Hains G. Ginorr (1922-1973) a fast un eunoseut psiholog si oterapent american de origine israeliana, specializat in pro- we de educatie « copilului si in relatile dintre paringi/profe- si cop. Si-a inceputcariera in fara natal ca profesor de scoald rentar, Dud emigrarea in SUA, a objinut in 1952, la Univer- ea Columbia din New York, tilul de doctor in psihologie cli- ‘Alucrat a clinica Guidance din Jacksonville, Florida, cu copii iburari psihice. A publicat cin de educatie a copilului cate evenit bestselleruri si au fost traduse in 30 de limbi: Berween mt and Child (1965), Between Parent and Teenager (1967), her and Child (1972). In central ideilor sale despre raportarea elui la copil sta o combinatie unica de conyirmare afectuoasat imentelor copilului si impunere de limite asupra compor- ntului. A condus grupuri de instruire a parinilor, metoda sa er fiind descrisi de Arthur Orgel (in Handbook on Parents ation, 1980). Influenta lui Ginott este evidenta in lucrarile hn Gottman, autorut cari Raising an Emotionally Intelligent d, sau ale vlevelor sale Adele Faber si Elaine Mazlich. ALICE GINOH, vadluva autorutui, ea insisi autoare de nume- ticale pe tema educatici copiilor, este psiholog, pihote- i, conferentiar (a conferentiat in SUA, Canada, Brazilia, Europa, India, Hong Kong si Israel). Speciglitatea ei este snicarea verbala, in particular cw parinti si profesor A. WALLACt Goodani este licentiat in fizicd, matematica si gogie, are wn doctorat in domeniul dezvoltarii familiale si 9€. clabor ne pentru paring, soti, tineri, relagii de ie ele, setierea de carti side articole pen- Nemict, in producerea de programe Tv si de programe de Amvint universitar extins, L-a ajutat, de exemplu, pe Stephen serie The Seven Habits of Highly Effective Families si evolte activitati practice de imbunatiire a vieti familiale Dr. HAIM G. GINOTT Intre parinte si copil Ghid de comunicare Editie revazutd si adusi la zi de Dr. Alice Ginott $i Dr. H. Wallace Goddard Traducere din engles de Oana Vlad ii HUMANITAS bucunestr{Nationale a Romaniel 1 ghld de comunicare/ dr Haim ©. Ginot, 1 Wallace Goddard; rad: Oana Viad,— odie, Wallace (od) | Vlad, Oana (a) MAIM G. GINOTT "EEN PARENT AND CHILD by De Him G, Ginott bby Dr. Alice Ginott and Dr. H, Wallace Goddard s rescrved INITAS. 2006, pentru prezenta versiune romdneaset HuMantias. iter 1.013701 Bocurest, Rominia 19,465 021917 1824 19, ediveseahuinaitas.0 SP PRIN POSTA: te. 021/911 23 3, CP 14, Bucuresti Jn memoria fratelui meu mai mic mania care a murit la varsta de 21 de ani, incerednd sd-si salveze camarazii de arme asediati,BL rierara ‘Asa cum spunea Ginott inte-un discurs: «Sunt psihoterapeut de copii. Tratez copii cu tulburiri psihice. Sa zicem ca le fac erapie 0 ord pe sAptaména, timp de un an. Simptomele lor dis par, incep s& aiba o parere mai bund despre ei ingigi, sa se in- eleaga cu cei din jur, ba chiar s& nu mai fie neastimparati la scoala, Cum anume ii ajut? Comunie cu ei intr-un mod afec- tos. Ma folosesc de orice ocazie ca si-i ajut sisi dezvolte increderea in sine. Dacd 0 comunicare afectuoasé fi poate in- vnatosi pe copiti bolnavi, principiile si tehnicile acestei comu- nicdri trebuie sd fie insusite de parinti si profesori sihoterapeutii sunt, poate, capabili sa vindece, insa numai cei lati zilnic in contact cu copii fi pot ajuta pe acestia s& devi- nd sinatosi din punct de vedere psihologic.» Ca urmare, doctorul Ginott 2 initiat gruputi de instruite si indrumare a pArintilor, care si-i invefe si devind mai afectu- ogi i mai eficienti cu copiii, constienti de proprile sentimen- e si mai infelegiitori cu sentimentele copiilor. incerca si-i invete pe parinti cum s& disciplineze fara s8 umileascd si cum sa pre- iasca fara si judece, cum s@ exprime furia fara s& jigneasca ii cum sa confirme ~ in loc si combati ~ sentimentele, per- septiile $i opiniile copiilor; cum sa reactionezewstfel incat co- ii s& invete sa creada in realitatea lor launtrica gi si-si dezvolte inerederea in sine. inainte sa devina psiholog, doctorul Haim Ginott a fost pro- fesor de scoala in Israel. Absolvise colegiul pedagogic David Yellin din lerusalim. Dupa cétiva ani de profesorat, sia dat sea- ma cd nu era indeajuns de bine pregatit ca sa se confrunte cu sopiii in sala de clas. A hotarat s4 urmeze colegiul pedago- sic al Universitatii din Columbia, unde si-a obtinut doctora- ul. Desi a murit lao varsta ined tanard, Haim Ginott s-a bucu- at de 0 viata intelectuald creatoare si implinita. Ideile sale in- noitoare despre comunicarea cu copiii, raspandite in caitile, vonferin(ele gi articolele sale, au avut ecouri nu numai in SUA, si peste tot in lume. Sub influenta lui s-au dezvoltat «ateliere» PREFATA / 9 in care parinti si profesori delicatete si afectiune. Desi engleza n-a fost limba lui materna, Haim Ginott a iu- bit-o, A iubit-o ca un poet, folosind-o cu economie si preci- zie. Asemenea vechilor intelepti, a recurs la parabole, alegorii si epigrame: «Nu fi un parinte, ci o fiinta umand care este pa- rinte.» Exist o poveste despre un rabin care a murit la vasta de 50 de ani. Ciind familia s-a intors de la inmormantare, fiul cel mare a zis: «Tata a avut o viata lunga.» Toti au fost revoltati. «Cum pofi spune aga ceva despre un om care a murit atat de tanar?», lau intrebat, «Pentru ed viata lui a fost plina; a seris, multe cdrti importante gi a influentat multe vieti.» ‘Aceasta e consolarea mea até cum si-i trateze pe copii cu Dr. ALICE Ginorr 2003Introducere Nici un parinte nu se trezeste dimineaa cu gindul de a-i face viata copilutui siu un iad. Nici o mama si nici un tat nu spun: «Astazi o sd tip la copitul meu, o s&-I cicalese si 0 umilesc ori de céte ori pot.» Dimpotriva, multi parinti hotarase dimineata: «Azi va fi pace. Fara tipete, fard neintelegeri, fara certuri.» Dar, in ciuda bunelor lor intentii, razboiul nedori bucneste din nou, ‘A fi parinte presupune un sir nesfirsit de mici incidente, de conflicte periodice si de crize neasteptate care pretind 0 re- actie. lar reactia nu e lipsita de consecinte: ea influenteaza, in pine sau in rau, personalitatea si respectul de sine Ne place si credem ct numai un paffhte in neregula reac- fioneaza in moduri nocive pentru copil. Dar, din nefericire, chiar si parinfii afectuosi si bine intentionati invinovatesc, umilesc, acuzi, ridiculizeaza, amenin{a, mituiese, pun etichete, pedep- sesc, predica si moralizeaza. De ce oare? Pentru ca majoritatea parintilor nu-si dau sea- ma cata putere de distrugere au cuvintele. Se pomenesc spundnd lucruri auzite de la parintii lor, lucruri pe care n-ar vrea sa le spunii, pe un ton care nu le place, Tragedia unei asemenea co- municari sta de obicei nu in lipsa de afectiune, ci in lipsa de infelegere; nu in lipsa de inteligenta, ci in lipsa de cunostint Parintii au nevoie si se raporteze la copii si sa discute cu ei intr-un anume fel. Ce-am spune oricare dintre noi daca un chi rurg ar intra in sala de operati si, inainte ca anestezistul sa-si InTRODUCERE J 13 facd treaba, ne-ar atrage atentia: «De fapt n-am cine stie ce ex- perienfa in chirurghie, dar imt iubese paciengut $1 ma bizun pe bunul-simt»? Am intra probabil in panica si ne-am salva viata fugind. ins& cazul copiilor ai cdror parinti cred cd iubirea si ‘bunul-simt sunt de ajuns nu este la fel de simplu. Asemenea chirurgilor, paringii trebuie si capete o calificare speciala ca si devina competenti in mestesugul de-a rispunde cerintelor cotidiene ale copiilor. Asemenea chirurgului cu experient, atent la ceea ce taie cu bisturiul, parintele trebuie s& deprind arta de a folosi cuvintele. Caci cuvantul ¢ aidoma bisturiului, Poa- te produce multe rani dureroase: daca nu fizice, emojionale. Ce facem, inainte de orice, daca vrem 8 ne ameliorm co- ‘municarea cu copiii? Ne examinam reactiile. $i 0 si constatam & stim prea bine la ce cuvinte sa recurgem. Le foloseau pi ringii nostri cand stateau de vorba cu musafiri sau cu necunos- cuti. Eun limbaj care ocroteste sentimentele in loc sd critice comportamentul. Ce spunem unui musafir care si-a uitat umbrela? Alergam dupa el strigand: «Ce-i cu tine? De fiecare data cand vii in vi- Zita uiti eéte ceva. Ba una, ba alta. De ce nu te porti ca sora ta mai mic&? Ea stie cum si se comporte intr-o vizita. Ai 44 de anil Cd o s& inveti?! Nu sunt servitoarea ta, sd string tot ce lasi in urmal Pun pariu cd ti-ai uita si capul daca nu ti-ar fi inguru- bat de umeri!»? Nu, mu-i spunem astfel de tucruri unui musa- fir. Spunem calm: Uite-ti umbrela, Alice!» ~ fird si adugam ‘eguri-cascd ce esti! Pirin trebuie sé invete si reactioneze in fata copiilor la fel ca in fafa unor musafir. Paringii isi vor copiii i in siguranta si multumiti, Niei un pa- rinte nu incearca deliberat si-si transforme copitul intr-un in- divid temator, timid, nerespectuos ori antipatic. $i totusi, pe ‘masurd ce crese, multi copii dobéndese trasaturi nedorite si nu. reusesc sa obtind un sentiment de siguranta si o atitudine res- pectuoasa fats de sine gi de ceilalti. Paringii vor si aiba copii po- liticosi ~ dar copii devin mitocani; ii vor ordonati ~ dar in jurul14] nTRODUCERE copiilor e un haos; vor si fie inerezatori in fortele proprii ar copiii sunt nesiguri pe ei; vor sa fle ferieiti ~ dar, cel mai adesea, copiii nu sunt Parinti isi pot invata copilul sa devina om, adica o faptu- 18 avand compasiune, diruire si curaj; 0 persoand a carei via- ta se ordoneaza in jurul unui nucleu de putere si al unui cod de fair-play, Ca s& atinga aceste feluri omenesti, parintii trebuie si invefe metode omenesti, Iubirea nu € de ajuns, Intuitia nu e suficienta. Parintii buni au nevoie de calificare. Modul de a ‘objine si de a folosi aceasta calificare este principala tem’ a ‘cdrtii de fata. Parinti vor fi ajutati sa-si transpund idealurile {in practica zilnica, Sa sperim cf aceasta carte fi va ajuta, de asemenea, si-si ‘identifice felurile in privinta copiilor si sd invete metode de-a ssi le implini. Parintii se confrunti cu probleme concrete care necesita solutii specifice; nu-i ajuta sfaturile-cligen, de genul «Oferd-i copilului mai multi dragoste», «Da-i fetei mai mul- 14 atentien, «Stai mai mult vreme cu baiatul tw» ‘Am lucrat multi ani cu parinti si copii in sedinte de psiho- terapie individuala gi de grup, precum si in workshopuri de in- struire a parinfilor, Cartea de fati ¢ rodul acestei experient. Este un ghid practic; oferd sugestii concrete si solutii posibi- le pentru situatile cotidiene si problemele psihologice cu care se confrunta toti parintii. Sfaturile specifice pe care le da, re- zultate din principii fundamentale de comunicare, fi vor inva- a pe parinti s8 traiasca aldturi de copii intr-o atmostera de respect reciproc gi demnitate. Capitolul 1 Codul de comunicare: conversatiile parinte-copil Intrebarile copiilor: semnificatiile ascunse Conversatia cu copii este 0 arta fra egal, cu reguli si sem- nificatii propril. Copii sunt rareori inocenti atunci cand comu- nie. Mesajul lor este adesea codificat si presupune o desciffare, Andy, zece ani, isi intreaba tatal: «Care e numarul de co- pii abandonati din Harlem?» Tatal, de meserie avocat, se bu- ‘cut c& pe fiull siu il intereseaza problemele sociale. Tine 0 lunga prelegere pe tema cu pricina, dupa care dezvaluie cifra Dar Andy nu e multumit si continua sa puna intrebari simila- re: «Care € numarul de copii abandonati din New York? Dar din SUA? Din Europa? Din lume?» in cele din urma, tatal lui Andy pricepe ca baiatul e preocu- pat nu de o problema social, ci de una personala. intrebarile lui Andy izvorau nu atat din simpatia pentru copiii abandonati, ct din teama de a nu fi si ef abandonat. Nu cduta numarul de copii parasiti, ci asigurarea c& ef nu se va numéra printre ei ‘Asa ca tatal, réspunzaind nelinistit lui Andy, it spune: «Esti {ngrijorat c& parinii ti te-ar putea abandona intr-o zi, aga cum fac unii paring. Fi linisit, n-o s@ te pardsim., Si daca te mai sgndesti vreodata la asta, te rog spune-mi, vreau sa te ajut si nu-fi mai faci griji.» in prima zi de gradinita, cénd mama ei incd nu plecase acasa, Nancy, cinci ani, a privit picturile de pe pereti sia intrebat cu voce rasundtoare: «Cine a facut tablourile astea urate?» Mama ui Naney s-a simtit prost. S-a uitat dezaprobator la fetifa si a16 | INTAE PARINTE $1 COPIL repede: «Nu e politicos s4 spui ca picturile sunt urdte cand sunt de fapt asa de dragute.» Educatoarea, care a descifrat intelesul intrebarii, a zmbit sia zis: «Aici nu trebuie si pictezi frumos. Poti st faci picturi proaste daca asa ai tu chef.» Pe chipul lui Nancy a aparat un vambet larg, cai avea acum rispunsul la intrebarea ei secre ta: «Ce se intdmpla cu o fetiti care nu picteaza prea bine?» in continuare, Nancy a luat in mana o maginuta de 90m- pier stricata gt a intrebat plina de important: «Cine a stricat-0? Maicé-sa a intervenit: «Ce-ti pas cine a stricat-o? Tot nu cu- nosti pe nimeni aici.» Dar pe Nancy nu o interesau numele. Voia si afle ce pa- teau copiii care stricau jucarii, Infelegdind intrebarea, edluca- toarea a dat raspunsul asteptat: «Fucdrile exist ca sd te joct ‘eu ele, Cateodaté se stric’, ¢ normal.» Naney pare muljumita. Cu talentul ei de a pune intrebari, stensese informatia de care avea nevoie: omul asta mare ¢ © emeie destul de draguta, nu se infurie din te miri ce, nici macar daca pictezi urt sau se stric’ veo jucirie, Nu ¢ cazul si-mi fie frica, nu sunt in pericol daca rman aici. Nancy i-a facut mamei cu mana, in semn de ramas-bun, si s-a indreptat spre educatoare; isi incepea prima zi de grfdinita Carol, 12 ani, e incordata, cu ochii in lacrimi. Verigcara ei preferata pleaca acasi, dupa ce si-a petrecut vara cu ea. Din piicate, reaefia mamei la tristetea Tui Carol e lipsita gi de em- patie, si de intelegere. ‘CAROL (lacrimile fi curg pe obraji): Pleacd Susie. O sa fiu din nou singuri cue! MAMA: Ai si-ti gisesti alt prietend. CAROL: O sf fit asa singura, MAMA: Las®, c& n-ai si mori! CAROL: ... (pliinge cu suspine) MAMA: Ai 12 ani si te porti ca un copil mic! coput ec comunicane | 17 Carol ii arunea mamei o privire ucigasa, fuge in camera ei sise incuie acolo. Episodul se putea sfarsi mai bine. Sentimen- {ele unui copil trebuie luate in serios, chiar daca situatia in sine nue prea grava. In ochii mamei, despartirea celor dowd prie~ tene cind vara s-a sfirsit poate parea ceva prea neinsemnat ca si merite lacrimi, dar raspunsul ei nu trebuia sa fie lipsit de simpatie, Mama lui Carol ar fi putut sd-si spund in sinea ei: «Carol sufera, Pot s-o ajut cel mai bine arétindu-i ed inteleg ‘cc-0 doare. Cum pot face asta? Oglindindu-i sentimentele» Deci i-ar fi spus ceva de genul urmator: Ne vom simfi cu tofié singuri fara Susie. Deja iti este dor de ea. E greu sd te desparti dupa ce v-ati obisnuit sa ftimpreund. Casa trebuie sé ti se pard cam goald acum, cand Susie a plecat. ‘Asemenca raspunsuri creeazito intimitate intre parinte gi copil. Céind copiii simt edt au fost intelesi, singurdtatea si du- yerea lor se atenueaza. Cand copiti sunt infelesi, iubirea lor pentru parinte se adanceste. Simpatia parintelui are rolul unui prim-ajutor emotional in cazul sentimentelor rdnite. ind ii confirmam starea psihologied si ti exprimdm dez- amagirea, copilul capaté adesea forta de a infrunta realitatea. ‘Alice, sapte ani, a planuit si-si petreacd dupi-amiaza cu prie~ tena ei Lea. Numai ci si-a reamintit bruse ci exact atunci fu- sese programati o intalnire a grupei de cereetasi din care facea parte. A izbuenit in plins. MAMA: Doamne, ce dezamagita esti! Abia asteptai sa te joci cu Lea astazi ALICE: Da! De ce n-a fost programati intalnirea aia in alta zi? Lacrimile nu i-au mai curs pe obraji. A sunat-o pe Lea si 1 programat joaca alti data. Dupd care Alice s-a dus sa se schim- he ea s& plece la intalnirea grupei de cercetasi.18 / INTRE PARINTE $1 COFIL ingelegerea si simpatia mamei au ajutat-o pe Alice A trea- ea peste inevitabilele corflicte si dezamagiri ale vietii. Mama a priceput ce simte fetita si i-a oglindit dorinjele. N-a mini ‘malizat situatia. N-a spus: «De ce faci atita scandal? O sa te joci cu Lea alta dati. Care-i problema?» A evitat voit cliseele de genul: «Asta e, mu poti fi in doua locuri deodata.» N-a acuzat, n-a condamnat: «De ce aranjezi iH te joci cu Lea ciind stit c& miercurea te intdlnesti cu grupa de cercetasi?» Dialogul seurt care urmeaza ifustreaza felul in care un tata risipeste supararea fiului sau prin simpla recunoastere si ac- ceptare a sentimentelor si plingerii acestuia. (Ciind tatil lui David, cere Iuereaza in tura de noapte gi are gri- Jjtde casa ziua, in timp ce sotia sae la serviciu, s-a intors aca- sA de la cumpatatur, s-a gisit baiatul (opt ani) enervat la culme, ‘TATAL: Vad un baat suparat. Ce spun, vid un baat care suparat! DAVID: Sunt suparat. Chiar care suparat. TATAL: Asa? DAVID (foarte incet): Mi-a fost dor de tine. Nu esti niciodata casa cdnd vin de la s2oala. TATAL: Ma bucur cd mi-ai spus. Acum stiu, Ai vrea si fiu aca- si céind vii de la scoali, X David si-a imbratisat tatal gi a plecat afara la joacd. Tatal lui David a stiut cum sii schimbe fiului sau dispozitia. N-a ‘inceput sa se apere, explicindu-i de ce nu era acasi: «A tre- Duit sa plec la cumpairéturi. Ce-ai face daca n-ag cumpara de méncare?» Nu a intrebat: «De ce esti asa suparat?>» in schimb, acceptat sentimentele s! plangerea baiatulu ‘Multi paringi nu-si dau seama cd e inutil sa incerei s vingi pe copii ca plingerile lor sunt nejustificate, iar percep- le lor — gresite. Asta nu duce decat la certuri si la furie, intr-o zi, Helen, 12 ani, vine de la scoala foarte tulburat con- ‘CODUL CE COMUNICARE / 19 ELEN: Stiu c o sa fii dezamagit. Am luat «bine» fa test. Stiu cat’ de mult tii tu s& iau «foarte bine». MAMA: Afi cd nu-mi pasa. Cum poti sa spui aga ceva?” Nu sunt dezamagitd deloc de calificativul pe care lai luat. Cred ca un «bine» e foarte bun. HELEN: Atunci de ce tipi la mine intotdeauna cdind nu iau «foar- te binen? MaMa: Cénd am fipat la tine?! Tu esti dezamagitd, aga ca dai vina pe mine. Helen izbueneste in plans si fuge din camera, Desi mama infeles c4 fata di vina pe ea in loc si-si recunoascé dezamagi rea proprie, faptul ca i-a tras atentia gi a contrazis-o n-a fiicut-o 1’e Helen si se simta mai bine. Mama si-ar fi jutat mai mult copi- lul daca i-ar fi acceprat perceptia, spundndiri: «Ai dori ca no- (ele tale sa nu fie asa de importante pentru mine. Vrei si decizi tu ce inseamnd un calificativ bun, Asta vad eu ed se intémpla.» Nu numai copiii, ct si necunoscutii apreciaza infelegerea si simpatia noastra fala de dificultatile prin care tree. Doam- na Grafton spune ci ii displace s meargé la banca: «De obi- cei e lume multa si directorul se poarta de sarcé ne-ar face 0 favoare prin simpla lui prezenta. Ori de cite oti trebuie sit] abordez, devin stresati.» Intr-o vineri, a avat nevoie de sem- nitura lui pe un cec, Devenea tot mai nervoasd si mai nerib- datoare vizdndu-I cum se poarta cu lumea, ins apoi s-a hotirat st incerce si se puni in pielea tui si si-si exprime infelegerea oslindindw-t si accepténdu-i sentimentele. «Cred c& vie greu vinerea! Toata lumea vrea cfite ceva si nu e nici micar ora |2, Nu stiu cum reusiti s-o scoateti la capa.» Chipul barbatu- ‘wi sa luminat. L-a vazut pentru prima oari zambind. «Aga-i, tmereu e ingrimadeala aici. Si fiecare vrea si-i dau lui atentie primul. Cu ce vit pot ajuta?» Nu numai cd isa semnat cecul, dar a condus-o la un funeti repede.20 / InTRE PARINTE $1 COPIL Dialoguri ineficace: predicile si criticile indeparteaza oamenii si trezesc resentimente Parinfii se simt frustrati de dialogurile cu copii pentru cd ele nu due nicaieri, asa cum demonstreaz’ o conversatie bine cunoscuta: «Unde-ai fost?» «A fard.» «Ce-ai ficut?» «Nimic. Parintii care ineearca si facd apel la ratiune descoperi curdind cat de obositor e acest Iucru. Vorba unei mame: «incere zadar- nic si-mi conving copilul cu argumente rationale, nu asculti cce-i spun. Ma aude doar daca urlu.» Copiii se opun adesea dialogurilor cu parintii. N-au chef sa Hi se tina predici, sa li se vorbeasea, si fie criticati. Au impre~ sia ci patintii vorbese prea mult, David, opt ani, ii spunea mai- ‘ci-sii: «Eu iti pun o intrebare mica, tu de ce-mi dai un raspuns asa lung?» Prietenilor lui le marturiseste: «Nu-i spun nimic lui ‘mama. Daca incepe si vorbeasca, nu mai am timp s& mii joc.» Un observator atent care aude conversafia dintre un parin- te si un copil va remarca, uitsit, eft de pufin se asculta cei doi uunul pe celélalt. Conversatia sund de fapt ca dousi monologuri, uunul format din eritici si insiructiuni, celalalt — din negatit st pledoarii de aparare. Tragedia unei asemenea comunicari nu sta in lipsa de iubire, ci in lipsa de respect; nu in lipsa de inte- ligenta, ci in lipsa de pricepere. Limbajul nostra de ficeare zi nu e potrivit pentru comuni- carea de adancime eu copiii. Ca si ajungem la copii si sa ne reducem, ea parinti, frustrarea, trebuie s8 invafam un anume'® fel de a conversa cu ei. Comunicarea apta sa creeze o legatur’: reactioneazé la sentimentele copilului, nu la comportamentul lui Comunicarea cu copilul ar trebui si se bazeze pe respect gi pricepere. Asta inseamna (a) ca mesajul sa pastreze intact res- pectul de sine al copilului si pe cel al parinteluis (b) ca afir- CODUL DE COMUNICARE / 21 atiile dovedind intelegerea sa fie anterioare afirmatiilor con- {indnd sfaturi sau instructiuni. Eric, nowt ani, vine acasd fourte suparat, Clava lui trebuia sa mearga la un picnic, ins& afara ploua. Tatal lui incearca sa se poarte altfel ca de obicei. Se abtine sd recurga la cligeele care in alte dati n-au facut decdt sa fnrdutateasca Iucrurile: «N-are nici un rost sf plangi fiindea e vreme proastd. N-au intrat zi- Iele-n sac. Nu din cauza mea ploua, cred ca stii asta, de ce est suparat pe mine?» Tatil lui Eric si-a spus in sinea Jui: baiatul meu e foarte tul- burat cd a ratat picnicul. E dezamagit. $i imi impartaseste dez- amagirea lui, de vreme ce-mi arata ca e suparat. Are tot dreptul sit aiba emofii, Pot si-1 ajut cel mai bine infelegdndu-i si respec fandw-i sentimentele. Lui Eric i spune: «Pari foarte dezamégit.» pric: Da. TATAL: Doreai foarte tare s& mergi la picnic. RIC: Sigur c& da! 1ATAL: Totul era pregitit, numai c& a venit RIC: Da, exact aga s-a intdmplat! izeria asta de ploaie. A.urmat un moment de tacere, dupa care Erie a zis: «Oricum, nau intrat zilele-n sac.» Supararea lui parea s se fi topit si tot restul dupa-amiezii a fost foarte prietenos. De obicei, céind Brie venea de la scoala suparat, intreaga casa se umplea de nervi. Mai devreme sau mai tarziu, ti provoea pe toti membrii fami- lici. Nu se agternea pacea decat atunci cénd, seara tarziu, Eric addormea. Ce are atit de deosebit aceasta abordare si care sunt componentele sale? Atunci ednd copiti se afla in vartejul unor emotii puternice, ci nu mai pot asculta pe nimeni. Nu pot accepta nici sfaturi, nici consolari sau critici constructive. Vor ca noi sd infelegem ese petrece indtuntrul lor, ce simt in acel moment. Mai mult, vor 88 fie infelesi fara sa fie nevoie sa ne dezvaluie complet22 / INTHE PARINTE SI. COPIL ce tréiesc, E ca un joc, in care ei ne arata doar un pic din ceca ce simt, far noi trebuie sa ghicim restul ‘Cand un copil ne spune: «Profesorul a tipat la mine», nu tre- buie si-i cerem amgnunte. $i nu-i nevoie sa spunem: «Dar ce-ai facut ca si meriti asta? Dac profesorul a fipat la tine, ai facut tu ceva, Ce-ai fiicut?» Nici macar nu trebuie s4 spunem: «O, ce rau imi pare!» Trebuie doar s& aritim ca fi infelegem dure- tea, stinjeneala, enervarea. Anita, opt ani, vine furioasa de la scoala: «Nu ma mai due niciodata acolo!» ‘MAMA: Pari foarte suparata, Vrei sd-mi spui ce s-a intamplat? ANITA; Profa mi-a rupt lucrarea, M-am chinuit atta si ea doar $-a uitat si pe urma a rupt-o! MAMA: Fara si te intrebe nimic? Nu ma mir ca esti aga de su- parata! ‘Mama Anite s-a abtin.t de la alte comentarii sau intrebari Si-a dat seama ca pentru asi ajuta fica si-si calmeze furia tre- buie si-i arate intelegere si empatie. Alt exemplu: Jeffrey, oui ani, vine de la scoala cu o mutra nefericit’, plingdndu-se: «Profa ne-a chinuit toata ziua» MAMA: Pari tare obosit, JEFFREY: Doi copii ficeau galagie in bibliotec’, dar ea nu stia cine sunt si ne-a pedepsit pe tof, jindndu-ne aproape tot tim- pul pe culoar, MAMA: O clasd intreaga pusd sa stea toata ziua pe culoar in liniste, in loc s& faca ore! Nu ma mir c& pari obosit. JEFFREY: Eu am vorbit cu ea, i-am zis: «Doamna Jones, sunt sigur cd puteti descoperi cine a ficut galagie ca sa nu tre- buiasca sa ne pedepsip: pe tot MAMA: Ce chestie! Un ténar de noua ani a ajutat-o pe profe- sari si infeleaga cd nu e drept sa pedepsesti o clasa i treaga din cauza nizdrivaniilor a doi copii! CODUL DE COMUNIGARE / 23 JeFFREY: N-a ajutat-o, c& nu s-a intimplat nimic. insa macar a zambit, singurul ei zambet de azi MAMA: Da, nu i-ai schimbat parerea, dar cel putin i-ai schim- bat dispozitia Ascultdnd, respectind sentimentele fiului ei, acceptaindu-i ‘perceptia si teactionand printr-o apreciere la incercarea baia- tului de a gasi o solutie, mama lui Jeffrey La ajutat si-si schim- he dispozitia si si-si calmeze supararea. Cum stim ce simt copiii nostri? Ne uitam la ei si fi ascul- im. $i apelam la propriile noastre experiente emotionale, Stim ‘cum frebuie s& se simta copiii atunci cand sunt ficuti de rusi he in publie, in prezenta colegilor. $i ne alegem cuvintele ast- fel ca ei sa stie ca intelegem prin ce-au trecut. Oricare dintre afirmatiile urmatoare e bine venita: Trebuie sé fi fost groaznic de jenant Trebuie sé te fi infuriat cumplit. Trebuie sé-l fi urdt pe profesor in clipa aceea. Trebuie sa fi fost teribil de jignit. Ai avut 0 zi tare grea. Din pacate, atunci cdnd se confruntd cu proasta purtare a copiilor, parinfii nu-si dau seama cd, de obicei, acea purtare € declangata de sentimente putemice. Trebuie sd te adresezi mai intdi sentimentelor — abia dupa aceea poate fi imbundtajit com- portamentul. Tata ce povesteste mama lui Ben, 12 ani: «gr, cfind am ve- nit acasd de la servieiu, nici n-am apucat sa-mi scot haina c& ‘aiatul meu a iesit in fuga din camera lui si a inceput sa se plin- si: ,Profa ne di atéitea teme pentru acasi c& nici intr-un an n-as putea s& le fac! Cum si scriu poezia asta pan maine dimineata? 1m o povestire, restanta de sdptamdna trecuta. Azi a ti- pat la mine! Nu poate si ma sufere, asta-i clar!*24 | INTE PARINTE gi coPL. Mi-am pierdut cumpatul si am strigat la el: Am un gef la fel de ru ca profa ta, dar nu m-ai auzit niciodati plingiindu-ma! ‘Numi mir ci profa fp la tine. Nu-{i faci niciodata temele pen- tru acasa, Esti un lenes, asta e! Nu te mai smioredi si incepe si muncesti cd va fi de rau!» «$i ce s-a intémplat dupa ce fi-ai exprimat furia? trebat-o. «Pai... baiatul meu s-a dus valvarte} in camera lui, a incu- iat usa si n-a vrut sa vina la cina.» «Cum te-ai simfit atunei?» «Groaznic! A fost o seard ratatd. Toata lumea era indispu- ‘si si depresiva. Ma simteam vinovati, dar nu stiam ce sa fac.» «Cum crezi cd se simtea fiul dumitale?», am intrebat. ‘«Probabil c& era furios pe mine, speriat de profesoari, frus- trat, disperat... si prea supéirat ca sa se concentreze. Nu I-am ajutat, Ins nu pot suporta sa-1 vad plangdndu-se si neasumin- du-si responsabilitatea.» Daca Ben ar fi fost capabil sd-si exprime sentimentele, in loc sd se pliinga, intregul incident ar fi fost evitat, Daca ar fi fost capabil si spund: «Mami, mi-e fried si merg maine la scoala, trebuie sa scriu 0 poezie si o povestie si sunt asa de suparat ca ‘nu md pot concentra», mama ar fi fost capabila sa-si arate em- patia pentru fiul ei, accepténdu-i situatia neplacuta. Dupa un ofat, ar fi putut parafraza: «Hm, {i-e team’ cd n-ai sa reusesti si serii o poezie si o povestire pind maine-dimineata. Nu ma mir ca te simti coplesit.» Din pacate, nici noi, nici copiti nostri nu am fost educati sd ne impdrtasim sentimentele, Adesea, nici macar nu stim ce sim- fim saw eum simi. De obicei, cand nu stiu sa facd fata unui lucru, copiii devin furiosi si ii invinovatese pe alti pentru situatia lor dificil, Asta id infurie pe parinti, care igi invinovatese la randul lor copiii sispun lucruri pe care le vor regreta mai tarziu, fard sa rezol- ve problema am in- ‘CODUL DE COMUNICARE / 25 De vreme ce copiii nu stiu si-si marturiseasca sentimente- Je, ar fi util daca paring ar invata sd audd sentimentele de fri cd, disperare si neajutorare, ascunse de crizele de furie. in lo si reacfioneze la. comportament, parintii ar raspunde la sen ‘mentele de tulburare ale copiilor si i-ar ajuta astfel sa facd fata. Numai atunci cand se simt in ordine copiti pot sa gandeasca limpede si sa actioneze corect ~in cazul de fata sa se concen- treze, si fie atenti $i capabili sa asculte. Sentimentele intense ale copiilor nu dispar cind li se spu- ne «nti Ainieniele intense mu pier daca sunt interzise; dar, culmea, se ftenueaza gi se indulcesc atunci cand ascultitorul le accept cu simpatie gi infelegere, Lucrul acesta ¢ valabil nu numai in cazul copiifor, ci si al adultilor — dovada urmatorul fragment dintr-un grup de discu- (ii pentru parin Ti CONDUCATORUL GRUPULUI (CG): S& presupunem c& ne aflim intr-una dintre acele dimineti in care totul pare sa ‘mearga anapoda. Telefonul sua, bebelusul plinge si, ina- inte si-ti dai seama, painea prajita s-a ars. Soful arunca o privire la prajitor si spune: «Doamne, cdnd o si-nvefi sa pri- {esti o felie de paine?» Cum reactionezi? A: il plesnese peste fata cu felia de paine prajiti! p: li zic: «Fa } dracutui pines prijité singur!y CAs fi att de jignita incdt n-ag putea decat s4 plang... €G.: Ce sentimente v-ar trezi cuvintele sofului? PARINTHI: Furie, urd, resentimente fata de, el. G.: Vear fi ugor si prajitio alta felie de paine? A: Doar daca as pune in ea otrava! ’ ©. $i cum ar deveni ziua aceea? a. Un dezastrut26 / intae PARINTE SI COPLL resupuneti cd situatia e aceeasi ~ painea prijita s-a ars. Dar soful spune: «Doamne, ce dimineata proasta ai, scum- pa mea ~ copilul, telefonul si acum painea prajita...» B; Meas simti minunat! C: M-as simfi atét de bine ineat Las imbratisa si I-a5 pupa ©: De ce? Doar bebelugul continua sa planga, iar péinea ra- ‘mane arsi! PARINTIL: N-ar mai conta. CG.: Cate este deosebirea? A: Te simfi recunoscator c& nu esti crticat. ©. $i cum ar fi ziua cu pricina? C: Vesela si fericita, ‘CG: Dati-mi voie acum sa va propun un al treilea scenariu. Sofut se uita la painea arsa si iti spune calm: «Lasé-ma si-ti ait, scumpa mea, cum se face painea prajita.» : O, nu! E chiar mai rau decat in primul scenariu, O s@ ma imt o toanta CG. Hai si vedem cum se aplica cele tri abordari diferite din in- identul cu painea prajita in cazul relatiei voastre cu copii 4: Infeleg ce vreti sa spuneti. Mereu ii zic baiatului meu: «Esti destul de mare ca sa sti asta, esti destul de mare ca sa sti ailalti» Eo fraza care pesemne il infurie, De obicei chiar asa se intampla. 8: fi spun mereu fetei mele: «H: sau asta.» : Sunt asa de obisnuitd sa fiu criticata, incat cuvintele imi ies automat din gurd. Sunt exact aceleasi pe care le folosea mama cand eram mica. $i o uram pentru asta! Niciodata nu ficeam ceva bine si intotdeauna ma punea sa fac cum voia ea. ‘C.G.: lar acum te pomenesti spunandu-i aceleasi vorbe fiicei dumitale? Si-{i art cum se face asta ‘€: Da, $i mu-mi place deloc. Nu ma plac end fac asta, CODUL DE CoMUNICARE / 27 ©G: Sa vedem ce putem invata din povestea eu painea prajita. ‘Ce anume a ajutat la schimbarea relelor sentimente fata de cei dragi? 8; Faptul cd ai fost inteles. : Fara si fii Invinovatit, A: Si flrs {i se spund cum si-ti ameliorezi purtarea Acest exemplu (adaptare dupa Dr. Ginott, Group Psycho- terapy with Children, McGraw-Hill, 1961) ilustreazi capaci- tatea cuvintelor de a genera ostilitate sau fericire. Morala povestii este c& rdspunsurile noastre (cuvinte si sentimente) pot schimba decisiv atmosfera dintr-o casa. Principiile conversatiei: intelegerea si empatia id un copil povesteste un incident ori pune intrebar legate de el, adesea cel mai bine este sa te referi nu fa inci- dent, ci la relafia pe care o implica. Flora, sase ani, se plingea c& «in ultima vreme» primeste ‘nai putine cadouri decat fratele ei. Mama nu a negat. Nici nu i-a explicat Florei ca fratele ei € mai mare si de aceea merit mai mult. Nici n-a promis ¢& va indrepta greseala. Stia cd in exzul copiilor conteazi mai mult profunzimea relatiei lor cu parinfii decat cimensiunea gi numérul cadourilor primite. Aga ci: mama i-a spus Florei: «Te intrebi daca te jubese la fel de ‘mult ca pe el? Fara sa mai adauge vreo vorba, a imbritisat-o pe fetit care a raspuns printr-un zimbet de surpriza si bucu- Fie, Si astfel s-a sfargit 0 conversatie care ar fi putut deveni o ccoarta fra sfargit. in spatele multora dintre intrebérile copiilor se aflé dorinja de a se mai digura 0 datd. Rispuinsul cel mai bun la astfel de intrebari este tocmai asigurarea ca relatia in cauza e durabila. Cand copilul vorbeste de un incident, este util uneori si re- aetiondim nu Ta incidental in sine, ci la sentimentele din jurul lui. Gloria, sapte ani, a venit tulburata acasa. [-a spas tatalui cum a fost impinsi prietena ei Dori de pe trotuar in rigola28 | INTRE PARINTE $1 COPIL plina cu apa de ploaie. in loc sa ceara mai multe amanunte ori si ameninte ca fi va pedepsi pe vinovati tatal a rdspuns la sen- timentele : «Treaba asta sigur te-a tulburat. Ai fost furioasa pe biictii aia. Inca esti furioasa pe ei.» La toate aceste afirmatii, Gloria a raspuns cu un «Da» af sat. Cand tatal a adaugat: «Ti-a fost fricd sd nu-{i facd acela lucru si fie®», fetita a zis plina de curaj: «Sa-ncerce numai! fi ‘rag dupa mine gi si vezi atunci pleoscaiala!» Dupa care a in- ceput si rid, imaginandu-si scena. A fost happy end-ul unei conversafii care s-ar fi putut transforma intr-o predica inutila despre metode de autoaparare. Cand copilul vine acasc cu 0 multime de plangeri privind un prieten, un profesor sau propria lui viaga, cel mai bun tue cru e sd raspunzi la tonalitatea afectiva, nu sa incerci sd sta- bilesti faptele ori sa verifici cele petrecute. Harold, zece ani, a intrat in casi gafnos si vaicarindu-se. HAROLD: Ce viata timpita! Profa m-a ficut mincinos doar fiind- ca i-am zis ca mi-am uitat tema. $i s-a pus pe rinit! A zis, c8 0 si-ti scrie un bilet. MAMA: Ai avut o zi tare grea HAROLD: Asa c. MAMA: Cred cd a fost groaznic si fii ficut mincinos in fata intregii clase. HAROLD: A fost groaznic, da! MAMA: Pun pariu ca in sinea ta i-ai zis HAROLD: Da, da! Dar cum de stii asta? MAMA: Asa facem de obicei cénd cineva ne jigneste. HAROLD (suspind, usurat): Ce bine.. Pentru copit este o mare usurare sé descopere cdi sentimen- tele lor sunt o parte fireasca a experientei omenesti. $i nu exis~ ‘ta cale mai bund de a le transmite acest lucru decat aratandu-le nfelegi CODULDECOMUNICARE | 29 ‘and un copil afirma ceva despre el insusi, este in general le dorit si-i raspundem nu aprobandu-l sau dezaprobandu-l, ¢/ oferindu-i indicii clare ca il intelegem dincolo de asteptari- te Iu Daca un copil spune: «Nu sunt bun la aritmetica, mui este de mare ajutor si-i rispundem: «Da, esti un dezastru cfind € vorba de cifre.» Nu-lajutiim nici dacd-l contrazicem sau fi dam, un sfat ieftin, de genul: «Daca ai luera mai malt, ai fi mai bun.» Un asemenea sfat pripit doar ii lezeaza respectul de sine, iar lectia «de-a gata» nu face decdt si-i diminveze increderea. ‘Afirmatia lui ~ «Nu sunt bun la aritmetica» — poate fi it Limpinata cu seriozitate si intelegere. Oricare dintre urmatoa- rele rispunsuri e potrivit: Aritmetica nu e 0 materie usoara Anumitor probleme este greu sé le dai de capa. Profesoara mu-ti face viaja mai usoard eriticandu-te. Aritmetica te face sé simfi cd esti prost. Pun pariu cd abia astepti sd treacd ora. Céind a trecut ora, te simi mai in sigurensd. Trebuie sd-ti fie tare greu si iesi la tabl. Probabil ed te roade gandul ed ai s-o dai in bard. Probabil cé te framénti gandindu-te ce parere avem noi despre asta. Probabil cd fi-e teamd cd ai sd ne dezandigesti Stim ed unele materii nu sunt usoare. Avem incredere cdi faci tot ce poti. fetta de 12 ani mi-a povestit c& aproape a lesinat cand tatal ei i-a vorbit plin de intelegere, dupa ce venise de la scoa- la cu cametul plin de note proaste. Reactia ei interioara a fost: trebuie sa ma ridic la nivelul increderii lui in mine,30 / Irae PARINTE $i CoP Odata si odata, aproape fiecare parinte igi va auzi fiul sau ica afirmand: «Sunt un prosvo proasti!» Stiind ca odrasla lui ‘mu poate fi proastd, parintele se va stradui s-o convinga, ase- ‘menea tatilui din exemplul urmator: CHARLES: Sunt un prost. TATAL: Nu esti prost. CHARLES: Ba da. TATAL; Ba nu. Ti-aduci aminte ct de iste} ai fost in tabard? Instructorul era de parere c& esti unul dintre cei mai inte- ligenti copii CHARLES: Cum stii tu ce pirere avea? TATAL: Aga mica spus, CHARLES: Bine, si atunci cum de ma ficea prost tot timpul? TATAL; Glumea, nimie mai mult CHARLES: Sunt un prost, slit, Uite ce note am la scoala! TATAL: Trebuie doar s& lucrezi mai mult. (CHARLES: Pai am lucrat mai mult si degeaba. N-am nimica in cap, n-am ereier, TATAL: Ba esti iste, stiu eu, CHARLES: Sunt un prost, stiu eu. TATAL (strigdnd): Nu esti un prost! CHARLES: Ba da, sunt! TATAL: Nu esti un prost, prostule! Cand un copil afirma ca e prost sau urat sau rau, nimic din ce putem spun ori face nu-i va schimba imediat imaginea de- spre sine, Parerea adiine inradacinata despre sine a cuiva re- Zista a incercarile directe de a0 modifica, Cum ji spunea un ropil tatilui sau: «Stiu ca-mi vrei binele, tati, dar nu sunt chiar isa de prost incat sa te cred pe cuvdnt ca sunt destept.» Cont DE COMUNIGARE / 31 Ca it negativa despre sine, tga- duis poets ante ms it nih un utr. Ee pro voaca doar o afirmare si mai hotdtdté a convingerilor sale. ff putem ajuta cel mai bine pe copil aratand-i ca intelegem mu numai cum trebuie sé se simta, ci si implicatiile directe ale con- vingerii sale. De exemplu: IVAN: Sunt un prost. , TATAL (pe un fon serios): Chiar a$@ te simi? Nu (e crezi inteligent? IVAN: Nit. TATAL: Atunei suferi mult in sine nu? IVAN: Mda. TATAL: Probabil cla gcoala ti-e te#™M4 aproape tot timpul,ti-e team cd 0 s-0 dai in bari, cf 0 SA iei note mici, Cind pro- ful te intreabi ceva, nu mai gandesti clar. Chiar daca stii raspunsul, nu spui ce trebuie. Tie teamd ca nu cumva vor- bele tale sa sune caraghios... $i proful sd te certe... si cei- lalti copii sa rada de tine, Aga cf de obicei preferi s& nu scoti © vorba, Poate ci-ti amintesti datile cand ai spus ceva si casa a ris... Asa cd tu insufl te-ai simit un prost $i pe deasupra, jignit si furios, (/ acest moment, copilul ar putea sd va spund cate ceva din experienta lui.) TATAL: Uite ce-i, dragul meu! Dupa parerea mea esti o per- soana asa cum trebuie. Dar tu ai alta parere despre tine. Aceasta conversatie probabil ti va schimba imediat co- pilului imaginea despre sine, dar fi Va semana launtric, poate, samiinfa indoielii. Probabil ca isi v4 pune: daca tata ma inte- lege si mi considera o persoana a$4 Cum trebuie, poate c& nu sunt chiar lipsit de orice valoare,_[ntimitatee creat de o ase mienea conversatie il poate face pe flu 84 Incerce sa ee naltimea increderii tatalui in el. in cele din urmi, va gsi ris- ppunsuri mai optimiste in el insusi-32 / INTRE PARINTE $1 COPLL Cand un copil spune: «N-am niciodata noroc», nici un ar- gument sau explicajie nu-i va schimba convingerea. La fieca- Fe exemplu de noroe pe care i-1 vom da, va riposta cu doua exemple de ghinion, Tot ce putem face este si-i demonstram cat de bine injelegem sentimentele care I-au condus la aceas- 1a convingere. ANNABELLE: N-am niciodaté noroc! MAMA: Chiar asa simti? ANNABELLE: Da. MAMA: Deci end joci ceva, iti spui: N-o si cdstig, N-am noroc. ANNABELLE: Da, exact aga imi spun MAMA: La scoal, cand stii si rdspunzi, te gandesti n-o s& ma scoata la tabla pe mine. ANNABELLE: Da. MAMA: Dar daci nu ti-ai ficut tema, ta la tabla! ANNABELLE: Da, MAMA: Cred c& poti sé-mi dai si alte exemple. ANNABELLE: Sigur... (dd exemple) MAMA: MA intereseaza parerea ta despre noroc. Daca se in- ‘tampla ceva gi tu crezi c& e ghinion sau, din contri, noroc, te rog vino si-mi spui si o sa discutam pe indclete. zi profa spui: azi o sma scoa- Aceasta conversatie nu va schimba pesemne convingerea copilului c& are ghinion. Dar s-ar putea si-i transmité ideea c& © un mare noroc sf ai o mami atat de intelegatoare. Pestii fnoatd, pasarile zboars, iar oamenii simt: sentimente amestecate si mesaje amestecate Copii ne jubesc si nu ne pot suferi in acelasi timp. Ei au sen- timente contradictorii fata de parinti, profesori si toti cei cu au- CODUL DE COMUNICARE / 33. toritate asupra lor. Paringilor le e greu s@ accepte c& ambiva- lenja este un dat al viefi. Nu le place nici ambivalenta dinduntrul lor, n-o pot admite nici pe a copiilor. Ei cred ca este fundamen- tal in nereguld sa ai sentimente de doua feeluri fata de altii, mai ales fag de membrii fami Putem invaja sa acceptam totusi existenfa sentimentelor am- bivalente atat ii caizul nostru, edt si al copiilor nostri. Pentru fi feriti de eonflicte nenecesare, copiii trebuie sa stie ca ti- pul acesta de sentimente este normal si firesc. Constientizand i exprimand ca mai jos sentimentele ambivalente, putem scuti Copilul de muta culpabilitate gi anxietate: Mi se pare cdi simti doud lucruri pentru profesorul tau: if si place, if si displace Mi se pare cd ai doud seatimente fafa de fratele tau mat ‘mare: it admiri, dar in acelasi timp il urdsti. Ai doud pareri pe tema asta: fi-ar plea sa mergi in ta- bard, dar ai vrea sa si rdmdi acasa. O afirmatie calma, necritica pe tema ambivalentei lor ii aju- ta pe copii — comunicéndu-le c& sentimentele lor «amestec: te» nu sunt chiar de neinjeles. Asa cum spunea un copil: «Daca sentimentele mele amestecate pot fi infelese, atunci nu sunt asa ‘de amestecate!» Dimpotriva, afirmatii de tipul: «Doamne, da’ Aiurea mai esti! Ba ifi place amicul tau, ba il urdsti. Decide-te, daca esti in stare de aga cevay sunt cu siguranta nocive. viziune rafinata asupra realitatii umane tine cont de po- sibilitatea ca acolo unde exista iubire sa existe gi un pic de ura; unde existd admiratie sf existe si un pic de invidie; unde exis- ta devotament sa existe gi un pic de ostilitate; unde exista suc- ces si existe si angoasa. {ti trebuie multa intelepciune ca s’- dai seama 8 toate sentimentele sunt legitime: si cele pozit ve, si cele negative, si cele ambival. ‘nl € ligor si accepti asemenea idei. Educatia din copilarie si instructia primité ca adulti ne trimit in directia opusa.34 / INTREPARINTE S COPIL Am fost invatati ca sentimentele negative sunt «rele» si ori n-ar ‘rebui sa le simfim, ori ar trebui s& ne fie rusine ed le avem. Noua atitudine sustine ca numai actiunile reale pot primti un calificativ, nu si actiunile «imaginare», care nu pot fi «bune» sau «rele». Numai comportamentul poate fi condamnat sau lite dat; sentimentele nu pot fi — si nici nu trebuie sa fie. A jude a sentimentele si a cenzura fantezia ar agresa atat libertatea personala, cét si stnitatea mentala. Emo inoatd, pasdrile zboard, iar oamenit simt. Uneori suntem fe riciti, altéori nu suntem; dar eateodata, de-a lungul vietii noas- tre, vom simti cu siguranta frie si fried, tristete si bucurie, Kacomie si vinovatie, pofid si dispret, incdncare si dezgust. Desi nu avem libertatea sf alegem emotiile care se nasc in noi, avem libertatea sa alegem cum si cdnd s& le exprimam — cu condi- fia sa stim ce sunt, Tata punctul crucial, Multi oameni au fost astfel,educati incat si nu stie ce sentimefite fi incearca, Cand ‘au simtit urd, i s-a spus c& e numai antipatie. Cand le-a fost fri- «, li s-a spus c& n-au nici un motiv sa se teama, Cand au simtit, durere, au fost sfatuiti sa fie bravi si sd zimbeasca, Multi din- {re noi am fost invatati sé pretindem c& suntem fericiti, desi nu suntem. Ce sugeram in Jocul acestui subterfugiu? Adevarul. Edu- catia emotionala fi poate ajuta pe copii sa stie ce simt, E im- portant pentru un copil sd stie ce simte in momentul in care simte. Cind stie limpede ce sentimente are, nu se mai simte atdt de «amestecat» pe dinduntru, Oglindirea emotiilor: reflectindu-te sentimentele {i ajutm pe copii si infeleagi ce simt Copii invaa despre infatisarea lor fizica vazandu-si ima- ginea in oglinda. $i invata despre infatisarea lor emotional auzindu-si, reflectate, propriile sentimente, Funcfia unei oglinzi este sa reflec-e un lucru aga cum este, fir acl miguli le fac parte din patrimoniul nostru genetic. Pestit, CODUL DE COMUNICARE / 35 ‘nu «-l ponegri. Nu vrem ca oglinda sa ne spund: «Arati groaz- nic. Ai ochii rosii si fata buhaita! Esti un dezastru, Ai face bine 0 ei suri.» Dupa vateva inidluiti cu 0 asemenea ogtinda ma- ica, ne-am fri de ea ca de ciuma. De la 0 oglindd vrem o ima- Aine, nu o predica. E posibil sa nu ne placa imaginea pe care o eclem; cu toate astea, preferam sa decidem noi ingine urma- miscare cu scop cosmetic. in mod similar, functia urei oglinzi emotionale este si re~ we sentimentele asa cum sunt, fra distorsiuni: Mes Arati ca $i cum ai fi furios la culme. Vorbele tale sund de parca I-ai uri pe X foarte tare. Pari sd fii dezgustat de toatd situagia. Aceste afirmatii sunt de un imens ajutor copilului cu ast- fel de sentimente. Ele fi arata limpede ce anume simte. Clari- tuten imaginii ~ date fie de o oglinda obisnuitd, fie de una ‘emotionala ~ reprezinta o sans de autoingrijire si de schim- hare a infatisarii, Ca adulfi, ne-am simfit cu totii jigniti, furiosi, speri rulali sau tristi. Cand ai 0 emotie puternicd, nimic nu te con- suleazd si nu ajutd mai mult decat o persoand care te ascultd site intelege. Ceea ce e vatabil pentru adulti este valabil si pen- tru copii. Comunicarea tandri aduce in locul criticii, predici- {or si sfaturilor balsanmul vindecator al intelegerii omenesti ‘CAnd copilul e nefericit, speriat, derutat sau trist, tendinta. hoastrd naturala este s& ndvalim asupra lui cu judecati si sfa~ turi, Mesajul nostru clar, desi ira intentie, este: «Esti prea tim= pt ca sa stit ce si faci» Peste durerea lui, venim cu o insulté. Exista ins o cale mai buna. Cand fi daruim copilulu timp si compasiume, astfel incdt sd-l infelegem, trimitem cu totul alt ‘mesa: «Esti important pentru mine. Vreau s& inteleg ce simi.» In spatele acestui mesaj vital se afla ceva linistitor: «Cand vei redeveni senin, vei gsi solutiile cele mai bune.»Capitolul 2 Puterea cuvintelor: moduri mai potrivite de a incuraja si a indruma in cadrul psihoterapiei, copitului nu i se spune niciodata: «Esti un baiefel cuminte», «Esti o fetité grozavan. Critica, la- uuda, evaluarea sunt evitate. De ce? Pentru cd nu ajuta, Produc anxietate, induc dependent’, trezese mecanismele de aparare. ‘Nu conduc Ia autosustinere, autoorientare si autocontrol, ca- litati ce presupun independent’ fata de judecatile exterioare. Presupun si te bizui pe o motivate si o evaluare launtrice, Co- iii nu trebuie supusi presiunii laudei evaluative, astfel ca cet- {alsi sd nu devind pentru ei surse de aprobare. Nu mai e bine s8 ne laudam copii ‘Uneori, proasta purtare se iveste absolut pe neasteptate. Era luni dimineaya, dupa weekendul de Thanksgiving. F milia se intorcea cu masina de Ia Pittsburgh acasa, la New York. Pe bancheta din spate, Ivan, in varsta de sase ani, se purta ca tun ingeras, stind tacut si ingindurat. Mama si-a spus in sinea «Merita sil laud un pic.» Tocmai intrau in tunelul Lincoln cand ea s-a intors spre el si i-a spus: «Esti un baiat asa cumin- te, Ivan, te-ai purtat atit de bine... Sunt mandra de tine!» in minutul urmator, Ivan a smuls scrumiera din locasul ei si i-a impristiat tot coninutul peste parinti. Scrumul si chis- toacele de figara continuau sa se reverse ca 0 cenusé atomica. Familia se afla in tunel, traficul era aglomerat si toti se sufo- PUTEREA CUVINTELOR { 37° Mamei fi venea siel neida pe Ivan. Ceo supara cel mai tare cd tocmai il laudase. Nu mai e bine sii ne laudam copiti? se intreba. Peste citeva sptémani, insusi Ivan a dezvaluit motivul ex- ploziei. Cat a durat drumul spre casa, s-a tot géndit cum ar pu- fea sa se descotoroseasca de fratele lui mai mic, cuibarit intre ‘nami si tati, in fata. Ta trecut prin minte cd daci masina ar fi niatd cu cufitul drept pe mijloc el gi parintii nar pati nimic, Js bebelusul ar fi macelarit. $i chiar atunci mama I-a felici- Jat pentru cumintenie! Lauda a facut sa se simta vinovat si a ‘ynut cu disperare sii demonstreze ci n-o merit. S-a uitat in jur, 4 vazut scrumiera si restul a urmat de la sine. Daca faci bine un Iucru nu te transformi automat in- 6 persoand «bundy, Multa lume crede c& lauda ii consol ‘jeaza copilului increderea in sine sl face si se sim tn siguranta. Tnrcalitate, lauda poate duce la tensiune si comportamente ne- fatocul for. De ce? Multi copii au, din cand in cand, doringe structive la adresa membrilor familiei. Cénd parinti fi spun ‘copilului: «Ce baiat bun estin, se poate ca el si nu accepte, dat find ca imaginea proprie despre sine e cu totul alta. in ochii fui nu poate fi «bun» de vreme ce nu cu mult timp in urma a dorit ca maicd-sa si dispard, iar fratele lui si-si petreaca weekendul urmator la spital. De fapt, cu cat e laudat mai mult, ‘cu atat se poarta mai rau ca sa-si arate wadevaratul eu. Parin: liirelateaza adesea cA, imediat dupa ce si-au laudat copiii pen- {ru buna purtare, acestia o iau razna, ca si cum ar vrea sa nege ‘complimentul. Se prea poate ca reaua purtare si fie modul co- pilului de a-si comunica rezervele personale in privinja ima- kinii sale «publice». Nu e neobignuit ca un copil léudat pentra istetimea lui sa evite intro oarecare misura sarcinile scolare dificile, pentru 1 nu-si pune in pericol pozitia inalta. Dimpotriva, ednd sunt laudati pentru eforturile lor, copiti indeplinese cu mai multa tenacitate sarcinile dificil.38 / INTRE PARINTE $1 COPIL Lauda recomandabila si lauda nerecomandabili. Lau- da, ca si penicilina, nu trebuie administraté necontrolat, Exis- ti reguli si precautii care guveineacd puternice —reguli despre programare si dozaj, precautii leea- te de posibile reactii adverse. $i exista reglementari similare privind administrarea medicamentelor emotionale. Dar unica reguld importanta este aceca c@ lauda trebuie sé se refere doar {a eforturile si inféiptuirile copiilor, nu la caracterul si perso- nalitatea lor. Cand un copil a facut curatenie in curte, e absolut firese s& ‘comentezi cat s-a striduit si cat de bine arata acum curtea. Dar € categorie fri nici o legitura ~ si nepotrivit ~ si-i spui ce coy bun este, Cuviniele de lauda trebuie sa oglindeasca o imagi- ine realista a infaptuirilor copilului, nu o imagine distorsiona- ta a personalitatit lui. Exemplul urmator ilustreazat lauda recomandabili. Julie, opt ani, a muneit din rasputeri ca s& curefe curtea. A maturat frun- zele, a golit tomberoanele, a facut ordine printre unelte. Mama a fost impresionata si si-a exprimat aprecierea la adresa efor- turilor si rezuitatului obtinut de fetita: MAMA; Era asa murdar in curte! N-am crezut ca se poate face curatenie intr-o singura zi. JULIE: Pai am ficut! MaMa: Era plin de frunze, de gunoi si de lucruri aruncate de-a valma, JULIE: Le-am rezolvat pe toate. MAMA: Te-ai straiduit mult! JULIE: Aga este, MAMA: Curtea ¢ atat de curatd cd este o plicere s-o privesti. JULIE: Arata bine, da, MAMA: Fetigoara ta radioasd imi spune ca esti mandra de tine. Multumesc, draga mea, PUTEREA CUVINTELOR / 99 JULIE (cu un zdmber péind la urechi): Cu plicere. Cuvintele mame au ficut-o pe Julie sa fie bucuroasa oa s-a sriduit si mandra de rezultat. In acea seara abia a asteptat si soscasca tata acasi ca si-i arate curtea curata gi sa simta iar, iniuntrul ei, méndria trebii bine facute. Din contra, urmatoarele cuvinte de lauda la adresa perso- nalititii copilului nu ajuta la nimic: Esti o fetita minunata. Esti micul ajutor al lui mama. Ce s-ar face mama fiard tine? Astfel de comentarii risca si sune amenintator pentru un copil si si-i provoace anxietate. El poate simti ca nu e nici pe departe minunat si ci este incapabil sa se ridice la inaltimea tichetei. Aga ca, in loc sa astepte cu spaima sa fie dat in vi- leag, poate hotiri sa-si usureze imediat povara marturisind cat le rau s-a purtat intr-o amumita imprejurare. Lauda directa a personalitatii, asemenea luminii solare directe, e incomoda si te orbeste. Este jenant pentru cineva sé-i spui cd e 0 persoa- ni minunata, angelied, generoasd si modesta. Persoana cu pri- cina se simte obligata sa nege cel putin o parte a laudei. Ea nt poate admite public: «Da, accept cA sunt minunata si-{i mul- {umesc.» Dar si in particular trebuie sé respinga o asemenea 1uda, Nu-si poate spune siesi, in mod onest, c& e minunata gi ‘una, si putemica, si generoasa, si modest. Ba s-ar putea nu mai si respinga lauda, ci gi sf aiba anumite ganduri inavua~ bile despre cei care au liudat-o: daca ma cred aga de grozava, nu pot fi prea destepti A inva sf lauzi, Lauda are doua parti: ce Je spunem noi copiilor si ce isi spun copiii, pe de alt& parte, in sinea lor. Cuvintele noastre trebuie sa afirme clar ce anume ne pla- ce si apreciem la efortul, ajutorul, munca, atentia, creatia sau40 / inTRE PARINTE si COPIL {infaptuirile lor. Cuvintele noastre trebuie astfel insiruite incat copilul sa extraga cvasiinevitabilul din ele, o concluzie realis- 18 despre personalitatea lui. Cuvintele nuasire trebuie st fe ase- ‘menea unei pinze fermecate pe care copilul si poata picta doar © imagine pozitiva a lui Kenny, opt ani, si-a ajutat tatal st aranjeze subsolul casei A trebuit si deplaseze niste mobil grea, TATAL: Baneul de lueru e foarte greu. E tare dificil si-l mist. KENNY (mdndru): Dar I-am migcat! TATAL: E nevoie de fort, nu gluma. KENNY (Incordéndu-si muschiiy: Sunt fortos. in acest exemplu, tatal lui Kenny a comentat dificultatea trebii. Kenny ¢ cel care a tras coneluziile privind forfa lui. Dac tata ar fi spus: «Ce putemnic esti, baiete!», e posibil ca fiul a fi replicat: «Nu, nu sunt. Exist baieti mai putemici ca mine in clas si.» Dupa care putea urma o disput dac’ nu amard, oricum ine kiudam copiii cdnd vrem sa aiba o parere mai ‘bund despre ei insisi. Cum se face ins cd spundindu-ifiicei noas- tre «Esti frumoasd!», ea neaga asta? Cum se face insa cA spu- nandu-i fiului «Esti foarte desteptt», el pare stanjenit gi pleaca din incdpere? Este posibil si avem copii atat de dificili incat nici chiar lauda sa nu-i incdnte? Fireste cd nu. Mai degraba co- iii nostri, la fel ca majoritatea oamenilor, nu reactioneaza la cuvintele de lauda referitoare la personalitatea sau la atribu- tele lor fizice si mentale. Copiilor nu le place sa fie evaluati. Oare noi cum ne-am simti daca, la sfirsitul fiecdrei luni, persoana care pretinde ci ne iubeste ne-ar inmana un «bule- tin de evaluare»? «La sarutat primesti zece, dar la imbrajigat primesti doar noua; pe de alta parte, la iubit ai un zece plus.» Am fi iritati si ne-am simti injositi. Nu ne-am simfi iubiti PUTEREA CUVINTELOR / 41 Exist o cale mai bund: descrieri detaliate reflectind in- ‘edintarea si admiratia, cuvinte care exprimd recunoasterea efor ului st afirmayii cure corunicet respeet si intelegere. June, in varstd de 13 ani, era singurd fn casi intr-o sear’, cfind lun ho{ a reusit si forteze usa. Fata a incercat sa sune la vecini, ‘dar nimeni n-a rspuns la telefon. Aga ca a sunat la politic, Cand s-au intors acasi, parintii au dat de un politist care-i Jua o declaratic lui June. Atét mama, cat si tatal au fost impre- fionati de modul matur in care s-a purtat fiica lor in fata peri- colului. Dar n-au liudat-o spundindu-i ce fat remarcabild este sau de fii maturitate a dat dovada. Au discutat, in schimb, situatia fi i-au descris in detaliu, pe un ton plin de apreciere, compor- tamentul eficient. ‘Tata i-a zis: «Fetal in care ai actionat corespunde defi {ici pe care a dat-o Hemingway curajului —a avea gratie cdind esti la strémtoare. E tare impresionant sa vezi o fata de 13 ani pistrndu-si cumpatul int-o situatie periculoasa, ficdnd tot ce Irebuie ca sa se puni la adapost, sundnd un vecin, pe urma po- litia si oferind toate indicatiile necesare, Mama ta gi cu mine suntem plini de respect fafa de tine.» June asculta ¢i incepea s& se relaxeze. Un zimbet eat toa- tc zilele i s-a ivit pe chip, dupa care a spus: «Cred ca se poa- te spune cd inva... sim descurc in viata.» Gratie reactiet parintilor, June nu s-a plns ca fusese lisa- ta singura in casi, Dimpotriva, a iesit din situatia aceea infti- cositoare simtindu-se mai puternicd. Alt exemplu, Mama lui Lester si-a privit o dupd-amiazd in- ‘reagi fiul care juca fotbal. Dupa meci, vréind sa-i impartaseas- ci baiatului pretuirea fata de talentul lui si rezultatul obtinut, ‘sa deseris in amiinunt ce a impresionat-o: «A fost o placere pen- tru mine s te privese juednd fotbal, mai ales in ultimele zece secunde, end ai vazut ca ai ocazia si bagi gol. Ai alergat, din pozitia ta de aparator, pana la celalalt capat al terenului si ai ob- {inut victoria, cu golul tau, Cred cd esti tare mandruly»42 / INTRE PARINTE $1 COPIL ‘A spus «cred ca esti tare mandru» pentru ca dorea ca Les- ter si-si dezvolte 0 méndrie launtrica Unalt parinte a rugat-o pe fiica lui de sase ani, Jennifer, sl ajute si clideasca din frunzele vestede aflate in curteniste gramezi (Cand au terminat, tata sia indreptat ardtitoral spre ele gia zis: «Una, dou, trei, patru, cin ase gramezi in 30 de mi- nute! Cum de ai reusit sa Iucrezi att de repede?» in seara aceea, dupa ce i-aurat tatalui ei noapte bund, Jennifer I-aintrebat: «Tati, nu vrei si-mi mai povestesti o data despre grimezile mele?» Nu e usor sa laudam la obiect si servindu-ne de desericri insa copilul beneficiazi de informatiile si aprecierea pe care i le daruim mult mai mult decat daca i-am evalua caracterul, ‘Mama lui George a lsat un bilefel pe chitara fiului face mare plicere s& te aud cdntind» Baiatul a fost fericit «> A curatat masa in timp ce mama o ajuta. Ultima n-a emis co- ‘mentarii usturatoare, nici dojeni inuiile. «Am fost tentati si spun Data vitoare si fii mai atentat,« povestit mama lui Mary, dat, vazdind eat era de recunoscdtoare pentru ticerea mea bi- ‘nevoitoare, n-am mai zis nimic.» ‘Nu e momentul s2-1 inveti pe vinovat cum este personali- ‘atea lui tocmai cand lucrurite merg anapoda. Cénd lucrurile smerg anapoda, cel mai bine este si te referi doar la incident, smu la persoand. Inchipuie-ti cd esti la volan alaturi de fiinta iubita sio iei din -gregeala pe un drum la dreapta, Ti-ar folosi ca persoana de Han- ‘28 tine s& spuna: «De ce ai luat-o pe-aie!? Nai vazut semnul? Era ‘unul cat toate zilele, si un orb putea sil vad»? Ai simti vreun ‘imbold afectuos intr-o astfel de situatie? Ti-ai spune: o sa con- duc mai bine si o si fiu mai atent, fiinded vreau si-i fac pli- ‘cere iubitei mele? Sau ai fi tentat si raspunzi in acelasi stil? PUTEREA CUVINTELOR / 45 Ce anume te-ar ajuta, de fapt? Un suspin plin de simpatie ~ «0, dragul meu, ce chestie frustranti» ~ sau, cine stie, doar 0 informatie: «Am vézut cd se poate intoarce peste trei kilometri»» Cand lucrurile merg anapoda, raspunde, nu riposta iin multe case, furtunile dintre parinti si copii se desftisoa- ra, de regula, dupa un scenariu previzibil. Copilul face sau spo- nne ceva «rab», Parintele reactioneaza cu ceva jignitor. Copilul, in replica, spune ceva si mai rau, Parintele riposteaza strigand, amenintand ori pedepsind arbitrar. $i totul seapd de sub con- trol intr-o dimineata, la micul dejun, Nathanael, de sapte ani, se distra jucdindu-se cu o cand goala in timp ce tatil ui citea farul TATAL: Ai s-o spargi. Spargi lucruri tot timpul. NATHANAEL! Nu, n-o s-0 sparg (Chiar atunci cana cade pe jos si se sparge.) IATAL: Bsti un prost cu gura aia mare a ta, Spargi totul in casé NATHANAEL: $i tu esti un prost. Ai spart cea mai buna farfi- rie a tui mami IATAL: L-ai facut pe tatal tau prost! Nesimtitule! NATHANAEL: Ba tt esti nesimtit. Tu m-ai ficut inti prost. 1 ATAL: Sé.nu mai aud nici o vorbi! Du-te in camera ta imediat! NATHANAEL: Hai, du-ma, daca poti! in fata acestui atentat direct la adresa autoritatii sale, tatal + infuriat. A pus mana pe baat si a inceput si-i tag’ palme cu furie. Incercand sa scape, Nathanael si-a impins tatal intr-o usa de stick, Sticla s-a spart si La ranit pe tata la mana, La vederea siingelui, Nathanael a intrat in panicd, A fugit din c:46 / iNTRE PARINTE $1 COPIL arin: nu L-au gisit decdt dupa-masa tarziu. Toata familia a fost intoarsa pe dos gi nimeni n-a dormit bine in acea noapte. Faptul cd Nathanael a invatat sau nu si lase-n pace canile goa- le este mai putin important decat lectia negativa pe care a pri- mit-o despre el insusi si tatal sau. Intrebarea este: A fost acel razboi necesar? A fost cearta inevitabila? Sau e posibil si ne descurcim mai injelept cu asemenea incidente? ‘Vavind ca obiectul de joaca al fiului siu e o cana, tatal ar i putu s-o pun deoparte si si-1 indrume pe baiat spre un in- locuitor mai adeevat, cum ar fi o minge. Sau, cand cana s-a spart, si-ar fi putut ajuta baiatul sé arunce cioburile, comen- tand cam aga: «Canile se sparg tare usor. Cine ar fi crezut c& © cand atét de mic& poate si fac’ atdta mizerie?» Surprins de o fraza atdt de calm, Nathangel s-ar fi scuzat, poate, pentru accident. Daca n-ar fi existat fipetele si palme- le, e posibil sa fi avut chiar prezenta de spirit si-si spuna in sinea lui ed unele obiecte, precum canile, nu sunt facute sa te joci cu ele. Mici accidente si mari valori, Din micile accidente copii pot invia lectii importante privind valoarea lucrurilor. Copii vete de la parinti distinetia dintre evenimente~ icute $i sdcaitoare si cele tragice sau catastrofice. ‘Multi paringi teactioneaza in fata unui ou spart ca in fata unui picior rapt, in fata unui geam tandari ca in fata unei inimi fran te, Micile ghinioane trebuie indicate copilului ca atare: «Aha, iar fi-ai pierdut manusa, Cam neplicut. E regretabil, dar nu © catastrofa. E doar un ghinion.» (© minus pierduta nu trebuie si ducd la pierderea cumpa- tului; 0 cdimasa sfiigiata nu e nevoie sa fie punctul de plecare al unei tragedii grecesti autofabricate. Dimpotriva, un ghinion poate fi 0 buna ocazie de a-l inva- ta pe copil valorile. Cand si-a pierdut pietricica din inel, Di nha, opt ani, a inceput sa planga in hohote. Tatil ei a privit-o gi i-a zis limpede si decis: «in casa noastra pietrele nu sunt asa ‘de impertante, Oamenii sunt important, Sentimentele sunt im- PUTEREA CUVINTELOA | 47 Portante. Oricine poate sa piarda o piatra, dar pietrele pot fi Jnlocuite. Ce conteaza pentru mine sunt sentimentele tale. Vad ‘eh intr-adevar iti place inelul. Sper si gisesti piatra» Criticile parintesti nu sunt de ajutor. Provoaca furie gi re- ‘entimente, Mai riu, copiii criticatiincontinuu invata si se con- sdumne pe sine — si pe alti, Invata sa se indoiasca de valoarea joprie gi sa minimalizeze valoarea altora. invata sa fie banui- svi cu oamenii si s8-si astepte condamnarea. Justin, in varstd de 11 ani, promisese ci va spa masina fwniliei, Dar a uitat. In ultimul moment a incercat s& facd trea- insi n-a terminat-o "ATAL: Mai e un pic de lucru la masini, dragul meu, mai ales Pe capota si pe aripa stnga. Crezi cd poti face asta? JUSTIN: Pot sa termin masina diseara, tati AATAL: Multumese, in loc de critica, tatal i-a oferit fiului informagie fard dis- ‘reditare, déndu-i posibilitatea sa termine treaba fara s8 se in- furic pe tatal sau. inchipuifi-va ce reactie ar fi avut Justin daca ‘util ar fi recurs la critica, in seopul dea-i face educatie fiului: TAYAL: Ai spalat masina? JustIN: Da, tat. ‘TAIAL: Esti sigur? JUSTIN: Da, sunt sigur. ‘TAAL: Asta se cheami la tine spalat? T:-ai jueat doar, asa cum faci mereu. Distractie, asta e tot ce vrei! Crezi ci aga ai si reugesti in viafa? Cu o treabai de mintuiala, ca asta, nu re- visti nici macar o 2i intr-un serviciu, Esti un iresponsabil, a stil Mama Barbarei, noui ani, nu stia cum st reactioneze fata de fica sa fara s-0 critice,4B | INTRE PARINTE $1 COPIL Cand Barbara a vent into zi de la seo, digperat i plan- ‘gandu-se: «Toate mi-au mers prost azi: am scapat carjile ‘t-o baltoaca; baiefii mi-au tot cAutat ceara, jar cineva mi-a furat adidasiin, maica-sa, in loc si-si manifeste simpatia, si-a doje- nit gi criticat fata: «De ce toate relele {i se intimpla tie? De ce ‘nu poti sd fii ca toti ceilalti copii? Ce nu e in regula cu tine?» Barbara a inceput si plinga de-a binelea. Ce-ar fi ajutat-o s se simti bine? Simpla recunoastere, plina de simpatie, a zilei dificile pe care 0 avusese: «O, draga mamei, chiar c& ai avut © zi neobignuit de rea!» Adjectivele abuzive fac rau copiilor Adjectivele abuzive, semindnd cu niste sigeti otravite, nu trebuie folosite impotriva copiilor. CAnd cineva spune: «Ce sca- tun urdit», scaunului nu i se intémpla nimic, Nu se simte nici insultat, nici stanjenit, Ramane la fel, indiferent ce adjectiv -atasezi. Pe cdnd copiilor carora lise spune ca sunt ura sau prosti, ‘sau neindeménatici li se intampla ceva. Se produc reactii in ‘corpurile gi in sufletele lor. Apar resentimente, furie si urd. Tes Ja suprafata fantezii de razbunare. Se manifesta uneori com- portamente nepotrivite si simptome chinuitoare. Atacurile ver~ ‘bale produc reactii in lant care fi fac nefericiti si pe copii, si pe parinti. Cand unui copil i se spune cd e «impiedicat», e posibil ca Ja inceput sa replice: «Nu, nu sunt impiedicat!» ins adesea el ‘gi crede parinfii gi incepe s& se socoteasca n impiedicat. Daca se intimpla intr-adevar sa se impiedice sis cada, poate si-si spund lui insusi: «Doamne, ce impiedicat esti!» De acum ina- inte, e posibil sa se fereasca de situatiile care pretind agilita- te, fiind convins ca e prea «impiedicaty ca si reuseasca. ‘Daca parintii sau profesori fi spun in mod repetat unui co- pil cd e prost, el ajunge s-o creada. incepe sa se considere ast- fel in sinea lui. Dupa care renunfa la efortul intelectual, avaind impresia 4 scapa de ridicol daca evita lupta si competitia. Si- PUTEREA CUVINTELOR / 49 ranfa inseamna pentru el s nu inceree. Mottoul sau in via- {i devine: «Daca nu incere, nu pot sa esuez.»» E uimitor cdte comentarii negative si denigratoare fac pi- ‘injii in prezenta copiilor, fara sa-si dea seama de consecin- (ole lor dureroase si distruct exemplu: De cand s-a ndscut ne-a fétcut doar necazurt si asta face in continuare.. E exact ca maicé-sa. O incdpdfdnata. Face doar ce vrea ea, N-avem nici o putere asupra ei. i! Dar nu e multumité niciodata, Tot ce stie e da-mi, da oricét i-ai da. Baiefelul asta dulce imi mandned fiecare minut al zilei. E un iresponsabil. Trebuie sé-1 supraveghez ca un uliu Din nefeticre, copii iaw in serios aceste remarci. Copiii mici, ‘yi ales, asteapta ca parinti si le spuna cine sunt si ce pot de- ‘soni, far ca si-gi dezvolte un sentiment de autopretuire au nevo- J si auda in mod repetat remarei cu precadere pozitive despre ei in chip ironic, multor parinti le este mai usor sA arate ce ‘ste rau la copiii lor decat ce este bun. $i torusi, daed vrem sa ‘eve copii inerezdtor! in el insisi si cu sigurantdt de sine, tre- ‘uie sai profitam de orice ocazie ca sd accentudm périle lor [positive si sd ne ferim de comentariile denigratoare. Comunicarea congruenta: cuvintele trebuie si fie pe potriva sentimentelor Copiii pot sa ne irte si sine infurie. Cu toate astea, ne stri- duim sa fim rabdatori si infelegatori. Inevitabil, ne iesim di fire si exploddm, de exemplu apropo de camera copilului: «N-ai me ta si locuiesti nici intr-o cocina!» Dupi care, coplesiti de smuscairi, ineercdim s ne cerem scuze: «N-am vrut si spun asta, Meriti si locuiesti intr-0 cocina.»50 / inthe PARINTE $I COPA. ‘Ne place s credem ca ribdarea este o virtute. Dar este oare? Nu daca faseamna sa ne prefacem calmt cand suntem agitat, sd nu actiondm conform cu ceea ce simtim, si avem un com- portament care, in loc sa ne reflecte sentimentele, le ascunde. Fiind educati si nu ne aratm adevaratele emotii, suntem ‘mindri nevoie mare end, aflandu-ne in mijlocul furtuni ‘manifestim cét mai discret. Unii numese asta rabdare. Dar copiii au nevoie din partea parintilor de 0 reactie con- gruenta ~ gi acesta e raspunsul pe care-I apreciaz’, Ei vor 38 auda cuvinte care oglindesc sentimentele reale ale parintilor. ‘Nue neobisnuit, chiar pentru un copil mic, sa se protejeze de furia parinteasca aruncdnd acuzajia cea mai grava: «Nu ma iubesti!» «Ba te iubese!» urld parintele, atat de furios dezminte cuvintele si nu-I linisteste pe copil. Pari iubire cand sunt furiosi. Invocind iubirea, copilul I-a ficut pe Parinte sa treaca in defensiva, schimbénd abil sut cutie de la el insusi la parinte. Doar parintii care isi ingaduie s nu simta iubire cAnd sunt furiosi pot raspunde acuzatiei copilului ffird si treaca in defen- siva: «Nu ¢ momentul protrivit sd vorbim despre iubire, dar e momentul sa vorbim despre ceea ce m-a infuriat» Cu cit parintele ¢ mai furios, cu atdt e mai mare nevoia co- pifuhii de'a fi linigtit cu asigurari. Dar exprimarea jubirii pe Ui ton Turios nu calmeaza, Nu-l face pe copil s& se simta iu- bit. Creeaza doar deruta, caci copilul nu aude cuvinte afectuoa- se, ci furia transmisd de vocea aspra. E mult mai util pentru copii sa afle ca furia mu-i va face pe parin{i si-i piriseasca. Pierderea sentimentelor de fubire ¢ numai temporara: ele vor reapirea de indata ce furia dispare. ‘Cum sa ne controlam furia N-am fost invafafi, pe cand eram noi ingine copii, si ne tra- ‘am furia ca pe un dat al vietii, Eram culpabilizati ca ne apuea furia $i ne simfeam niste pacatosi pentru ca o exprimam. Eram Ricuti sa credem ca a fi furios inseamnd a fi copil rau. Furia nu PUTEREA CUVINTELOR / 51 +0 simpli greseala de comportament; era un delict. Cu pro- nostri copii incercdm sé avem rabdare; incercam sa avem, 3 atta rabdare Incat mai devreme sau mai tarziu trebuie ‘explodam. Ne e teama ci furia noastra le-ar putea face rau pillor, sa ca o tinem in noi asemenea unui seufundator care {ine respiratia, Numai cA in ambele situatii capacitatea de ‘ine in tine» este destul de limitata. Furia, la fel ca raceala obisnuitd, e o problema recurenta. E sibil si nu ne placa, dar n-o putem ignora. E posibil sa stim fect cum este, dar nu-i putem impiedica aparitia, Furia se ma- {esta in secvente si situati previzibile, sitotusi pare a fi intot- suna brusca si neasteptata. i, cu toate ci e posibil si nu dureze ult, furia pare, pe moment, vesnica. Cand ne pierdem cumpatul, action’m de parca ne-am picr- rminjile. Le spunem si le facem copiilor nostri lucruri cu care evita s& atacam un dusman. Tipam, insultim si agresim. Cand ‘ura, incat le-am dedicat viata si averea noastra, Hotirirea de a nu te mai infuria este mai mult decat inutila. Ea rcuseste doar sa puna lemne pe foc. Furia, asemenea uraganului, este un dat al vietii in astep- urea ciruia trebuie s@ ai cunostinte si si fii pregatit. O casa, pasnic’, la fel ca lumea pasnica pe care sperm s-o avern, nu. depinde de o brusca schimbare pozitiva a naturii umane, De~ pinde de anumite proceduri deliberate ce redue metodic ten- Wunea inainte sa se producti explozia. Parinti sinatosi emotional nu sunt niste sfinfi. Bi sunt con- sticnti de furia care-i incearea si o respect isi 4 po o sursi de informatii,ca pe o dovada a griji lor. Cuvinve- lor sunt congruente cu ceea ce simt, Nu igi ascund sentimen- tele. Urmatorul episod arata cum a incurajat o mama cooperarea, muanifestindu-si furia fara si-si insulte ori si-si umileasca fiica.52 / INTRE PARINTE $1. COPIL PUTEREA CUVINTELOR / 53 fie injetes punctul de vedere gi sa lasim norii de furtund si se sipeasca. Jane, 11 ani, a intrat in casa tipand: «Nu pot si joc baseball, zn-am cAmasi!» Mama putea si-i dea fetei o solutie rezonabi- 1a: «Pune-tio bluza». Sau, vrind sé se fac util, putea s-o ajue te pe Jane si-si caute cimaga. Dar ea a hotatat si-si exprime adevaratele sentimente: «Sunt furioasd, sunt turbata! Ti-am cum= parat sase cAmisi de baseball si sunt fie ratacite, fie pierdute. (Camasile tale ar trebui sa stea in dulap. Daca ar sta acolo, ai ti unde si le gasesti cand iti trebuie.» Mama lui Jane si-a exprimat furia fird si-si insulte fica, dupa cum a comentat ulterior: «Nici o clipa n-am adus in dis: cutie suparari din trecut si n-am redeschis rani vechi. Nici nu -am spus ci ar fi asa si pe dincolo — imprastiata si iresponsa- la, N-am facut decdt si descriu ce simt si ce va trebui facut in viitor ca si evitdm neplatcerile.» Cuvintele mamei au ajutat-o pe Jane sa vind ea insigi cu 0! solutie. A iesit valvartej s4 caute camasile raticite acasi la o prietena si in vestiarul salii de sport Exista loc si pentru furia parinteasca in educatia unui co- pil. De fapt, a nu te infuria in anumite momente nu i-ar trans- copilului decét un mesaj de indiferenta, nu unul de bunitate, Cei carora le pasa nu-si pot inabusi defel furia. Asta nu inseam- 1nd c& un copil poate rezista la orice revarsari de furie gi vio~ lena; inseamni doar ca cl poate infrunta si infelege acea furie ‘care spune: «Toleranta mea are limite.» Pentru parinfi, furia © o emotie costisitoare; ca si-si meri= te pretul, n-ar trebui folosita daca nu aduce profit. Furia nu tre- buie folosits daca intensitatea ei creste pe masura ce ¢ exprimata, ‘Tratamentul nu trebuie sa fie mai nociv decat boala. Furia tre- buie exprimata in asa fel incdt sd adued un pic de alinare pé- rintelui si un plus de intelegere copilului, fara sd produc nici unuia dintre ei efecte secundare. lata de ce.nu trebui pe copii de fata cu prietenii lor; asta nu-i face decat si se dea si mai tare in spectacol, ceea ce pe noi ne face inca mai furiosi. Nu ne intereseaza si generdim ori sii perpetuam valuri de furie, sfidare, repliere si rizbunare. Dimpotriva, vrem sa ne Trei pasi spre supravietuire Ca sine pregatim in vremuri de pace s@ infruntam vremu- Je de tensiune, trebuie sd recunoastem urmatoarele adeviruri: 1, Acceptam faptul ci devenim uneori furiosi end avem de-a face cu copiti 2, Avem dreptul si fim furiosi fara culpabilitate ori rusine. 3. Cuo condite, suntem indreptatfi sa exprimiim ceea ce sim- tim. Ne putem exprima sentimentele de furie cu conditia. ‘nu atacaim: personalitatea sau caracterul copilului Aceste ipoteze trebuie puse in aplicare sub forma de pro~ feduri concrete dea trata furia. Primul pas in controlul senti- icarea lor clara, printr-un nume. Jucrul acesta da un avertisment celor interesati sd se corecte- 4 ori si-si ia precautii. O facem folosind pronumele referitor Ju persoana intai —persoana celui care vorbeste: «Ma simt plic~ fisiv» sau «Ma simtiritatn. Daca aceste afirmatii scurte acompaniate de 0 mutra lun- fit nu insenineaza atmosfera, trecem Ia al doilea pas. Ne ex- primam furia cu intensitate din ce in ce mai mare: Ma simt furios. Ma simt foarte furios. Ma simt foarte, foarte furios. Ma simt turbat. Uneori simpla afirmare a sentimentelor noastre, fara nici ‘ocxplicatie, pune capit comportamentului rau al copilului. Al- {cori poate fi nevoie sa trecem Ia pasul al trilea, care inseamna54 / INTRE PARINTE $I COPIL ‘si enunfam motivul furiei noastre, s ne dezvaluim reactiile interioare si gesturile pe care am dori sa le facem: Céind vad tofi ciorapii si toute camasile si toate tricourile raspandite peste tot pe podea, md simt furioasa, mé simt turbata. As vrea sd deschid fereastra si sd arune toata ver® —harababura in mijlocul strézii ‘Ma apued furia céind te vied cum iti lovesti fratele. Sunt atat de zbuciumat pe dinduntru, ed vad rosu in fata ochilor Incep sd fierb. Nu-ti pot da niciodaté voie sci faci rau. Clind va vad pe toti ca fugiti de la masa ca sii vi uitati la televizor si ma lasati cu farfuriile murdare $i cratitele line de grasime, md sim! indignata! Sunt asa de furioa- 8d incdt simt ed iau foc pe dinduntru. fmi vine sa arune cu toate farfuriile alea in ecranul televizorului! cite ori te chem la masa si tu mu vit, md apuct ria, Mit apucd 0 frie groaznicd. imi spun in sinea mea: am gatit 0 masa bund si mi-ar pldcea sa flu apreciatd, nu respinsd. Atitudinea asta le ingaduie parintilor si-si dea drumul la furie fara sa produc efecte nozive. Dimpotriva, ofera o lec~ tie importanté despre manifestarea nepericuloasa a furiei. Co- pilul invata astfel c& furia sa nu e catastrofald, cd se poate descérea fra si distruga pe nimeni. Aceasta lectie presupune ca patrinti sa faca mai mult decét si-si manifeste, pur si sim- plu, furia. Presupune ca parintiis le indice copiilor canale ac~ ceptabile de exprimare emotional gi sa le demonstreze ca exist chi nepericuloase si respectabile de a-ti exprima furia. Sofii si sofiile apreciaza ta réndul lor furia neinsotiti de in- sulte, Un tata povestea: «Cand plecam, intr-o dimineata, la ser- iciu, nevastd-mea mi-a zis c& Harold, baiefelul nostru de noua geamul pendulei, un obiect vechi si prejios. M-am infuriat, am uitat tot ce invatasem si am izbuenit: ,E clar, n-ai pic de|res- pect pentru lucrurile din casa. Asteapta numai pana diseara, edind ma intore de la serviciu! O si te pedepsesc asa de tare, cd n-o. ani, a batut mingea in living si a spart ~ pentru a doua ca - PUTEREA CUVINTELOR / 55 “9) mai ai curajul sa tejoci cu mingea in living! Sotia mea m-a onus pana la usd si, fra sa realizeze ca etichetsle sunt tot li Uc enervante pentru soti ca pentru copii, mi-a zis: ,Doam: _ ce prostie ai putut sa-i spui lui Harold! imi iubese soti cd mi-am reprimat furia si am raspuns: ,.Da, cred c& ai drep- Jc." La inceput eram furios doar pe biiatul meu. Dupa ce ne- sti-mea m-a fut prost, m-am infuriat si pe ea. Oricum, ma snjeam vinovat c& revenisem la vechiul meu stil de a vorbi mai era nevoie si-mi aminteasca si ea. M-ar fi ajutat de o mie ‘ori mai mult daca mi-ar fi zis: .E chiar enervant si aibéi pen- Ja geamul spart pentru @ doua oard. Ma intreb cum am putea +1 ajutim pe Harold sa evite asemenea accidente pe vitor.» Tatil Melissei a avut mai mult noroc. Sotia lui stia cum sa-1 fluenteze fard si-1 infurie, Melissa, sapte ani, si parintii ei fergeau undeva intr-o seara — si in masind a avut loc conver \ja urmatoare: IELISSA: Ce inseamna pizza? ATAL: Pizza? E cuvantul italienese pentru plicin’ piruissa: Ce inseamna drogherie? JATAL: Cam avelasi lucru ca farmacie. pirtissa: Ce inseamna banc? SATAL (il apued furia): Asta stii. Eun loc unde isi paistreaza oamenii bani, MrLissA: Cum devine ziua noapte? TATAL (foarte furios): Da’ multe intrebiri rele, nu mai este lumina, MELISSA: De ce se mised luna odata cu masina? MaMa: Ce intrebare interesanta! Stiai cf intrebareaasta i-a fri ‘mantat timp de sute de ani pe oamenii de sceput s studieze migcarea luni? SA (entuziasmatd): Gata, o s& fiu si cu om ce stiinta! O sa merg la biblioteca si 0 sa gasesc 0 carte care o si-mi spu- na totul despre lund. (Cand apune soa- au56 / INTRE PARINTE $i COPIL Intrebarile au incetat. Mama intelesese ca a rispunde la infinit intrebarilor unui copil doar il incurajeaza sa puna si mai multe intrebai. Dar a rezistat tentatiei de a-i dezvalui soqului ei acest lucru. in schimb, a demonstrat c&, neréspunzindu-i di- rect fiicei ci, @ ajutat-o si giseasca o solutie proprie de a-si sax tisface curiozitatea. ‘Mama lui Chris, care incerease si-l convinga pe soul ei st ‘nu mai facd armata cu copiii, a participat la intimplarea ur- ‘matoare. Intr-o seara, savura impreund cu soful ei un pahar de vin fn bucataria casei lor de pe plaja. Deodata, barbatul a obser- vat, aruneate pe masa, o geanta de plaja, un costum ud de baie io minge, Reactia lui obisnuita ar fi fost si se infurie si sa se rasteasca la copii precum sergentul la trupefi: «De cate ori si Va spun c& trebuie s& va pune lucrurile la loc? Suntetiatat de lipsiti de respect! Ce suntem noi, servitori, ca sa strangem me- reu dupa voi?!» Ins de data asta a descris calm privelistea: «Vad 0 gean- 18 de plaja, un costum de baie ud si o minge de plastic pe masa din bucdtarie»» Chris, in varsti de opt ani, a sarit din fotoliul ‘pe care stitea in living si a exclamat: «A, trebuie si fie ale mele», dupa care si-a adunat lucrurile din bucataric, Dupa plecarea lui Chris, tata i-a zis mamei, cu fata strilu- ‘cind de bucurie: «Mi-am adus aminte — si merge!» «dn loc sa spun: ti-am zis eu c& merge, a povestit mama lui Chris, mi-am ridieat paharul in cinstea cuvintelor care-i invi- {& pe copii si coopereze.» ‘Cum s8-i réspundem unui copil furios: metoda este mesajul Cand se enerveaza, copii nu sunt permeabili la argumen- te rationale. Cand devin furiogi, ei nu reactioneaza decat Ia ali- narea emotionala, PUTEREA CUVINTELOR | 57 oi copii se joaca in camera de la subsol. Deodata se aude: ‘un zgomot asurzitor, urmat de tipete si acuzatii. Rogu de furie, Billy, yase ani, ured scarile in fuya yi izbucneste. «Betsy mica darimat cetatea!y Mama lui fi rispunde, plind de intelegere: «0-0-0, ce suparat trebuie sa fi» «Sigur c& sunt.» Billy face stinga-mprejur si merge inapoi la joaca. A fost pentru prima oara cdnd mama fui Billy a izbutit si nu se bage in conflictele zilnice ale copiilor. Nepundnd intre~ barea fatal: «Cine a inceput cearta?», a evitat recitalul obig- nuit de plangeri si de resentimente ale baiatului. Oglindindu-i starea Iduntricd, a evitat si intre in rolul dezagreabil de jude- ‘itor, procuror si legiuitor faya de copiii ei in episodul de mai jos, comentariul empatic al unei mame ‘atransformat razboiul in pace. David, in varsta de noua ani, mu voia si mearga la dentist. Era furios gio enerva pe Tina, sora lui mai mare, care i-a zis: «Of, David, poarti-te ca un baiat mare!» David a devenit inc mai furios si mai afurisit Mama i-a zis Tinei: «David € suparat astazi. E ingrijorat de mersul la dentist. in clipa asta are nevoie de tot respectul nostru.» Ca prin magie, David s-a calmat. A mers la dentist rd sii se mai plangi. Raspunzénd sentimentelor zhuciumate ale Jui Dayid, si nu comportamentului sau enervant, mama i-a dat posibilitatea sa se relaxeze gi si nu mai fie atat de nesuferit, Episodul urmatorilustreaz dowd moduri opuse de a-iaju- ta pe copiti mici sd-si risipeasca furia si si accepte frustrarea, Unul amplifica furia; celalalt 0 atenueaza. ‘Tom gi prietenul lui Jim, amindoi in varsté de tei ani, cén- tau la niste xilofoane de jucarie. Cénd i s-a infepenit ciocane- lul, pe Jim La apucat furia gi a inceput si planga. Mama lui 1a dojenit: «N-are rost si plangi. N-o si-ti repar xilofonul de- cit efnd incetezi cu urletele.» Jim a continuat sa planga, iar rmaici-sa i-a luat jucdria, Criza de netvi cate -a cuprins pe ba- iofel n-a fost deloc o priveliste placuta. impotriva, cénd s-a intepenit ciocdnelul lui Tom gi copi- lul a ineeput si planga, mama lui i-a zis: «Plangi fiindea s-a intepenit cioednelul, Trebuie si-1 reparim.» Plansul a incetat,88 / INTREPARINTF si capi. Acum, ori de cate ori i se intepeneste ciocdnelul, Tom nu mai lange, ci fi aduce mamei xilofonul ca sa i-1 repare. ‘Mama lui Jim I-a cerat, La amenintat, I-a invinovatit gi a pedepsit pe baiat, in vreme ce mama Ini Tom a definit proble- ma si a sugerat 0 solufie. ri Miriam, 12 ani, a venit de la teatru enervata si furioasa: MAMA: Arai ca un om supaat MIRIAM: Sunt furioasa! Am stat atét de departe cd n-am putut vyedea nimic din piesi. MAMA: Nu md mir c@ ejti suparata. Nu ¢ deloc distractiv si stai atat de in spate. MIRIAM: Sigur cd nu e istractiv, Pe deasupra, aveam in fata un tip inalt. MAMA: Asta e si mai si! Dupai ce ci stéiteai in fund, mai sta- teai gi in spatele cuiva inalt. Mare ghinion! MIRIAM: Sigur c@ a fost un ghinion! Ingredientul util din réspunsul mamet lui Miriam a fost ac- ceptarea proastei dispoz:tii a fetei fara critici ori sfaturi. Nu i-a pus intrebari inutile, de genul «De ce nu te-ai dus mai de- vreme, ca sa apuci un loc mai bun?» sau «Nu-l puteai ruga pe tipul cel inalt sa schimbe locul cu tine?» S-a rezumat si 0 aju- te pe fata s8-si diminueze fri Un raspuns empatic, care ti oglindeste copilului dispozitia zbuciumatd, exprimdnd simpatia si infelegerea parintelui, reu- Seste sd schimbe sentimentele de furie ale copitului. Cuvantul scris poate fi un instrument puternic de refacere a sentimentelor lezate in urma izbucnirilor de furie. Atat co- iii, cit si parintii trebuie incurajati si-si exprime sentiment in seris ~ intr-un e-mail sau pe hartic, intr-o seara, Trudy, 13 ani, a inceput sa-si insulte mama, -acuzind-o ca a fost in camera ei, i-a descuiat sertarul PUTEREA CUVINTELOR / 68 4ii-a citit jumalul. Cénd si-a dat seama 4 a banuit-o fara te- mei, Trudy si-a cerut scuze in seris: Dragd Mami, am comis cea mai rea faptd pe care 0 poa- te comite o fiinta morald. Am facut-o pe mama mea ne- fericita si.am suparat-o groa:nie cu acuzatiile mele. Mice rusine si md simt umilitd. De obicei am o parere bund despre mine, dar acum mé urdsc. Te iubesc, Trudy. Mama lui Trudy a fost tulburati cdnd si-a dat seama ca in- ccidentul i-a distrus fiicei sale imaginea pozitiva despre ea in- ‘isi. A compus cu grija o scrisoare menita si-i redea lui Trudy ubirea de sine: Scumpa mea Trudy, iti mulumese ed mi-ai impartasit sentimentele tale zbuciumate si nefericite. Ceea ce s-a intdémplat acum doud seria fost dificil pentru améndoua, dar nu tragic. As vrea sd stit cd sentimentele mele de- spre tine si pentru tine nu s-au schimbat deloc. Cred ed esti aceeasi persoand demnd de a fi iubitd, care poate deveni uneori tare suparatd si furioasd. Sper sa gasesti in sufletul tau puterea de a te ierta, de a reveni la pa- rerea bund despre tine insati. Cu mult drag, Mama. Mama a reusit s2-si linisteasca fiica, asigurdind-o cA a fi cu- prins de furie nu e ceva care trebuie sa-fi schimbe sentimen- tele de iubire fata de tine insuti ori faja de altii. ‘Adesea, dupa ce se infurie pe parinti fiindca nu le asculta argumentele, copiii isi pledeaza cauza in scris. Un tat’ a relatat urmatorul incident: in casa lor, copii au ‘bonuri cu care pot «cumpaira» timp de aménare a orei de cul- care seara, Peter, zece ani, a vrut intr-o seard si cumpere timp cu un bon pe care-| ratacise. Tatal ¢ refuzat si onoreze un bon inexistent. Frustrat, Peter a deveni: furios si a inceput si urle pe céind iesea din camera: «Dar tu mi |-ai dat!» Cand tatal s-a dus in dormitor s4 se culce, a gasit aceasta scrisoare:60 / INTRE PARINTE si COPIL Dragd Tati, dace ma trimifi la culcare nu esti drept pen- tru cd 1, améndoi stim ed mi-ai dat bonul, 2. tii cum e Ja mine pe birou si cd ratacese lucruri, 3. sit edt imi doream sd folosese bonul. Nu vreau sé te pisez daca iti Scriu toate astea, vreau doar sd-mi spun parerea. Peter Citind serisoarea, tatal a priceput ca Peter fi sugera o cale de a risipi sentimentele ostile aparute intre ci. fi didea totoda- ta posibilitatca sa testeze un important principiu de educatie a copiilor: amplificd pretuirea de sine a copilului ori de céte ori ja, Aya cd a seris biletul de mai jos: Dragul meu baiat, ce logica limpede ai! Ce argumente convingiitoare! Citind ce ai scris, mi-a venit greu sd cred ed autorul avea doar zece ani. Aldturat vei gasi o copie a bonului pierdut. Cu drag, Tata. Rezumat Cuvintele au fie puterea de a construi si a transmite ener gie, fie puterea de a infricosa si a distruge. Cand observam si apreciem eforturile copilului, il ajutam s& crease intr-o atmo- sfera de speranta si incredere. Dimpotriva, c4nd evaluim co- pilul, ii activam anxietatea si rezistenta, Pare, poate, evident cd etichetirile negative («leneg», «prosb», «rau») sunt nocive pentru un copil; surprinzator e faptul ca gi etichetarile pozit ve (abun, «perfect», «grozav») pot schilodi. E important si avem fata de copil o atitudine pozitiva si de ‘ncurajare. Ii recunoastem efortul si ne exprimam aprecierea («Ai muncit foarte serios pentru asta», «Multumese pentru aju- tor»), dar nu etichetam sau evaltrim copilul. Cand apar probleme, cautim solutii in loc sa invinuim ori si criticdm. Pana si furia de neevitat se poate exprima fir eti- chetari sau invinuiri. In spatele tuturor acestor aptitudini de co- municare afectuoas& existé un respect profund pentru copil Capitotut 3 Tipare autodistructive: nu existé o cale corecta de a face un lucru gresit Anumite moduri de a ne raporta la copii sunt aproape intot- deauna autodistructive: nu numai ca nu reusim sa ne atingem {elurile pe termen lung cu ele, dar sunt adesea sursa dezastru- lui dintr-un c&min, Printre tiparele autodistructive se numare ameningatile, mituirea, promisiunile, sareasmul, atacul verbal, predicile despre minciuna si hotie, precum si predarea nepo- liticoasé a normelor de politete Amenintarile: o invitatie la proasta purtare Amenintarile sunt, pentru copii, invitagii de a repeta o fap- lw nepermisa, Cand fi spunem unui copil: «Daca o si mai faci asta 0 data...», el nu aude cuvintele «daca o sii». Aude num «anai faci asta 0 datas. Cateodata le interpreteaza cam aga: mami se asteapt de la mine si mai fac asta o data, altfel va fi dez~ amagitd, Asemenea avertismente — oricat de juste li se par adul- {ilor ~ sunt mai rau decdt inutile. Ble asigura repetarea unei fapte dezagreabile. Un avertisment reprezinta o provocare pen- tru autonomia copitului. Daca acesta are un dram de autores- pect, trebuie si greseascd din nou, ca si-si demonstreze siesi sisi le arate celorlalti cd nui e frica si raspunda la o sfidare Oliver, cinei ani, continua si arunce cu mingea in geamul jivingului, in ciuda numeroaselor avertismente, Pénd la urma, tal lui i-a spus: «Dac mingea aia izbeste ined o dati62 / WyTRE PARIITE $1 COPIL geamul, te bat mar. Promit.» Peste un minut, zgomotul de sticla facuta zob I-a anunfat pe tatal Iui Oliver ea avertismentul lui avusese efect: mingea izbise geamul pentru ultima oar. Sce- na cu care s-a incheiat aceasti seeventa compusa din amenin- tari, promisiuni i rea purtare ¢ lesne de imaginat. Din contra, urmatorul incident ilustreaza un tratament eficace al relei pur- tari, fri a se recurge la amenintiti. Peter, sapte ani, a inceput s& traga cu pugca de jucarie in fratele lui cel mic. Maici-sa i-a zis: «Nu trage in bebelus. Trage la tint.» Peter a tras iar in bebelus. Mama i-a luat pusca. Lui Peter i-a spus: «in oameni nv se trage cu pusca» Mama lui Peter a facut ceea ce a crezut ea de cuviinta ca ‘sA protejeze bebelugul si in azelasi timp s4-si impuna propri- ile standarde de comportament acceptabil. Fiul ei a invatat care ‘sunt consecintele actelor lui fira sa i se aduca vreo ofensa. Al- temativa era evident: fie s& traga la jinta, fie sa piarda privile- giul de a poseda o arma. in acest incident, mama a evitat capcanele obisnuite, Nu s-a angajat pe calea sortita egecului: «Gata, Pe- ter! N-ai altceva mai bun de ficut decat s& tragi in fratele tau? ‘Nu gasesti o {inti mai potrivita? Daca o si mai tragi o data, auzi tu? doar o dati, nu mai vezi pusea aia in viata tal» Pre- supundnd ca nu e vorba de un copil ultrasfios, raspunsul lui la ‘0 asemenea admonestare va fi repetarea faptei interzise. Sce- ‘na care va urma atunci nu trebuie descrisa — orice parinte gi-o poate inchipui cu usurinta. Mituirea: eroarea lui «daca - atuncin La fel de autodistructiva eo alta abordare: si-i spui in mod explicit unui copil ci dacd ve face (sau nu va face) un lucru, atunci va primi o recompensi: Daca te porti bine cu frationul rdw, atunci o sd te duc la film. TIPARE AUTODISTRUCTIVE / 63 Daca n-ai sa mai faci pipi in pat, atunci o sd-yi cumpar 0 bicicleta de Craciun Daca invefi poezia, atunci o sd te iau la pescuit. Tiparul «daca — atunci» poate constitui uneori un imbold pentru copil c&tre un {el imediat. Insa rareori ii inspira - daca ii inspira — eforturi sustinute. Insesi cuvintele noastre fi spun. ci ne indoim de capacitatea lui de a se schimba in bine. «Daca Anveti poeziay inseamna «Nu suntem siguri c potin. «Daca ‘ai sé mai faci pipi in pat» inseamna «Credem ca te poti con- trola, dar n-o faci hgas” ee in plus, recompensele folosite pentnt a itui sunt diseuta- bile din punct de vedere moral. Unii copii se poarté in mod voit rau ca si-si oblige parin{ii si-i plateasc’ pentru a se pur- ia bine. O asemenea logic& duce curand Ia tocmeal si santaj, urmate de pretentii din ce in ce mai mari la premii si benefi- cii secundare in schimbul purtsrii fata de comportamentul rit. isi permit sf se poarte rau si astfel sa devina datori, platind prin «depozite» saptimanale ori lunare de bataie. Periodic, ei declangeaza o bataie, atdtandu-i pe parinfi. Uneori pur si sim- plu cer pedeapsa ori se pedepsesc singuri, Marcy, in varsta de patra ani, mi-a fost adusd ca s-o consult. {si srmulgea paul din eap in somn, Mama mi-a dezvaluit @ atunei ccind se infurie pe fata ei, o ameninta: «Sunt aga de furioasa pe Line, inedt imi vine si-{i smulg tot parul din cap!» Marcy, care simfea, pesemne, ca ¢ indeajuns de rea ca sa merite o pedeap- sit atat de eruda, isi multumea mama in somn. Unui copil care cere sa fie pedepsit nu trebuie sa i se inde- plineasca dorinta, el trebuie ajutat si-si gestioneze vinovatia si furia, Sarcina nu e deloc usoara. fn anumite situatii, vinova- tia si furia se pot atenna discuténd deschis faptele gresite. Cand copilului i se ofera mijloace mai bune de a-si exprima vino- vita $i furia $i ednd parintii invafa moduri mai eficiente de 4a fixa si impune limite, necesitatea pedepsei fizice descreste. ‘Aritand o injelegere plind de simpatie fati de multiplele sen- timente ale copiilor nostri, i pregatim sa devina inteligenti emo- tional, Fixdnd si impundnd in mod respectuos limite actelor lor inacceptabile, fi pregatim s8 se supuna regulilor sociale ale lumii in eare traim,