Agentii infectiosi salivari si statusul bolii parodontale

Obiective : in centrul cercetarii curente este potentialul microorganismelor pentru

a diagnostica boala parodontala si de a ghida tratamentul parodontal. Acest studiu
este realizat pentru a determina daca microbii parodontopatici din saliva se
coreleaza cu titrul de microbi din pungile parodontale si daca titrurile din saliva a
agentilor infectiosi se pot diferentia la indivizii sanatosi din punct de vedere
parodontal si intre diverse tipuri de afectare parodontala.
Materiale si metode : Studiul a inclus 150 de adulti sanatosi din punct de vedere
sistemic, dintre care 37 erau sanatosi din punct de vedere parodontal, 31 aveau
gingivita , 46 prezentau parodontita cronica, iar 36 aveau parodontita agresiva.
Fiecare sbiect a contribuit cu mostre din punga patodontala cea mai adanca si din
saliva . Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Campylobacter
rectus,Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas gingivalis, Prevotella
intermedia,Tannerella forsythia si virusul Epstein Barr au fost identificati folosing
metodologia PCR TaqMan. Analiza statistica a fost realizata folosint testul U MannWhitney .
Rezultate : C. rectus, F. nucleatum, P. gingivalis, P. intermedia si T. forsythia au fost
gasite in titruri inalte in saliva la pacientii cu afectare parodontala, de la gingivita la
parodontita agresiva, fata de subiectii sanatosi parodontal. A.
actinomycetemcomitans a fost prezent in numar mai mare in saliva la pacientii cu
parodontita agresiva, comparativ cu indivizii sanatosi parodontal, iar titrul salivar de
virus E-B nu a prezentat diferente semnificative intre grupuri. Senzitivitatea
diagnostica pentru boala parodontala a fost 89.19 pentru P. Gingivalis si pentru T.
forsythia si 86.49 pentru P. intermedia, variind de la 83.78 la 94.59. Titrul salivar
ideal per ml de saliva pentru a identifica parodontoza au fost 40 000 pentru P.
gingivalis, 700 000 pentru T. forsythia si 910 000 pentru P. intermedia
Concluzii : Titrurile salivare pentru P. gingivalis, T. forsythia si P. intermedia a un
potential de diagnostic pentru boala parodontala, dar nivelul salivar al celorlalte
clase microbiene nu au potential de utlitate diagnostic. Studii longitudinale sunt
necesare pentru a determina abilitatea titrurilor salivare de a prezice prognosticul in
caz de afectare parodontala.

Metodele de detectie inalt senzitive si specifice au potentialul de a identifica

molecule in saliva, cu potential diagnostic. Biomoleculele salivare pot ajuta la
identificarea unor cancere, a prezentei unor medicamente in organism, a unor
disfunctii hormonale, sau a unor virusi sau bacterii.

Un avantaj major al testarii salivei este usurinta cu care probele diagnostice

pot fi recoltate de catre profesionisti, de catre pacient sau chiar de parinti. Testarea
salivara nu cauzeaza durere si nu implica riscuri .
Biomarkerii salivari pentru boala parodontala pot fi adjuvanti in evaluearea
prezentei bolii parodontale. Testarea pentru bacteriile parodontopatice este bazata
pe idea ca saliva si leziunile parodontale tind sa gazduiasca aceleasi bacterii
patogene parodontale si ca o crestere a titrului salivar poate insemna risc de
parodontoza si ca o scadere a titrului poate ajuta la determinarea succesului
terapeutic.
Exista putine informatii despre utilitatea microorganismelor salovare in
identificarea statusul bolii parodontale. Pacientii cu afectare parodontala severa au
niveluri crescute de bacterii patogene parodontale in saliva, ceea ce reflecta si
cantitati crescute de patogeni in pungile parodontale. Umeda si colab. au
demonstrat o relatie statistica intre prezenta Porphyromonas gingivalis, Prevotella
intermedia, Prevotella nigrescens si Treponema denticola in probe salivare si in
pungi parodontale. Insemnatatea prezentei orale a Aggregatibacter
actinomycetemcomitans
siTannerella forsythia nu a fost detectata in saliva sau pungi, probabil datorita
faptului ca cele doua specii pot exista si in locatii non-parodontale, asa cum s-a
demonstrat la pacientii total edentati.
Exista o nevoie de studii pentru a determina daca titrurile microbiene salivare
pot fi utilizate pentru a diferentia pacientii cu parodontiu integru, cu gingivita sau
boala parodontala. De asemenea, deoarece virusul Epstein-Barr joaca un rol
etiologic important in boala parodontala, titrul acestui in saliva poate fi de
asemenea un marker al stadiului afectarii parodontale. Studiul de fata isi propune sa
determine daca titrurile salivare a 6 bacterii parodontopatice si a virusului Epstein
Barr pot fi corelate cu titrurile din probele parodontale si daca pot ajuta la
distingerea intre diverse stadii ale afectarii parodontale.

Materiale si metode
Un total de 150 de subiecti din Turcia (101 barbati si 49 de femei) au luat
parte la acest studiu. 37 de subiecti au fost sanatosi din punct de vedere
parodontal, 31 au fost pacienti cu gingivita, 46 prezentau parodontopatie cronica,
iar 36 boala parodontala agresiva. Toti subiectii erau sanatosi sistemic, au prezentat
un flux salivar normal si nu au primit tratament parodontal sau antibiotice pentru
cel putin 6 luni inainte de participarea la studiu. Fiecare subiect a avut maxim 6
dinti extrasi cu exceptia molarilor de minte. Studiul a fost aprobat de catre Comisia
de Etica de la Academia Medicala Militara Gulhane.

Variabilele clinice parodontologice au evaluat : indicele de placa, indicele

gingival, sangerarea la sondare, adancimea pungilor parodontale si pierderea de
atasament. Toate evaluarile au fost realizate cu o sonda Williams si au fost
inregistrate in 4 locatii pentru fiecare dinte.
Subiectii sanatosi din punct de vedere parodontal (medie de varsta 33.1
6.7 ) nu au prezentat niciun dinte cu sulcus mai mare de 3 mm, pierdere de atasament sau sangerare
la sondare. Pacientii cu gingivita (varsta medie 30 8.4 ) au prezentat mai multi dinti cu
sangerare la sondare dar nu au prezentat adancimi sulculare de peste 3 mm si nu
au avut dinti cu pierdere de atasament. Pacientii cu boala parodontala cronica
(varste de 42.7 8.2 ) au avut cel putin 9 dinti posteriori cu pungi parodontale de
5-7 mm si 3 dinti cu 6 mm de pierdere de atasament. Pacientii cu boala
parodontala gresiva (varste de 34.5 7.3) au prezentat pierdere de atasament de 5
mm sau mai mult la mai mult de 14 dinti, cu cel putin 3 dinti fiind incisivi sau molari
primi.
Au fost colectate probe subgingivale din 2 cele mai adanci pungi de la fiecare
pacient. Inainte de recoltare, s-a indepartat placa si saliva supragingivala cu bulete
sterile iar dintii de la care s-a realizat esantionarea au fost izolati si uscati. Cu o
chiureta parodontala sterila s-a recoltat material subgingival din adancimea pungii
parodontale dintr-o singura miscare. Cele doua esantioane au fost plasate intr-un
tub Eppendorf care continea 500 l de 10 parti Tris-HCl si 1 parte EDTA . De la
fiecare subiect s-au mai recoltat 4-5 ml de saliva nestimulara, care a fost colectata
timp de 5 minute intr-un tub de sticla. Subiectii au fost instruiti sa nu se spele pe
dinti si sa nu manance 1 ora inainte de recoltari, care au fost realizate intre orele 8
30 9 30. Subiectii au stat cu capul aplecat anterior si au tinut gura usor
intredeschisa pentru a permite salivei sa curga pasiv in tubul de recoltare. Toate
probele au fost stocate la -80 de grade Celsius inainte de procesare.
Evaluarea PCR Taq-Man a fost folosite pentru a determina titrurile agentiolor
infectiosi, folosind primeri si tehnici descrise anterior. Agentii infectiosi identificati
au fost A. actinomycetemcomitans, Campylobacter rectus, Fusobacterium
nucleatum, P. gingivalis, P. intermedia, T. forsythia si virusul Epstein-Barr.
Analiza statistica a fost realizata cu programul SPSS 1.5. dupa o transformare
logaritmica a titrurilor microbiene, s-a utilizat testul Mann-Whitney pentru a

compara microorganismele subgingivale si din saliva. Valorile de probabilitate p

<0.05 au fost considerate semnificative din punct de vedere statistic.

Rezultate
Figura 1 prezinta valorile medii ale titrurilor bacteriene a celor 7 agenti
microbieni subgingivali si din saliva subiectilor sanatosi parodontal, cu gingivita,
parodontopatie cronica si agresiva. Numarul total pentru A.
actinomycetemcomitans (1A) si Fusobacterium nucleatum (1) nu au prezentat
diferente intre esantioanele subgingivale si cele salivare pentru cele 4 gruprui de
subiecti. Campylobacter rectus si P. intermedia nu au prezentat diferente intre
titrurile subgingivale si cele salivare pentru gingivita, parodontopatie cronica si
agresiva, dar ambele organisme au aparut in cantitati mai mari in probele salivare
decat in cele subgingivale la pacientii sanatosi parodontal . P. gingivalis a prezentat
cantitati similare in probele salivare si subgingivale pentru pacientii sanatosi, cu
gingivita sau parodontopatie agresiva, dar au prezentat numere mai mari la
probele subgingivale decat la cele salivare pentru pacientii cu boala parodontala
cronica.(p=0.003). T. forsythia a prezentat numere similare pentru ambele probe la
pacientii cu gingivita, dar numere mai mari salivare pentru subiectii sanatosi (p <
0.001), si numere mai mici salivare in afectarile parodontale cronice (p < 0.001) si
agresive (p < 0.001). Virusul Epstein-Barr a prezentat cantitati similare in probele
subgingivale si salivare la bolnavii cu parodontopatie cronica si agresiva, dar
cantitati mai mari in saliva pentru pacientii sanatosi (p = 0.015) sau cu gingivita (p =
0.003).
Cele mai mari valori absolute au fost cele pentru P. intermedia, P. gingivalis si
T. forsythia la bolnavi, ajungand la 106 108 copii pe ml in probele subgingivale si
salivare. Virusul Epstein Barr in saliva pacientilor afectati parodontal s-a prezentat in
cantitati de 102 103 copii pe ml.
Titrul agentilor salivari a celor 7 agent infectiosi a fost comparat intre
pacientii sanatosi parodontal pe de o parte si fiecare dintre celelalte 3 grupuri pe de
alta parte. Au fost gasite titruri mult mai mari de C. rectus, F. nucleatum, P. gingivalis,
P. intermedia si T. forsythia la pacientii cu gingivita, parodontopatie cronica sau
agresiva, pe cand A. actinomycetemcomitans a fost gasit in cantitate salivara mare
la pacientii cu boala parodontala agresiva, iar cantitatea de virus Epstein Barr nu a
fost diferit pentru cele 4 grupuri. Atunci cand s-au comparat titrurile salivare ale

pacientilor cu gingivita vs cei cu boala parodontala agresiva sau cronica, P.

gingivalis, a fost prezent in cantitati mai mari la cei cu boala cronica sau agresiva
iar P. intermedia si T. forsythia au prezentat titruri mari la pacientii cu
parodontopatie agresiva.
Tabelul 1 demonstreaza potentialul cantitatii salivare de agenti infectiosi de a
identifica statusul afectarii parodontale. Pentru toate cele 6 bacterii au fost gasite
cantitati bacteriene mari in saliva de la bolnavii cu afectare parodontal acronica sau
agresiva decat in saliva de la pacientii din celelalte 2 grupuri. Senzitivitatea
diagnostica pentru afectare parodontala a fost 89.19 pentru P. gingivalis si T.
forsythia si 86.49 pentru P. intermedia, iar specificitatile au fost intre 83.78 si
94.59 (Tab 1). Titrul salivar ideal pentru identificarea bolii parodontale a fost 40 000
pentru P. gingivalis, 700 000 pentru T. forsythia si 910 000 pentru P. intermedia.
Niciunul din ceilalti agenti infectiosi nu au prezentat sensibilitate si specificitate la
valori mari.

Discutii
Din ce se cunoaste pana acum, acesta este primul studiu care examineaza
abilitatea de a prezice statusul parodontal prin determinari de titruri salivare. Pentru

a acoperi intreg spectrul de patologii parodontale, subiectii din studiu au prezentat

diverse grade de afectare, de la subiecti sanatosi la pacienti cu boala parodontala
agresiva. Deoarece nu exista un standard pentru a diferentia bolile parodontale
distructive, s-a utilizat expertiza clinica a unor practicieni pentru a diagnostica si
diferentia boala parodontala cronica de cea agresiva. Aceasta poate cauza niste
erori in clasificarea bolilor, rezultand in rezultate fals pozitive sau negative, cauzand
o subestimare a interrelatiei microb-boala. De asemenea tipul de afectare
parodontala si agentii infectiosi pot diferi de la tara la tara, depinzand de nivelul de
trai, si de asemenea in subpopulatii ale unei tari. Esantionul de pacienti din Turcia
poate sa nu fie reprezentativ si generalizabil mondial.
Bacteriile incluse in acest studiu sunt patogeni parodontali cu semnificatie
majora si moderala. Studiile anterioare au identificat puncte limita de titruri
subgingivale ale bacteriilor parodontopatogene si au reusit sa diferentieze intre
afectare parodontala stabila sau activa. In acest studiu a existat o concordanta intre
titrurile subgingivale si cele salivare, ducand la concluzai ca masurarea salivara este
viabila pentru diagnosticul bolii parodontale. Speciile cele mai frecvent asociate cu
boala parodontala au prezentat titruri relativ mici si valori de sensibiitate si
specificitate bune in prezicerea statusului parodontal. P. gingivalis , cea mai
patogena din bacteriile studiate a prezentat un titru ideal de 40 000 si cea mai buna
capacitate diagnostica dintre microorganismele test. T. forsythia, un alt patogen
parodontal important a prezentat un titru de diagnosticare de 700 000, iar P.
intermedia 910 000. A. actinomycetemcomitans, un patogen important prezent la
adultii tineri cu parotodontopatie rezilienta a prezentat titruri ridicate la pacientii cu
parodontopatie agresiva, dar organismult nu a prezentat performanta diagnostica
satisfacatoare pe esantionul de adulti. In concordanta cu un studiu anterior, titrul
salivar de virus Epstein-Barr nu a prezentat valoare diagnostica, probabil deoarece
titrul salivar nu este originar doar din pungile parodontale , ci si din siteuri
nondentare, asa cum s-a concluzionat din titrurile ridicate de ADN de virus Epstein
Barr la pacientii edentati total.
Sensibilitatea si specificitatea crescute a 3 dintre specii sugereaza faptul ca
diagnosticul pe baza titrului salivar poate avea utilitate clinica ca si ghid de a
identifica indivizii cu afectare parodontala. Cuantificarea acestor bacterii salivare si
a altor posibili patgeni poate intr-o zi sa augmenteze sau chair sa inlocuiasca
examinarea clinica in studiile de urmarire a bolii parodontala. In viitor, pacientilor li
se pot preleva probe salivare pentru un diagnostic prezumptiv de boala
parodontala. Analiza microbiana salivara permite colectarea de date intr-un timp
mai scurt si fara costurile si limitarile examinarii clinice. Totusi, pragurile de
diagnostic a titrurilor salivare trebuiesc validate, mai ales datorita ambuguitatii
clasificarii pacientilor cu parodontopatie cronica/stabila si a celor cu afectare
agresiva/progresiva. Alte intrebari importante pentru clarificare sunt importanta
titrurilor salivare pentru diagnosticul precoce al bolii parodontale, ca si indicatori
prognostici ai dezvoltarii parodontopatiei sau ai eficientei terapeutice. Ar fi ideal ca

o analiza cantitativa a patogenilor salivari sa fie un instrument important in studiile

epidemiologice si in identificarea si managementul populatiei cu risc de boala
parodontala distructiva.