ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Aparatul respirator sau sistemul respirator constituie totalitatea organelor care servesc la
schimbul gazos ntre organism i mediu, asigurnd organismul cu oxigen, indispensabil vieii
celulelor, i eliminnd din organism dioxidului de carbon rezultat din oxidri.
Aparatul respirator este alcatuit din caile respiratorii si cei doi plamani.
Caile respiratorii sunt reprezentate de un sistem de conducte prin care aerul patrunde in
plamani, diferentiindu-se:

Caile respiratorii superioare (cavitatile nazale);

Caile respiratorii inferioare (faringele, laringele, traheea si bronhiile)

Plamanii alcatuiesc organele respiratorii propriu-zise in care au loc schimbarile de gaze

dintre organism si mediul ambiant.
Sunt asezati in cavitatea toracica de o parte si de alta a mediastinului (cavitate delimitata
anterior de peretele sterno-costal, posterior de coloana vertebrala, lateral de fetele mediale ale
celor doi plamani si inferior de diafragm). In jos, plamanii se intind pana la diafragm, iar in sus,
depasesc prima pereche de coaste.
Forma plamanilor este asemanatoare unui trunchi de con, cu baza spre diafragm
Capacitatea plamanului, volumul de aer pe care il contine, este de aproximativ 45005000 cm3.
Plamanul drept este mai mare, cu o greutate de 700 g, fiind alcatuit din 3 lobi: superior,
mijlociu si inferior; plamanul stang este mai mic, are 60 g si 2 lobi: superior si inferior.
In alcatuirea plamanului se disting doua componente structurale si functionale: arborele
bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis.
Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra si intrapulmonare, constituite
dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.
In interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica
progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza bronhiolele terminale
din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua cu canalele alveolare ale caror
pereti prezinta dilatatii in forma de saci saci alveolari in care se deschid alveolele pulmonare.
Traheea si bronhiile extralobulare au in peretii lor inele cartilaginoase cu rolul de
a mentine deschise caile respiratorii, in conditiile variatiilor de presiune din inspiratie si
expiratie.
Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, contin un strat
muscular dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in caile respiratorii intrapulmonare.
Plamanul este constituit din urmatoarele unitati anatomice si functionale: lobi, lobuli si
acini pulmonari.
Lobii pulmonari sunt unitati morfologice mari, delimitate prin scizuri; ei sunt organizati

in segmente, unitati morfologice delimitate imperfect de septuri conjunctive. Segmentele sunt

alcatuite din lobuli.
Lobulul este o masa piramidala cu baza catre suprafata externa a plamanului, constituita
din ramificatii ale bronhiolelor si vase de sange inconjurate de tesut conjunctiv.
Lobulul pulmonar este format din acini pulmonari, constituiti dintr-o bronhiola
respiratorie, impreuna cu canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele pulmonare. Acinul
pulmonar constituie unitatea structurala si functionala a lobului pulmonar. Acinul este un
conglomerat de alveole.
Alveola, elementul functional respirator, este unitatea cea mai mica din parenchim. In
alveole au loc schimburile respiratorii.
Legatura dintre plamani si peretele toracic este realizata prin pleura, o seroasa dubla:

Parietala, in contact intim cu peretele toracic si

Viscerala, care acopera plamanii, mulandu-se pe scizurile interlobare.

Intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala, cu presiune usor negativa (mai mica decat
presiunea atmosferica) si continand o cantitate minima de lichid. Datorita pleurei, plamanii sunt
intim legati de peretele toracic, urmand miscarile acestuia.
Vascularizatia plamanului. Plamanul are o vascularizatie dubla: functionala si nutritiva.
Vascularizatia functionala a plamanului este asigurata de artera pulmonara ce ia nastere
din ventriculul drept si se capilarizeaza la nivelul alveolei pulmonare. Circulatia functionala de
intoarcere se realizeaza prin venele pulmonare ce se varsa in atriul stang.
Se inchide, astfel, circulatia mica, in care artera pulmonara continand sange cu CO 2 se
intoarce prin venele pulmonare care contin sange oxigenat, in atriul stang
Vascularizatia nutritiva a plamanului - face parte din marea circulatie. Aceasta aduce
plamanului sange incarcat cu substante nutritive si O 2. este asigurata de arterele bronsice care
iriga tot arborele bronsic. O parte din sange se intoarce in venele bronsice, care se varsa in venele
azygos, de aici in vena cava superioara si ajunge in atriul drept. O alta parte din sange se intoarce
prin venele pulmonare in atriul stang.
Circulatia limfatica este tributara:

ganglionilor hilari
ganglionilor traheobronsici

De aici, se varsa in final, in canalul toracic

Inervatia plamanilor este:

motorie, asigurata de simpatic (fibre postganglionare) si parasimpatic

(nervul vag).

Simpaticul are actiune:

bronhodilatatoare si vasodilatatoare;
relaxeaza musculatura bronsica.

Parasimpaticul are actiune:

-

bronhoconstrictoare si vasoconstrictoare ;
hipersecretie de mucus.

Senzitiva, anexata simpaticului si parasimpaticului.

Cele mai multe fibre senzitive sunt in legatura cu nervul vag
Respiratia este functia prin care se asigura continuu si adecvat atat aportul de O 2 din
aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza, cat si circulatia in sens invers a CO 2,
produs al metabolismului celular.
Respiratia este un fenomen vital. Daca organismul poate rezista mai mult de 30 de zile
fara hrana, 3-4 zile fara apa, nu poate fi lipsit de O2 mai mult de cateva minute (3 minute).
Respiratia cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin si tisular.

Timpul pulmonar realizeaza primul moment al schimburilor gazoase. La nivelul

membranei alveolo-capilare, O2 trece din aerul alveolar in sange, iar CO 2 in sens
invers.
Timpul sanguin realizeaza transportul gazelor intre plaman organ de aport si
eliminare si tesuturi, care consuma O2 si elibereaza CO2.
Timpul tisular reprezinta al treilea moment al schimburilor gazoase respiratia
interna. La nivelul capilarelor tisulare sange arterial cedeaza O2 necesar
activitatilor celulare si se incarca cu CO2 rezultat al metabolismului celular.

Ventilatia este o succesiune de miscari alternative de inspiratie si expiratie. In inspiratie,

aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare, iar in
expiratie, o parte din aerul alveolar este expulzata la exterior.
Inspiratia este un proces activ, care consta in contractia muschilor inspiratori si are drept
rezultat marirea volumului cutiei toracice prin cresterea celor 3 diametre:
- diametrul longitudinal se mareste prin contractia diafragmului, care isi micsoreaza
curbura, apasand asupra organelor abdominale, iar diametrele antero-posterior si transversal se
maresc prin orizontalizarea, ridicarea si rotatia coastelor, ca urmare a contractiei muschilor
intercostali externi.
In cursul inspiratiei, plamanii urmeaza miscarile cutiei toracice, datorita contactului intim
realizat prin pleura, si ca urmare se destind. Presiunea intrapulmonara scade sub cea atmosferica
si aerul intra in plamani.
Expiratia este un proces pasiv in conditii obisnuite, toracele revenind la dimensiunile sale
de repaus, ca urmare a relaxarii musculaturii inspiratorii.
Miscarile inspiratorie si expiratorie se succeda ritmic, fara pauza, in tot cursul vietii.
Prin inspiratia normala se introduce in plamani un volum de 500 ml aer, care este
eliminat prin expiratie volum curent (V.C.). Peste V.C., o inspiratie fortata poate introduce in
plamani inca 1500 ml de aer volum inspirator de rezerva (V.I.R.), iar printr-o expiratie
fortata, care urmeaza dupa o expiratie obisnuita, se mai pot elimina din plamani 1000-1500 ml
aer volum expirator de rezerva (V.E.R.)

V.C. + V.I.R. + V.E.R. = capacitatea vitala (C.V.)

Valoarea C.V. variaza in functie de varsta, sex, inaltime si gradul de antrenament.
Plamanii nu se golesc complet de aer nici dupa o expiratie fortata, deoarece se gasesc intr-o
usoara distensie, volumul pulmonar fiind ceva mai mic decat cel toracic. Volumul de 1500 ml
aer, ramas in alveole, care poate fi expulzat din plamani doar prin deschiderea toracelui, se
numeste volum rezidual (V.R.).
C.V. + V.R. = capacitatea pulmonara totala (C.P.T.).
Cantitatea de aer mobilizata pe minut in repaus este denumita debit ventilator si
reprezinta produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie.
Reglarea respiratiei se face prin mecanisme nervoase si umorale in functie de incarcarea
tesuturilor si sangelui cu O2 si CO2, precum si cu alti produsi rezultati din degradarile metabolice.