinand supraexploatarea covorului vegetal. Detine la nivel mondial un procent de 6,7 fiind
aproape inexistent in America de Nord, Oceania si Europa, valori mai ridicate prezentand in cazul
Americii Centrale (17,7%) si Africii (12,7%). Un studiu efectuat (1987) de catre Programul Natiunilor
Unite pentru Mediu (U.N.E.P.) indica faptul ca anual 50 000 de km2 de teren sunt afectati de
desertificare, dintre care 6 milioane hectare sunt irevocabil pierdute, iar 21 milioane hectare devin
din punct de vedere economic fara valoare. Din nefericire, desertificarea afecteaza suprafete de
teren situate pe toate continentele, dar situatia cea mai grava se inregistreaza in Africa, unde
indiferent de utilizare desertificarea este continua si accelerata. Suprafetele de teren pe care se
inregistreaza o imbunatatire, in sensul stoparii procesului sunt situate pe teritoriul asiatic al fostei
U.R.S.S., in America de Nord si in Europa mediteraneeana.
5. Degradarea fizica
Procesele care afecteaza proprietatile fizice ale solurilor au o extindere mai mare in Europa, 36
milioane hectare, urmata de Africa 19 milioane hectare, Asia 12 milioane hectare, America de Sud 8
milioane hectare, America Centrala 5 milioane hectare, Oceania 2 milioane hectare si America de
Nord 1 milion de hectare. Procentual, aceasta categorie de degradare inregistreaza valori sub 10%
din suprafata degradata, cu exceptia Europei, 17%. Raportat la suprafata continentului, valorile
sunt infime, numai in cazul Americii Centrale (4,72%) si Europei (1,65%) depasind 1%. Degradarea
fizica implica modificarea proprietatilor fizice ale solurilor prin intermediul urmatoarelor
procese: Compactarea, intarirea masei solului si formarea crustei; Subsidenta solurilor; Excesul de
umiditate. Dintre cele trei tipuri de degradare fizica, compactarea, intarirea masei solului si
formarea crustei detine 82%, excesul de umiditate 13%, iar subsidenta 5%.
6. Degradarea chimica

Degradarea chimica a solurilor afecteaza in Asia 74 milioane hectare, in

America de Sud 70 milioane hectare, in Africa 62 milioane hectare, in Europa 26
milioane hectare, in America Centrala 6 milioane hectare, in Oceania 1 milion de
hectare, iar in America de Nord sub 1 milion de hectare. Procentual, valorile
oscileaza in jurul a 10% din suprafata degradata, cu exceptia Americii de Sud,
29% (fig.). Raportandu-ne la suprafata continentelor, valorile cele mai mari apar
in cazul Americii Centrale 5,7% (fig.). Aceasta categorie de degradare determina
modificarea proprietatilor chimice ale soluri si include urmatoarele tipuri:
Pierderea nutrientilor; Acidifierea; Salinizarea si alcalizarea; Poluarea. Dintre cele
patru tipuri de degradare chimica a solurilor, pierderea de nutrienti detine 57%,
salinizarea 32%, poluarea 9% si acidifierea 2% (fig.).