Manual Matematica M1 12 Burtea

Marius Burtea Georgeta Burtea
MATEMATICĂ
Manual pentru clasa a XII-a
M1
Trunchi comun
+
curriculum diferenţiat
„Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului nr. 1262/32 din 06.06.2007 în urma evaluării calitative şi este realizat în
conformitate cu programa analitică aprobată prin Ordin al ministrului Educaţiei şi
Cercetării nr. 5959 din 22.12.2006“
Copertă: Giorgian Gînguţ
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BURTEA, MARIUS
Matematică M1 : trunchi comun şi curriculum diferenţiat : clasa a XII-a /
Marius Burtea, Georgeta Burtea. – Piteşti: Carminis Educaţional, 2007
328 p.; il.; 24 cm
ISBN 978-973-123-018-4
I. Burtea, Georgeta
51(075.35)
© Toate drepturile aparţin Editurii CARMINIS
Referenţi: Prof. Gr. I Marin Ionescu, Colegiul Naţional „I. C. Brătianu“, Piteşti
Prof. Gr. I Georgică Marineci, Colegiul Naţional „I. C. Brătianu“, Piteşti
Redactor: Carmen Joldescu

Tehnoredactori: Alina Pieptea, Marius Hîrzoiu
Corectură: Marius Burtea, Georgeta Burtea
Tehnoredactare computerizată: Editura CARMINIS
Tiparul executat la S.C. TIPARG S.A. PITEŞTI

Comenzile se primesc la
tel./fax: 0248/253022, 252467 sau pe adresa: Editura CARMINIS
str. Exerciţiu, bl. D 22, sc. B, ap. 1, cod 110242, Piteşti, jud. Argeş
www.carminis.ro
e-mail: editura_carminis@yahoo.com
ISBN 978-973-123-018-4
PREFAÞÃ
Manualul are la bazã PROGRAMA 1 ºi se adreseazã elevilor de

liceu din clasa a XII-a de la urmãtoarele filiere, profiluri ºi specializãri:
• filiera teoreticã, profilul real, specializarea matematicã-infor-
maticã: 2 ore/sãptãmânã (TC) + 2 ore/sãptãmânã (CD);
• filiera vocaþionalã, profilul militar MApN, specializarea mate-
maticã-informaticã: 4 ore/sãptãmânã (TC).
Acest manual se aplicã ºi la clasa a XIII-a, ciclul superior al
liceului, filiera tehnologicã, ruta progresivã de calificare profesionalã.
El este conceput pe baza noului curriculum orientat pe formarea
de competenþe, valori ºi aptitudini dobândite de elevi în actul învãþãrii,
elemente care-i vor conduce spre înþelegerea diverselor dimensiuni ale
realitãþii cotidiene ºi spre aplicarea metodelor specifice matematicii în
cele mai diverse domenii.
Manualul este alcãtuit din douã pãrþi distincte:
Partea I, ELEMENTE DE ALGEBRÃ, cuprinde urmãtoarele capitole:
Grupuri, Inele ºi corpuri, Inele de polinoame.
Partea a II-a, intitulatã ELEMENTE DE ANALIZÃ MATEMATICÃ,
este formatã din urmãtoarele capitole: Primitive (antiderivate), Integrala
definitã ºi Aplicaþii ale integralei definite.
Partea teoreticã a manualului este redatã într-o manierã directã,
definind noile concepte matematice ºi apoi prezentând aplicaþii care le
impun, sau într-o manierã problematizatã, pornind de la situaþii-problemã
a cãror rezolvare motiveazã introducerea ºi aprofundarea diferitelor
noþiuni ºi metode de lucru.
Partea aplicativã a manualului este constituitã din urmãtoarele
elemente care conferã acestuia o notã particularã, atractivã pentru cel
care îl utilizeazã:
• exerciþii ºi probleme rezolvate, concepute pentru a explica ºi
exemplifica modul de utilizare a noilor noþiuni, diferite metode ºi
procedee de rezolvare;
• teste de evaluare plasate dupã grupuri de teme sau la sfârºit de
capitol;
• seturi de exerciþii ºi probleme propuse, structurate pe grade de
dificultate în trei categorii:
a) Exerciþii ºi probleme pentru aplicarea ºi exersarea noþiunilor
fundamentale dintr-o unitate didacticã, notate cu simbolul „E“,
incluse în setul denumit EXERSARE.
b) Exerciþii ºi probleme pentru aprofundarea noþiunilor funda-
mentale studiate, notate cu simbolul „A“. Parcurgerea acestui
3
set de probleme dã posibilitatea aplicãrii noþiunilor învãþate în
contexte variate, realizând conexiuni intra- ºi extradisciplinare.
c) Exerciþii ºi probleme notate cu simbolul „D“ din setul
DEZVOLTARE, pentru iniþierea unui studiu mai lãrgit al unor
teme, având un nivel ridicat de dificultate. Exerciþiile de
dezvoltare vizeazã aspecte mai profunde ale unor noþiuni ºi pot
fi folosite pentru pregãtirea olimpiadelor ºcolare, pentru
alcãtuirea de referate ºi comunicãri pe baza unei bibliografii
recomandate.
Pe parcursul manualului sunt întâlnite diferite modalitãþi

complementare de evaluare ºi studiu:
• Temã — care solicitã demonstrarea unor rezultate matematice
urmând modele din cadrul unei anumite lecþii sau conþine aplicaþii
imediate ale unor modele de rezolvare oferite în cadrul exerciþiilor
rezolvate. Acestea pot fi parcurse în clasã, individual sau pe grupe de
elevi.
• Temã de studiu ºi Temã de proiect — care au drept scop
continuarea ºi aprofundarea unor idei iniþiate în cadrul unei lecþii.
Aceste teme de studiu sunt menite sã-i stimuleze pe elevi,
individual sau în grup, în studiul matematicii, în dezvoltarea creativitãþii
ºi capacitãþii de investigare. De asemenea, ele pot constitui subiectul
unor referate care sã completeze portofoliile elevilor.
• Teme de sintezã — destinate sistematizãrii ºi recapitulãrii
principalelor teme din programa ºcolarã, în vederea pregãtirii exame-
nului de bacalaureat.
Manualul se încheie cu INDICAÞII ªI RÃSPUNSURI date pentru
un numãr semnificativ de exerciþii ºi probleme propuse.
Autorii
4
Algebr‘ • I. Grupuri
ELEMENTE DE ALGEBRĂ
I. GRUPURI
1 Legi de compoziţie pe o mulţime

1.1. Definiþii ºi exemple
Din studiul diferitelor operaþii întâlnite pânã acum (adunarea ºi
înmulþirea numerelor, compunerea funcþiilor, adunarea ºi înmulþirea
matricelor etc.) se pot desprinde concluziile:
— existã o mare diversitate atât în ceea ce priveºte natura
mulþimilor pe care sunt definite aceste operaþii (numere, funcþii,
matrice, vectori, ºiruri, perechi ordonate...), cât ºi în ceea ce priveºte
regulile specifice dupã care se opereazã cu elementele acestor mulþimi;
— operaþiile algebrice întâlnite au o serie de proprietãþi comune,
indiferent de natura elementelor asupra cãrora opereazã (comutativi-
tate, asociativitate etc.).
Reþinând aspectele esenþiale ale operaþiilor, în acest capitol se va
face o prezentare a acestora într-o formã generalã prin intermediul
conceptului de lege de compoziþie, concept care dã posibilitatea folosirii
metodei axiomatice în algebrã.
v DEFINIÞII
Fie M o mulþime nevidã.
• O aplicaþie  : M  M  M,  x, y     x, y  se numeºte lege de compo-
ziþie (operaþie algebricã) pe mulþimea M.
• Elementul   x, y   M, care corespunde prin aplicaþia  perechii
ordonate  x, y   M  M se numeºte compusul lui x cu y prin legea
de compoziþie .
 Exemple de legi de compoziþie

 Operaþia de adunare „  “ ºi operaþia de înmulþire „  “ pe mulþimile de numere N,
Z, Q, R, C:
„ + “: N  N  N,  x, y   x  y,
„  “: N  N  N,  x, y   x  y,
„ + “: Z  Z  Z,  x, y   x  y,
„  “: Z  Z  Z,  x, y   x  y, etc.
5
 Operaþia de adunare „“ pe mulþimea V a vectorilor din plan:

   
 
„  “: V  V  V , a, b  a  b.
 Operaþiile de reuniune „“, intersecþie „“, diferenþã „\“, diferenþã simetricã „“, pe
mulþimea P  M  a pãrþilor (submulþimilor) unei mulþimi M:
„  “: P  M   P  M   P  M  ,  A, B   A  B,
„  “: P  M   P  M   P  M  ,  A, B   A  B, etc.
 Operaþia de compunere „  “ a funcþiilor pe mulþimea F  M   f f : M  M :
„  “: F  M   F  M   F  M  ,  f, g   f  g.
Legile de compoziþie sunt date în diferite notaþii:

• În notaþie aditivã se scrie   x, y   x  y; elementul x  y  M se
numeºte suma lui x cu y, iar operaþia  se numeºte adunare.
• În notaþie multiplicativã se scrie   x, y   x  y; elementul x  y  M se
numeºte produsul lui x cu y, iar operaþia  se numeºte înmulþire.
Deseori, dacã  : M  M  M este o lege de compoziþie (operaþie
algebricã) pe mulþimea M, în loc de notaþia   x, y  se folosesc notaþiile
x  y, x  y, x  y, x T y, x  y etc.
Exerciþiu rezolvat
 Pe mulþimea R se defineºte operaþia algebricã „ T “, astfel:

T : R  R  R,  x, y   x T y  xy  x  y.
a) Sã se calculeze 2 T 3, 5 T  3  ,  6  T 8  .
b) Pentru care elemente x  R, avem x T 2  8?
c) Sã se rezolve ecuaþia x T  x  1  1.
Soluþie
a) 2 T 3  2  3  2  3  1; 5 T  3   5   3   5   3   17, iar
 6  T 8    6    8    6    8   62.
b) Avem: x T 2  x  2 — x — 2  x — 2. Din egalitatea x — 2  8 se
obþine x  10.
c) Avem: x T  x  1  x  x  1  x   x  1  x 2  x  1. Rezultã ecuaþia
x2  x  2  0 cu soluþiile x1  1, x 2  2. Aºadar:  1 T 0  1 ºi 2 T 3  1.
1.2. Adunarea ºi înmulþirea modulo n

Fie n  N* un numãr natural ºi a  Z. Din teorema împãrþirii cu
rest a numerelor întregi rezultã cã existã ºi sunt unice numerele q  Z
ºi r  0, 1, 2,, n  1 cu proprietatea a  nq  r.
6
Numãrul natural r care reprezintã restul împãrþirii lui a la n, se

noteazã a mod n (se citeºte „a modulo n“) ºi se numeºte redusul modulo n
al numãrului a.
Aºadar, r  a mod n.
Astfel, dacã n  6, atunci:
15 mod 6  3, 5 mod 6  5,  10  mod 6  2.
Pe mulþimea Z definim urmãtoarele legi de compoziþie:
a)  : Z  Z  Z, a  b   a  b  mod n, numitã adunarea modulo n.
a  b se numeºte suma modulo n a lui a cu b.
b)  : Z  Z  Z, a  b   ab  mod n,
numitã înmulþirea modulo n.  TEMĂ
a  b se numeºte produsul modulo n Pentru n  6, calculaþi:
2  5, 2  5,
al lui a cu b.
16  9, 9  4,
Astfel, pentru n  8, avem:  2   3,  5   5,
6  10   6  10  mod 8  16 mod 8  0;  7    9  ,  9     5  ,
7  12   7  12  mod 8  19 mod 8  3; 2  9   3,  3  7   8.
4  3   4  3  mod 8  12 mod 8  4;
 2   5   2   5  mod 8   10  mod 8  6.
1.3. Adunarea ºi înmulþirea claselor de resturi modulo n
Fie n  N* un numãr natural fixat. Pentru a  Z notãm

  a  nk k  Z ºi r  a mod n restul împãrþirii lui a la n.
a
Din teorema împãrþirii cu rest, rezultã cã existã q  Z astfel încât
a  nq  r.
Atunci, a   a  nk k  Z  r  nq  nk k  Z  r  nh h  Z  r.

Aºadar, în determinarea mulþimii a  este esenþial sã cunoaºtem

restul împãrþirii lui a la n.
Mulþimea a  se numeºte clasa de resturi modulo n a lui a.
Deoarece resturile obþinute la împãrþirea cu n a numerelor întregi
pot fi 0, 1, 2, ... , n — 1, rezultã cã existã numai n clase de resturi
modulo n distincte douã câte douã ºi acestea pot fi considerate
 1,
0,  2,
 , n
  1.
Mulþimea claselor de resturi modulo n se noteazã cu Z n ºi putem
scrie Z  0,
n  2,
 1,  , n
 1 . 
7
Pe mulþimea Z n se definesc urmãtoarele legi de compoziþie:

b
a) „  “: Z n  Z n  Z n , a   a
 b, numitã adunarea claselor de
resturi modulo n, iar a b  se numeºte suma claselor a ºi b;

b
b) „  “: Z n  Z n  Z n , a   a
 b, numitã înmulþirea claselor de
resturi modulo n, iar a b se numeºte produsul claselor a 
 ºi b.
 Exemple
 1,
 Fie Z 4  0, 
 2,
 3
   1  3;
 . Atunci avem: 2  2 3
  1;
 2 2
 0
 etc.
 2
De asemenea: 2   0;
 2 3
  2;
 3 3 
  1.
 În Z 5  0, 2,
 1,  3,
 4
 avem: 2

  1  3,
 2 3
  0,
 2 2
  4,
 4 3
 2
 etc.
 2
De asemenea: 2   4,
 2 3
  1,
 3 3
  4,
 4 3
 2
 etc.
Exerciþii rezolvate
 1. Sã se calculeze în Z7 :
      5 
3 4 3

a) 2 ; b) 3   6;
 4  
c) 3 .
Soluþie
  
3

Avem: a) 2  2
2  2
 4
 2
  1;
  4
b) 3  6
 5
 6
  2;

   5 
4 3

c) 3  3
3  3
 3
 5
 5
 5
 2
 3
 3
4
 5
 6
 3
 6
 4
 6
  3.

  2  2x
2. Sã se rezolve în Z 4 ecuaþia 2x   0.

Soluþie
 1,
Soluþiile ecuaþiei pot fi doar elemente ale mulþimii 0,  2,
 3 .
 
  2x.
Fie f  x   2x  Avem:2
 TEMĂ
 
 2
• f 0  0
 2
 0
 0
 0
  0;
 Rezolvaþi ecuaþiile:
 5
a) 3x   0,
 în Z ;
• f 1   2
6
  1  2
  1  2
 2
  0;  2  3x
  0,
 în Z ;
b) 3x 6
• f 2    0  2  2  0  0  0;
 2  3  3x
c) 2x  2
  0,
 în Z .
4
• f 3   1  2  3  2  2  0.
 2
 1,
În concluzie, soluþiile ecuaþiei date sunt 0,  3.
 2,  Dupã cum se
observã, ecuaþiile de gradul 2, pe mulþimi diferite de cele uzuale, pot
avea mai mult de douã soluþii.
8
1.4. Parte stabilã. Lege de compoziþie indusã

Fie M o mulþime nevidã ºi „  “: M  M  M o lege de compoziþie pe M.
v DEFINIÞIE
• O submulþime S  M se numeºte parte stabilã a lui M în raport cu
legea de compoziþie „  “ dacã:  x, y  S implicã x  y  S.
Pentru cazul S  M se spune cã M este parte stabilã în raport cu

legea de compoziþie „  “.
Exemple
 Mulþimile de numere N, Z, Q sunt pãrþi stabile ale lui R în raport cu operaþiile de
adunare ºi de înmulþire a numerelor reale.
 Mulþimile pN  px x  N , cu p  N sunt pãrþi stabile ale lui N în raport cu
operaþiile de adunare ºi de înmulþire a numerelor naturale.
 Fie M n  C  mulþimea matricelor pãtrate cu elemente din mulþimea C.
Submulþimea S  M n  C  a matricelor inversabile este parte stabilã a lui M n  C 
în raport cu înmulþirea matricelor.
 a b  
 1. Fie H  M 2  C  , H    a  b  1 . Sã se arate cã H este
2 2
  b a  
parte stabilã a mulþimii M 2  C  în raport cu înmulþirea matricelor.
Soluþie
 a b  x y
Fie A, B  H, A   , B    ºi a  b  1, x  y  1. Se
2 2 2 2
  b a    y x 
 a b   x y   ax  by ay  bx 
obþine: AB        . (1)
  b a    y x    ay  bx  by  ax 
Folosind proprietatea det  AB   det  A   det  B  , rezultã cã:

det  AB   a 2  b2  x 2

 y 2  1 ºi astfel  ax  by    ay  bx   1.
2 2
(2)
Din relaþiile (1) ºi (2) rezultã cã AB  H, deci H este parte stabilã a
mulþimii M 2  C  în raport cu înmulþirea.
 2. Sã se arate cã mulþimea Rn  0, 1, 2, , n  1 este parte stabilã

a lui Z în raport cu adunarea modulo n ºi înmulþirea modulo n.
9
Soluþie
Dacã a, b  Rn , atunci, din definiþie, a  b ºi a  b reprezintã
restul împãrþirii numerelor a  b ºi a  b la n. În concluzie, a  b ºi a  b
sunt elemente ale lui Rn .
Dacã H este parte stabilã a lui M în raport cu legea de compoziþie
 : M  M  M, atunci pe mulþimea H se poate defini o lege de
compoziþie  : H  H  H, considerând   x, y     x, y  ,  x, y  H.
Legea de compoziþie  se numeºte legea de compoziþie indusã pe
mulþimea H de cãtre legea de compoziþie .
Pentru simplificarea scrierii, se obiºnuieºte sã se foloseascã
aceeaºi notaþie pentru legea de compoziþie pe M ºi legea de compoziþie
indusã pe H.
1.5. Tabla unei legi de compoziþie
Fie M o mulþime finitã, M  a1, a 2 , , a n  ºi  : M  M  M o lege

de compoziþie pe M. a1 a 2  a j  an

Legea de compoziþie  poate fi
descrisã printr-un tablou cu n linii ºi a1 
n coloane corespunzãtor elementelor a2 
a1, a 2 , , a n . La intersecþia liniei i cu
 

coloana j se aflã elementul  a i , a j . 
Acest tablou se numeºte tabla legii
ai 
    ai , a j  
de compoziþie sau tabla lui Cayley.  
Tabla unei legi de compoziþie are an 
un rol deosebit în perfecþionarea calcu-
lelor algebrice, precum ºi în verificarea unor proprietãþi ale legii de
compoziþie.
  
1. Fie H  z  C z 4  1 . Sã se arate cã H este parte stabilã a
mulþimii C în raport cu înmulþirea numerelor complexe.
Soluþie  —1 1 —i i
z  
—1 1 —1 i —i
Ecuaþia z 4  1 se scrie 2
 1 z 2  1  0,
1 —1 1 —i i
de unde se obþine z  1, 1, i,  i  H. Alcãtuim —i i —i —1 1
tabla operaþiei de înmulþire pe H. i —i i 1 —1
10
Dupã cum se observã din tabla operaþiei, toate rezultatele

obþinute în urma compunerii elementelor aparþin mulþimii H. În
concluzie, mulþimea H este parte stabilã a lui C în raport cu înmulþirea.
 2. Sã se alcãtuiascã tablele operaþiilor de adunare ºi de înmulþire

modulo 4 pe R4 ºi de adunare ºi de înmulþire pe mulþimea claselor
de resturi Z 4 .
Soluþie
Având în vedere modul în care s-au definit operaþiile pe mulþimile
R4 ºi Z 4 , avem:
 0 1 2 3  0 1 2 3
0 0 1 2 3 0 0 0 0 0
1 1 2 3 0 1 0 1 2 3
2 2 3 0 1 2 0 2 0 2
3 3 0 1 2 3 0 3 2 1
+ 
0 1 
2 
3  
0 1 
2 
3
0 
0 1 
2 
3 
0 
0 
0 
0 
0
1 1     1  
2 3 0 1 0 2 3

2 
2 
3 
0 1   
2 
0 
2 0 2

3 
3 
0 1 
2   
3 
2 1
3 0
 3. Pe mulþimea R se considerã legea de compoziþie x  y  xy  x  y,

 x, y  R. Sã se arate cã mulþimea M   2, 0  este parte stabilã
a lui R în raport cu legea de compoziþie „  “.
Soluþie
Trebuie arãtat cã dacã x, y   2, 0  , atunci x  y   2, 0  . Deoa-
rece x, y   2, 0  , rezultã cã 2  x  0, 2  y  0 sau 1  x  1  1,
1  y  1  1 ºi se obþin inegalitãþile x  1  1, y  1  1. Prin înmulþire,
avem inegalitatea  x  1 y  1  1, care se scrie sub forma
1   x  1 y  1  1. Dupã reduceri se obþine: 2  xy  x  y  0, deci
x  y   2, 0  .
11
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Pe mulþimea Z se defineºte opera-  în Z ;
b) x 2  1  0, 5
þia algebricã „“ astfel: x  y  2x   2  5x
 2
  0,
 în Z ;
c) 3x 4
 y — 3,  x, y  Z.
 3
d) x 3  2x   0,
 în Z .
a) Sã se calculeze 4  7, 8   1 , 5
 8   3 ºi 3   8  .
E6. Pe mulþimea R se definesc opera-
b) Sã se afle valorile x  Z pentru
þiile algebrice x  y  x  y  xy ºi
care x   3x  1  6.
x T y  x  y  2xy,  x, y  R. Sã
c) Sã se rezolve ecuaþia  x  1  3  se rezolve:

 5  x2  8 .  a) ecuaþia x  x  x T x;
 1 a    x  3y   3  19

M   b) sistemul  .
E2. Pe mulþimea  a  R  x  2y  T 2  22
 a 1  
definim operaþia algebricã A  B 
E7. Pe mulþimea M   0, 1, 2, 3, 4 se
 3A  2B,  A, B  M .
a) Sã se arate cã I 2  M . considerã legea de compoziþie
x  y  x  y ,  x, y  M. Sã se alcã-
1 3 1 2
b) Sã se calculeze   . tuiascã tabla operaþiei ºi sã se arate
3 1 2 1 cã M este parte stabilã în raport cu
c) Sã se determine a  R, ºtiind cã aceastã lege de compoziþie.
1 a   1 a 
2
      I2 . E8. Sã se alcãtuiascã tabla operaþiei
 a 1   a 2 1  „“ pe mulþimea M ºi sã se
studieze dacã mulþimea este parte
E3. Sã se calculeze: stabilã în raport cu „“, dacã:
a) 18 mod 5; 28 mod 6; 17 mod 8;
 3  mod 4; a) M   x  N x divide 12 ,
b) 5  4; 6  11;  2   5;  4   x  y  c.m.m.d.c.  x, y  ;
  13  , dacã n  9; b) M  2, 3, 4, 5 ,
c) 2  7; 5  8;  3   17;  5   x  y  min  x, y  ;
  11 , dacã n  10. c) M   0, 1, 2, 3, 4 ,
x  y  max  x, y  .
E4. Sã se calculeze:
 21,
a) 23,  9, 
3, 
7 în Z 3 ; E9. Sã se arate cã mulþimea M este
  11,
b) 2  3   7,
 59
 în Z ; parte stabilã în raport cu legea de
4
compoziþie specificatã:
  ,  5  în Z 6 ; a) M   2,    , x  y  xy 
3 4
  4,
c) 2  4  3,
 3
 2  x  y   6;
d)  2
3
    5    3  6  în Z 7 .
  4
 a 2b  
b) M    a, b  R  , în raport
E5. Sã se rezolve ecuaþiile:  b a  
  1  0,
a) 2x  în Z ; cu adunarea matricelor;
3
12
 a 2b  2 2  c) Sã se rezolve sistemele de ecuaþii:

c) M    a, b  Q, a  2b  1 , x  2  y  x  y  1
 b a    ºi  .
în raport cu înmulþirea matricelor. y  2  x  x  1  y  1
E10. Pe mulþimea M  1, 2, 3, 4 se con-  1 a 

E11. Fie M   A    a  C  ºi legea
siderã operaþia algebricã „“ a cãrei   0 1  
tablã este datã mai jos: de compoziþie X  Y  X  Y  I 2 ,
 1 2 3 4  X, Y  M 2  C  definitã pe mulþimea
M 2 C .
1 1 3 4 1
2 1 3 4 2
3 2 1 3 4 Sã se arate cã mulþimea M este
4 4 3 2 1 parte stabilã a mulþimii M 2  C  în
a) Sã se determine x  1   2  3  ,
raport cu operaþia de înmulþire a
y  4   3  2  , z  1  2    3  4  . matricelor ºi în raport cu operaþia
b) Sã se rezolve ecuaþiile x  2  4, „  “.
4  x  2 ºi x  2  x  1.
APROFUNDARE
A1. Sã se determine mulþimile M  Z 4 , bilã în raport cu adunarea ºi înmul-

care sunt pãrþi stabile ale lui Z 4 þirea;
în raport cu operaþia de adunare. 
b) mulþimea M  a  b 3 a, b  Z,
A2. Sã se arate cã mulþimea M este

2 2

a  3b  1 este parte stabilã a mul-
parte stabilã în raport cu operaþia
specificatã: þimii Z  3  în raport cu înmulþirea.
a) M   a,    , x  y  xy  a  x  y  
A5. Se considerã funcþiile
 a 2  a;
f1, f2 , f3 , f4 : R \  0  R \  0 ,
b) M   4, 6 , x  y  xy  5  x  y  30; 1
f1  x   x, f2  x   , f3  x    x,
xy
c) M   1, 1 , x  y  . x
1  xy 1
f4  x   
. Sã se arate cã mulþi-
A3. Pe mulþimea M   2,    se consi- x
mea M   f1, f2 , f3 , f4  este parte
derã legea de compoziþie:
xy  2 stabilã în raport cu compunerea
xy  ,  x, y  M. funcþiilor.
xy3
Sã se arate cã M este parte stabilã A6. Fie M   2,    ºi legea de compo-
în raport cu „  “.
ziþie pe M: x  y  xy  2x  2y  a,
A4. Se considerã mulþimea  x, y  M.

Z  3   a  b 3 a, b  Z .  a) Sã se determine valoarea
minimã a lui a  R, astfel încât M
Sã se arate cã: sã fie parte stabilã în raport cu „“.
a) mulþimea Z  3  este parte sta- b) Sã se rezolve ecuaþia 4  x  8.
13
c) Sã se rezolve sistemul:
 
d) M  z  C Re  z   0 .
 x  2   y  3  46
 , pentru a  50.
 2x  1   y  1  59 A8. Sã se determine mulþimile finite
M  R, care sunt pãrþi stabile ale
A7. Sã se studieze dacã mulþimea M lui R în raport cu operaþia de
este parte stabilã a lui C în raport înmulþire. Aceeaºi problemã pentru
cu înmulþirea: mulþimea C.

a) M  z  C z 3  1 ;  A9. Fie M o mulþime cu 3 elemente. Sã
b) M  z  C z  z ; se determine numãrul legilor de
compoziþie care se pot defini pe

c) M  z  C z2  z ;  mulþimea M. Generalizare.
2 Propriet‘ţi ale legilor de compoziţie

2.1. Proprietatea de comutativitate
v DEFINIÞIE
• Legea de compoziþie „  “: M  M  M,  x, y   x  y se numeºte comuta-
tivã dacã x  y = y  x,  x, y  M.
 Exemple de legi de compoziþie comutative
 Adunarea ºi înmulþirea pe mulþimile de numere N, Z, Q, R, C. Avem:

x  y  y  x ºi x  y  y  x,  x, y.
 Reuniunea, intersecþia ºi diferenþa simetricã pe mulþimea P  M  a submulþimilor
mulþimii M:
A  B  B  A, A  B  B  A, A  B  B  A,  A, B  P  M  .
 Adunarea matricelor pe mulþimea M m, n  C  :
A  B  B  A, A, B  M m, n  C  .
 Exemple de legi de compoziþie necomutative
 Scãderea pe mulþimile Z, Q, R, C.
 Scãderea pe mulþimea matricelor M m, n  C  .
 Diferenþa mulþimilor pe mulþimea P  A  .
 Compunerea funcþiilor pe mulþimea F  M   f f : M  M , dacã M are cel puþin
douã elemente.
14
 OBSERVAŢII
1. Dacã  : M  M  M este lege de compoziþie comutativã pe mulþimea M
ºi H  M este parte stabilã a lui M în raport cu , atunci operaþia
indusã pe H de legea  este comutativã. Se spune cã proprietatea de
comutativitate este ereditarã.
2. Dacã mulþimea M este finitã, comutativitatea unei operaþii  pe M
poate fi verificatã pe tabla operaþiei. Legea de compoziþie este
comutativã dacã tabla legii este simetricã faþã de diagonala
principalã a acesteia.
Exerciþiu rezolvat
 Pe mulþimea Z a numerelor întregi se defineºte legea de compoziþie
x  y = xy  2x  ay .
Sã se determine a  Z pentru care legea de compoziþie este
comutativã.
Soluþie
Avem: y  x  y  x  2 y  ax. Din egalitatea x  y = y  x se obþine
x  y  2x  ay  y  x  2y  ax,  x, y  Z. Din faptul cã înmulþirea ºi
adunarea numerelor întregi sunt legi de compoziþie comutative se obþine
 a  2  x  y  = 0,  x, y  Z, de unde a  2.
 OBSERVAŢIE
• Multe legi de compoziþie se definesc cu ajutorul altor legi de
compoziþie. În asemenea cazuri, în demonstrarea proprietãþilor legii
de compoziþie considerate, intervin în mod esenþial proprietãþile
legilor de compoziþie folosite în definirea acestora.
2.2. Proprietatea de asociativitate

v DEFINIÞIE
• O lege de compoziþie M  M  M,  x, y   x  y se numeºte asociativã
dacã  x  y   z = x   y  z  ,  x, y, z  M .
 Exemple de legi asociative

 Adunarea ºi înmulþirea pe mulþimile de numere N, Z, Q, R, C:
 x  y   z  x   y  z  ºi  x  y   z = x   y  z  , pentru oricare x, y, z.
15
 Reuniunea, intersecþia ºi diferenþa simetricã pe mulþimea pãrþilor unei mulþimi M:

 A  B   C  A   B  C ,  A  B   C  A   B  C  ºi
A   B  C  =  A  B   C,  A, B, C  P  M  .
 Compunerea funcþiilor pe mulþimea F  M   f f : M  M:
f   g  h    f  g   h,  f, g, h  F  M  .
 Adunarea ºi înmulþirea matricelor pe mulþimea M n  C :
A   B  C    A  B   C,  A, B, C  M n  C  ºi A   B  C    A  B   C,
 A, B, C  M n  C  .
 Exemple de legi neasociative
 Scãderea pe mulþimile de numere Z, Q, R, C. De exemplu: 2   3  1  0, iar

 2  3   1  2.
 Scãderea matricelor pe mulþimea M m, n  C  .
 Diferenþa mulþimilor pe mulþimea P  M  .
Atunci când este valabilã proprietatea de asociativitate, nu este

necesarã folosirea parantezelor pentru a indica compusul a trei
elemente. În acest caz este suficient sã se scrie a  b  c , iar acest
element se poate determina fie cu  a  b   c, fie cu a   b  c  .
În general, pentru o operaþie asociativã, se pot considera elemente
de forma a1  a 2  ...  a n , acestea având aceeaºi valoare indiferent de
gruparea termenilor cu ajutorul parantezelor.
Elementul a1  a 2  ...  a n se defineºte recursiv astfel:
a1  a2  ...  a n 1  a n =  a1  a2  ...  a n 1   a n .
Pentru o lege de compoziþie „“ asociativã sunt valabile egalitãþile:

• a1  a 2  ...  a n = a1   a 2  ...  a n  ;
• a1  a 2  ...  a n =  a1  a 2  ...  a k 1    a k  ...  a n  , unde 2  k  n.
 OBSERVAŢII
1. Proprietatea de asociativitate este ereditarã, adicã dacã  este lege
de compoziþie asociativã pe M ºi H  M este parte stabilã a lui M în
raport cu , atunci ºi legea indusã pe H de cãtre  este asociativã.
2. Dacã  este lege neasociativã pe M ºi H  M este o parte stabilã a lui
M în raport cu , nu rezultã în mod necesar cã legea indusã de  pe
H este neasociativã.
16
 Exemplu
Operaþia de scãdere pe Z nu este asociativã, dar este asociativã pe mulþimea
H  0  Z.
Probleme rezolvate
 1. Pe mulþimea M 2  Z  se considerã legea de compoziþie „“, datã
de relaþia A  B  A  B  AB.
a) Sã se arate cã legea de compoziþie „“ este asociativã.
1 a  1 b 1 c
b) Sã se determine    .
0 1 0 1  0 1
1 1  1 2 1 3 1 4 
c) Sã se determine     .
0 1  0 1 0 1 0 1 
Soluþie
a) Folosind comutativitatea adunãrii ºi asociativitatea înmulþirii
matricelor, avem  A  B   C =  A  B  AB   C = A  B  AB  C 
  A  B  AB   C = A  B  C  AB  AC  BC  ABC. Analog, A   B  C 
 A   B  C  + A   B  C  = A  B  C  BC  A  B  C  BC   A  B  C  AB 
 AC  BC  ABC.
Aºadar, pentru oricare A, B, C  M 2  Z  ,  A  B   C = A   B  C  ,
deci legea de compoziþie „“ este asociativã.
b) Legea „“ fiind asociativã, folosind a), rezultã:
1 a  1 b 1 c 1 a  1 b 1 c 1 a 1 b
     =      
0 1   0 1   0 1  0 1  0 1  0 1  0 1   0 1 
1 a 1 c 1 b 1 c 1 a 1 b1 c 3 a  b  c
         = 
0 1   0 1  0 1   0 1  0 1   0 1   0 1  0 3 
 1 a  b   1 a  c   1 b  c   1 a  b  c   7 4a  4b  4c 
    = .
0 1  0 1  0 1  0 1  0 7 
c) Folosind punctul b) rezultã:
 1 1  1 2   1 3    1 4   7 24   1 4   7 24   1 4 
      =  =  
 0 1   0 1   0 1    0 1   0 7   0 1   0 7   0 1 
 7 24   1 4   8 28   7 52  15 80 
  =  = .
 0 7   0 1   0 8   0 7   0 15 
17
 2. Pe mulþimea R se defineºte legea de compoziþie R  R  R,

 x, y   x  y = xy  ax  ay  b.
a) Sã se determine a, b  R, astfel încât legea de compoziþie „“ sã
fie asociativã.
x 
b) Sã se determine  x , pentru a, bR determinaþi la a).
 ... 
x
n termeni
Soluþie
a) Folosind proprietãþile adunãrii ºi înmulþirii numerelor reale, pentru
 x, y, z  R, avem  x  y   z =  xy  ax  ay  b   z =  xy  ax  ay  b   z 
 a   xy  ax  ay  b   az  b  xyz  axy  ayz  bz  axz  a 2 x  a 2 y  ab 
az  b = xyz  axy  ayz  axz  a2 x  a2 y   a  b z  ab  b. Analog se obþine:
x   y  z  = xyz  axy  ayz  axz   a  b  x  a 2 y  a 2 z  ab  b.
Din egalitatea  x  y   z  x   y  z  ,  x, y, z  R se obþine cã
 a2  a  b   x  z   0,  x, z  R. Aºadar, a 2  a  b  0 ºi astfel x  y 
 xy  a  x  y   a 2  a sau, astfel scris, x  y   x  a  y  a   a.
b) Vom folosi metoda inducþiei matematice.
Fie t n  x  x  ...  x, compunerea având în total n termeni.
Rezultã t1  x, t 2  x  x  x 2  2ax  a 2  a   x  a   a,
2
t 3 = t 2  x =  x  a  t 2  a   a =  x  a   a.
3
Presupunem cã t k =  x  a   a.
k
k 1
Atunci t k 1  t k  x   x  a  t k  a   a   x  a   a.
Din principiul inducþiei matematice rezultã cã:
t n =  x  a   a pentru oricare n  N, n  1.
n
 3. Într-un circuit electric sunt legate în paralel douã rezistoare cu

rezistenþele R1 ºi R 2 , mãsurate în ohmi. Rezistenþa echivalentã R
a grupãrii rezistenþelor R1, R 2 este datã de relaþia:
1 1 1
  . (1)
R R1 R 2
Sã se arate cã circuitele din figurile 1 ºi 2 au aceeaºi rezistenþã
totalã pentru oricare valori R1, R 2 , R 3   0,    .
Soluþie:
Fie M   0,    mulþimea valorilor rezistenþelor dintr-un circuit.
18
Relaþia (1) defineºte pe mulþimea M urmãtoarea R1

lege de compoziþie: R2
R1R 2
R1  R 2  R  . R3
R1  R 2 Figura 1
Rezistenþa totalã a circuitului din figura 1 este R1
R    R1  R 2   R 3 , iar a circuitului din figura 2 este
R2
R   R1   R 2  R 3  .
R3
Egalitatea R   R  este echivalentã cu egali- Figura 2
tatea  R1  R 2   R 3  R1   R 2  R 3  , R1, R 2 , R 3  M.
R1R 2 R1R 2 R 3
Avem  R1  R 2   R 3   R3  .
R1  R 2 R1R 2  R1R 3  R 2 R 3
R 2R 3 R1R 2 R 3
Analog, R1   R 2  R 3   R1   .
R 2  R 3 R1R 2  R1R 3  R 2 R 3
Aºadar R   R . Mai mult, se obþine cã legea de compunere a
rezistenþelor legate în paralel este asociativã.
Pe o mulþime M se pot defini mai multe legi de compoziþie.

O mulþime nevidã înzestratã cu una sau mai multe legi de
compoziþie, care satisfac un set de axiome date sub formã de identitãþi
sau alte condiþii, formeazã o structurã algebricã.
v DEFINIÞII
• Se numeºte semigrup o pereche  S,   formatã dintr-o mulþime nevidã
S ºi o lege de compoziþie pe S care îndeplineºte axioma de asociativitate:
S1 : x   y  z  =  x  y   z,  x, y, z  S.
• Un semigrup  S,   se numeºte semigrup comutativ sau abelian
dacã legea de compoziþie verificã axioma de comutativitate:
S2 : x  y = y  x,  x, y  S.
 Exemple de semigrupuri
 Perechile  N,   ºi  N,  sunt semigrupuri comutative. Ele reprezintã semigrupul
aditiv ºi semigrupul multiplicativ al numerelor naturale.
 Fie A o mulþime ºi P  A  mulþimea pãrþilor lui A. Perechile  P  A  ,   ,  P  A  ,   ,
 P  A  ,   sunt semigrupuri comutative.
 Fie A o mulþime nevidã ºi F  A   f f : A  A . Perechea  F  A  ,   este semigrup.
Dacã mulþimea A are cel puþin douã elemente, semigrupul  F  A  ,   este necomutativ.
19
EXERSARE
E1. Sã se studieze comutativitatea ºi E4. Pe mulþimea Z se considerã legile
asociativitatea legilor de compoziþie de compoziþie x  y = x  y  4 ºi
definite pe mulþimea M, în cazurile: x T y = xy  4x  4y  20.
a) M  1,   , x  y  2xy  2x  2y  3;
a) Sã se arate cã  Z,   ºi  Z, T
b) M  1, 3  , x  y  xy  2x  2y  6;
sunt semigrupuri comutative.
c) M  Z, x  y = x  y  xy; b) Sã se arate cã x T  y  z  =  x T y  
d) M  Z, x  y = 7 xy  2x  2y  8;
  x T z  (legea de compoziþie T este
e) M  Q, x  y = xy  x  y.
distributivã faþã de „“).
E2. Sã se studieze comutativitatea ºi aso-
ciativitatea legii de compoziþie „“
E5. Pe mulþimea Z se considerã legile
definitã pe mulþimea M, în cazurile: de compoziþie x  y = x  y  3 ºi
xy
a) M   1, 1 , x  y = ; x T y = x  y  7.
1  xy
a) Sã se arate cã  Z,   ºi  Z, T
b) M  C, x  y = x  y  ixy;
sunt semigrupuri comutative.
c) M  1,    ,
b) Sã se determine a, b  N* , astfel
2 2 2 2
xy= x y  x  y  2; încât funcþia f : Z  Z, f  x  ax  b
d) M   0,   \ 1 ; x  y = x ln y
; sã verifice egalitatea:
f  x  y  = f (x) T f (y).
 1 a  
e) M    a  R ,
 0 1   E6. Pe mulþimea Z 5 se defineºte opera-
A  B = AB  A  B  2I 2 .   2y
  a,
þia algebricã x  y  xy  2x
E3. Sã se determine constantele reale  x, y  Z 5 .
pentru care legile de compoziþie
a) Pentru care valori ale lui a  Z 5
„“ sunt comutative ºi asociative
pe mulþimile M date: 
  a  a2 
existã egalitatea 2 
a) M  Z, x  y = cx  ay  b;
b) M  Q, x  y = xy  2x  ay  b;
2 
 aa 2
?
c) M  C, x  y = ixy  ax  by; b) Sã se determine a  Z 5 pentru
ax  by care operaþia „“ este asociativã.
d) M   0,    , x  y = .
1  xy
APROFUNDARE
A1. Fie A   0, 2  . Pe mulþimea A se defi- b) Sã se verifice cã dacã x, y, z  A

ºi x  z  y  z, atunci x  y.
neºte legea de compoziþie „“ prin:
c) Sã se determine x  A care
4x  4y
xy , x, y  A. verificã ecuaþia x  x  x  0.
4  xy
a) Sã se arate cã legea este asocia- (Univ. Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca,
tivã ºi comutativã. 2000)
20
A2. Pe mulþimea R se defineºte legea de  x y  

compoziþie x  y  xy  2ax  by, b) M    x, y  R  ,
 0 x  y  
 x, y  R. Legea este asociativã ºi
A  B  aAB  bBA;
comutativã dacã:
1 1 1  0 0  
a) a  , b  ; b) a  b  ; c) M    x  R , A  B 
3 2 3  x x  
c) a 2  b2  2; d) a  1, b  2;  0 0
1  aAB     A  B .
e) a  b  0 sau a  , b  1. 1 1
2
(Univ. Maritimã, Constanþa, 2000) A5. Fie M o mulþime nevidã ºi operaþia
A3. Sã se arate cã urmãtoarele legi de algebricã asociativã „  “ definitã
compoziþie definite pe R sunt pe M. Sã se gãseascã condiþii sufi-
comutative ºi asociative: ciente asupra elementului a  M
a) x  y  max  x, y  ; pentru care operaþia „  “ definitã
pe M este asociativã:
b) x  y  min  x, y  .
a) x  y  a  x  y;
A4. Sã se determine a, b  R pentru b) x  y  x  a  y;
care urmãtoarele operaþii algebrice c) x  y  a  x  y  a;
definite pe mulþimea M  M 2  R  ,
d) x  y  x  y  a.
sunt comutative ºi asociative:
 x y   A6. Sã se determine numãrul legilor de
a) M    x, y  R  , A  B 
 0 x   compoziþie comutative definite pe
 A  aB  bI 2 ; o mulþime cu n  N* elemente.
2.3. Element neutru
v DEFINIÞII
• Legea de compoziþie M  M  M,  x, y   x  y admite element
neutru dacã existã un element e  M, astfel încât x  e = e  x = x,
" x Œ M. (1)
• Elementul e  M cu proprietatea (1) se numeºte element neutru
pentru legea de compoziþie „“.
 Exemple
 Numãrul 0 este element neutru pentru adunarea numerelor pe mulþimile N, Z, Q, R, C:
x  0  0  x  x,  x.
 Matricea Om, n este element neutru pentru adunarea matricelor pe mulþimea Mm,n  C :
A  O m, n  O m, n  A  A,  A  M m, n  C  .
21
 Matricea unitate In este element neutru pentru înmulþirea matricelor pe mulþi-

mea M n  C :
A  In  In  A  A,  A  M n  C  .

 Vectorul nul 0 este element neutru pentru adunarea vectorilor pe mulþimea
vectorilor V din plan sau din spaþiu:
     
v  0  0  v  v,  v  V .
 TEOREMA 1 (unicitatea elementului neutru)

Fie M o mulþime nevidã. Dacã legea de compoziþie M  M  M,
 x, y   x  y , admite un element neutru, atunci acesta este unic.
Demonstraþie
Sã presupunem cã e1 ºi e2 sunt elemente neutre pentru legea de
compoziþie „“. Atunci au loc relaþiile:
x  e1 = x ºi e2  y = y.
Luând x  e2 ºi y  e1, se obþine cã:
e2  e1 = e2 ºi e2  e1 = e1, relaþie din care rezultã cã e1 = e2 ºi
unicitatea este demonstratã. n
 1. Pe mulþimea R se defineºte legea de compoziþie R  R  R,
 x, y   x  y  xy  ax  ay  b. Sã se determine a, b  R pentru
care legea de compoziþie datã admite element neutru e  2.
Soluþie
Numãrul e  2 este element neutru dacã x  2  2  x  x,  x  R.
Din aceste relaþii se obþine 2x  2a  ax  b  x,  x  R, de unde a  2  1
ºi 2a  b  0. Rezultã a  1 ºi b  2, iar legea de compoziþie este
x  y  xy  x  y  2.
 a b  
 2. Fie M    a, b  R  .
 0 0  
a) Sã se arate cã existã A  M, astfel încât AX  X,  X  M.
b) Existã matricea B  M, astfel încât XB  X,  X  M?
Soluþie
x y a b
a) Fie X     M ºi A     M. Din egalitatea AX  X se obþine:
0 0 0 0
a b  x y   x y   ax ay   x y 
    , de unde    . Aceastã relaþie se
0 0 0 0 0 0  0 0  0 0
22
1 b
verificã pentru oricare x, y  R dacã a  1, b  R, deci A    , b  R.
0 0
Rezultã cã existã o infinitate de matrice A cu proprietatea cerutã.
a b  x y  a b
b) Fie B     M. Din egalitatea XB  X se obþine   
0 0 0 0 0 0
x y  ax bx   x y 
  sau    , de unde a  1, bx  y.
0 0 0 0  0 0
A doua egalitate nu poate avea loc pentru oricare x, y  R.
Aºadar, nu existã B  M cu proprietatea cerutã.
 OBSERVAŢII
1. Fie M o mulþime nevidã ºi „“ o lege de compoziþie pe M.
Dacã existã es  M, astfel încât es  x  x,  x  M, elementul es se
numeºte element neutru la stânga.
Dacã existã ed  M, astfel încât x  ed  x,  x  M, elementul ed se
numeºte element neutru la dreapta.
Din problema rezolvatã rezultã cã existã legi de compoziþie care au
element neutru la stânga, dar nu au element neutru la dreapta.
2. Operaþia de scãdere pe R are elementul neutru la dreapta ed  0, dar
nu are element neutru la stânga. Într-adevãr, x  0  x,  x  R, ºi
nu existã e  R astfel încât e  x  x,  x  R.
v DEFINIÞII
• Perechea  M,   se numeºte monoid dacã verificã urmãtoarele axiome:
(M1) axioma asociativitãþii:
 x  y   z  x   y  z  ,  x, y, z  M;
(M2) axioma elementului neutru:
 e  M, astfel încât x  e  e  x  x,  x  M.
• Dacã, în plus, legea de compoziþie „“ este comutativã, monoidul se
numeºte monoid comutativ sau abelian.
Se observã cã perechea  M,   este monoid dacã este semigrup cu

element neutru (semigrup unitar).
 Exemple
 Perechile  N,   ,  N,  ,  Z,   ,  Z,  ,  R,   ,  R,  sunt monoizi comutativi.
 
 Perechile M n  C  ,  ,  F  A  ,   sunt monoizi necomutativi.
23
2.4. Elemente simetrizabile
v DEFINIÞII
Fie M o mulþime nevidã, înzestratã cu o lege de compoziþie M  M  M,
 x, y   x  y, care admite elementul neutru e.
• Elementul x  M se numeºte simetrizabil în raport cu legea de
compoziþie „“ dacã existã x   M, astfel încât x  x   x   x  e. (1)
• Elementul x   M se numeºte simetricul elementului x în raport cu
legea de compoziþie „“.
 Exemple
 Orice numãr real x este simetrizabil în raport cu adunarea numerelor reale. În
acest caz, x    x ºi se numeºte opusul numãrului x.
 Orice numãr real nenul x este simetrizabil în raport cu înmulþirea pe R. Simetricul
1
elementului x  R \ 0 este x   ºi se numeºte inversul lui x. Numãrul x  0
x
nu este simetrizabil în raport cu înmulþirea numerelor reale.
 Fie Z mulþimea numerelor întregi. Singurele elemente simetrizabile în raport cu
înmulþirea sunt 1 ºi 1.
Dacã legea de compoziþie pe mulþimea M are element neutru, se

noteazã cu U  M  mulþimea elementelor simetrizabile în raport cu legea
de compoziþie.
Deoarece elementul neutru are proprietatea e  e  e, rezultã cã
e  U  M  , deci U  M  este mulþime nevidã.
Mulþimea U  M  se numeºte mulþimea unitãþilor lui M.
 TEOREMA 2 (unicitatea simetricului)

Fie „“ o lege de compoziþie pe mulþimea M, asociativã ºi cu
elementul neutru e. Dacã un element x  M are un simetric,
atunci acesta este unic.
Demonstraþie
Presupunem cã x  ºi x  sunt elemente simetrice ale elementului x.
Din asociativitatea legii de compoziþie „  “ se obþine:
x   x  x    x   x   x   e  x   x , ºi
x   x  x   x    x  x    x   e  x .
Rezultã cã x   x  ºi unicitatea este demonstratã. n
24
 OBSERVAŢIE
Dacã o lege de compoziþie „“ pe o mulþime M are element neutru, dar
nu este asociativã, este posibil ca un element x  M sã admitã mai
multe elemente simetrice.
 Exemplu
Fie M  e, a, b ºi legea de compoziþie datã cu ajutorul tablei lui Cayley:
 e a b Legea nu este asociativã deoarece:  b  b   a  a  a  e, iar
b   b  a   b  e  b.
e e a b
a a e e
Elementul a  M are simetricele a ºi b, deoarece a  a  e ºi
b b e a a  b  e  b  a.
 TEOREMA 3
Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu o lege de compoziþie M  M 
 M,  x, y   x  y, asociativã ºi cu element neutru.
a) Dacã x  M este simetrizabil în raport cu legea de compoziþie
„“, atunci simetricul sãu x  este simetrizabil ºi  x    x.
b) Dacã x, y  U  M  , atunci x  y  U (M) ºi  x  y   y   x .

c) Dacã x1, x 2 , , x n  U  M  , atunci  x1  x 2   x n   U  M  ºi
 x1  x 2  ...  x n   x n  x n 1  ...  x1 .

Demonstraþie
a) Deoarece x  x   x   x  e, se observã cã simetricul lui x  este
chiar x, deci  x    x.
b) Sã considerãm z  y   x   M. Avem:
 x  y   z   x  y    y   x    x   y  y    x   x  e  x   x  x   e ºi
z   x  y    y   x     x  y   y    x   x   y  y   e  y  y   y  e.
c) Se foloseºte inducþia matematicã.
Pentru n  1 ºi n  2, proprietatea este adevãratã având în vedere b).
Sã presupunem proprietatea adevãratã pentru k  N* . Avem:
 x  x    x  x     x  x    x   x   x  
1 2 k k 1 1 2 k k 1 k 1
  x1  x 2  x k   x k 1   x k  ...  x1   xk 1  x k  ...  x1 , deci proprietatea

are loc ºi pentru k  1.
În concluzie, proprietatea are loc pentru oricare n  N* . n
25
Probleme rezolvate
 1. Pe mulþimea R se considerã legea de compoziþie R  R  R,
 x, y   x  y  xy  ax  by  c.
a) Sã se determine a, b, c  R pentru care legea este comutativã,
asociativã ºi admite element neutru.
b) Pentru valorile a, b, c gãsite, sã se determine U  R  .
Soluþie
a) Din relaþia x  y  y  x se deduce a  b, deci x  y  xy  a  x  y   c.
Legea de compoziþie este asociativã dacã x   y  z    x  y   z, " x, y, z  R.
Se obþine egalitatea xyz  a  xy  yz  zx   a 2 x  a 2 y   a  c  z  ac  c 
 xyz  a  xy  yz  zx    a  c  x  a 2 y  a 2 z  ac  c,  x, y, z  R.
Rezultã cã a  c  a 2 ºi x  y  xy  a  x  y   a 2  a.
Legea de compoziþie datã admite elementul neutru „e“ dacã
x  e  e  x  x,  x  R. Se obþine egalitatea xe  a  x  e   a 2  a  x,
 x  R, de unde  x  a  e   x  a   1  a  ,  x  R ºi, astfel, e  1  a.
În concluzie, b  a, c  a 2  a, a  R.
b) Fie x un element simetrizabil ºi x  simetricul sãu. Se obþine
x   x  e ºi xx   a  x  x    a2  a  1  a, de unde x   x  a   1  a 2  ax.
1  a 2  ax
Se observã uºor cã dacã x  a rezultã x   . Aºadar, U  R  
xa
 R \ a .
 2. Fie „“ lege de compoziþie asociativã ºi cu element neutru pe

mulþimea M. Sã se arate cã dacã x  U  M  , y  U  M  , atunci
x  y ºi y  x nu sunt simetrizabile.
Soluþie
Sã presupunem prin absurd cã x  y  U  M . Atunci existã s  U  M ,
astfel încât  x  y   s  e  s   x  y . De aici rezultã x   y  s   e ºi
y  s  x . Se obþine y  x   s   s  x  ºi y  U  M  , în contradicþie cu
ipoteza.
Aºadar, x  y  U  M  . Analog se aratã cã y  x  U  M  .
26
EXERSARE
E1. Sã se verifice dacã operaþia alge- E3. Sã se determine elementul simetric
bricã „“ definitã pe mulþimea M al elementului s  M, dacã:
admite element neutru: 
a) M  R, x  y  xy  x  y, s  3, 2, 2 ; 
a) M  R, x  y  2xy  x  y; b) M  Z, x  y  x  y  13,
b) M  C, x  y  xy  2x  2y  2; s   1, 0, 3, 11 ;
c) M  Z, x  y  xy — 3x — 3y  12; c) M  C, x  y  x  y  i, s i,  i, 1  i ;
xy
d) M   1, 1 , x  y  ; d) M   3, 3  , x  y 
9x  9y
,
1  xy 9  xy
  5y
e) M  Z 7 , x  y  xy  5x   6.

 1
s   0,  2, 2,  .
 2
E2. Sã se determine elementul neutru
pentru operaþia „“ definitã pe M: E4. Pe mulþimea R se considerã legea
a) M   3,   , x  y  xy  3x  3y  6; de compoziþie xy 3
x3  y3 ,
b) M   7,   , x  y  xy  7x  7y  56; x, y  R.
c) M   0, 1 , x  y 
xy
; a) Sã se arate cã  R,   este monoid
2xy  x  y  1 comutativ.
d) M   0,    \ 1 , x  y  x 9 log 2 y
. b) Sã se arate cã U  R   R.
APROFUNDARE
A1. Sã se determine parametrii pentru A3. Pe mulþimea C se defineºte legea de
care operaþiile date au elementul compoziþie z1  z2  z1  z2  i  z1  z2  
neutru indicat:
1  i, z1, z 2  C. Dacã m este mo-
a) M  R, x  y  xy  ax  ay  2, e  2;
dulul elementului neutru al legii
b) M  Q, x  y  x  y  a, e  5;
„“, atunci:
5xy  12x  12y  a
c) M   2, 3 , x  y  , a) m  1; b) m  5;
2xy  5x  5y  13
5 c) m  2; d) m  3;
e .
2 e) m  2 2.
A2. Pe mulþimea Q se considerã legile de (ASE, Bucureºti, 1998)
xy
compoziþie x  y   2x  2y  24,
4 A4. Pe mulþimea R se defineºte legea
x  y  x  y  2,  x, y  Q. Dacã de compoziþie x  y  xy  ax  by.
e1 ºi e2 sunt elementele neutre în Sã se determine a, b  R, astfel
raport cu legile „“, respectiv „“, încât  R,   sã fie monoid. Pentru
iar p  e1  e2 , atunci: fiecare monoid obþinut sã se deter-
a) p  4; b) p  6; c) p  10; mine U  R  .
d) p  12; e) p  16. (Univ. Bucureºti, 1986)
(ASE, Bucureºti, 1998)
27
A5. Pe mulþimea M  R  R se consi- b) Sã se determine U  M  .

derã legea de compoziþie:
 a, b    c, d    ac  bd, ad  bc  . A7. Fie Z  i   a  bi a, b  Z ,
a) Sã se arate cã  M,   este monoid
comutativ. 
M  a 2  b2 
a, b  Z  i .
b) Sã se determine U  M  . a) Sã se arate cã  Z  i ,   ,  Z  i ,   ,
 1  x 0 x    M ,  sunt monoizi comutativi.
  
A6. Fie M   0 0 0  x  R . b) Sã se determine elementele sime-
 x 0 1  x   trizabile ale fiecãrui monoid.
 
a) Sã se arate cã  M ,   este monoid
comutativ.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME RECAPITULATIVE

EXERSARE
1 0 0 1 1 0   0 1 arate cã  M ,   formeazã un monoid

E1. Fie M =  ,  ,  ,  .
0 1 1 0  0 1 1 0  comutativ în care fiecare element
Sã se alcãtuiascã tabla înmulþirii este simetrizabil.
pe mulþimea M ºi sã se studieze
E4. Sã se arate cã mulþimea:
proprietãþile acesteia.
 1 0  1 0   0 i   0 i 
M   ,  ,  ,  ,
E2. Se considerã mulþimea A  1, 2, 3 .  0 1   0 1  i 0  i 0 
a) Sã se alcãtuiascã tabla diferenþei  0 1   0 1  i 0   i 0 
simetrice pe mulþimea P  A  .  ,  ,  ,  
 1 0   1 0   0 i   0 i 
b) Sã se arate cã P  A  ,  , formeazã un monoid comutativ în
raport cu înmulþirea matricelor.
 P  A  ,  ,  P  A  ,   sunt monoizi
Sã se determine U  M  .
comutativi.
c) Sã se determine elementele E5. Se considerã matricele:
simetrizabile în monoizii de la b).  1 1  2 1
A  , B    ºi mulþi-
  2 2   2 1
 0 0 1
 
E3. Se considerã matricea A   1 0 0 
 0 1 0

mea M  aA  B 
a  R* . Sã se stu-
  dieze dacã  M ,   este monoid comu-
ºi mulþimea M  A  n

n  Z . Sã se tativ ºi sã se determine U  M  .
28
APROFUNDARE
A1. Sã se dea exemplu de o lege de b) Sã se determine valoarea de adevãr
compoziþie care este comutativã ºi a propoziþiei:  x, y, z  N* ,
nu este asociativã.
x T  y  z   x T y   x T z .
A2. Sã se dea exemplu de o lege de
compoziþie neasociativã ºi care A6. Pe mulþimea Z se defineºte legea
admite element neutru. de compoziþie „“, astfel:
x  y  axy  bx  by  c, unde a,
A3. Fie M o mulþime nevidã ºi  F  M ,  
b, c  Z. Sã se arate cã:
monoidul funcþiilor definite pe M.
a) legea de compoziþie „“ este aso-
a) Sã se determine care sunt elemen-
tele simetrizabile în raport cu compu- ciativã dacã ºi numai dacã
nerea funcþiilor, dacã elementul b2  b  ac;
neutru este funcþia identicã. b) legea de compoziþie „“ admite
b) În ce caz monoidul  F  M ,  este
element neutru dacã ºi numai dacã
comutativ? b  ac  b2 ºi b divide c.
A4. Fie a   0,   ºi fa : R  R, A7. Se considerã mulþimea M nevidã ºi

 ax, x  0 „“ o lege de compoziþie pe mulþi-
fa  x    .
 0, x  0 mea M care este asociativã ºi
a) Sã se arate cã fa  f b  fab . admite element neutru. Dacã M
este o mulþime nevidã ºi
b) Sã se arate cã mulþimea
f : M  M o funcþie bijectivã, sã
F  fa a   0,   formeazã monoid se studieze proprietãþile legii de
în raport cu operaþia de compunere compoziþie „T“ definite pe M :
a funcþiilor.
c) Sã se determine U  F  .
 
x T y  f f 1  x   f 1  y  .
 x, x  Q
A8. Fie fa : R  R, fa  x   
*
A5. Pe mulþimea N se definesc legile ax, x  R \ Q
de compoziþie: ºi F  fa a  Q .
x T y = c.m.m.d.c.  x, y  ºi
a) Sã se verifice dacã F este parte
x  y  c.m.m.m.c.  x, y  . stabilã în raport cu compunerea
  
a) Perechile N* , T ºi N* ,   sunt
funcþiilor.
b) Sã se studieze dacã  F ,   este
monoizi?
monoid ºi sã se afle U  F  .
29
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
 1. Pe mulþimea G  1,    se considerã legea de compoziþie x  y  7xy 

 7  x  y   8. Mulþimea G este parte stabilã a lui R în raport cu legea de
compoziþie „“?
(3 puncte)
 2. Pe mulþimea E   0, 1, 2, 3, 4 se defineºte legea de compoziþie notatã „“,

astfel: x  y reprezintã restul împãrþirii numãrului x1 y la 5.
a) Sã se alcãtuiascã tabla legii de compoziþie „“.
b) Sã se arate cã legea de compoziþie nu este comutativã ºi asociativã.
(3 puncte)
 3. Pe mulþimea G  1,    definim legea de compoziþie x  y  1   x  1   .

lg y 1
a) Sã se determine 2  2 ºi sã se rezolve ecuaþia 3  x  3.

b) Sã se arate cã pentru oricare x, y  G, x  y  1  10 lg  x 1 lg  y 1.
c) Sã se studieze proprietãþile legii de compoziþie „“.
(3 puncte)
Testul 2
 1. Fie mulþimea M  x  y 7  x, y  Z  ºi M  x  y 7 
x, y  Z, x2  7y2  1 .
a) Sã se arate cã mulþimea M este parte stabilã a lui M în raport cu
înmulþirea.
b) Sã se dea exemplu de cel puþin trei elemente x  y 7  M, cu y  0.
(3 puncte)
 2. Pe mulþimea M   0, 1, 2, 3, 4 se defineºte legea de compoziþie „“ prin:

 x  y, dacã y   x, 2 

x  y   x  y, dacã y  x .
 y  x, dacã x  3 ºi y > 2

a) Sã se alcãtuiascã tabla legii de compoziþie.
b) Sã se arate cã legea de compoziþie nu este comutativã ºi asociativã.
c) Sã se arate cã legea de compoziþie admite element neutru ºi fiecare
element x  M este simetrizabil.
(6 puncte)
Testul 3
3
 1. a) Sã se calculeze în Z 6 produsul 1  2 4
  5.

3
b) Sã se calculeze în Z 6 suma 1  2 4
  5.

30
x0
c) Câte soluþii are în Z 6 ecuaþia 3 ?
d) Care este cel mai mic numãr natural nenul cu proprietatea cã
2   2  
2
   0 în Z 6 ?
n ori
(3 puncte)
(Bacalaureat, iunie, 2003)

  
a
 2. Se considerã funcþiile fa : R  R, fa  x   log 2  1  2x  1 , a  0 ºi mulþimea
 
F   fa a   0,    .
a) Sã se arate cã fa este funcþie inversabilã ºi fa1  f1 .
a
b) Sã se demonstreze cã mulþimea F este parte stabilã în raport cu

compunerea funcþiilor.
c) Sã se arate cã  F ,   este monoid comutativ ºi sã se determine U  F  .
(2 puncte)
 3. Pe mulþimea numerelor complexe se considerã legea de compoziþie „“

definitã prin: x  y  xy  ix  iy  1  i,  x, y  C.
a) Sã se arate cã x  y   x  i   y  i   i.
b) Sã se arate cã legea „  “ este asociativã.
c) Sã se determine mulþimea valorilor lui n  N* , pentru care are loc
egalitatea:
x1  x 2    x n   x1  i   x 2  i    x n  i   i,  x1, x 2 ,  , x n  C.
d) Sã se calculeze E   100i    99i       i   0  i   2i      99i   100i  .
e) Sã se rezolve în C ecuaþia x  x  x  x  1  i.
(4 puncte)
3 Noţiunea de grup. Exemple

not
Fie G o mulþime nevidã ºi  x, y     x, y   x  y, o lege de
compoziþie pe G.
v DEFINIÞII
• Perechea  G,   se numeºte grup dacã sunt îndeplinite urmãtoarele
axiome:
(G1) Axioma asociativitãþii:
 x  y   z  x   y  z  ,  x, y, z  G.
(G2) Axioma elementului neutru:
 e  G, astfel încât x  e  e  x  x,  x  G.
31
(G3) Axioma elementelor simetrizabile:

 x  G,  x   G, astfel încât x  x   x   x  e.
• Un grup  G,   se numeºte grup comutativ sau abelian dacã este
verificatã axioma de comutativitate:
(G4): x  y  y  x,  x, y  G.
 COMENTARII
a) Se observã cã perechea  G,   este grup dacã este monoid cu proprie-
tatea cã fiecare element este simetrizabil. Într-un grup, U  G   G.
b) Elementul e  G, a cãrui existenþã este asiguratã de axioma G2 , este
unic determinat ºi se numeºte elementul neutru al grupului.
c) Elementul x  G, a cãrui existenþã o asigurã axioma G3 pentru fie-
care x  G, este unic determinat deoarece legea de compoziþie a
grupului este asociativã.
• Un grup  G,  se numeºte grup finit dacã mulþimea G este finitã.
Un grup  G,  este grup infinit dacã mulþimea G nu este finitã.
• Fie  G,  un grup. Se numeºte ordinul grupului G, cardinalul
mulþimii G ºi se noteazã ord  G  .
 Exemple de grupuri
1. Din proprietãþile adunãrii ºi înmulþirii numerelor rezultã:
a)  Z,   ,  Q,   ,  R,   ,  C,   sunt grupuri abeliene, numite grupul aditiv al
numerelor întregi, raþionale, reale, respectiv al numerelor complexe.
b)  Q * ,  ,  R* ,  ,  C * ,  sunt grupuri abeliene, numite grupul multiplicativ al
numerelor raþionale, reale, respectiv al numerelor complexe nenule.
Grupurile de la a) ºi b) sunt denumite grupuri numerice.
2. Mulþimile de matrice M n  Z  , M n  Q  , M n  R  ºi M n  C  împreunã cu adunarea
matricelor formeazã grupuri comutative.
Exerciþiu rezolvat
 Pe mulþimea G   2,    se defineºte legea de compoziþie G  G  G,
 x, y   x  y  xy  2x  2y  6,  x, y  G. Sã se arate cã perechea
 G,   este grup abelian.
Soluþie
Deoarece x  y   x  2  y  2   2,  x, y   2,    se obþine cã
x  y  2, deci x  y  G.
Perechea  G,   este grup abelian dacã sunt verificate axiomele
grupului (G1)-(G4).
32

Avem:  x  y   z   xy  2x  2y  6  z   xy  2x  2y  6  z 
2  xy  2x  2y  6   2z  6  xyz  2  xy  xz  yz   4  x  y  z   6.
Analog se obþine:
x   y  z   x   yz  2y  2z  6   x   yz  2y  2z  6   2x  2  yz  2y  2z  6  
 6  xyz  2  xy  xz  yz   4  x  y  z   6.
În concluzie, axioma asociativitãþii (G1) este verificatã.
Fie e  G, astfel încât x  e  e  x  x,  x  G.
Se obþine xe  2x  2e  6  x,  x  G, echivalentã cu
e  x  2   3  x  2  ,  x  G.
Elementul neutru este e  3  G.
Dacã x  G, notãm cu x  simetricul lui
 TEMĂ
x. Se obþine x  x   3  x   x, relaþie care
conduce la x   x  2x  2x   6  3. Fie  G,   un monoid.
2x  3 1 Sã se arate cã  U  G  ,  
Rezultã x   2   2,    .
x 2 x 2 este grup.
Aºadar,  G,   este grup.
Deoarece x  y  xy  2x  2y  6  yx  2y  2x  6  y  x, pentru
oricare x, y  G, grupul  G,   este grup comutativ.
3.1. Grupul aditiv al resturilor modulo n
Fie n  N* ºi Rn  0, 1, 2, , n  1 mulþimea resturilor obþinute la

împãrþirea numerelor întregi prin n. Pe mulþimea Rn s-au definit
operaþiile de adunare ºi înmulþire modulo n: Rn  Rn  Rn , prin:
a  b   a  b  mod n, respectiv a  b   a  b  mod n.
Elementul a  b reprezintã restul împãrþirii sumei a  b prin n.
Rezultã cã existã numãrul q  Z, astfel încât a  b  nq   a  b  . (1)
 TEOREMA 4
Fie n  N* . Atunci:
a)  Rn ,   este grup abelian;
 
b) Rn ,  este monoid abelian.
33
Demonstraþie
a) Verificãm axiomele grupului:
Folosind relaþia (1) se obþine succesiv:
 x  y   z    x  y  mod n   z    x  y   z  mod n. (2)
De asemenea:
x   y  z   x    y  z  mod n    x   y  z   mod n. (3)
Deoarece adunarea numerelor întregi este asociativã, din relaþiile
(2) ºi (3) rezultã cã  x  y   z  x   y  z  ,  x, y, z  Rn .
Aºadar, adunarea modulo n este asociativã.
(G2) Numãrul 0 este element neutru, deoarece se verificã imediat cã
0  x  x  0  x,  x  Rn .
(G3) Fie x  Rn \ 0 . Atunci x   n  x  Rn .
Rezultã cã: x  x   0 ºi x   x  0.
Având ºi 0  0  0, rezultã cã oricare x  Rn este simetrizabil în
raport cu adunarea modulo n.
 
Aºadar, Rn ,  este grup. Mai mult, pentru orice x, y  Rn , avem:
x  y   x  y  mod n   y  x  mod n  y  x, deci grupul  Rn ,   este
grup comutativ.
 
b) Analog se aratã cã Rn ,  este monoid comutativ. n
3.2. Grupul claselor de resturi modulo n
Fie n  N* ºi Z n  0,  2,
 1,  ..., n


1  mulþimea claselor de resturi
modulo n. Pe mulþimea Z n s-au definit operaþiile:
 
def
 b
• Z n  Z n  Z n , a,   a  b
  a
  b, numitã adunarea claselor de
resturi modulo n;
 
de f
 b
• Z n  Z n  Z n , a,   a  b
  a
  b, numitã înmulþirea claselor de
resturi modulo n.
 TEOREMA 5
Fie n  N* . Atunci:
a)  Z n ,   este grup abelian, numit grupul aditiv al claselor de
resturi modulo n;
34
b)  Z n ,  este monoid comutativ;

 Z
c) U  Z n   k n   n, k   1 ºi U  Z n  ,  este grup comutativ,
numit grupul multiplicativ al claselor de resturi modulo n.
Demonstraþie
a) Verificãm axiomele grupului.
Avem succesiv:

y
x   z  x


 y  z   
x  y  z  (1)
 y
x 
  z  x
y
 
z  x 
  y  z (2)
Având în vedere asociativitatea adunãrii modulo n, din relaþiile (1)
y
ºi (2) rezultã x   z  x

 y
  z ,  x,
 y,

 z  Z .
n  
Aºadar, adunarea claselor de resturi modulo n este asociativã.
Pentru oricare x   Z , avem: x  0
x  0  x  ºi 0
x
 0 
 x  x.
n
Aºadar, 0 este element neutru al adunãrii claselor de resturi
modulo n.
Avem: 0 0  0,
 deci 0 este propriul sãu simetric.
Dacã x  Z * , atunci existã q, r  Z, astfel încât x  nq  r, 0  r 
n
 n  1. Rezultã cã r   n  r  1, 2, , n  1 ºi avem:
  r  r  r  r
x  (n  r)  0   r  r  (n
 ºi r  x  
 r)  r  0.
În concluzie, x  este element simetrizabil, iar simetricul sãu este
elementul r. Simetricul clasei de resturi x  se noteazã cu  x. 
 n
Aºadar, x 
 
 0
 x, pentru x n
 sau  x   x.
Rezultã cã  Z n ,   este grup. Mai mult, el este grup comutativ
deoarece: x y x  yy  x  y   x,
  x,
 y Z .
n
b) Verificãm axiomele monoidului comutativ.
(M1) Asociativitatea. Pentru oricare x,  y,
 z  Z , se obþine:
n
  

  
x  y  z  x  y  z   x  y   z, (3)
 y
x 
  z  x
y



z  x   y  z . (4)
Deoarece înmulþirea modulo n este asociativã, rezultã cã:

y
x   z  x

 y
  z ,  x,
 y,

 z  Z .
 n
Aºadar, înmulþirea claselor de resturi modulo n este asociativã.
35
  Z se obþine:
(M2) Existenþa elementului neutru. Pentru oricare x n
  1  x
x   ºi 1  x
1  x   1 
 x  x.
Astfel, 1 este element neutru pentru înmulþirea claselor de resturi
modulo n. În concluzie,  Z n ,  este monoid.
Deoarece x yxyy  x  y   x,
  x,  y  Z , monoidul  Z , 
n n
este monoid comutativ.
c) Pentru n  1, avem Z1  0 
 ºi  0, 1  1. Rezultã U  Z   0
1
 .

Fie n  2. Atunci, p   U  Z  dacã ºi numai dacã existã q  Z ,
n n
    
astfel încât p  q  1. Aceastã relaþie se scrie pq  1 sau pq  1 (mod n).
Rezultã cã existã s  Z, astfel încât pq  sn  1, relaþie echivalentã
cu  p, n   1.

Aºadar, U  Z n   p   p, n   1 . 
 OBSERVAŢII
1. Dacã n  N* este numãr prim, mulþimea elementelor inversabile în
monoidul  Z n ,  este U  Z n   Z *n .
2. Pentru n  N* numãrul numerelor naturale mai mici decât n ºi
relativ prime cu n se noteazã   n  . Funcþia  : N*  N se numeºte
indicatorul lui Euler.
Rezultã cã grupul U  Z n  are   n  elemente.
 Exemplu
 Sã se determine U  Z12  pentru monoidul  Z12 ,  ºi sã se alcãtuiascã tabla înmulþirii
grupului U  Z12  ,  .
Soluþie:
Conform teoremei 5 elementele inversabile în
 1 
5 
7 
11
1 1 
5 
7 
11
Z12 sunt clasele 1,  7,
 5,  11,
 deoarece numerele 1,
5 5 1 
11 
7
5, 7, 11 sunt relativ prime cu 12. Tabla înmulþirii
este datã alãturat. Din tabla înmulþirii se observã 
7 
7 
11 1 
5
cã pentru  x  U  Z  , existã relaþia x x
  1,

 
12 
11 
11 7 5 1
deci fiecare element este propriul sãu simetric
(invers). De asemenea, 5  7
  11,
   11
5  7
 ºi
  11
7  adicã produsul a douã elemente distincte diferite de 1 este al treilea element
  5,
diferit de 1.
36
 COMENTARII
a) Un grup  K,  , K  e, a, b, c a cãrui tablã a operaþiei este redatã
alãturat se numeºte grupul lui Klein.  e a b c
b) Un grup  K,  cu un numãr finit de elemente e e a b c
este grup de tip Klein dacã oricare element al a a e c b
grupului este propriul sãu simetric (invers). b b c e a
c) Grupul U  Z12  ,  este un grup de tip Klein cu c c b a e
4 elemente.
3.3. Grupul permutãrilor unei mulþimi

Fie M o mulþime nevidã. O funcþie bijectivã f : M  M se numeºte
permutare a mulþimii M. Mulþimea S  M  a permutãrilor mulþimii M
este o submulþime a mulþimii F  M  a tuturor funcþiilor f : M  M.
Considerând operaþia de compunere a funcþiilor, se ºtie cã dacã
f, g  S  M  , atunci f  g  S  M  ºi g  f  S  M  .
Aºadar, mulþimea S  M  este parte stabilã a mulþimii F  M  în
raport cu compunerea funcþiilor.
 TEOREMA 6
Perechea  S  M  ,   este grup.
Demonstraþie
Verificãm axiomele grupului.
(G1) Axioma asociativitãþii. Operaþia de compunere a permutãrilor
pe S  M  este asociativã ca fiind indusã de compunerea funcþiilor pe
F  M  , care este asociativã.
(G2) Axioma elementului neutru. Funcþia identicã 1M : M  M,
1M  x   x, este bijectivã, deci este o permutare a mulþimii M, numitã
permutare identicã a lui M. Deoarece 1M  f  f  1M  f,  f  S  M  ,
rezultã cã permutarea identicã a mulþimii M este element neutru
pentru compunerea permutãrilor.
(G3) Axioma elementelor simetrizabile. Se ºtie cã dacã f  S  M  ,
atunci f 1  S  M  . Rezultã cã orice permutare f  S  M  are un element
simetric ºi anume permutarea f 1.
În concluzie,  S  M  ,   este grup. n
37
 OBSERVAŢII
1. Dacã mulþimea M are unul, sau douã elemente, grupul S  M  este
grup comutativ.
2. Dacã mulþimea M are cel puþin 3 elemente, S  M  este grup necomutativ.
3.4. Grupul simetric Sn
În cazul în care M  1, 2, 3, , n , grupul S  M  al permutãrilor

lui M se noteazã Sn ºi se numeºte grup simetric de grad n.
O permutare   S n se noteazã astfel:
 1 2 3 ... n 
 . (1)
 (1) (2) (3) ... (n) 
În linia a doua sunt trecute valorile funcþiei .
Deoarece  este o permutare a mulþimii M, rezultã cã
 1 ,   2  , ,   n   1, 2, , n , deci a doua linie a tabelului (1) este
formatã tot din elementele mulþimii M.
Dacã ,   Sn , compunerea (produsul) celor douã permutãri se scrie:
 1 2 3 ... n   1 2 3 ...n 
    
 (1) (2) (3) ... (n )    (1)  (2)  (3) ...  (n ) 
 1 2 3 ... n 
 .
    (1)    (2)    (3) ...    (n) 
 Exemplu
1 2 3 4 1 2 3 4 
 Fie ,   S4 ,    ,    .
3 4 2 1 2 3 4 1
1 2 3 4  1 2 3 4   1 2 3 4 
Avem:           1 
3 4 2 1  2 3 4 1             
   2     3     4 
 1 2 3 4  1 2 3 4
 
 1   4 2 1 3 
;
   2    3    4
1 2 3 4  1 2 3 4   1 2 3 4 
     .
2 3 4 1  3 4 2 1  4 1 3 2
Ordinul grupului simetric S n este egal cu n!.
În grupul Sn elementul neutru este permutarea identicã
1 2 3  n 
e .
1 2 3  n 
38
 1 2 3  n 
Orice permutare      S n admite ele-
  1   2    3     n  
  1   2    3     n  
mentul simetric 1    , numitã permutare
 1 2 3  n 
inversã sau inversa permutãrii .
 Exemple
1 2 3 3 1 2
 Pentru    S3 , permutarea inversã este  1   , sau
3 1 2 1 2 3
1 2 3
ordonând prima linie, 1   .
2 3 1
1 2 3 4 5 
 Inversa permutãrii      S5 este permutarea:
3 5 1 2 4 
3 5 1 2 4  1 2 3 4 5 
 1    .
1 2 3 4 5  3 4 1 5 2 
• Transpoziþie
Fie i, j  1, 2, 3, , n  M, i  j. Permutarea:
1 2 ... i  1 i i  1 ... j 1 j j  1 ... n 
t ij    se numeºte
1 2 ... i  1 j i  1 ... j 1 i j  1 ... n 
transpoziþie.
Pentru transpoziþia t ij se foloseºte ºi notaþia t ij   i, j .
Transpoziþia  i, j este o permutare particularã care schimbã între ele
numai elementele i ºi j.
1
Se aratã uºor cã t ij  t ij , t ij  t ji ºi t ij  t ij  e.
• Signatura unei permutãri
Fie   Sn ºi i, j  M  1, 2, , n , i  j. Perechea ordonatã
 i, j  M  M se numeºte inversiune a permutãrii  dacã   i     j .
Numãrul tuturor inversiunilor unei permutãri   Sn se noteazã m   .
O permutare poate avea cel mult C2n inversiuni, deci
n  n  1
0  m   .
2
m 
Numãrul      1 se numeºte signatura (semnul) permutãrii .
Permutarea  se numeºte permutare parã dacã      1 ºi permu-
tare imparã dacã      1.
39
 Exemple
1 2 3 4
 Pentru permutarea      S4 , inversiunile sunt: 1, 2  , 1, 3  , 1, 4  ,
4 1 2 3
deci m     3, iar       1  1. Aºadar  este permu-
3
 TEMĂ
tare imparã.
Sã se alcãtuiascã
1 2 3 4 5  tabla grupului:
 Pentru transpoziþia t 24     S5 ,
1 4 3 2 5  a)  S2 ,   ;
inversiunile sunt  2, 3  ,  2, 4  ,  3, 4  , deci   t 24   1. b)  S 3 ,   .
Aºadar, transpoziþia t 24 este permutare imparã.
 OBSERVAŢII
1. În general, se poate arãta cã orice transpoziþie t ij  S n este o permu-
tare imparã.
  i     j
2. Dacã   S n , atunci       i j
.
1 i  j n
3. Dacã ,   Sn , atunci                 .
3.5. Grupuri de matrice
Fie n  N* ºi M n  C  mulþimea matricelor pãtratice de ordinul n

cu elemente numere complexe.
Dupã cum se ºtie, mulþimea M n  C  împreunã cu adunarea matri-
celor formeazã un grup comutativ, iar cu înmulþirea matricelor formeazã
un monoid necomutativ.
În continuare se vor pune în evidenþã câteva submulþimi ale mul-
þimii M n  C  , care împreunã cu înmulþirea matricelor formeazã grupuri.
Grupul liniar general de grad n
Fie A  M n  C  . Se ºtie cã matricea A este inversabilã în monoidul
 M n  C  ,  dacã ºi numai dacã det  A   0. Mulþimea unitãþilor monoidului

 M n  C  ,  se noteazã GL n  C ºi avem GLn  C  A  Mn  C det  A   C*.
 TEOREMA 7
Perechea  GL n  C  ,  este grup necomutativ, numit grup liniar
general de grad n peste C.
40
Demonstraþie
Fie A, B  GL n  C  . Rezultã cã det  A  B   det  A   det  B   C * ,
deci AB  GL n  C  . Aºadar, mulþimea GL n  C  este parte stabilã a
mulþimii M n  C  în raport cu înmulþirea matricelor.
Înmulþirea matricelor este asociativã ºi admite elementul neutru
In  M n  C  . Deoarece det  In   1  C * rezultã cã In  GL n  C  .
În consecinþã, înmulþirea matricelor pe mulþimea GL n  C  admite
element neutru ºi anume matricea In .
Dacã A  GL n  C  , atunci det A 1    1

det(A)
 C * ºi se obþine cã
A 1  GL n  C  .
În concluzie,  GL n  C  ,  este grup. n
 TEMĂ DE STUDIU
1. Sã se arate cã  GL n  Q  ,   ºi  GL n  R  ,   sunt grupuri.

2. Fie M  C   A  M n  C  
det  A   1 .
Sã se arate cã mulþimea M  C  împreunã cu înmulþirea matricelor formeazã
un grup necomutativ.
Grupul matricelor ortogonale
Fie A  M n  C  .
v DEFINIŢIE
• Matricea A  M n  C  se numeºte matrice ortogonalã dacã t A  A  In .
Mulþimea matricelor ortogonale de ordinul n se noteazã O n  C  .
 OBSERVAŢII
1. Dacã A  On  C  , atunci det  A   1, 1 .
Într-adevãr, din A  O n  C  se obþine cã t A  A  In . (1)
Din relaþia (1) se obþine succesiv:
1  det  In   det  t A  A   det  t A   det  A    det  A 2 .
Aºadar, det  A   1, 1 .
2. Existã incluziunea O n  C   GL n  C  .
41
 TEOREMA 8
Perechea  O n  C  ,  este un grup, numit grupul matricelor orto-
gonale de ordinul n.
Demonstraþie
Fie A, B  On  C  ; rezultã cã t A  A  In ºi t B  B  In .
Avem: AB    AB    t B  t A    AB   t B   t A  A   B  t B  B  In .
t
Aºadar, AB  O n  C  , iar mulþimea O n  C  este parte stabilã a

mulþimii M n  C  în raport cu înmulþirea matricelor.
Sã verificãm axiomele grupului.
(G1) Axioma asociativitãþii. Înmulþirea matricelor pe mulþimea
O n  C  este asociativã, fiind operaþie indusã de înmulþirea matricelor pe
M n  C  (proprietatea de ereditate a asociativitãþii).
(G2) Axioma elementului neutru. Deoarece t
In  In se obþine cã
t
In  In  In , deci In  O n  C  . Rezultã cã In este elementul neutru al
înmulþirii matricelor pe mulþimea O n  C  .
(G3) Axioma elementelor simetrizabile.
Fie A  O n  C  . Din observaþia 1 rezultã cã det  A   1, deci
matricea A este inversabilã în monoidul M n  C  . Din relaþia t
A  A  In
se deduce cã A 1  t A. Folosind aceastã relaþie se obþine
A  A  A A
t t
1 1
 t 1
 A  A 1  In , deci A 1  O n  C  , iar elementul
simetric al matricei A în O n  C 
 TEMĂ
este matricea A 1. n

Fie O n  R   A  M n  R  t
A  A  In .
Exerciþiu rezolvat Sã se arate cã  On  R  ,  este grup,
A  O2  R  .
numit grupul matricelor ortogonale de
 Fie Sã se ordinul n peste R.
arate cã existã   R, astfel
 cos  sin    cos  sin  
încât A    sau A   .
  sin  cos    sin   cos  
Soluþie
a b
Fie A     O2  R  .
 c d
42
 a c  a b 1 0
Din condiþia t A  A  I2 se obþine:     sau
 b d  c d 0 1
a 2  c2  1
 a 2  c2 ab  cd   1 0   2
  b  d  1 .
2
 ab  cd b2  d2   0 1 
. Rezultã sistemul:
  ab  cd  0

Din ecuaþia a 2  c2  1 se deduce cã existã   R, astfel încât a  cos .
Rezultã c   sin , iar din a treia ecuaþie se obþine b cos   d sin .
Substituind d în ecuaþia b2  d2  1 se obþine b   sin  ºi d   cos .
 cos  sin    cos  sin  
Aºadar, A    sau A   .
  sin  cos    sin   cos  
 TEMĂ DE STUDIU
 0 1 2 1 1 
a) Fie A   , B    . Sã se verifice dacã A, B  O2  C  ºi dacã
 1 0  2  1 1 
AB  BA.
b) Sã se studieze dacã pentru oricare n  N, n  2, grupul O n  C  este necomutativ.
3.6. Grupul rãdãcinilor de ordinul n ale unitãþii
Fie n  N* . Se ºtie cã ecuaþia z n  1 are exact n soluþii numere

complexe. Soluþiile acestei ecuaþii se numesc rãdãcini de ordinul n ale
2k 2k
unitãþii ºi au forma: z k  cos  i sin , k  0, 1, 2, , n  1 .
n n
2 2
Notând   cos  i sin , conform formulei lui Moivre se obþine:
n n
z k   k , k  0, 1, 2, , n  1 .
Mulþimea rãdãcinilor de ordinul n ale unitãþii se noteazã Un ºi avem:
 
U n  z  C z n  1 sau

U n  cos

2k
n
 i sin
2k
n

 
k  0,1,2,..., n  1  1, , 2 , ...,  n 1 (1)

 TEOREMA 9
Perechea  U n ,  este un grup comutativ în raport cu înmulþirea
numerelor complexe.
43
Demonstraþie
Sã arãtãm cã U n este parte stabilã a lui C în raport cu înmulþirea
numerelor complexe.
Fie z1, z 2  U n . Rezultã cã z1n  1 ºi z 2n  1, ºi astfel:
 z1  z2 n  z1n  z 2n  1, deci z1z 2  U n .
Verificãm axiomele grupului.

Înmulþirea numerelor complexe este asociativã ºi rezultã cã
înmulþirea indusã pe mulþimea U n este, de asemenea, asociativã
(proprietatea de ereditate a asociativitãþii).
Se observã uºor cã z 0  1 este element neutru în raport cu
înmulþirea pe U n .
n
1 1 1
Fie z  U n . Rezultã cã z  1 ºi    n  1, deci
n
 U n . Din
z z z
1 1
z   1 se obþine cã este elementul simetric al lui z, deci z este
z z
inversabil în U n .
În cazul în care z   p  U n , simetricul lui z este z    n  p .
(G4) Axioma comutativitãþii:
Din proprietatea de ereditate a comutativitãþii se obþine cã înmulþirea
pe U n este comutativã, fiind indusã de înmulþirea numerelor complexe.
În concluzie,  U n ,  este grup comutativ. Ordinul grupului U n este
egal cu n.
 TEMĂ DE STUDIU
1. Sã se alcãtuiascã tabla grupurilor:
a) U 2 ; b) U 3 ; c) U 4 ; d) U 6 .
2. Fie   U n ºi p, q  1, 2,  , n  1 . Sã se arate cã  p  q   r , unde r este
restul împãrþirii numãrului p  q la n.
44
EXERSARE
E1. Pe mulþimea C se defineºte ope- def xy def 4x  4y
xy  ºi x  y 
raþia algebricã C  C  C,  x, y  
.
4  xy 4  xy
 x  y  x  y  5i. Care dintre perechile  G,   ,  G,  
Sã se arate cã  C,   este grup comu- este grup comutativ?
tativ.
E6. Se considerã:
E2. Pe mulþimea Z se considerã legile
de compoziþie Z  Z  Z,  x, y   
G1  x  y 3 x, y  Z, x2  3y2  1
 x  y  x  y  6 ºi  x, y  x  y  ºi G2   x  y 3 x, y  Q , x2  3y2  1 .
 x  y  5. Sã se arate cã  Z,   ºi Care dintre mulþimile G1 ºi G 2
 Z,   sunt grupuri comutative. este grup abelian în raport cu
înmulþirea numerelor reale?
E3. Pe mulþimea M se considerã legea de
compoziþie M  M  M,  x, y  x  y. E7. Se considerã mulþimea:
Sã se studieze dacã  M,   este grup,   a bi  
G  A    a, b  R, det  A   0 .
în cazurile:   bi a  
a) M  Z, x  y  x  y  3; Sã se arate cã G este un grup în
b) M  2 Z, x  y  x  y  4; raport cu înmulþirea matricelor.
c) M  R, x  y  xy  10x  10y  110;
 0 0 1  n 
d) M  C, x  y  ixy;  

e) M  C, x  y  x  y  ixy; E8. Fie M   1 0 0  n  N, n  1 
 0 1 0  
f) M   1,    , x  y  x  y  xy;   
xy  M 3 C .
g) M   0, 1 , x  y  ;
2xy  x  y  1 a) Sã se arate cã  M ,  este grup
h) M  C \   i , x  y  xy  comutativ.
 i  x  y   1  i. b) Sã se studieze dacã operaþia
algebricã A  B  A 4  B 4 , definitã
E4. Pe mulþimea R se considerã legile
pe mulþimea M, determinã pe
de compoziþie G  G  G,
def
aceasta o structurã de grup.
 x, y   x  y  x 2  y 2 ºi
def E9. Fie A n    S n  este permu-
 x, y   x  y  3
x3  y3 .
tare parã .
Care dintre perechile  G,  ,  G,  a) Sã se arate cã  A n,  este grup,
este un grup?
(grupul altern de ordinul n).
E5. Pe mulþimea G   2, 2 se considerã b) Pentru ce valori ale lui n grupul
A n este comutativ?
legile de compoziþie G  G  G,
45
APROFUNDARE
 2x 3y  a) Sã se arate cã dacã ,   (0, +),
A1. Fie G    x, y  Q, atunci f  f  f .
 y 2x 
b) Sã se arate cã  F ,   este un grup

4x2  3y2  1 . Sã se arate cã G este
abelian.
grup comutativ în raport cu înmul-
þirea matricelor. A9. Sã se determine a, b  Z*, astfel
încât legea de compoziþie Z  Z  Z,
  x y def
A2. Fie G   A    x, y  Z3 , (x, y) x  y  ax + by + 1 sã
  y x  determine pe Z o structurã de grup.
det  A   1  .
 A10. Fie (G1,  ), (G1, ) douã grupuri ºi E =
a) Sã se determine câte elemente = G1  G2. Pe mulþimea E se defineºte
are mulþimea G. legea de compoziþie E  E  E, (a, b) 
b) Sã se arate cã (G,  ) este grup. def
 (c, d)  (a  c, b  d). Sã se ara-
A3. Pe mulþimea E = R*  R se considerã te cã (E, ) este un grup, numit
legea de compoziþie E  E  E, produsul direct al grupurilor G1 ºi
(a, b)  (c, d) = (ac, ad + b). Sã se G2.
arate cã (E,  ) este grup.
A11. Sã se alcãtuiascã tabla grupului:
 1 x   a) (Z2  Z2, +);
A4. Se considerã G =   x  R  ºi
 0 1   b) (Z2  Z3, +);
legea de compoziþie G  G  G, c) (Z3  Z2, +).
 1 1  1 1  A12. Pentru un punct oarecare M din
(A, B)  A  B =   AB  .
 0 1 0 1  planul P raportat la reperul cartezian
Perechea (G,  ) este grup? xOy se noteazã cu M1, M 2 , M 3
A5. Pe mulþimea G = R \ a se defineº- simetricele acestuia faþã de Ox,
Oy, respectiv punctul O. Fie
te legea de compoziþie G  G  G,
x  y = xy — 2x — 2y + b. Sã se deter- funcþiile s i : P  P , i  1, 3 date de
mine a, b  R, astfel încât  G,  sã relaþiile: s 0  M   M, s1  M   M1,
fie un grup comutativ. s2  M  M2, s3  M  M3 ºi mulþimea
A6. Fie fa : R  R, fa(x) = ax + 1 — a ºi F   s 0 , s1, s2 , s 3  . Sã se arate cã:
F = fa  a  R*. Sã se arate cã a) F este parte stabilã în raport cu
 F ,  este grup. operaþia „  “ de compunere a
funcþiilor;
A7. Fie a  R ºi funcþiile fa : R  R, b)  F ,   este grup comutativ,
fa (x) = x  ch(a) + 1  x 2 sh(a) . (grupul lui Klein).
Dacã F = fa  a  R, sã se arate cã y
 F ,   este grup abelian.
M2 M
A8. Fie f : [1, +)  [1, +),
   
 
O x
x  x2  1  x  x2  1
f  x 

M3 M1
2
ºi F  fa a   0,   .
46
4 Reguli de calcul într-un grup

4.1. Puterea unui element într-un grup
Fie  G,  un grup în notaþie multiplicativã ºi a1, a 2 , , a n  G,

n  1. În grupul  G,  se defineºte produsul a1  a 2    a n în mod
recursiv, astfel:
a1  a2    a n   a1  a2    a n 1   a n .
În cazul particular când a1  a2    an  a, produsul a1  a2    a n 
 a  a    a se noteazã a n . Prin convenþie, pentru n  0 se considerã
a 0  e, e fiind elementul neutru al grupului.
 TEOREMA 10
Fie  G,  un grup în notaþie multiplicativã ºi a  G. Avem:
a) a m  a n  a m  n ,  m, n  N;
 
n
b) a m  a m  n ,  m, n  N.
Demonstraþie
Folosind asociativitatea operaþiei în grup se obþine:
a) a m  a n  (a  a  ...  a)  (a
  a  ...  a)  (a
  a  ...  a)  a m  n .

m n mn
 
b) a m n
 (a

m m
a  a
... )  (a
m
  a
 ...
a)  (a
  a
 ...
a)...(a
  a
 ...
a)  (a
  ...
a a)  amn. n

n m m m mn
 OBSERVAŢIE
În notaþie aditivã, proprietãþile anterioare se scriu:
(a  
 a  a)  m  a, ma  na   m  n  a ºi  m  n   a  m   n  a  .
 ...  
m
Pentru cazul în care n  Z ºi n < 0, puterea a n se defineºte astfel:
   
n 1
a n  a 1  a n , unde a 1 este elementul simetric al elementului a.
 TEOREMA 11
Fie  G,  un grup ºi a  G. Atunci:
   
1 n
a) a n  a 1 ,  n  Z;
47
b) a m  a n  a m  n ,  m, n  Z;
 
n
c) a m  a m  n ,  m, n  Z.
Demonstraþie
a) Pentru n < 0 rezultã:
1 n
       
1 n   1 1  n
an   a 1    a
n
 a  a
1
.
   
b) Pentru m, n  N se aplicã teorema 10.
Pentru m < 0, n < 0, putem scrie:
     a     
1 1  n 1 1 1
a m  a n  a m  a n  a m  a n  a m  a n  m  am n.
Fie m > 0 ºi n < 0. Dacã m  n , atunci existã r  N* , astfel încât m  n  r.
 
Rezultã a m  a n  a  n  r  a n  a r  a  n  a n  a r  a  n  n  a r  a m  n .
În cazul m  n se obþine m  n  r > 0.
 
n
Rezultã: a m  a n  (a  a  ...  a)  a 1
  (a  a  ...  a)  (a

1
  a 1
 ...  a 
1
)
m m n
 (a 1
  a 1
 ...  a 
1
) a  
1  m  n
 am n.
m  n
c) Dacã m, n  N proprietatea este adevãratã. Dacã m < 0, n > 0,
 a m    a m 
n
 a
n  m   n 
atunci avem:  a mn . Analog se analizeazã
celelalte situaþii. n
4.2. Legi de simplificare
 TEOREMA 12
Fie  G,   un grup.
a) Dacã x, y, z  G ºi x  y  x  z, atunci y  z, (legea simplificãrii
la stânga).
b) Dacã x, y, z  G ºi x  z  y  z, atunci x  y, (legea simplificãrii
la dreapta).
Demonstraþie
a) Fie x  y  x  z. Compunem la stânga cu simetricul x 1 al lui x
 
ºi rezultã x 1   x  y   x 1   x  z   x 1  x  y  x 1  x  z  e  y   
 e  z  y  z.
48
b) Fie x  z  y  z. Compunem la dreapta cu simetricul lui z ºi

   
rezultã  x  z   z 1   y  z   z 1  x  z  z 1  y  z  z 1  x  e  y  e 
 x  y. n
 OBSERVAŢII
1. În notaþie aditivã relaþiile anterioare se scriu:
x  y  x  z  y  z ºi x  z  y  z  x  y, reprezentând legile reducerii.
În particular, x  x  x  x  0.
2. Dacã  G,  este un grup finit, atunci în tabla lui Cayley a grupului,
pe fiecare linie (coloanã) toate elementele sunt distincte.
Într-adevãr, dacã, de exemplu pe linia i ar fi douã elemente egale, ele ar
avea forma a i  a k  a i  a m . Din legile de simplificare se obþine ak  am,
ceea ce nu se poate.
Exerciþiu rezolvat
 Fie mulþimea M  a, b, c, d ºi legea de compoziþie M  M  M,
 x, y   x  y, astfel încât  M,  este un grup. Sã se alcãtuiascã
tabla grupului, ºtiind cã b  a = b ºi b  b = c.
Soluþie  a b c d
Tabla incompletã a grupului, conform enun- a
þului, aratã ca în figura alãturatã. b b c
Deoarece b  a  b, rezultã b  a  b  e ºi c
din legea simplificãrii la stânga se obþine a = e. d
Pe linia a doua a tablei grupului trebuie sã aparã
ºi elementele a ºi d. Dacã b  d  d, ar rezulta b  e  a ºi nu se poate.
Rãmâne numai posibilitatea b  d  a ºi b  c  d.
Astfel, a doua linie este b, c, d, a.
Analog, a doua coloanã este b, c, d, a.
Produsul c  d nu poate fi egal cu c sau d, deoarece acestea apar ºi
pe linia a treia ºi nici cu a, deoarece acesta apare deja pe coloana a patra.
Rezultã cã c  d  b ºi, analog, d  c  b.
Observând elementele de pe liniile 3 ºi 4 se obþine c  c  a ºi d  d  a.
Probleme rezolvate
 0 1
 1. Fie A  M 2  Z  , A    . Sã se arate cã:
 1 1
 an a n 1 
a) A n    , unde a n  Z, n  N .
*
 n 1
a a n 2 
b) Pentru oricare m, n  N* are loc relaþia am  n  am 1  an 1  am  an .
49
Soluþie
a) Mulþimea M 2  Z  este parte stabilã a lui M 2  C  în raport cu
înmulþirea matricelor.
 a n bn 
Rezultã cã A n  M 2  Z  pentru oricare n  N* . Fie A n   ,
 cn dn 
n  1.
Din egalitatea A n 1  A n  A  A  A n se obþine pentru n  N*:
 an bn   0 1  0 1  an bn   bn an  bn   cn dn 
     sau   .
 cn dn   1 1  1 1  cn dn   dn cn  dn   an  cn bn  dn 
 an bn 
Aºadar, bn  cn ºi dn  an  bn. Rezultã cã A n   ,
 bn a n  bn 
 a n 1 bn 1 
n  N* , iar din egalitatea A n 1  A n  A se obþine  
 b n 1 a n 1  bn 1 
 bn a n  bn 
 .
 a n  bn a n  2bn 
 an a n 1 
Rezultã b n  a n 1 ºi astfel A n   .
 a n 1 a n  a n 1 
Din egalitatea A n  2  A n  A 2 se obþine:
 an 2 an 3   an a n 1  1 1   a n  a n 1 a n  2a n 1 
      
 a n  3 a n  2  a n  3   a n 1 a n  a n 1  1 2   a n  2a n 1 2a n  3a n 1 
ºi, prin urmare, an+2 = an + an+1.
 an a n 1 
Aºadar, A n   .
 a n 1 a n  2 
b) Folosim egalitatea A m  n  A m  A n ºi rezultã:

 am n a m  n 1   a m a m 1   a n a n 1 
   
 a m  n 1 a m  n  2   a m 1 a m  2   a n 1 a n  2 
 a m  a n  a m 1  a n 1 a m  a n 1  a m 1  a n  2 
 .
 a n  a m 1  a n 1  a m  2 a m 1  a n 1  a m  2  a n  2 
Din aceastã egalitate matricealã se obþine relaþia a m  n  a m  a n 
 a m 1  a n 1 pentru oricare m, n  N* .
 2. Fie  G,  un grup. Sã se arate cã pentru oricare a, b, c  G,

ecuaþiile ax  b, ya  b ºi azb  c au soluþie unicã.
50
Soluþie
Sã rezolvãm prima ecuaþie.
Avem succesiv: ax  b  ax  eb  ax  aa 1 b  ax  a a 1b .    
Folosind legea de simplificare la stânga se obþine x  a 1b.
Analog ya  b  ya  be  ya  b a 1a  ya  ba 1 a.    
Folosind regula de simplificare la dreapta
 REŢINEM!
se obþine y  ba 1.
Pentru ecuaþia azb  c, avem succesiv: ax  b  x  a 1b
azb  c  a  zb   c  zb  a 1c  z  a 1cb1. ya  b  y  ba 1

azb  c  z  a 1cb 1
EXERSARE
E1. Pe mulþimea G  C \ 1 se defineºte b) Sã se determine 4 n ºi x n , n  1,

legea de compoziþie G  G  G, x  G.
def
 x, y   x  y  x  y  xy.
E4. Pe mulþimea G   4,   se defineºte
a) Sã se arate cã  G,   este grup
legea de compoziþie G  G  G,
comutativ. def
b) Sã se calculeze în grupul G:  x, y  x  y  xy  4  x  y  20.
1  i  2
, 1  i  2
ºi i5 . a) Sã se arate cã  G,   este un
grup comutativ.
 1 2a   b) În grupul  G,   sã se determine
E2. Fie G    a  Z .
 0 1  
5 n ºi x n , n  1 ºi x  G.
a) Sã se arate cã G este grup comu-
tativ în raport cu înmulþirea matri-
celor. E5. Fie  G,   un grup ºi a, b  G astfel
b) Dacã A  G, sã se calculeze A , n încât ab  ba. Sã se arate cã:
n  N* . a) a 2 b  ba 2 ; b) a 2 b3  b3 a 2 ;
c) a n b  ba n ,  n  N.
E3. Se considerã mulþimea G   0,   \ 1
ºi legea de compoziþie G  G  G,
def
E6. Fie  G,   un grup, a, b  G ºi
 x, y   xy  x log 2 y
. x  aba 1. Sã se calculeze:
a) Sã se arate cã  G,   este grup a) x 2 ; b) x 5 ; c) x n , n  N* .
comutativ.
APROFUNDARE
A1. Fie  G,   un grup ºi a, b  G, a) a n b  ba n ,  n  Z;
astfel încât ab  ba. Sã se arate cã: b) a m b n  b n a m ,  m, n  Z.
51
 G,   un grup ºi a, b  G,
 
A2. Fie n
b) dacã  n  Z*, astfel ca aba1  e,
astfel încât a  b2 ºi b  a 2 . Sã se
arate cã: atunci b n  e.
a) dacã x  aba, atunci x 3  e;
A9. Fie  A,   un grup, A  a, b, c, d, e .
b) dacã x  aba 1, atunci x 3  e. Dacã ab  d, ca  e, dc  b, sã se
alcãtuiascã tabla grupului.
A3. În grupul  G,   se considerã ele-
mentele a ºi b, astfel încât ab  e. A10. Fie  G,   un grup. Sã se arate cã
Sã se arate cã ba  e. G este comutativ dacã are loc una
dintre situaþiile:
A4. Fie  G,   un grup ºi a, b  G, astfel a) x 2  e,  x  G;
încât ab2  e. Sã se arate cã ab  ba. b)  xy   x 2 y 2 ,  x, y  G;
2
A5. Fie  G,   un grup ºi x, y  G

1
c)  xy   x 1y 1,  x, y  G;
astfel încât x 5  e ºi y 2  xyx 1.
d) xy 1  yx 1,  x, y  G \ e ;
Sã se arate cã y 31  e.
e) x 3  e ºi x2 y2  y2x2 ,  x, y  G;
A6. În grupul  G,   se considerã ele-
f) x 3  e ºi  xy    yx  ,  x, y  G;
2 2
mentele a, b, c astfel încât abc  e.

Sã se arate cã: a) bca  e; b) cab  e. g) xy 1  x 1y,  x, y  G \ e .
1 2 3 4
A7. Se considerã grupul  G,  ºi a, b  G, A11. Fie , ,   S 4 ,    ,
3 1 4 2
astfel încât aba  bab. Sã se arate
 1 2 3 4   1 2 3 4
cã a 5  e, dacã ºi numai dacã  ,    .
2 1 4 3 2 4 1 3
b5  e. Sã se rezolve ecuaþiile:
A8. Fie  G,   un grup ºi a, b  G. Sã se a) x  ; b) x  ;
arate cã: c) x  ; d) x  x;
a) dacã x  aba1, atunci xn  abna1, e) x 2  ; f) x 2  ;
 n  Z; g)  201  x  407 .
DEZVOLTARE
D1. Fie  G,   un grup cu proprietatea  m, n   1, astfel încât  xy m   yx m

xy  zx  y  z. Sã se arate cã
ºi  xy    yx  ,  x, y  G. Sã se
n n
grupul G este comutativ.
arate cã G este grup comutativ.
D2. Fie  G,   un grup ºi a  G. Sã se
D4. Fie  G,   un grup. Sã se arate cã
arate cã dacã xa 3  ax 3 ,  x  G,
atunci G este comutativ. dacã existã n  N* , astfel încât pen-
tru oricare x, y  G,  xy  i  xiyi,
D3. Se considerã un grup  G,   , cu
i   n, n  1, n  2 , atunci grupul
proprietatea cã existã m, n  N* , G este comutativ.
52
5 Morfisme de grupuri
Fie  G1,   ºi  G2 ,  douã grupuri.
v DEFINIÞII
• Funcþia f : G1 G2 se numeºte morfism (omomorfism) de grupuri
dacã f  x  y   f  x   f  y  ,  x, y  G1.
• Funcþia f : G1  G2 se numeºte izomorfism de grupuri dacã f este
morfism de grupuri ºi este funcþie bijectivã.
• Grupurile  G1,   ºi  G2 ,  se numesc
x f x
grupuri izomorfe ºi se scrie G1  G2 , dacã
între ele existã cel puþin un izomorfism de x  y f x  f  y
grupuri.
y f y
 Exemple f
G1 G2
 Funcþia f : Z  1, 1 , f  n    1
n
este morfism între
grupurile  Z,   ºi 1, 1 ,  .
mn
Într-adevãr, avem: f  m  n    1   1   1  f  m   f  n  ,  m, n  Z.
m n
 Funcþia f : R   0,   , f  x   2 x este izomorfism între grupurile  R,   ºi

  0,   ,  . Într-adevãr, funcþia exponenþialã f este bijectivã ºi: f  x  y   2x  y 
 2 x  2 y  f  x   f  y  ,  x, y  R.
Aºadar, grupurile  R,   ºi   0,   ,  sunt izomorfe.
 Fie In  C   M n  C  mulþimea matricelor de ordinul n, inversabile. Funcþia
f : In  C   C , f  A   det  A  este morfism între grupurile
*
 I n  C  ,  ºi  C * ,  ,
deoarece f  A  B   det  A  B   det  A   det  B   f  A   f  B  ,  A, B  In  C  .
Problemã rezolvatã
 Pe mulþimea Z se considerã legile de compoziþie:
def
Z  Z  Z,  x, y   x  y  x  y  1;
def
Z  Z  Z,  x, y   x  y  x  y  5.
a) Sã se arate cã  Z,   ºi  Z,   sunt grupuri.
b) Sã se determine a, b  Z, pentru care funcþia f : Z  Z,
f  x   ax  b, este izomorfism între grupurile  Z,   ºi  Z,   .
53
Soluþie
a) Se verificã axiomele grupului.
b) Funcþia f este morfism de grupuri dacã f  x  y   f  x   f  y  ,
 x, y  Z. (1)
Din relaþia (1) se obþine: a  x  y  1  b  ax  b  ay  b  5,  x, y  Z,
relaþie din care rezultã a  b  5.
Aºadar, f  x   ax  a  5.
Pentru ca f sã fie bijectivã este necesar ca f sã fie injectivã ºi
surjectivã.
Din surjectivitatea funcþiei f, pentru y  a  4 trebuie sã existe x  Z,
astfel încât f(x) = a — 4.
Rezultã cã ax  1, de unde se obþine a  1,  1 .
Funcþiile f sunt: f  x   x  4 ºi f  x    x  6, care se constatã cã
sunt bijective.
 TEOREMA 13
Fie  G1,  ºi  G2 ,  douã grupuri cu elementele neutru e1 ºi e2 ,
ºi f : G1  G2 un morfism de grupuri. Atunci:
a) f  e1   e2 ;
  
b) f x 1   f  x   ,  x  G1;
1
c) f  x    f  x   ,  x  G
n
n
1 ºi n  Z.
Demonstraþie
f morfism
a) Avem: f  e1   f  e1  e1   f  e1   f  e1  .
Simplificând cu f  e1  în grupul G2 se obþine f  e1   e2 .
   
b) Avem: f  x   f x 1  f x  x 1  f  e1   e2 ,  x  G.
Din aceastã relaþie rezultã: f  x    f  x  

1
 
 f  x   f x 1 ºi, aplicând
legea de simplificare la stânga cu f  x  , se obþine relaþia cerutã,
  1
f x 1   f  x   ,  x  G1.
c) Pentru n  0 rezultã f  e1   e2 , adicã relaþia a).
Pentru n  N* , avem succesiv:
     
f x n  f x  x n 1  f  x   f x n 1    f  x   f  x   ...  f  x    f  x   .
  
n
54
Pentru n < 0, avem succesiv:
      
n  n 1  n 

f x n  f  x 1 1
 f  x    f  x  . n
n
 f x
 
 OBSERVAŢIE
• În scriere aditivã, relaþiile anterioare se scriu:
a) f  0   0;
b) f   x   f  x  ,  x  G1;
c) f  nx   n f  x  ,  x  G1 ºi n  Z.
 TEOREMA 14
Fie grupurile  G1,  ,  G2 ,  ºi  G3 ,  .
a) Dacã f : G1  G2 ºi g : G2  G3 sunt morfisme de grupuri,
atunci h : G1  G3 , h  g  f este morfism de grupuri.
b) Dacã f : G1  G2 este izomorfism de grupuri, atunci
f 1 : G2  G1 este izomorfism de grupuri.
Demonstraþie
a) Avem succesiv:
h  xy   g  f  xy    g  f  x   f  y    g  f  x    g  f  y    h  x   h  y  ,  x, y  G1.
b) Funcþia f 1 : G2  G1 este bijectivã.
Fie y1, y 2  G2 . Deoarece f : G1  G2 este funcþie bijectivã, rezultã
cã existã x1, x 2  G1, astfel încât f  x1   y1 ºi f  x 2   y 2 .
Avem: f 1  y1  y 2   f 1  f  x1   f  x 2    f 1  f  x1  x 2    x1  x 2 
 f 1  y1   f 1  y 2  .
Aºadar, f 1 este izomorfism de grupuri. n
v DEFINIÞII
Fie  G,  un grup.
• Un morfism f : G  G se numeºte endomorfism al grupului G.
• Un izomorfism f : G  G se numeºte automorfism al grupului G.
Mulþimea endomorfismelor unui grup G se noteazã End  G  , iar
mulþimea automorfismelor lui G se noteazã Aut  G  .
55
 TEOREMA 15
Fie  G,  un grup. Atunci:
a)  End  G  ,   este monoid;
b)  Aut  G  ,   este grup.
Demonstraþie
a) Din teorema 14 rezultã cã dacã f, g  End  G  , atunci ºi
f  g  End  G  . Compunerea funcþiilor este asociativã, deci ºi compunerea
endomorfismelor lui G este asociativã. Funcþia identicã 1G este
endomorfism al lui G. În concluzie,  End  G  ,   este monoid.
b) Dacã f, g  Aut  G  , din teorema 14 rezultã cã f  g  Aut  G  .
Compunerea funcþiilor pe Aut  G  este asociativã ºi admite pe
1G  Aut  G  element neutru. Dacã f  Aut  G  , atunci ºi f 1  Aut  G  ,
având în vedere teorema 14. Aºadar,  Aut  G  ,   este grup. Se observã
cã  Aut  G  ,   este grupul unitãþilor monoidului  End  G  ,   . n
 Exemplu
Fie  Z,   grupul aditiv al numerelor întregi.

a) Sã se determine monoidul  End  Z  ,   .
b) Sã se determine Aut  Z  ºi sã se arate cã grupurile  Aut  Z  ,  ºi  Z2 ,   sunt
izomorfe.
Soluþie
a) Fie f  End  Z  . Rezultã cã f  n   f  n  1  n f 1 ,  n  Z, (teorema 13).
Fie a  f 1 ; atunci un endomorfism al lui Z este funcþia fa : Z  Z, fa  x   ax.
În concluzie, End  Z   fa a  Z .
b) Deoarece Aut  Z   End  Z  , rezultã cã automorfismele lui Z sunt de forma
fa  x   ax. Dacã funcþia fa este surjectivã, atunci rezultã cã existã x  Z astfel încât
fa  x   1. Din aceastã relaþie rezultã cã ax  1 ºi de aici a  1, 1 .
Aºadar, Aut  Z   f1, f 1 .
  
Definim  : Z 2  Aut  Z  , astfel:  0̂  f1,  1  f 1.
Evident, funcþia  este bijectivã. De asemenea,  este ºi morfism de grupuri,
deoarece:
 0    
 0
  0
  f ºi  0
1
  0
   
  f f  f ;
1 1 1
 0    1      1   f1  f1  f1;

  1   1  f ºi  0
 1  1     0  1     1 1 1
  f ºi  1   1  f  f  f .
Aºadar, are loc izomorfismul de grupuri:  Z 2 ,     Aut  Z  ,   .
56
 COMENTARIU
a) Cele douã table ale operaþiilor grupurilor  f1 f1  0 ˆ 1ˆ
sunt redate alãturat. f1 f1 f1 , 0ˆ 0ˆ 1ˆ
Se observã cã aceste table au aceeaºi f ˆ
1 f 1 f1 1ˆ 1ˆ 0
 e a
structurã cu urmãtoarea tablã: e e a.
a a e
b) În general, douã grupuri cu un numãr finit de elemente sunt
izomorfe dacã tablele operaþiilor lor sunt la fel structurate.
 TEMĂ DE PROIECT
1. Sã se arate cã funcþia f : C*  R*, f(z) = z este morfism între grupurile
(C*,  ) ºi (R*,  ).
2. Se noteazã C (R) mulþimea funcþiilor continue pe R ºi C1 (R) mulþimea
funcþiilor derivabile pe R cu derivata continuã. Sã se arate cã:
a) (C (R), +), (C 1(R), +) sunt grupuri comutative.
b) Sã se arate cã funcþia  : C 1(R)  C (R), (f) = f , unde f  este derivata
funcþiei f, este morfism de grupuri.
c) Sã se determine mulþimea M = f  C 1(R) (f) = 0.
EXERSARE
E1. Fie  G,  un grup, unde G = Z, Q, R,      

b) f : Q 7  Q 7 , f a  b 7  a  b 7
C, ºi a  G. Sã se arate cã f : G  G, este automorfism de grupuri.
f  x   ax este un endomorfism de
grupuri. În ce caz f este automor- E5. Se considerã mulþimea:
fism de grupuri?  
 x x
M   A(x) A(x) =   , x  R .
E2. Fie  C,  grupul aditiv al numerelor  0 x 
complexe. Sã se arate cã f : C  C, Sã se arate cã:
f  z   z este automorfism de a)  M,   este grup;
grupuri. b) f : R  M, f  x   A  x  este izo-
E3. Fie  C , 
*
grupul multiplicativ al morfism de grupuri între  R,   ºi
numerelor complexe. Sã se arate  M,   .

cã f : C *  C * , f  z   z este auto- E6. Pe mulþimea R se definesc legile de
morfism de grupuri. compoziþie x  y = x  y  a,
x  y = x  ay  1. Sã se determine
E4. Notãm Q  7  = a  b 7 
a, b  Q . a, b  R pentru care f : R  R,
Sã se arate cã: f  x   x  b, sã fie izomorfism între
  7  ,   este grup comutativ;
a) Q grupurile  R,   ºi  R,   .
57
E7. Fie G   3, 3  ºi legea de compo- b)  F,   este izomorf cu grupul lui

9x  9y Klein.
ziþie pe G, x  y = . Sã se
9  xy
arate cã: E9. Fie F   f1, f2, f3 unde fi : R \ 0, 1 
a)  G,   este grup comutativ;  R \  0, 1 , i  1, 3 ºi f1  x   x,
3x 1 1
b) f : G  R, f  x   log 2este f2  x   , f3  x   1  . Sã se
3x 1 x x
izomorfism între grupurile  G,   arate cã:
a)  F,   este grup comutativ;
ºi  R,   .
b)  F,     Z 3 ,   .
E8. Fie F   f1, f2, f3, f4 unde fi : R*  R*,
E10. Fie  G,   un grup ºi a  G. Pe G
i  1, 4 ºi f1  x   x, f2  x    x,
se defineºte legea de compoziþie
1 1
f3  x   , f4  x    . G  G  G,  x, y   x  y  xay. Sã
x x
Sã se arate cã: se arate cã  G,   este un grup ºi
a)  F,   este grup comutativ;  G,     G,   .
APROFUNDARE
 1 a  A4. Pe mulþimea G   3,    se consi-

A1. Fie G   A  a  =   a  R  . Sã
  0 1   derã legea de compoziþie x  y =
se arate cã: = xy  3x  3y  12.
a)  G,   este un grup comutativ; a) Sã se arate cã  G,   este un grup
b)  G,     R,   . comutativ.
b) Sã se determine a, b  R, pentru
  care f : R *  G, f  x   ax  b este
1 0 a 
  2
 izomorfism între grupurile
  a  
A2. Fie G  A  a =  a 1   a  R .
2
  0,    ,   ºi  G,   .
   
 0 0 1    cos  sin   
    G1     R
A5. Fie 
Sã se arate cã:   sin  cos   
a)  G,   este un grup comutativ; ºi G 2  z  C 
z  1 . Sã se arate
b)  G,     R,   .
cã  G1,   ºi  G2,  sunt grupuri
izomorfe.
 0 1 0
   a 2b 
A3. Fie A   0 0 1  ºi mulþimea A6. Fie G1   2 2
 a,b  Q, a  2b = 1
 1 0 0   b a  
 
 
M  An n  1 . Sã se arate cã  M,  ºi 
G2  x  y 2 x, y  Q, x 2 
este un grup comutativ izomorf

cu un grup multiplicativ de

2y 2  1 . Sã se arate cã grupurile
numere complexe.  G1,   ºi  G 2 ,   sunt izomorfe.
58
   este automorfism al grupului G

A7. Fie G    ,  ºi legea de compo- ( fa se numeºte automorfism interior
 2 2
ziþie G  G  G,  x, y   x  y = al grupului G).
= arctg  tg x  tg y  . Sã se arate cã: A10. Fie  G,   un grup. Sã se arate cã

a)  G,   este un grup comutativ; f : G  G, f  x   x 1 este auto-
b)  G,     R,   . morfism al grupului G dacã ºi
A8. Fie G  1,    ºi legea de compo-
numai dacã G este comutativ.
ziþie G  G  G,  x, y   x  y  A11. Se considerã funcþia fa : G  G,
 2 2 2
x y  x  y  2. 2  ax, x  0
fa  x    ºi
a) Sã se arate cã  G,   este un  0, x  0
grup comutativ.  
F  fa a   0,   . Sã se arate cã:
b) Sã se determine a, b  R, pentru a)  F,   este grup comutativ;
care funcþia f :  0,  G, f  x  ax  b
este izomorfism între grupurile
b)  F,      0,    ,   .
  0,    ,   ºi  G,   . A12. Sã se arate cã grupurile  G,   cu trei
A9. Fie  G,   un grup ºi a  G. Sã se elemente sunt izomorfe cu  Z 3 ,   .
arate cã fa : G  G, fa  x   axa 1
DEZVOLTARE
D1. Sã se arate cã: D3. Fie (G,  ) un grup abelian. Sã se
 
a)  R,    R* ,  ;
arate cã grupurile (Z, +) ºi (Hom(Z,
G), +) sunt izomorfe.
b)  Q * ,     Q * ,   . D4. Sã se determine: a) Hom(Z, Z);
b) Hom(Q, Q), c) Hom(Q, Z).
D2. Fie (G1,  ) ºi (G2,  ) douã grupuri D5. Sã se arate cã:
abeliene ºi Hom(G1, G2) = f : G1  a) grupul (Z2  Z2, +) este izomorf
 G2  f morfism de grupuri. Sã se cu grupul lui Klein (K,  );
arate cã (Hom(G1, G2), +) este un b) grupul (Z2  Z3, +) este izomorf
grup abelian. cu grupul (Z6, +);
c) (Zm  Zn, +)  (Zmn, +)  (m, n) = 1.
6 Subgrupuri
Fie  G,  un grup în notaþie multiplicativã ºi H  G o submulþime
nevidã.
v DEFINIÞIE
• Mulþimea H se numeºte subgrup al lui G, dacã perechea  H, 
formeazã grup.
59
 Exemple
  Z,   este subgrup al grupurilor aditive  Q,   ,  R,   ,  C,   .
   0,    ,     
este subgrup al grupurilor multiplicative R*,  ºi C*,  .
 Fie GL n  C  mulþimea matricelor inversabile de ordin n cu elemente numere com-
plexe ºi M mulþimea matricelor de ordinul n cu determinantul egal cu 1. Perechea
 M,  este subgrup al grupului  GL n  C  ,  .
 Fie  K,  grupul lui Klein. Mulþimile H1  e, a , H2  e, b , H3  e, c sunt sub-
grupuri ale lui K.
 Mulþimea H  0,  2
 
 este un subgrup al grupului  Z ,   .
4
v DEFINIÞII
• Dacã  G,  este un grup cu elementul neutru e, atunci e ,  ºi
 G,  sunt subgrupuri ale lui G, numite subgrupuri improprii.
• Orice subgrup al lui G diferit de subgrupurile e ºi G se numesc
subgrupuri proprii.
 TEOREMA 16
Fie  G,  un grup ºi H un subgrup al lui G.
a) Dacã e  G ºi e  H sunt elementele neutre în G ºi H, atunci
e  e.
b) Dacã x  H, iar x  ºi x  sunt simetricele lui x în G, respectiv
în H, atunci x   x .
Demonstraþie
a) Folosind proprietatea elementului neutru rezultã e  e  e, în
grupul G, ºi e  e  e în H. Din egalitatea e  e  e  e, cu legea de
simplificare la dreapta, se obþine e  e.
b) În grupul G, avem x   x  e, iar în grupul H existã egalitatea
x   x  e. Rezultã x   x  x   x. Folosind legea de simplificare la dreapta
se obþine x   x . n
Din teoremã rezultã cã elementul neutru al unui grup (G,  ) este
element neutru în oricare subgrup H al sãu, iar simetricul unui
element x  H coincide cu simetricul lui x în G.
 TEOREMA 17
Fie  G,  un grup ºi H o submulþime nevidã a lui G. Urmãtoarele
afirmaþii sunt echivalente:
a) H este subgrup al lui G;
60
b)  x, y  H  xy 1  H;
c) 1. H este parte stabilã a lui G;
2.  x  H  x 1  H.
Demonstraþie
a)  b) Dacã H este subgrup al lui G, atunci  H,  este grup. Fie x,
y  H. Din teorema 16 rezultã cã y 1  H. Deoarece H este parte stabilã
a lui G se obþine cã xy 1  H.
b)  c) Fie x  H. Atunci x 1  H ºi din b) rezultã x  x 1  H, deci
e  H. Folosind b) pentru x  e ºi y  x 1 se obþine cã x 1  e  x 1  H.
Aºadar, H conþine odatã cu un element ºi simetricul acestui element.
 
1
Fie x, y  H. Atunci y 1  H, iar din b) rezultã cã x  y  x  y1  H.
Aºadar, H este parte stabilã a lui G.
c)  a) Sã arãtãm cã  H,  este grup. Din ipotezã rezultã cã H
este parte stabilã a lui G în raport cu operaþia indusã. Proprietatea de
asociativitate a operaþiei grupului G este moºtenitã ºi de operaþia
indusã pe H. Dacã x  H, din ipoteza cã x 1  H rezultã cã e  x  x 1 
 H.
În concluzie, (H,  ) este grup, deci este subgrup al lui G. n
Probleme rezolvate
 1. Fie  G1,  ºi  G2 ,  douã grupuri cu elementele neutre e1 ºi e2 ,
iar f : G1  G2 un morfism de grupuri. Sã se arate cã mulþimile:
  
Ker f  x  G1 f  x   e2  G1, Im f  f  x  x  G1  G2 
sunt subgrupuri ale grupurilor G1, respectiv G2 .
Soluþie
Sã arãtãm cã Ker f este subgrup al grupului G1. Fie x, y  Ker f.
   
Atunci f  x   e2 ºi f  y   e2 ºi se obþine: f x  y 1  f  x   f y 1  f  x  
  f  y 
1
 e2  e21  e2 , deci xy 1  Ker f. Conform teoremei 17 rezultã
cã Ker f este subgrup al grupului G1.
Sã arãtãm cã Im f este subgrup al grupului G2 .
Fie x, y  Im f. Atunci existã x1, y1  G1, astfel încât f  x1   x ºi
f  y1   y.
61
Din x1  y1  G1 se obþine cã x  y 1  f  x1    f  y1  
1
 
 f  x1   f y11 
 
 f x1  y11  Im f, deci Im f este subgrup al grupului G2 .
Subgrupurile Ker f ºi Im f se numesc nucleul, respectiv imaginea
morfismului f.
2. Fie  G,  un grup ºi H o submulþime nevidã ºi finitã a lui G. Sã

se arate cã urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
a) H este subgrup al grupului G;
b) H este parte stabilã a lui G în raport cu operaþia grupului G.
Soluþie
a)  b) Se aplicã teorema 17.
b)  a) Fie H   x1, x 2 , ..., x n  parte stabilã a lui G.
Vom arãta cã dacã x  H, atunci x 1  H. Deoarece H este parte
stabilã a lui G rezultã cã elementele xx1, xx 2 , ..., xx n  H, deci  xx1,
xx 2 , ..., xx n   H. Deoarece elementele xx1, xx 2 , ..., xx n sunt distincte
douã câte douã, rezultã cã  xx1, xx 2 , ..., xx n   H. Din x  H rezultã cã
existã i  1, 2, ..., n , astfel încât x  x  x i . Folosind legea de simplifi-
care la stânga în grupul G se obþine cã x i  e, deci e  H. Atunci existã
j  1, 2, ..., n astfel încât e  x  x i , de unde rezultã cã x 1  H. Conform
teoremei 17 se obþine cã H este subgrup al grupului G.
 3. Fie  G,  un grup ºi H1, H2 , subgrupuri ale lui G. Sã se arate cã

H1  H2 este subgrup al lui G.
Soluþie
Fie x, y  H1  H2 . Rezultã cã x, y  H1 ºi x, y  H2 . Deoarece H1
ºi H2 sunt subgrupuri, conform teoremei 17 rezultã cã x  y 1  H1 ºi
x  y 1  H2 , de unde se obþine cã x  y 1  H1  H2 . Aºadar, H1  H2 este
subgrup al grupului G.
 OBSERVAŢII
• Dacã H1, H2 , ..., Hn sunt subgrupuri ale lui G, atunci H1  H2  ... 
 Hn este subgrup al lui G.
• Dacã H1, H2 sunt subgrupuri proprii ale lui G, atunci G  H1  H2 .
Într-adevãr, dacã presupunem cã G  H1  H2 , fie x, y  G, astfel încât
x  G \ H2 ºi y  G \ H1. Deoarece x, y  G, rezultã cã xy  H1 sau
62
xy  H2 . Dacã, de exemplu, xy  H1, atunci existã h1  H1, astfel ca

xy  h1. Atunci y  x 1  h1  H1, în contradicþie cu y  G \ H1.
Analog se aratã cã xy  H2 . Aºadar, G  H1  H2 . Rezultã cã orice
grup nu se poate scrie ca reuniune de douã subgrupuri proprii.
Subgrupurile grupului aditiv  Z,  
Fie  Z,   grupul aditiv al numerelor întregi.
 TEOREMA 18
Fie H  Z o mulþime nevidã. Atunci H este subgrup al grupului
 Z,   dacã ºi numai dacã existã n  N, astfel încât
H  nZ = nx x  Z .
Demonstraþie
„  “ Sã arãtãm cã pentru  n  N, mulþimea H  nZ este subgrup
al lui Z.
• Pentru n  0 rezultã 0  Z  0 ºi se obþine subgrupul nul.
• Pentru n  1 rezultã 1 Z  Z ºi se obþine subgrupul total.
Fie n  2 ºi H  nZ. Dacã x, y  nZ, existã p, q  Z, astfel încât
x  np ºi y  nq. Atunci x  y  np  nq  n  p  q   nZ  H.
Conform teoremei 17, H este subgrup.
„  “ Sã arãtãm cã dacã H este subgrup, atunci existã n  N* ,
astfel încât H  nZ. Dacã H este subgrup impropriu, atunci
H  0  0Z sau H  Z  1Z.
Fie H subgrup propriu al lui Z ºi x  H. Rezultã cã  x  H, deci
mulþimea H conþine ºi numere strict pozitive. Notãm cu n cel mai mic
numãr pozitiv nenul din H.
Deoarece H este subgrup, rezultã cã 0  H, iar din faptul cã n  H
se obþine cã n  p  H, pentru oricare p  Z. În concluzie, nZ  H.
Sã arãtãm incluziunea reciprocã H  nZ.
Fie x  H. Din teorema împãrþirii cu rest, rezultã cã existã p, r  Z
astfel încât x  np  r, 0  r  n  1. Dacã r  0, din relaþia r  x  np  H,
rezultã cã r  H. Deoarece r  n, se contrazice faptul cã n este cel mai
mic numãr pozitiv din H. Aºadar, r  0 ºi x  np  nZ, de unde se
obþine H  nZ.
În concluzie, H  nZ ºi teorema este demonstratã. n
63
 Fie  Z,   grupul aditiv al numerelor întregi. Sã se determine inter-
secþia subgrupurilor 2Z ºi 3Z.
Soluþie
Fie x  2Z  3Z; rezultã cã x  2Z ºi x  3Z, deci existã m, n  Z,
astfel încât x  2m ºi x  3n.
Rezultã cã 2m  3n ºi se obþine cã n este numãr par, n  2k.
Aºadar, x  6k  6Z, deci 2Z  3Z  6Z.
Sã arãtãm ºi incluziunea reciprocã. Fie x  6Z, deci x  6p, cu p  Z.
Atunci x  6p  2   3p   2Z ºi x  3   2p   3Z, deci x  2Z  3Z.
În concluzie, 2Z  3Z  6Z.
EXERSARE
E1. Fie M  2 n  
n  Z . Sã se arate cã b) Sã se arate cã dacã A  Z 6 este
parte stabilã în raport cu adunarea ºi
 M,  este subgrup al grupului Q*,  .   1  A, atunci A  Z 6 . Generalizare.
E2. Se considerã mulþimea E5. Fie  G,   un grup. Sã se arate cã:

 a 0 
M  
 a) mulþimea Z  G    x  G ax  xa,
 a, b  R *  . Sã se arate
 0 b    a  G este subgrup al lui G, nu-
cã  M ,   este subgrup al grupului mit centrul grupului G;
U M 2  C   ,  .
b) G este comutativ dacã ºi numai
dacã G  Z  G  .
 a 0  
E3. Fie M   a, b  R*  ºi E6. Sã se determine subgrupurile gru-

 0 b   pului lui Klein,  K,   , K  e, a, b,
 a 0   c ºi sã se arate cã grupul K se
M 1    a  R*  .
 0 a   poate scrie ca reuniunea a trei
subgrupuri proprii.
a) Sã se arate cã  M ,  ºi  M 1,  
sunt grupuri. E7. Fie M  Z, M  2x  3y x, y  Z .
b)  
M 1,  este subgrup al grupului Sã se arate cã  M,   este subgrup
 M ,  . al lui  Z,   .
 2,
E4. Fie M  Z 6 , M  0,  4
 .
  E8. Sã se arate cã mulþimile:
 a 2b  
a) Sã se arate cã  M,   este sub- M 1    a, b  R  ,
 0 0  
grup al lui  Z 6 ,   .
64
 a b   det  A   1 .

M 2    a, b, c  R  sunt sub-
 0 c   Sã se arate cã  SL 2  R  ,   este sub-

grupuri ale grupului M 2  R  ,  .  grup al grupului GL 2  R  , numit
grupul special liniar.
  a b
E9. Fie SL 2  R    A =    M 2 R
  c d
APROFUNDARE
A1. Fie  G,   un grup ºi H1, H 2 douã A6. Sã se determine subgrupurile G ale

subgrupuri ale sale. Sã se arate cã grupului  R,   astfel încât funcþia
dacã H1  H 2 este subgrup al lui f : G  R*, f  x  cos  x sã fie mor-
G, atunci H1  H 2 sau H 2  H1.
fism între grupurile  G,  ºi R*,  .  
A2. Fie  G1,   ºi  G 2 ,   douã grupuri ºi
A7. Fie  G,   un grup ºi f : G  G endo-
H  G1, un subgrup al lui G1. Sã
se arate cã dacã f : G1  G 2 este morfism de grupuri. Sã se arate cã:
morfism de grupuri, atunci mulþi- 
a) H  x  G f  x  x  este sub-

mea f  H   f  x  xH  este subgrup al grupului G;
b) dacã G este comutativ, atunci
 
grup al lui G 2 .
mulþimea H1  x  G f  x   x 1
A3. Fie H1 ºi H 2 subgrupuri ale grupului este subgrup al lui G.
comutativ  G,   ºi H  h1  h2
A8. Fie f : Z  Zn un morfism între gru-
h1  H1 ºi h2  H 2  . Sã se arate
purile  Z,   ºi  Zn,   . Sã se de-
cã  H,   este subgrup al lui G. termine Ker f.
A4. Fie  G,   un grup ºi H   x  G A9. Fie m, n  N* . Sã se demonstreze cã

x 2  e . Mulþimea H este subgrup nZ  mZ   m, n Z, unde  m, n este
cel mai mic multiplu comun al
al lui G?
numerelor m ºi n.
A5. Fie  G,   un grup ºi H un subgrup A10. Fie  G,   un grup, H un subgrup

propriu al sãu. Sã se arate cã dacã
al sãu ºi x  G. Sã se arate cã mul-
f, g : G  G sunt douã morfisme de
grupuri, astfel încât f  x   g  x  ,
þimea xHx 1  xhx 1  hH  este
 x  G \ H, atunci f  g. subgrup al lui G.
65
7 Grupuri finite
Fie  G,  un grup. Grupul  G,  se numeºte grup finit dacã mul-
þimea G este finitã. Dacã G  a1, a 2 , ..., a n  , numãrul n  N* se nu-
meºte ordinul grupului ºi se noteazã ord  G  .
Deoarece ord  Z n   n rezultã cã existã grupuri finite de orice ordin.
7.1. Subgrupul generat de un element
Fie  G,  un grup ºi a  G. Se noteazã a  a n  

n  Z mulþimea
puterilor întregi ale elementului a.
Mulþimea a este parte stabilã a lui G.
Dacã x, y  a , atunci existã p, q  Z, astfel încât x  a p ºi y  a q .
 
1
Atunci xy 1  a p  a q  a p  a q  a p  q  a .
Conform teoremei 16 rezultã cã a este subgrup al grupului G,
numit subgrupul ciclic generat de elementul a  G.
 Exemple
 e  e ºi este subgrupul nul al grupului G.
 În grupul  Z,   avem: 2  2Z, 3  3Z ºi, în general, n  nZ.
 
 În grupul C*,  avem: i  1, 1, i,  i  U4 .
 În grupul  Z 8 ,   avem: 2  2,
  0,  4
, 6
 ,   
  0,
4  4 , 1  Z .
8
 OBSERVAŢIE
• În oricare grup  G,  avem: x  x 1 .
7.2. Ordinul unui element într-un grup

Fie  G,  un grup ºi a  G.
v DEFINIÞII
• Se numeºte ordin al elementului a ºi se noteazã ord  a  ordinul
subgrupului a .
• Un element a  G se numeºte de ordin finit dacã ord  a   N* ºi de
ordin infinit în caz contrar.
66
 Exemple
În orice grup  G,  , ord  e   1. Elementul neutru al grupului este singurul element

de ordinul 1.
În grupul Klein  K,  , oricare element x  e are ordinul 2.

În grupul  Z 4 ,   avem: ord 2
  
  4, ord 1  4.
  2, ord 3

 OBSERVAŢIE
• Dacã a  G se observã uºor cã ord  a  este cel mai mic numãr
natural nenul n pentru care a n  e.
Într-adevãr, dacã ord  a   p  n, atunci mulþimea H  e, a, a 2 , ..., 

a p 1 este subgrup al lui G ºi este chiar grupul a . Se obþine astfel
o contradicþie, deoarece ord  a   n  p.
 TEOREMA 19
Fie  G,  un grup, a  G \ e ºi n  ord  a  .
Dacã p  Z, astfel încât a p  e, atunci n p.
Demonstraþie
Fie a p  e. Din teorema împãrþirii cu rest rezultã cã existã q  Z ºi
r  0, 1, 2, ..., n  1 , astfel încât p  nq  r. Dacã r  0 rezultã e  a p 
 
q
 a nq  r  a nq  a r  a n  a r  e  a r  a r , în contradicþie cu definiþia ordi-
nului unui element.
Aºadar, r  0 ºi p  nq. Rezultã cã n p. n
 Fie  G,  un grup ºi a, b  G. Sã se arate cã ord  ab   ord  ba  .

Soluþie
Fie n  ord  ab  . Rezultã cã  ab   e.
n
n 1
Avem ab   ab    ab    ab   ...   ab   a   ba    ba   ...  ba   b.
 
n 1 n
Folosind legea de simplificare la stânga cu a ºi la dreapta cu b se
obþine e   ba  , (1).
n
Sã arãtãm cã n este ordinul lui  ba  . Fie ord  ba   p. Din teo-

rema 19 rezultã cã p n. Din relaþia  ba p  e, se obþine succesiv:
p 1
ba   ba    ba    ba   ...   ba   b   ab    ab   ..   ab   a, (2).
   
p 1 p
67
Folosind legea de simplificare, din relaþia (2) se obþine e   ab  .

p
Deoarece n  ord  ab  , din teorema 19 se obþine n p.

Aºadar, n  p ºi elementele ab ºi ba au acelaºi ordin.
7.3. Teoreme remarcabile în teoria grupurilor finite

Fie  G,  un grup ºi H un subgrup al lui G. Pentru x  G notãm:
xH  xh h  H .
 TEOREMA 20
Fie  G,  un grup finit, H subgrup al lui G ºi x, y  G. Atunci:
a) mulþimile H ºi xH au acelaºi numãr de elemente;
b) xH  yH sau xH  yH  .
Demonstraþie
a) Arãtãm cã H ºi xH au acelaºi numãr de elemente. Definim
funcþia f : H  xH, f  h   xh ºi arãtãm cã f este bijectivã.
• Injectivitatea. Fie h1, h2  H cu proprietatea cã f  h1   f  h2  .
Rezultã cã xh1  xh2 ºi folosind regula de simplificare la stânga se
obþine cã h1  h2 . Aºadar f este injectivã.
• Surjectivitatea. Fie y  xH. Rezultã cã existã h  H astfel încât
y  xh. Atunci avem cã f  h   xh  y, deci f este surjectivã.
Aºadar f este bijectivã ºi astfel card  H   card  xH  .
b) Deosebim cazurile:
• y  xH. Vom arãta cã xH  yH.
Fie z  yH. Rezultã cã existã h1, h  H astfel încât y  xh ºi
z  yh1. Se obþine cã: z  yh1  x  hh1   xH deci yH  xH.
Reciproc, fie z  xH, deci existã h1  H cu z  xh1. Rezultã cã
   
z  xh1  yh 1 h1  y h 1h1  yH deci xH  yH. Aºadar xH  yH.
• y  xH. Vom arãta cã xH  yH  . Presupunem cã existã
z  xH  yH. Atunci z  xH ºi z  yH, deci existã h1, h2  H astfel încât
 
z  xh1, z  yh2 . Aºadar, yh2  xh1 sau y  x h1  h21  xH în contra-
dicþie cu ipoteza.
În concluzie xH  yH  . n
68
 OBSERVAŢIE
• Rezultatul anterior ne aratã cã dacã H este un subgrup al grupului
 G,  , mulþimea G poate fi partiþionatã în submulþimi cu acelaºi
numãr de elemente de forma xH, cu x  G. Aºadar existã elementele

x1, x 2 , , x p  G astfel încât G   x1H    x 2 H     x p H , unde 
mulþimile x1H, x 2 H, , x p H sunt disjuncte douã câte douã.
 TEOREMA 21 (Lagrange J.L.)

Fie  G,  un grup finit ºi n  ord  G .
a) Dacã H este un subgrup al lui G,
atunci ord  H  divide ord  G  .
b) Dacã a  G, atunci ord  a  divide
ord  G  .
Demonstraþie Joseph-Louis LAGRANGE
a) Grupul G, având ordinul n, poate fi (1736-1813)
scris G  x1, x 2 , , x n  . matematician francez

Considerãm mulþimea M  xiH i  1, n  A adus contribuþii impor-
tante în analiza matematicã,
ºi fie r  card  M  . Se observã uºor cã G algebrã, teoria numerelor ºi
mecanicã.
este reuniunea mulþimilor x i H, care sunt
elemente ale lui M. Cum card  H   card  x i H  , x  1, n, se obþine
egalitatea card  G   r  card  H  , adicã n  r  ord  H  .
Aºadar ord  H  divide n  ord  G  .

b) Dacã a  G, iar k  ord  a  , considerãm a  e, a, a 2 , , a k 1 
ºi vom avea cã ord  a  divide ord  G  . Dar cum ord  a   ord  a  , se
obþine cã ord  a  divide ord  G  . n
Probleme rezolvate
 1. Fie  G,  un grup finit cu ord  G   p. Sã se arate cã dacã p
este numãr prim, atunci G nu are subgrupuri proprii.
Soluþie
Fie H  G un subgrup al lui G. Din teorema lui Lagrange rezultã
cã ord  H  divide numãrul p, deci ord  H   1, p . Aºadar, H  e sau
H  G, deci H este subgrup impropriu.
69
 OBSERVAŢIE
 
• Grupurile aditive  Z 2 ,   ,  Z 3 ,   , , Z p ,  ,  cu p numãr prim, nu
au subgrupuri proprii.
 2. Sã se arate cã toate grupurile care au ordinul un numãr prim p

sunt izomorfe.
Soluþie
Fie  G,  un grup de ordin p. Deoarece p este numãr prim, grupul
G are doar subgrupuri improprii.
Dacã x  G \ e , atunci ord  x   p, deci G  x . Aºadar, grupul
G este grup generat de un singur element x  G, (grup ciclic).
   

Fie G  e, x, x 2 , , x p 1 . Atunci funcþia f : G  Z p , f x k  k,

este un izomorfism de grupuri, fiind funcþie bijectivã, iar f x k  x k1  
 
 f x k  k1  k    
k
 k1 ºi f x k  f x k1  k k
1
 k1.
 
Rezultã cã grupul  G,  este izomorf cu grupul Z p ,  . Aºadar, toate
grupurile cu p elemente sunt izomorfe cu Z p , deci izomorfe între ele.
 3. Fie  G,  un grup de ordinul 4. Sã se arate cã G  Z 4 sau

G  K 4 , unde K 4 este grup de tip Klein cu patru elemente.
Soluþie
Fie a  G \ e . Deosebim situaþiile:
 
• ord  a   4. Atunci G  a  e, a, a 2 , a 3 ºi rezultã cã f : G  Z 4 ,
   este izomorfism de grupuri, (verificaþi). Aºadar  G,    Z ,   .

f ak  k 4
• ord a  4. Din teorema lui Lagrange rezultã cã ord a D4  1, 2, 4 .

Cum a  e ºi ord  a   4 se obþine cã ord  a   2. Aºadar orice element
a  G \ e are ordinul 2, deci G este grup de tip Klein.
 OBSERVAŢIE
• Din problemele anterioare rezultã cã grupurile cu 2, 3, 4, 5 elemente
sunt comutative, deoarece ele sunt izomorfe cu Z2 , Z 3 , Z 4 , Z 5 sau
K 4 care sunt comutative.
70
 4. Fie n  N* . Sã se arate cã dacã a  Z, astfel încât  a, n   1

atunci a    1  0  mod n  . (Teorema lui Euler)
 n
Soluþie
Considerãm monoidul  Z n ,  ºi fie U  Z n  ,  grupul elementelor
inversabile ale acestui monoid.
Deoarece ord U  Z n      n  , pentru  a, n   1, vom avea cã
a    1,
ˆ ceea ce este echivalent cu a  n   1  mod n  .
 n
 OBSERVAŢIE
• Dacã p  N este numãr prim, atunci pentru a  Z,  a, p   1 se obþine
cã   p   p  1 ºi a p 1  1  mod p  . (Teorema lui Fermat)
EXERSARE
E1. Sã se determine subgrupul generat

de elementul x în grupul specificat: 
M  A n n  N* . 
a) x  2 în  Z,   ; a) Sã se arate cã  M ,  este grup
 
b) x   1, i în C * ,  ; comutativ.
b) Sã se determine ordinul fiecãrui
  în  Z 8 ,   ;
 4
c) x  2,  element A  M .
x  3,   a b
 6 în  Z ,   ; 
d) 18 E5. Fie G    a, c  R * ºi b  R .
 0 c  
1 2 3
e) x    în  S 3 ,   . a) Sã se arate cã  G,   este grup.
3 2 1
b) Sã se determine elementele lui
E2. Sã se determine elementele de or- G de ordinul 2.
dinul m în grupul specificat: c) Sã se arate cã matricele
 
a) Q * ,  , m  2; b)  Z 4 ,   , m  2; A 
1 2  1 3 
 ºi B    au în
 0 1   0 1 
 
c)  Z24 ,   , m  3; d) C * ,  , m  4. grupul G ordinul 2, dar AB are
ordinul infinit.
E3. Sã se determine ordinul elementelor:
E6. Sã se determine ordinul permutãrii
 5,
a) 2,  6 în grupul  Z ,   ;
12   S n , în cazurile:
 2,
 5,
 6 în grupul  U  Z  ,   .
b) 1, 11 1 2 3
a)    ;
0 0 1 3 2 1
 
E4. Fie A   0 1 0   M 3  R  ºi 1 2 3
1 0 0 b)    ;
  3 1 2
71
1 2 3 4 a) Sã se arate cã  G,   este un grup

c)    ;
4 3 1 2 finit.
b) Sã se determine ordinul fiecãrui
1 2 3 4
d)    ; element al acestui grup.
3 1 4 2
 a b 
1 2 3 4 5 E8. Fie G   A    det(A )  1 .
e)    .  c d
5 4 1 3 2 
a) Sã se arate cã  G,   este grup.
 0 0 0 1
n 
    0 1  1 1
 1 0 0 0  b) Dacã A    ºi B   ,
E7. Fie G   n  Z .  1 0   1 0 
 0
 0 1 0
  sã se arate cã ord  A  4, ord  B  6,
 0 0 1 0  
  iar AB are ordinul infinit.
APROFUNDARE
A1. Fie  G,   un grup finit necomu- a) Sã se arate cã  G,   este grup
tativ de ordin n. necomutativ ºi sã se alcãtuiascã
a) Sã se arate cã nu existã x  G, tabla grupului.
astfel încât ord  x   n. b) Sã se determine elementele de
ordinul 2 din grupul G.
b) Sã se arate cã pentru oricare
x  G, x n  e. A4. Fie  G,  un grup ºi x, y  G cu propri-
 1 0  1 0   0 i   0 i etatea cã ord  x   3, y4  e, xy  y3x.

A2. Fie G   , , , ,
 0 1  0 1  i 0  i 0  Sã se arate cã dacã y  G \ e ,
 0 1   0 1   i 0    i 0   atunci ord  y   2 ºi yx  xy.
 ,  , ,  .
 1 0   1 0   0 i   0  i  
A5. Fie  G,   un grup ºi x, y  G \ e
a) Sã se arate cã  G,   este grup.
astfel încât ord  x   2, y 6  e ºi
Sã se alcãtuiascã tabla grupului.
b) Sã se determine ordinul fiecãrui xy  y 4 x. Sã se arate cã ord  y  
element din G.
 3 ºi xy  yx.
 1 0   1 0   1 0 
A3. Fie G   ,  ,  , A6. Fie  G,   un grup finit ºi a, b  G
 0 1   0 1   0 i 
astfel încât ab  ba, iar ord  a   m,
 1 0  
   M 2 C . ord  b   n. Sã se arate cã dacã
 0  i  
 m, n  1, atunci ord  ab  m  n.
DEZVOLTARE
D1. Sã se arate cã: cã  Hom  G1, G 2  ,   este un grup
a)  Z,     Z  i  ,   ; abelian.
b)  Z  i  ,     Q  i  ,   . D3. Fie (G,  ) un grup abelian. Sã se
arate cã grupurile (Z, +) ºi (Hom(Z,
D2. Fie (G1,  ) ºi (G2,  ) douã grupuri abe- G), +) sunt izomorfe.
liene ºi Hom(G1, G2) = f : G1  G 2
D4. Sã se determine: a) Hom(Z, Z);
f morfism de grupuri. Sã se arate b) Hom(Q, Q); c) Hom(Q, Z).
72
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
1. Fie G  C \ 1 ºi legea de compoziþie G  G  G,  x, y   x  y  x  y  xy.
a) Sã se determine:
Grupa 1 Grupa 2
x  1  i   1  i  ; x  i  i  i  i.
b) Sã se rezolve în G ecuaþiile:
x  i  x  i  x  i; x  i  i  i  x .
d) Sã se rezolve în G sistemul:
 x  i  i  y 2  x  y  2
 ;  .
 x  1  y  1  3x   y  1
(6 puncte)
Testul 2
  a 2b     c 0  
1. Fie G   A  M 2(Z ) A     ºi H   A  G A   .
  b a     0 c  
Sã se arate cã:
a)  G,   este monoid comutativ;
b)  H,   este subgrup al grupului  G,   ;
 n 0
c) funcþia f : H  Q, f       1 , este morfism între grupurile
n
 H,  
 0 n
 
ºi Q * ,  .
(5 puncte)
2. Se considerã funcþia f : R15  R 3  R 5 datã prin f  a    a mod 3; a mod 5  .

a) Sã se arate cã f este funcþie bijectivã.

b) Dacã G  f 1   0, y   
y  R 5 , sã se arate cã G este subgrup al grupului
 R15 ,   .
(4 puncte)
Testul 3
1. Pe mulþimea G  1, 2    2,    se defineºte legea de compoziþie
G  G  G,  x, y   x  y   x  1 ln y 1  1. Sã se stabileascã valoarea de

adevãr a propoziþiilor:
a) G nu este parte stabilã în raport cu legea datã.
b) Legea de compoziþie „  “ este asociativã.
73
c) Legea de compoziþie „  “ admite elementul neutru numãrul e + 2.

d)  G,   este grup abelian.
(6 puncte)
2. Pe mulþimea R se considerã legile de compoziþie x  y  ax  by  1 ºi

x  y  2xy  2x  2y  c.
a) Sã se determine a, b  R pentru care  R,   este grup abelian.
b) Sã se determine a, b, c  R pentru care  R,   este grup abelian ºi
 x  y  z   x  z   y  z , 
x, y, z  R.
c) În condiþiile gãsite la b), sã se determine elementele simetrizabile în
monoidul  R,   .
(3 puncte)
Testul 4
def axy
1. Fie G   0, 1 ºi legea de compoziþie G  G  G,  x, y   x  y  .
bxy  cx  dy  1
a) Sã se determine a, b, c, d  R, astfel încât  G,   sã fie grup în care sime-
1 2 1 3
tricul lui este ºi simetricul lui sã fie .
3 3 4 4
b) Sã se determine m, n  R, astfel încât funcþia f :  0,      0, 1 , f  x  
xn

mx  1
, sã fie izomorfism între grupurile   0,    ,   ºi  G,   , pentru
valorile a, b, c, d gãsite anterior.
(5 puncte)
2. Se considerã mulþimea A  (1 + i) k  

k  Z  C.
a) Sã se arate cã  A,   este subgrup al grupului  C *,  .

b) Sã se arate cã  A,     Z,   .
(4 puncte)
Testul 5
1. Se considerã mulþimea E  R  R ºi funcþia:

 a2 
fa : E  E, fa  x, y    x  ay  , y  a.
 2 
 
a) Sã se arate cã fa  f b  fa  b ,  a, b  R.
b) Dacã G  fa a  R , sã se arate cã  G,   este grup.
c) Arãtaþi cã  G,     R,   .
(5 puncte)
74
1 2 3 1 2 3 1 2 3 
2. Se considerã permutãrile    ,    ,    ,
2 3 1 2 1 3 1 3 2 
1 2 3 1 2 3
 ,    .
3 2 1 3 1 2
a) Sã se determine ordinul acestor permutãri.
b) Sã se arate cã S 6 are un singur subgrup de ordinul 3.
c) Sã se rezolve ecuaþia: 2001  x  2002   2003 .
(4 puncte)
Testul 6
1. Se considerã mulþimea M 2  C  ºi submulþimea:

  a b 
H  M 2  C  , H   A    a, b  C  .
 b a  
a) Sã se demonstreze cã dacã A, B  H, atunci A  B  H.
b) Sã se verifice cã O2  H.
c) Sã se arate cã dacã A  H atunci  A  H.
d) Sã se arate cã submulþimea H împreunã cu operaþia de adunare indusã,
formeazã o structurã de grup comutativ.
e) Sã se demonstreze cã dacã A  H ºi are determinantul zero, atunci
A  O2 .
(4 puncte)
2. Pe mulþimea Z se considerã operaþiile algebrice x  y  ax  cy  b ºi

x  y  cx  cy  a  b.
a) Sã se determine a, b, c  Z, pentru care perechile  Z,   ºi  Z,   sunt
grupuri.
b) Sã se determine m, n  Z pentru care funcþia f : Z  Z, f  x   mx  n
este izomorfism între grupurile  Z,   ºi  Z,   .
(3 puncte)
3. Se considerã mulþimea F a funcþiilor f : R  R, derivabile cu proprietatea

cã f   x   f  x  ,  x  R.
a) Sã se arate cã adunarea funcþiilor determinã pe mulþimea F o structurã
de grup comutativ.
b) Sã se arate cã grupul  F ,   este izomorf cu grupul aditiv  R,   .
(2 puncte)
75
Testul 7
1. Pe mulþimea numerelor reale R se defineºte legea de compoziþie:

x  y  3xy  6x  6y  14, pentru orice x, y  R.
a) Sã se arate cã legea este asociativã ºi comutativã.
b) Sã se determine elementul neutru.
c) Sã se demonstreze cã pentru oricare n  N* are loc identitatea:
x  3 n 1   x  2   2, x  R.
n
x  x
   

x de n ori
(4 puncte)
2. Pe mulþimea G  1,    se defineºte legea de compoziþie x  y  x log 2 y ,
 x, y  G.
a) Sã se arate cã  G,   este grup abelian.
 x   2y   8
b) Sã se rezolve sistemul:  .
 2x   y  16
c) Sã se arate cã între grupurile   0,    ,   ºi  G,   existã un izomorfism
de forma f  x   a x .
(3 puncte)
(Univ. Craiova, septembrie, 2000)
 x ax  b  
3. Fie mulþimea M    x  R*  .
 0 1  
a) Sã se determine a, b  R* , astfel încât  M,   sã fie grup.
b) Sã se arate cã toate grupurile obþinute la punctul a) sunt izomorfe.
(2 puncte)
Testul 8
1. Pe mulþimea numerelor întregi definim legea de compoziþie:
x  y  6xy  2x  2y  1. Elementul neutru al acestei legi este:
1
a) e  2, b) e  1, c) e  1, d) e  , e) nu existã.
2
2. Pe mulþimea numerelor complexe definim legea de compoziþie „  “ datã

prin relaþia: x  y  x  y  xy. Elementul simetric al numãrului i  C este:
1 i 1 i
a) s  i, b) s  1  i, c) s  1, d) s  , e) s  .
2 2
3. Pe mulþimea numerelor reale se definesc operaþiile x  y  x  y  2 ºi

x  y  x  y  5,  x, y  R. Funcþia f : R  R, f  x   ax  1 este izomorfism
între grupurile  R,   ºi  R,   pentru:
a) a  0, b) a  1, c) a  2, d) a  3, e) a  4.
76
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri
II. INELE ªI CORPURI
1 Definiţii şi exemple
v DEFINIÞII
Fie A o mulþime nevidã ºi legile de compoziþie:
A  A  A,  x, y   x  y;
A  A  A,  x, y   x  y.
• Tripletul  A, ,   se numeºte inel dacã sunt verificate axiomele:
(A1) Axioma grupului:
Perechea  A,   este grup comutativ.
(A2) Axioma monoidului:
Perechea  A,   este monoid.
(A3) Axiomele distributivitãþii:
x  y  z    x  y    x  z  ,  x, y, z  A;
 x  y   z   x  z    y  z  ,  x, y, z  A.
• Inelul  A, ,   se numeºte inel comutativ dacã legea de compoziþie
„“ este comutativã.
• Grupul  A,   se numeºte grupul subiacent al inelului  A, ,   .
Pentru simplificarea scrierii, atunci când este posibil, pentru cele
douã legi de compoziþie „“ ºi „“ se folosesc notaþiile „+“ ºi „  “. Astfel,
tripletul  A, ,   capãtã scrierea  A, ,  .
• Prima operaþie a inelului se numeºte adunarea inelului, iar a
doua operaþie se numeºte înmulþirea inelului.
• Elementul neutru al adunãrii inelului se numeºte element nul
sau zero ºi se noteazã 0 A sau, mai simplu, 0.
• Simetricul unui element x  A în grupul subiacent  A,   se
numeºte opusul lui x ºi se noteazã „—x“.
• Dacã a, b  A, elementul a    b  se noteazã a  b ºi se numeºte
diferenþa elementelor a ºi b.
• Elementul neutru al monoidului  A,  se numeºte elementul
unitate al inelului ºi se noteazã 1A sau, mai simplu, 1.
• Cu notaþiile „+“ ºi „  “ pentru operaþiile inelului, axiomele distri-
butivitãþii se scriu:
x   y  z   x  y  x  z,  x, y, z  A;
 x  y   z  x  z  y  z,  x, y, z  A.
77
• Acestea reprezintã reguli de înmulþire a unui element cu o sumã,

respectiv a înmulþirii unei sume cu un element al inelului.
• Elementele simetrizabile ale monoidului  A,  se numesc ele-
mente inversabile ale inelului A sau unitãþi ale inelului A. Mulþimea
unitãþilor inelului A se noteazã U  A  . Se ºtie cã perechea U  A  , 
este un grup, numit grupul unitãþilor inelului A. Dacã x este inver-
sabil, inversul sãu se noteazã x 1.
 
Exemple de inele
 Din proprietãþile adunãrii ºi înmulþirii numerelor rezultã cã tripletele:
 Z, ,  ,  Q, ,  ,  R, ,  ,  C, , 
sunt inele comutative numite inele numerice.
 Având în vedere proprietãþile adunãrii ºi înmulþirii matricelor, rezultã cã tripletele:
 M n  Z  , ,  ,  M n  Q  , ,  ,  M n  R  , ,  ºi  M n  C  , ,  , n  2, sunt inele neco-
mutative. Elementul nul în aceste inele este matricea nulã On, iar elementul uni-
tate este matricea unitate In.
 TEMĂ
1. Activitate individualã
Sã se determine grupul unitãþilor inelelor numerice Z, Q, R, C.
2. Activitate pe grupe
Pe mulþimea Z se considerã legile de compoziþie:
Grupa 1 Grupa 2 Grupa 3
x  y  x  y  1, x  y  x  y  1, x  y  x  y  3,
x T y  xy  x  y, x T y  x  y  xy, x T y  xy  3x  3y  6.
a) Sã se studieze dacã  Z, , T este inel comutativ.
b) Sã se determine U  Z  .
1.1. Inelul claselor de resturi modulo n

Fie n  N* ºi Z n  0,  2,...,
 1,  
n 1   mulþimea claselor de resturi
modulo n. Se ºtie cã  Z n ,   este grup comutativ, iar  Z n ,  este mo-
noid comutativ.
Se verificã totodatã ºi axiomele distributivitãþii:
 y
x 
  z  x
y


z  x   y  z    
x  y   x  z  x 
yx z
y
x x  z,
  x,
 y,
 z  Z .
n
  
Analog, x  y  z  x 
  z  y

  z,  y,
  x,  z  Z .
n
Aºadar, înmulþirea claselor de resturi modulo n este distributivã

în raport cu adunarea claselor de resturi modulo n.
78
În concluzie, tripletul (Zn, +,  ) este un inel comutativ, numit

inelul claselor de resturi modulo n.
În monoidul  Z ,  un element p   Z este inversabil dacã ºi
n n
 Z
numai dacã  p, n   1. Se obþine cã U  Z n   p n   p, n   1 .
 .
În particular, dacã n este numãr prim, rezultã cã U  Z n   Z n \ 0 
 TEMĂ
Activitate pe grupe de elevi
1. Sã se determine elementele inversabile în inelele:
Z 2 , Z 6 , Z16 Z 3 , Z 8 , Z18 Z 5 , Z10 , Z 24
2. Sã se determine elementele x din inelul  M, ,   cu proprietatea cã x  x  0,


dacã:
M  Z16 M  Z9 M  Z 25

ºi sã se arate cã 1  x 
  U M .
x  M, x  x  0
1.2. Inele de matrice pãtratice
Fie  K, ,  un inel comutativ. Pentru n  N* se noteazã cu M n  K 

mulþimea matricelor pãtratice de ordinul n cu elemente din inelul K.
Pe mulþimea M n  K  se definesc operaþiile de adunare ºi de înmul-
þire a matricelor, astfel:
   
Dacã A, B  M n  K  , A  a ij , B  bij , atunci:
A  B   a ij  bij  ;
n
 
A  B  c ij , unde c ij   a ik bkj.
k 1
De asemenea, pentru matricea A  M n  K  se defineºte determi-
nantul acesteia: det  A         a11  a22  ...  a n n  care este un

Sn
element al inelului K. Proprietãþile determinanþilor sunt aceleaºi ca în
cazul determinanþilor cu coeficienþi în inele numerice.
Modul în care s-a definit adunarea ºi înmulþirea matricelor pe
mulþimea M n  K  face ca proprietãþile acestora sã fie asemãnãtoare cu
cele definite pe mulþimea M n  C  . Astfel, are loc urmãtorul rezultat:
79
 TEOREMA 1
Fie  K, ,  un inel comutativ.
Tripletul  M n  K  , ,  este un inel, numit inelul matricelor
pãtratice de ordin n peste inelul K.
Demonstraþie
a) Se verificã axiomele inelului, având în vedere proprietãþile
operaþiilor în inelul K. Elementul neutru este matricea nulã O n cu
toate elementele egale cu 0 k — elementul nul din inelul K, iar elementul
unitate este matricea In cu toate elementele de pe diagonala principalã
egale cu 1k ºi în rest egale cu 0 k.
b) Inelul este necomutativ, deoarece, luând matricele:
1 0  0 0 1 0  0
   
0 0  0 0 0 0  0
A  ºi B   se obþine:
          
   
0 0  0 0 0 0  0
A  B  B ºi B  A  O n , deci A  B  B  A. n
Urmãtorul rezultat precizeazã care sunt elementele inversabile în
inelul M n  K  .
 TEOREMA 2
Fie  K, ,  un inel comutativ,  M n  K  , ,  inelul matricelor
pãtratice de ordinul n peste inelul K ºi A  M n  K  o matrice.
Matricea A este inversabilã în inelul M n  K  , dacã ºi numai dacã
d  det  A  este element inversabil în inelul K.
Demonstraþie
Fie A  M n  K  o matrice inversabilã. Atunci existã B  M n  K  ,
astfel încât A  B  B  A  In . Folosind proprietãþile determinanþilor se
obþine cã det  A  B  det  In   1 ºi det  A   det  B   1, deci det  A  U  K  .
Reciproc, fie det  A   U  K  . Ca ºi în cazul inelelor numerice, ma-
tricea A 1, inversa matricei A, se construieºte dupã acelaºi algoritm:
• construcþia matricei transpuse t A;
• construcþia matricei adjuncte A * ;
• matricea inversã: A 1   det  A  
1
 A* .
80
Printr-un procedeu analog aceluia din inelele numerice, se aratã

cã A are proprietatea: A  A 1  A 1  A  In . n
1
Grupul multiplicativ U M n  K    al matricelor inversabile peste

inelul K se noteazã GL n  K  ºi se numeºte grupul liniar de ordinul n
peste inelul K.

Avem: GL n  K   A  M n  K  det  A   U  K  . 
Probleme rezolvate
3 1 
 1. Sã se verifice dacã matricea A     M 2  Z 5  este inver-
2 3
 
sabilã, ºi în caz afirmativ, sã se afle A—1.
Soluþie
Se ºtie cã U  Z   1,
5
 2,

 3,
 4 .

 3
Avem: det  A   3  1  4
 2  2   U  Z  , deci A este matrice inver-
 2
5
sabilã în M 2  Z5  .
Conform algoritmului de determinare a matricei inverse, se obþine:
3  
2 3 1   3  4 
t
A   ºi A *     ºi
 1   2  3  3 
 3   3   
  
4 4 2  
A 1  1   3 4   3
2   3  .
3 3 3  4
  4 
  3   
 
 1 1 a 
 
 2. Se considerã matricea A   2 1 0   M 2  Z 6  . Sã se determine
 
0 1 1 
 

a pentru care matricea A este inversabilã.
Soluþie
 a
Avem det  A   2   1.

Matricea A este inversabilã dacã 2  a

 
  1  U  Z   1,
 5
6
 .
Rezultã cazurile:  a
• 2  2
 cu soluþiile a
 4;
  1,
  a  1  5
• 2   0,
 cu soluþiile a  0,
 3

 .

  0,
Aºadar, A este inversabilã pentru a  3,
 1,  4 .
 
81
1.3. Inele de funcþii reale

Fie  R, ,  inelul numerelor reale, M  R o mulþime nevidã ºi
F  M   f f : M  R .
Pe mulþimea F  M  se definesc operaþiile de adunare ºi înmulþire a
funcþiilor:
„  “: F  M  F  M  F  M ,  f, g   f  g,  f  g  x   f  x   g  x  , x  M,
„  “: F  M   F  M   F  M  ,  f, g   f  g,  f  g  x   f  x   g  x  , x  M.
Referitor la operaþiile de adunare ºi înmulþire a funcþiilor reale are
loc urmãtorul rezultat:
 TEOREMA 3
Tripletul  F  M  , ,  este inel comutativ, numit inelul funcþiilor
definite pe M cu valori în R.
Demonstraþie
Verificarea axiomelor structurii de inel se face având în vedere
proprietãþile adunãrii ºi înmulþirii numerelor reale.
Axioma grupului:  F  M  ,   este grup comutativ.
• Asociativitatea. Fie f, g, h  F  M  . Atunci, pentru x  M, avem:
  f  g   h  x    f  g  x   h  x    f  x   g  x    h  x   f  x    g  x   h  x   
 f  x    g  h  x    f   g  h    x  . Aºadar:  f  g   h  f   g  h  .
• Element neutru. Se observã uºor cã funcþia nulã, f : M  R, f  x   0,
este element neutru faþã de adunare.
• Elemente simetrizabile. Dacã f  F  M  , atunci funcþia f  F  M 
este elementul simetric pentru funcþia f.
• Comutativitatea. Fie f, g  F  M  . Atunci, pentru x  M avem:
 f  g  x   f  x   g  x   g  x   f  x    g  f  x  , deci f  g  g  f.
Axioma monoidului:  F  M  ,  este monoid comutativ.

• Asociativitatea. Fie f, g, h  F  M  . Pentru x  M, avem:
  f  g   h   x    f  g  x   h  x    f  x   g  x    h  x   f  x    g  x   h  x   
 f  x    gh  x    f   gh    x  , deci  fg   h  f   gh  .
• Elementul neutru. Funcþia f  F  M  , f : M  R, f  x   1, x  R, este
element neutru în raport cu înmulþirea funcþiilor.
82
• Comutativitatea. Dacã f, g  F  M  ºi x  M, avem:

 f  g  x   f  x   g  x   g  x   f  x    g  f  x  , deci f  g  g  f.
Axiomele de distributivitate
Fie f, g, h  F  M  ºi x  M. Se obþine succesiv:
 f   g  h    x   f  x    g  h  x   f  x    g  x   h  x    f  x   g  x  
 f  x   h  x    f  g  x    f  h  x    f  g  f  h  x  , deci f   g  h  f  g  f  h.
Analog se aratã cã  f  g   h  f  h  g  h.
Aºadar  F  M  , ,  este inel comutativ.
 OBSERVAŢII
1. În cazul în care funcþiile din mulþimea F  M  au anumite proprietãþi,
se obþin inele remarcabile de funcþii reale.

• Dacã C  a, b  f :  a, b  R f continuã , se obþine inelul comu- 
 
tativ C  a, b , ,  al funcþiilor continue.
• Dacã D  a, b  f :  a, b  R f derivabilã , se obþine inelul
comutativ D  a, b , ,  al funcþiilor derivabile.
• Pentru M  f : M  R f mãrginitã , se obþine inelul comutativ
 M , ,  al funcþiilor mãrginite.
• Pentru PT  f : R  R f periodicã de perioadã T  0 , se obþine
inelul comutativ  PT , ,  .
2. Existã inele de funcþii
reale nu numai în raport  TEMĂ
cu adunarea ºi înmulþirea 1. Sã se demonstreze afirmaþiile din obser-
funcþiilor. vaþiile 1 ºi 2.
Dacã  G,   este un sub- 2. Temã de studiu.
grup al grupului aditiv a) Dacã P   f :  a, b  R f are primitive ,
 R,   , atunci tripletul tripletul  P , ,   este inel?

 End  G , ,  este inel ne- 
b) Dacã I  f :  a, b   R f integrabilã
comutativ (inelul endo- pe  a, b , tripletul  I , ,   este inel?

morfismelor lui G).
83
EXERSARE
E1. Sã se studieze distributivitatea x  y  xy  3x  3y  12;
legii de compoziþie „  “ în raport b) x  y  x  y  2,
cu legea de compoziþie „  “, pe x  y  2xy  4x  4y  6;
mulþimea M, în cazurile: c) x  y  x  y  5,
1
a) M  Q, x  y  xy, x  y  xy  5x  5y  30.
2
x  y  2x  2y;
E4. Sã se studieze dacã adunarea ºi
b) M  Q, x  y  xy, înmulþirea matricelor determinã pe
x  y  x  y  1; mulþimea M o structurã de inel,
c) M  R, x  y  2xy  4x  4y  6, pentru:
x  y  x  y  2;  a b  
a) M    a, b  R  ;
d) M  R, x  y   xy  3x  3y  6,  0 a  
x  y  x  y  3.  a b  
b) M    a, b  R  ;
E2. Pe mulþimea Z se considerã opera-   b a  
def
 a 0 0  
þiile algebrice x  y  x  y  2 ºi   
x  y  xy  2x  2y  2. c) M   0 b 0  a, b  Q  ;
 0 0 a  b  
a) Sã se arate cã  Z, ,   este un   
inel comutativ.  a 2b 0 
b) Sã se determine elementele inver-   
d) M   b a 0  a, b  Q  ;
sabile ale inelului.  0 0 1  
 
E3. Sã se studieze dacã  Z, ,   este  a  b 4b  
inel ºi sã se determine elementele e) M    a, b  Q  .
inversabile, în cazurile:   b a  b 
a) x  y  x  y  3,
APROFUNDARE
A1. Pe mulþimea R se definesc opera- def

þiile algebrice:  x, y   x  y  x  y  3x  ay  b.
def Sã se determine a, b  Z, astfel
R  R  R,  x, y  x  y  max  x, y ;
încât legea de compoziþie „  “ sã
def
R  R  R,  x, y  x  y  min  x, y . fie distributivã în raport cu „  “.
Sã se studieze distributivitatea ope-
A3. Pe mulþimea C se considerã ope-
raþiei „  “ în raport cu operaþia
def
„  “ ºi a operaþiei „  “ în raport raþiile algebrice x  y  x  y ºi
cu operaþia „  “. def
x  y  xy  Im(x)  Im  y  .
A2. Pe mulþimea Z se definesc legile a) Sã se arate cã tripletul  C, ,  
de compoziþie:
def
este inel comutativ.
Z  Z  Z,  x, y  x  y  x  y  3; b) Sã se determine elementele
inversabile ale acestui inel.
84
A4. Pe mulþimea M   0,    se defi- A8. Sã se arate cã mulþimea:

nesc operaþiile algebrice:  a b  
M   
 a, b, c  Z 2 ,
def def 
x  y  x  y ºi x  y  x ln y .  0 c  
a) Sã se arate cã  M, ,   este împreunã cu adunarea ºi înmul-
þirea matricelor formeazã un inel.
inel comutativ. Sã se determine numãrul elemen-
b) Sã se determine U  M  . telor acestui inel ºi U  M  .
A5. Fie a  R ºi mulþimea:
  a 1  a 1  A9. Se considerã mulþimea M  a, b, c .
Ma  A  M2  R A       A.
  0 a  0 a  a) Sã se arate cã  P  M  , ,   este
 
a) Sã se arate cã M a , ,  este inel. un inel comutativ.
b) Sã se determine U  P  M   .
b) Sã se determine U  M a  .
A6. Pe mulþimea A  R  R se definesc A10. Fie  A, ,   ºi  B, ,   douã inele.

operaþiile algebrice:
def Pe mulþimea M  A  B se definesc
 x, y    a, b    x  a, y  b  , operaþiile algebrice:
def
 x, y    a, b    xa, xb  ya   a1, b1    a2, b2    a1  a2, b1  b2 
a) Sã se arate cã  A, ,   este un def
ºi  a1, b1    a2, b2    a1  a2, b1  b2  .
inel.
b) Sã se determine U  A  . a) Sã se arate cã  M, ,   este un
inel, numit produsul inelelor A ºi B.
A7. Se considerã mulþimea:
b) Sã se arate cã U  M  U  A   U  B .
F  fa : Z  Z fa  x   a  x, a  Z .
Sã se studieze dacã urmãtoarele A11. Sã se determine produsul inelelor:
triplete formeazã inel ºi sã se afle a)  Z 2 , ,   ºi  Z 2 , ,   ;
U  F  în fiecare caz:
b)  Z 2 , ,   ºi  Z 3 , ,   .
a)  F , ,   ; b)  F , ,   .
2 Reguli de calcul într-un inel

Calculul algebric cu elementele unui inel  A, ,  respectã toate
regulile de calcul date pentru grup ºi monoid, când sunt implicate
separat adunarea, respectiv înmulþirea inelului. În afarã de acestea,
într-un inel existã ºi alte reguli de calcul specifice, care fac legãtura între
cele douã operaţii algebrice ale inelului.
Fie  A, ,  un inel cu elementul nul 0 ºi elementul unitate 1. Din

definiþia acestora se obþine cã: 0  0  0 ºi 1  0  0  1  0.
85
 TEOREMA 4 (înmulþirea cu 0 în inel)

Fie  A, ,  un inel nenul. Pentru oricare a  A, au loc relaþiile:
a) a  0  0;
b) 0  a  0.
Demonstraþie
a) Fie a  A ºi x  a  0.
Se obþine: x  a  0  a   0  0   a  0  a  0  x  x.
Aplicând regula reducerii în grupul  A,   se obþine x  0, deci
a  0  0.
b) Se considerã x  0  a ºi se obþine:
x   0  0   a  0  a  0  a  x  x, de unde rezultã cã x  x  x ºi x  0. n
 OBSERVAŢII
1. Dacã într-un inel  A, ,  avem 1  0, atunci pentru a  A se obþine:
a  a  1  a  0  0, deci A  0 . Inelul în care 1  0 se numeºte inel nul.
În continuare se va presupune cã 1  0 ºi inelul  A, ,   nu este
inel nul.
2. Reciproca teoremei 4 nu este adevãratã, deoarece existã inele  A, , 
în care un produs sã fie egal cu 0 A , fãrã ca unul din factorii pro-
dusului sã fie 0 A .
 Exemple
0 0 1 0 0 0
 
 În inelul de matrice M 2  C  , ,  avem:      O2 .
0 1 0 0 0 0
 În inelul  Z , ,  avem: 2
6
 3
  0,
 3
 4
  0.

Divizori ai lui zero într-un inel

v DEFINIÞIE
• Fie  A, ,   un inel cu elementul nul 0 A . Un element d  A \ 0 A 
se numeºte divizor al lui zero dacã existã d  A \ 0 A  , astfel încât:
d  d  0 A sau d  d  0 A .
Dupã cum s-a constatat în exemplele date în observaþia 2, inelele
 M 2  C  , ,  ºi  Z6 , ,  au divizori ai lui zero.
v DEFINIÞIE
• Un inel comutativ nenul ºi fãrã divizori ai lui zero se numeºte
domeniu de integritate sau inel integru.
86
 OBSERVAŢII
1. Inelele numerice Z, Q, R, C sunt domenii de integritate.
2. Fie  A, ,   un domeniu de integritate. Atunci x  y  0 A  x  0 A
sau y  0 A .
3. Fie n  2 un numãr natural compus. Atunci inelul  Z n , ,  nu este
domeniu de integritate. Într-adevãr, dacã n  p  q, cu p, q  2, se
obþine: 0n p  q,
 deci p
 ºi q sunt divizori ai lui zero.
4. Orice divizor al lui zero al inelului  A, ,  nu este element inver-
sabil. Într-adevãr, fie a  A, divizor al lui zero. Dacã a  U  A  , existã
b  U  A  , astfel încât a  b  1 ºi b  a  1. Deoarece a este divizor al
lui zero rezultã cã existã c  A \ 0 , astfel încât c  a  0. Din relaþia
a  b  1 se obþine c   ab   c ºi  ca   b  c, deci 0  c, în contradicþie
cu c  0. Aºadar, a  U  A  .
Urmãtoarea teoremã dã o caracterizare a divizorilor lui zero în
inelul claselor de resturi modulo n.
 TEOREMA 5
  Z . Clasa de resturi x
Fie n  N* ºi x  este divizor al lui zero
n
dacã ºi numai dacã  x, n   d  1.
Demonstraþie
Sã presupunem cã  x, n   d  1. Rezultã cã existã p, q  2, 3, ...,
n  1 astfel încât x  p  d ºi n  q  d.
Se obþine: x   
 q 
pd  q  p  qd   p  este divizor al lui
 deci x
 n  0,
zero.
Reciproc, sã presupunem cã x  este divizor al lui zero. Rezultã cã
existã p  Z \ 0
n 
 , astfel încât
 TEMĂ
 p
x   0.
 Dacã am avea  x, n   1,
1. Sã se determine divizorii lui zero
ar exista r, s  Z, astfel încât în inelele Z 4 , Z16 , Z 24 ºi Z100 .
rx  sn  1. 2. Sã se arate cã dacã a, bZ
n
Din aceastã relaþie se obþine: sunt divizori ai lui zero, atunci
1  rx
  sn  rx   r  x
  sn  0
 
a b este divizor al lui zero.
  U  Z  , ceea ce nu
 deci x
 r  x, Elementul ab este divizor al lui
n
zero în Z n?
se poate. Aºadar,  x, n   1. n
87
Regula semnelor într-un inel
Fie  A, ,  un inel. Deoarece  A,   este un grup comutativ, sunt

valabile regulile de calcul specifice grupului. Astfel, în notaþie aditivã,
avem:
•    a   a,  a  A (1)
•   a  b     a     b  ,  a, b  A (2)
• a  b  0  b   a ºi a   b,  a, b  A (3)
Dacã în locul scrierii a    b  se foloseºte scrierea a  b, relaþia (2)
devine:   a  b   a  b, sau, mai general:
  a1  a 2  ...  a n   a1  a 2  ...  a n ,  a1, a 2 , ..., a n  A, n  N* .
În cazul inelelor numerice Z, Q, R, C se regãseºte regula schim-
bãrii semnului termenilor unei sume dintr-o parantezã, dacã în faþa
acesteia se aflã semnul minus.
 TEOREMA 6 (regula semnelor)

  
Fie  A, ,  un inel. Atunci:  
a)  a   b  a    b     ab  ,  a, b  A;   
  
b)  a     b   ab,  a, b  A.
Demonstraþie
a) Fie a, b  A. Se obþine succesiv:
0  0  b  a   a    b  a  b   a   b, deci ab   a   b  0.
Din aceastã egalitate rezultã cã  a  b    ab  .
Analog, se aratã cã a    b     ab  .
a)
b) Rezultã succesiv:  a     b    a    b        ab    ab. n
 OBSERVAŢIE
• În inelul  A, ,  au loc egalitãþile:  1  a  a ºi a   1  a,  a  A.
 Fie  A, ,  un inel ºi x  A. Sã se arate cã dacã x  U  A  , atunci
x  U  A .
Soluþie
Fie x  U  A  . Rezultã cã existã x   U  A  , astfel încât x  x   1.
88
Se obþine:   x     x    x  x   1.
Aºadar,  x  U  A  .
1
Mai mult, în inelul  A, ,  se obþine:   x    x 1.
Legi de simplificare în inele integre
Fie  A, ,  un inel. Deoarece  A,  nu este grup, regulile de sim-

plificare în raport cu înmulþirea inelului nu pot fi aplicate în orice inel.
 TEOREMA 7
Fie  A, ,  un inel integru, a  A \ 0 ºi x, y  A.
a) Dacã ax  ay, atunci x  y (legea de simplificare la stânga).
b) Dacã xa  ya, atunci x  y (legea de simplificare la dreapta).
Demonstraþie
a) Din ax  ay rezultã succesiv:
ax   ay   ay   ay   0, (1).
Folosind regula semnelor în inel, relaþia (1) se scrie:
0  ax   ay   ax  a    y   a  x    y   .
Deoarece inelul este integru ºi a  0, se obþine cã x    y   0,
relaþie care conduce la egalitatea x     y   y.
b) Se demonstreazã analog punctului a). (Temã) n
Legile de simplificare sunt utile în rezolvarea ecuaþiilor într-un do-
meniu de integritate.
Problemã rezolvatã  TEMĂ DE STUDIU

Sã se arate cã într-un inel comu-
 Sã se rezolve în Z7 ecuaþiile: tativ au loc urmãtoarele formule
  0;
a) x 2  x  2  de calcul:
 2
  0. a)  a  b    a  b   a 2  b2 ;
b) x 3  3x
b)  a  b   a 2  2ab  b2 ;
2
Soluþie
a) Ecuaþia se transformã succesiv: c)  a  b   a 2  2ab  b2 ;
2
x  1  x  1  0,
2 
   
 x  1 x  1  x 1  0

 d)  a  b  a3  3a2b  3ab2  b3 ;
3
 
ºi se obþine x  1 x  2
  0.

 e)  a  b  a3  3a2 b  3ab2  b3.
3
n
f)  a  b    n k
Deoarece inelul Z7 este inel n
Ck
na  bk ,
integru, rezultã cã x  1  0  sau k 0
 cu soluþiile x  1 ºi x  5.
  0,   n  N* , (binomul lui Newton).
x 2
89
 
 5
Mulþimea soluþiilor ecuaþiei este S  1,  .
b) Ecuaþia poate fi adusã la forma:  x  1    x  2  

2
  0.
Mulþimea soluþiilor ecuaþiei este S  1,

 5

 .
EXERSARE
E1. Sã se determine elementele x  Z n  2  ab  bc  ca  .
care sunt divizori ai lui zero, în Ce devine aceastã egalitate în Z 2?
cazurile:
Dar în Z 3?
a) n  4; b) n  6; c) n  8; d) n  60.
E6. Sã se arate cã în inelul Z 2 au loc
E2. Sã se arate cã urmãtoarele inele egalitãþile:
a)  a  b   a  b;
nu sunt inele integre: 2
a)  F  Z  , ,   ; b)  M 2  R  , ,   . b)  a  b 
n
 a  b,  n  N* .
E3. Pe mulþimea E  Q  Q se definesc E7. Sã se arate cã în inelul Z 4 au loc rela-

operaþiile algebrice  a, b    x, y   þiile:
  a  x, b  y  ºi  a, b    x, y   a)  a  b   a 2  2ab
2   b2 ;
  ax  2by, ay  bx  . b)  a  b   a 2  2ab
2   b2 ;
a) Sã se arate cã  E, ,   este inel.
    a 2  b2 
2 2
c)  a  b   a2  b2
4
.
b) Sã se determine divizorii lui zero
ºi U  E  . E8. Sã se rezolve ecuaþiile:
 0
a) x 2  2  în Z ºi Z ;
E4. Fie  A, ,   un inel. Sã se arate cã: 3 6
a)    a  b   a  b; b) x 4  x 2  1  0
 în Z ºi Z ;
3 7
b)   a     b  c   ab  ac;  0
c) x 6  6  în Z .
7
c)   a  b    a  b   b2  a 2 , dacã
ab  ba.
E9. Fie  A, ,   un inel comutativ ºi a,
E5. Sã se arate cã într-un inel comu- b  A, astfel încât a 2  a, b2  b

tativ  A, ,   are loc egalitatea: ºi M  ab, 1  a, 1  b . Sã se arate
 a  b  c 2 2 2
a b c  2
cã dacã x  M, atunci x 2  x.
APROFUNDARE
A1. Sã se rezolve în Z12 sistemele: A2. Sã se rezolve în Z 8 sistemele:

5x  2y
  1 5x  2y
  1 2x  5y
 2
  2
 x  5y 
a)  ; b)  . a)  ; b)  .
  9y
 4x  2   3x   1
  3y   7y
 3x  6
   7y
 3x  6 
90
A3. Fie  A, ,   un inel ºi a, b  A. (inelul A se numeºte inel boolean).

Sã se arate cã:
Sã se arate cã dacã x  1  ab este
a) x  x  0,  x  A;
element inversabil, atunci 1  ba
b)  x  y   x  y,  x, y  A;
1 2
este inversabil ºi 1  ba  1  bx1a.
c) inelul A este comutativ.
A4. Fie  A, ,   un inel ºi a  A, astfel
încât a 2  0. Sã se arate cã ele-
A7. Sã se arate cã inelul  A, ,   este
mentele 1  a ºi 1  a sunt inver- comutativ dacã are loc una dintre
sabile. proprietãþile:
a) x 6  x,  x  A;
A5. Fie  A, ,   un inel ºi a  A. Sã se
b) x12  x,  x  A.
arate cã dacã existã n  N , astfel *
încât a n  0, elementul 1  a este A8. Fie  A, ,  un inel ºi a, b  A, n  N*.

inversabil. Sã se arate cã dacã 1   ab 
n
este
A6. Fie  A, ,   un inel astfel încât inversabil, atunci ºi 1   ba 
n
este
2
x  x,  x  A. inversabil.
DEZVOLTARE
D1. Fie  A, ,   un inel nenul. a)  a  b   a 2  b2 ,  a, b  A;

2
a) Cel mai mic numãr n  N* , cu b)  a  b 

2n n n
 a 2  b2 ,  a, b  A,
proprietatea cã n  1  0 A se nu-
n  N* .
meºte caracteristica inelului A. Sã
se determine caracteristica inelelor
D3. Sã se arate cã orice inel cu carac-
Z 2 , Z 3 , Z 4 . Generalizare. teristica 4 are divizori ai lui zero.
b) Un inel  A, ,   are caracteristica
D4. Sã se arate cã orice inel integru
zero, dacã pentru oricare n  N* , are caracteristica zero sau un nu-
n  1  0 A . Sã se arate cã inelele mãr prim.
numerice Z, Q, R, C au caracteris-
D5. Sã se arate cã într-un inel comutativ
tica zero.
 A, ,   cu caracteristica p  N* , p
D2. Sã se arate cã într-un inel  A, ,   numãr prim, existã relaþia:
cu caracteristica 2 au loc relaþiile:  a  b p  a p  b p ,  a, b  A.
3 Corpuri
Inelele numerice  Q, ,  ,  R, ,  ºi  C, ,  au proprietatea remar-
cabilã cã oricare element nenul este inversabil. Pentru aceste inele
mulþimea unitãþilor este Q* , R* , respectiv C* .
91
v DEFINIÞII
• Un inel nenul  K, ,  în care oricare element nenul este inversabil,
se numeºte corp.
• Dacã inelul K este comutativ, corpul K se numeºte corp comutativ.
Tripletele  Q, ,  ,  R, ,  ºi  C, ,  sunt corpuri comutative.
 OBSERVAŢII
1. Pentru un corp  K, ,  existã egalitatea: U  K   K \ 0  K * .

Rezultã cã perechea K * ,  este grup. 
Aºadar, tripletul  K, ,  este corp dacã verificã axiomele:
a)  K,   este grup comutativ;
 
b) K * ,  este grup, numit grupul multiplicativ al corpului K;
c) înmulþirea este distributivã faþã de adunare.
2. Un corp  K, ,  nu are divizori ai lui zero.
Într-adevãr, dacã a, b  K * , astfel încât a  b  0, atunci se obþine:
a 1  a  b  a 1  0 sau 1  b  0, deci b  0, în contradicþie cu b  K * .
3. Inelele  Q, ,  ,  R, ,  ,  C, ,  sunt corpuri deoarece oricare ele-
ment nenul este inversabil. Acestea sunt numite corpuri numerice.
 Fie d  N* un numãr natural liber de pãtrate ºi Q  d   a  b d
  
a, b  Q , Q i d  a  bi d a, b  Q . 
Sã se arate cã  Q  d  , ,  ,  Q  i d  , ,  sunt corpuri comutative
(corpuri de numere pãtratice).
Soluþie
Pentru x, y  Q  d  , x  a  b d, y  u  v d, se obþine:
x  y  a  u   b  v  d  Q  d  ºi x  y  au  bvd   av  bu  d  Q  d  .
Rezultã cã Q  d  este parte stabilã a lui C în raport cu adunarea
ºi înmulþirea.
 
Perechea Q d,  este grup abelian, deoarece adunarea este aso-
ciativã ºi comutativã; numãrul 0  0  0 d  Q  d este element neutru,
92
iar dacã x  a  b d  Q  d , atunci  x   a     b  d  Q  d este

opusul lui x.
Perechea Q   d  \ 0,  este grup comutativ.
Într-adevãr, înmulþirea este asociativã ºi comutativã, elementul
1 1 0 d Q  d  \ 0 este element neutru.
Fie x  a  b d  Q  d  \ 0 .
Sã determinãm x   Q  d  \ 0 , astfel ca xx   1. Avem:

ab d
d  Q  d  \ 0 .
1 1 a b
x    2  2  2
x a  b d a  b d a  b d a  b2 d
2 2
Se observã cã a 2  b2 d  0, deoarece din a 2  b2 d  0 ar rezulta

a   b d, în contradicþie cu a  Q* .
În concluzie, Q   d  \ 0,  este grup comutativ.
Deoarece înmulþirea este distributivã în raport cu adunarea, se
  d  , ,  este un corp comutativ.
obþine cã Q
Analog se aratã cã  Q  i d  , ,  este corp comutativ.

 bi
În acest corp: x  
1
 2
a
 2
a  bi d a  b d a  b2 d
2
d Q i d .  
 TEOREMA 8
Inelul  Z n , ,  este corp dacã ºi numai dacã n este numãr prim.
Demonstraþie
Fie n numãr prim. Atunci pentru orice x   Z , x  1, 2, ..., n  1
n
  U  Z  . Aºadar, Z este corp comutativ.
avem  n, x   1, deci x n n
Reciproc, fie cã Z n este corp. Dacã, prin absurd, n nu este numãr
prim, rezultã cã existã p, q  N* \ 1 , astfel încât n  p  q. Se obþine
 q
p n   0,
 deci Z are divizori ai lui zero, în contradicþie cu faptul cã
n
Z n este corp.
Aºadar, n este numãr prim. n
 OBSERVAŢII
1. Dacã p  N este un numãr prim, atunci existã corpuri cu p elemente.
Un astfel de corp este Z p .
93
2. Orice corp finit  K, ,  are p n elemente,

unde p este numãr prim.
În concluzie, nu existã corpuri cu 6, 10,
12 elemente.
3. Orice corp finit este comutativ, (Teorema
lui Wedderburn).
Corpuri de matrice Joseph WEDDERBURN

(1882-1948)
Inelul de matrice pãtratice M n  A  , ,  ,   matematician scoþian
unde  A, ,  este inel, nu este în general A adus contribuþii în
cadrul algebrei moderne.
corp.
Într-adevãr, dacã A  R, atunci în inelul  M 2  R  , ,  matricea
0 1 0 1 0 1 0 0
M  , este divizor al lui zero, având      O2 .
0 0 0 0 0 0 0 0
Condiþia ca inelul  M n  A  , ,  sã fie corp este ca  M  M n  A 
sã fie matrice inversabilã, ceea ce revine la faptul cã det  M   U  A  .
1. Sã se arate cã urmãtoarele inele de matrice C , ,   sunt corpuri:
 a b  
a) C    a, b  R  ;
  b a  
 a bd  
b) C    a, b  Q, d  Q  , d  R \ Q ;
 b a  
 a b  
c) C    a, b  C  (corpul cuaternionilor).
  b a  
EXERSARE
E1. Pe mulþimea Q se definesc opera- E2. Sã se arate cã tripletul  M, ,  
def
þiile algebrice x  y  x  y  5 ºi este corp comutativ, dacã:
def
a) M  Q, x  y  x  y  4,
x  y   xy  5x  5y  20. Sã se x  y  xy  4  x  y   20;
studieze dacã tripletul  Q, ,   3
b) M  R, x  y  x  y  ,
este corp. 4
x  y  4xy  3x  3y  1, 5;
94
c) M  R, x  y  x  y  1, E4. Fie   C o soluþie a ecuaþiei x2  x 

x  y  2xy  2x  2y  3;  1  0 ºi mulþimea R     a  b
d) M  R, x  y  x  y  2,
a, b  R. Sã se arate cã R    împre-
1 1
xy xy   x  y   3. unã cu adunarea ºi înmulþirea
4 2 numerelor complexe determinã o
E3. Sã se arate cã mulþimea M împre- structurã de corp comutativ.
unã cu adunarea ºi înmulþirea
matricelor determinã o structurã E5. Sã se arate cã mulþimea M împreunã
de corp, dacã: cu operaþiile algebrice date deter-
 a b   minã o structurã de corp comutativ,
a) M    a, b  R  ; dacã:
  b a   def
 a 7b   a) M  R, x  y  5
x 5  y 5 ºi
b) M    a, b  Q  ; def
 b a   x  y  x  y;
 a  b 4b  
def
c) M   a, b  Q  ; b) M   0,    , x  y  x  y ºi

  b a  b  def
x  y  x ln y .
 a 0  
d) M    a  C .
 ia 0  
APROFUNDARE
A1. Fie a, b, c  R. Pe mulþimea R se  ax, x  Q

A3. Fie fa : R  R, fa   .
definesc operaþiile algebrice:  0, x  R \ Q
def
x  y  ax  by  2 ºi Sã se arate cã adunarea ºi compu-
def
nerea funcþiilor determinã pe mul-
x  y  xy  2x  2y  c. þimea F  fa a  Q o structurã
Sã se determine a, b, c pentru care de corp comutativ.
 R, ,  este corp comutativ.
A4. Fie K  0, 1, a, b un corp cu patru
A2. Sã se arate cã adunarea ºi înmul- elemente. Sã se arate cã:
þirea numerelor complexe determinã
pe mulþimea M o structurã de corp, a) ab  ba  1;
dacã: b) a 2  b;
a) M  Q  2; c) a 3  1;
b) M  Q  i   a  bi a, b  Q ;
d) a 2  a  1  0;
c) M  Q  2,  
3  ab 2c 3 e) 1  1  0.
d 6 a, b, c, d  Q .  Sã se scrie tabla lui Cayley pentru

operaþiile corpului K.
95
4 Morfisme de inele şi corpuri

Fie  A, ,  ºi  B, ,   douã inele.
v DEFINIÞII
• O funcþie f : A  B se numeºte morfism de inele, dacã:
a) f  x  y   f  x   f  y  ,  x, y  A;
b) f  x  y   f  x   f  y  ,  x, y  A;
c) f 1A   1B.
• Funcþia f : A  B se numeºte izomorfism de inele dacã este mor-
fism de inele ºi este funcþie bijectivã.
• Inelele A ºi B se numesc inele izomorfe dacã existã un izomorfism
f : A  B.
Pãstrând notaþiile uzuale „  “ ºi „  “ pentru legile de compoziþie

ale unui inel, funcþia f : A  B este morfism de inele dacã:
• f  x  y   f  x   f  y  ,  x, y  A;
• f  x  y   f  x   f  y  ,  x, y  A.
• f 1A   1B.
Un morfism de inele f : A  B este în particular un morfism de

grupuri. Rezultã cã f are proprietãþile:
a) f  0 A   0B ;
b) f   x   f  x  ,  x  A;
c) f  nx   n  f  x  ,  x  A ºi n  Z.
 Exemple de morfisme de inele

Fie  A, ,  un inel. Funcþia identicã f : A  A, f  x   x este morfism (izomorfism)

de inele.
Un morfism de inele f : A  A se numeºte endomorfism al inelului A. Mulþimea
endomorfismelor inelului A se noteazã End  A  . Un izomorfism de inele f : A  A
se numeºte automorfism al inelului A. Mulþimea automorfismelor inelului A se
noteazã Aut  A  .
  este morfism de la inelul  Z, ,  la inelul  Z , ,  ,
Funcþia f : Z  Z n , f  x   x n
numit morfism canonic.
96
 OBSERVAŢII
1. Dacã inelele  A, ,  ºi  B, ,  sunt inele izomorfe, atunci grupurile
 A,   ºi  B,   sunt izomorfe. Orice izomorfism f : A  B de inele
este în particular izomorfism al grupurilor  A,   ºi  B,   . Reciproca
este adevãratã?
2. Dacã  M, ,  ºi  A, ,  sunt inele ºi M  A, iar f : A  A este auto-
morfism al lui A, atunci restricþia lui f la M este automorfism al lui M.
v DEFINIÞIE
Fie  K, , 
ºi  K , ,  douã corpuri.
• Funcþia f : K  K  se numeºte morfism (izomorfism) de corpuri
dacã f este morfism (izomorfism) de inele de la K la K .
 Exemple
 Funcþia f : C  C, f  z   z este automorfism al corpului  C, ,  .
 Funcþia f : Q  5   Q  5 , f a  b 5   a  b 5 este automorfism al corpului
 Q  5  , ,  .
 a 3b  
 Fie M    a, b  Q   M 2  Q  . Sã se arate cã funcþia
 b a  
 3   M 2 , f  a  b 3    b
a 3b 
f :Q  este izomorfism de la corpul
a 
 Q  3  , ,  la corpul  M, ,  .
Soluþie
 a 3b   x 3y 
Fie A   , B    , A, B  M.
b a  y x 
 a  x 3b  3y   ax  3by 3ay  3bx 
Se obþine: A  B    ºi AB   .
b  y ax   ay  bx ax  3by 
Dacã u  a  b 3  Q  3  , v  x  y 3  Q  3  , avem:
 a  x 3b  3y 
f  u  v   f a  x   b  y  3      A  B  f  u  f  v .
b  y ax 
97
Analog se obþine:
 ax  3by 3ay  3bx 

f  uv   f ax  3by   ay  bx  3  
 ay  bx
   A B 
ax  3by 
 f  u  f  v .
1 3  0
Având f 1  0 3   0 1 

  I2 , rezultã cã f este morfism de
corpuri. Se verificã uºor cã f este funcþie bijectivã. În concluzie, f este
izomorfism de corpuri.
 TEOREMA 9
Fie  K, ,  ,  K , ,  ,  K , ,  inele (corpuri) ºi f : K  K ,
g : K   K  morfisme (izomorfisme) de inele (corpuri).
Atunci g  f : K  K  este morfism (izomorfism) de inele (corpuri).
Demonstraþie
Deoarece  K,   ,  K ,   ,  K ,   sunt grupuri, atunci funcþiile f ºi g
sunt morfisme de grupuri, deci ºi g  f este morfism de grupuri.
Rezultã cã:  g  f  x  y    g  f  x    g  f  y  ,  x, y  K.
În mod analog, rezultã cã g  f este morfism (izomorfism) între
 
grupurile K * ,  ºi  K  \ 0 ,  .
Rezultã cã:  g  f  xy    g  f  x    g  f  y  ,  x, y  K.
De asemenea,  g  f 1  g  f 1   g 1  1.
În concluzie, g  f este morfism (izomorfism) de inele (corpuri). n
 TEOREMA 10
Orice morfism de corpuri este funcþie injectivã.
Demonstraþie
Fie  K, ,  ,  K , ,  douã corpuri, f : K  K  un morfism de
corpuri, ºi x, y  K, astfel încât f  x   f  y  . Dacã presupunem prin
reducere la absurd cã x  y, rezultã cã x  y  0. Atunci x  y  U  K 
ºi existã a  U  K  astfel încât a  x  y   1. Se obþine succesiv: 1  f 1 
 f  a  x  y    f  a   f  x  y   f  a    f  x   f  y    0, în contradicþie cu
1  0. Aceastã contradicþie aratã cã x  y ºi astfel f este funcþie
injectivã. n
98
Probleme rezolvate
 1. Sã se determine automorfismele corpurilor Q, R, Zp.
Soluþie
a) Fie f : Q  Q un automorfism de corpuri. Rezultã cã f este
automorfism al grupului  Q, +  , deci f  x   x  f 1 ,  x  Q. Deoarece
f 1  1 se obþine cã f  x   x,  x  Q, este singurul automorfism al
corpului Q.
b) Fie f : R  R un automorfism al corpului R. Vom arãta cã
f  x   x,  x  R. Pentru aceasta vom parcurge urmãtoarele etape:
1. Se aratã cã f  x   x,  x  Q.
2. Se aratã cã f este monoton crescãtoare pe R.
3. Se aratã cã f este funcþia identicã.
1. Funcþia f fiind automorfism al grupului  R, +  , este automor-

fism ºi al grupului  Q, +  ºi rezultã imediat cã f  x   x,  x  Q.
2. Arãtãm mai întâi cã pentru x  0 rezultã f  x   0.

Într-adevãr, din relaþia f  x  y   f  x   f  y  ,  x, y  R, pentru x  0
se obþine:
    x 
2
f x  f x x  f  0.
Fie acum x  y. Rezultã cã z  y  x  0, ºi avem 0  f  z   f  y  x  
 f  y   f  x  , deci f  x   f  y  .
Aºadar, f este funcþie strict crescãtoare pe R.
3. Sã arãtãm cã f  x   x,  x  R. Sã presupunem cã existã
x 0  R, astfel încât f  x 0   x 0 .
Fie, de exemplu, f  x 0   x 0 . Considerãm r  Q, astfel încât
f  x 0   r  x 0 . (1)
Din monotonia funcþiei f rezultã cã f  r   f  x 0  .
Dar f  r   r ºi se obþine r  f  x 0  , în contradicþie cu relaþia 1 .
Analog se aratã cã nu putem avea f  x 0   x 0 .
În concluzie, f  x   x,  x  R.
c) Fie f : Z p  Z p un automorfism. Rezultã cã f  x  y   f  x   f  y  ,

 x, y  Z p .
99
Pentru x  y  0 ˆ  0.
ˆ se obþine f 0 ˆ  
Pentru â  Z p \ 0 , avem â  11 
 1 ºi rezultã:
 ... 
a  ori
     
f  aˆ   f 1ˆ  1ˆ  ...  1ˆ  f 1  f 1  ...  f 1  a  f 1ˆ  aˆ  1  a.
  
ˆ
a  ori
Aºadar, singurul automorfism al corpului Z p este cel identic.
 2. Sã se determine automorfismele corpului C, f : C  C cu pro--

prietatea f  x   x,  x  R.
Soluþie
Fie z  a  bi  C ºi f : C  C un automorfism al corpului C.
Rezultã: f  z   f  a  bi   f  a   f  bi   f  a   f  b   f  i   a  bf  i  .
Aºadar, automorfismul f este bine determinat de elementul f  i  .
 
Avem: f  i   f  i   f i2  f  1  1, de unde se obþine cã f  i    i.
În concluzie, automorfismele lui C verificã relaþiile f  a  bi   a  bi
ºi f  a  bi   a  bi, deci acestea sunt f  z   z ºi f  z   z,  z  C.
EXERSARE
E1. Pe mulþimea Z se definesc operaþiile 4 7
algebrice x  y  x  y  6, x T y 
x T y  4xy   x  y   , x, y  Q.
3 9
 xy  6x  6y  30, x, y  Z. Sã se x 1
Dacã f : Q  Q, f  x    , sã se
studieze dacã f : Z  Z, f  x   x  6 4 3
arate cã:
este morfism între inelele  Z, ,  
a) f/Z este morfism între inelele
ºi  Z, , T . Este f izomorfism?
 Z, ,   ºi  Q, , T ;
b) f este izomorfism între corpurile
E2. Pe mulþimea R se definesc opera-
þiile algebrice x  y  x  y  1,  Q, ,   ºi  Q, , T .
x T y  2xy  2x  2y  3, x, y  R. E4. Se considerã mulþimile de matrice:
Sã se arate cã funcþia f : R  R,   a 8b  
M1   A    a, b  Q  ,
x
f  x    1 este izomorfism între   b a  
2
 a b  
corpurile  R, ,   ºi  R, , T . M 2    a, b  Q  .
 8b a  
E3. Pe mulþimea Q se definesc opera- Sã se arate cã inelele (corpurile)
1
þiile algebrice x  y  x  y  ,  M 1, ,   ºi  M 2 , ,   sunt izo-
3 morfe.
100
 0 0   x T y  xy  x  y, x, y  Z 5 .
E5. Fie M    a  C . Sã se a) Sã se alcãtuiascã tabla opera-
 ia a  
þiilor „  “ ºi „ T “.
arate cã M, ,   este corp comu-
b) Sã se arate cã  Z5, ,    Z5, , T .
tativ izomorf cu corpul  C, ,   . c) Care dintre funcþiile fa : Z5  Z5,
E6. Pe mulþimea Z 5 se definesc ope- fa  x   x  a, este morfism (izomor-

raþiile algebrice x  y  x  y  1, fism) între  Z5, ,   ºi  Z5, , T ?
APROFUNDARE
A1. Pe mulþimea R se considerã a)  Z, ,   ºi  Q, ,   ;

operaþiile algebrice x  y  x  y 
b)  Q, ,   ºi  R, ,   ;
1 1
xy   x  y   3,
 2, x T y 
4 2   5  , ,   ;
c)  Q, ,   ºi Q
 x, y  R. Sã se determine a, b  R,
d)  Q  2  , ,   ºi  Q  3  , ,   .
astfel încât funcþia f : R  R,
f  x   ax  b sã fie izomorfism
A5. Fie  A, ,   un inel ºi End  A 
între inelele (corpurile)  R, ,   ºi
mulþimea endomorfismelor de inel
 R, , T . ale lui A. Sã se arate cã
 End  A  , ,   este inel ( „  “ repre-
A2. Se considerã d  N* ºi mulþimea
zintã compunerea funcþiilor).
 a b  
Md    a, b  Z   M 2  Z  .
 db a   A6. Sã se determine:
Sã se arate cã: End  Z  , End  Q  , End  Z4  , End  Z2  .
a)  Md , ,   este inel comutativ;
b) inelul Md are divizori ai lui A7. Sã se determine morfismele de inele
zero dacã ºi numai dacã d este între:
pãtrat perfect; a)  Z, ,   ºi  Z 4 , ,   ;
c) dacã d nu este pãtrat perfect, sã b)  Z, ,   ºi  Z 6 , ,   ;
se arate cã inelele  Md , ,   ºi
c)  Z 2 , ,   ºi  Z 4 , ,   ;
  
Z d , ,   sunt izomorfe. d)  Z 4 , ,   ºi  Z 5 , ,   .
A3. Sã se arate cã inelele  Z  2  , ,   A8. Fie d1, d2  N* numere naturale li-

ºi  Z  3  , ,   nu sunt izomorfe. bere de pãtrate. Sã se arate cã ine-
Generalizare. lele (corpurile) Q  d1  ºi Q  d2 
A4. Sã se arate cã urmãtoarele inele sunt izomorfe dacã ºi numai dacã
(corpuri) nu sunt izomorfe: d1  d2 .
101
DEZVOLTARE
D1. Fie  A, ,   un inel în care x 2  1, D2. Fie  A, ,   un inel în care x 4  1,
 x  A \  0 . Sã se arate cã A  x  A \  0 . Sã se arate cã A
este izomorf cu inelul Z 2 sau Z 3 . este izomorf cu unul dintre inelele
Z 2 , Z 3 sau Z 5 .
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
1. Pe mulþimea R se considerã operaþiile algebrice:
Grupa 1 Grupa 2
x y xy5 x  y  x  y  2,
x T y  3xy  15x  15y  80, x T y  xy  2x  2y  2,
 x, y  R.  x, y  R.
Sã se studieze:
a) ce structuri algebrice reprezintã  R,   ºi  R, T ;
b) dacã operaþia „  “ este distributivã în raport cu „ T “;
c) dacã  R, , T este inel fãrã divizori ai lui zero.
(5 puncte)
2. Sã se rezolve în Z 4 :
Grupa 1 Grupa 2
 3  2x
a) 2x   0;
 ˆ 2  3x
a) 3x ˆ  0;
ˆ
  3y
  1
2x 2xˆ y3 ˆ
b)  . b)  .
  2y
 3x  2  ˆ  3y
 3x ˆ 2 ˆ
(4 puncte)
Testul 2
1. Pe mulþimea Z se considerã operaþiile:
x  y  x  y  a, x T y  xy  bx  3y  c, x, y  Z.
a) Sã se determine a, b, c  Z pentru care au loc relaþiile: 2  3 T 1  41,
 2  1 T 3  51 ºi 1 T  2  3   1 T 2   1 T 3  .
b) Pentru valorile lui a, b, c gãsite, sã se precizeze dacã  Z, , T este inel, sã
se afle U  Z  ºi mulþimea divizorilor lui zero.
(5 puncte)
2. a) Sã se determine n  N, n  8, astfel încât în inelul  Zn, ,   inversul
elementului 3 sã fie 7.

b) Pentru valorile lui n gãsite sã se determine U  Z n  .
(4 puncte)
102
Testul 3
1. Pe mulþimea E  R  R se introduc legile de compoziþie:

 a, b    x, y    a  x, b  y  ;
 a, b    x, y    ax, ay  bx  .
a) Sã se arate cã  E, ,   este inel comutativ. Este acesta corp?
 x y
b) Sã se arate cã aplicaþia f : E  M 2  R  , f  x, y     , este morfism
0 x
între inelele  E, ,   ºi  M 2  R  , ,   .
(6 puncte)
(Univ. Bucureºti)
2. Fie A   0, 1, a, b un inel cu patru elemente. Sã se arate cã:

a) funcþia f : A  A, f  x   1  x este bijectivã;
b)  f  x  1  a  b ºi 1  1  1  1  0.
x A
c) dacã A este corp, atunci 1  1  0.
(3 puncte)
(Univ. Bucureºti, 1981)
Testul 4
1. Pe mulþimea C definim operaþiile algebrice:
z1  z2  z1  z2 , z1 T z 2  z1  z 2   Im z1    Im z 2  ,  z1, z 2  C.
a) Sã se arate cã tripletul  C, , T este inel.
b) Sã se determine U  C  .
 0 1 
c) Dacã M   xI 2  y   x, y  R  sã se arate cã  M , ,   formeazã inel.
  0 0 
 x y
d) Sã se arate cã f : C  M , f  x  iy     , este izomorfism între inelele
0 x
 C, , T ºi  M , ,   .
(6 puncte)
2. Fie  A, ,   un inel cu proprietatea cã x 2  x,  x  A. Sã se arate cã:
a) 1  1  0;
b) inelul este comutativ;
c) dacã A este corp, atunci A  Z 2 .
(3 puncte)
103
Algebr‘ • III. Inele de polinoame
III. INELE DE POLINOAME
Mulţimea polinoamelor cu coeficienţi

1 într-un corp comutativ
În acest capitol se va considera un corp comutativ  K, ,  , unde
K reprezintã una dintre mulþimile Q, R, C sau Z p , p numãr prim.
1.1. ªiruri de elemente din corpul K

v DEFINIÞII
• Se numeºte ºir de elemente din corpul K o funcþie f : N  K.
• Elementul a n  f  n   K reprezintã termenul general al ºirului.
Ordinea de scriere a numerelor naturale induce ordinea de scriere

a termenilor ºirului ºi anume: a 0 , a1, a 2 , ..., a n , ... .
Pentru un ºir de elemente din corpul K se va folosi notaþia
f   a 0 , a1, a 2 , ..., a n , ... sau f  a n  .
Douã ºiruri f   a 0 , a1, ..., a n , ... ºi g   b0 , b1, ..., bn , ... sunt
egale dacã a 0  b0 , a1  b1, a 2  b2 , ..., a n  bn , ... .
v DEFINIÞIE
• Un ºir f   a 0 , a1, ..., a n , ... se numeºte ºir finit dacã existã un
numãr natural p, astfel încât a m  0, oricare ar fi m  p.
Aºadar, un ºir este finit dacã are un numãr finit de termeni

nenuli.
 Exemplu
 f1  1, 0, 0, ..., 0, ... , f2   9, 0, 0, 5, 0, 0, ..., 0, ... , f1, f2 cu elemente din R.
1.2. Operaþii cu ºiruri de elemente din corpul K
Notãm cu K N mulþimea ºirurilor de elemente din corpul K ºi cu

K   mulþimea ºirurilor finite cu elemente din K. Se observã cã are loc
N
incluziunea K    K N .
N
104
v DEFINIÞII
Fie f, g  K N , f   a 0 , a1, a 2 , ..., a n , ... , g   b0 , b1, b2 , ..., bn  douã
ºiruri.
• ªirul h  K N , h   a 0  b0 , a1  b1, ..., a n  bn , ... se numeºte suma
ºirurilor f ºi g. Se noteazã h  f  g.
• ªirul h  K N , h   c0 , c1, ..., cn , ... , unde pentru oricare m  N avem
m
c m  a 0 bm  a1bm 1  ...  a m b0   a k  bm  k se numeºte produsul
k 0
ºirurilor f ºi g. Se noteazã h  f  g.
 Exemplu
Fie K  C ºi f  1, 1, 2, 3,  1, 0, 0, ... , g   0, 1, 1, 0, 0, 1, 0, 0, ... .
Atunci f  g  1, 2, 3, 3,  1, 1, 0, 0, ... , f  g   0, 1, 2, 3, 5, 3, 0, 2, 3,  1, 0, 0, ... .
 TEOREMA 1
Mulþimea K   a ºirurilor finite este parte stabilã a mulþimii K N
N
în raport cu operaþiile de adunare ºi înmulþire a ºirurilor.
Demonstraþie
Fie f, g  K   , f   a 0 , a1, a 2 , ..., a m , 0, 0, ... ,
N
g   b0 , b1, ..., bn , 0, 0, ... astfel încât a m , bn  K \ 0 .

a) Dacã p  max  m, n  , avem a p  bp  0 ºi astfel:

f  g  a 0  b0 , a1  b1, ..., a p 1  bp 1, 0, 0, ...  K   .
N

b) Fie p  m  n ºi f  g   c0 , c1, c2 , c3 , c4 , ... .
m p
Rezultã c p   a k  bp  k   a k  b p  k . În fiecare sumã factorii
k 0 k  m 1
subliniaþi sunt nuli, deoarece a m 1  am 2  ...  a p  0 ºi bp m  bp m1 
 ...  bp  0. Rezultã cã elementul c p  0.

Aºadar, f  g  c0 , c1, ..., c p 1, 0, 0, ...  K   . n
N

 OBSERVAŢIE
• Dacã p  m  n ºi a m , bn  K * , atunci c m  n  a m  bn  K * . Aºadar,
m  n este rangul cel mai mare pentru care elementul cp este nenul.
105
v DEFINIÞII
• Orice element al mulþimii K   pe care s-a definit adunarea ºi înmul-
N
þirea de ºiruri se numeºte polinom cu coeficienþi în corpul K.

• Dacã f  K   , f   a 0 , a1, a 2 , ..., a n , 0, 0, ... , unde a n  K * , elementele
N
a 0 , a1, ..., a n se numesc coeficienþii polinomului f, iar n  N se

numeºte gradul polinomului f ºi se noteazã n  grad  f  .
• Coeficientul a n  K * al polinomului f se numeºte coeficient
dominant. Dacã coeficientul dominant este egal cu 1, polinomul se
numeºte polinom unitar sau monic.
• Polinomul f   0, 0, 0, ..., 0, ... cu toþi coeficienþii zero se numeºte
polinom nul. Polinomului nul i se atribuie gradul .
 TEOREMA 2
 
Tripletul K   , ,  formeazã un inel comutativ fãrã divizori ai lui
N
zero (inel integru).

Demonstraþie
Verificarea axiomelor de inel este lãsatã drept temã. Elementul
neutru în raport cu adunarea este polinomul nul e   0,0,... , iar faþã
de înmulþire este polinomul f  1,0,0,... .
Sã arãtãm cã inelul este integru.
Fie f, g  K   polinoame nenule, f   a 0 , a1, ..., a n , 0, 0, ... , g 
N
  b0 , b1, ..., bm , 0, 0  , grad  f   n, grad  g   m.

Notãm f  g   c0 , c1, c2 , ... produsul polinoamelor f ºi g. Numãrul
c m  n  a n  bm este element nenul în corpul K, deci f  g este polinom
nenul. Aºadar inelul este inel integru. n
 REŢINEM!
 OBSERVAŢIE grad  f  g   grad  f   grad  g  .
• Pentru p  m  n avem cp  0.
Rezultã cã: grad  f  g   m  n  grad  f   grad  g  .
 TEMĂ
Sã se determine suma ºi produsul polinoamelor:
a) f  1, 2,  1, 3, 0, 0, ... , g   1,  2, 1, 1, 0, 0, ... , f, g  R   ;
N
b) f   1, 0, 0, 0, 1, 0, 0, ... , g  1, 0, 0, 0, 1, 0, 0, ... , f, g  Q  N  ;
c) f  1,
 0,
 1,
 2,
 0,
 0,

 ... , g  2,
 0,
 2,

 1,
 0,
 0,
 0,
3 
 ... , f, g  Z  N  .
106
2 Forma algebric‘ a polinoamelor

2.1. Polinoame constante
Sã considerãm mulþimea K1  a polinoamelor de forma:
N
f   a, 0, 0, ..., 0, ... , a  K.
Dacã f   a, 0, 0, ... , g   b, 0, 0, ... , a, b  K, atunci:
f  g   a  b, 0, 0, ... iar f  g   ab, 0, 0, ... .
Rezultã cã mulþimea K1  este parte stabilã a mulþimii K   în
N N
raport cu operaþiile de adunare ºi de înmulþire a polinoamelor.

Mai mult, funcþia F : K1   K, F  f   a, unde f   a, 0, 0, ... este
N
bijectivã ºi verificã egalitãþile: F  f  g   F  f   F  g  ºi F  f  g   F  f   F  g  .

Aceste proprietãþi ne permit sã identificãm polinoamele de forma
f   a, 0, 0, ... cu elementul a  K. În acest mod mulþimea K1  se
N
identificã cu mulþimea K.
Polinoamele de forma f   a, 0, 0, ... le vom numi polinoame
constante.
Dacã x  K ºi f   a 0 , a1, ..., a n , 0, 0, ...  K   , atunci:
N
x  f   x, 0, 0, ...   a 0 , a1, ..., a n , 0, 0, ...   xa 0 , xa1, ..., xa n , 0, 0, ... , (1).

Relaþia (1) exprimã regula de înmulþire a unui polinom cu un
element din corpul K ºi anume:
Un polinom se înmulþeºte cu un element din K înmulþind fiecare

coeficient al polinomului cu acest element.
2.2. Forma algebricã a unui monom
v DEFINIÞIE
• Un polinom f  K  
N
se numeºte monom dacã are un singur
coeficient nenul.
 Exemple
 f   0, 0, 2, 0, 0, ... , g  1, 0, 0, ..., 0, ... , h   0, 1, 0, 0, ... .
Un rol important în scrierea unui polinom îl are monomul

X   0, 1, 0, 0, ... care se citeºte „nedeterminatã X“.
107
Definim puterile nedeterminatei X în mod recurent:

X 2  X  X, X n  X n 1  X, n  2.
Se obþine:
X 2   0, 0, 1, 0, 0, ...
X 3   0, 0, 0, 1, 0, 0, ...
....................................
X n  (0, 0, ..., 0, 1, 0, 0, ...)

n zerouri
Se observã cã X 2 , X 3 , ..., X n , ... reprezintã monoame.

Pentru monomul fk  (0, 0, ..., 0, a k , 0, ...), a k  K * , avem scrierea:

k zerouri
fk  a k  (0, 0, ..., 0, 1, 0, ...)  a k X k .


k zerouri
Aºadar f k  a k  X k , relaþie care reprezintã forma algebricã a

monomului fk .
Numãrul k  N reprezintã gradul monomului fk . Douã monoame
se numesc asemenea dacã au acelaºi grad.
2.3. Forma algebricã a unui polinom
Fie f  K   , f   a 0 , a1, ..., a n , 0, 0, ... , a n  K * un polinom

N
de
gradul n.
Folosind operaþiile cu polinoame avem:
f   a 0 , 0, 0, ...   0, a1, 0, 0, ...   0, 0, a 2 , 0, 0, ...  ... 
 
  0, 0, ..., 0, a n , 0, 0, ...   a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n .
  
 n zerouri 
Aºadar, f  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n , scriere care reprezintã
forma algebricã a polinoamelor de gradul n în nedeterminata X.
Rezultã cã polinomul f este o sumã de monoame.
Monomul „a n X n “ se numeºte monomul dominant al poli-
nomului f.
Scrierea unui polinom sub formã algebricã este unicã, abstracþie
fãcând de ordinea de scriere a monoamelor.
108
Fie f, g  K   , f  a0  a1X  a2 X 2  ...  a n X n , g  b0  b1X  b2 X 2 

N
...  bm X m , grad  f   n ºi grad  g   m. Polinoamele f ºi g sunt egale

ºi scriem f  g, dacã au acelaºi grad ºi coeficienþii respectiv egali:
m  n ºi a 0  b0 , a1  b1, a 2  b2 , ... a n  bn . În particular, polinomul
f este egal cu polinomul nul dacã toþi coeficienþii sãi sunt nuli.
Pentru mulþimea K   se va adopta notaþia K  X  pentru a pune în

N
evidenþã nedeterminata X.
În particular, avem mulþimile de polinoame Q  X  , R  X  , C  X  ,
Z p  X  , adicã mulþimile de polinoame în nedeterminata X cu coeficienþi
în corpurile Q, R, C, respectiv Z p .
Se observã cã existã incluziunile Q  X   R  X   C  X  .
2.4. Valoarea unui polinom. Funcþii polinomiale
Fie f  K  X  , f  a0  a1 X  ...  a n X n , a n  K * un polinom de gradul n.
v DEFINIÞIE
• Dacã x  K, elementul f  x   a 0  a1 x  ...  a n x n  K se numeºte
valoarea polinomului f în x.
 Exemple
 Fie f  R  X  , f  1  X  X 2 ºi x  1, 0, 1 .
Atunci f  1  1  1  1  1, f  0   1  0  02  1, f 1  1  1  1  3.

 Fie f  C  X  , f  2  X 2  X 4 ºi x  i, i 3 . 
 
Atunci f  i   2  1  1  2, f i 3  2  3  9  8.
 Fie f  Z 5  X  , f  2
  X  3X  0,
 3 ºi x  1,

 2
 .


Atunci f 1  2
  1  3  f 0
  1,
 
 2
 0
 0
  2,
 f 2
 2
 2
 3
 3

 4
 4
  3.

 OBSERVAŢIE
Dacã f, g  K  X  , atunci au loc egalitãþile:
•  f  g  x   f  x   g  x  ,  x  K;
•  f  g  x   f  x   g  x  ,  x  K;
•  f  g  x   f  x   g  x  ,  x  K.
109
v DEFINIÞII
• Fie f  K  X  un polinom nenul. Se numeºte funcþie polinomialã
ataºatã polinomului f, funcþia f : K  K, f  x   f  x  , x  K.
• Funcþia f : K  K se numeºte funcþie polinomialã dacã existã un
polinom g  K  X  , astfel încât f  g.

 Exemple
Funcþia f : C  C, f  z   az  b, a  C* este funcþie polinomialã ataºatã polino-

mului de gradul 1, f  C  X  , f  b  aX.
  2  3x
Funcþia f : Z 5  Z 5 , f  x   2x  2
 este funcþie polinomialã ataºatã polino-
mului f  Z 5  X  , f  2
  3X
  2X
 2.
 OBSERVAŢIE
• Dacã f  K  X  , atunci funcþia polinomialã f ataºatã lui f este unicã.
Reciproca acestei afirmaþii nu este adevãratã.
 Exemplu
  
Fie n  N* ºi fn  Z 2  X  , f n  X n . Atunci f n 0
 0

 ºi f n 1  1.
 Aºadar, pentru
oricare n  N *
    0,
funcþia f : Z 2  Z 2 , f 0 
 f 1  1 este funcþia ataºatã pentru
fiecare polinom fn .
În cazul în care nu existã posibilitatea unei confuzii, se va nota cu

f funcþia ataºatã polinomului f  K  X  .
3 Operaţii cu polinoame scrise sub form‘ algebric‘

3.1. Adunarea ºi înmulþirea polinoamelor
scrise sub formã algebricã
Fie p  N ºi f, g  K  X  monoame de gradul p: f  a p X p , g  bp X p .
Având în vedere modul de definire a adunãrii polinoamelor obþinem:
 f  g    a p  bp  X p , (1).
Mai general, dacã f, g  K  X  sunt polinoame de gradul n,
respectiv m:
f  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n ,
110
g  b0  b1 X  b2 X 2  ...  bm X m ,
polinomul sumã se va scrie sub forma:

f  g   a 0  b0    a1  b1  X   a2  b2  X 2  ...  a p  bp X p  ...,  (2),
cu convenþia cã a i  0, pentru i  n ºi b j  0, pentru j  m.
Relaþia (2) ne aratã cã suma a douã polinoame se face adunând
monoamele asemenea din cele douã polinoame.
 Exemple
 f  2  X  3X 2  6X 3 , g  1  2X  2X 2  X 3 .
Avem f  g   2  1  1  2  X   3  2  X 2   6  1 X 3  3  X  5X 2  5X 3 .
 f  1  X  X 2 , g  1  X  X 2  X 3 .
Avem f  g   1  1  1  1 X   1  1 X 2   0  1 X 3  0  2X  0  X 2  1  X 3  2X  X 3.
Fie f, g  K  X  , f  a p X p , g  bq X q douã monoame. Folosind defi-

niþia înmulþirii polinoamelor se obþine: f  g  a p bq X p  q , (3), deci
produsul a douã monoame de gradul p, respectiv de gradul q este un
monom de gradul p  q.
Analog, dacã f, g  K  X  , f  a0  a1X  a2 X 2  ...  an X n , g  b0  b1X 
 b2 X 2  ...  bm X m sunt polinoame de gradul n, respectiv m, vom
obþine, cu convenþia cã a i  0, pentru i  n ºi b j  0 pentru j  m:
f  g  a 0  b0   a 0 b1  a1b0  X   a 0 b2  a1b1  a 2 b0  X 2  ... 
  a 0 bm  n  a1bm  n 1  ...  a m  n b0  X m  n , (4).
Produsul f  g este un polinom de gradul m  n. Relaþia (4), care
dã forma algebricã a polinomului produs f  g, poate fi uºor obþinutã
dacã avem în vedere înmulþirea a douã sume, scriind:

f  g  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n  b 0  b1 X  b2 X 2  ...  b m X m  ºi
efectuând calculele, având în vedere regulile de înmulþire a douã
paranteze ºi calculele cu sume ºi produse de monoame. De asemenea,
se are în vedere cã adunarea ºi înmulþirea polinoamelor sunt comutative.
 Exemple
f  1  X  X 2 , g  1  X.

 
Se obþine: f  g  1  X  X 2 1  X   1  X  X  X 2  X 2  X 3  1  X 3 .

f  1  2X  X
   1  2X  X 2 1  2X  X2   1  2X  X 2  2X  4X 2  2X 3  X 2 
2 2
 2X 3  X 4  1  4 X  6X 2  4 X 3  X 4 .
111
Exerciþiu rezolvat
 Sã se determine polinoamele f, g  C  X  de gradul 1, care verificã
egalitãþile  X  1 f   X  1 g  2X 2  2 ºi f  2   g  0  .
Soluþie
Fie f  aX  b, g  cX  d, a, c  C* . Egalitatea datã se scrie:
 X  1 aX  b    X  1 cX  d   2X 2  2.
Dupã efectuarea înmulþirilor ºi adunãrii se obþine:
 a  c  X 2   a  b  d  c  X  b  d  2X 2  0  X  2.
Egalitatea de polinoame conduce la egalitãþile:
a  c  2, a  b  d  c  0, b  d  2.
Rezultã cã c  2  a, b  a, d  2  a, a    C.
Aºadar, f  X  , g   2    X  2  .
Din condiþia f  2   g  0  se obþine   1 ºi f  X  1, g  X  1.
EXERSARE
E1. Sã se scrie sub formã algebricã a) f  Q  X  , f  2   m  1 X 2 
polinomul f ºi sã se specifice
gradul acestuia: 
 2m2  3m  1 X 3 ; 
a) f  1, 0, 1, 2, 3,  1, 0, 0, ... 
b) f  Z 3  X  , f  1  mX 
 Q  X ;
b) f   0, 0, 0, 1, 2,  1, 0, 0, ...  
 m2  m X2 ; 
 R  X ; 
c) f  Z 5  X  , f  m2  1 X 3  
f   0, 1, 0, 1, 0, i,  i, 0, 0, ... 
c)
 
 X  2;
 m3 
 C  X ;
d) f  C  X  , f  m 2  1  2X 
  1,
 2,
d) f  1,  1,
 0,  0,
 0,  ... 

 Z5  X .
 
 m2  3m  2 X2  m2  4 X 3 ;  
E2. Sã se determine în funcþie de
e) f  C  X  , f  1  m2  1 X  
parametrul m  R, gradul polino- 
 mX 2  m 3  m X 3 . 
mului f  R  X  :
a) f  m   m  1 X; E4. Se considerã f  C  X , f  1  X 
  
b) f  2  m2  1 X  m2  3m 
2 3
 X  X . Sã se calculeze:
 2  X2 . 
a) f 1  i  , f 1  i  , f 1  i 3 , 
E3. Sã se determine gradul polino- 
f 1 i 3 ; 
mului f, în cazurile:
112
b)     
f 1 2 , f 1 2 , f 3  2 2 ,  c) f  1  X  X 2  X 3 , g  1  X 

f 4 5 ;   X 2  X 3  X 4 , p  2.
1  i 1  i
c) f  f . E8. Sã se efectueze produsul polinoa-
1  i 1  i
melor f, g  C  X  :
E5. Sã se determine f  C  X  , astfel
a) f  X 2  X  1, g  X 2  X  1;
încât:
a) f  a  bX, f  i   1, f 1  i   1; b) f  X  1, g  X 2  iX  1;
b) f  a  bX  cX 2 , f 1  f  i   c) f  1  X  X 2  X 3 , g  1  X;
 f   i   1  0. d) f  1  X   2  X  1  X  ,
g  1  X   2  X  .
E6. Sã se efectueze suma polinoamelor
f, g  C  X  :
E9. Sã se efectueze produsul polinoa-
a) f  1  X  X2  X3 , g  1  X2  melor f, g  Z p  X  :
 X3  X4 ;
a) f  1  X, g  1  X  X 2 , p  2;
b) f  1  1  i X  1  i X , g  1 
3
  X  X2 , g  2
  2X
  X2 ,
b) f  2
 1  i  X  1  i  X 3 ; p  3.
c) 2
f  1  2iX  3X , g  1  iX  2 
c) f  1  2X X  X2 , 
 1  i  X 3 .

  X2 X, p  5.
g  1  3X 
E7. Sã se efectueze suma polinoamelor
f, g  Z p  X  : E10. Sã se determine polinoamele f, g 
  4X
a) f  1  3X  2, g  3
  2X
   R  X  , f  aX  b, g  cX  d, în
2 3
 X  X , p  5; cazurile:
  2X
b) f  2   X3 , g  5
  4X
  
a) X2  f  X2  1 g  X 3  1; 
 3  X 4 , p  7;
 6X b)  X  1
2
 X  f    X  g  X  X3  1.
APROFUNDARE
A1. Sã se determine parametrii pentru

f  C  X , f  n2  1   m  n X 
2
A2. Fie
care polinoamele f ºi g sunt egale:
a) f, g  Q  X , f  2  3X   m  1 X2,  
 m2  1 X2. Pentru ce valori m,

g   2m  4   3X  m  1 X ; 2
 3 n C polinomul f este polinom nul?
b) f,g  C  X , f  m  nX   m  n X2, A3. Se considerã polinoamele f, g  C  X ,
g  m 2  n2 X  2X 2 ; f   a  b  X 3   2a  b  1 X  a  1
c) f, g  Z3  X , f  m  1  X
  m 2
 ºi 
g   2a  b  1 X3  a2  b2 X  
 1  b. Pentru ce valori a, b  C
 2X 2 , g  n  m2 X  m5 X2 .
polinoamele au acelaºi grad?
113
A4. Fie f  C  X  , f  X 2  aX  b. Sã se A11. Sã se determine f  C  X  , dacã:

determine a ºi b ºtiind cã f 1  2,  
a) f  X2  2X  4  X 3  8;
f  2   8.
b) f   X  X  1  X 4  X2  1;
2
A5. Sã se determine f  C  X  de gradul 2

c) f  1  X  1  X2   X 8  1.
dacã f 1  f  2   0 ºi f  3   6.
A12. Fie f, g  Z 3  X  , f  a  X  X2 ,
A6. Sã se determine f  Z5  X de gradul 2
g  b  aX. Pentru ce valori ale lui
  
 2
dacã f 1  f 3  ºi f 0
  3.

  „a“ ºi „b“ existã egalitatea:
   
 g  X2  X  X3 ?
X  1 f  X2  2
A7. Fie f  1  aX  X 2  C  X  . Sã se
demonstreze cã dacã f 1  z   A13. Aflaþi polinoamele f  K  X  , în
 f 1  z  ,  z  C, atunci f este cazurile:
pãtratul unui polinom de gradul 1. a) grad  f   2 ºi  f  x  2  f  x 2  ,
A8. Fie f  Z 3  X  , f  a  bX  cX 2 . Sã  x  K;
se determine f ºtiind cã funcþia f  

b) grad  f   2 ºi f x2  1  f 2  x  1,
este egalã cu funcþia polinomialã  x  K;
ataºatã polinomului g  Z 3  X  ,
c) f  x  1  2f  2  x   x2  x  1,
  X  2X
g2  2.
 x  K.
 
A9. Se considerã polinomul f  1  3X A14. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii
 3  Z  X  . Sã se deter-
 X 2  2X nu sunt funcþii polinomiale:
5
a) f : R  R, f  x   x ;
mine polinoamele g  Z 5  X  , de
grad cel mult 3, astfel încât f  g.
 b) f : R  R, f  x   x 2  x ;
c) f : C  C, f  z   z  z ;
A10. Sã se determine a, b  C , astfel
d) f : C  C, f  z   z 2  z.
încât polinoamele f, g  C  X , f 
 a  X, g  2  bX sã verifice A15. Sã se arate cã oricare funcþie
2 f : Z 3  Z 3 este funcþie polino-
egalitatea f  g  X  4.
mialã. Generalizare.
3.2. Împãrþirea polinoamelor

Fie  K, ,  un corp comutativ ºi polinoamele f, g  K  X  , g
polinom nenul.
v DEFINIÞIE
• A împãrþi polinomul f la polinomul nenul g în K  X  înseamnã a
determina polinoamele q, r  K  X  , astfel încât:
a) f  g  q  r; b) grad  r   grad  g  . (1)
114
Polinomul f se numeºte deîmpãrþit, g se numeºte împãrþitor, iar

polinoamele q ºi r se numesc câtul, respectiv restul împãrþirii.
Având în vedere egalitatea f  g  q  r, se obþine egalitatea:
grad  q   grad  f   grad  g  .
În legãturã cu împãrþirea a douã polinoame în inelul K  X  se pun

câteva probleme:
• Pentru oricare douã polinoame existã un cât ºi un rest al
împãrþirii?
• Dacã existã câtul ºi restul împãrþirii, atunci acestea sunt unice?
• Prin ce algoritm se pot determina câtul ºi restul împãrþirii?
Rãspunsurile la aceste probleme sunt date de urmãtoarea

teoremã.
 TEOREMA 3 (teorema împãrþirii cu rest)

Fie f, g  K  X  , g  0. Atunci existã ºi sunt unice polinoamele
q, r  K  X  cu proprietãþile:
a) f  g  q  r;
b) grad  r   grad  g  .
Demonstraþie
Unicitatea câtului ºi restului
Folosim metoda reducerii la absurd. Presupunem cã existã poli-
noamele q1, q 2 , r1, r2  K  X  , astfel încât q1  q 2 , r1  r2 care verificã rela-
þiile: f  g  q1  r1, f  g  q 2  r2 ºi grad  r1   grad  g  , grad  r2   grad  g  .
Atunci rezultã cã f  g  q1  r1  g  q 2  r2 , relaþie din care rezultã
egalitatea g  q1  q 2   r2  r1.
Referitor la grade se obþine:
grad  g   grad  q1  q 2   grad  r2  r1   grad  g  .
Contradicþia rezultatã conduce la egalitatea q1  q 2 , ºi apoi r1  r2 .
Existenþa
Fie n  grad  f  , m  grad  g  . Deosebim cazurile:
1. Pentru n  m, avem f  0  g  f ºi se ia q  0, r  f.
2. Pentru n  m, fie f  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n , g  b0  b1 X 
 b2 X 2  ...  b m X m .
115
Considerãm polinomul:
1 n  m 1
g1  a n  bm X  g  a n X n  a n bm 1  bm  X n 1  ...  b0 a n bm
1 n  m
X .
Rezultã cã polinomul f1  f  g are gradul strict mai mic decât
gradul polinomului f.
Fie f1  c0  c1 X  c2 X 2  ...  c n1 X n1 , n1  n.
• Dacã n1  m, avem f1  f  a n bm X n  m g sau f  a n b m
1 n  m
X g  f1
1 n  m
ºi se ia q  a n bm X ºi r  f1.
• Dacã n1  m repetãm procedeul anterior de micºorare a gradului
1
printr-o nouã scãdere, luând: g 2  c n1  bm  X n1  m  g ºi f2  f1  g 2 .
Evident n2  grad  f2   n1  n.
Se repetã procedeul pentru perechile de polinoame  f2 , g 2  ºi se
obþin succesiv relaþiile:
f1  f  g1
f2  f1  g 2 Deoarece între gradele polinoamelor
f, f1, f2 , ..., fp , ... existã relaþiile:
f3  f2  g 3
.................. n  n1  n2  ...  n p  ... ºi m  1, 2, ..., n ,
fp 1  fp  g p 1 atunci existã un numãr s  N* , astfel încât
.................. s  m.
fs  fs 1  g s
Adunând relaþiile anterioare, se obþine:
fs  f  g1  g 2  ...  g s , grad  fs   n s  m.
 s 
Aºadar, f    g k   fs  g  q  fs , deoarece fiecare polinom g k
 k 1 
verificã egalitatea g k  g    X n k  m , cu   K.
Luând r  fs , teorema este demonstratã. n
 OBSERVAŢIE
• Teorema împãrþirii cu rest oferã un algoritm concret de determinare
a câtului ºi a restului împãrþirii a douã polinoame.
 Exemplu
 Fie f  C  X  , f  X 3  X 2  X  2, g  X 2  X  1.
Construim polinoamele g1  X 3 2  g  X  g  X 3  X 2  X.
Se obþine f1  f  g1  2X 2  2, g 2  2g  2X 2  2X  2 ºi f2  f1  g 2  2X. Cum f2
are gradul mai mic decât gradul lui g, restul va fi r  2X.
Avem f  f2  g1  g 2  f2  Xg   X  2   g  2X ºi astfel q  X  2 ºi r  2X.
116
Algoritmul sugerat în demonstraþia teoremei poate fi aranjat sub o

formã convenabilã, urmând o cale analoagã împãrþirii cu rest a
numerelor întregi.
Se procedeazã astfel:
• Se împarte monomul dominant al deîmpãrþitului la monomul
dominant al împãrþitorului. Se obþine astfel monomul dominant al câtului.
• Se înmulþeºte monomul obþinut la cât cu împãrþitorul g ºi
produsul obþinut se scade din deîmpãrþitul f. Se obþine polinomul f1.
• Se continuã împãrþirea luând ca deîmpãrþit polinomul f1 ºi se
împarte monomul dominant al lui f1 la monomul dominant al lui g
rezultând al doilea monom al câtului.
• Se repetã procedeul anterior pânã când polinomul fs are gradul
inferior gradului polinomului g.
Polinomul fs va fi restul împãrþirii. Schema de calcul aratã astfel:
f  : a n X n  a n 1 X n 1  ...  a1 X  a 0 b m X m  bm 1 X m 1  ...  b0 g
1 n 1 1 n  m
a n X n  a n bm 1bm X  ... a n bm X  
  ...
   
primul monom al doilea
al câtului monom
al câtului
 f1  : (câtul)
 f2  :
Restul  fs  :
 Exemplu
 Sã se împartã polinomul f  C  X  , f  X 4  X 2  1 la polinomul g  C  X  , g  X  1.
Secvenþele împãrþirii Schema împãrþirii

Monomul dominant al câtului este deîmpãrþitul
   împãrþitorul
4 1 3 
X  X . Se obþine: f  X4  X2  1 X 1 g
• f1  f  X 3 g  f  X 3  X  1  X 3  X 2  1. 4 3 3 2
X  X X  X 
  2X 
2
• Al doilea monom al câtului este: câtul
X 3 1  X 2 .  f1  3
X  X 12
Se obþine: f2  f1  X 2 g  2X 2  1.
X3  X2
• Al treilea monom al câtului este
2 1
 f2  2X 2  1
2X  2X, iar f3  f2  2X  g  2X  1.
2X 2  2X
• Al patrulea monom al câtului este
 f3  2X  1
2X11  2, iar f4  f3  2g  3  restul.
2X  2
 f4  
3
restul
117
 OBSERVAŢII
1. În cadrul algoritmului anterior, asupra coeficienþilor celor douã
polinoame f ºi g se efectueazã numai operaþii de adunare ºi înmulþire
în corpul K. Astfel, va rezulta cã polinoamele cât ºi rest vor avea
coeficienþi în corpul K.
2. Fie f, g  K  X  ºi f  gq  r, unde q este câtul, iar r este restul
împãrþirii lui f la g.
Dacã împãrþim f la g1  ag, a  K, putem scrie f  agq1  r1.
 
Dar f  gq  r  ag a 1q  r  agq1  r ºi din unicitatea câtului ºi
restului rezultã r1  r ºi q1  a 1q.
EXERSARE
E1. Sã se efectueze împãrþirile de poli- împãrþit la g dã câtul q  X  2 ºi
noame în C  X  : restul r  1.
a) f  X 3  X  1, g  X  1;
E4. Sã se efectueze împãrþirile de poli-
b) f  X 4  2X 3  X  2, noame în C  X  :
g  X 2  X  1; a) f   X  1   X  1 ,
3 3
c) f   X  1  X  2   X , 3
g   X  1   X  1 ;
2 2
g   X  1  X  1 ;
b) f   X  1  X  2   X  12  X  2 ,
2
d) f  X5  X 4  X2  1, g  X 2  1;
g  X2  X  1;
e) f  X 4  iX 2  X  i, g  X  1;
c) f   X  1  X  2   X  3   X,
f) f  X4  1  i  X3  i  1, g  X2  i. g  X  X  1 ;
E2. Sã se efectueze împãrþirile de poli- d) f  X  X  i   X  2i   X  3i  ,
noame în Z p  X  : g   X  i  X  i .
3
a) f  X  X  1,  p  3;
 g  X  2,
2
  2,
 g  X  3,
 p  5; E5. Sã se efectueze în Z p  X  , împãr-
b) f  2X 4  3X
þirile:
 g  X 2  1,
c) f  X 5  X 4  X  1, 
  , g   X  1  , p  3;
3 2

a) f  X  2
p  2;
b) f   X  2      X  4  ,
   
2  X3
d) f  X 2  1  ,
 2 X3  2
g   2X  1  , p  5;
2
 
2
g  X  1  p  3.
 1,
c) f   X3  X  1  , g   X2  1  ,
2 2
E3. Sã se determine polinomul g  C  X
ºtiind cã f  X3  X2  X  15  C  X , p  7.
118
APROFUNDARE
A1. Sã se determine câtul ºi restul A5. Sã se determine polinoamele de
împãrþirii polinomului f la g: gradul al treilea, f  R  X  , ºtiind
 4  2,
a) f  X 6  3X  g  X 2  3,
 în
cã f împãrþit la X 2  X dã restul
Z5  X ; r  X  1 ºi împãrþit la X 2  X dã
 4  X2  1,
b) f  X8  2X  g  X4  X  1, restul r1  3X  1.
în Z 3  X  ; (Univ. Craiova, 1997)
 8  2X
ˆ 10  3X
c) f  2X   2,
 g  X5  A6. Fie f  Q  X , f  X3  3X2  aX  b.
 în Z  X  .
 X 4  2, Sã se determine a, b  Q pentru
5
care f împãrþit la X  2 dã restul 0
A2. Sã se determine parametrii pentru ºi împãrþit la X  1 dã restul 4.
care restul împãrþirii polinomului (Univ. Transilvania, Braºov, 2002)
f  K  X  la g  K  X  este cel
specificat: A7. Polinomul f  R  X  are coefi-
4
a) f  X  X  a, g  2X  1, r  0, cientul dominant 1. Sã se deter-
mine f ºi a, b  R ºtiind cã f îm-
K  C;
pãrþit la X  a dã câtul X 2 
b) f  aX 3  bX2  2, g  X2  1,
 3X  4, iar câtul împãrþirii lui f
r  2X, K  R;
la X  b este X 2  4X  2.
c) f  X 3  aX2  bX  1, g  X2 
 3X  2, r  X  1, K  Q; A8. Un polinom f  R  X  prin împãr-
  1,
d) f  X 3  aX2  2X  gX þirea la X  a, X  b, X  c dã câtu-
 r  1,
 KZ ; rile q1, q 2 , q 3 . Sã se arate cã
 2, 3
 3  aX  b, g  2X
 2  b  a  q1  b    c  b  q 2  c  
e) f  X 4  2X
  a  c  q 3  a   0.
 r  X  1,
 1,  KZ .
5
A9. Un polinom f  C  X  împãrþit la
A3. Fie r restul împãrþirii polinomului
X  1, X  1 ºi X  4 dã resturile
f  C  X , f  X4  X2  1 la polinomul
15, 7, respectiv 80.
g  X 2  2X  C  X  . Sã se arate cã a) Sã se afle restul r al împãrþirii
ºirul  r  n  este o progresie aritme- lui f la  X  1  X  1  X  4  .
nN
b) Sã se determine:
ticã.
r 1  r  2   ...  r  n 
lim .
A4. Sã se afle restul împãrþirii polino- n  1  2  2  3  ...  n  n  1
mului f  K  X  la polinomul
 X  a   X  b , în cazurile: A10.Sã se determine f  C  X , f  X4 
a) a  1, b  2, K  Q, f 1  3,  aX 3  bX 2  cX  3, ºtiind cã
f  2   2; 2
împãrþit la X  1 dã restul R1,
b) a  i, b  1  i, K  C, f  i   i,
împãrþit la X 2  1 dã restul R 2 ºi
f 1  i    i;
R1  R 2  5X 2  28X  15.
 KZ , f 1
 b  3,
c) a  1, 5
  0,

 f 2
  1.

  (ASE, Bucureºti, 2000)
119
A11. Se considerã polinomul f  C  X  , A12. Fie n  N*, P, Q, T  R  X , P  Xn 

f   X  1
10
 X 2n 1  X 3n  2  ...  X n  n 1
2
, având forma algebricã ,
2 10 n 1 n2
f  a 0  a1X  a 2 X  ...  a10 X . Q X X  ...  X  1 ºi T
a) Sã se calculeze f  0  . restul împãrþirii lui P la Q. Dacã s
b) Sã se calculeze suma coeficien- este suma pãtratelor coeficienþilor
þilor polinomului f. polinomului T, atunci:
c) Sã se arate cã a0  a2  ...  a10  29. n  n  1
a) s  n 3  2; b) s  ;
2
(Bacalaureat, august, 2002)
c) s  0; d) s  n  5; e) s  16.
3.3. Împãrþirea la X  a. Schema lui Horner

Fie f  K  X  , f  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n un polinom de gradul n
ºi g  X  a  K  X  .
 TEOREMA 4 (a restului)
Restul împãrþirii polinomului nenul f  K  X , la polinomul
g  X  a  K  X  este egal cu valoarea f  a  a polinomului f în a.
Demonstraþie
Din teorema împãrþirii cu rest se obþine: r  f a 
f   X  a  q  r, grad  r   1, deci r  K.
Rezultã cã f  a   0  q  a   r, de unde r  f  a  . n
Teorema restului este eficientã pentru determinarea restului

împãrþirii unui polinom prin X  a, fãrã a efectua împãrþirea.
Exerciþiu rezolvat
 Se considerã polinomul f  C  X  , f  X 2n  5X n 1  7. Sã se deter-
mine restul împãrþirii polinomului f la X  i ºtiind cã împãrþit la
X  2 dã restul 151.
Soluþie
Din teorema restului se obþine cã 151  r  f  2   22n  5  2n 1  7.
Se obþine ecuaþia exponenþialã 22n  10  2n  144  0. Se noteazã 2n  a
ºi rezultã ecuaþia a 2  10a  144  0, cu soluþiile a  8,  18 . Avem
2n  8 cu soluþia n  3. Aºadar f  X 6  5X 4  7. Restul împãrþirii lui f
la X  i este r  f  i   11.
120
Schema lui Horner

Fie f  K  X  , f  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n , polinom nenul de
gradul n ºi g  X  a  K  X  .
Notãm q  b0  b1 X  b2 X 2  ...  bn 1 X n 1 câtul împãrþirii polino-
mului f la g. Din teorema împãrþirii cu rest se obþine:
 
f   X  a  b0  b1 X  ...  bn 1 X n 1  r  r  ab0   b0  ab1  X 
  b1  ab2  X 2  ...   bn 1  abn  X n , (1).
Identificând coeficienþii celor douã polinoame în relaþia (1) se
obþine:
a n  bn 1 Aceste relaþii permit deducerea în mod
a n 1  bn  2  abn 1 recursiv a coeficienþilor câtului bn 1, bn  2 ,
a n  2  bn  3  abn  2 ..., b1, b0 ºi a restului r.
............................ Avem:
a 2  b1  ab2 bn 1  a n
a1  b0  ab1 bn  2  a n 1  abn 1
a 0  r  ab0 bn  3  a n  2  abn  2
..............................
b0  a1  ab1
r  a 0  ab0
În mod practic, pentru determinarea coeficienþilor bn 1, bn  2 , ...,

b1, b0 ai câtului ºi a restului r se alcãtuieºte urmãtoarea schemã:
Coeficienþii lui f în ordine descrescãtoare a gradelor monoamelor

an a n 1 a n 2 ... a1 a0
a bn 1  a n bn 1a  a n 1 bn  2 a  a n  2 ... b1a  a1 b0 a  a 0
b n 1 bn  2 bn  3 ... b0 r
Coeficienþii câtului Restul
Aceastã schemã de lucru în care se opereazã numai cu elementul

a  K ºi coeficienþii polinomului f se numeºte schema lui Horner.
Schema lui Horner are la bazã relaþia de recurenþã:
bk  bk 1  a  a k 1, k  1, 2, ..., n  1 .
121
Probleme rezolvate
 1. Sã se efectueze împãrþirea polinomului f la g, dacã:
a) f, g  Q  X  , f  X 4  3X 3  4X 2  3X  1, g  X  2;
b) f, g  R  X  , f  3X 5  4X 3  3X 2  X  5, g  X  1;
c) f, g  R  X  , f  8X 3  2X 2  X  2, g  2X  1.
Soluþie
a) Folosim schema lui Horner pentru a  2. Avem:
1 —3 4 —3 1
a2 1 1  2  3  1 1  2  4  2 22 3  1 1 2 1  3
Câtul împãrþirii este q  1  X 3   1  X 2  2X  1, iar restul r  3.
b) În acest caz avem g  X   1 , deci a  1. Schema lui Horner:

3 0 —4 3 —1 —5
3·(—1) + 0 = (—3) · (—1) — 4 = (—1)· (—1) + 3 = 4 · (—1) — 1 = (—5) · (—1) — 5 =

a = —1 3
—3 —1 4 —5 0
Se obþine q  3 X 4   3  x 3   1 X 2  4 X   5  ºi r  0.
 1
c) Scriem g  2  x   . Vom împãrþi mai întâi polinomul f prin
 2
1 1
X  . Alcãtuim schema lui Horner cu a  .
2 2
8 —2 1 2
1
a 8 2 2 3
2
Se obþine câtul q1  8X 2  2X  2 ºi restul r1  3. Câtul împãrþirii
1
lui f la g este q  q1  4X 2  X  1, iar restul r  r1  3 (vezi observaþia 2,
2
§3.2.)
 2. Fie f, g  Z3  X , f  2X
 5  X 4  2X  g  X  2.
 2  mX  1,  Sã se deter-

mine m  Z 3 , ºtiind cã restul împãrþirii lui f la g este r  2.
122
Soluþie
Aflãm restul împãrþirii polinomului f la g prin schema lui Horner.
Avem a  2 
  1.

2 1 
0 
2 m 1
a  1 
2 1 1 
0 m m  1
Restul împãrþirii este r  m  1 ºi se obþine ecuaþia m  1  2,
 deci

m  1.
EXERSARE
E1. Sã se determine restul împãrþirii a) f  X 5  4X 4  3X2  X  2,
polinomului f  K  X  la X  a  g  X  2;
 K  X  , în cazurile:
b) f  2X 4  3X 3  5X2  6X  1,
a) f  X 3  2007X2  2006, a  1,
g  X  3;
K  R;
c) f  3X 6  2X 4  2X2  X  2,
b) f  2X 8  3X 7  X  1, a  1,
g  X  1;
K  Q;
d) f  X 8  X 4  X 2  1, g  X  2;
c) f  X10  2X 4  3, a  i, K  C;
 7  4X
d) f  2X  6  3X  a  2,
  2,  e) f  6X 3  2X  2, g  2X  1;
K  Z5. f) f  X 4  3X2  X  6, g  2X  1.
E2. Sã se determine m  K cu propri-

E4. Sã se împartã polinomul f  K  X 
etatea cã polinomul f  K  X  , îm-
la polinomul g  K  X  prin schema
pãrþit la g  X  a  K  X  dã restul
lui Horner:
specificat:
a) f  X 3  X2  X  1, g  X  i,
a) f  X 3  mX 2  3X  m, a  2,
K  C;
K  C, r  17;
b) f  X4  X3  X2  X  2, g  X  i,
b) f  X 4  mX 2  2, a   i, K  C ,
K  C;
r  3  i;
 4  2X
c) f  2X  3  mX  1, 
 a  2, c) f  2X3  X  i, g  X  2i, K  C;

K  Z 7 , r  3.  3  3X
d) f  X 4  2X   1, 
 g  X  2,
K  Z5;
E3. Sã se determine câtul ºi restul
 5  3X
e) f  2X  3  4X
  4,  
 g  2X
împãrþirii polinomului f  R  X  la
 KZ .
polinomul g  R  X  :  1, 5
123
APROFUNDARE
A1. Sã se determine m  R, astfel   1 se obþin resturile

 g  2X
 1, 2
încât restul împãrþirii polinomului
 r  3.
r1  2, 
f  C  X, la X  i sã fie numãr real, 2
dacã:
A7. Sã se determine restul împãrþirii poli-
a) f  X 3  mX2  mX  3;
nomului f  C  X , f  Xn1  3Xn  4
4
 2
b) f  X  m  1 X  8i.  la X  2  C  X , ºtiind cã restul împãr-
þirii lui f la X  2 este 12.
A2. Sã se determine m  R astfel încât
restul împãrþirii polinomului f 
A8. Împãrþind polinomul f  C  X  , f 
 R  X  , f  2X 3  mX2  X  7 la
 X m  X n  1 la polinomul X 
X  2 sã fie 3.
(Univ. Transilvania, Braºov, 2002)  2  C  X  se obþine restul 13 ºi
împãrþindu-l la X  4  C  X  se ob-
A3. Se considerã polinomul f  R X , f 
þine restul 81. Sã se determine
 X 4  X 3  aX  6a. Sã se deter- restul împãrþirii lui f la X  i.
mine parametrul a  R, astfel
încât restul împãrþirii polinomului A9. Polinomul f  K  X împãrþit la
f  X  2  la X  1 sã fie egal cu X  a  K  X ºi X  b  K  X dã
—12. câturile q1 ºi q 2 . Sã se arate cã
(Univ. Transilvania, Braºov, 2002)
q1  b   q 2  a  .
A4. Împãrþind polinomul f  C  X  , f 
A10. Sã se determine polinomul f 
 2X 3  mX2  nX  6 la X  3 ºi
 Z  X  , f  X 8  aX7  2X
 3  X  b,
X  1 se obþin resturi egale cu 2. 3
Sã se afle restul împãrþirii polino-  dã
ºtiind cã împãrþit la g  X  2
mului f la X  2.  iar q îm-
câtul q ºi restul r  2,
A5. Sã se determine câtul ºi restul împãr- pãrþit la g1  X  2 
 dã restul r  0.
1
þirii polinomului f  3 X 3  mX 2 
 15  R  X  la polinomul g  X  A11. Se considerã polinomul f  C  X  ,
 2  R  X , ºtiind cã restul împãrþirii f  X4  X3  X2  X  2. Sã se deter-
225 mine câtul împãrþirii polinomului f
acestuia la 2X  1 este r  .
8 la polinomul g  X  cos   i sin  
A6. Sã se determine a, b  Z 5  X  ºti-  
 C  X ,    0,  , ºtiind cã restul
ind cã împãrþind polinomul f   2
 Z5  X , f  X3  aX2  4X
  b, la po- împãrþirii este r  1  i 1  2 .  
linoamele g1, g 2  Z 5  X  , g1  X 
124
4 Divizibilitatea polinoamelor
4.1. Relaþia de divizibilitate pe mulþimea K  X 
 Fie f, g  R  X , f  2X 3  3X 2  3X  2, g  X  1.
Sã se determine câtul ºi restul împãrþirii polinomului f la g.
Soluþie
Aplicãm schema lui Horner ºi rezultã:
2 3 3 2
a  1 2 1 2 0
Se obþine câtul q  2X 2  X  2 ºi restul r  0.
 
Aºadar f  g  2X 2  X  2 .
Se observã cã la aceastã împãrþire restul este polinomul nul. Ca ºi
în cazul împãrþirii numerelor întregi, împãrþirea cu rest zero constituie
un caz special.
v DEFINIÞIE
• Fie  K, , un corp comutativ ºi polinoamele f, g  K  X  .
Spunem cã polinomul g divide polinomul f dacã existã un polinom
h  K  X  astfel încât f  g  h, (1).
Dacã polinomul g divide polinomul f vom scrie g f (se citeºte „g

divide f“) sau f  g (se citeºte „f este divizibil cu g“).
Polinomul g se numeºte divizor al polinomului f, iar polinomul f
se numeºte multiplu al polinomului g.
 OBSERVAŢIE
• Polinomul f  K  X  se divide cu polinomul g  K  X  , g  0, dacã ºi
numai dacã restul împãrþirii lui f la g este polinomul nul.
4.2. Proprietãþi ale relaþiei de divizibilitate
Relaþia de divizibilitate pe mulþimea de polinoame K  X  are

proprietãþi asemãnãtoare cu relaþia de divizibilitate pe mulþimea Z a
numerelor întregi.
125
P1. Relaþia de divizibilitate pe mulþimea K  X  este reflexivã

• f f ,  f  K  X .
Într-adevãr f  1  f, deci f f.
P2. Relaþia de divizibilitate pe mulþimea K  X  este tranzitivã

• Dacã f, g, h  K  X  , f g ºi g h, atunci f h.
Într-adevãr, din ipotezã rezultã cã  u, v  K  X  , astfel încât
g  f  u ºi h  g  v. Se obþine cã h  g  v   f  u   v  f   uv  , deci f h.
P3. Polinomul nul f  0  K  X  , este divizibil cu oricare poli-

nom g  K  X  , deoarece 0  0  g. Se spune cã f  0 este cel mai mare
element în raport cu divizibilitatea pe K  X  .
P4. Polinoamele constante f  a, a  K* , sunt divizori pentru

orice polinom din K  X  .
P5. Dacã f, g, h  K  X  , astfel încât f g ºi f h , atunci

f  ug  vh  ,  u, v  K  X  .
Într-adevãr, fie ,   K  X  , astfel încât g  f, h  f. Rezultã cã
ug  vh  u   f   v  f  f   u  v  , deci f  ug  vh  .
v DEFINIÞIE
• Polinoamele f, g  K  X  se numesc asociate în divizibilitate ºi se
noteazã f  g, dacã f g ºi g f.
 TEOREMA 5
Polinoamele nenule f, g  K  X  sunt asociate în divizibilitate dacã
ºi numai dacã  a  K \ 0 , astfel încât f  a  g.
Demonstraþie
Dacã f  ag, atunci g f ºi cum g  a 1  f, rezultã f g , deci
f  g.
Reciproc, fie f  g. Atunci f g ºi g f , deci existã u, v  K  X  ,
astfel încât f  ug ºi g  vf. Se obþine cã f  uvf ºi cum f este nenul,
rezultã cã uv  1. Aºadar u, v  K \ 0 ºi teorema este demonstratã. n
126
 Exemple

Polinoamele f, g  C  X  , f  2X 2  X  1 ºi g  4 X 2  2X  2 sunt asociate în
divizibilitate, deoarece g  2f.

Polinoamele f, g  Z 5  X  , f  2X
 2  X 3
 ºi  4
g  X 2  3X  sunt asociate în
divizibilitate deoarece g  3f. 
Probleme rezolvate
 1. Fie f  K  X . Sã se arate cã f  U  K  X  dacã ºi numai dacã f  1.
Soluþie
Presupunem cã f  1. Atunci existã a  K *, astfel încât
f  a  1  a  K , deci f este un element inversabil în inelul K  X  .
*
Reciproc, fie f  U  K  X  . Rezultã cã existã g  K  X  , astfel încât

f  g  1. Atunci grad  f   grad  g   0, deci grad  f   0, ºi cum f este
nenul se obþine cã f  K * . Aºadar f  1.
6n 1
 2. Sã se arate cã polinomul f   X  1  X 6n  2  R  X  se divide
cu polinomul g  X 2  X  1  R  X  .
Soluþie
Avem g  X 2  X  1 ºi X  1  g  X 2 . Folosind binomul lui Newton
rezultã cã:
 X  16n 1   g  X 2   
6n 1
 C06n 1g 6n 1  C16n 1g 6n   X 2  ... 
   
6n 1 6n 1
 C6n
6n 1g   X
2
 C6n
6n 1   X
2
 g  h  X12n  2 , (1).
6n 1
Aºadar, f   X  1  X 6n  2  g  h  X 6n  2  X12n  2  g  h  X 6n  2 
  
 X 6n  1  g  h  X 6n  2 X 3n  1 X 3n  1 , (2).  
Dar, X 3n 1   X 3 n
 
 1  X 3  1 X 3n  3  X 3n  6  ...  X 3  1  
 
 X 3  1  h1, iar din relaþia (2) se obþine cã f  g  h  X 6n  2  X  1 gh1,
deci f este divizibil cu g.
127
4.3. Cel mai mare divizor comun al polinoamelor
v DEFINIÞIE
• Fie f, g  K  X  . Un polinom d  K  X  se numeºte un cel mai mare
divizor comun al polinoamelor f ºi g dacã:
1. d este divizor comun al lui f ºi g, adicã d f ºi d g;
2. oricare ar fi alt divizor comun d1 al polinoamelor f ºi g, atunci
d1 d.
Dacã d este un cel mai mare divizor comun pentru f ºi g, el se

noteazã c.m.m.d.c.  f, g  sau, mai simplu  f, g  .
v DEFINIÞIE
• Douã polinoame f, g  K  X  se numesc relativ prime (sau prime
între ele) dacã  f, g   1.
 TEOREMA 6
Fie f, g  K  X  douã polinoame nenule ºi D  d  K  X  d este un
c.m.m.d.c.  f, g  .
Dacã d1, d2  D, atunci d1  d2 .
Demonstraþie
Deoarece d1, d2  D, atunci d1 d2 , dar ºi d2 d1 , conform
condiþiei 2 din definiþia c.m.m.d.c.  f, g  . Aºadar d1  d2 . n
Teorema 6 ne asigurã cã fiind date douã polinoame f, g  K  X  ,

polinomul  f, g  este unic, abstracþie fãcând de un factor multiplicativ
a  K *.
În continuare vom considera ca polinom care sã desemneze  f, g 

polinomul unitar, iar pentru polinoamele constante, polinomul
constant 1.
Rezultã cã douã polinoame f, g  K  X  sunt prime între ele dacã
 f, g   1.
128
 TEOREMA 7
Fie f,g  K  X  polinoame nenule ºi r  K  X  restul împãrþirii lui f
la g. Dacã existã  f, g  ºi  g, r  , atunci  f, g    g, r  .
Demonstraþie
Din teorema împãrþirii cu rest, existã q  K  X  astfel încât
f  g  q  r, grad  r   grad  g  .
• Dacã r  0, are loc relaþia f  g  q ºi  f, g   g   g, 0    g, r  .
• Fie r  0 ºi d   f, g  , d1   g, r  .
Deoarece d f ºi d g rezultã cã d  f  gq  , deci d r ºi astfel
d  g, r   d1.
Din relaþia d1   g, r  ºi f  gq  r se obþine cã d1 f , deci d1 este
divizor comun pentru f ºi g. Rezultã cã d1 d ºi, astfel d1  d. n
Aceastã teoremã oferã posibilitatea calculãrii polinomului  f, g  ,

folosind polinoame de grad mai mic.
 Exemplu
Fie f, g  R  X  , f  X 4  3X 2  2, g  X 3  X.
   
Avem: f  g  X  2X 2  2 . Rezultã cã  f, g   g, 2X 2  2 . Aºadar problema s-a
 
redus la a calcula c.m.m.d.c. X 3  X,  2X 2  2 . Avem g  X 3  X  X  X  1 X  1 ºi
r  2  X  1 X  1 . Se obþine cã c.m.m.d.c.  f, g    X  1 X  1  X 2  1.
 TEOREMA 8 (de existenþã a c.m.m.d.c. pentru douã polinoame)

Fie f, g  K  X  . Atunci existã un cel mai mare divizor comun al
polinoamelor f ºi g.
Demonstraþie
a) În cazul f  g  0, polinomul nul este un c.m.m.d.c. al poli-
noamelor f ºi g.
b) Dacã f  0 ºi g  0, avem  f, g   f, iar dacã f  0, g  0, avem
 f, g   g.
c) Sã considerãm f ºi g polinoame nenule. Din teorema împãrþirii
cu rest, existã polinoamele q1, r1  K  X  , astfel încât:
f  gq1  r1, grad  r1   grad  g  .
129
Conform teoremei 7 avem cã  f, g    g, r1  .

• Dacã r1  0, atunci  f, g    g, 0   g ºi teorema este demon-
stratã.
• Dacã r1  0, existã polinoamele q 2 , r2  K  X  , astfel încât
g  r1q 2  r2 , grad  r2   grad  r1  ºi astfel  g, r1    r1, r2  .
Pentru r2  0,  g, r1   r1 ºi astfel  f, g   r1.
În cazul în care r2  0 se continuã procedeul obþinând ºirul de
relaþii:
f  gq1  r1, grad  r1   grad  q1 
g  r1q 2  r2 , grad  r2   grad  r1 
r1  r2 q 3  r3 , grad  r3   grad  r2 
.................... .............................
rn 1  rn q n 1  rn 1, grad  rn 1   grad  rn 
.................... .............................
Deoarece grad  q   grad  r1   grad  r2   ...  grad  rn   ...  0, se for-

meazã un ºir descrescãtor de numere naturale. Rezultã cã existã p  N
astfel încât rp  0 ºi rp 1  0.
În acest caz se obþine:
 f, g    g, r1    r1, r2   ...   rp 1, rp    rp , 0   rp .
Aºadar, polinomul rp este un
c.m.m.d.c.  f, g  . n
Din demonstraþia teoremei rezultã
ºi un algoritm de determinare pentru
c.m.m.d.c.  f, g  . Acesta este ultimul rest
nenul în ºirul de polinoame:
f, g, r1, r2 , ..., rp , 0.
EUCLID din Alexandria
Acest algoritm poartã numele de (325-265 î.Hr.)
algoritmul lui Euclid de determinare a
c.m.m.d.c. pentru douã polinoame. A fost unul dintre marii
matematicieni ai Antichitãþii,
cu rezultate în toate ramurile
Problemã rezolvatã matematicii.
 Sã se determine c.m.m.d.c.  f, g 
pentru:
f, g  R  X  , f  X 4  3X 3  X 2  3X  4, g  X 3  1.
130
Soluþie
Alcãtuim ºirul de polinoame, prin împãrþiri succesive:
f, g, r1  X 2  2X  1, r2  3X  3, r3  0.
Rezultã cã  f, g   3  X  1 . Conform convenþiei de a desemna
c.m.m.d.c. prin polinoame unitare, avem  f, g   X  1.
 OBSERVAŢIE
• Pentru obþinerea ºirului de polinoame f, g, r1, r2 , ..., rp , 0 conteazã
doar restul împãrþirilor efectuate. Acest fapt permite simplificarea
sau înmulþirea acestora cu elemente din corpul K pentru ca
împãrþirile sã fie mai comode.
Astfel, ºirul anterior poate fi scris:

f, g, r1  X 2  2X  1, r2  X  1 , r3  0.
 TEOREMA 9 (Etienne Bezout)

Fie f, g  K  X  ºi d   f, g  .
Atunci existã polinoamele u, v  K  X  , astfel încât d  uf  vg.
Demonstraþie
Aplicând algoritmul lui Euclid se obþine ºirul de egalitãþi:
f  g  q1  r1 (1) r1  f  gq1  1f  1g, (1)
(1 )
g  r1q 2  r2 (2) r2  g  r1q 2  2 f  2 g, (2)
(2 )
r1  r2 q 3  r3 (3) r3  r1  r2 q 3  3 f  3 g, (3)
........................................... .............................................
rk  rk 1q k  2  rk  2 (k)
...........................................
rn  2  rn 1q n  rn  rn 1q n  d (n — 2)
Prin înlocuire din aproape în aproape se obþine: rk   k  k g, (k ),

ºi în final d  rn   n  f  n  g.
Luând u   n , v  n , teorema este demonstratã. n
131
 Exemplu
Pentru f, g  C  X  , f  X 4  3X 3  X 2  3X  4, g  X 3  1, din problema rezolvatã,
 
rezultã cã d  3  X  1  f    X  2   g  X 2  X  5 .
v DEFINIÞIE
• Fie f, g  K  X  . Un polinom m  K  X  se numeºte un cel mai mic
multiplu comun al polinoamelor f ºi g dacã:
1. f m ºi g m (m este multiplu comun pentru f ºi g);
2. oricare ar fi m1  K  X  , multiplu comun pentru f ºi g rezultã
m m1 .
Pentru un cel mai mic multiplu comun al polinoamelor f ºi g se

foloseºte notaþia c.m.m.m.c  f, g  sau  f, g  .
Dacã f, g  K  X  sunt polinoame nenule ºi m este un c.m.m.m.c.  f, g  ,
atunci oricare polinom m1  m este un c.m.m.m.c.  f, g  .
Se va considera de regulã cã polinomul  f, g  este polinomul
unitar.
Pentru determinarea  f, g  se foloseºte relaþia:
f  g   f, g    f, g  , (1).
 OBSERVAŢIE
• Se poate defini c.m.m.d.c. ºi c.m.m.m.c. pentru trei, patru sau mai
multe polinoame.
Astfel:  f, g, h     f, g  , h  ºi  f, g, h    f, g  , h  etc.
 Sã se determine  f, g  pentru f  X 4  3X 3  X 2  3X  4 ºi g  X3 1.
Soluþie
Din relaþia (1), f  g   f, g    f, g  , având în vedere cã  f, g   X  1 se
obþine:  f, g    X 4  3X3  X2  3X  4  X 3  1 :  X  1   X 4  3 X 3 
 
 X 2  3X  4 X 2  X  1  X 6  2X 5  X 4  5X 3  2X 2  X  4.
132
EXERSARE
E1. Sã se arate cã polinomul f  C  X  c) f  X 4  4X 3  3X2  4X  4,
se divide cu polinomul g  C  X  ºi g  X 3  2X 2  5X  6, K  R;
sã se determine câtul împãrþirii lui
f la g:  2  2,
d) f  X 4  3X  g  X2  4,

a) f  X4  X3  X2  X  4, g  X  1; K  Z5;
5 4
b) f  2X  X  3X  4X  4,3   2,
e) f  X6  X5  2X  g  X3  X2 
g  X  1;  KZ .
 X  1, 3
c) f  X7  X4  3X  3, g   X  1 ;
2
E4. Sã se determine parametrul m  K

    2X2  X  2
2 2
d) f  2X2  X  2 
pentru care polinomul f  K  X  se
 2X 2 , g  X2  1; divide cu polinomul g  K  X  :
e) f  X   X  1 , g  X  X  1.
5 4 2
a) f  X3  mX2  4, g  X  2, K  Q;
b) f  X4  mX3   m  1 , g  2X  3,
E2. Sã se arate cã polinomul f  Z p  X 
K  R;
se divide cu polinomul g  Z p  X  ,

c) f  X 4  X 3  mX  m, g  X  2,
în cazurile:
 g  X2  X  2,
a) f  X 4  X2  1,  K  Z3;
p  3;  
d) f  X 4  m  1 X  3m
  3,

 2  4X
b) f  X 4  3X   1, 
 g  X  3,
 KZ .
g  X  3, 5
p  5;
 4  4X
c) f  X 6  X5  3X  3  X2  E5. Sã se determine c.m.m.m.c. pentru
  2,
 2X  g  X2  X  3,
 p  5. polinoamele f, g  K  X  :
a) f  X 2  1, g  X 2  X, K  Q;
E3. Sã se determine c.m.m.d.c. al poli-
noamelor f, g  K  X  : b) f  X 2  1, g  X 2  iX, K  C;
a) f  X 2  2X, g  X 3  2X  4, c) f  X 4  X 2  1, g  X 3  X 2  X,
K  C; K  R;
b) f  X 6  1, g  X 3  X2  X  1,  g  X4  2,
d) f  X2  X  1,  KZ .
3
K  Q;
APROFUNDARE
A1. Sã se determine a, b  K pentru c) f  X 4  X 3  aX2  X  b,
care polinomul f  K  X  se divide  KZ ;
g  X 2  1, 3
cu polinomul g  K  X  , în cazurile:  g  X2  a,
d) f  X5  X 3  aX2  1,
 2  aX  2,
a) f  2X  g  X  a, K  Z ;
3 K  Z3;
 g  2X
b) f  X 4  X 3  aX  1, 
  1,  g  X 2  bX  1,

e) f  X 4  aX 2  1,
K  Z5; K  Z3.
133
A2. Fie f  R  X  , f  X2  2X  m. Sã se A6. Sã se determine polinoamele f 

 C  X  de gradul 3, ºtiind cã se
determine m  R pentru care poli-
divid cu X  1, iar la împãrþirea cu
nomul g  R  X , g  f X2  2X   se
X  2, X  3, X  4 resturile sunt
divide cu f. egale.
(Univ. Tehnicã Cluj-Napoca, 2000)
A7. Fie f, g  R  X , f  aX3  bX2  cX 
*
A3. Pentru n  N se considerã polinoa-
 d, g  3aX2  2bX  c, a  R * . Sã
2n 1
mele f  X  X  1   m  1 X  n
se demonstreze cã dacã polinomul
f se divide cu g, atunci f ºi g sunt
 R  X  , g  X2  X  1  R  X . Dacã
puteri ale unui polinom de grad 1.
M  m  R f divizibil cu g ºi S 
A8. Fie f, g  R  X  , f  X 3  4X2  X 
  2
m , atunci:
mM  m, g  X 3  7X  m. Sã se deter-
a) S  1; b) S  2; c) S  3; mine m  R ºtiind cã  f, g  este
d) S  4; e) S  5.
polinom de gradul 1.
(ASE Bucureºti, 2005)
A9. Se dau polinoamele f, g  Q  X , f 
A4. Sã se determine m  R ºtiind cã
 X 3  X2  ax  b, g  X 3  X2 
polinomul f  R  X , f  X3  3mX2 
 X  1. Sã se determine a, b  Q
 
 4 m2  1 X  m3  5 se divide cu pentru care polinomul  f, g  are
g  X  1  R  X . gradul 2 ºi sã se afle apoi  f, g  .
A5. Sã se determine a, b, c  C, astfel A10. Fie f, g  Z 3  X  , f  X 3  X 2  a,

încât polinomul f  C  X sã se  Sã se determine:
g  X 3  X  2.
dividã cu g  C  X  : a) valorile lui a  Z 3 pentru care
a) f  X 4  3X 3  bX2  aX  b, polinomul  f, g  are gradul 1;

b) c.m.m.m.c.  f, g  pentru „a“ deter-
g  X2  1;
minat.
b) f  aX 3  bX2  73X  102,
A11. Sã se arate cã polinomul
g  X2  5X  6;
 
2
f  1  X  X2  ...  X n  Xn 
c) f  aX 3  bX2  37X  14,
 Q  X  se divide cu g  1  X 
g  X2  X  2;
 X 2  ...  X n 1  Q  X  .
d) f  X4  aX3  iX2  b, g  X2  i;
e) f  X 4  aX 3  bX2  cX  8, A12. Sã se arate cã polinomul f  C  X 
se divide cu g  C  X  , în cazurile:

g   X  1 X2  bX  8 ; 
 
4n 1
a) f  X 2  X  1 
f) f  X5  aX4  2X3  bX2  3X 
 
4n 1
 c, g  X 3  1.  X2  X  1 , g  X2  1;
134
b) f   X  1
n2
 X2n 1, A14. Sã se determine a, b  C ºi pro-
dusul polinoamelor f, g  C  X ºti-
g  X2  X  1;
2n 1 n2 ind cã  f, g   X2  2X ºi  f, g  
c) f   X  1   X ,
 X 4  aX 3  8X  b.
g  X2  X  1;
d) f   X  1
3n  2
 X  2, A15. Pentru care valori ale lui n  N*
polinoamele f, g  C  X  , f  X  i,
g  X2  3X  3.
g  1  X  X2  ...  X n sunt prime
între ele?
A13. Se considerã polinomul f  X m 
  X  1
m
 1  R  X . Pentru ce va- A16. Sã se determine f, g  R  X  , ºti-
lori m  N* polinomul f este divi- ind cã f  1  3, g  0  1 ºi  f, g  
zibil cu g  X2  X  1  R  X  ?  X2  1,  f, g   X 4  3X 3  3X2 
 3X  2.
5 Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili

5.1. Rãdãcini ale polinoamelor
Fie f  K  X  un polinom nenul.
v DEFINIÞIE
• Elementul   K se numeºte rãdãcinã a polinomului f  K  X  dacã
f     0.
 Exemple
Polinomul de gradul 1, f  C  X  , f  aX  b, are rãdãcina reprezentatã de numãrul
b
complex    .
a
Pentru polinomul de gradul 2, f  C  X  , f  aX 2  bX  c, rãdãcinile sunt date de

b    b  i 
formulele: 1,2  , dacã   b2  4ac  0, respectiv 1,2  , dacã
2a 2a
  0.
Urmãtoarea teoremã pune în evidenþã o legãturã între rãdãcinile

unui polinom f  K  X  ºi divizibilitatea polinoamelor pe mulþimea K  X  .
135
 TEOREMA 10 (E. Bezout)

Fie f, g  K  X  ºi   K. Atunci:
a)  este rãdãcinã a polinomului f dacã ºi numai dacã f se divide
cu polinomul X    K  X  ;
b) dacã f se divide cu polinomul nenul g ºi  este rãdãcinã a lui
g, rezultã cã  este rãdãcinã a lui f.
Demonstraþie
a) Fie   K ºi X    K  X  . Din teorema împãrþirii cu rest rezultã
cã existã h ºi r  K X astfel încât
f  h   X     r, r  K, (1).
Din teorema restului rezultã cã r  f   
ºi relaþia (1) se scrie f   X     h  f    ,
(2).
Din relaþia (2) rezultã cã dacã  este
rãdãcinã pentru f, atunci f     0 ºi
Etienne BEZOUT (1730-1783)
f   X     h, deci f se divide cu X  . matematician francez
Reciproc, dacã f se divide cu X  , A stabilit unele rezultate
din relaþia (2) se obþine cã f     0. importante în teoria ecuaþiilor
algebrice ºi teoria numerelor.
b) Dacã f se divide cu g, atunci existã
h  K  X  , astfel încât f  g  h. Rezultã cã f     g     h     0, deci 
este rãdãcinã a polinomului f. n
 Fie f, g  C  X  , f  X 3  3X 2  aX  b, g  X 2  3X  2. Sã se deter-
mine a, b  C pentru care polino-
 TEMĂ
mul f se divide cu g. Sã se afle
apoi rãdãcinile lui f. Fie f, g  K  X , f  X4  X2 
 aX  b. Pentru ce valori ale lui
Soluþie
Rãdãcinile polinomului g sunt a, b  K, polinomul f se divide
cu g, dacã:
date de ecuaþia x 2  3x  2  0.
a) g  X 2  1, K  R;
Se obþine x1  2, x 2  1.
 KZ ;
b) g  X 2  1,
Se impun condiþiile f  2   0 ºi 3
c) g  X 2  1, K  C ?
f 1  0.
a  b  4 a  16
Rezultã sistemul  cu soluþia  .
2a  b  20  b  12
136
 
Se obþine f  X 3  3X 2  16X  12  X 2  3X  2  X  6  , iar rãdã-
cinile lui f sunt x1  2, x 2  1, x 3  6.
5.2. Rãdãcini multiple ale unui polinom
v DEFINIÞII
• Fie f  K  X  un polinom nenul ºi m  N* . Elementul   K se
numeºte rãdãcinã multiplã de ordinul m dacã polinomul f se divide
m 1
cu  X    , dar nu se divide cu  X   
m
.
• Numãrul m se numeºte ordinul de multiplicitate al rãdãcinii .
• Dacã m  1, rãdãcina  se numeºte rãdãcinã simplã. Dacã
m  2, 3, ... rãdãcina  se numeºte rãdãcinã dublã, triplã, ... .
Aºadar, dacã   K este rãdãcinã multiplã de ordinul m,
polinomul f se poate scrie sub forma f   X     g, unde g  K  X  ºi
m
g     K * .
 Fie f  R  X  , f  X 3  aX  b. Sã se determine a, b  R, ºtiind cã
  1 este rãdãcinã dublã pentru f.
Soluþia 1 (metoda coeficienþilor nedeterminaþi):

Deoarece   1 este rãdãcinã dublã, polinomul f se divide cu
 X   2 . Avem f   X  1
2
 X  c   X 3  X 2  c  2   X 1  2c   c  X 3 
 aX  b.
Folosind egalitatea polinoamelor, prin identificarea coeficienþilor
monoamelor asemenea, rezultã: c  2, a  1  2c, b  c, deci a  3, b  2
ºi f   X  1  X  2.
2
Rãdãcinile lui f sunt 1  2  1 ºi 3  2.
Soluþia 2
Dacã   1 este rãdãcinã dublã a polinomului f, atunci f se divide
cu  X  1 . Efectuãm prin schema lui Horner împãrþirea polinomului f
2
cu X  1 ºi a câtului rezultat cu X  1. Avem:

1 0 a b
 1 1 1 a 1 a  b  1  r1
 1 1 2 a  3  r2
137
Resturile sunt r1  a  b  1 ºi r2  a  3. Punând condiþia r1  r2  0,

se obþine a  3 ºi b  2.
 OBSERVAŢIE
• Considerând funcþia polinomialã asociatã  TEMĂ
lui f,   1 este rãdãcinã dublã dacã f 1  Pentru ce valori a  R
polinomul f  X 3  3X2 
 0 ºi f  1  0. Cu aceastã observaþie se  aX  b  R  X  are rãdã-
obþine f 1  1  a  b  0 ºi f 1  3  a  0, cinã dublã   1? Dar

triplã?
cu soluþiile a  3, b  2.
5.3. Ecuaþii algebrice
Fie  K, ,  un corp comutativ ºi f  K  X  un polinom de gradul

n, n  N* .
v DEFINIÞIE
• O ecuaþie de forma f  x   0 se numeºte ecuaþie algebricã de gradul n
cu coeficienþi în K ºi necunoscuta x.
Dacã f  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n  K  X  , ecuaþia algebricã de

gradul n are forma a n x n  a n 1x n 1  ...  a1x  a 0  0, (1).
Numerele a 0 , a1, ..., a n  K se numesc coeficienþii ecuaþiei, iar n
se numeºte gradul ecuaþiei.
Elementul   K cu proprietatea cã f     0 se numeºte soluþie a
ecuaþiei.
În legãturã cu ecuaþiile algebrice sunt studiate câteva probleme
importante.
1. Existenþa soluþiilor în corpul K.
2. Numãrul soluþiilor ecuaþiei în corpul K.
3. Existenþa unor formule generale de rezolvare a ecuaþiilor alge-
brice de diferite grade.
În cazul corpului C al numerelor complexe au fost demonstrate

câteva proprietãþi generale care rezolvã cele trei probleme puse.
138
 TEOREMA 11 (teorema fundamentalã a algebrei)

O ecuaþie algebricã de grad cel puþin 1 cu coeficienþi complecºi
admite cel puþin o soluþie complexã.
Aceastã teoremã a fost datã de cãtre matematicienii J. L. D’Alembert

ºi C. Gauss.
Problema 3 a fost rezolvatã de matematicienii N. Abel ºi A. Ruffini.
 TEOREMA 12 (Abel-Ruffini)
Fie a n x n  a n 1x n 1  ...  a1x  a 0  0,
a n  0 o ecuaþie algebricã de grad
n  5, cu coeficienþi în C. Atunci nu
existã o formulã generalã de rezolvare
a acestei ecuaþii în care sã aparã
numai coeficienþii a 0 , a1, ..., a n  C.
Niels Heinrik ABEL
(1802-1829)
 OBSERVAŢII matematician norvegian
• Din teorema fundamentalã a algebrei
A adus contribuþii impor-
rezultã cã o ecuaþie algebricã de gradul tante în teoria ecuaþiilor alge-
n  N* cu coeficienþi complecºi are exact brice, teoria calculului dife-
n soluþii complexe. renþial ºi integral.
• Deoarece polinomul f  C  X  , de gradul
n  N* , are exact n rãdãcini complexe, rezultã cã el nu poate lua
valoarea zero decât de n ori. Astfel, dacã polinomul se anuleazã de
mai mult de n ori, atunci el este polinom nul.
 Fie f  C  X , cu proprietatea cã f     f    1 ,    C. Sã se
arate cã f este polinom constant.
Soluþie
Pentru   0, 1, 2, ..., se obþine cã f  0   f 1  f  2   ... .
Notãm a  f  0   f 1  ... valoarea comunã ºi fie g  f    C  X  .
Atunci 0  g  0   g 1  g  2   ..., deci polinomul g are o infinitate de
rãdãcini. Rezultã cã el este polinom nul ºi astfel f    C.
139
5.4. Polinoame ireductibile în K  X 
Fie  K, ,  un corp comutativ.
v DEFINIÞII
• Polinomul nenul f  K  X  se numeºte reductibil peste corpul K
dacã existã polinoamele g, h  K  X  de grad cel puþin 1, astfel încât
f  g  h.
• Un polinom f  K  X  cu grad  f   1, care nu este reductibil peste K,
se numeºte ireductibil peste K.
 OBSERVAŢII
1. Orice polinom de gradul 1 din K  X  este polinom ireductibil peste K.
2. Dacã un polinom f  K  X  , de grad cel puþin 2 este ireductibil peste
K, atunci el nu are rãdãcini în K.
Într-adevãr, dacã f ar avea elementul   K rãdãcinã, atunci f se divi-
de cu X   ºi am putea scrie f   X     g, deci f nu ar fi ireductibil.
3. Dacã polinomul f  K  X  are gradul 2 sau 3 ºi nu admite rãdãcini în
K, atunci el este polinom ireductibil peste K.
Într-adevãr, dacã f ar fi reductibil peste K, atunci el s-ar scrie sub
forma f  g  h, unde g sau h ar avea gradul 1. Dacã g  aX  b,
 
atunci g  ba 1  0 ºi se contrazice ipoteza cã f nu are rãdãcini în K.
 Exemple
Polinomul f  X 2  2  Q  X  este ireductibil peste Q. Dacã f ar fi reductibil peste Q,

atunci el ar avea o rãdãcinã   Q. Dar f     0 conduce la 2  2, deci

   2, 2  ceea ce nu se poate.

Polinomul f  X 2  2  R  X  este reductibil peste R deoarece f  X  2 X  2 .
  
Polinomul f  Z 3  X  ,f  X 3  2
  este reductibil peste Z deoarece
3 f 2   ºi
 0
 
3

f  X 2   aZ .
, dar este ireductibil peste Z7 , deoarece f  a   0, 7
Dupã cum s-a observat din exemplele anterioare, descompunerea

în factori ireductibili depinde de corpul K în care polinomul are
coeficienþii.
140
Cazul K  C
Fie f  C  X  un polinom nenul de grad n, n  N* . Dacã n  2, din
teorema fundamentalã a algebrei rezultã cã f are cel puþin o rãdãcinã
  C, iar din teorema lui Bezout se obþine cã f se divide cu polinomul
g  X    C  X  . Aºadar f nu este ireductibil pentru n  2.
În concluzie, un polinom nenul f  C  X  este ireductibil peste C
dacã ºi numai dacã are gradul 1.
Cazul K  R
Dacã f  R  X  este un polinom nenul, el este ireductibil numai în
urmãtoarele douã cazuri:
• f are gradul 1;
• f are gradul 2 ºi nu are rãdãcini reale.
Rezultã cã orice polinom f  R  X  de grad n, n  3, este polinom
reductibil peste R, deci el se poate scrie ca produs de polinoame de
grad cel puþin 1.
Cazul K  Q ºi K  Z p , p prim
În inelele de polinoame Q  X  ºi Zp  X  existã polinoame ireductibile
de orice grad n, n  N* . De exemplu f  X n  2  Q  X  este ireductibil
peste Q.
5.5. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili
 TEOREMA 13
Fie K un corp comutativ ºi f  K  X  un polinom de grad n  N* .
Au loc urmãtoarele rezultate:
a) Polinomul f se descompune într-un produs finit de polinoame
ireductibile peste K.
b) Dacã f  f1  f2  ...  fm  g1  g 2  ...  g k sunt douã descompuneri în
produs de polinoame ireductibile ale lui f, atunci m  k ºi existã
o permutare   S m cu proprietatea cã fi  g   i  , i  1, 2, ..., m .
Demonstraþie
a) Folosim inducþia matematicã.
Dacã n  1, atunci f este ireductibil peste K ºi afirmaþia este
adevãratã.
Presupunem n  1 ºi cã afirmaþia este adevãratã pentru
polinoame de grad mai mic decât n. Dacã f este ireductibil peste K,
141
atunci demonstraþia este încheiatã. În caz contrar, existã g, h  K  X 

astfel încât f  g  h ºi grad  g   n, grad  h   n. Din ipoteza de inducþie,
polinoamele g ºi h se scriu ca produs finit de polinoame ireductibile
peste K, deci f  g  h este produs de polinoame ireductibile peste K.
b) Demonstraþia rãmâne temã. n
Teorema anterioarã demonstreazã numai existenþa ºi unicitatea

descompunerii în produs de polinoame ireductibile, dar nu oferã ºi o
modalitate concretã de gãsire a acesteia.
În cazul inelului C  X  existã o legãturã directã între descom-

punerea în factori ireductibili ºi rãdãcinile polinomului.
 TEOREMA 14
Fie f  C  X  , f  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n un polinom de grad
n  N* .
a) Dacã 1, 2 , ...,  n  C sunt rãdãcinile polinomului, atunci:
f  a n  X  1  X  2  ...  X   n  .
b) Dacã 1, 2 , ...,  k  C sunt rãdãcinile distincte ale polino-
mului f, cu multiplicitãþile m1, m 2 , ..., m k  N* , atunci:
f  a n  X  1   X  2 m ...  X   k 
m1 2 mk
.
Demonstraþie
a) Dacã 1  C este rãdãcinã a lui f, atunci f se divide cu X  1,
deci existã g  C  X  astfel încât f   X  1  g.
Deoarece 2 este rãdãcinã a polinomului f, se observã uºor cã
trebuie sã fie rãdãcinã pentru g. Aºadar g se divide cu X  2 .
Rezultã cã existã g1  C  X  cu proprietatea cã g   X  2  g1, iar
f   X  1  X  2  g1.
Se continuã raþionamentul pentru 3 ºi g1,  4 ºi g 2 etc., ºi se
obþine în final descompunerea doritã.
b) Demonstraþia rãmâne temã. n
Dacã f  R  X  , atunci f poate fi privit ºi ca element al inelului

C  X  , deci el va avea rãdãcinile complexe 1, 2 , ...,  n  C.
142
Fie 1, 2 , ...,  k  R rãdãcinile reale ale lui f. Atunci f se divide în

R  X  cu polinomul g   X  1   X  2 m ...  X   k 
m1 2 mk
, unde m1,
m 2 , ..., m k  N sunt multiplicitãþile rãdãcinilor 1, 2 , ...,  k . Rezultã
*
cã f se scrie sub forma f  g  h, unde h  R  X  ºi h nu are rãdãcini

reale, ci numai rãdãcini z k  a k  bk i  C \ R. Dar, se observã uºor cã
 
dacã h  z k   0, atunci ºi h z k  0 ºi astfel polinomul h se divide cu
 
h k   X  z k  X  z k  X 2  2a k X  a 2k  b2k  R  X  .
În concluzie, polinomul f  R  X  va avea urmãtoarea descompu-
nere în polinoame ireductibile:
X   
n1 np
f  a n  X  1  ...  X   k 
m1 mk 2
 a1 X  b1 ... X 2  a p X  b p ,
unde m1, m 2 , ..., m k , n1, n2 , ..., n p  N* ºi 1, 2 , ...,  k  R sunt rãdã-

cinile reale ale lui f, iar polinoamele X 2  a s X  bs , s  1, 2, ..., p nu au
rãdãcini reale.
Probleme rezolvate
 1. Sã se descompunã în factori ireductibili peste corpurile Q, R, C,
polinoamele:
a) f  X 4  X 2  1; b) f  X 5  X 4  X 3  X 2  2X  2.
Soluþie
    
2
a) Avem f  X4  2X2  1  X2  X2  1  X2  X2  X  1 X2  X  1 .
Aceasta este descompunerea lui f în factori ireductibili peste Q ºi R.
Peste corpul C f are descompunerea f   X    X  2    X  1  X  2  ,
unde  este o rãdãcinã a polinomului X 2  X  1, iar 1, 2 sunt rã-
dãcinile polinomului X 2  X  1.
b) Se observã cã f  1  0, deci f se divide cu X  1.
Folosind schema lui Horner se obþine:
  
f   X  1 X 4  X 2  2   X  1 X 2  1 X 2  2 .  
Rezultã cã f are urmãtoarele descompuneri:
  
• f   X  1 X 2  1 X 2  2 peste Q;
• f   X  1  X 2  1  X  2  X  2  peste R;
• f   X  1 X  i  X  i   X  2  X  2  peste C.
143
 2. Sã se determine c.m.m.d.c. ºi c.m.m.m.c. pentru polinoamele:

  
f, g  Q  X  , f   X  1 X 2  1  X  2  , g  X 2  3X  2 X 2  4 .
2
 
Soluþie
Vom descompune în factori ireductibili cele douã polinoame.
Avem f   X  1  X  1 X  2 2 ºi g   X  1 X  2  X  2  X  2  
2
  X  1 X  2   X  2  .
2
Folosind descompunerile în factori ireductibili se obþine:

 f, g    X  1 X  2  (se aleg factorii ireductibili comuni la puterea
cea mai micã), iar  f, g    X  1  X  1 X  2   X  2 2
2 2
(se aleg factorii
comuni ºi necomuni la puterea cea mai mare).
REÞINEM!
Dacã polinoamele f, g  K  X  sunt descompuse în produse de
factori ireductibili, atunci:
•  f, g  este produsul factorilor ireductibili comuni, luaþi la pu-
terea cea mai micã;
•  f, g  este produsul factorilor ireductibili comuni sau necomuni,
luaþi la puterea cea mai mare.
EXERSARE
E1. Sã se determine care dintre ele- a) f  X2  X  1
3
 2X  1 4 ;
mentele specificate sunt rãdãcini
   X 2  1 ;
3 2
ale polinomului f: b) f  X 2 X 2  X
a) f  X 3  3X 2  2  C  X  ,
c) f   X2  X  2   2X2  3X  1 
2 3

  1, i, 1  3 ; 
  X 2  1 .
2
b) f  X  X  X 3  X 2  X  1 
5 4
 1  i 3 
 C  X  ,    1, ; E3. Sã se determine a, b  Z p astfel
 2 
încât polinomul f  Z p  X  sã admi-
c) f  X 6  6   Z  X ,
7 tã rãdãcinile indicate ºi sã se afle

 2,
  1,  3,
 4,
 5,
 6 .
 apoi celelalte rãdãcini ale lui f:

a) f  X 3  X 2  a, p  3,   2;
E2. Sã se determine pentru polinomul  p  5,   3;
b) f  X 4  aX 2  1, 
f  R  X  rãdãcinile ºi ordinul de  2  aX  b, p  3,
c) f  X 4  2X
 
multiplicitate al acestora:
 2
  1,  .
144
E4. Sã se arate cã polinomul f  K  X    Z  X ;

 22
f) f  X 3  4X 7
admite rãdãcina dublã indicatã ºi
g) f  X 3  X 2  X  1  Z 3  X  .
apoi sã se afle celelalte rãdãcini
ale lui f:
a) f  X 3  3X  2, K  Q,   1; E6. Fie f  C  X  , f  X 4   m  n  X 3 
b) f  X 4  6X 3  13X2  12X  4,  X 2  mX  n  1. Sã se determine

K  Q,   2; rãdãcinile polinomului f, ºtiind cã
1  1 ºi 2  2 sunt rãdãcini
c) f  X 4  2iX 3  5X2  8iX  4,
ale acestuia.
K  C,   i;
 2  2X
d) f  X 4  X 3  3X   4,
 E7. Sã se determine c.m.m.d.c. ºi
c.m.m.m.c. al polinoamelor:

K  Z ,   2.
a) f   X  1  X  1 4  X  2  X  3  ,
5 3
   X  1 5  X 2  4  ,
2
E5. Sã se descompunã în factori ire- g  X2  1
ductibili polinoamele:
a) f  X 4  3X 3  2X 2  R  X  ; f, g  Q  X  ;
b) f   X  i   X  i 2  X  12 ,
3
b) f  X 6  1  C  X  ;
   X2  1 , f, g  C  X  ;
2
c) f  X 5  X  C  X  ; g  X2  1
d) f  X 4  3X 2  4  C  X  ; c) f  X 6  1, g  X9  1, f, g  R  X .
e) f  X  1  Z 2  X  ;
2
APROFUNDARE
A1. Sã se determine rãdãcinile polino- a) f   X  1  X  2   X  a  ;
mului f în condiþiile date:
b) f   X  1  X  3   X  a   X  6a  ;
 
a) f  R  X  , f  2  3 X 3  3X 2 
    X2  a 
2 2
c) f  X 2  1
 
.
 1  2 3 X  3 3, ºtiind cã are o
rãdãcinã raþionalã;
A3. Sã se rezolve ecuaþiile în C ºtiind
b) f  C  X , f  2X3   i  5 X2  2iX  cã au soluþiile indicate:
 3  1  i  , ºtiind cã are o rãdãcinã a) x 3  3x 2  x  2  0, x1  2;
realã;
b) x 4  2x 3  4x 2  2x  3  0,
c) f  C  X  , f  1  2i  X 2  x1  i, x 2   i;
  2m  i  X   3  mi  , dacã m  R
c) z 4  3z3  z2  4  0, z1  2 solu-
ºi f are o rãdãcinã realã;
þie dublã;
d) f  C  X  , f  X 3   3  i  X 2 
d) z 5  z 4  4z 2  7z  3  0, z1  1
 3X  m  i, dacã m  R ºi f are o
soluþie triplã.
rãdãcinã realã.
A4. Sã se determine mR pentru
A2. Sã se determine a  C ºtiind cã
care polinomul f  C  X  , f  X 4 
polinomul f  C  X  admite rãdã-
cini reale duble:  mX 3  X 2  m  1 are rãdãcinã
145
dublã   2. Sã se afle apoi cele- A12. Sã se determine polinoamele de

lalte rãdãcini ale polinomului. gradul 4 ireductibile în Z 2  X  .
A5. Sã se afle rãdãcinile polinomului A13. Sã se afle valoarea parametrului „a“

f  C  X  , f  X  X  aX  bX  c
5 4 3 pentru care polinomul f  Z p  X 
ºtiind cã are rãdãcina triplã   1. este ireductibil:
 3  a2
a) f  2X 
 X  1,

 p  3;
A6. Sã se determine a  R ºtiind cã 6  p  7;
b) f  X  aX  5,
polinomul f  R  X  are rãdãcinã
realã dublã: 
c) f  X 4  aX2  a  1 X  2,
 p  5.

a) f  X 3  5X 2  8X  a;
A14. Sã se descompunã în factori ireduc-
b) f  X 3  2X 2  aX  8; tibili polinoamele:
c) f  X 3  aX2  7X  3. a) f  X 8  X 4  1  Q  X  ;
  Z  X ;
b) f  X 8  1, 2
A7. Sã se determine parametrii ºtiind
cã polinomul f  R  X  are o rãdã- c) f  X 9  1  Z 3  X  .
cinã triplã. Sã se descompunã apoi
în factori ireductibili polinomul f: A15. Fie f  X 3  bX 2  cX  a  Q  X  ,
3 2
a) f  X  6X  aX  b; astfel încât a, b, c  Z ºi ab  ac
3 2 este numãr impar. Sã se arate cã f
b) f  X  aX  3X  b;
este ireductibil peste Z.
c) f  X 4  5X 3  9X2  bX  a.
A16. Sã se arate cã polinomul:
A8. Sã se determine a  Z 3 pentru care f   X  1  X  2   X  3   1  Q  X 
polinomul f  Z 3  X , f  X3  aX2  este polinom ireductibil peste Z.

 a2 
 X  a are trei rãdãcini în A17. Fie p numãr prim. Sã se descom-
punã în factori ireductibili poli-
Z3.
nomul f  X p  a  Z p  X  .
A9. Se considerã polinomul f  X 2n  A18. Sã se arate cã polinomul f  Q  X ,

 4X n 1  5X n  4X  4  R  X  .
f   X  1  X  2  ...   X  n   1
2 2 n
Dacã   2 este rãdãcinã a lui f, sã

este ireductibil peste Z.
se determine ordinul sãu de mul-
tiplicitate. A19. Se considerã polinomul f  R  X 
astfel încât f 1  f  2  ...  f  n  
A10. Sã se determine f  Z p  X  de gra-
 este rãdã-  n 3 ,  n  N* . Sã se determine
dul 4, ºtiind cã x  2
rãdãcinile polinomului f ºi sã se
cinã triplã în cazurile p  2, 3 .
descompunã în factori ireductibili
peste R.
A11. Sã se determine polinoamele ire-
A20. Sã se determine f  R  X  ºi sã se
ductibile f  Z 3  X  , f  aX 3  bX 
descompunã în factori, ºtiind cã

 2.
 x  3 f  x    x  1 f  x  1 ,  x  R.
146
A21. Fie f  Z5  X , f  X4  mX3  2X

 2
 
 2
c) A  1,  ; d) A  2,
 3 ;
 
 Dacã A  m  Z
  1.
e) A   0, 
 4X 5 f are  3  .
douã rãdãcini distincte în Z 5  ºi
ii) a) B  1  ; b) B  1,
 4

 ;

B  m  Z5  4
g  f  3X  are
c) B  2,
 3

 ; d) B  1,
  2  ;
rãdãcinã triplã în Z 5  atunci:
e) B   4 
   
 1 ; b) A  1,
 4 ;  .
i) a) A  0,
(ASE, Bucureºti, iulie, 2000)
6 Relaţiile lui Viète

Fie f  C  X  , f  a 0 X 2  a1 X  a 2 un polinom de gradul al doilea.
Dacã z1, z 2  C sunt rãdãcinile polinomului f, atunci acesta are
descompunerea în factori ireductibili:
f  a 0  X  z1  X  z 2  , (1).
Efectuând produsul în relaþia (1) obþinem cã:
f  a 0 X 2  a 0  z1  z2  X  a 0 z1z2 , (2).
Din identificarea celor douã exprimãri ale polinomului f obþinem

relaþiile între rãdãcinile ºi coeficienþii acestuia:
 a1
 z1  z 2   a
 0
 ,
z  z  a 2
 1 2 a 0
(relaþiile lui Viète pentru polinomul de gradul 2).
În mod analog, pentru un polinom de gradul trei, f  C  X  ,

f  a 0 X 3  a1 X 2  a 2 X  a 3 , avem descompunerea în factori ireductibili
f  a 0  X  z1  X  z 2   X  z 3  , unde z1, z 2 , z 3  C sunt rãdãcinile
polinomului.
Din egalitatea a 0 X 3  a1 X 2  a 2 X  a 3  a 0  X  z1  X  z 2   X  z 3 
se obþine cã a 0 X 3  a1 X 2  a 2 X  a 3  a 0 X 3  a 0  z1  z 2  z 3  X 2 
 a 0  z1z 2  z1z 3  z 2 z 3  X  a 0 z1z 2 z 3 , (3).
147
Din identificarea coeficienþilor se obþin relaþiile:

 a1
 z1  z 2  z 3  
 a0
 a2
 z1z 2  z1z 3  z 2 z 3  , numite relaþiile
 a0
 a
 z1z 2 z 3   3
 a0
lui Viète pentru polinomul de gradul 3. François VIÈTE (1540-1603)
Mai general, procedând în mod matematician francez
analog pentru un polinom f  C  X  ,
Este unul dintre creatorii
f  a0 X n  a1 X n 1  ...  a n 1 X  a n , a0  C* , algebrei având rezultate impor-
cu rãdãcinile z1, z 2 , ..., z n  C, se obþin tante în domeniul trigonome-
triei ºi geometriei analitice.
relaþiile lui Viète:
 a1
s1  z1  z 2  ...  z n   a
 0
 a2
s2  z1z 2  z1z 3  ...  z1z n  z 2 z 3  ...  z n 1z n  a
 0
.............................................
S  .
s  z z ...z  z z ...z k ak
k 1  ...  z n  k 1  ...  z n 1  z n   1
 k 1 2 k 1 3
a0

.............................................
 n a
s n  z1z 2 ...z n   1 n
 a0
Dupã cum se observã, suma sk este suma tuturor produselor a k
dintre rãdãcinile polinomului f. Rezultã cã suma s k are Ckn termeni.
 OBSERVAŢII
1. Pentru ecuaþia algebricã f  x   0 soluþiile z1, z 2 , ..., z n sunt rãdã-
cinile polinomului f ºi, astfel, ele verificã acelaºi sistem de relaþii ale
lui Viète.
2. Relaþiile lui Viète se pot scrie pentru un polinom f  K  X  , de gradul
n  N* , care are toate cele n rãdãcini 1, 2 , ...,  n în corpul K. În
caz contrar, nu se pot scrie relaþiile lui Viète.
Astfel, polinomul f  Q  X  , f  X n  2, n  2, nu are nici o rãdãcinã în
Q, deci nu putem scrie sistemul  S  de relaþii ale lui Viète.
148
Aplicaþii ale relaþiilor lui Viète

1. Relaþiile lui Viète se dovedesc utile în aflarea rãdãcinilor unui
polinom f  C  X  , în cazul când aceste rãdãcini verificã relaþii
suplimentare.
 Sã se rezolve în C ecuaþia z 3  z 2  z  2  0, ºtiind cã douã dintre
soluþiile sale verificã relaþia z1  z 2  1.
Soluþie
Din prima relaþie a lui Viète, z1  z2  z3  1, se obþine z3  1  z1  z2 
 1   z1  z2   2. Considerând polinomul f  C  X  , f  X 3  X 2  X  2, care
are rãdãcina 2, obþinem cu ajutorul schemei lui Horner descompunerea:

f   X  2 X 2  X  1 . 
Rezultã cã ecuaþia algebricã ataºatã se scrie sub forma:
1  i 3
 
 z  2  z2  z  1  0 ºi are soluþiile z3  2, z1,2 
2
.
2. Dacã sunt cunoscute soluþiile unei ecuaþii algebrice de gradul

n  N* , z1, z 2 , ..., z n , atunci se cunosc sumele s1, s2 , ..., sn ºi ecuaþia se
poate scrie sub forma:
z n  s1z n 1  s2 z n  2  ...   1 s n  0, (1).
n
Probleme rezolvate
 1. Sã se scrie ecuaþia de gradul 3 cu coeficienþi complecºi, care
are soluþiile z1  1, z 2  i, z 3  1  i.
Soluþie
Avem s1  z1  z2  z3  2, s2  z1z2  z2 z3  z1z3  2  i, s3  z1z2 z3 
 1  i. Având în vedere relaþia (1), obþinem ecuaþia:
z 3  2z 2   2  i  z  1  i   0.
 2. Fie f  C  X , f  X 3  X  1 cu rãdãcinile x1, x 2 , x 3  C. Sã se

scrie polinomul unitar de gradul 3 care are rãdãcinile:
y1  1  x1, y 2  1  x 2 , y 3  1  x 3 .
149
Soluþia 1
Polinomul cãutat este g  X 3  s1 X 2  s2 X  s3, unde:
s1  y1  y1  y 3  3   x1  x 2  x 3   3  s1
s2  y1 y 2  y1 y 3  y 2 y 3  1  x1 1  x 2   1  x1  1  x 3   1  x 2  
 1  x 3   3  2  x1  x2  x3   x1x2  x1x3  x2 x3  3  2s1  s2
s3  y1 y 2 y 3  1  x1 1  x 2  1  x 3   1   x1  x 2  x 3  
  x1x 2  x1x 3  x 2 x 3   x1x 2 x 3  1  s1  s2  s3 , unde s1, s2 , s3 sunt date
de relaþiile lui Viète pentru polinomul f.
Rezultã s1  0, s2  1, s3  1 ºi se obþine s1  3, s2  4, s3  1.
Polinomul cãutat este g  X 3  3X 2  4X  1.
Soluþia 2
Din relaþiile date se obþine:
x1  y1  1, x 2  y 2  1, x 3  y 3  1.
Cu substituþia x  y  1, ecuaþia f  x   0 ataºatã polinomului f se
transformã astfel:  y  13   y  1  1  0, care adusã la forma cea mai
simplã devine: y 3  3y 2  4y  1  0. Rezultã cã polinomul g care are
ataºatã aceastã ecuaþie este g  X 3  3X 2  4 X  1.
 3. Sã se rezolve în C sistemele de ecuaþii:

x  y  z  1  x  ay  a 2 z  a 3
 
a)  x 2  y 2  z 2  3; b)  x  by  b2 z  b3 , a, b, c  C distincte.
 3 
x  y  z  1  x  cy  c z  c
3 3 2 3
Soluþie
a) Considerãm numerele x, y, z  C ca rãdãcini ale unui polinom f
de gradul 3. Rezultã cã f  X 3  s1 X 2  s2 X  s3 , unde s1  x  y  z  1,
s2  xy  yz  zx ºi s3  xyz.
Din relaþia x 2  y 2  z 2   x  y  z   2  xy  yz  zx  se obþine cã
2
3  1  2s2 , adicã s2  1.

Deoarece x, y, z sunt rãdãcini ale polinomului f, obþinem:
x 3  s1x 2  s2 x  s3  0
y 3  s1 y 2  s2 y  s3  0 .
z 3  s1z 2  s2 z  s3  0
150
Prin adunarea acestor egalitãþi se obþine:

 
x 3  y 3  z 3  s1 x 2  y 2  z 2  s2  x  y  z   3s3  0.
Având în vedere sistemul dat rezultã cã s3  1.
Aºadar, f  X 3  X 2  X  1  X 2  X  1   X  1   X  1 X 2  1   ºi
are rãdãcinile x1  1, x 2  1, x 3  1.
Obþinem cã x  1, y  1, z  1 sau x  1, y  1, z  1 sau x  1,
y  1, z  1.
b) Considerãm polinomul f  C  X  , f  X 3  zX 2  yX  x.
Avem f  a   0, f  b   0, f  c   0, deci a, b, c sunt rãdãcinile poli-
nomului f. Din relaþiile lui Viète pentru f, obþinem:
a  b  c  z, ab  bc  ac   y, abc  x ºi astfel sistemul are soluþia
x  abc, y    ab  bc  ac  , z  a  b  c.
EXERSARE
E1. Sã se scrie relaþiile lui Viète a) f  3X 3  7X 2  18X  8, z1 
pentru polinoamele f  C  X  :
 z2  3;
a) f  X 3  3X2  4X  10;
b) f  5X3  27X2  7X  15, z1  z2  5;
b) f  X 4  3X  1;
c) f  X 3  7X 2  4X  12, z1  3z 2 ;
c) f  X 5  1;
d) f  X 3  10X 2  27X  18, z 3 
d) f  3X 5  X 4  2;
 2z1z2 ;
e) f   X  1  X  2   X  3  ;
e) f  X 4  X 2  12X  36, z1z 2 
 
d) f  X 2  X  1  X  2  .  z 3 z 4  0.
E2. Sã se arate cã polinomul f  Z p  X 
E4. Se considerã polinomul f  C  X  ,
are toate rãdãcinile în Z p ºi sã se
scrie relaþiile lui Viète pentru f  X3  3X2  X  3 ºi z1, z2 , z 3 
acesta:  C rãdãcinile sale. Sã se calculeze:
a) f  X 4  1  Z 2  X  ; a) z12  z 2 3
2  z3 ; b) z13  z23  z 3
3
;
b) f  X 3  1  Z 3  X  ; c)
1

1

1
;
z1 z2 z 3
c) f  X 5  1  Z 5  X  ;
1 1 1
  Z  X .
d) f  X 3  X 2  X  4 d)   ;
5 z12 2
z2 z2
3
E3. Sã se determine rãdãcinile polino- z1 z2 z3
e)   .
mului f  C  X  , ºtiind cã are loc 1  z1 1  z 2 1  z 3
relaþia specificatã:
151
E5. Sã se rezolve în C ecuaþiile, ºtiind E7. Fie f  Z 3  X , f  X4  X2  1.

 Dacã
cã au loc relaþiile date:
1, 2 ,  3 ,  4  Z 3 sunt rãdãcinile
a) z3  6z2  az  12  0, z1  z2  z3 ;
polinomului f, sã se calculeze:
b) z3  11z2  az  36  0, z1  z2z3 ; a) 12  2 2 2
2  3   4 ;
3 2
c) z  12z  az  60  0, z1  z 2  b) 11  21   31   4
1
;
 2z 3 .
c) 15  5 5 5
2  3   4 ;
E6. Se considerã polinomul f  C  X  , d) 1n  2n   3

n n
 4 , n  N* .
f  1  X  2X 2  X 3 cu rãdãcinile
z1, z 2 , z 3 . Sã se formeze polinoa- E8. Se considerã ecuaþia x4  3x2  6x 
 2  0 în C, cu soluþiile x1, x 2 ,
mele care au rãdãcinile:
a) y1  1  z1, y2  1  z2, y3  1  z3 ; 1 1
x3, x4  C ºi S   
c) y1  z2  z 3 , y 2  z1  z 3 , y 3  1  x1 1  x 2
 z1  z 2 ; 1 1
  . Atunci:
1  x3 1  x 4
c) y1  z2 z 3 , y 2  z1z 3 , y 3  z1z 2 ;
a) S  2; b) S  2;
1 1 1
d) y1  , y2  , y3  . c) S  0; d) S  1.
z1 z2 z3
APROFUNDARE
A1. Dacã x1, x2, x3 C sunt rãdãcinile poli- A3. Sã se rezolve ecuaþiile în C, ºtiind
nomului f  X  3 2
2 X  2 X  17  cã au soluþiile în progresie aritme-
ticã, pentru m  R :
x1 x2 x3
a) x 3  6x 2  mx  2  0;
 C  X  ºi   x 2 x3 x1 , atunci:
x3 x1 x2 b) z 3  3mz2  6z  4  0;
a)   0; b)   4; c) z 4  10z 3  mz2  50z  24  0;
c)   1; d)   2. d) z 5  20z 4  az2  bz  c  0.
A4. Sã se rezolve în mulþimea C ecua-
A2. Sã se determine rãdãcinile polino- þiile ºtiind cã au soluþiile în
mului f  C  X , ºtiind cã rãdãci- progresie geometricã, pentru
nile sale verificã relaþia datã: m  R:
a) f  X3  mX2  4X  4, z1  z2  0; a) x 3  mx 2  6x  27  0;
b) 8x 4  30x 3  35x 2  mx  2  0;
b) f  X3  2X2  aX  2, z1  z2  3;
c) x 4  14x 3  56x  m  0.
c) f  X 3  2X2  aX  6, z1z 2  3;
d) f  X3  3X2  4X  a, 2z1  3z2 ; A5. Se considerã polinomul f  C  X  ,
e) f  X3   a  2 X2   2a  1 X  a, f  aX 3  bX 2  cX  d, astfel încât
3 2 2 a, b, c, d  R* sunt în progresie
  ;
z1 z2 z 3 geometricã cu raþia q   0,    .
4 3
f) f  X  3X  12X  a, z1z2  z3z4 . Sã se calculeze S n  x1n  x 2n  x 3n .
152
A6. Fie f  X 3  aX  b  C  X  cu rãdã- A8. Sã se rezolve în mulþimea nume-

relor reale sistemele:
cinile x1, x 2 , x 3  C. Sã se arate
x  y  z  2
cã dacã a, b  Z, atunci: 
a)  x 2  y 2  z 2  6 ;
x1n  x 2n  Z,  n  N* .  xyz  2

x  y  z  2
A7. Se considerã polinomul f  X3  
 mX2  aX  m  C  X . Sã se deter- b)  x 2  y 2  z 2  6 ;
 3 3 3
mine a, m  R ºtiind cã rãdãcinile x  y  z  8
lui f verificã relaþia 13  2
3
 x  y  z  3

c)  x 3  y 3  z 3  3 .
 3 3
3  m .  5 5 5
x  y  z  3
7 Rezolvarea ecuaţiilor algebrice cu coeficienţi

în Z, Q, R, C
Teorema lui Abel-Ruffini afirmã cã pentru ecuaþia algebricã de
grad n  N* , n  5, nu existã formule generale de rezolvare. Aceasta face
ca rezolvarea unor astfel de ecuaþii sã fie dificilã în lipsa unor informaþii
suplimentare asupra ecuaþiei.
De asemenea, corpul în care ecuaþia are coeficienþi poate conduce
la obþinerea unor soluþii particulare ºi astfel, rezolvarea ecuaþiei sã fie
redusã la ecuaþii algebrice de grad inferior.
7.1. Ecuaþii algebrice cu coeficienþi în Z
Fie a0 x n  a1x n 1    a n 1x  a n  0, (1), ecuaþie algebricã de gradul

n  N* , cu coeficienþii a 0 , a1, , a n  Z.
Pentru ecuaþia de tipul (1) se pot determina soluþiile din Z ºi Q pe
baza urmãtorului rezultat:
 TEOREMA 15
Fie a 0 x n  a1x n 1    a n  0, ecuaþie algebricã de gradul n  N*
cu coeficienþi în Z.
a) Dacã   Z este soluþie a ecuaþiei, atunci  divide a n .
p
b) Dacã    Q,  p, q   1, este soluþie a ecuaþiei, atunci p
q
divide a n , iar q divide a 0 .
153
Demonstraþie
a) Dacã   Z este soluþie pentru ecuaþie, rezultã cã: a0 n 
 
a1n 1    a n 1  a n  0 sau, altfel scris,  a0 n 1    a n 1  a n , (2).
Din relaþia (2) rezultã cã  divide a n .
n
p p
b) Dacã    Q este soluþie a ecuaþiei, rezultã cã a 0   
q q
n 1
p p
 a1      a n 1    a n  0, egalitate care se poate scrie sub
q q
formele:  
p  a 0 p n 1  a1  p n  2 q    a n 1q n 1  a n  q n respectiv,
 
q  a1p n 1  a 2 p n  2 q    a n q n  a 0  p n .
Deoarece  p, q   1, se obþine cã p divide a n ºi q divide a 0 . n
Teorema oferã o modalitate simplã de a determina soluþiile   Z,

p
respectiv    Q ale unei ecuaþii algebrice cu coeficienþi numere
q
întregi. Astfel:
• soluþiile   Z ale ecuaþiei se cautã printre divizorii termenului
liber a n ;
p
• soluþiile    Q,  p, q   1, se cautã printre numerele raþionale
q
p
de forma , unde p este un divizor al termenului liber a n , iar q este
q
un divizor al coeficientului dominant a 0 .
Sã se rezolve în mulþimea C ecuaþiile:
a) x 4  x 3  5x 2  x  6  0;
b) 2x 3  x 2  x  1  0.
Soluþie
a) Cãutãm soluþiile întregi ale ecuaþiei printre divizorii lui 6. Avem:
D6  1,  2,  3,  6 .
154
Alcãtuim schema lui Horner pentru aceºti divizori:
1 1 5 1 6
1 1 0 5 6 12    1 nu este soluþie
  1 1 2 3 2 8    1 nu este soluþie
  2 1 3 1 3  R  0    2 este soluþie
2 1 1 1 5    2 nu este soluþie
3 1 0 1  R 0  3 este soluþie
Aºadar s-au gãsit douã soluþii întregi  TEMĂ

1  2, 2  3. Rezultã cã ecuaþia se
 x  2  x  3   x 2  1  0,
Rezolvaþi ecuaþiile:
scrie: ºi va • x 3  3x 2  2  0;
avea soluþiile 1  2, 2  3, 3, 4   i. • x 4  x 3  x 2  2x  2  0;
• x 4  2x3  3x2  4x  4  0.
b) Se obþine uºor cã ecuaþia nu are
rãdãcini întregi.
Termenul liber al ecuaþiei este 1 ºi are mulþimea divizorilor
D1  1, 1 , iar termenul dominant este 2 cu D2  1, 1,  2, 2 .
Numerele raþionale, care nu sunt în Z, ce pot fi soluþii, aparþin mulþimii
 1 1
S   ,  .
 2 2
Se alcãtuieºte schema lui Horner:
2 1 1 1
1 3 1
 2 0 1   nu este soluþie
2 2 2
1 1
 2 2 2  R 0  este soluþie
2 2
1
Aºadar   este soluþie, iar ecuaþia poate fi scrisã sub forma
2
1  i 3
 1
 
 x   2x  2x  2  0. Se gãsesc soluþiile 1 
 2
2 1
2
ºi 2, 3 
2
.
În cazul în care termenii a 0 , a n  Z au mulþi divizori, apar prea

p
multe fracþii  Q care trebuie încercate dacã sunt soluþii. Vom arãta
q
unele modalitãþi practice de îndepãrtare a unora dintre aceste fracþii.
155
• Fie f  C  X  , un polinom de gradul n  N* cu coeficienþi întregi

p
ºi    Q,  p, q   1 o rãdãcinã a sa. Rezultã cã polinomul f este divi-
q
p  p
zibil cu X  ºi f   X    C  X  sau f   qX  p  C1  X  , unde C1 este
q  q
un polinom cu coeficienþi în Z. Atunci vom obþine: f 1   q  p  C1 1 ºi
f  1   q  p  C1  1 .
Deoarece C1 1 , C1  1  Z, este necesar ca p  q sã dividã f 1 ºi
p  q sã dividã f  1 .
Aºadar, dacã p  q nu divide f 1 sau p  q nu divide f  1 ,
p
atunci  Q nu este soluþie a ecuaþiei.
q
 Sã se rezolve ecuaþia 4x 4  8x 3  11x 2  13x  3  0.
Soluþie
• Cãutãm soluþii întregi printre divizorii lui 3. Va rezulta cã
ecuaþia nu are soluþii în Z.
• Cãutãm soluþii raþionale. Acestea pot fi:
p 1 1 1 1 3 3 3 3
  ,  , ,  , ,  , ,  .
q 2 2 4 4 2 2 4 4
Avem f  4 X 4  8X 3  11X 2  13X  3 polinomul asociat ºi
f 1  5 ºi f  1  15. Înlãturãm fracþiile care nu pot fi soluþii:
p 1 1 1 1 3 3 3 3
q 2 2 4 4 2 2 4 4
pq 3 1 5 3 5 1 7 1 f  1  15
pq 1 3 3 5 1 5 1 7 f 1  5
Se observã cã au mai rãmas de probat dacã sunt soluþii numai

p  1 1 3 3 
fracþiile   , , , .
q 2 4 2 2 
156
Fãcând proba prin schema lui Horner se constatã cã sunt soluþii

1
1  , 2  
2
3
2
 1  3
ºi se obþine ecuaþia:  x    x   x 2  3x  1  0.
 2  2
 
3 5
Rezultã cã 3, 4  .
2
7.2. Ecuaþii algebrice cu coeficienþi raþionali
Fie a, b, c  Q, astfel încât b  0, c > 0 ºi c  R \ Q.

Numerele reale de forma u  a  b c se numesc numere
iraþionale pãtratice.
Numãrul iraþional pãtratic u  a  b c se numeºte conjugatul
numãrului u  a  b c.
Se observã uºor cã oricare numãr iraþional pãtratic u  a  b c se
poate scrie sub una din formele    sau   , unde ,   Q,
  0,   R \ Q, având în vedere introducerea sau scoaterea factorilor
de sub radicali.
Folosind formula binomului lui Newton, rezultã cã dacã u  a  b
 
n
este numãr iraþional pãtratic, atunci u n  a  b  a n  b n , unde
a n , b n  Q, ºi bn  0, bn  R \ Q. Aºadar u n este numãr iraþional
n
pãtratic. De asemenea se observã cã u  a n  b n  u n .  
 TEOREMA 16
Fie f  Q  X  , f  a0  a1X  a2 X 2    a n X n , un polinom de gradul n,
n  N* ºi u  a  b numãr iraþional pãtratic.
Dacã u este rãdãcinã a polinomului f, atunci:
a) u  a  b este rãdãcinã a lui f;
b) u ºi u au acelaºi ordin de multiplicitate.
Demonstraþie
a) Avem succesiv:
       a0  a1  1  1  
n
f u  a 0  a1 a  b    a n a  b
 
 a 2 2  2    a n  n   n   a 0  a1  1  1   a 2  2  2    
 a n  n  n   f  u   0, deci u este rãdãcinã a polinomului f.
157
b) Fie m, m1  N ordinele de multiplicitate ale rãdãcinilor u ºi u.
 
m1
Polinomul f se scrie: f   X  u   g, (1), unde g  Q  X  ºi
m
 X u
g  u   0, g u  0. 
Sã presupunem cã m  m1. Atunci, din relaþia (1), se obþine:
    X  u  
m m1  m m
f  X 2  2aX  a 2  b  g  X 2  2aX  a 2  b  h, (2).
   
m1  m
Polinomul h  X  u  g  Q  X  ºi h u  0. Din punctul a) al
u  u
m1  m
teoremei se obþine cã h  u   0, deci  g  u   0. Dar
u  u  0, deci este necesar ca g  u   0, în contradicþie cu g  u   0.
Aºadar nu se poate ca m  m1. Analog se aratã cã nu are loc inega-
litatea m1  m. În concluzie m  m1 ºi teorema este demonstratã. n
 Sã se rezolve în R ecuaþia x 3  2x 2  ax  b  0, ºtiind cã a, b  Q
ºi cã admite soluþia x1  1  2.
Soluþie
Considerãm f  Q  X , f  X 3  2X 2  aX  b. Polinomul f admite rãdã-
cina x1  1  2, deci conform teoremei
 TEMĂ
anterioare admite ºi rãdãcina x2  1  2. Sã se rezolve urmãtoarele
Din relaþiile lui Viète se obþine: ecuaþii, dacã:
x1  x 2  x 3  2 ºi x 3  4. • x 3  4x 2  3x  2  0,
Aºadar: x1  1  2;

f  X 1  2  X  1  2   X  4   • x 3  5x 2  5x  1  0,
x1  2  3;
 X 3  2X 2  9X  4 ºi se obþine cã
a  — 9, b   4. • x 4  4x 3  2x 2  4x  1  0,
x1  2  3.
 TEMĂ DE STUDIU
Fie f  Q  X  un polinom de gradul n  N* , cu rãdãcina x1  a b,
a, b  Q * ºi a, b  R \ Q.
a) Sã se studieze dacã numerele a  b, b  a,  a  b sunt rãdãcini
ale polinomului f.
b) Care este gradul minim al polinomului f?
158
7.3. Ecuaþii algebrice cu coeficienþi reali
 TEOREMA 17
Fie f  R  X  , un polinom de gradul n  N* .
Dacã z  a  bi  C, a, b  R, b  0 este rãdãcinã a polinomului f,
atunci:
a) z este rãdãcinã a polinomului f;
b) z ºi z au acelaºi ordin de multiplicitate.
Demonstraþie (Temã)
 OBSERVAŢII
Fie f  C  X  , un polinom cu coeficienþi reali de gradul n  N* .
• Polinomul f are un numãr par de rãdãcini z  C \ R.
• Dacã n este impar, atunci polinomul f are cel puþin o rãdãcinã realã.
Mai mult, numãrul de rãdãcini reale este impar.
Probleme rezolvate
 1. Sã se rezolve în C ecuaþia z 3  z 2  2  0, ºtiind cã admite soluþia
z1  1  i.
Soluþie
Fie f  C  X  , f  X 3  X 2  2, polinomul
 TEMĂ
cu coeficienþi reali ataºat ecuaþiei date.
Rezultã cã f are rãdãcina z1  1  i, deci Sã se rezolve ecuaþia
3
z  z  10  0 ºtiind cã
va avea ºi rãdãcina z 2  1  i. Din relaþiile lui
admite soluþia z1  1  2i.
Viète rezultã cã z1  z 2  z 3  1, deci z 3  1.
 2. Sã se determine numerele reale a, b ºi sã se rezolve ecuaþia

z 5  2z 4  2z 3  4z 2  az  b  0, ºtiind cã admite soluþia dublã z1  i.
Soluþie
Deoarece ecuaþia admite soluþia z1  i, ea va admite ºi soluþia
z 3  z1  i, soluþie dublã. Aºadar sunt cunoscute soluþiile: z1  z 2  i,
z3  z 4  i. Din relaþia lui Viète z1  z 2  z3  z 4  z5  2 se obþine cã
 
2
z5  2. Aºadar f   X  i    X  i    X  2   X 2  1  X  2.
2 2
159
Împãrþind polinomul f prin X 2  1 (sau folosind relaþiile lui Viète)

se obþine cã a  1 ºi b  2.
 3. Sã se rezolve ecuaþia x 5  3x 4  x 3  ax 2  bx  c  0, a, b, c  Q,
ºtiind cã admite soluþiile x1  1  i ºi x 2  1  2.
Soluþie
Fie f  C  X  , f  X 5  3X 4  X 3  aX 2  bX  c, polinomul ataºat
ecuaþiei. Deoarece a, b, c  Q, rezultã cã f admite ºi soluþiile x 3  1  2,
x 4  1  i. Din relaþia lui Viète: x1  x 2  x 3  x 4  x 5  3 se obþine
 
x 5  1. Rezultã cã f are forma f   X  1  i  X  1  i  X  1  2 X 1  2  
  
  X  1  X 2  2X  2 X 2  2x  1   X  1 . Împãrþind polinomul f la
X 2  2X  2 ºi X  1, sau folosind relaþiile lui Viète corespunzãtoare, se
obþine a  3, b  4, c  2.
EXERSARE
E1. Sã se determine soluþiile întregi E4. Sã se rezolve ecuaþiile, ºtiind cã au
ale ecuaþiilor: soluþia indicatã:
a) x 4  x 3  x 2  x  2  0; a) x 4  4x 3  4x 2  16x  12  0,
b) x 4  2x 3  3x 2  8x  4  0; x1  1  3;
c) x 5  3x 4  5x 3  15x 2  b) x 4  2x 3  2x  1  0,
4x  12  0. x1  1  2;
E2. Sã se determine soluþiile raþionale c) z 4  7z 3  14z 2  2z  12  0,

ale ecuaþiilor: z1  1  3;
a) 2x 3  3x 2  6x  4  0;
d) z 4  10z 3  31z 2  34z  12  0,
b) 4x 4  8x 3  7x 2  8x  3  0; z1  3  5;
c) 12x 5  23x 4  10x 3  2x  1  0.
e) z 4  z 3  2z 2  3z  1  0,
E3. Sã se determine polinoamele z1  1  2;
f  Q  X  de gradul 4, care au rãdã- f) 2z 4  7z 3  5z 2  z  1  0,
cinile:
z1  1  2.
a) 1, 2, 2  3;
b) 2 dublã, 1  2; E5. Sã se rezolve ecuaþiile ºtiind soluþia
indicatã:
c) 1  3 dublã;
a) z 4  6z 3  15z2  18z  10  0,
d) 2  3 ºi 3  2.
z1  1  i;
160
b) z 4  2z 3  3z 2  2z  2  0, e) 2z 3  3z2  2z  2  0, z1  1  i;
z1  i; f) z 4  8z 3  26z2  40z  25  0,
c) z 4  z 3  4z 2  z  3  0, z1  i; z1  2  i.
d) 3z 4  5z 3  3z2  4z  2  0,
z1  1  i;
APROFUNDARE
A1. Sã se determine a  Z ºi rãdãcinile d) z 4  4z 3  az2  bz  4  0,

polinomului f  Q  X , f  X  aX 
3 2
z1  3  5.
 3X  2, ºtiind cã acesta admite
rãdãcini numere întregi. A6. Sã se determine a, b  Q, ºtiind cã
ecuaþia x3  4x2  5x  a  0 admite
A2. Fie f  Q  X  , f  X 3  aX 2  bX  2,
soluþia x1  b  2.
a, b  Z. Sã se rezolve ecuaþia
f  x   0 ºtiind cã are cel puþin A7. Sã se rezolve ecuaþiile ºi sã se
determine a, b  R, în cazurile:
douã soluþii în Z.
a) z 4  z 3  az2  z  1  0, z1   i;
A3. Sã se determine a  Z ºtiind cã b) z 4  3z 3  az2  21z  b  0,
polinomul f  Q  X  admite rãdãcini z1  1  2i;
raþionale:
c) z 4  2z 3  az2  bz  39  0,
a) f  X 3  aX2  3X  3;
z1  3  2i;
b) f  X 4  aX2  3;
d) z 3  az 2  bz  2  0, z1  1  i.
c) f  2X 3  4X2  aX  6;
d) f  4X 4  12X 3  7X 2  aX  2. A8. Sã se rezolve ecuaþiile ºtiind cã a,
b  Z ºi cã admit o soluþie dublã
A4. Sã se determine m  Q ºi apoi sã numãr întreg:
se rezolve ecuaþiile obþinute ºtiind a) x 3  ax 2  bx  1  0;
cã admit ºi soluþiile indicate: b) x 4  ax 3  bx 2  2x  2  0;
a) x 3  5x  m  0, x1  2  1;
A9. Sã se rezolve ecuaþiile urmãtoare,
b) x4  2x2  64x  m  0, x1  2  3;
în condiþiile date:
c) x3  mx2  2m  8  0, x1  5  1. a) z 5  5z 4  9z 3  7z2  2  0,
z1  1  2, z2  1  i;
A5. Sã se rezolve ecuaþiile date, dacã
a, b  Q ºi admit soluþia indicatã: b) z 6  4z5  4z 4  8z 3  4z 2 
a) z 3  2z2  az  b  0, z1  2  1;  32z  16  0, z1  z2  1  3;
b) z 3  4z2  az  b  0, z1  2  3; c) z 6  5z5  19z 4  39z 3  38z 2 

34z  20  0, z1  i, z2  1  3i;
c) z 4  2z 3  2az 2  2bz  1  0,
d) z 5  4z 3  4z2  4z  8  0,
z1  3  2;
z1  2, z 2  1  i.
161
A10. Fie a, b, c, d  Q. Sã se rezolve a) x 3   m  3  x 2   3m  4  x 

ecuaþiile în condiþiile specificate:
4m  0;
a) x 6  ax 5  bx 4  4x 3  23x 2 
 cx  d  0, dacã x1  3  11, 
b) x 3  x 2  m2  m  2 x  
x 2  2  5;  2m 2  2m  0.
b) 2x 6  ax 5  bx 4  cx 3  x 2  dx 
8  0, x1  5  i 3, x 2  1  2. A14. Se considerã ecuaþia:  p2  1 x 4 
A11. Se dã ecuaþia x 6  3x 5  12x 4 
  
 p2  3 x 3  3p2  1 x 2 
42x 3  19x 2  ax  b  0, a, b  Q.   5p2  3  x  2  p2  1  0, unde
Sã se rezolve ecuaþia, ºtiind cã p  C \ R, p  1, cu soluþiile x1, x 2 ,
admite soluþia x1  2  5.
x 3 , x 4 . Dacã x1, x 2 sunt soluþiile
A12. Sã se scrie ecuaþia cu coeficienþi reale independente de p ºi
S  Re  x 3   Re  x 4  , atunci:
raþionali de gradul cel mai mic n N*,
care admite soluþia x1 în cazurile: a) S   0,    ; b) S   ,  25  ;
a) x1  2  3; b) x1  2  5;
c) S   4,  3  ; d) S   2,  1 ;
c) x1  5  3.
e) S   1, 0  .
A13. Sã se rezolve ecuaþiile ºtiind cã
admit soluþii independente de para-
metrul m  C:
8 Rezolvarea unor ecuaţii algebrice de grad superior

cu coeficienţi în C
8.1. Ecuaþii bipãtrate
O ecuaþie bipãtratã cu coeficienþi în C este o ecuaþie algebricã de

forma az 4  bz 2  c  0, a, b, c  C, a  0.
Pentru rezolvare se parcurg urmãtorii paºi:
• se noteazã z 2  y ºi se obþine ecuaþia de gradul doi:
ay 2  by  c  0, numitã ecuaþia rezolventã a ecuaþiei bipãtrate;
• se rezolvã ecuaþia rezolventã în mulþimea C obþinându-se
soluþiile y1, y 2  C;
• se scriu ºi se rezolvã ecuaþiile z 2  y1 ºi z 2  y 2 obþinându-se
soluþiile z1, z2 , z3 , z 4 ale ecuaþiei bipãtrate.
162
 Exemplu

Sã se rezolve ecuaþiile în C:
a) z  3z 2  4  0; b) z 4  1  i  z 2  i  0.
4
Soluþie
Ecuaþiile sunt bipãtrate.
a) Fie z2  y. Se obþine ecuaþia rezolventã y 2  3y  4  0 cu soluþiile y1  1,
y 2  4. Rezultã z 2  1 ºi z 2  4 cu soluþiile z1  i, z 2   i, respectiv z 3  2, z 4  2.
b) Notând z 2  y se obþine ecuaþia rezolventã y 2  1  i  y  i  0 cu soluþiile
y1  1 ºi y 2  i. Rezultã ecuaþiile: z 2  1 ºi z 2  i. Din prima ecuaþie se obþine
z1  i, z 2   i. Pentru a rezolva a doua ecuaþie considerãm z  a  bi  C, a, b  R ºi se
obþine:  a  bi   i sau a 2  b2  2abi  i. Din egalitatea de numere complexe se obþine

2
a 2  b2  0 1
sistemul  . Substituind b  în prima ecuaþie a sistemului se obþine ecuaþia
2ab  1 2a
2 2 2
4a 4  1 cu soluþiile reale a   . Rezultã cã b   , iar z 3, 4   1  i  .
2 2 2
 5 1
 Sã se arate cã cos  .
5 4
Soluþie
 2 3  2 3 3 2
ªtim cã 0  sin   sin     sin  cos  sin  cos ,  *  .
 5 5  5 5 5 5

Notând x  cos ºi având în vedere cã sin 3  3 sin   4 sin3 ,
5
cos 3  4 cos3   3 cos , din relaþia  *  se obþine ecuaþia:
16x 4

 12x 2  1  x  0.
 5 1 5  1 
Rezultã cã x  0,  , .
 4 4 
5 1
Se obþine soluþia convenabilã x  .
4
8.2. Ecuaþii binome
O ecuaþie binomã cu coeficienþi în mulþimea C este o ecuaþie

algebricã de forma: z n  a  0, unde n  N* , a  C. (1)
163
Scriind ecuaþia binomã (1) sub

 NE REAMINTIM!
forma z n  a, rezolvarea ei se reduce la
Pentru z  C, se cunosc:
determinarea rãdãcinilor de ordinul • z  a  bi, forma algebricã;
n  N* ale numãrului complex a.
• z  a 2  b2 , modulul lui z;
Dacã a  r  cos t  i sin t  este scri- a
• z  z  cost  i sint  , cos t  ,
erea sub formã trigonometricã a numã- z
rului a, atunci se obþine: b
sin t  forma trigonometricã;
 t  2k t  2k  z
z k  n r  cos  i sin ,
 n n  •  cos t  i sin t   cos nt  i sin nt,
n
k  0, 1, 2, , n  1 , (2), formula lui Moivre.

(rãdãcinile complexe ale lui z  C).
 Exemplu

Sã se rezolve ecuaþia binomã z 4  i  0.
Soluþie
 
Forma trigonometricã a numãrului a  i este: i  cos  i sin . Având în vedere
2 2
 
 2k  2k
relaþia (2) rezultã soluþiile: z k  cos 2  i sin 2 , k  0, 1, 2, 3 .
4 4
8.3. Ecuaþii reciproce
v DEFINIÞIE
• Polinomul f  K  X  , f  a 0  a1 X  a 2 X 2    a n X n , de gradul n  N*
se numeºte polinom reciproc dacã între coeficienþii sãi existã
relaþiile: a k  a n  k , k  0, 1, 2, , n . (1)
 Exemple
Polinoamele reciproce f  K  X  de gradul 1, 2, 3 ºi 4 au formele:
• f1  aX  a, f2  aX 2  bX  a, f3  aX 3  bX 2  bX  a, respectiv f4  aX 4  bX 3 
 cX 2  bX  a, unde a, b, c  K ºi a  K *.
v DEFINIÞIE
• Se numeºte ecuaþie algebricã reciprocã de gradul n  N* o ecuaþie
de forma f  x   0, unde f  K  X  este un polinom reciproc de gradul n.
Forma particularã a polinoamelor (ecuaþiilor) reciproce de gradul n

conduce la câteva observaþii generale:
164
1. Orice ecuaþie algebricã reciprocã de grad impar admite soluþia

x1  1.
Într-adevãr, polinomul f se poate scrie sub forma f  a 0 1  X n   
   
 a1 X  X n 1  a 2 X 2  X n  2   ºi se obþine f  1  0.
2. Prin împãrþirea polinomului reciproc f de grad impar n la X  1 se
obþine un cât care este polinom reciproc de grad n  1.
1
3. Dacã ecuaþia reciprocã are soluþia , atunci are ºi soluþia .

Rezolvarea ecuaþiei reciproce de gradul 3
Ecuaþia reciprocã de gradul 3 cu coeficienþi în corpul C are forma:
ax  bx 2  bx  a  0. Ecuaþia se poate scrie succesiv: a x 3  1 
3
 

 bx  x  1  0 sau  x  1 ax 2   b  a  x  a  0. (1) 
Forma de scriere (1) aratã cã ecuaþia are soluþia x1  1 ºi alte douã
soluþii date de ecuaþia reciprocã de gradul 2: ax 2   b  a  x  a  0.
 Exemplu

Sã se rezolve în C ecuaþia 2x 3  3x 2  3x  2  0.
Soluþie
Ecuaþia se scrie:  x  1  2x 2  x  2   0 ºi are soluþiile: x1  1 ºi
1  i 15
x 2, 3  .
4
Rezolvarea ecuaþiei reciproce de gradul 4

Forma generalã a ecuaþiei reciproce de gradul 4 cu coeficienþi
întregi este: az 4  bz3  cz2  bz  a  0.
Se observã cã ecuaþia nu admite soluþia x  0.
Pentru rezolvare se parcurg urmãtorii paºi:
b a
• Se împarte prin z 2 ºi se obþine: az 2  bz  c    0.
z z2
• Se grupeazã termenii care au coeficienþi egali:
 1   1
a  z 2  2   b  z    c  0.
 z   z
165
1 1
 y ºi rezultã cã z 2  2  y 2  2. Se obþine
• Se noteazã z 
z z
 
ecuaþia de gradul 2 în y: a y  2  by  c  0 sau ay 2  by  c  2a  0
2
numitã ecuaþia rezolventã a ecuaþiei reciproce de gradul 4.

• Se rezolvã ecuaþia rezolventã obþinând soluþiile y1, y 2  C.
1 1
• Se rezolvã ecuaþiile z   y1 ºi z   y 2 care se aduc la forma:
z z
z  y1z  1  0 ºi z  y 2 z  1  0. Rezultã astfel soluþiile z1, z 2 , z 3 , z 4  C
2 2
ale ecuaþiei reciproce.
Aºadar, rezolvarea ecuaþiei reciproce de gradul 4 se reduce la

rezolvarea a trei ecuaþii de gradul 2.
 Exemplu
4 3 2
Sã se rezolve ecuaþia reciprocã z  z  4z  z  1  0.

Soluþie
1 1 1  1   1
Dupã împãrþirea cu z 2 se obþine: z 2   4   2  0 sau  z 2  2   z   
z z z  z   z
1 1
4  0. Cu notaþia y  z  , obþinem z 2  2  y 2  2 ºi ecuaþia rezolventã y 2  y  6  0
z z
cu soluþiile y1  3, y 2  2.
1 1  TEMĂ
Avem ecuaþiile: z   3 ºi z   2
z z Sã se rezolve ecuaþiile:
2 2
sau z  3z  1  0 ºi z  2z  1  0. Se obþin • 2z 4  3z 3  2z 2  3z  2  0;
3  5 • z 4  3z 3  8z 2  3z  1  0.
soluþiile z1, 2  1 ºi z 3, 4  .
2
 OBSERVAŢII
1. Dacã f  C  X  , este polinom reciproc de gradul n  N* , n numãr
impar, atunci rezolvarea ecuaþiei reciproce de gradul n se reduce la
rezolvarea ecuaþiei z  1  0 ºi a unei ecuaþii reciproce de gradul n  1.
 Exemplu
Sã se rezolve ecuaþia x 5  3x 4  2x 3  2x 2  3x  1  0.
Soluþie
Deoarece x  1 este soluþie a ecuaþiei, prin împãrþirea polinomului
f  X  3X  2X  2X  3X  1 la g  X  1 obþinem descompunerea f   X  1 
5 4 3 2
 
 X 4  4 X 3  6X 2  4 X  1 . Rezultã ecuaþia  x  1  x 4  4x 3  6x 2  4x  1  0. Avem
x1  1, iar celelalte 4 soluþii sunt date de ecuaþia reciprocã x 4  4x 3  6x 2  4x  1  0.

Se obþine x 2, 3, 4, 5  1.
166
2. Dacã f  C  X  , este un polinom reciproc de gradul n, n  2k,

rezolvarea ecuaþiei reciproce ataºate se poate reduce la rezolvarea
1
unei ecuaþii de gradul k cu necunoscuta y  z  , ºi a k ecuaþii de
z
1
gradul 2 date de ecuaþiile z   y p , p  1, 2, , k .
z
 Exemplu
Sã se rezolve ecuaþia reciprocã de gradul 6 în mulþimea C:
z 6  5z 5  4z 4  4z 2  5z  1  0.
Soluþie
 1 1   1 1
Împãrþind cu z 3 se obþine: z 3   5  z 2  2   4  z    0. Dacã z   y,
3
z  z   z  z
z
1
z
1  1  1 
 
atunci z 2  2  y 2  2 ºi z 3  3   z    z 2  2  1  y y 2  3 . Se obþine ecuaþia
 z  z 
rezolventã de gradul 3 în y: y 3  5y 2  y  10  0 care se descompune astfel:
 y  2   y 2  3y  5   0.
3  29 3  29
Se obþin soluþiile: y1  2, y 2  , y3  ºi se obþin
2 2
1  3  29 3  29 
ecuaþiile în z de forma: z   y, sau z 2  yz  1  0, unde y  2, , .
z  2 2 
3. În cazul unei ecuaþii reciproce cu coeficienþi într-un corp K se

procedeazã în mod analog.
EXERSARE
E1. Sã se rezolve în mulþimea C ecua- E2. Sã se rezolve ecuaþiile binome în
þiile bipãtrate: mulþimea C:
a) z 4  2z 2  1  0; a) z 3  125  0;
b) z 4  2z 2  1  0; b) z 4  625  0;
c) z 4  10z2  9  0; c) z 3  8  0;
d) 9z 4  10z2  1  0; d) z 3  125  0;
e) z 4  17z2  16  0; e) z 4  16  0;
f) 25z 4  26z 2  1  0; f) z 4  i  0;
g) z 4  z2  2  0; g) z 6  i  0;
h) z 4  29z2  100  0; h) z 5  i3  0.
i) z 4  2z2  15  0.
167
E3. Sã se rezolve în C ecuaþiile reci- d) 7x 4  x 3  12x 2  x  7  0;

proce de gradul 3:
e) x 4  7x 3  12x 2  7x  1  0;
a) x 3  x 2  x  1  0;
f) 2x 4  5x 3  10x 2  5x  2  0.
b) x 3  5x 2  5x  1  0;
c) 2x 3  7x 2  7x  2  0; E5. Sã se rezolve în C ecuaþiile reci-
3 2 proce:
d) 4x  x  x  4  0;
a) x 5  x 4  x 3  x 2  x  1  0;
e) 2x 3  x 2  x  2  0;
b) 2x 5  x 4  3x 3  3x 2  x  2  0;
f) 2x 3  5x 2  5x  2  0.
c) 3x5  2x4  5x3  5x2  2x  3  0;
E4. Sã se rezolve în C ecuaþiile reci- d) x6  x5  x4  6x3  x2  x  1  0.
proce de gradul 4:
a) 6x 4  x 3  14x 2  x  6  0; E6. Sã se rezolve în C:
a)  x  1   x  1  82;
4 3 2 4 4
b) x  2x  6x  2x  1  0;
c) 2x 4  x 3  2x 2  x  2  0; b)  x  i    x  i   16.
4 4
APROFUNDARE
A1. Sã se rezolve ecuaþiile bipãtrate în A4. Sã se rezolve ecuaþiile în mulþimea
mulþimea C: numerelor complexe:
a) x 4  x 2  1  0; a) x 3  ix 2  ix  1  0;
b) x 4  17x 2  16  0; b) ix 3  1  i  x 2  1  i  x  i  0;
2
 12  c) z 3  z 2  z  1  0,  3  1.
c) x 2     40;
 x 
2
A5. Pentru care valori ale lui a  R,
26
d) x     5. ecuaþia x 3  ax2  ax  1  0 admite
x soluþii multiple?
A2. Sã se rezolve în Z 5 ecuaþiile: A6. Sã se rezolve în C ecuaþia x 4 

a) x 4  x 2  1  0;
   a  1 x 3  bx 2  5x  1  0, ºtiind
 4  x2  2
  0;
 cã este ecuaþie reciprocã ºi admite
b) 2x o soluþie dublã.
 4  4x
c) 3x  23
  0;

A7. Sã se arate cã dacã o ecuaþie reci-
 4  3x
 2  1  0.
 procã de gradul 4 cu coeficienþi în
d) 2x
corpul K admite soluþia  K*, atunci
A3. Sã se determine a, b  R pentru ea admite ºi soluþia  1  K. Gene-
care ecuaþia 
x 4  a 2  b2  2ab 
ralizare.
 2b  23  x   3a  3b  2  x 2 
3 A8. Sã se rezolve ecuaþiile reciproce în C:
a) x 6  x 4  x 2  1  0;
  a  b  7  x  3  ab  a  b  1  0,
este ecuaþie bipãtratã ºi sã se b) x 6  x 5  3x 4  6x 3  3x 2 
rezolve în acest caz.  x  1  0.
168
A9. Sã se determine a  R ºtiind cã b)  x  a    x  a   b, a, b  R;

4 4
3 2
ecuaþia z  az  az  1  0 are
c)  x  a    x  b   c, a, b, c  R;
4 4
numai soluþii reale.
 
2
d) x 2  x  1  1  0;
A10. Pentru ce valori ale lui a  R ecuaþia
reciprocã x 4  x 2  ax  x  1  0
are toate soluþiile reale?
 
e)  x  a  x 3  a 3  x 2 , a  R.
A11. Sã se rezolve în mulþimea C ecuaþiile A13. Sã se rezolve ecuaþia:

de grad superior: 1 1
log 2x 6  log 21    log 1  
4 3 2
a) x  x  2x  2x  4  0; 6
x 6
x
b) x 4  x 3  24x 2  6x  36  0;  log x
3
 0.
6 4
4 3 2 2 2
c) x  x  4a x  ax  a  0.
(Admitere, ASE, Bucureºti)
A12. Sã se rezolve ecuaþiile în mulþi-
A14. Sã se calculeze:
mea C:
2  
a)  x  1   x  1  82; sin , sin , cos .
4 4
5 10 10
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
1. Polinomul f  X 4  4X 3  4X2  mX  n  Q  X  se divide cu polinomul

g  X  4X  3  Q  X  , pentru:
2
 m  4  m  4 m  4 m  2
a)  ; b)  ; c)  ; d)  .
n  3 n  4  n   3  n  1
(Univ. Maritimã, Constanþa, 2002)
(3 puncte)
2. Se considerã polinomul f  X 3  mX2  2X  m  1  R  X  , având rãdãcinile

x1, x 2 , x 3 .
a) Sã se arate cã x13  x 23  x 3 3
3   m  3m  3.
 3  x1x 2 x 3  .
2
b) Sã se determine m pentru care x13  x 23  x 3
3
c) Sã se determine m pentru care polinomul f se divide cu X  1 ºi, în acest

caz, sã se gãseascã rãdãcinile sale.
(Univ. Bucureºti, Facultatea de Matematicã ºi Informaticã, 2002)
(4 puncte)
3. Sã se rezolve ecuaþia x 4  2x 3  x 2  2x  2  0 în mulþimea C, ºtiind cã

admite ca rãdãcinã numãrul x1  1  3.
(Univ. de Nord, Baia-Mare, 2002)
(3 puncte)
169
Testul 2
1. Se considerã polinomul f  X4  X3  X2  X  1, cu rãdãcinile x1, x2, x3 , x4  C.
a) Sã se calculeze f 1 ºi f  1 .
b) Sã se determine a  C, astfel încât sã avem identitatea
f  a  X  x1   X  x 2   X  x 3   X  x 4  .
c) Sã se arate cã 1  x1  1  x 2  1  x 3  1  x 4   1.
d) Sã se arate cã 1  x1  1  x 2  1  x 3  1  x 4   5.
(Bacalaureat, iulie 2002)
(4 puncte)
2. Fie f  X 4  7X 3   m  13  X2   4m  3  X  m  C  X  . Sã se rezolve ecuaþia
f  x   0, ºtiind cã m  Q, admite soluþia x  2  3, iar x  2x .
1 3 4
(Univ. Lucian Blaga, Sibiu, 1998)
(3 puncte)
3. Sã se descompunã în factori ireductibili peste Q, R, C polinomul

1 3
f  X 4  X 3  X2  2X  2, ºtiind cã admite rãdãcina z1    i .
2 2
(Univ. Babeº Bolyai, Cluj-Napoca, 1996)
(3 puncte)
Testul 3
1. Sã se determine rãdãcinile x1, x2 , x3 ale polinomului f  X3  mX2  2  C  X ,

dacã x14  x 24  x 34  0.
(3 puncte)
2. Ecuaþia x 4  x 3  mx 2  2x  n  0, m, n  R admite soluþia x1  1  i pentru:

a) m  2, n  3; b) m  0, n  2; c) m  1, n  0;
d) m  1, n  4; e) m  n  0.
(Univ. Maritimã, Constanþa, 2000)
(3 puncte)
3. Se considerã ecuaþia x 4   m  1 x 3  mx 2   m  1 x  1  0.

Fie M  m  R ecuaþia are douã rãdãcini reale, distincte ºi negative .
Atunci:
a) M   , 0  ; b) M   0,    ; c) M   ,  1 ; d) M   1, 1 ; e) M  .
(ASE, Ciberneticã, 1997)
(3 puncte)
170
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive
ELEMENTE DE
ANALIZĂ MATEMATICĂ
I. PRIMITIVE
În clasa a XI-a s-a vãzut cã noþiunea de derivatã a unei funcþii a
fost introdusã pornind de la câteva considerente practice. Astfel, în
domeniul fizicii, viteza instantanee a unui mobil este descrisã de o
funcþie care reprezintã derivata funcþiei „spaþiu“.
Fizica experimentalã ridicã însã ºi problema oarecum inversã celei
de derivatã, în sensul cã impune determinarea proprietãþilor unei
funcþii care modeleazã un fenomen, folosind valori ale derivatei rezul-
tate dintr-un experiment.
Relativ la astfel de situaþii practice a apãrut conceptul de
„integralã“. Denumirea de „integralã“ rezultã din ideea deducerii unei
concluzii asupra întregului, idee formulatã având în vedere concluzii
asupra pãrþilor întregului, (integer = întreg, în limba latinã).
1 Probleme care conduc la noţiunea de integral‘

Problema spaþiului parcurs de un mobil în miºcarea rectilinie
Se considerã un punct mobil M care se deplaseazã rectiliniu, în
acelaºi sens, pe o axã, cu viteza instantanee la momentul x egalã cu
v  x  . Dacã S  x  este distanþa parcursã de mobil de la momentul
iniþial t  0 la momentul t  x, atunci, conform definiþiei vitezei
instantanee, are loc egalitatea v  x   S  x  .
Problema se poate pune însã ºi invers: dacã se cunoaºte viteza
instantanee v  x  în fiecare moment x, atunci se poate determina
distanþa parcursã de mobil în intervalul de timp 0, x  ?
Din punct de vedere matematic, problema revine la a studia dacã
existã o funcþie S care verificã egalitatea S  x   v  x  . Cu alte cuvinte,
problema revine la a determina funcþia când se cunoaºte derivata sa,
determinare care face obiectivul capitolelor urmãtoare.
171
Problema ariei unei suprafeþe plane

Se considerã f :  a, b  R o funcþie continuã ºi pozitivã.
Se noteazã cu S funcþia care asociazã fiecãrui x   a, b aria S  x 
a suprafeþei plane mãrginite de curba y  f  x  , axa Ox pe intervalul
 a, x  ºi segmentele  AA  ,  MM unde A  a, 0  , A   a, f  a   , M  x, 0  ,
M  x, f  x   , (figura 1).
y
B
M N
A
B  b, 0 
O A  a, 0  M  x, 0  xm xM N  x  h, 0  x
Figura 1
Funcþia S, numitã funcþia „arie“, este derivabilã pe intervalul  a, x  .

Într-adevãr, fie N  Ox, N  x  h, 0 , h  0 ºi xm, xM   x, x  h puncte
în care f ia valoare minimã, respectiv valoare maximã pe intervalul
 x, x  h .
Deoarece aria suprafeþei curbilinii  MMNN  este cuprinsã între
ariile dreptunghiurilor cu baza  MN  ºi cu înãlþimile egale cu f  x m  ,
respectiv f  x M  , au loc relaþiile:
h  f  x m   S  x  h   S  x   h  f  x M  . De aici se obþine:
S  x  h  S  x 
f  xm    f  x M  . (1)
h
Pentru h  0 avem: lim f  x m   f  x   lim f  x M  .
h 0 h 0
Prin trecere la limitã dupã h  0 în relaþia (1) ºi folosind definiþia
derivatei se obþine:
S  x  h  S  x 
S  x   lim  f  x .
h 0 h
172
Aºadar, funcþia S este derivabilã ºi S  x   f  x  , x   a, b , (2),

relaþie care exprimã derivata funcþiei
„arie“ cu ajutorul funcþiei f.
O problemã care se pune în legã-
turã cu relaþia (2) este: „Sã se deter-
mine aria suprafeþei plane asociate
funcþiei f pe un interval  a, b , în
ipoteza cã se cunoaºte derivata sa.“.
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-
1716) a notat aceastã arie cu simbolul
b Gotffried Wilhelm LEIBNIZ
a f  x  dx, citit „integralã de la a la b (1646-1716)
matematician german
din f  x  dx “.
Este creatorul calculului dife-
Rezolvarea deplinã a problemelor renþial ºi integral, având contri-
care cer determinarea funcþiei când se buþii remarcabile în analiza com-
cunoaºte derivata sa se va face intro- binatorie, calculul probabilitãþilor,
ducând noile concepte matematice: aritmeticã ºi mecanicã.
„primitivã“ ºi „integralã definitã“.
Primitivele unei funcţii

2 Integrala nedefinit‘ a unei funcţii
Fie I  R un interval de numere reale ºi funcþia f : I  R.
v DEFINIÞII
• Funcþia f : I  R admite primitive pe intervalul I dacã existã o
funcþie F : I  R astfel încât:
a) F este funcþie derivabilã pe intervalul I;
b) F   x   f  x  ,  x  I.
• Funcþia F cu proprietãþile de mai sus se numeºte funcþia primitivã
(sau antiderivatã) a funcþiei f pe intervalul I.
• Dacã funcþia F existã, se spune cã funcþia f este primitivabilã pe
intervalul I.
 Exemple
 Funcþia nulã f : R  R, f  x   0, admite primitive pe R.
Într-adevãr, pentru orice numãr real c, funcþia F : R  R, F  x   c este funcþie
derivabilã pe R ºi F   x   0  f  x  ,  x  R.
173
x3
 Fie funcþia f : R  R, f  x   x 2 . Funcþiile F : R  R, F  x   ºi G : R  R,
3
x3
Gx   k, k  R, sunt primitive ale funcþiei f pe R.
3
Într-adevãr, funcþiile F ºi G sunt derivabile pe R ºi F   x   x 2  G  x   f  x  ,
 x  R.
 Funcþia F :  0,     R, F  x   ln x este o primitivã a funcþiei f :  0,     R,
1
f x  .
x
De asemenea G :  0,     R, G  x   ln x  1 este o primitivã a funcþiei f pe  0,    .
Din exemplele de mai sus se observã cã funcþiile alese admit mai

multe primitive pe intervalul de definiþie. Relaþia dintre diferitele
primitive ale unei funcþii pe un interval este datã de urmãtorul rezultat:
 TEOREMA 1
Fie I  R un interval ºi funcþia f : I  R.
Dacã F1, F2 : I  R sunt douã primitive ale funcþiei f pe intervalul
I, atunci existã o constantã c  R astfel încât F1  x   F2  x   c,
 x  I.
Demonstraþie
Funcþiile F1, F2 fiind primitive ale funcþiei f pe intervalul I, sunt
derivabile pe I ºi F1  x   f  x   F2  x  ,  x  I.
Folosind operaþiile cu funcþii derivabile, rezultã cã funcþia F1  F2
este derivabilã ºi  F1  F2   x   F1  x   F2  x   0,  x  I.
Deoarece funcþia F1  F2 are derivata nulã pe intervalul I, din
consecinþa teoremei lui Lagrange rezultã cã existã c  R astfel încât
 F1  F2  x   c,  x  I.
Aºadar F1  x   F2  x   c,  x  I. n
Teorema afirmã cã douã  NE REAMINTIM!

primitive ale unei funcþii primiti- Consecinþã a teoremei lui LAGRANGE
vabile pe un interval diferã printr-o Fie f, g : I  R, funcþii derivabile pe
constantã. Dacã F este o primi- intervalul I, astfel încât f   x   g   x  ,
tivã a funcþiei f : I  R, atunci  x  I. Atunci, existã c  R, astfel
orice altã primitivã G a lui f este încât f  g  c. (Funcþiile f ºi g diferã
de forma G  F  c, unde c este printr-o constantã.)
funcþie constantã pe I.
174
Se deduce astfel cã dacã funcþia f admite o primitivã, atunci

admite o infinitate de primitive.
v DEFINIÞII
Fie I  R un interval ºi f : I  R o funcþie care admite primitive pe I.
• Mulþimea tuturor primitivelor funcþiei f pe intervalul I se numeºte
integrala nedefinitã a funcþiei f ºi se noteazã  f  x  dx.
• Operaþia prin care se determinã mulþimea primitivelor unei funcþii se
numeºte operaþia de integrare.
 OBSERVAŢII
Fie f : I  R o funcþie primitivabilã ºi F o primitivã a funcþiei f pe I.
1. Din teorema 1 se deduce cã mulþimea primitivelor funcþiei f pe
intervalul I satisface egalitatea:
 f  x  dx  F  c c este funcþie constantã.
2. Dacã se noteazã C  c : I  R c este funcþie constantã , atunci
 f  x  dx  F  C .
Precizãri
• Dacã F  I   f f : I  R ºi F , G  F  I  , se definesc operaþiile:
a) F  G  f  g f  F , g  G ;
b) F  f f  F  ,   R;
c) f  G  f  h h  G , f  F  I  .
• Pentru mulþimea C a funcþiilor constante pe intervalul I au loc

egalitãþile:
C  C  C ; C  C , pentru   R* .
3. Cu ajutorul notaþiilor utilizate pentru integrala nedefinitã, cele trei
exemple conduc la urmãtoarele egalitãþi:
 0 dx  C , x  R;
x3
 x dx   C , x  R;
2
3
1
 x dx  ln x  C , x   0,    .
175
3 Propriet‘ţi ale integralei nedefinite

 TEOREMA 2 (proprietatea de aditivitate a integralei nedefinite)
Fie I  R un interval ºi f, g : I  R douã funcþii care admit
primitive pe I. Atunci funcþia sumã f  g : I  R admite primitive
pe intervalul I ºi are loc egalitatea:
 f  x   g  x  dx   f  x  dx   g  x  dx.
Demonstraþie (extindere)
Fie F, G : I  R primitive ale funcþiilor f, g pe intervalul I. Funcþiile
F ºi G sunt derivabile pe I ºi F   f ºi G  g. Folosind operaþiile cu
funcþii derivabile pe un interval, rezultã cã funcþia F  G este funcþie
derivabilã pe I ºi are loc egalitatea  F  G   F   G  f  g.
Aºadar, funcþia f  g admite primitive pe intervalul I ºi funcþia
F  G este o primitivã a acesteia pe intervalul I.
Totodatã au loc urmãtoarele egalitãþi:

 f  x  dx  F  C , (1)
 g  x  dx  G  C , (2)
 f  x   g  x  dx   F  G   C . (3)
Folosind relaþia C  C  C ºi egalitãþile (1), (2), (3) se obþine:
 f  x  dx   g  x  dx   F  C    G  C    F  G  C  C    F  G  C 
   f  x   g  x   dx. n
 TEOREMA 3
Fie f : R  R o funcþie care admite primitive pe I ºi   R. Atunci
funcþia f admite primitive pe I, iar pentru   0 are loc egalitatea
  f  x  dx    f  x  dx, (4).
Demonstraþie
Fie F o primitivã a funcþiei f pe intervalul I. Rezultã cã F este funcþie
derivabilã pe I ºi F   f. Conform operaþiilor cu funcþii derivabile se obþine
cã funcþia F este derivabilã pe I ºi  F   F   f. Aºadar, funcþia f
admite primitive pe intervalul I ºi funcþia F este o primitivã a ei.
176
Totodatã are loc egalitatea:

  f  x  dx  F  C .
Din faptul cã C  C ,    R* , se obþine:
  f  x  dx    F  C   F  C    f  x  dx ºi teorema este demon-
stratã. n
 OBSERVAŢII
1. Pentru   0, egalitatea (4) nu este adevãratã. Într-adevãr, pentru
  0 avem:   f  x  dx   0 dx  C , iar   f  x  dx  0   f  x  dx  0 .
2. Pentru   R are loc egalitatea:   f  x  dx    f  x  dx  C .
 CONSECINÞÃ (Proprietatea de liniaritate a integralei

nedefinite)
Fie f, g : I  R funcþii care admit primitive pe intervalul I ºi
,   R, numere nesimultan nule.
Atunci funcþia f  g admite primitive pe I ºi are loc egalitatea:
  f  g  x  dx   f  x  dx   g  x  dx.
 1. Sã se determine funcþia f : D  R pentru care o primitivã a sa
este de forma:
 
a) F  x   e x x 2  6x , x  R;
2x
b) F  x    earctg x , x  R;
1 x 2
1  x2
c) F  x   arccos , x  0.
1  x2
Soluþie
Se aplicã definiþia primitivei unei funcþii, arãtând cã funcþia F este
funcþie derivabilã ºi F   x   f  x  .
a) Funcþia F este derivabilã pe R ca produs de funcþii derivabile ºi


   
f  x   F   x   e x x 2  6x   e x  x 2  6x  e x   2x  6  , x  R.

Rezultã cã f  x   e x x 2  8x  6 , x  R. 
177
b) Funcþia F este derivabilã pe R fiind exprimatã cu ajutorul

operaþiilor cu funcþii derivabile.
 2  x  arctg x
Avem: f  x   F  x     e 
 2   NE REAMINTIM!
 1  x 
2x  f  g   f   g  f  g 

1  x2

 earctg x 


 f  f   g  f  g 
  
x g2
 1  x2  2  x   g
 1  x 2  earctg x   u  
1
2 u
 u
1  x2
1
2x 1  arctg u    u
   e arctg x
 1  u2
1  x2 1  x
2
1
 arccos u    u
1  3x 1  u2
 earctg x  , x  R.
 
1  x2 1  x2
c) Funcþia F este derivabilã pe intervalul  0,    ºi:
f  x   F  x  
1
 

 1  x 2   1  x
2

4x

2
, x  0.
 2 

 1  x2  1  x    1  x2
2 2 2
4x 1  x2
1   2 

1  x 
2. Fie funcþia f : R  R, f  x   e2x  sin x. Sã se determine constan-


tele reale m ºi n astfel încât funcþia F : R  R, F  x   e2x  m sin x 
 n cos x  sã fie o primitivã a funcþiei f pe R.
Soluþie
Din ipoteza cã F este o primitivã a funcþiei f, rezultã cã F este
derivabilã ºi F   x   f  x  ,  x  R.
Se obþine egalitatea:
e2x  2m  n  sin x   m  2n  cos x   e2x sin x,  x  R.

Pentru x  0, se obþine m  2n  0, iar pentru x  , se obþine 2m 
2
2 1
 n  1. Rezultã, în final, cã m  ºi n   , valori care verificã condi-
5 5
þiile din enunþ.
178
e x , x0
 3. Sã se studieze dacã funcþia f : R  R, f  x   
2x  m, x  0
admite primitive pe R, unde m  R.
Soluþie
O primitivã a funcþiei f1 : 0,     R, f1  x   e x este funcþia:
F1 : 0,     R, F1  x   e x  c1.
O primitivã a funcþiei f2 :  , 0   R, f2  x   2x  m, este funcþia:
F2 :  , 0   R, F2  x   x 2  mx  c2 .
Rezultã cã o primitivã a funcþiei f pe R va avea forma:
e x  c1, x  0,   
F x   .
 x  mx  c2 , x   , 0 
2
Constantele c1 ºi c2 vor fi determinate astfel încât funcþia F sã fie

derivabilã pe R, în particular sã fie continuã pe R. Astfel, condiþia de con-
tinuitate în x  0, lim F  x   F  0  , conduce la egalitãþile 1  c1  c2  c.
x 0
e x  c  1, x0
Rezultã cã F  x    .
 x  mx  c, x  0
2
Condiþia de derivabilitate a funcþiei F în x  0 conduce la egali-

tãþile Fd  0   1  Fs  0   m.
Aºadar, existenþa primitivelor pentru funcþia f depinde de valorile
parametrului m:
• pentru m  1, funcþia f admite primitive pe R ºi o primitivã este
e x  1  c, x  0
funcþia F : R  R, F  x    ;
 x  x  c, x  0
2
• pentru m  R \ 1 , funcþia f nu admite primitive pe R.
 COMENTARIU METODIC
Din problema rezolvatã anterior se contureazã câteva idei care
vizeazã existenþa sau neexistenþa primitivelor unei funcþii.
a) Pentru m  1, funcþia f este continuã pe R ºi admite primitive
pe R.
Mai general, are loc urmãtorul rezultat:
Orice funcþie continuã f : I  R admite primitive pe intervalul I.
179
b) Pentru m  R \ 1 funcþia f are dis-

 TEMĂ
continuitãþi de speþa I ºi nu are primitive pe R. Au primitive funcþiile
Mai general, are loc urmãtorul rezultat: f : R  R:
Orice funcþie f : I  R care are discon-  1
 , x 1
tinuitãþi de speþa I nu admite primitive pe a) f  x    x 2  1 ;
intervalul I.  ln ex, x  1

 1
 sin , x  0
c) Deoarece funcþia f are discontinuitãþi b) f  x    x ;
de speþa I pe R, nu are proprietatea lui  0, x 0
Darboux pe R. 1, x  Q
c) f  x    ?
Mai general, dacã o funcþie f : I  R  1, x  R \ Q
nu are proprietatea lui Darboux pe inter-
valul I, atunci nu are primitive pe I.
EXERSARE
E1. Sã se determine funcþia f : D  R E3. Se considerã funcþiile F1,F2 : R  R,
pentru care o primitivã a sa este
 x 3 x2
de forma:    x  1, x  0
F1  x    3 2 ,
a) F  x   2x 3  4x 2  5x  9, x  R;  x
 e  1, x  0
b) F  x   x 2  4x 2 x, x   0,   ;
3
 x 3 x2
   x, x  0
c) F  x   x sin x, x  R; F2  x    3 2 .
 x
d) F  x   x  ln x  1 , x   0,    ;  e  1, x0
Sunt aceste funcþii primitive ale
x 3  2x funcþiei f : R  R,
e) F  x   , x   0,    ;
x 1  e x , x0
f x   ?
f) F  x   e x
 x  1  4, x  R; 2
 x  x  1, x  0
 
g) F  x   tg 2 x  tg x, x   0,  . E4. Folosind afirmaþia cã o funcþie con-
 4  tinuã pe un interval admite primi-
tive pe acest interval, sã se arate
E2. Sã se verifice dacã funcþia F : R  R, cã urmãtoarele funcþii admit primi-
tive pe domeniul de definiþie:
 2x 2
 x , x 1 a) f  x   x 3  4x 2  x  3, x  R;
 ln 2 ln 2
F x   este
2  sin x
x 3  , x0
 2  2x  2 , x 1 b) f  x    x ;
1, x0
primitivã a funcþiei f : R  R,
 2 1
2 x  1, x  1  x sin , x  0
f  x   . c) f  x    x ;
 x  2, x  1  0, x0
180
 sin 3x
, x0 E5. Pentru funcþia f : R  R, f  x  3x2 

d) f  x    x 2  x ;  2x, sã se determine primitiva F
 3, 
 x 0
care verificã relaþia F  1  2.
 2x  1  1
 , x0
e) f  x    x .
1, 
 x 0
APROFUNDARE
A1. Sã se determine funcþiile f : D  R, A2. Funcþiile Fk : R  R, k  1, 2, 3
care au primitive de forma:
x 3  4x 
ºi F1  x  

a) F  x   x ln2 x  ln x 2  1 ,  
2 16
sin 
 3 

x   0,    ; 3 3  4x 
 cos  ,
16  3 
 
b) F  x   e x 1 x 2  4x , x  R; x 3
F2  x    sin  
  2x 
,
2 4 6 3 
c) F  x   2x sin x  2 cos x  x 2 ,
x 3   4x 
x  R; F3  x    cos    , sunt
2 8 6 3 
x 9 x primitive ale funcþiei f : R  R,
d) F  x   9  x 2  arcsin ,
2 2 3   2x 
f  x   cos2   ?
x   3, 3  ; 6 3 
x A3. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii

e) F  x   x2  1 
2 admit primitive pe domeniul de
 
1 definiþie:
 ln x  x 2  1 , x  R;
2  4x 5  5x 4  1
 ,x  1
a) f  x     x  12 ;
x n 1  1 
f) F  x    ln x   , x  0;  2
n 1 n  1  7x  4x  1, x  1
 ex2  1
 sin  ln x   cos  ln x    x
g) F  x    , 
b) f  x    x 4  x 2
, x0
;
2
 3
x  0;  x  3x 2
 1, x  0

h) F  x   arcsin 2x 1  x 2    e x  ln x, x   0, 1

c) f  x    1 ;
2 arcsin x, x   1, 1 ;  x x 1 , x  1,   

 1  cos x2
1 x 1  , x   1, 1 \  0
i) F  x    ln  d) f  x   1  cos x ;
3  2
x  x 1 
 2, x0
1 2x  1 
  arctg  , x  0.
3  cos x  x  1 e nx
3 e) f  x   lim .
n  1  e nx
181
A4. Se considerã funcþia f : R  R, A9. Fie funcþiile f, g :  0,     R,

 e x 1, x  1 x
f x   . Sã se arate f x   ln  x  1 ºi g  x  
2  x, x  1 x 1
1
cã f admite primitive pe R ºi sã se   c  bx  a ln  x  1  .
determine o primitivã F cu pro- x
3 Existã valori ale constantelor
prietatea cã F  2   . a, b, c  R astfel încât funcþia g
2
sã fie o primitivã a funcþiei
A5. Se considerã funcþia f : R  R, f  x  f x
h :  0,     R, h  x   ?
 
 max 1, x2 . Sã se arate cã f admite x2
primitive pe R ºi sã se determine A10.Se considerã funcþia f :  0, 3   R,

o primitivã F care verificã relaþia:
 x 2  ax  b, x   0, 1
 3 1 
4F     3F    3F  2  .
 2 2 f  x   2x  1, x  1, 2  . Sã se

 x  3a, x   2, 3 
A6. Sã se determine constantele a, b  R
determine a, b  R astfel încât f sã
astfel încât funcþia F :  0,    R,
admitã primitive pe  0, 3  .
 ln2 x, x   0, e 
F x   sã fie
 ax  b, x   e,    A11.Sã se afle constantele a, b  R astfel
primitivã a unei funcþii. încât funcþia f :  0,     R,
A7. Se considerã funcþia F : R  R,

ex 1  ln x, x   0, 1

 x 2  ax  3, x  1 f  x   ax  b, x  1, 2
 
F  x    3x  b .  3x  2  2 x  2, x   2,  
 2 , x 1
x  2 sã admitã primitive pe  0,    .
Existã valori pentru a, b  R astfel
încât funcþia F sã fie antiderivata A12. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii
unei funcþii? f : R  R nu admit primitive pe
R, dacã:
A8. Se considerã funcþia f :  0,    R, a) f  x    x  ;
f x 
x 1
. b) f  x    x   2x;
x c) f  x   sgn x;
Sã se determine constantele a, b R
 x  1, x  0
astfel încât funcþia F :  0,     R, d) f  x    ;
 sin x, x  0
F  x    ax  b  x sã fie o antideri-  x , x  Q
vatã a funcþiei f. e) f  x    2 .
 x , x  R \ Q
182
DEZVOLTARE
D1. Se considerã funcþia f :  a, b  R ºi b) f  x   x  1  x  1 , x  R.
c   a, b  . Dacã f admite primitive
D3. Fie f : I  R o funcþie care admite
pe intervalele  a, c ºi  c, b , sã se
primitive pe I. Dacã a  I ºi
 f  x  , x  I \ a
arate cã f admite primitive pe
 a, b . g : I  R, g  x    ,
 b, x  a ºi b  f  a 
D2. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii sã se arate cã funcþia g nu admite
admit primitive ºi sã se determine primitive pe I.
o primitivã dacã:
a) f  x   x  2 , x  R;
4 Primitive uzuale
O problemã esenþialã care se pune relativ la noul concept de
„primitivã a unei funcþii“ este aceea a determinãrii mulþimii primitivelor
pentru o clasã cât mai largã de funcþii.
Fie I un interval de numere reale ºi f : I  R o funcþie care admite
primitive pe I.
Dacã F : I  R este o primitivã a ei, atunci F este o funcþie
derivabilã ºi F   x   f  x  ,  x  I.
Astfel, definiþia primitivei dã posibilitatea determinãrii acesteia în
strânsã legãturã cu folosirea formulelor de derivare învãþate în clasa
a XI-a.
Ca urmare, apar urmãtoarele posibilitãþi:
4.1. Primitive deduse din derivatele

funcþiilor elementare
Ilustrãm acest procedeu prin câteva exemple:

a) Fie f : R  R, f  x   sin x.
Avem  sin x   cos x, x  R, ºi astfel se obþine  cos x dx  sin x  C .
b) Fie f :  0,     R, f  x   ln x.
1 1
Avem  ln x   , x   0,    , ºi se obþine  dx  ln x  C .
x x
  
c) Fie f :   ,   R, f  x   tg x.
 2 2
1 1
Avem  tg x   ºi se obþine  dx  tg x  C .
cos2 x cos2 x
183
Procedând analog pentru alte funcþii, se obþine urmãtorul tabel de

integrale nedefinite.
Nr. Mulþimea primitivelor

Funcþia
crt. (integrala nedefinitã)
x n 1
1. f : R  R, f  x   x n , n  N  x n
dx  C
n 1
f : I  R, f  x   x r , I   0,    , x r 1
 x dx  C
r
2.
r  R \ 1 r 1
f : R  R, f  x   a x , a  0, a  1 ax
 a dx  C
x
3.
ln a
1 1
4. f : I  R, f  x   , I  R*  x dx  ln x  C
x
1
f : I  R, f  x   2 , 1 1 x a
5. x  a2  x 2  a2 dx  2a ln x  a C
I  R \ a , a  0
1
f : R  R, f  x   ,a  0 1 1 x
6. x  a2
2
 x 2  a2 dx  a arctg a  C
7. f : R  R, f  x   sin x  sin x dx   cos x  C
8. f : R  R, f  x   cos x  cos x dx  sin x  C
f : I  R, f  x   tg x,
9. 
I  R \  2k  1
 
k  Z  tg x dx   ln cos x  C
 2 
f : I  R, f  x   ctg x,
10.
I  R \ k k  Z  ctg x dx  ln sin x  C
1
f : I  R, f  x   ,
cos2 x 1
11.
    cos2 x dx  tg x  C
I  R \  2k  1 k  Z
 2 
1
f : I  R, f  x   , 1
12. sin2 x  sin2 x dx  ctg x  C
I  R \ k k  Z
184
1
f : I  R, f  x   , 1 x
13. a2  x 2  a2  x 2
dx  arcsin
a
C
I   a, a  , a  0
1
f : I  R,f  x   1
14. x a 2 2
,
 x a
2 2
dx  ln x  x 2  a 2  C
I   ,  a  sau I   a,   
 
1
f : R  R, f  x   , 1
15. x a2 2  x a
2 2
dx  ln x  x2  a2  C
a0
Exerciþiu rezolvat
 
Sã se determine integralele nedefinite pentru urmãtoarele funcþii
folosind proprietãþile integralei nedefinite ºi tabelul de integrale
nedefinite:
a) f  x   x 3  3x 2  x, x  0;
cos 2x  3  
b) f  x   , x   0,  ;
sin x  cos x
2 2
 2
1  x2  x2  6
c) f  x   , x   1, 1 ;
 
x2  6 1  x2 
x 4  8x 2  17
d) f  x   , x  R.
x2  4
Soluþie
 x  x4
a) Avem 3
 3x 2  x dx   x 3 dx   3x 2 dx   xdx  
4
1
1 1
x4 x3 x 2 x4 2
3  x 2 dx   
x 2 dx 3  C   x3   x x  C .
4 3 1 4 3
1
2
b) Se prelucreazã expresia de la numãrãtor ºi rezultã:

cos 2x  3  cos2 x  sin 2 x  3 sin2 x  cos2 x  2 cos2 x  4 sin 2 x. 
Mulþimea de primitive va fi:
cos 2x  3 2 cos2 x 4 sin 2 x 1
 sin2 x  cos2 x dx   sin2 x cos2 x dx   sin2 x cos2 x dx  2 sin2 x dx 
1
 4 dx  2ctg x  4tg x  C .
cos2 x
185
c) Se distribuie numitorul comun la termenii numãrãtorului ºi se

obþine:
1  x2  x2  6  1 1  1
 2 dx      dx   dx 

x  6 1 x 2
 
 x 2

 6 1  x 2 
 x 2
 6

1
1  x2
 
dx  ln x  x 2  6  arcsin x  C .
x 
2
2
4 1
d) Avem:
x 4

x 4  8x2  17
2
dx  
x 42  
dx   x2  4 dx  
dx
x 4
2

3
x 1 x
  4x  arctg  C .
3 2 2
4.2. Primitive deduse din derivarea

funcþiilor compuse
Ilustrãm procedeul prin câteva exemple:

a) Fie I  R un interval, u : I  R funcþie derivabilã pe I ºi
f : R  R, f  x   sin u  x  .
Avem f   x    sin u  x    cos u  x   u  x  .

Rezultã cã sin u  x  este primitivã pentru cos u  x   u  x  , deci
 cos u  x   u  x  dx  sin u  x   C .
b) Fie u : I   0,    funcþie derivabilã pe I ºi f :  0,     R,
u  x 
f  x   ln u  x  . Avem f   x    ln u  x    ºi ca urmare se obþine:
ux
u  x 
 u  x  dx  ln u  x   C .
În mod analog se pot obþine integralele nedefinite ºi pentru alte

funcþii obþinute prin derivarea unor funcþii compuse.
186
Astfel, dacã u : I  J este funcþie derivabilã pe intervalul I, se obţine

urmãtorul tabel de integrale nedefinite.
Nr.
Integrala nedefinitã
crt.
u n 1  x 
 u  x   u  x  dx  n  1  C , n  N
1. n
u r 1  x 
 x   u  x  dx   C , r  R \ 1 , u  I    0,   
r
2. u r 1
a  
u x
u x 
3. a  u  x  dx   C , a   0,    \ 1
ln a
u  x 
4.  u x dx  ln u(x)  C , u  x   0, x  I
 
u  x  1 u x  a
5.  dx  ln  C , u  x    a,  x  I, a  0
ux  a
2 2
2a u x  a
u  x  1 u x
6.  2 dx  arctg C , a  0
u x  a 2
a a
7.  sin u  x   u  x  dx   cos u  x   C
8.  cos u  x   u  x  dx  sin u  x   C

9.  tg u  x   u  x  dx   ln cos u  x   C , u  x    2k  1 2 , k  Z, x  I
10.  ctg u  x   u  x  dx  ln sin u  x   C , u  x   k , k  Z, x  I
u  x  
11.  dx  tg u  x   C , u  x    2k  1 , k  Z, x  I
cos u  x 
2
2
u  x 
12.  dx  ctg u  x   C , u  x   k , k  Z, x  I
sin 2 u  x 
u  x  u x
13.  dx  arcsin  C , a > 0, u  I    a, a 
a 2  u2  x  a
u  x 
 dx  ln u  x   u2  x   a 2  C , a > 0, u  I    ,  a 
14. u 2
x  a 2
sau u  I    a,   
u  x 
 dx  ln  u  x   u2  x   a 2   C , a  0
15.
u 2
x  a 2  
187
În general are loc urmãtorul rezultat:

 TEOREMA 4 (formula de schimbare de variabilã)
u f
Fie I, J intervale din R ºi funcþiile I  J  R cu proprietãþile:
a) u este funcþie derivabilã pe intervalul I;
b) f admite primitive pe intervalul J.
Dacã F este o primitivã a funcþiei f, atunci funcþia  f  u   u admite
primitive pe I ºi  f  u  x    u  x  dx  F  u  C .
2x  3
 1. Sã se calculeze  x 2  3x  4 dx, x  R.
Soluþie
7 
Alegem funcþia u : R   ,    , u  x   x 2  3x  4, derivabilã pe R.
 4 
2x  3 u  x 
Se obþine u  x   2x  3 ºi 2  , x  R.
x  3x  4 u  x 
u  x 
 x2  3x  4 dx   u  x  dx  ln u  x   C  ln  x 
2x  3
Rezultã cã 2
 3x  4  C.
 
3
 2. Sã se calculeze  4x 3 x 4  2 dx, x  R.
Soluþie
Alegem funcþia u : R   2,   , u x  x4  2, derivabilã, cu u x  4x3,
   
3 3
x  R. Rezultã cã 4x 3 x 4  2  u  x   u3  x  ºi  4x x  2
3 4
dx 
u4  x  1
 
4
  u  x   u3  x  dx  C   x4  2  C.
4 4
 3. Sã se calculeze  2x  3 x 2  1 dx, x  R.
Soluþie
Alegem funcþia u : R  1,   , u x  x2 1, derivabilã pe R, cu u  x  
1
1
1 u  x   3
 2x, x  R. Rezultã cã  2x  x  1 dx   u  x   u  x   
3 2
 3 dx C 
1
1
3
  x 
4
3 3
   u  x   3  C   x 2  1 3 2
1  C.
4 4
188
4.3. Primitive deduse din formula de derivare

a produsului a douã funcþii
Fie f, g : I  R funcþii derivabile pe intervalul I, cu derivatele

continue. Atunci  fg   f g  fg . Rezultã cã fg este o primitivã a funcþiei
f g  fg  , iar mulþimea primitivelor verificã egalitatea:
 f   x  g  x   f  x  g  x  dx  f  x  g  x   C sau
 f   x  g  x  dx   f  x  g  x  dx  f  x  g  x   C. (1)
Din egalitatea (1) se obþine:
 f  x  g   x  dx  f  x   g  x    f   x  g  x  dx. (2)
Egalitatea (2) se numeºte formula de integrare prin pãrþi.
Exerciþiu rezolvat
 Sã se calculeze:
a)  x ln x dx, x  0; b)  x sin x dx, x  R; c)  arctg x dx, x  R.
Soluþie
a) Integrala se scrie:
 x 2  x2 x2  x2
 x ln x dx    2  ln x dx  ln x  2  ln x  dx   ln x 
  2 2
x2 1 x2 1 x2 x2
  dx  ln x   x dx  ln x   C.
2 x 2 2 2 4
b) Avem:  x sin x dx   x    cos x  dx   x cos x   x     cos x  dx 
  x cos x   cos x dx   x cos x  sin x  C .
c) Avem:  arctg x dx   x   arctg x dx  x arctg x   x   arctg x  dx 

 x arctg x  
x 1 1 x
dx  x arctg x  
2 

dx  x arctg x 

1  x2 2 1  x2
1

 ln 1  x 2  C .
2

189
EXERSARE
 x 
E1. Sã se determine mulþimea primi- 2
3
tivelor urmãtoarelor funcþii: b)  2x dx, x  R;
a) f  x   x , x  R;
4
 2 4 3
c)   x 3  5
  dx, x  0;
x
b) f  x   8x 7 , x  R; x
  8x 
4
4 d) 2
x  7x x 3 dx, x  0;
c) f  x   x5, x  0;
 x 
d) f  x  
5
x 3 , x  R; e)   3
7
 21x 4 4 x  dx, x  0;

8
 x 

e) f  x   x 3, x  0; f) 
1
dx, x  ;
1
4x 2  1 2
f) f  x   11x 
4
x 3 , x  0; 30 5
g)  dx, x  ;
1 2
9x  25
g) f  x   , x  0; 3
3
x2 8
h)  dx, x  R;
h) f  x   e x , x  R; 4x 2  1
18
i) f  x   2 x , x  R; i)  2
dx, x  R;
3x  27
1
j) f  x   , x  1;
 5 
x
x 1 j) ln 5  4 x ln16 dx, x  R;
1
k) f  x   2 , x   3, 3  ; 1
x 9
k)  2
dx, x  R;
6x  24
1
l) f  x   , x  R; 1
16  x 2 l)  2
dx, x  3;
2x  18
1
m) f  x   , x   ,  2  ; 3
2
x 4 m)  dx, x   2, 2  .
1 48  3x 2
n) f  x   , x   2, 2  ;
4  x2 E3. Sã se calculeze integralele nedefinite:
1
o) f  x  
2
, x  R; a)   3 sin x  4 cos x  dx, x  R;
x  25
  2 sin x  8 cos x  dx, x  R;
2 3 2
1 b)
p) f  x   , x   0, 6  .
6  x 6  x x x
c)  2 sin 2 cos 2 dx, x  R;
E2. Sã se calculeze integralele nede- x
 2 cos
2
d) dx, x  R;
finite: 2
  5x  x
4
a)  4x 3  3x 2  6x  1 dx, e)  2 sin2 dx, x  R.
2
x  R;
190
APROFUNDARE
 1  ctg 
A1. Sã se determine integralele nede- 2  
finite: g) x dx, x   0,  .
 2
5 2
3x  x  x  1
a)  x3
dx, x  0; A3. Sã se calculeze mulþimile de primi-
tive:
3 4
2x  x
b)  x
dx, x  0;
I1  
x 4  x2  1
dx, x  R;
x2  x  1
 x 
3
c) 5
x x 2  x 4 x dx, x  0; x3  1
4
I2   x2  x  1 dx, x  R;
x 3 x  2x 2 x 2
d)  dx, x  0;
 x  16   x  16
x I3   dx, x  R.
  x2  1
e) 2 x ln 3 4  ln 3  9 x dx, x  R;
 1 
 6x  3x 
1 7
f)     dx, x  R; a) 2
1 dx, x  R;
 3  x2 2 
 3x 
1  x5 
5
 x  1 4 x
4
b) dx, x  R;
g)  x 2
dx, x  1;
x
43
c) x 5  1dx, x  R;
2
x  4 1
h)  dx, x  R; 3x 2
x2  4 d)  dx, x  0;
x3  1
x2  4  4
i)  x2  4
dx, x  2; e)
1
 x ln
4
x dx, x  0;
2  x2  x2  2 2x  5
j)  4
dx, f)  x2  5x  7 dx, x  R;
4x
x 1
x   2,  2 ;  g)  3x2  6x  11 dx, x  R;
2x  1
k)  2
dx, x  4. h)
2x
 x 4  1 dx, x   1, 1 ;
x  16
x2
A2. Sã se calculeze: i)  16  x 6 dx, x  2;
1  
a)  dx, x   0, ; x
2 2
sin x  cos x  2 j)  x2  9 dx, x  R;
cos 2x  
b)  dx, x   0, ; x
cos2 x  sin2 x  2 k)  x 4  1 dx, x  R;
2
 x x
c)   sin 2  cos 2  dx, x  R;
l) 
x2
dx, x  5;
3
x 6  25
sin x  8  
d)  1  cos2 x dx, x   0, 2 ; m) 
3x
dx;
1  9x
3 cos 2x  1  
e)  2
dx, x   0,  ;
  x  x3
sin 2x 4 n)  1  x 4 dx, x  R.
 
2  
f) 1  tg x dx, x   0,  ;
 2
191
 sin
3
j) x  cos2 x dx, x  R.
6
arctg x
a)  1  x2
dx, x  R;
A6. Sã se calculeze integralele nede-
cos x finite, folosind formula de inte-
b)  sin2 x  4 dx, x  R; grare prin pãrþi:
 x ln x dx, x  0;
2
sin x a)
c)  9  cos2 x dx, x  R; x
cos x
b)  xe dx, x  0;
d)  sin2 x  4 dx, x  R; c)  sin x dx, x  R;
2
 2x sin  x      x  1 cos x dx, x  R;

2
e)  1 cos x 2  1 dx, d)
x  R; e)  x 2  25 dx, x  R;
 4x sin 2  x 
2
f)  1 dx, x  R;
f) x x 2  9 dx, x  3;
  tg 
3  
g) x  tg x dx, x   0,  ; x  
 2 g)  cos2 x dx, x   0, ;
2
cos x
h)  dx, x  R; h)  x arctg x dx, x  R.
4  sin2 x
sin 2x
i)  dx, x  R;
sin 4 x  1
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
1. Fie funcþiile f, g : R  R, f  x   e x sin x, g  x   e x cos x. Sã se arate cã:

a) f este primitivã a funcþiei f  g;
b) g este primitivã a funcþiei g  f.
(3 puncte)
2. Se considerã funcþiile 

f, F :  0,     R, f  x   x 2  1 ln x  ºi F x 
 x2 
 
 x ax2  1 ln x — x 
 9

 b  . Sã se determine constantele a, b  R


astfel
încât F sã fie o primitivã a lui f pe  0,    .

(3 puncte)
3. Sã se determine mulþimea primitivelor pentru f : D  R, dacã:

a) f  x    x  1  x  1 ,
2
x  R;
1
b) f  x    x x, x  1;
9x 2  1
c) f  x   x 2e x , x  R.
(3 puncte)
192
Testul 2
2x  3, x0
1. Sã se arate cã funcþia f : R  R, f  x    admite primitive
2
 x  6x  9, x  0
pe R ºi sã se determine primitiva F care verificã relaţia F  0   F  3   4, 5.
(3 puncte)
2. Sã se demonstreze în douã moduri cã funcþia f : 1,     R, f  x   ln 1  ln x 

1
este o primitivã a funcþiei g : 1,    R, g  x   .
x 1  ln x 
(3 puncte)
3. Sã se determine integralele nedefinite:

x2
a)  dx, x  R;
x2  1
  x  2  e dx, x  R;
x
b)
c)  sin x cos x dx, x  R.

(3 puncte)
Testul 3
1. Fie f, g : R  R, f  x   x 2  ax, g  x   bxf  x  . Sã se determine a, b  R

pentru care funcþia g este o primitivã a funcþiei f.
(3 puncte)
1  x 2  e  x , x   , 1

2. Sã se arate cã f : R  R, f  x    2 admite primitive
ln x
 , x  1,   
 x
2  e  3
pe R ºi sã se determine primitiva F care verificã relaþia F  e  F  0  .
3e
(3 puncte)
3. Sã se calculeze:
a)   sin x  cos x  dx, x  R;
2
4  25x 2  1  2 2
b)  4  25x 2
dx, x    ,  ;
 5 5
1  
c)  dx, x   0,  .
cos 4 x  4
(3 puncte)
193
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
II. INTEGRALA DEFINITÃ
1 Diviziuni ale unui interval  a, b

Fie  a, b un interval de numere reale, închis ºi mãrginit (com-
pact).
v DEFINIÞII
• Se numeºte diviziune a intervalului  a, b un sistem finit de puncte
   x 0 , x1, x 2 , ..., x n 1, x n  astfel încât a  x 0  x1  ...  x n 1  x n  b.
• Punctele x 0 , x1, ..., x n se numesc puncte de diviziune sau nodurile
diviziunii , iar intervalele  x 0 , x1  ,  x1, x 2  , ...,  x n 1, x n  se numesc
intervale de diviziune.
• Sistemul de puncte    1, 2 , ...,  n  , i   x i 1, x i  , i  1, n se
numeºte sistem de puncte intermediare asociat diviziunii .
 Exemplu
 Se considerã intervalul 0, 1 .

 1   1 1 2   1
Sistemele finite de puncte: 1   0, 1 , 2   0, , 1 , 3   0, , , , 1 ,  4   0, ,
 2   3 2 3   4
1 1 2 3 
, , , , 1 sunt diviziuni ale intervalului 0, 1 .
3 2 3 4 
1 3 1 5 7 
Sistemele    ,  ºi    , , , 1 sunt sisteme de puncte intermediare
 2 5   6 12 12 
asociate diviziunilor  2 , respectiv  3 .
 OBSERVAŢII
1. Ca mulþimi de puncte, diviziunile din exemplul dat au proprietatea
1  2  3   4 .
2. Dacã ,  sunt douã diviziuni ale intervalului  a, b ºi   , se
spune cã  este mai finã decât . În acest sens, pentru exemplul
de mai sus se poate spune cã 2 este mai finã decât 1, 3 este mai
finã decât 1 ºi decât 2 , iar  4 este mai finã decât 1, 2 , 3 .
194
v DEFINIÞIE
o diviziune a intervalului  a, b .
• Fie    x 0 , x1, x 2 , ..., x n 1, x n 
Se numeºte norma diviziunii  cea mai mare dintre lungimile
intervalelor de diviziune  x 0 , x1  ,  x1, x 2  , ...,  x n 1, x n  .
def
Se noteazã   max  x i  x i 1  .
1 i  n
Pentru diviziunile din exemplul anterior avem:

1 1 1
1  1,  2  ,  3  ,  4  .
2 3 4
Se observã cã prin trecere la o diviziune mai finã, norma diviziunii
se micºoreazã.
v DEFINIÞIE
• Diviziunea    x 0 , x1, x 2 , ..., x n 1, x n  a intervalului  a, b se nu-
meºte diviziune echidistantã dacã toate intervalele de diviziune
 x 0 , x1 ,  x1, x 2 , ...,  x n 1, x n  au aceeaºi lungime.
ba
În acest caz,   .
n
 Exemple
 Sistemul de puncte    0, 1, 2, ..., n  1, n  este diviziune echidistantã a
intervalului 0, n  cu norma 1.
 1 2 3 n 1   1 2 2n  1 2n 
 Diviziunile 1   0, , , , ..., , 1 , 2   0, n , n , ..., , n sunt
 n n n n   2 2 2n 2 

1 1
diviziuni echidistante ale intervalului 0, 1 cu 1  ºi 2  n .
n 2
2 Sume Riemann
Fie  a, b  R un interval închis ºi mãrginit ºi urmãtoarele obiecte
matematice:
a) funcþia f :  a, b  R;
b) diviziunea    x 0 , x1, x 2 , ..., x n 1, x n  a intervalului  a, b ;
c) sistemul de puncte intermediare    1, 2 , ..., n  asociat divi-
ziunii .
195
v DEFINIÞIE
• Se numeºte sumã Riemann sau sumã integralã asociatã funcþiei f,
diviziunii  ºi sistemului de puncte intermediare , numãrul real
n
  f,     f   i    x i  x i 1  .
i 1
 Exemple
1. Dacã f :  a, b  R, f  x   c, atunci
orice sumã Riemann asociatã este egalã cu
c  b  a.
 1
2. Fie f : 0, 2  R, f  x   x  1,    0, ,
 2
3   5 
1, , 2  ºi    0, 1, , 2  .
2   4 
4 Bernhard RIEMANN
Atunci    f ,     f   i    x i  x i 1   (1826-1866)
i 1
matematician german
1   1 5 3 
 f  0     0   f 1  1    f      1   Este unul dintre creatorii calcu-
2   2 4 2 
lului diferenþial ºi integral. A adus
 3  1 1 9 1 1 33
f  2    2    1   2     3   . contribuþii importante în geome-
 2 2 2 4 2 2 8 tria neeuclidianã.
Interpretarea geometricã a sumei Riemann

Fie funcþia continuã f :  a, b  0,    ,    x 0 , x1, ..., x n 1, x n  o
diviziune a intervalului  a, b , iar    1, 2 , ..., n  un sistem de
puncte intermediare asociat diviziunii .
y
Figura 1
f  i 
x 0  a 1 x1 O 2 x 2 x i 1 i x i x n 1 n b  xn x
196
Mulþimea de puncte din plan delimitatã de curba y  f  x  , axa Ox

ºi dreptele x  a, x  b se numeºte subgraficul funcþiei f ºi se noteazã:
f   x, y   R 2
a  x  b, 0  y  f  x  .
Se observã cã suma Riemann asociatã funcþiei f, diviziunii  ºi
sistemului de puncte intermediare  reprezintã suma ariilor supra-
feþelor dreptunghiulare cu baza  x i  x i 1  ºi înãlþimea f  i  , 1  i  n,
figura 1. Aºadar,   f,   realizeazã o aproximare a ariei subgraficului
f al funcþiei f.
De asemenea, se poate observa intuitiv cã dacã diviziunea  este
mai finã, atunci aproximarea ariei subgraficului este „mai bunã“.
Integrabilitatea unei funcţii

3 pe un interval  a, b
Fie a, b  R ºi a  b.
v DEFINIÞII
• Funcþia f :  a, b  R se numeºte funcþie integrabilã Riemann pe
intervalul  a, b  sau funcþie integrabilã pe intervalul  a, b , dacã
existã un numãr real I astfel încât pentru orice ºir   n  de diviziuni
 n
n
n
n

ale intervalului  a, b ,  n  x 0  , x1  , ..., x k 1, x k  , cu lim  n  0
n n
n 
n n

ºi orice ºir de puncte intermediare    1  , 2  , ..., k 1, k  ,
n n n
n n

x i 1  i   x i  , 1  i  k n , n  N, ºirul de sume integrale corespun-
n n n
zãtor este convergent cãtre I.
• Numãrul I se numeºte integrala definitã sau integrala funcþiei f pe

b
intervalul  a, b , se noteazã cu  a f  x  dx ºi se citeºte „integralã de
la a la b din f  x  dx “.
n 
n

Aºadar, I  lim  n f,     b
 a f  x  dx.
• Simbolul  se numeºte semnul de integrare sau semnul integralei.
197
• Numerele a ºi b se numesc limite sau capete de integrare; a este

limita de integrare inferioarã, iar b este limita de integrare supe-
rioarã.
• Intervalul  a, b se numeºte interval de integrare.
• Funcþia f se numeºte funcþia de integrat, iar x se numeºte variabila
de integrare.
Variabila de integrare poate fi notatã cu orice literã.
b b b
Astfel,  a f  x  dx   a f  u  du   a f  t  dt etc.
Variabila de integrare este independentã de capetele de integrare.
b b
Este incorect sã se scrie  a f  a  da sau  a f  b  db.
 OBSERVAŢII
b
1. Numãrul  a f  x  dx este unic determinat, limita unui ºir convergent
de numere reale fiind unicã.
2. Integrala definitã a unei funcþii integrabile pe un interval  a, b este
un numãr real, în timp ce integrala nedefinitã a funcþiei f pe
intervalul  a, b este o mulþime de funcþii (mulþimea primitivelor
funcþiei f pe intervalul  a, b  ).
3. Dacã f :  a, b  R este o funcþie integrabilã, atunci, prin definiþie
b a b
 a f  x  dx    b f  x  dx ºi a f  x  dx  0 dacã a  b.
4. Orice funcþie integrabilã pe intervalul  a, b este mãrginitã. Aºadar,
existã m, M  R astfel încât m  f  x   M,  x   a, b .
În consecinþã, dacã funcþia f :  a, b   R nu este mãrginitã,
atunci nu este integrabilã pe  a, b .
 Exemplu
1
 , x   0, 1
  Funcþia f : 0, 1  R, f  x    x este funcþie nemãrginitã deoarece
1, x  0
1
lim f  x   lim  . Rezultã cã funcþia f nu este integrabilã pe 0, 1 .
x 0 x 0 x
x 0 x 0
 Exemplu de funcþie integrabilã

 Fie f :  a, b  R, f  x   c o funcþie constantã. Funcþia f este integrabilã pe  a, b
b
ºi  a f  x  dx  c  b  a  .
198
Într-adevãr, fie  n  , n  n n n n

 x 0 , x1 , ..., x k 1, x k
n n
 un ºir oarecare de diviziuni
ale intervalului  a, b , cu  n  0 ºi  
n
  un ºir oarecare de puncte intermediare, cu
x       x   , i  1, k . Atunci   f,      f      x    x    
kn
n n n n n n n
proprietatea i 1 i i n n i i i 1
i 1
   
k
 c   x i   x i 1  c  b  a  .  n f,  
n
n n n
Rezultã cã ºirul este convergent ºi
i 1
n 
n
 
lim  n f,    c  b  a  
b
 a f  x  dx.
În concluzie, orice funcþie constantã pe intervalul a, b este integrabilã pe
b
intervalul  a, b ºi  a c dx  c  b  a  .
 Exemplu de funcþie care nu este integrabilã
1, x  0, 1  Q
 Fie f : 0, 1  R, f  x    , (funcþia lui Dirichlet).
0, x  0, 1   R \ Q 
Arãtãm cã funcþia f nu este integrabilã pe 0, 1 .
 1 2 n 1  1
Fie  n   0, , , ..., , 1 o diviziune a intervalului 0, 1 cu  n   0.
 n n n  n n 
Alegem douã sisteme de puncte intermediare astfel:
i 1 i 
   1, 2 , ..., n  , i   ,  Q, pentru care f   i   1, i  1, n;
 n n 
 
i 1 i 
  1, 2, ..., n , i   ,
 n n 
 R \ Q, pentru care f i  0, i  1, n.  
n
1 
Avem  n  f,     f  i  x i  x i 1   n 1
  ... 1  1 ºi
1 

lim   n  f,    1.
n 
i 1  n ori 
1 
 f  i   x i  x i 1   n  0
n
 n  f,    ºi lim   n  f,    0.
 0  0
 ... 
0 
i 1 n  
 n ori 
Deoarece cele douã limite sunt diferite, rezultã cã funcþia f nu este integrabilã pe 0, 1 .
Un rezultat important pentru a construi sau a demonstra cã o
funcþie este integrabilã pornind de la o funcþie integrabilã cunoscutã
este urmãtorul:
 TEOREMA 1
Fie funcþiile f, g :  a, b  R ºi A   a, b o mulþime finitã, astfel
încât:
a) f este integrabilã pe intervalul  a, b ;
b) f  x   g  x  ,  x   a, b \ A.
Atunci g este integrabilã pe  a, b  ºi

b b
 a g  x  dx   a f  x  dx.
199
 Exemplu
1, x  0, 1
 Fie funcþia g : 0, 1  R, g  x    .
0, x  1
Sã analizãm integrabilitatea funcþiei g pe intervalul 0, 1. Pentru aceasta
considerãm funcþia f : 0, 1  R, f  x   1,  x  0, 1 . Funcþia f este integrabilã pe 0, 1 ,
1 1
fiind funcþie constantã ºi  0 f  x  dx   01dx  11  0   1 (vezi exemplul de funcþie
integrabilã).
Se observã totodatã cã funcþia g se obþine din f modificând valoarea acesteia în
punctul x  1. Prin urmare, aplicând teorema 1, funcþia g este integrabilã pe 0, 1 ºi
1 1
 0 g  x  dx   0 f  x  dx  1.
 OBSERVAŢII
1. Existã funcþii integrabile care nu au primitive.
 Exemplu
1, x  0, 1
 Fie funcþia g : 0, 1  R, g  x    . Funcþia g este funcþie integrabilã pe
0, x  1
intervalul 0, 1 aºa cum s-a arãtat mai sus, dar nu posedã primitive pe 0, 1 , deoarece
g 0, 1  0, 1  interval, (g nu are proprietatea lui Darboux pe 0, 1 .
2. Existã funcþii neintegrabile care au primitive.
 Exemplu
 1 2 1
2x sin 2  cos 2 , x   1, 1 \ 0
 Fie funcþia f :  1, 1  R, f  x    x x x .
0, 
 x 0
Se constatã cã funcþia f este nemãrginitã pe  1, 1 , deoarece luând ºirul
1 2
 x n , x n    0, atunci ºirul  f  x n   , f  x n    sin   2 2n   
2n   n  2n  
 cos   2 2n   are limita egalã cu .
În consecinþã, funcþia f nu este integrabilã pe intervalul  1, 1 .
 2 1
 x sin 2 , x   1, 1 \ 0
Totodatã, se observã cã funcþia F :  1, 1  R, F  x    x
0, x 0

este funcþie derivabilã pe  1, 1 ºi F  x   f  x  ,  x   1, 1 .
Aºadar, funcþia f admite primitive pe intervalul  1, 1 , dar nu este integrabilã pe
intervalul  1, 1 .
200
EXERSARE
E1. Sã se calculeze ºi sã se interpre-
teze grafic sumele Riemann asoci— 
Sã se calculeze S n    n f,  n   ºi
ate funcþiilor f în urmãtoarele ca- L  lim S n , în cazurile:
zuri: n 
a) f :  0, 2  R, f  x   x,  1 2 n  1
a) f  x   x,  n   0, , ,..., ;
 1 3   5   n n n 
 =  0, ,1, , 2  ,  =  0,1, , 2  ;
 2 2   4  b) f  x   2x  1,
b) f :  1, 1  R, f  x   2x  3, 1 2 n 1 
 n    , ,..., ,1  ;
 n n n 
 1 1 
 =  1,  , 0, ,1 ,
 2 3  c) f  x   x 2  x,
 1 1 1 2  1 2 n  1
 = , , ,  ;  n    0, , ,..., ;
 2 3 4 3  n n n 
c) f :  1, 2  R, f  x   x 2  1, 1 2
d) f  x   x3,  n   , ,...,
n 1 
,1 .
n n n 
 1 3 
 =  1, 0, , , 2  ,
 2 2  E3. Se considerã funcþia f :  0, 1  R,
 1 1   3, x  [0, 1)
 =   , ,1, 2  ; f  x   . Sã se arate cã:
 2 4  2, x  1
d) f :  0, 7   R, f  x   x, a) f nu are primitive pe [0, 1];
 =  0,1, 2, 3, 5, 7  ,
b) f este integrabilã pe [0, 1] ºi sã
1 9 25  1
 =  ,1, , 4,
4 4
.
4 
se calculeze  0 f (x)dx .
E4. Se considerã funcþia f :  0, 1  R,
E2. Fie funcþia f :  0, 1  R, ºirul de divi-
ziuni   n  ale intervalului  0, 1 1, x   0, 1  Q
f x   .
1, x   0, 1  R \ Q
 1 2 n 1 
 n   0, , , ..., , 1  ºi sis- Sã se arate cã:
 n n n  a) f nu are primitive pe [0, 1];
temele de puncte intermediare  n . b) f nu este integrabilã pe [0, 1].
APROFUNDARE
A1. Sã se calculeze sumele Riemann 1 
, 1  R, f  x   log 2 x,
  n  f,   în cazurile:
b) f : 
 10 
a) f :  0,    R, f  x   sin x,  1 1 2 3 4 
 , , , , , 1 ,
   3   10 5 5 5 5 
   0, , , , ,
 4 2 4  1 1 1 1 1 
 , , , , .
  2 5  8 4 2 2 42
 , , , ;
6 3 3 6 
201
 1 b) Este F :  1, 1  R,
A2. Fie fn :  0, 1  R, fn  x   ln  x   ,
 n  2 1
 x cos 2 , x  0
 1 
n  N* ºi    0, , 1  o diviziune F x   x
 2   0, x0

a intervalului  0, 1 . Sã se deter- o primitivã a funcþiei f?
mine   0 astfel încât pentru sis-
temul de puncte intermediare   A5. Se considerã funcþia f : R  R,
 a  8, x  Q
4
1 1  f x  
   ,    sã existe egalita- .
2 2  2
10a  1, x  R \ Q
77 Sã se determine a  R astfel încât
tea    f1,       f2 ,    ln .
32 funcþia f sã fie integrabilã pe  0, 1 .
A3. Sã se arate cã funcþiile f : D  R A6. Fie funcþia f :  a, b   R, integra-

nu sunt integrabile pe D, dacã:
 1 bilã pe  a, b , astfel încât existã
 , x   0, 2 
a) f  x    x 2  4 ; c  R cu proprietatea cã pentru
 3,
 x2 orice interval  ,     a, b , existã
 ln x, x   0, 1    ,   pentru care f     c. Sã
b) f  x    ;
 e, x0 b
se arate cã  a f  x  dx  c  b  a  .
 1
 9  x 2 , x   3, 3 
c) f  x   2
A7. Fie funcþia f :  a, b  R astfel încât
.
1, x    3, 3

în orice interval  ,     a, b ,
A4. Se considerã funcþia f :  1, 1  R, existã punctele ,    ,   cu
 1 2 1 proprietatea f     2 ºi f     3.
2x cos 2  sin 2 , x  0
f x   x x x . Sã se arate cã f nu este funcþie
 0,  integrabilã pe  a, b .
 x 0
a) Sã se arate cã funcþia f nu este
integrabilã pe  1, 1 .
4 Integrabilitatea funcţiilor continue

Se ºtie cã orice funcþie integrabilã pe un interval  a, b  este
funcþie mãrginitã. Reciproca acestei afirmaþii este o propoziþie falsã
(Exemplu: funcþia lui Dirichlet este mãrginitã dar nu este integrabilã pe
nici un interval  a, b  R ).
Pornind însã de la funcþii mãrginite pe un interval de forma
a, b  R ºi adãugând condiþii suplimentare, se pot obþine funcþii
integrabile pe  a, b  .
202
O astfel de posibilitate o oferã

urmãtorul criteriu de integrabilitate.
 TEOREMA 2
(Teorema lui Lebesgue)
Fie f :  a, b  R o funcþie mãrgi-
nitã. Dacã funcþia f are un numãr
finit de puncte de discontinui-
tate, atunci funcþia f este funcþie Henri Léon LEBESGUE
integrabilã pe intervalul  a, b  . (1875-1941)
matematician francez
Acest rezultat este un caz parti- A obþinut rezultate importante
cular al unui criteriu de integra- în teoria mãsurii, a calculului dife-
bilitate mai general numit criteriul lui renþial ºi integral.
Lebesgue.
Exerciþiu rezolvat
2x, x   1, 1

 Fie funcþia f :  1, 3   R, f  x   1  x, x  1, 3  .
4, x 3

Sã se arate cã funcþia f este integrabilã pe intervalul  1, 3 .
Soluþie
Funcþia f este discontinuã în punctele x1  1, x 2  2 ºi continuã în
rest. Mulþimea valorilor funcþiei este Im f   2, 2  4 . Conform
teoremei lui Lebesgue, funcþia f este integrabilã pe intervalul  1, 3 .
 TEOREMA 3 (integrabilitatea funcþiilor continue)

Orice funcþie continuã f :  a, b  R este integrabilã pe  a, b  .
Demonstraþie
Funcþia f este continuã pe un interval închis ºi mãrginit  a, b  .
Conform teoremei lui Weierstrass funcþia f este mãrginitã.
Mulþimea punctelor de discontinuitate pentru o funcþie continuã este
mulþimea vidã, deci este o mulþime finitã.
Aplicând teorema lui Lebesgue rezultã cã funcþia continuã f este
integrabilã pe intervalul  a, b  . n
203
Exerciþiu rezolvat
5x 3  4x  1, x   1, 1
 Sã se arate cã funcþia f :  1, 3  R, f  x   
log 3  7x  2  , x  1, 3
este funcþie integrabilã pe intervalul  1, 3 .
Soluþie
Se observã cã funcþia f este continuã pe  1, 1  1, 3 , fiind
exprimatã cu ajutorul unor operaþii cu funcþii continue. Totodatã,
lim f  x   2  lim f  x  , deci lim f  x   2  f  2  . Aºadar funcþia f este
x 1 x 1 x 1
x 1 x 1
continuã pe  1, 3 ºi conform teoremei 3, rezultã cã f este integrabilã

pe intervalul  1, 3 .
EXERSARE
E1. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii E2. Sã se studieze dacã urmãtoarele
sunt integrabile pe domeniul de funcþii sunt integrabile pe dome-
definiþie: niul de definiþie:
a) f :  2, 2   R, a) f :  1, 5   R, f  x   4x  3;
 3x  2, x   2, 1 b) f :  0,    R,
f  x   2 ;
 4x  2x  1, x  1, 2  
 sin 2x
, x   0,  
f x   x ;
b) f :  1, 2  R, 2, x0
1  3x  4, x   0, 2  tgx

f  x    2x  1 ;     3x , x  0
 , x   1, 0  c) f :  ,   R, f  x    ;
 3x  2  3 3 1 , x  0
c) f : 1, 3   R,  3
d) f :  1, 1  R,
 ln  x  1 , x  1, e  1
f x   .  arcsin  x  1
 x  2, x   e  1, 3   , x   1, 1
f x   x 1 ;
 3, 
 x 1
e) f :  2, 2   R, f  x   x  1 .
APROFUNDARE
A1. Sã se studieze integrabilitatea func- c) f :  1, 1  R,
þiilor:
 1 1
a) f :  1, 1  R,  x2 , x  0
f  x    x2 e .
f  x   max  x, 2  x ; 
 0, x0
b) f :  2, 2  R,

f  x   min x 2  2, x ; 
204
A2. Sã se studieze integrabilitatea func-  2x  1  1 

þiilor:  2 , x   , 0 
x  x  2 ?
a) f :  1, 1  R, f  x    2x  ; j  x  
 ln x  2 , x   0, 1 
b) f :  0, 3   R, f  x    x .     2 
A3. Care dintre urmãtoarele funcþii sunt A4. Sã se studieze integrabilitatea func-
integrabile: þiilor f ºi f  f :
a) f :  0, 1  R, a) f :  1, 1   1, 1 ,
 1 1, x  Q
 2 f x  
f  x   1  2x  x , x   0, 1 ;
 ;
 1, x  R \ Q
 0, x0
b) f :  0, 2   0, 2  ,
b) g :  2, 2   R,
 2, x  Q
 x, x 1 f x   .
g x   2 ;  3, x  R \ Q
 3x  2 x , x  1
c) h :  2, 3   R, A5. Se considerã funcþia f : R  R,
 2x x
 , x 1 
f x  
 
 sgn x 2  x , x  Q
.
h  x    x2  1
 x, x  1
;
  
 sgn  x 2  x , x  R \ Q

Sã se studieze integrabilitatea func-
 1 1 þiei f pe intervalele  1, 1 , respectiv
d) j :   ,   R,
 2 2
2, 3  .
DEZVOLTARE
D1. Sã se arate cã orice funcþie monotonã f :  a, b  R este integrabilã pe
intervalul  a, b .
5 Formula lui Leibniz-Newton

În cele prezentate pânã acum au fost întâlnite puþine funcþii
integrabile a cãror integralã definitã sã poatã fi calculatã folosind
definiþia integralei.
Problema determinãrii integralei definite pornind de la definiþie
este foarte dificilã. De aceea, apare necesitatea gãsirii unor metode
accesibile de calcul al integralei definite pentru funcþii integrabile pe un
interval.
 TEOREMA 4 (Formula lui Leibniz-Newton)
Fie f :  a, b  R o funcþie integrabilã pe  a, b  care admite pri-
mitive pe  a, b  . Atunci pentru orice primitivã F a funcþie f are loc
egalitatea:
b
 a f  x  dx  F  b   F  a  .
205
Demonstraþie
Fie  n  , n 
 x 0  , x1  , ..., x k 1, x  
n n n
n
n
kn
 un ºir de diviziuni ale
intervalului  a, b , astfel încât lim  n  0.

n 
Aplicând teorema lui Lagrange funcþiei F pe fiecare interval
 x  n  , x  n   , i  1, k ,
 i 1 i
 n se gãseºte
n

i   x i 1 , x i 
n n
 cu proprietatea
    n n
 
n n n
  
F x i   F x i 1  F  i   x i   x i 1  f i   x i   x i 1 , (1).
n n n

Prin urmare, ºirul sumelor Riemann asociat funcþiei f, ºirului de
diviziuni   n  ale intervalului  a, b  ºi ºirului de puncte intermediare
  are termenul general:
n
        
k (1) n k
  n f,     f i   x i   x i 1    F x i   F x i 1  
n
n n n n n n

 
i 1 i 1
 F  b   F  a  ,  n  N* .
Deoarece funcþia f este integrabilã pe  a, b , rezultã cã

b
 a f  x  dx 
 
 lim   n f,    F  b   F  a  , ceea ce trebuia demonstrat. n
n 
n
Precizare
Scrierea F  b   F  a  din formula lui Leibniz-Newton se înlocuieºte
frecvent cu relaþia F  x  ºi se citeºte „F  x  luat între a ºi b“.
b
a
Exerciþiu rezolvat
 Folosind formula lui Leibniz-Newton, sã se calculeze urmãtoarele
integrale:
1  3x 
2 1 1
 2x  1 dx;  1 x 2  9 dx;
2
a) b)

x x 1

2
c) 2 sin 2 dx; d)  0 dx.
0 2  x 2  16
Soluþie
a) Funcþia f : 1, 2  R, f  x   3x 2  2x  1 este funcþie continuã,
deci este funcþie integrabilã pe intervalul 1, 2 . O primitivã a funcþiei f
este funcþia F : 1, 2  R, F  x   x 3  x 2  x.
206
1  3x 
2
 2x  1 dx  F  x   F  2   F 1  5.
2 2
Rezultã cã 1
1
b) Funcþia f :  1, 1  R, f  x  este funcþie integrabilã pe
x 9 2
intervalul  1, 1 deoarece este funcþie continuã.

1 1 x 3
Mulþimea primitivelor funcþiei f este  x 2  9 dx  2  3 ln x  3  C.
1 x 3
Alegând primitiva F  x   ln , rezultã cã:
6 x 3
1
1 1 1 x 3  1 1  1 1
 1 x 2  9 dx   6 ln x  3    ln  ln 2   ln .
6 2  6 4
1
  x  
c) Funcþia f : 0,   R, f  x   sin2 este integrabilã pe 0, 
 2 2  2
deoarece este funcþie continuã.
x 1  cos x
Folosind formula trigonometricã sin2  , rezultã cã
2 2
2 x 1  cos x 1
 1
 sin 2 dx   2 dx  2 1dx   cos x dx  2  x  sin x   C . 
1
Alegând primitiva F  x    x  sin x  , atunci:
2


x 1 1 
dx   x  sin x 
2
 2 sin 2
0 2 2 0
   1 .
22 
x 1
d) Funcþia f : 0, 2  R, f  x   este funcþie integrabilã pe
16  x 2
0, 2 deoarece este funcþie continuã. Mulþimea primitivelor ei este:
x 1 x 1 x
 16  x 2
dx   16  x 2
dx  
16  x 2
dx   16  x 2  arcsin
4
 C.
x
Alegând primitiva F  x    16  x 2  arcsin , avem:
4
2
2 x 1  x  1
 0 16  x 2 dx    16  x  arcsin 4     12  arcsin  
2
0  2


  16  arcsin 0  2 3   4.
6

207
EXERSARE
E1. Sã se calculeze integralele definite 
x x
folosind formula lui Leibniz-Newton: c)  2
0
2 sin
2
cos dx;
2
 1  3x 
0 2
a)  4x  2 dx; 
1
d)  4 dx;
  2  2x 
1 3 2  x x
b)  3x  6x dx; 6 sin 2
cos2
2 2
c)
1
 1  2x  dx;
2
5 e) 
2
 cos2 3x  sin2 3x  dx;
0
 05x 
2  2 x
d)
1
x
3
x2 dx; f)   1  2 sin

 dx;
2

64  1  1
e) 1 
1
 x
  dx;
3 2 
g)  4
0 1 sin2 x
dx;
 x 

1
 03 tg
3 2
f) 0 2
x 9
dx; h) x dx.
2 3 1
g) 0 x2  36
dx; E3. Sã se calculeze urmãtoarele integrale:
3 1
3 1 a)  dx;
h) 1 x 2  16
dx.
2
3
3  x 2
3 1
E2. Sã se calculeze urmãtoarele integrale:
b) 2 2
dx;
x 1

1
 06 cos x dx;
4
a) c) 0 dx;
x2  9

3 1
b)  3
 sin x dx; d) 0 dx.
6 x 2  16
APROFUNDARE
A1. Sã se calculeze integralele folosind 1 x
formula lui Leibniz-Newton: a)  0 x2  1 dx  ln 2;
1
1 x3
 02 4x2  1 dx; e2 1
4
a) 1
b) 0 x 1 4
dx 
2
;
1 1
b)  0 4x2  9 dx;
c) 
7 x
dx  1;
2 2
x 2
3
1
c)  0
6 dx; d) 0
5 x
dx  1;
1  9x 2 9  x2
1
1 2 x 
d)  2
0 2
dx. e) 0 4
dx 
12
;
4x  1 16  x
 ln 2 ex 
A2. Sã se verifice egalitãþile: f)   ln 2 2x
dx 
12
.
1 e
208
A3. Sã se verifice egalitãþile: e dx 

d) 1 dx  ;
6
3 14 x 4  ln2 x
a) 0 2x x 2  1dx 
3
;
e13 3
e)  ln xdx  .
1 x 4
3
b) 0 x 9  x 2 dx  9; A4. Viteza unui punct material variazã
în funcþie de timp dupã legea v  t  

2  0, 01 t 3  m / s  . Ce drum parcurge
c)  2
0
cos x sin xdx 
3
;
punctul în 10 secunde?
6 Propriet‘ţi ale integralei definite

Având în vedere definiþia funcþiei integrabile pe un interval  a, b
ºi operaþiile cu ºiruri convergente, se pot deduce câteva proprietãþi ale
funcþiilor integrabile ºi ale integralei definite.
P1. Proprietatea de liniaritate a integralei

 TEOREMA 5 (liniaritatea integralei)
Fie f, g :  a, b  R funcþii integrabile pe  a, b ºi k  R. Atunci:
a) funcþia f  g este integrabilã pe  a, b ºi
b b b
 a f  x   g  x  dx   a f  x  dx   a g  x  dx;
(Integrala sumei este egalã cu suma integralelor.)
b) funcþia kf este integrabilã pe  a, b ºi
b
 a  k  f  x  dx 
b
 k  f  x  dx. (Constanta iese în faþa integralei.)
a
n

a) Fie ºirul   n  ,  n  x 0  , x1  , ..., x k 1, x k 
n n n
n n
 un ºir de diviziuni
ale intervalului  a, b cu lim  n  0 ºi i    xi 1 , xi   , i  1, k n , puncte
n n n
n   
intermediare.
       
k k
Avem: n f  g,     f  g  i  xi   xi 1  f i  xi   xi 1 
n n
n n n n n n n
i 1 i 1
   x   x      f,       g,    .
k
  g i 
n
n n n n n
i i 1 n n
k 1
209
Deoarece funcþiile f ºi g sunt integrabile pe  a, b rezultã cã
n 

lim  n f,   
n
 b
 a f  x  dx ºi lim  n
n 
 g, n    ab g  x  dx.
Folosind operaþiile cu ºiruri convergente se deduce cã

lim  n f  g, 
n 
n
 b
a
b
f  x  dx   g  x  dx, ceea ce aratã cã funcþia
a
f  g este integrabilã pe  a, b ºi are loc egalitatea:

b b b
 a  f  g  x  dx   a f  x  dx   a g  x  dx.
b) Analog se deduce cã funcþia kf este integrabilã pe  a, b ºi
b b
 a  kf  x  dx  k  a f  x  dx. n
 OBSERVAŢII
1. Afirmaþiile teoremei pot fi restructurate astfel:
Dacã f, g :  a, b  R sunt funcþii integrabile pe  a, b ºi k1, k 2  R,
atunci funcþia k1f  k 2 g este integrabilã pe intervalul  a, b ºi
b b b
 a  k1f  k 2 g  x  dx  k1  a f  x  dx  k 2  a g  x  dx.
2. Dacã n  N* ºi k1, k 2 , ..., k n  R, iar fi :  a, b  R sunt n funcþii
integrabile pe intervalul  a, b , atunci:
b n  n
 i i  k i   a fi  x  dx.
b
a k f  x   dx 
 i 1  i 1
 1  3x 
2
 1. Sã se calculeze 2
 4x  2 dx.
Soluþie
 1  3x 
2 2 2 2
 4x  2 dx   1 3x dx   4x dx   2 dx 
2 2
Avem:
1 1
2 2
2 2 2 3x 3 x2 2
 3 x 2 dx  4  x dx  2 
2
dx  4 2x 1
 x3 
1 1 1 3 2 1
1 1
2 2
  8  1  2  4  1  2  2  1  9.
2
 2x  2x 1
1
210
a
 2. Sã se determine a  R astfel încât  0  6x  5  dx  2.
Soluþie
a a a 2 a
 0  6x  5  dx  6  0 x dx  5  0 dx  3x
a
Avem:  5x 0
 3a 2  5a.
0
 1 
Din condiþia 3a 2  5a  2 se obþine a   , 2  .
 3 
P2. Proprietatea de aditivitate la interval a integralei
Punerea problemei:
4x  1, x   3, 0 

Se considerã funcþia f :  3, 1  R, f  x    1 , func-
 2 , x   0, 1
 x 1
þie continuã pe intervalul  3, 1 .
Se ridicã urmãtoarea problemã:
1
„Cum se calculeazã integrala  3 f  x  dx ?“.
• Un procedeu de calcul ar fi sã se determine o primitivã a funcþiei
f pe intervalul  3, 1 ºi apoi sã se aplice formula Leibniz-Newton (temã).
• Alt procedeu de calcul va fi dat de urmãtoarea proprietate a inte-
gralei definite a unei funcþii integrabile.
 TEOREMA 6 (aditivitatea la interval a integralei)

Fie f :  a, b  R ºi c   a, b . Dacã funcþia f este integrabilã pe
intervalele  a, c  ºi  c, b , atunci f este integrabilã pe intervalul
 a, b
b c b
ºi are loc egalitatea  a f  x  dx   a f  x  dx   c f  x  dx.
Funcþia f consideratã mai sus este continuã pe intervalele  3, 0 
ºi 0, 1 , deci este integrabilã pe aceste intervale. Aplicând teorema 6 se
1 0 1
obþine   3 f  x  dx   3 f  x  dx   0 f  x  dx.
  3 f  x  dx   3  4x  1 dx   0 x 2  1 dx   2x 
1 0 1 1 0
Rezultã cã 2
x 
3
1 
 arctg x 0
 15  .
4
 TEOREMA 7 (ereditatea integralei)
Fie f :  a, b  R o funcþie integrabilã pe intervalul  a, b. Dacã
c, d  a, b, atunci funcþia f este ºi integrabilã ºi pe intervalul c, d.
211
 x  1, x   1, 0 
 1. Fie f :  1, 1  R, f  x    . Sã se arate cã
 x  x, x   0, 1
2
funcþia f este integrabilã pe  1, 1 ºi sã se calculeze

1
 1 f  x  dx.
Soluþie
Restricþia funcþiei f la intervalul  1, 0  este integrabilã fiind o
0
0  x20  1
funcþie continuã ºi  f  x  dx    x  1 dx    x  .
1 1  2  2
  1
Pentru a demonstra integrabilitatea funcþiei f pe intervalul 0, 1

definim funcþia g : 0, 1  R, g  x   x 2  x.
Deoarece g este funcþie continuã pe 0, 1 , ea este integrabilã pe
1
 x3 2 
 0 g  x  dx   0   1 2 1
0, 1
1 1
ºi x  x dx  
2
 x x    .
 3 3  3 3 3
  0
Se observã cã f  x   g  x  ,  x   0, 1 . Aplicând teorema 1 pentru

funcþiile f ºi g, se deduce cã funcþia f este integrabilã pe intervalul 0, 1
1 1 1
ºi  0 f  x  dx   0 g  x  dx   3 . Aplicând proprietatea de aditivitate la
interval, rezultã cã funcþia f este integrabilã pe intervalul  1, 1 ºi

integrala sa este:
1 0 1 1 1 1
 1 f  x  dx   1 f  x  dx   0 f  x  dx  2  3  6 .
 2. Fie funcþia f :  1, 2  R, f  x   x 2  x . Sã se arate cã f este
funcþie integrabilã pe intervalul  1, 2 ºi sã se calculeze

2
 1 f  x  dx.
Soluþie
Funcþia f este funcþie continuã pe intervalul  1, 2 (operaþii cu func-
þii continue) ºi prin urmare este funcþie integrabilã pe intervalul  1, 2 .
Legea de corespondenþã a funcþiei f se scrie sub forma:
 x 2  x, x   1, 0   1, 2
f x   .
 x  x , x   0, 1
2
212
Din proprietatea de ereditate rezultã cã funcþia f este integrabilã

pe intervalele  1, 0  , 0, 1 ºi 1, 2 .
Aplicând proprietatea de aditivitate la interval a integralei se obþine:
 1 f  x  dx   1 f  x  dx   0 f  x  dx   1 f  x  dx   1  x 
2 0 1 2 0 2
 x dx 
0 1 2
 x3 x2   x2 x3   x3 x2 

1
0
 x  x  dx  1 
2 2 2

x  x dx    
 3 2
  
 2 3
  
3 2

11
6
.
  1   0   1
P3. Proprietatea de monotonie a integralei
 TEOREMA 8
Fie f, g :  a, b  R funcþii integrabile pe intervalul  a, b .
a) Dacã f  x   0,  x   a, b , atunci
b
 a f  x  dx  0,
(pozitivitatea integralei).
b) Dacã f  x   g  x  ,  x   a, b , atunci
b b
 a f  x  dx   a g  x  dx,
(monotonia integralei).

a) Fie ºirul   n  ,  n  x 0  , x1  , ..., x k 1, x k 
n n n
n
n
 un ºir de diviziuni
n
ale intervalului  a, b , cu lim  n  0, iar       ,   , ...,   ,    ,

n n n n n
1 2 k n 1 kn
n 
i    x i 1 , x i   , i  1, k n , un sistem de puncte intermediare. Atunci

n n n
 
    
k
 n f,     f i   x i   x i 1  0,  n  N* (s-a folosit cã f  x   0,
n
n n n n
i 1
 x   a, b ).
Deoarece toþi termenii ºirului  n f,  
n
   sunt pozitivi, iar ºirul
b
este convergent, atunci ºi limita sa este pozitivã, adicã  a f  x  dx  0.
b) Definim funcþia auxiliarã h :  a, b  R, h  g  f. Din proprie-
tatea de liniaritate a integralei rezultã cã funcþia h este integrabilã pe
a, b,
b
iar din proprietatea de pozitivitate rezultã cã  a h  x  dx  0.
b b
Aºadar,  a g  x   f  x  dx  0, relaþie din care se obþine  a f  x  dx 
b
  a g  x  dx ºi proprietatea de monotonie a integralei este demons-
tratã. n
213
e e x
 Sã se demonstreze inegalitatea  0 ln  x  1 dx   0 x  1 dx, fãrã a
calcula integralele.
Soluþie
x
Fie f, g : 0, e   R, f  x   ln  x  1 ºi g  x   .
x 1
Vom demonstra cã f  x   g  x  ,  x  0, e  .
Definim funcþia h : 0, e   R, h  x   f  x   g  x  , funcþie derivabilã
x
pe 0, e  , cu h  x   .
 x  12
Se observã cã h  x   0,  x  0, e  , ceea ce aratã cã funcþia h este
crescãtoare pe intervalul 0, e  ºi 0  h  0   h  x   h  e  ,  x  0, e  .
x
Aºadar, h  x   0,  x  0, e, adicã ln  x  1  ,  x  0, e. Aplicând
x 1
e
proprietatea de monotonie a integralei, se obþine cã  0 ln  x  1 dx 
e x
  0 x  1 dx.
 CONSECINÞA 1 (proprietatea de medie a integralei)
Fie f :  a, b  R o funcþie integrabilã pe  a, b ºi m, M  R astfel
încât m  f  x   M,  x   a, b .
b
Atunci m  b  a    a f  x  dx  M  b  a  .
Demonstraþie
Într-adevãr, aplicând proprietatea de  TEMĂ
monotonie a integralei pentru funcþia f ºi Sã se precizeze ce propri-
funcþiile constante m ºi M pe intervalul etate se foloseºte când se
afirmã cã pentru funcþia inte-
 a, b se obþine: grabilã f :  a, b  R, existã m,
M  R astfel încât m  f  x  
b b b
 a mdx   a f  x dx   a Mdx, relaþii din
 M,  x   a, b .
care rezultã inegalitãþile din enunþ.
 CONSECINÞA 2
Fie f :  a, b  R o funcþie integrabilã pe intervalul  a, b .
  
Dacã m  inf f  x  x   a, b ºi M  sup f  x  x   a, b , atunci 
b
m b  a   a f  x  dx  M  b  a  .
214
1 x2
 Sã se demonstreze inegalitatea 1  0 e dx  e.
Soluþie
Funcþia f : 0, 1  R, f  x   e x este integrabilã pe 0, 1 fiind
2
funcþie continuã. Sã determinãm m, M  R, valorile extreme ale funcþiei

f pe intervalul 0, 1 . Deoarece f   x   2xe x  0,  x  0, 1 , rezultã cã
2
funcþia f este crescãtoare pe 0, 1 . Aºadar m  f  0   1 ºi M  f 1  e.

1
Aplicând proprietatea de medie se obþine 1 1  0    0 f  x  dx  e 1  0  ºi
problema este rezolvatã.
 CONSECINÞA 3 (modulul integralei)

Fie f :  a, b  R o funcþie continuã. Atunci funcþia f este funcþie
integrabilã pe intervalul  a, b  ºi are loc inegalitatea:
b b
 a f  x  dx   a f  x  dx.
Demonstraþie
Din ipoteza cã f este funcþie continuã pe  a, b , rezultã cã f este
funcþie continuã pe  a, b , deci integrabilã pe  a, b  . Din proprietãþile
modulului, avem cã  f  x   f  x   f  x  ,  x   a, b ºi aplicând
b b b
monotonia integralei se obþine   f  x  dx   a f  x  dx   a f  x  dx.
a
b b
Aºadar,  a f  x  dx   a f  x  dx. n
 Fie f :  a, b  R o funcþie integrabilã pe intervalul  a, b. Dacã
b
f  M, atunci  a f  x  dx  M  b  a .
Soluþie
Din consecinþa 3 ºi proprietatea de monotonie a integralei se obþine:
b b b
 a f  x  dx   a f  x  dx   a M dx  M  b  a  .
215
 OBSERVAŢII
1. Consecinþa 3 este valabilã ºi pentru funcþii integrabile oarecare.
2. Reciproca acestei consecinþe este falsã.
Dacã funcþia f este integrabilã pe  a, b nu rezultã întotdeauna cã
funcþia f este integrabilã pe  a, b  .
 Exemplu
1, x  Q
 Fie f :  a, b  R, f  x    . Funcþia f nu este integrabilã pe a, b.
 1, x  R \ Q
Avem însã f  x   1,  x   a, b ºi ca urmare f este integrabilã pe intervalul a, b
fiind funcþie continuã.
EXERSARE
E1. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii E3. Folosind proprietatea de monotonie
sunt integrabile ºi sã se calculeze a integralei, sã se arate cã:
 1 x 
integralele lor: 1 1
 1 2  2x  dx ;
2
a)  3x dx 
a) f :  1, 2  R,
 2x  3, x   1, 1
f x   ; 2 x5 2 x 4
 3x  1, x  1, 2 
2 b) 1 x 1
dx  2 
1 x 2
dx ;
b) f :  0, 3   R,
3 3
 1
 2 , x   0, 2 
c) 1 x  1 dx   1  x  1 dx ;
x 4
f  x   ;
1
 , x   2, 3 e 1
ln 1  x  dx 
e 1
 x2  16 d) 0 0 x dx .
  
c) f :   ,   R, f  x   sin x ;
 2 2 E4. Fãrã a calcula integralele, sã se
arate cã:
d) f :  2, 2  R, f  x   x  1 . 2
3
a) —15   2  2x  1 dx  35;
E2. Fãrã a calcula integralele, sã se
 0 1  2x  3x  dx  34 ;
1 2
arate cã: b) 0 

sin x
a)  2
2  cos x
dx  0; 0 x2 1
 1
0
c) —2  dx   ;
x 1
b) 
2
0  2x  x2  e xdx  0;
2
8 1 x3  3
3 d)   1 x 3  2 dx  4 ;

3 3
c) 2 x 3  3x dx < 0;
1
 1  x 
3 7 x3
3  4 dx 
3
d)  3x 2  9x  5 dx  0. e) 6.
x 1
216
APROFUNDARE
A1. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii 2 1 1 1
sunt integrabile ºi sã se calculeze c)
3
 0 2
dx 
2
;
2xx
integralele acestora:

a) f :  1, 3  R, f  x  max x2, x  2 ;   d)

9
  3
0
cos x
1  cos x

dx  .
6
b) f :  0, e2   R,
 
A5. Sã se demonstreze inegalitãþile:
0, x0
 1x 2n 1
f  x   0  0 1  x dx  2n  1 ºi sã se cal-
 e 2 ;
min  x  e, ln x  , x  0, e 
  

1 x 2n
c) f :  0, 3  R, f  x  x  1  2x  4 ; culeze lim 
n  0 1  x
dx .
d) f :  3, 1  R, f  x   x 2  2x .
A6. Se considerã integralele:
1 xn
A2. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii
sunt integrabile ºi sã se calculeze
In   0 4  x2 dx ºi
integralele acestora: 1 xn
a) f :  1, 2  R, f  x    x  2 ; Jn   0 9  x2 dx.
b) f :  0, 1  R, f  x    x 2  ; Sã se arate cã:
a) In  Jn,  n  N;
c) f : 1, 4   R, f  x    x   2x; 1
b) 0  In  ,  n  N;
x   x n 1
d) f :  0, 2  R, f  x   ;
2x  1   x  c) lim J n  0.
n 
e) f :  0, 3  R, f  x   x  x   x  2 .
A7. Sã se compare:
4 x 1 4
A3. Folosind proprietatea de monoto- a)  1 ln x dx ºi
x
dx; 1
nie a integralei, sã se arate cã:
2 x 1 2 1 1  x2 
 1e  1 e 0 cos x dx ºi   1 
x
a) dx  dx; b)  dx;
0  2 

1  x 
2 x2 2
1 e
2
b) dx   1 dx; 3
1 1 1
c)  2
x arctg x dx ºi
x
0 0
2
c) e dx  dx;
x2  1

3
2 
ln 1  x 2 dx. 
e e x2  1
1 ln x dx  1
0 ln 1  x  dx .
d) dx; 1 n
2 A8. Fie ºirul (In), In =
1 1
e)  0 x  1 ln  x  1 dx   0 arctg x dx; a) Sã se arate cã ºirul (In) este mo-
noton ºi mãrginit.
3  x  1 3 2
f) 1 ln
x
dx  1 2x  1
dx.
b) Sã se arate cã In 
1
,  n  N,
n 1
A4. Sã se arate cã: ºi sã se calculeze lim I n .
n 
1 x2 1 1 x2
a) 2 e   e dx  e dx  1  e; 
0 0 A9. Fie ºirul (In), In =  2
0
sin n x dx .
3 3 x
b)
4
  2  x  12 dx  2; a) Sã se calculeze I0, I1 ºi I2.
b) Sã se arate cã ºirul (In) este
monoton ºi mãrginit.
217
A10. Se considerã funcþiile continue A11. Fie f :  0, 1  R funcþie integrabilã

f, g :  a, b  R. Sã se arate cã
pe  0, 1 ºi I n 
1
 0 x f  x  dx.
n
2
Dacã
 b f  x   g  x  dx  
a 
  a n  n2  n  n2  1, n  N* , sã se
b b
 a f 2
 x  dx   a g 2
 x  dx. calculeze lim a n I n .
n 
(inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski- (Admitere ASE Bucureºti, 2003)
Schwarz).
DEZVOLTARE
D1. Fie f, g :  a, b  R, funcþii continue. b b
 a f  x  dx   a g  x  dx.
2 2

Sã se arate cã:
a) funcþiile min  f, g  ºi max  f, g  (Inegalitatea lui Minkowski)
sunt integrabile pe  a, b ;
D3. Fie f, g :  a, b R, funcþii monotone.
 a min  f  x  , g  x   dx 
b
b) a) Dacã f ºi g au aceeaºi monotonie,
b
 min   f  x  dx,
b b
g  x  dx  ;
atunci  a f  x  g  x  dx 
 a a  1  b  b 
   a f  x  dx    a g  x  dx  .
 a max  f  x  , g  x   dx 
b
c) ba  
b) Dacã f ºi g au monotonii diferite,
 max   f  x  dx, 
b b
 a g  x  dx  .
b
 a
atunci  a f  x  g  x  dx 
1  b  b 
D2. Dacã funcþiile f, g :  a, b  R sunt    a f  x  dx    a g  x  dx  .
ba  
continue, sã se arate cã:
(Inegalitãþile lui Cebâºev)
b
 a  f  x   g  x  
2
dx 
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
 1 2 n 1 
1. Fie funcþia f :  0, 1  R, f  x   x 2  2x ºi  n   0, , , ..., , 1 o
 n n n 
diviziune a intervalului  0, 1 .
a) Sã se calculeze sumele Riemann S n    n  f,   ºi Sn    n  f,   , dacã
1 2 n  1 3 2k  1 2n  1 
   , , ...,  ºi    , , ..., , ..., .
n n n  2n 2n 2n 2n 
b) Sã se calculeze lim S n ºi lim S n .
n  n 
(4 puncte)
218
 a, x 1
2. Fie f : R  R, f  x    1 x , a  R.
 e , x 1
a) Sã se determine a  R pentru care funcþia admite primitive pe R.
2
b) Sã se calculeze  1  xf   x   f   x   dx pentru „a“ determinat anterior.
(3 puncte)
2
3. Se considerã funcþia f : R  R, f  x   x 2  x 2  x  1 . Dacã I   0 f  x  dx,
atunci:
49 5 8 2
a) I  ; b) I  ; c) I  ; d) I  . (2 puncte)
6 6 3 3
(Admitere ASE Bucureºti, 1999, Facultatea de Comerþ)
4. Cãldura specificã a unui corp la temperatura t este egalã cu c  t   0, 2 

 0,001t. Ce cãldurã este necesarã pentru a încãlzi un gram din acest corp de
la 0 C la 100 C ?
Testul 2
1. Sã se determine funcþia f : R  R, f  x   ax 2  bx  c, a, b, c  R, care

1 7
satisface condiþiile f  1  8, f  2   f   2   33 ºi  f  x  dx  .
0 3
(3 puncte)
1 a3 1 
Sã se determine a  1,    astfel încât
a 1  2
2.   x 1  dx  4.
x
(2 puncte)
, x0 1

3. Se dã funcþia f :  0,     R, f  x    2  1  . Dacã I   12 f  x  dx,
x   2  , x  0
 x  2
atunci:
1 1 1  1 1 1 1 1
a) I  1; b) I      ; c) I   ; d) I   . (3 puncte)
33 3 2 8 3 3 8 3 3 8
(Admitere ASE, Bucureºti, 1998, SELS)
1  x, x  Q

4. Se considerã funcþia f : R  R, f  x    1 .
 x , xR \ Q
a) Sã se arate cã f nu este integrabilã pe nici un interval  a, b  R.

b) Sã se arate cã f  f are primitive ºi este integrabilã pentru oricare
 a, b  R. (1 punct)
(Olimpiadã, faza localã)
219
7 Integrarea funcţiilor continue

Anterior s-a stabilit cã orice funcþie continuã pe un interval este
integrabilã pe acel interval.
În continuare vor fi prezentate câteva rezultate proprii clasei de
funcþii continue.
 TEOREMA 9 (teorema de medie)
Dacã f :  a, b  R este funcþie continuã, atunci existã    a, b
1 b
astfel încât  f  x  dx  f    .
ba a
Demonstraþie
Funcþia f, fiind funcþie continuã pe intervalul  a, b , este funcþie
mãrginitã ºi îºi atinge marginile (teorema lui Weierstrass).

Fie m  inf f  x  x   a, b   
ºi M  sup f  x  x   a, b , marginile
funcþiei f pe intervalul  a, b , iar u, v   a, b , astfel încât m  f  u  ºi
M  f  v  . Deoarece m  f  x   M pentru oricare x   a, b , aplicând
b
proprietatea de medie a integralei, se obþin relaþiile m  b  a    f  x  dx 
a
1 b
 M  b  a  , care se mai scriu sub forma: f  u   m   f  x  dx 
ba a
 M  f  v .
Funcþia f este continuã pe intervalul  a, b , deci are proprietatea
lui Darboux pe  a, b. Rezultã cã existã    a, b astfel încât
1 b
f     f  x  dx ºi demonstraþia teoremei este încheiatã. n
ba a
 COMENTARII
1 b
1. Numãrul f      f  x  dx se numeºte valoarea integralã
ba a
medie a funcþiei f pe intervalul  a, b .
y
2. Interpretarea geometricã a teo- Figura 1
remei de medie
Pentru o funcþie f pozitivã pe intervalul f   
a, b, în condiþiile teoremei de medie, existã
   a, b astfel încât aria subgraficului f sã
fie egalã cu aria suprafeþei dreptunghiulare
O a  b x
cu dimensiunile  b  a  ºi f    , figura 1.
220
 Sã se determine valoarea integralã medie ºi punctul  în care se
obþine valoarea integralã medie pentru funcþiile:
1  
a) f : 1, 2   R, f  x   ; b) f : 0,   R, f  x   cos x.
4  x2  2
Soluþie
a) Se aplicã teorema de medie funcþiei continue f pe intervalul
1, 2  . Aºadar, existã   1, 2  astfel încât:
   
2
 
1 1 1 x 1
 
2
f    dx  arcsin    2 1 .
2 1 1
4  x2 2 1 2 1 2 1 12 12

Numãrul  se poate calcula din ecuaþia f    
12
 
2  1 ºi se obþine

2 2


  36 3  2 2  1, 2  .
 
b) Aplicând teorema de medie rezultã cã existã   0,  astfel
 2

2 2 2 2 2
încât f     . Din ecuaþia f     , respectiv cos   ,
 0
cos x dx 
  
2  
se obþine   arccos  0, .
  2 
 TEOREMA 10 (de existenþã a primitivelor unei funcþii continue)

Fie f :  a, b  R, o funcþie continuã. Atunci funcþia F :  a, b  R,
 a f  t  dt,  x  a, b
x
F x  este o primitivã a funcþiei f, care se
anuleazã în x  a.
Demonstraþie
Pentru a demonstra cã F este primitivã a funcþiei f pe intervalul
 a, b se vor verifica urmãtoarele proprietãþi:
a) F este funcþie derivabilã pe  a, b ;
b) F   x   f  x  ,  x   a, b .
Funcþia F este derivabilã într-un punct x 0   a, b dacã existã
F  x   F  x0 
limita lim  F   x 0   R.
x  x0 x  x0
221
Pentru a arãta acest lucru, fie x, x 0   a, b , x  x 0 , x 0 fixat, dar

oarecare.
x x0 a x
Avem: F  x   F  x 0    a f  t  dt   a f  t  dt   x f  t  dt   a f  t  dt 
0
x
  x f  t  dt
0
(proprietatea de aditivitate la interval), (1).
Aplicând teorema de medie funcþiei f pe  x 0 , x  sau  x, x 0 , re-

x
zultã cã existã  x între x ºi x 0 astfel încât  x f  t  dt  f  x   x  x0  , (2).
0
F  x   F  x0 
Din relaþiile (1) ºi (2) se obþine  f  x  .
x  x0
F  x   F  x0 
Rezultã cã F   x 0   lim  lim f   x   f  x 0  (  x este
x  x0
x  x0 x  x0
între x ºi x 0 , iar funcþia f este continuã) ºi astfel, F este derivabilã în

punctul x 0   a, b . Aºadar, funcþia F este derivabilã pe intervalul
 a, b ºi F   f, deci F este o primitivã a funcþiei f pe intervalul  a, b .
a
Avem totodatã, F  a    a f  t  dt  0. n
2
x et
 1. Fie F : R  R, F  x    dt. Sã se calculeze F  0 , F 1 , F  2 .
0 t2 1
Soluþie
2
et
Funcþia f : R  R, f  t  
este continuã pe R, deci are
t2  1
primitive pe R. Fie G : R  R o primitivã a funcþiei f. Aplicând formula
lui Leibniz-Newton se obþine: F  x   G  x   G  0  .
2
ex f continuã
Rezultã cã F  x   G  x   f  x   ,  x  R.
x 1
   f  x 
2
x
4 f  t  dt
e e a
Se gãseºte F   0   1, F  1  , F   2   .
2 5
x 2 1 et
 2. Fie funcþia F : R  R, F  x   1 dt.
t6  1
a) Sã se calculeze F   x  , x  R.
b) Sã se studieze monotonia funcþiei F.
222
Soluþie
t
e
a) Funcþia g : 1, x 2  1  R, g  t   6 , este continuã pe interva-
t 1
lul 1, x 2  1 , deci admite primitive pe acest interval. Fie G o primitivã
a funcþiei g pe intervalul 1, x 2  1 . Rezultã cã F  x   G x 2  1  G 1  

2
1
   
ºi F   x   2x  G x 2  1  2x  g x 2  1  2x 
ex
.
x 
6
2
1 1
b) Studiind semnul funcþiei derivate F  a funcþiei F, rezultã cã F
este descrescãtoare pe intervalul  , 0  ºi este crescãtoare pe
intervalul 0,    .
EXERSARE
E1. Sã se determine valoarea integralã a) Sã se calculeze F  x , F  2 , F  2 .
medie pentru funcþiile: b) Sã se studieze monotonia func-
 
a) f :  ,   R, f  x   sin x; þiei F.
6 4
  E4. Fãrã a calcula integralele, sã se
b) f : 0,   R, f  x   3 sin x  cos x; verifice egalitãþile:
 2

a)   arcsin t dt   x cos x;
sin x
1
c) f :  3, 4   R, f  x   2 ;  0 
x 4

b)   1  t 2 dt  
1 cos x
d) f :  2, 0   R, f  x   2 .
x  4x  6  0 
  sin x  sin x ;
E2. Sã se determine punctul  în care
 x 2  4x 
se realizeazã valoarea integralã c)   4  t dt  
medie pentru funcþiile:  0 
a) f : 1, 4   R, f  x   x;  2  x  2  sgn  x  2  ;
2
b) f :  0, 1  R, f  x   x 2  2.  arccos x 
d)   
 
ln 2  3 cos2 t dt  
 
 6 
E3. Se considerã funcþia F : R  R,
1 1
F x 
x
0 e
t2
 t2  4  dt. 
1  x2
ln
3x2  2
.
223
APROFUNDARE
A1. Fie funcþia f :  a, b  R, continuã
ºi strict monotonã. Sã se arate cã
0
x2

ln 1  t  t 2 dt 
c) lim .
existã un singur punct    a, b , x0
0
x

ln 1  t 3 dt 
b
astfel încât  a f  x  dx   b  a  f   . A5. Sã se determine funcþiile continue
f : R  R astfel încât:
n1 x3  1 x
 0 f  t  dt  x
2
A2. Sã se calculeze lim n2  dx. a) , x  R;
5
n n x 2
x 2x
1
b)  0 f  t  dt   x f  t  dt, x  R;
A3. Dacã I n   n
1 arctg  nx  dx, n  N* c) 2 
x
e t f  t  dt 
2x
0 f  t  dt, x  R.
0
n 1
ºi L  lim n  n  1 I n , atunci:
n  A6. Fie f : R  R, f  x  sgn  x . Sã se stu-
 dieze derivabilitatea funcþiei
a) L  0; b) L  ;
1 x
4 g x   1 x f  t  dt, x  R.
2
c) L  1; d) L  .
2
(Admitere ASE, Bucureºti, 2002) A7. Sã se determine funcþiile continue
f, g : R  R care îndeplinesc simul-
A4. Sã se calculeze: tan condiþiile:
b
a) lim
1
2
x
  ln 1  t 2 dt;    a f  x  dx  g  b   g  a  ºi
x  0 sin x 0
b
b) lim 3
1

2x
sin 3 t dt;  a x f  x  dx  bg  b   ag  a  ,
x0 x  x4 x
 a, b  R.
DEZVOLTARE
D1. Fie f, g :  a, b  R, funcþii integra- D2. Fie f, g :  a, b  R. Sã se arate cã
bile. Dacã g  x   0,  x   a, b ºi dacã f este funcþie integrabilã ºi g
este funcþie monotonã, existã
m  inf f ºi M  sup f, sã se arate
c   a, b cu proprietatea cã:
cã existã c   m, M  astfel încât:
b c
b b  a f  x   g  x  dx  g  a   a f  x  dx 
 a f  t  g  t  dt  c   a g  t  dt. b
 g  b  f  x  dx.
c
224
8 Metode de calcul pentru integrale definite

8.1. Metoda integrãrii prin pãrþi
 TEOREMA 11
Fie f, g :  a, b  R funcþii derivabile cu derivatele f  ºi g  conti-
b b
 a f  x  g   x  dx  f  x  g  x    f   x  g  x  dx, (for-
b
nue. Atunci a a
mula integrãrii prin pãrþi).
Demonstraþie
Funcþia f  g este funcþie derivabilã pe intervalul  a, b , fiind un
produs de funcþii derivabile ºi  fg   f g  fg . Rezultã cã funcþia fg este o
primitivã a funcþiei f g  fg .
Aplicând formula lui Leibniz-Newton, se obþine:
b
 a f   x  g  x   f  x  g  x  dx  f  x  g  x 
b
a
, (1).
Din proprietatea de liniaritate a integralei ºi relaþia (1) rezultã cã:
b b
 a f   x  g  x  dx   a f  x  g  x  dx  f  x   g  x 
b
a
, egalitate din care
se obþine relaþia din enunþ:
b b
 a f  x  g  x  dx  f  x  g  x    f   x  g  x  dx. n
b
a a
 1. Sã se calculeze urmãtoarele integrale, utilizând metoda inte-
grãrii prin pãrþi:
2 e 
1 xe 1 ln x dx;  0 x cos x dx;
x
a) dx; b) c)

1 8 1
d) 0 1  x 2 dx; e)  5
x x 2  4 dx; f)  3

cos4 x
dx.
4
Soluþie
a) Alegând f  x   x, g   x   e x se obþine f   x   1, g  x   e x .
Conform formulei integrãrii prin pãrþi rezultã:
   
2 2 2 2 2
1 xe dx  xe x   e x dx  xe x  ex  2e2  e  e2  e  e2 .
x
1 1 1 1
225
1
b) Se alege f  x   ln x ºi g  x   1. Se obþine f   x   , g  x   x.
x
Aplicând metoda integrãrii prin pãrþi avem:
e e
1 ln x dx  x ln x   1dx   e  0   x  e   e  1  1.
e e
1 1 1
c) Fie f  x   x ºi g  x   cos x. Avem f   x   1 ºi g  x   sin x. Cu

aceastã alegere, aplicând metoda integrãrii prin pãrþi, se obþine:
   
 0 x cos x dx  x sin x 0
  sin x dx  0  cos x
0 0
 1  1  2.
 COMENTARIU
Dacã s-ar face alegerea f  x   cos x, g   x   x, atunci metoda inte-

 x2
grãrii prin pãrþi ar conduce la egalitatea 0 x cos x dx 
2
cos x 
0
1 
2 0
 x 2 sin x dx. Se observã cã integrala rezultatã în membrul al doilea
este mai complicatã decât integrala iniþialã. În astfel de situaþii se face
o nouã alegere pentru funcþiile f ºi g.
x
d) Alegem f  x  1 x2 ºi g  x  1. Rezultã cã f   x  ºi g  x   x.
1 x2
Aplicând integrarea prin pãrþi se obþine:
1
1 1
 1  x 2 dx  x 1  x 2 1 x
0 1  x 2
dx  0  x   x
0
dx 
0 1  x2
 2
1 x2
dx  2  
1 1  x   1 dx 
2
2
1
1  x 2 dx 
0 0 0
1 x 2
1 x 2
 
1
1 1 1
 dx  2   1  x 2 dx  ln x  1  x 2 
0 0
1 x 2 0
 
1
 2  1  x 2 dx  ln 1  2 .
0
 
1 1
Aºadar, 0 1  x 2 dx  2  
0
1  x 2 dx  ln 1  2 , relaþie din care
  1
 
1 1
se obþine 2 1  x2 dx  2  ln 1  2 ºi 0 1  x 2 dx  2  ln 1  2  .
0 2 
 COMENTARIU
Calculul acestei integrale putea fi pornit amplificând radicalul cu
1 1 1  x2 1 1
el însuºi, obþinându-se:  1  x 2 dx   dx   dx 
0 0 0
1 x 2
1  x2
226

1
0
1 x
x2
2
dx 
1 x
0
1 1
2
1
dx   x 
0  1  x dx. 2
Din acest moment, prima integralã se calculeazã folosind formula

lui Leibniz-Newton pentru primitiva F  x   ln x  1  x 2   iar cealaltã
integralã se calculeazã prin metoda integrãrii prin pãrþi, alegând f  x   x,
x
g  x   ºi ca urmare, f   x   1 ºi g  x   1  x 2 .
1 x 2
 

1 1 1 1
Se obþine: 0 x 1  x2 dx  x 1  x2
0

0
1  x2 dx  2  
0
1  x2 dx.
 
1 1 1
Aºadar, 0 1  x 2 dx  ln 1  2  2  
0
1  x 2 dx, deci 0 1  x2 dx 

1
2
2  ln 1  2  .
  
Sã se verifice egalitãþile (în condiþiile de existenþã):
 
b
x 2  c2 
b 1
1. a x 2  c2 dx 
2 
x x 2  c2  c2 ln x 
 a
;
 
b
x 2  c2 
b 1
2. a x2  c2 dx 
2 
x x2  c2  c2 ln x 
 a
;
b
b 1 x
3. a c2  x 2 dx 
2 
x c2  x 2  c2 arcsin 
c
.
a
e) Sã amplificãm funcþia de integrat cu x 2  4.

8 8 x3  4x 8 x3 8 x
Avem  x x2  4dx   dx   dx  4 dx 
5 5 5 5
x2  4 x2  4 x2  4
8
 I1  4 x 2  4  I1  4, (1).
5
Pentru calculul integralei I1 se foloseºte metoda integrãrii prin pãrþi,
alegând f  x   x 2 ºi g  x  
x2  4
x
  
x2  4 . 
 

8
8 2 x 8
Se obţine: I1   x  dx   x2 x2  4 dx  x2 x2  4 
5 5
x 4
2 5
8 8
 2 x x2  4 dx  11  2 x x2  4 dx.
5 5
Se observã cã I1 conþine integrala de la care s-a pornit.
227
7 8
Înlocuind pe I1 în relaþia (1) se obþine în final
3
.  5
x x 2  4 dx 
f) Pentru început, se scrie 1  sin2 x  cos2 x ºi apoi se distribuie

numitorul comun la fiecare termen al numãrãtorului. Se obþine succesiv:
   
1 sin2 x  cos2 x sin2 x 1
 3

cos x 4
dx   3
 4
cos x
dx   3

cos x4
dx   3
cos2 x
dx 
4 4 4 4
  
 tg x  dx     
1
 3 tg 2 x 
 2
dx  tg x 3
  3 tg 2 x 
 3 1  3  1  I1. (2)
4
cos x 4 4
Pentru calculul integralei I1 se aplicã metoda integrãrii prin pãrþi
ºi se obþine:
  
I1   3
 tg x   tg x  dx  tg 3 x
2 3
  2 3 tg 2 x
   tg x dx  3 3  1  2I1.
4 4 4
3 3 1
Rezultã cã I1  , (3).
3

1 6 3 4
Din relaþiile (2) ºi (3) se obþine în final cã  3

cos x 4
dx 
3
.
4
 2. Sã se gãseascã o formulã de recurenþã pentru ºirul de integrale


 In  , In   2 sin n
0
x dx, n  N. (Bacalaureat 2002, Sesiunea specialã)
Soluþie
 

Pentru n  0  I0   2 dx
0
x 2
0

2
.
 
Pentru n  1  I1   2 sin x dx
0
  cos x 2
0
 1.
Pentru n  2 vom aplica metoda integrãrii prin pãrþi alegând
f  x   sin n 1 x ºi g  x   sin x. Rezultã cã f   x    n  1 sin n  2 x  cos x,
g  x    cos x, iar integrala In devine:
 
In   sin n 1
x  cos x 2
0
 2
0
 n  1  sin n  2 x  cos2 x dx 
 
  n  1  2 sin n  2 x  cos2 x dx   n  1  2 sin n  2 x  1  sin 2 x dx 
0 0
 
 
  n  1  2 sin n  2 x dx   n  1  2 sin n x dx   n  1 In  2   n  1 In .
0 0
228
Aºadar, In   n  1 In  2   n  1 In , relaþie din care se obþine urmã-

n 1 
toarea formulã de recurenþã: In  In  2 , n  N, n  2 ºi I0  , I1  1.
n 2
EXERSARE
E1. Sã se calculeze folosind integrarea E3. Sã se calculeze folosind integrarea
prin pãrþi: prin pãrþi:
5
1
1 1
 0 xe  0  2x  1 e x 2  4 dx;
2x x a)
a) dx; b) dx;
3
c)
e
 1 x ln x dx; d) 1 x
e 2
ln x dx;
b) 0 16  x 2 dx;
4
e2 e ln x c) 3 x 2  5 dx;
1 1
2
e) ln x dx; f) dx.
x 1
d) 0x x 2  1 dx.
E2. Sã se calculeze folosind integrarea

prin pãrþi: E4. Sã se verifice egalitãþile:
 1 1
a)  xe x  2dx  2 ;
a)   x  1 sin x dx;
2
0
0 e

1  2 
 
;
b)  3
0
x sin x dx; b)  2
0
e x sin x dx 
2
e  1

 
 1  1
c)  6 sin2 x dx; c)   x  arcsin x  dx  ;
0 0 2
 e 2e3  1
x
1 x
2
ln x dx 
d)  2

sin2 x
dx. d)
9
.
4
APROFUNDARE
A1. Sã se calculeze integralele: e
1
x 3 e x 1dx;
f) 1 x log 3 x dx;
a)  1
 0 x  x  ex dx;
1 3 2
e2 g)
1
2
b) x ln x dx;
 0  x  ln 1  x   dx;

e
1 x
1 n
c) 2 h) ln x dx, n  N;
 0 ln  x     dx.
1
d) x 2  1 dx; x ln x  1  x 2
3
e
i) 0 2
e)  1 sin  ln x  dx; 1 x
229
A2. Sã se calculeze integralele: A5. Sã se determine a  0 astfel încât:

 a 1 xa
a)  2
0
cos 3 x dx; a)  a  3x  2  e dx  3;

 x2  ax   sin x dx    8  3a2.
 x
b) 0 x sin2
2
dx; b)  2
0
1
c)  2
0
x arcsin x dx; A6. Sã se calculeze integralele:
1
0x
2
1 a) x 2  4 dx;
d) 0 arctg x dx;
1
0x
3
 x x b) x 2  1 dx.
e)   x sin
2
 cos dx;
2
1 arcsin x
f) 0e dx; A7. Sã se calculeze urmãtoarele inte-
grale:

g : 1, 2  R,
2
g)
x
 04 1  cos 2x dx; a)  1 ln x  g  x dx, unde

x cos x 
g  x   max x  1, x 2  1 ; 
h)  3
 3
dx.
2
 1 e f  x  dx,
sin x b) x
unde
6
A3. Sã se calculeze integralele:

1 x arctg x
f :  1, 2  R, f  x   min x, x 2 .  
a)  dx;
0
1  x2
1
0x
n x
1 arctg x A8. Fie In  e dx, n  N. Sã se
b)  dx;
0 1  x2
arate cã:
2
c)  2
x arctg x 2  1dx; a) I n  nI n 1  e,  n  N* ;
3
b) lim I n  0.
x n 
d)  2 arcsin x dx;
1  x2 
0 3
A9. Se considerã ºirul  I n  ,
 
1 
e)  2
0
arcsin 2x 1  x 2 dx ; In   2
0
cos n x dx, n  N.
3 a) Sã se calculeze I 0 , I1, I 2 .
x arccos x
f)  2 dx; b) Sã se studieze monotonia ºirului
2
2
1  x2  1  x2  In  .
1 c) Sã se gãseascã o formulã de recu-
 02  arcsin x 
2
g) dx. renþã pentru I n folosind metoda
integrãrii prin pãrþi.
 
2 1 n
a) 0 x sin x dx; A10.Fie ºirul  In  , In   1  x2 dx,n  N.
0
3 a) Sã se arate cã I n   2n  1 
 1 x
2
b)  x e x dx;
 2n  I n 1,  n  N* .
e2  1 
c)  1  ln x   ln x   dx. b) Sã se determine formula terme-
 x  nului I n .
e
230
c) Sã se arate cã b) Folosind integrarea prin pãrþi,

0 1 1 1 2  1 n n sã se arate cã:
I n  Cn  C n  C n  ...  Cn . 1
3 5 2n  1 I n    n  I n 1, n  N* .
e
1
A11.Se considerã ºirul  In  , I0   e xdx c) Sã se arate cã
0
n!  1 1 1 
1 x n In  e    ...  ,n  N .
*
ºi I n  0e x dx, n  N* . e  0 ! 1! n!
a) Sã se calculeze I 0 , I1 ºi I 2 . (Bacalaureat, 2002)
8.2. Metoda schimbãrii de variabilã
8.2.1. Prima metodã de schimbare de variabilã
 TEOREMA 12
u f
Fie J  R un interval ºi funcþiile  a, b  J  R cu proprietãþile:
a) u este funcþie derivabilã cu derivata continuã pe intervalul  a, b ;
b) f este funcþie continuã pe intervalul J.
u b
 a f  u  x   u  x  dx   u  a  f  t  dt,
b
Atunci
(prima formulã de schimbare de variabilã).
Demonstraþie
Funcþia f este continuã pe J, deci admite primitive pe J. Fie F o
primitivã a ei. Atunci funcþia F  u este o funcþie derivabilã pe  a, b ºi
 F  u   x   F   u  x    u  x   f  u  x    u  x  , x  a, b.
Rezultã cã F  u este o primitivã pentru funcþia  f  u   u. Aplicând
 a f  u  x    u  x  dx   F  u  x 
b b
formula lui Leibniz-Newton, avem: a

 F  u  b    F  u  a   , (1).
Pe de altã parte, aplicând formula Leibniz-Newton pentru integrala
din membrul drept al egalitãþii din concluzie, rezultã:
u b u b
 u  a  f  t  dt  F  t  ua 
 F  u  b    F  u  a   , (2).
u b
 a f  u  x    u  x  dx   u  a  f  t  dt
b
Din relaþiile (1) ºi (2) rezultã cã
ºi teorema este demonstratã. n
231
 COMENTARIU METODIC
Prima formulã de schimbare de variabilã se aplicã în mod practic astfel:
u f
• se identificã funcþiile  a, b  J  R;
• se determinã noile limite de integrare u  a  ºi u  b  ;
u b
• se calculeazã  u  a  f  t  dt.
Funcþia u se numeºte funcþia care schimbã variabila.
 1. Sã se calculeze:

1 x2
a)  2 sin 3
0
x cos x dx; b)  0 1  x 6 dx;
2 2 x
 0  2x  1 e
x2  x
c) dx; d) 0 x4  1
dx.
Soluþie
 
a) Se considerã funcþia u : 0,   0, 1 , u  x   sin x, derivabilã,
 2
 
cu u  x   cos x, x  0,  ºi u continuã. Noile limite de integrare sunt
 2

u  0   0, u    1. Funcþia f : 0, 1  R, f  t   t 3 este funcþie continuã
2
pe 0, 1 . În aceste condiþii integrala se scrie:
   1
u  1 t4 1
 2 sin3 x cos x dx   2 u3  x  u  x  dx   2f
 t  dt   t3dt   .
0 0 u 0 0 4 4
0
b) Se alege funcþia u : 0, 1  0, 1 , u  x   x , funcþie derivabilã cu 3
derivata u  x   3x 2 , x  0, 1 , funcþie continuã.

1
Rezultã cã u  0  0, u 1  1. Funcþia f : 0, 1  R, f  t   este
1  t2
funcþie continuã. Aplicând prima formulã de schimbare de variabilã se
1 x
2
1 1 u  x  1 u 1 1 1 1
obþine:     
3  0 1  t2
dx  dx  f t dt  dt 
0 1  x6 3 0 1  u2  x  3 u 0 
1
1 1 
 arctg t   .
3 0 3 4
232
 1 
c) Se considerã funcþia u : 0, 2    , 2  , u  x   x 2  x, deri-
 4 
vabilã ºi cu derivata u  x   2x  1, x  0, 2 , funcþie continuã. Funcþia
 1   1 
f :  , 2  R, f  t   et este continuã pe   , 2  . Noile limite de
 4   4 
integrare sunt u  0   0, u  2   2. Integrala se scrie astfel:
2 2 u x  u2 2 t t 2
 0  2x  1 e  0 u  x  e  u 0  f  t  dt   0 e dt  e
x2  x
dx  dx   e2  1.
0
d) Se alege funcþia u : 0, 2  0, 4  , u  x   x 2 , funcþie derivabilã

cu derivata u  x   2x, x  0, 2 , continuã. Noile limite de integrare
1 1
sunt u  0   0, u  2   4, iar funcþia f : 0, 4   R, f  t    este
2 t2  1
funcþie continuã pe intervalul 0, 4  .
În aceste condiþii, integrala datã se scrie:
2 x 1 2 u  x  u 2  4 1 1
 0 x 4  1 dx  2  0 u2 x  1 dx   u 0  f  t  dt  0 2  dt 
  t 1
2
 
4
1
  ln t  t 2  1
2

1
2

ln 4  17 . 
0
 2. Fie a  0 ºi f :  a, a   R o funcþie continuã. Atunci:

a a
a)   a f  x  dx  2 0 f  x  dx, dacã f este funcþie parã;
a
b)   a f  x  dx  0, dacã f este funcþie imparã.
Soluþie
Din ipoteza cã f este funcþie con-  NE REAMINTIM!
tinuã pe  a, a  rezultã cã f este funcþie Funcþia f :  a, a  R este
integrabilã pe  a, a  . Aplicând proprie- funcþie parã dacã f  x  f  x ,
tatea de aditivitate la interval, se obþine:
a 0 a
 x   a, a  ºi este funcþie
 a f  x  dx   a f  x  dx   f  x  dx, 1 . imparã dacã f   x   f  x  ,
0
0 a
 x   a, a  .
Dar   a f  x     0 f  x  dx.
Pentru aceastã ultimã integralã aplicãm schimbarea de variabilã
luând u  x    x, x  0, a  ºi obþinem:
233
a a  
u a
u  x   f  u  x   dx 
a
 f  x  dx  0  u 0  f  t  dt   0 f   x  dx 
0
 a f  x  dx, dacã f este parã

 0
 , (2).
a
 f  x  dx, dacã f este imparã
 0
Din (1) ºi (2) se obþine, pe rând:
a a
a)   a f  x  dx  2 0 f  x  dx, dacã f este funcþie parã;
a
b)   a f  x  dx  0, dacã f este funcþie imparã.
Aplicaþie
 2
 
4
 Sã se calculeze: a) 2 ex sin x dx; b) 3 cos x dx.
 2
 
2 3
Soluþie
  
a) Funcþia f :  ,   R, f  x   ex sin x este funcþie imparã. Rezultã
4
 2 2

cã  2 f
  x  dx  0.

2
 2 2 
b) Funcþia f :   ,  R, f  x   cos x este funcþie parã. Rezultã
 3 3 
2 2 2
2
cã  
3 cos x dx
2  2
0
3 cos x dx  2 sin x 0
3  2 sin
3
 3.
3
2
 3. Sã se calculeze I  3 x 2  4x  6 dx.
2
Soluþie
Expresia de sub radical se scrie sub forma canonicã astfel:
x 2  4x  6   x  2   2.
2
Pentru integrarea prin metoda schimbãrii de variabilã, alegem funcþia

3   1 
u :  , 2     , 0  , u  x   x  2, derivabilã ºi cu derivata u  x   1,
2   2 
3  3 1
x   , 2 funcþie continuã. Noile limite de integrare sunt u     ,
2  2 2
u  2  0.
234
 1   1 
Funcþia f :   , 0   R, f  t   t 2  2 este continuã pe   , 0  .
 2   2 
2 0
În aceste condiþii avem: I   3 u2  x   2  u  x  dx   1 t 2  2 dt 

2 2
 
0
1
t t 2  2  2 ln t  t 2  2 
3
  ln 2  .
2   
1 8
2

1
 4. Sã se calculeze integrala I   6
0 cos x
dx.
Soluþie

cos x

cos x

sin x  
Metoda 1. Avem I   6
0 2
cos x
dx   6
0 1  sin 2 x
dx   6
0 1  sin 2 x
dx 
1
1
1 1 t 1 2
  2 dt   ln  ln 3.
0 t 1
2 2 t 1 0
x  NE REAMINTIM!
Metoda 2. Exprimãm cos x în funcþie de tg x
2 2tg
ºi avem: • sin x  2 ;
2 x
 x  1  tg
x 2
 1  tg
2
  tg 
I 2 dx  2 6  2  dx 
6
0 x 0 2 x 1  tg 2
x
1  tg
2
tg 1 • cos x  2.
2 2 2 x
1  tg
2 3 2
2 3 1 t 1
 2  dt   ln  ln 3.
0 t2  1 t 1 0

2tg x
 5. Sã se calculeze integrala I   4
0 4 cos x  sin2 x
2
dx.
Soluþie
Exprimãm sin x ºi cos x în funcþie de tg x ºi avem:


2tg x  1  tg 2 x  dx  
2tg x   tg x   NE REAMINTIM!
I  4
0 4  tg 2 x
 4
0 4  tg 2 x
dx 
tg 2 x
• sin2 x  ;
1  tg 2 x
 4t 
 2
dt  ln  t 
1 2t 1 1 5
  0 4  t2 dt   4  ln 1
2
. • cos2 x  .
4t
0 2 0 4 1  tg 2 x
235
EXERSARE
E1. Folosind metoda schimbãrii de vari- e 11
2  ln  x  1 dx;
4
abilã, sã se calculeze integralele: d)
x 1
2
 1  x  3
6
a) dx; e 1
e)  dx;
e x  ln 3 x
 2x3  1
1 4
 1 6x
2
b) dx; 0 2x
f)  1 dx;
 1  x4
2 1 2
c)  1  2x  13 dx; 3
3 x2
0
g)  3
2
dx;
x6  1
d)  1 3  x  2 dx;
1 6x 2
e)
0
 1 4x
3 4
x  1dx;
h) 0 dx.
x6  1
1 x2
f)  1 dx; E3. Sã se verifice dacã urmãtoarele
 2x 
3 3
3 egalitãþi sunt adevãrate:

1
g) 0
e 1 x
dx;
a)  06 cos 3x dx  3 ;
x2  1 
2x  3 1

1
h)  1 x2  3x  5 dx; b) 2
 sin 4x dx   ;
2
4
3 2x 
i)  2 x 14
dx;
c)
sin 2x
 02 1  sin 4 x dx  4 ;

3
2 3x 2
j) 0 16  x 6
dx;
d)
1
 1 x2  1
1
arctg 2 x dx 
3
;
96
3
1 3
k)  2
1
4x  3 2
dx;
e)  
2
1
 sin
1 1
dx  ;
2 x 2
2 x

1 2x
l)  0 x 4  1 dx. 3
1 63
f)  1
2
2 4
dx 
3
.
2 1  x  arcsin x
E2. Sã se calculeze folosind schimbarea
de variabilã:
1 x2
E4. Sã se arate cã:
a)  0 xe dx; 3 x 2 1
1
a)  3 e  sin5 x dx  0;
2x 2
b) 0x3 dx;
2 x 6 arctg x 3
b)  2 dx  0.
1
x 4  x2  1
2 ex
c)  1 2
x
dx;
236
APROFUNDARE
A1. Sã se calculeze utilizând metoda 2 1
schimbãrii de variabilã: d) 1 e 1x
dx;
2
1 x  4x
a)  1 x 3  6x2  1 dx; e)
1
 ln 2 e x  1 dx;
e2x
1 x
b) 0 dx; ln 2 ex  1
3x 2  1 f)  ln 2 ex  1
dx.
x
4 3
c) 1 x
dx;
1 
3  2x cos x
d)  2
2
dx; a)  02 sin2 x  4 dx;
0 2x  1
  dx;

x 1  x2 sin x
e) 0
1 b)  2
0 cos2 x  3
dx;
4
1 x

2x  1 cos x  sin x
f) 0
5
dx; c)  04 sin x  cos x dx;
2x 2  8

33
g) 0  3x  12 dx; d) 0 4 x  sin x 2  cos x 2dx;
7 1 
h)  1 4
 x  2 3
dx; e)  
3 tg 3 x  tg
 
x dx;
6
3 1 
i) 1 dx;
x x2  1 f)  4 ctg 3 x dx;

2 1 6
j)  2 dx; 
x x2  1 cos x
3 g)  02 dx;
2 1 4  sin2 x
k)  4
2
dx; 
sin 2x
x x4  1 h)  02 dx;
1 1 sin 4 x  1
l)  1 dx;
arcsin x
x x 4  x2  1 1
2 i) 1 x2
dx;
1
 1 x 2  6x  10 dx; 2
m)

sin x
n) 2
5 2
 x  7x  6 dx.
j)  4
0 cos x cos 2x
dx.

A2. Să se calculeze integralele:

e ln x
a) 
1 x  2  ln x 
dx; a)  2
0
sin x  cos 3x dx;

e 1
b) 1 dx; b)  3
 sin 2x  sin 4x dx;
x 1  ln2 x 6
1 1 2
c) 
0 1  ex
dx; c) 0 cos ax  cos bx dx, a, b  N;
237
 
1
d)  6
0
sin x  sin 3x  cos 2x dx; f)  4

cos 4 x  sin2 x
dx;
6

e)  0 sin x  cos x  cos 2x  cos 4x  
dx
n 1
g)  8
0 sin 4 x  cos 4 x
;
...  cos 2 x dx.

2  sin x
A5. Sã se calculeze integralele: h)  2
0 2  cos x
dx.

1
a)  2

sin x
dx;
3
 
sin x
b)  2

1
dx;
I1   2
0 sin x  cos x
dx;
sin 4 x
6

cos x

1
I2   02 sin x  cos x dx.
c)  4
0 cos 4 x
dx;
 A8. Se dau urmãtoarele integrale:

1
d)  2

sin6 x
dx; 
sin x
4 I  02 1  sin x  cos x dx,
 cos x
e)  7  cos 2x
dx. 
cos x
2 J  02 1  sin x  cos x dx.
A6. Sã se calculeze integralele: Sã se calculeze I  J, I  J, I, J.

1
a)  03 1  sin x dx; A9. Calculând în douã moduri integrala
1
 0 1  x 
n
dx, n  N* , sã se arate cã
0 sin x
b)  

1  sin x
dx;
3 C0 C1 Cn 2 n 1  1
n
 n  ...  n
 .
 1 2 n 1 n 1
1
c)  02 1  sin x  cos x dx;
A10. Calculând în douã moduri integrala
 1
 0 x 1  x
n
 2tg x  tg dx, n  N*, sã se arate cã
d)  3
0
4
9 cos2 x  sin2 x
dx;
C0 C1 Cn n  2n 1  1

n
 n  ...  n
 .
1 2 3 n  2  n  1  n  2 
e)  3

tg 6 x
dx;
4
238
8.2.2. A doua metodã de schimbare de variabilã
 TEOREMA 13
u f
Fie funcþiile  a, b   c, d  R cu proprietãþile:
a) u este funcþie bijectivã, u ºi u 1 sunt funcþii derivabile cu
derivatele continue pe intervalul  a, b ;
b) f este funcþie continuã pe intervalul  c, d .
 a f  u  x   dx   u  a  f  t   u   t  dt,
b u b 1
Atunci
(a doua formulã de schimbare de variabilã).
Demonstraþie
Funcþiile f ºi u fiind continue, rezultã cã f  u este funcþie continuã
pe intervalul  a, b , deci admite primitive pe  a, b . Fie G o primitivã a
funcþiei f  u pe intervalul  a, b .
Conform formulei lui Leibniz-Newton se poate scrie:
 a f  u  x   dx  G  b   G  a  ,
b
(1).
Pe de altã parte, G  u 1    t   G  u 1
 t   u 1   t   f  u  u 1  t    
   t   f  t    u   t  .
 u 1 1
u b
f  t   u   t  dt   G  u   t 
 
u b 
Rezultã cã  1 1
 G  b   G  a  , (2).
 
u a ua 
Din relaþiile (1) ºi (2) se obþine relaþia din enunþ. n
3 x
 1. Sã se calculeze 1 x 1
dx.
Soluþie
x x
Avem   f  u  x   , x  1, 3 .
x 1
 
2
x 1
Alegem funcþiile u : 1, 3  1, 3  , u  x   x, funcþie bijectivã ºi

x
derivabilã ºi f : 1, 3   R, f  x   2 , funcþie continuã.
x 1
Funcþia inversã u 1 : 1, 3   1, 3 , u 1  t   t 2 este funcþie deri-
vabilã cu derivata funcþie continuã.
239
Aplicând a doua formulã de schimbare de variabilã se obþine:
 
x u3 1  t
1 x  1 dx  1 f  u  x   dx   u 1 f  t   u  t  dt  1 t2  1  2t dt 
3 3 3
3 1    
dt  2  t  arctg t  1  2  3  1 
3
 2  1   .
1  1 t 
2
 12 
1 ln 1  
4
 2. Sã se calculeze x dx.
Soluþie
Se definesc funcþiile:
u : 1, 4   2, 3  , u  x   1  x , u 1 : 2, 3  1, 4  , u 1  t    t  1 .
2
f : 2, 3  R, f  x   ln x.
Funcþiile f, u, u 1 satisfac condiþiile teoremei de schimbare de
variabilã ºi ca urmare are loc egalitatea:
4
1

4

u 4 
1
1 
 ln 1  x dx   f  u  x   dx   f  t   u  t  dt   2  t  1  ln t dt.
3
u1
  2
Ultima integralã se calculeazã prin metoda integrãrii prin pãrþi ºi se
obþine:
3 3
 t  12  ln t dt   t  12  ln t
3 3  t  12
 2 2  t  1 ln t dt   2   2

2 t
dt 
3
1 3  t2  1
 4 ln 3  ln 2    t  2   dt  4 ln 3  ln 2    2t  ln t   3 ln 3  .
2 t 2  2
  2
1 ln 1  
4 1
Aºadar, x dx  3 ln 3  .
2
EXERSARE
E1. Utilizând metoda a doua de schim- E2. Sã se calculeze integralele:
bare de variabilã, sã se calculeze: 8 1
a)  dx;
 1 1  
1 5 1 1 3x
a) x dx;
8 1
4 b)  dx;
3 x x 1
 1 1  
1 3 4
b) x dx;
4 x 1
8 c) 2 x
dx.
4 x 9 1
c) 1 x4
dx; d) 4 2  x
dx.
240
APROFUNDARE
A1. Aplicând metoda a doua de schim- 27 x
bare de variabilã, sã se verifice dacã b) 1 1 3
x
dx;
au loc egalitãþile:
4
a) 1
64 1
dx  11  6 ln
2
;
c) 1 cos2 xdx;
x 3
x 3
3
b)
ln 3
 ln 2  
e x  ln 1  e x dx  ln
256
;
d)  0 sin x  1dx.
27e
8 x A3. Sã se verifice egalitãþile:
c) 1 1  3x
dx  8;
1 x2 1
2 1 
a)  1 e x  1 dx  3 ;
d)  dx  .
 x2  1
2 2
x 2 6 1 1 
 1
3
b) dx  ;
x 2
1 e 1  x
 4


ln 4 c)  4 ln 1  tg x  dx  ln 2.
a)  ln 2 e x  1dx; 0 8
DEZVOLTARE
D1. Fie f :  a, b  R funcþie continuã. 

b
a)  0 x f  sin x  dx   02 f  sin x  dx;
a) Sã se arate cã  a f  x  dx  

b b)  0 f  sin x  dx  2 02 f  sin x  dx.
  a f  a  b  x  dx.
b) Dacã f  x   f  a  b  x  , D3. Fie f :  a, b  R, o funcþie conti-
 x   a, b , sã se arate cã nuã. Sã se calculeze:
ab
f x  a
b b
 a x  f  x  dx  2 a
f  x  dx.
a)
b
 a f  x  a   f  b  x  dx;
c) Dacã 2f  x   3f  a  b  x   5,

 x   a, b , sã se calculeze sinn x
b
b) I   2
0 sin x  cosn x
n
dx, n  N*,
 a f  x  dx. 2 arctg x
J 1 1
dx.
D2. Fie f :  0, 1  R o funcþie con- arctg 2
x  3x  3
tinuã. Sã se arate cã:
241
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
Grupa 1: Grupa 2:
 
a)  0  2x  3  sin x dx; a)  0  3x  1 cos x dx;
 
b)  6
0
cos x 6 sin x  1dx; b)  3
0
sin x 10 cos x  4 dx;
4 x 8 1
c) 1 x 1
dx. c) 1 2 3
x
dx.
2. Sã se determine valoarea integralã medie pentru funcþia:

Grupa 1: Grupa 2:
 3 3 1 x 1
f :  0,   R, f  x    x. f :  0, 2   R, f  x   .
 2  9  x2 x2  2
Testul 2
1. Fie funcþia f :  0,     R, derivabilã ºi cu proprietatea:
x   0,    .
x
x  0 f  t  dt   x  1 f  x  , 
Dacã   f  3   f 1 , atunci:
a)   ln 2; b)   1  ln 3; c)   ln 3; d)   2.
(3 puncte)
(Admitere ASE, Bucureºti, 2003)
2. Sã se calculeze integralele:
 0 x  x   e x dx;
1 4 1
 0  x  1 
2
3
a) b) dx.
2x  1
(3 puncte)
3
3
x
3. Sã se calculeze  1
4 dx .
3
2
1  x3
(Univ. din Oradea, 1999)
(3 puncte)
242
Testul 3
1. Se considerã funcþia f : R  R, f  x  

x
0 e
t2
 t3  3t  2  dt.
Dacã A   x  R x este punct de extrem al lui f  , atunci:
a) A   2 ; b) A   2, 1 ; c) A  1 ; d) A  .
(3 puncte)
2. Fie a, b  R ºi funcþia continuã f : R  R care verificã relaþia:

2a
f  a  x   f  a  x   2b,  x  R. Dacã I   0 f  t  dt, atunci:
ab ab
a) I  a  b; b) I  2ab; c) I  ; d) I  .
2 2
(3 puncte)
e
3. Fie ºirul de integrale  I n  , I n   1  ln x 
n
dx, n  N* .
a) Sã se calculeze I1 ºi I 2 .
b) Sã se arate cã ºirul  I n  este monoton ºi mãrginit.
c) Sã se gãseascã o relaþie de recurenþã pentru  I n  .
d) Sã se arate cã lim I n  0.
n 
(3 puncte)
9 Calculul integralelor funcţiilor raţionale

Pânã acum s-a realizat calculul unui numãr suficient de integrale de
funcþii f :  a, b  R, utilizând formula lui Leibniz-Newton, metoda inte-
grãrii prin pãrþi sau metoda schimbãrii de variabilã. În continuare se vor
întâlni ºi alte tehnici de calcul pentru integralele unor funcþii integrabile.
Situaþie-problemã:
9x  2
Se considerã funcþia f :  2, 1  R, f  x   .
x  x 6
2
a) Este funcþia f integrabilã pe  2, 1 ?

b) Dacã f este integrabilã pe  2, 1 , cum se calculeazã integrala sa?
Soluþie
a) Funcþia f este funcþie continuã pe intervalul  2, 1 fiind rezul-
tatul operaþiilor cu funcþii continue pe intervalul  2, 1 . Ca urmare f
este funcþie integrabilã pe intervalul  2, 1 .
243
b) În ceea ce priveºte calculul integralei funcþiei f se observã cã nici

una din metodele folosite pânã acum nu se poate aplica în mod direct.
De aceea va fi nevoie de parcurgerea unui algoritm în care se vor
întâlni în multe cazuri ºi metodele de calcul deja cunoscute.
v DEFINIÞII
Fie I  R un interval de numere reale.
• Funcþia f : I  R se numeºte funcþie raþionalã dacã existã douã
funcþii polinomiale P, Q, astfel încât pentru oricare x  I, Q  x   0 ºi
Px
f x  .
Qx
• O funcþie raþionalã f se numeºte funcþie raþionalã simplã dacã are
una din formele:
I. f  x   a n x n  a n 1x n 1  ...  a1 x  a 0 , a k  R, k  0, n;
A
II. f  x   , n  N* , x  a, A  R;
x  a n
Bx  C
III. f  x   , n  N* , b2  4ac  0, B, C  R.
 ax 
n
2
 bx  c
9.1. Calculul integralei unei funcþii raþionale simple

În acest paragraf se va da procedeul de calcul al integralei definite
a unei funcþii raþionale simple de tipul I, II ºi III.

I. Integrale de forma   fn  x  dx, fn funcþie polinomialã de
gradul n
Dacã fn :  ,   R, fn  x   an x n  an 1x n 1  ...  a1x  a0 este funcþie
polinomialã de gradul n, atunci, cu ajutorul formulei lui Leibniz-Newton,
  an x 

se obþine n
 a n 1x n 1  ...  a1 x  a 0 dx 

 x n 1 xn x2 
  a n   a n 1   ...  a1   a 0 x  . 1
 n 1 n 2  
 Exemplu
2
2  x6 
  
5 3 2 x4 x3 x2
6x  8x  3x  4x  1 dx   6  8 3 4  x  x 6  2x 4 
 6 4 3 2 
1   1
 1  26  2  24  23  2  22  2   16  2 14   13  2 12   1  30  3  27.

2
 x3  2x2  x
244
 A
   x  a n dx, n  N , a   ,  
*
II. Integrale de forma
 A 
1. Dacã n  1, atunci   x  a dx  A ln x  a 
. 2
2. Dacã n  2, atunci se foloseºte metoda schimbãrii de variabilã
ºi se obþine integrala unei funcþii putere:
 A  n  n u   n
   x  a n dx  A    x  a  dx  A   u  x   u  x  dx  A  u t dt 
u  
A 1
  n 1 . 3
n 1 t u
Exerciþiu rezolvat
 Sã se calculeze urmãtoarele integrale de funcþii raþionale simple:
e 1 5
e2 1 1 1
a) 3 x 2
dx; b)  0
3
3x  1
dx; c)   2x  6 3 dx.
2
3
2
Soluþie
a) Aplicând formula  2  se obþine:
e2 1 e2
3 x 2
dx  ln x  2 3
 ln e  ln1  1.
b) Integrala se scrie succesiv astfel:

e 1
e 1
1
e 1
1 3 1 1 2 1 e 1
1 3
 0
3 
3x  1dx
 1
0
dx
3  
3 0 x1
dx  ln x 
3 3 0

3 x  
 3 3
1   e 1 1  1 1  e 1 1 1
  ln     ln    ln  ln   ln e  .
3  3 3 3 3  3 3 3 3
Calculele mai pot fi organizate ºi astfel:
1 3  3x  1 1 3 u  x 
e 1 e 1 e 1 e 1
1 1 3 3
 0 3x  1 dx  3  0 3x  1 dx  3  0 3x  1 dx  3  0 u  x  dx 
3
 e 1 
1 u  1 1 1 1
 ln e  ln1  .
e
   3  dt  ln t 
3 u  0  t 3 1 3 3
245
c) Metoda 1.
5
1
5
1 1 2
5
3
3 1 5
  2x  6 3      32 u 3  x  
8 3
2 dx  2 dx  x  3 dx
23  x  3 
3 3 3 8
2 2 2 2
1

5 1 2
u  1  1 1  1  4 2
 u  x  dx    2  t 3 dt
3
  32 t 3 dt    2   4     .
u  8  8  2t  3
16  9 9
2 2 
2
Metoda 2.
Aceastã integralã se poate calcula aplicând mai întâi metoda
schimbãrii de variabilã ºi apoi formula (3). Calculele decurg astfel:
5
1 2 u  x 
5 5 5
1 1 2 1 u  2  1
  2x  6 3
2
3 dx   32
2  2x  6 3
dx 
2  3 u3  x 
dx 
2  u  3  t 3
dt 
2 2 2 2
1
1 1 3 1 1  1 1 1  2
 
2 3
t dt    2 
2  2t 
    .
2  2 18  9
3
 Bx  C
III. Integrale de forma  dx, b2  4ac  0, n  1, 2
 ax 
n
2
 bx  c
ºi B, C  R
În funcþie de valorile numãrului natural n ºi a coeficienþilor B, C,
a, b, c apar urmãtoarele tipuri de integrale:
 Bx  C
1. Integrale de forma   x2  a2 , a  0
Se deosebesc urmãtoarele situaþii:
a) Dacã B  0 ºi C  1 se obþine integrala cunoscutã:

 1 1 x
  x 2  a2 dx 
a
arctg
a 
.
b) Dacã B  1, C  0 se obþine integrala:
 x 1  2x 1  x a
2 2 

1  u  x  
 x 2  a2
dx 
2   x 2  a2
dx 
2   x 2  a2
dx 
2  ux
dx 
u  
1 u   1 1
 
2  t
u 
dt  ln t
2 u
.
246
c) Dacã B  0, C  0, atunci se obþine integrala:

 Bx  C  x  1
  x 2  a2 dx  B   x 2  a2 dx  C  x 2  a2 dx ºi calculul se conti-
nuã ca la punctele a) ºi b).
Exerciþiu rezolvat
 Sã se calculeze integralele de funcþii raþionale:
4 dx 5 x 2 3 3x  2
a)  0 x 2  16 dx; b) 1 x 7
2
dx; c) 2 x2  4
dx.
Soluþie
4
4 dx 1 x 1 
a) Avem:  0 x 2  16  arctg   arctg1  arctg 0   .
4 4 0 4 16
5 x 1 5 2x 1 5 x 7
2 
1 5 u  x   
b) 1 x 7
2
dx  
2 1 x 7
2
dx  
2 1 x 7
2
dx  
2 1 ux
dx 
32
1 u 5  1 1 1 1
  dt  ln t   ln 32  ln 8   ln 4  ln 2.
2 u 1 t 2 8 2 2
c) Integrala se scrie succesiv astfel:
2 3 3x  2 2 3 3x 2 3 dx 3 2 3 2x
 2 x 2  4 dx   2 x 2  4 dx  2 2 x 2  4  2  2 x 2  4 dx 
1
 2  arctg
x
2 3
3 2 3 x 4
 
2 

dx  arctg 3  arctg1  

3 2 3 u  x 
dx 
2 2 2 2 2 x 4
2 2 2 ux
  3 u 2  1 dt  16
3  3  3  3 
  ln16  ln8 
3 4 2  u  2
    ln t   ln2  .
t 12 2 8 12 2 12 2 12
 Ax  B
2. Integrale de forma  dx, a  0
x 
2
2
a 2
Se deosebesc urmãtoarele situaþii:

 x
a) Dacã A  1 ºi B  0 se obþine integrala de forma  dx
 
2
x 2  a2
care se calculeazã cu ajutorul metodei de schimbare de variabilã.
Se obþine succesiv:
 x 1  x a
2 2 

1  u  x  
  2 2 2 dx  2   2 2 2 dx  2   u2  x  dx 

x a  x a  
247
u 
1  1 u   2 1 1
  u  x   u 2  x  dx   t dt    .
2  2 u    2 t u
 1
b) Dacã A  0 ºi B  1 se obþine integrala de forma  dx.
x 2
a 
2 2
Pentru calculul acestei integrale de funcþie raþionalã se parcurge urmã-

torul algoritm:
• se amplificã funcþia de integrat cu a 2 (dacã a  1);
• se adunã ºi se scade x 2 la numãrãtorul fracþiei;
• se desparte integrala în sumã de douã integrale: o integralã este
de tipul III.1.a), iar cealaltã integralã se calculeazã prin metoda
integrãrii prin pãrþi.
Calculele se organizeazã astfel:

 1 1  a2 1 a  x   x

2 2 2
 dx   dx   dx 
x  x  
x  a 
2
2
 a2 a2 2
 a2
2
a2 2 2 2

1  1 1  x2 1 x 1  x2
   x2  a dx   dx  arctg   dx. (*)
a2
x  x 
2
a2 2
a 2 2
a 3 a  a2 2
a 2 2
Ultima integralã se calculeazã folosind metoda integrãrii prin pãrþi

ºi se obþine:
 x2  x III.2.a) 
 1 1 
 2 2 2 dx   x  dx     2 x 2  a2  dx 
x   
   
2
x a x 2  a2
  
x 1 1  1 x 1 1 x
  2   dx    2  arctg
2 x  a2 2  x a
2 2 2 x  a2 2a a
  
Înlocuind în egalitatea (*) se obþine:

 dx 1 1 x x 
  2 a
arctg  2  , (4).
x 2 2
 2a  a x a 
2
2
a 
c) Dacã A  0 ºi B  0, calculul acestei integrale se reduce la

calculul a douã integrale de tipurile prezentate mai sus.
 Ax  B  x  dx
Avem:  dx  A  dx  B  . (5)

 
 
   
2 2 2
x 2  a2 x 2  a2 x 2  a2
248
Exerciþiu rezolvat
 Sã se calculeze urmãtoarele integrale de funcþii raþionale simple:
3 x 3 1 3 5x  2
a) I1   dx; b) I2   dx; c) I3   dx.
x  x  x 
1 2 1 2 1 2
2
1 2
1 2
1
Soluþie
a) Integrala I1 este de tipul III.2.a) ºi ca urmare se va calcula apli-
când metoda schimbãrii de variabilã. Se obþine:
I1  
3 x 1 3
dx  
2x
dx  
1 3 x 1
2 
dx 
 
     
1 2 2 1 2 2 1 2
x 1
2
x 1
2
x 1
2
1 3 u  x  1 u 3  1
4
1 1 11 1 1
 
2 1 u x
2
dx  
2 u 1 t 2
dt   
2 t 2
    .
24 2 8
b) Integrala I2 este de tipul III.2.b). Pentru a calcula aceastã

integralã se va aplica algoritmul descris la acest tip de integralã.
Avem succesiv:
I2  
3 1
dx  
3 1 x
2
 x2

3
dx    2
 1

x2

 
dx 
2
  
   
1 2 1 2 1
x 1
2
x 1
2
 x 1 x 1
2

 
2
3 1 3 x
 dx  
3
dx  arctg x 1  J  arctg 3  arctg1  J 
1 x 1
 
2 1 2
x2  1

  J.
12
Integrala J se calculeazã folosind metoda integrãrii prin pãrþi obþi-
nându-se succesiv:
3 x2 3 x 3  1 1 
J dx  1 x  dx   1  2 x 2  1  dx 
x   
   
1 2 2
x2  1 x2  1
3
x 1 1 3 1
2 1 x 2  1
  2  dx   TEMĂ
2 x 1 1
Sã se calculeze integrala
1  3 1 1
3
2 3  I 2 aplicând formula (4).
     arctg x   .
2  4 2  2 1 8 24
  2 3    3 2
Rezultã cã I2  J       .
12 12  8 24  24 8
249
c) Integrala I3 se scrie ca o sumã de integrale astfel:

3 5x  2 3 x 3 1
I3   dx  5  dx  2  dx.
     
1 2 1 2 1 2
x2  1 x2  1 x2  1
Se observã cã I3  5I1  2I2 .
Înlocuind cu rezultatele obþinute la a) ºi b) se obþine:
1   1  21  2
I3  5   2    .
8  24 8  24
 Ax  B
  ax2  bx  c dx,   b  4ac  0, a  c  0
2
3. Integrale de forma
 1
a) Dacã A  0, B  1, se obþine integrala de tipul   ax 2  bx  c dx,
  b2  4ac  0.
Pentru calculul acestei integrale, se scrie expresia ax 2  bx  c
2
 b  
sub forma canonicã, anume ax 2  bx  c  a  x    ºi apoi se
 2a  4a
aplicã metoda de integrare prin schimbare de variabilã. Se obþine
succesiv:
 1  1 1  1
  ax 2  bx  c dx     b 2  dx  a   2
  
2
dx 
ax   b 
  x    
 2a  4a  2a   4a2 
u  
1  u  x  1 u  1 1 t
 
a  u   t2  k 2
dx  dt  arctg .
a  u2  x   k 2 ak k u
2
   b
(S-a notat k 2   2 
 ºi u  x   x  , x   ,  . )
 4a  2a
Exerciþiu rezolvat
 Sã se calculeze integralele:
1 1 1 1
I  0 x 2  x  1 dx; J  1 4x 2  4x  2 dx.
2
Soluþie
• Pentru trinomul x 2  x  1 se observã cã   3  0, caz în care
2
 1 3
acesta se scrie sub forma canonicã x 2  x  1   x    .
 2 4
250
Integrala se scrie:
1 1 1 1 1 1
I dx  0  dx  0 dx.
0 x2  x  1 2 2
1 3  1
2
 3
x    x    
 2  4  2  2 
1
Aplicând metoda schimbãrii de variabilã, notând u  x   x  ,
2
x  0, 1 se obþine:
u  x 
3
1 u 1 1 1
I 0  3
2
  u0  3
2
dt  2
1
 3
2
dt 
u2  x     t2   
2 2
t  
 2   2   2 
3
2 2t 2 2    3
 arctg     .
3 3 1 3 3 6 9
2
• Numitorul funcþiei de integrat are   16 ºi forma canonicã
2
 1
4x  4x  2  4  x    1. În acest caz integrala se scrie succesiv:
2
 2
1 1 1 1 1 1 1
J  1 dx   1  1 dx.
2 4x  4x  2
2 2 4 2
2  1 2 1 1
4  x   1 x   
 2  2 4
1 1  1 
Alegând u  x   x  , x   , 1 , cu u  x   1, x   , 1 ºi aplicând
2 2  2 
metoda schimbãrii de variabilã, integrala devine:
1
1 1 u  x  1 u 1 1 1 
J  1 2
dx    1  2
dt   2 arctg 2t 2
 .
4 2 1 4 u  2  1  4 8
u2  x     2 t    0
2 2
 x
b) Dacã A  1 ºi B  0 se obþine integrala de tipul   ax2  bx  c dx,
  b2  4ac  0.
Pentru calculul integralei se foloseºte metoda schimbãrii de varia-
bilã luând u  x   ax 2  bx  c, cu u  x   2ax  b, x   ,  .
Calculele decurg astfel:
 x 1  2ax 1   2ax  b   b
  ax 2  bx  c dx  2a   ax 2  bx  c dx  2a   ax 2  bx  c dx 
251
1  u  x  b  1 1 u   1 b  1
 
2a  u  x 
dx  
2a  ax  bx  c
2
dx  
2a u  t
dt  
2a  ax  bx  c
2
dx 
u  
1 b  1

2a
ln t
u 

2a   ax  bx  c
2
dx.
Ultima integralã obþinutã este de tipul III. 3. a) tratat anterior.
c) Dacã A  0, B  0, atunci integrala se desparte în sumã de douã

integrale de tipul celor întâlnite anterior.
 Ax  B  x  1
Astfel,  dx  A  dx  B  dx.
 ax  bx  c
2  ax  bx  c
2  ax  bx  c
2
Exerciþiu rezolvat
x 1
 Fie funcþia f : 0, 1  R, f  x   .
3x  6x  4 2
a) Sã se scrie sub forma canonicã expresia 3x 2  6x  4.

1
b) Sã se calculeze  0 f  x  dx.
Soluþie
a) Pentru expresia 3x 2  6x  4,   36  48  12.
2
 b  
 3  x  1  1.
2
Rezultã cã 3x 2  6x  4  a  x   
 2a  4a
b) Avem:
1 1 x 1 1 x 1 1
 0 f  x  dx   0 3x2  6x  4 dx   0 3x2  6x  4 dx   0 3x2  6x  4 dx 
1 1
 
6x
dx  
1 1 1 1 3x  6x  4
dx  
2 
dx 
 
6 0 3x 2  6x  4 0 3x 2  6x  4 6 0 3x 2  6x  4  
1 1 1 1 u  x  2 1 1 1 1
 2 dx   dx   dx   ln t 
3x 2  6x  4 ux 1
 x  1 
0 6 0 3 0 2 6 4
3
1
2 1 2 3
  3 arctg  x  1 3  ln 4  .
3 0 6 9
252
4. Integrale de forma:
 Ax  B
 2 dx,   b2  4ac  0, a  c  0
 
2
ax  bx  c
 b 
2
  b
Dacã ax 2  bx  c  a  x     ºi u  x   x  , x   ,  ,
 2a  2
4a  2a
integrala se transformã astfel:
 b  Ab
Ax   B
 Ax  B 1   2a  2a
  2 
2
dx  2 
a  2 
2
dx 
 b    b  
a 2  x    2  x    
  2a  4a    2a  4a 2 

  Cu  x   D u  x  dx  u  Ct  D A 1  Ab 
 u   dt, unde C  ,D 
2  2a
 B

u  t  a  
2 2 2 2 2
2
 x  k 2
k a

ºi k 2  .
4a 2
Aºadar, calculul acestei integrale s-a redus la calculul unei inte-
grale de tipul III. 2.
Exerciþiu rezolvat
0 2x  3
 Sã se calculeze integrala  2 dx.
 
2
x 2  4x  8
Soluþie
Numitorul se scrie sub forma x 2  4x  8   x  2   4, iar inte-
2
grala se scrie succesiv sub forma:

0 2x  3 0 2  x  2 1 0 2u  x  1
I dx   dx    u  x  dx 
2 2 2 2 2 2
 x  22  4  x  22  4 u2  x   4
     
u0 2t  1 2 2t 2 
 dt   dt   dt  I1  I2 .
u  2  2
     
2 0 2 0 2
t 4 t2  4 t2  4
Integralele I1 ºi I2 sunt de tipul III.2. Se obþine:
I1  
2 2t  t2  4 
2

2 v  t  v 2 1
dt   dt   dt   dy 
 t2  4   t2  4  v t  0  y 2
0 2 0 2 0 2 v
253
8

1
y

1 1 1
  ; v  t   t2  4 .
8 4 8
 
4
2 1 1 2 4 1 2 4t t
2 2
 
I2  0 dt   dt   dt 
t     
2 4 0 t2  4 2 4 0 t2  4 2
2
4
2  
1 2 1 1 2 t2 1 1 t 1 2 1
  2 dt   dt   arctg   t   dt 
4 0 t 4 4 0 t2  4
 
2 4 2 2 0 4 0  2 t2  4
   

 2 
 1 1 1 1 
2
1  1 t 1 2 1  t
      2 dt        arctg 
8 4 42 t 4

2
0
 

2 0 t  4  32 4  8 2 2 2 
0
 1 1    1
      .
32 4  8 16  64 32
6
În final se obþine cã I  I1  I2  .
64
EXERSARE
Sã se calculeze urmãtoarele inte- 1
1
grale de funcþii raþionale simple: f)  4
1
3  8x
dx;
 1  4x 
2 3 
E1. a)  6x 2  8x  3 dx; 4
1 1
g)  1 dx.

  4
2
1
b)   x 2  3  9x  dx; 6x 2
1  
 0  4mx 
1 3
c)  2px  1 dx; 1 1
E3. a)   2  x  2 2 dx;
2
d)  1  3x  1  4x  3  dx. 2 1
b)   3  x  14 dx;
8 1
E2. a)  e  3 x  3 dx; c)
3
 1  2x  4 2 dx;
1
1 3
b) 1x5
dx;
1 24
3 1
d)  1  2x  6 3 dx;
c)  dx;
2 3x  12
0 16
5
1 e)  1  2x  13 dx;
d)  4

1
4x  3
dx;
4 1 6
1 f)  2 dx.
 
4
e) 
3
dx; 3
3x  3
24
2 6  x
254
8 1 2
dx
E4. a) 4 3 x 2  64
dx; e)  3
0 9x 2  12x  8
;
3 1
1 dx
3
b)
x2  3
dx; f) 0 x 2  2 3x  12
;
2 3 1 dx
0
5
c) dx; g)  ;
4x 2  16 2 10x  x 2  34
0 4
  3 18  2x2 dx; dx
6
d) h)  .
0
24x  8  x 2  
0 4 6
e)  2 24x 2  4 6
dx;
E7. Sã se calculeze:
1 1 2 3 1 dx
f)  dx. a)  1
 
;
 
2 1 x2  3  2 2  2
2
2 x  x 1
2 dx
3 1 b)  4 ;
 1  
E5. a) dx; 2 2
x  6x  10
 x2  1
2
3
1 dx

2
0 c) 2 ;
b) dx;
x   
2 1 2
 2
2
4 2 x  4x  5
5 5 3 dx
c)  5 dx; d)  .
 
3 2
 
2 2
2
2
3x  75 x  2 3x  7
0 8
d)  dx.
 
2 2 E8. Sã se studieze dacã urmãtoarele
8  2x 2 egalitãþi sunt adevãrate:
1 x 2  3  ;
1 1 a)  0 x2  x  1 dx  ln 3
E6. a)  1 x2  x  1 dx; 18
5 2x
1 1 b)  3 x2  8x  17 dx  4;
b)   3 x2  4x  5 dx;
1 2x  3   10
c)  1 dx  ;
x 
4 dx 2
c) 2 x 2  6x  10
; 2
 2x  5
64
1 1
 dx 4x  1 3   2
d)  2 ; d)  2 dx   .
 4x 
1 4x 2  4x  2 
1
2 2 20 128
2  4x  5
9.2. Calculul integralei unei funcþii raþionale oarecare

În mulþimea R  X  a polinoamelor cu coeficienþi reali, singurele
polinoame ireductibile peste R sunt polinoamele de forma  X  a ºi
X 2

 bX  c , a, b, c  R ºi b2  4c  0.
255
O funcþie raþionalã oarecare se poate scrie ca o sumã algebricã de

funcþii raþionale simple pentru care calculul integralelor acestora a fost
studiat anterior. Pentru a realiza aceastã scriere se va utiliza urmã-
toarea teoremã:
 TEOREMA 14 (de descompunere a unei funcþii raþionale în

sumã finitã de funcþii raþionale simple)
P x
Fie funcþia raþionalã f : I  R, f  x   , unde P, Q  R  X  ,
Qx
Q  x   0,  x  I.
  x 2  b1 x  c1 
1

1 p
Dacã Q  x    x  a1   x  a 2  2
... x  a p 
   
2 r
 x 2  b2 x  c 2  ...  x 2  br x  c r , unde b2k  4c k  0, k  1, r,
atunci f  x  se scrie în mod unic sub forma:
 A 1 p
A k 
2
A k k  

f x  L x    k
  ...  k 

  k  k
k 1  x  a x  a
2
x  a
k 
 1 1 
Bk  x  Ck  Bk k  x  Ck k 
2 2  
r
 B k x  Ck 
    ...  ,

k 1  x  b k x  c k

2
 
x 2  bk x  ck
2

x 2  bk x  ck 
k
 

unde L este funcþie polinomialã.
Mod practic de aplicare a teoremei

Pentru descompunerea unei funcþii raþionale în sumã finitã de
funcþii raþionale simple se procedeazã astfel:
a) Se efectueazã împãrþirea cu rest a polinoamelor P, Q, dacã
grad P  grad Q, rezultând relaþia P  L  Q  R, 0  grad R  grad Q ºi
R x
f x  L x  . ISTORIC
Qx
LEIBNIZ ºi Johann BERNOULLI
R x au iniþiat în 1702 metoda integrãrii
b) Pentru se foloseºte
Qx funcþiilor raþionale prin descompu-
nerea în sumã finitã de funcþii
formula de descompunere în sumã raþionale simple (cazul rãdãcinilor
finitã de funcþii raþionale simple reale sau complexe simple).
conform teoremei anterioare, unde Leonhard EULER a completat
coeficienþii A k  , Bk  , Ck  urmeazã
i i i metoda în cazul rãdãcinilor com-
plexe multiple (1748).
a fi determinaþi.
256
c) În egalitatea obþinutã la punctul b) se eliminã numitorul comun

Q  x  ºi se ajunge la o egalitate de funcþii polinomiale.
d) Din egalitatea funcþiilor polinomiale se obþine un sistem de
ecuaþii în care necunoscutele sunt coeficienþii A k  , Bk  , Ck  .
i i i
Metoda de determinare a coeficienþilor A k  , Bk  , Ck  se numeºte

i i i
metoda coeficienþilor nedeterminaþi.

Vom exemplifica utilizarea acestei teoreme în calculul integralei
unei funcþii raþionale pentru diferite funcþii raþionale f :  a, b  R,
Px
f x  , Q  x   0, pentru x   a, b  , P, Q  R  X  ºi grad Q  4,
Qx
distingând între diferite moduri de descompunere a numitorului Q  x 
în produs de factori ireductibili.
1. Numitorul are rãdãcini reale simple.

 Exemplu
Sã se calculeze urmãtoarele integrale:
1 9x  2 2 2x 3  3x 2  4x  2
a) I   2 x 2  x  6 dx; b) J  1 x 2  2x
dx.
Soluþie
9x  2
a) Considerãm funcþia raþionalã f :  2, 1  R, f  x   .
x2  x  6
Expresia x 2  x  6 are urmãtoarea descompunere în produs de factori ireduc-
tibili peste R: x 2  x  6   x  2  x  3  .
Conform teoremei 14, funcþia f are urmãtoarea scriere ca sumã de funcþii
raþionale simple:
9x  2 A B
f x  2   , x   2, 1 , (1).
x  x 6 x 2 x 3
Se eliminã numitorul comun ºi se obþine egalitatea de funcþii:
9x  2  x  A  B   3A  2B, x   2, 1 , (2).
Identificând coeficienþii expresiilor polinomiale din egalitatea (2) se obþine
sistemul de ecuaþii:
A  B  9, 3A  2B  2 cu soluþia A  4, B  5.
4 5
Aºadar, relaþia (1) devine: f  x    , x   2, 1 .
x 2 x 3
 4 5 
 2  x  2  x  3  dx   4 ln x  2  5 ln x  3 
1 1
Rezultã cã I   ln 4.
2
 OBSERVAŢIE
Cu aceastã rezolvare s-a rãspuns la situaþia-problemã formulatã la
începutul paragrafului 9.
257
2x3  3x2  4x  2
b) Considerãm funcþia raþionalã f : 1, 2  R, f  x   . Se observã
x2  2x
cã gradul numãrãtorului este mai mare decât gradul numitorului. Aplicând algoritmul
de împãrþire a douã polinoame ºi teorema împãrþirii cu rest a polinoamelor, se obþine cã
 
2x 3  3x 2  4x  2   2x  1 x 2  2x   2x  2  .
 2x  1  x 2

 2x   2x  2  2x  2
Rezultã cã f  x   2
 2x  1  .
x  2x x 2  2x
Rãmâne de scris ca sumã de funcþii raþionale simple funcþia:
2x  2
g : 1, 2  R, g  x   2 .
x  2x
2x  2 2x  2
Avem: 2  .
x  2x x  x  2 
2x  2 A B
Conform teoremei 14 se obþine   , x  1, 2 .
x  x  2 x x2
Eliminând numitorul se obþine egalitatea de funcþii polinomiale:
2x  2  x  A  B   2A,  x  1, 2 .
Identificând coeficienþii celor douã expresii polinomiale se obþine sistemul de
ecuaþii: A  B  2, 2A  2 cu soluþia A  1 ºi B  3.
1 3 1 3
Aºadar, g  x   ,  x  1, 2 ºi f  x   2x  1   , x  1, 2 .
x x 2 x x2
2 3 
 
1 2
Rezultã cã J    2x  1   2
 dx  x  x  ln x  3 ln x  2 
1  x x  2 1
3 27
 2  ln 2  3  ln  2  ln .
4 32
2. Numitorul are rãdãcini reale multiple.

 Exemplu
1
 3  2x
Sã se calculeze integrala I 
  12 x 2  x  12 dx.
Soluþie
 1 3  2x
Se considerã funcþia f :  1,    R, f  x   .
x  x  1
2
 2 2
Aplicând teorema 14, expresia funcþiei f se scrie astfel:

3  2x A B C D  1
  2  , x   1,   .
x  x  1   x  1
2
2 x x x 1 2
 2
Eliminând numitorul comun se obþine egalitatea:
 1
3  2x  Ax  x  1  B  x  1  Cx 2  x  1  Dx 2, x   1,   (1) sau
2 2
 2
 1
3  2x   A  C  x 3   2A  B  C  D  x 2   A  2B  x  B, x   1,   , (2).
 2
258
Identificând coeficienþii aceloraºi puteri ale lui x din cei doi membri ai egalitãþii (2),
se obþine sistemul de ecuaþii: A  C  0, 2A  B  C  D  0, A  2B  2, B  3, cu
soluþia A  4, B  3, C  4, D  1.
3  2x 4 3 4 1  1
Aºadar,     , x   1,   .
x 2
 x  1 2 x x 2 x  1  x  12  2
1
1  
 dx   4 ln x   4 ln x  1 
 4 3 4 1 3 1  2
Rezultã cã: I   2
1  x
 2
x x  1
 2
 x  1   x x

1

 1
19 3
  4 ln .
6 2
 OBSERVAŢIE
Constantele A, B, C, D din egalitatea (1) se mai pot determina astfel:
• Pentru x  0 se obþine B  3 ºi pentru x  1 se obþine D  1.
• Pentru determinarea constantelor A ºi C se deriveazã egalitatea (1) ºi
se obþine:
 
2  A 3x 2  4x  1  2B  x  1  C 3x 2  2x  2Dx.  
Din aceastã egalitate, pentru x  0 se obþine A  4, iar pentru x  1
se obþine C  4.
3. Numitorul are rãdãcini complexe simple.

 Exemplu
16
Sã se determine integrala funcþiei f :  1, 0   R, f  x   .
x4  4
Soluþie
Descompunerea în factori ireductibili peste R a numitorului conduce la urmã-
    
2
  2x   x 2  2x  2 x 2  2x  2 .
2
toarea scriere x 4  4  x 4  4x 2  4  4x 2  x 2  2
Aplicãm teorema 1 ºi obþinem urmãtoarea descompunere în sumã finitã de
funcþii raþionale:
16 Ax  B Cx  D
 2  ,  x   1, 0  .
x4  4 x  2x  2 x 2  2x  2
Aplicând metoda coeficienþilor nedeterminaþi se obþine egalitatea:
16   A  C  x 3   2A  B  2C  D  x 2   2A  2B  2C  2D  x  2B  2D, x   1, 0  .
Identificând coeficienþii aceloraºi puteri ale lui x din cei doi membri se obþine
sistemul de ecuaþii:
A  C  0, 2A  B  2C  D  0, 2A  2B  2C  2D  0, 2B  2D  16, cu soluþia A  2,
B  4, C  2, D  4.
2x  4 2x  4 0 0 2x  4
Aºadar, f  x   2
 2
ºi  1f  x  dx   1 x2  2x  2 dx 
x  2x  2 x  2x  2
0 2x  4 0  2x  2 2  0 2x  2
 dx     2  2  dx   1  2 
1 x 2  2x  2 1  x  2x  2 x  2x  2   x  2x  2
259
2 
2
0 x  2x  2

0 dx
2

0 x  2x  2

 
 
x2  2x  2 
dx   1 x2  2x  2 dx  2 1  x  12  1  1 x2  2x  2 dx 

0 dx 5 dt 1 dt 2 dt 1 dt 1
 2 2  2   2
5
  ln t  2arctg t 2

1
 x  1 2
1 t 2 t 2 1 1 t 0 t2 1 2
2 1
 ln t 1
 2arctg t 0
 ln 5  2arctg 2.
4. Numitorul are rãdãcini complexe multiple.

 Exemplu
1 x 2  3x  2
Sã se calculeze integrala  1 dx.
 
2
x2  1
Soluþie
x 2  3x  2
Considerãm funcþia raþionalã f :  1, 1  R, f  x   .
 x 2  1
2
Aplicând teorema 14 se obþine:

x 2  3x  2 Ax  B Cx  D
f x    , x   1, 1 .
 x 2  1  x2  1
2 2 2
x 1
Metoda coeficienþilor nedeterminaþi conduce la urmãtoarea egalitate:

 
x 2  3x  2   Ax  B  x 2  1  Cx  D, x   1, 1 , din care se obþine sistemul de ecuaþii:
A  0, B  1, A  C  3, B  D  2 cu soluþiile A  0, B  1, C  3, D  1. Rezultã cã f
se scrie ca sumã de funcþii raþionale simple astfel:
1 3x  1
f x  2  , x   1, 1 , iar integrala se scrie sub forma:
 
2
x 1 x2  1
1 1 dx 1 3x  1 
 1 f  x  dx   1 x 2  1   1
1
dx  arctg x  I1   I1, (1).
x 
2 1 2
2
1
Calculãm I1 în felul urmãtor:
3 1
I1  
2x
dx  
1 1 3 21
dx   2 dt  
1 1 x
2
 x2

 
2 1 x 2  1 2
 1
   1
 
2 2 2 2t 2
x 1 x2  1
 
dx x2 1
 x  dx 
1 1 1
0 
1
dx  arctg x
1
 x 2  1 1
 x 2  1
2 1 1 

2 x2  1  

1
1
 x 1 1 dx  1 1  1
2  1 x 2  1
       arctg x   , (2).
2 2 x2  1   1
2 2 2 1 4 2
1 3 1
Din relaþiile (1) ºi (2) se obþine cã  1 f  x  dx   .
4 2
260
Aplicaþie în fizicã
Concentraþia unei soluþii apoase a unei substanþe, variazã urmând
legea: C  x  
10x
x 1
 
g / m 3 , x fiind grosimea stratului de soluþie.
Care este cantitatea Q de substanþã conþinutã într-o coloanã
verticalã de soluþie a cãrei secþiune dreaptã este S  1 m 2 ºi grosimea
variind între 0 ºi 200 m?
Soluþie
Considerãm un strat foarte mic al coloanei
de soluþie apoasã cu secþiunea S ºi grosimea dx, x
situat la adâncimea x (figura 1).
Cantitatea de substanþã conþinutã în acest dx
10x
strat este: dQ  C  S dx  dx. Integrând de la
x 1
0 la 200 se obþine:
200 x 200  x  1  1
Q  10  dx  10  dx 
0 x 1 0 x 1 S
200
 10  x  ln  x  1   10  200  ln 201 .
0 Figura 1
EXERSARE
E1. Sã se calculeze integralele de 0 x 3  3x 2  5x
funcþii raþionale (numitorii au f)  2 x 2  3x  2
dx;
rãdãcini reale simple):
3 x 4  x2  2
g) 2 dx.
 
2 dx
a) 1 x  x  1
; x x2  1
1 x E2. Sã se calculeze integralele de funcþii

b)  0  x  1  x  2  dx; raþionale (numitorii au rãdãcini reale
multiple):
4 5x  1 1
c)  0  x  2   2x  1 dx; a)
x
  2  x  12 dx;
3 x5 x2
d)  2  x  1  x  2   x  1 dx; b)
1
 0  x  2 3 dx;
1 1
12  1
e)  dx; c)  2 dx;
x  x 
2
0 2
1 2
4 1
x 2
 x  12
261
2 2x  1 3 2x
d) 1 dx; c)  dx;
x 2  x  1
2 2
 x2  1 x2  3  
1 1
5x 2  2x  1 2x
e)  2 dx; d)  02 x 4  1 dx.
 x2  1
0 2
E4. Sã se calculeze integralele de funcþii

3 x4 raþionale (numitorii au rãdãcini
f)  1
x  x  2
2
dx. complexe multiple):
2 3 1
a)  dx;
 
0 2
2
E3. Sã se calculeze integralele de funcþii x 3
raþionale (numitorii au rãdãcini com- 2
0 x 2
plexe simple): b)  2 dx;
 x2  4 
2
e dx
a) 1 ;

x x2  1  c) 0
2 2x 2  x  12
dx;
 
2
x2  6
3 3
b) 0 dx;
x 2

1 x  4 2
 d)
0
 1
1
dx.
x 
2 2
2  x 1
APROFUNDARE
A1. Sã se calculeze integralele de n x4
A3. Fie I n   n 1 x2  3x  2 dx, n  N .
*
funcþii raþionale:
a) 2
3 2x 2  6
x  2x 2  3x
3
dx; Dacã   lim n 
n 
 
n  3  In,
atunci:
2 x 4  x 3  2x  1
b) 1 x 3  2x 2  x
dx; a)   0; b)   1;
2 x 1 c)   e; d)   e.
c)  dx.
0
 x  13 (ASE, Bucureºti, 2000)
(Univ. Ovidius, Constanþa, 1999)
3
1 x 5 x  3
a) 
0 x3  1
dx; a) 3 
 x 1
 dx;
(Univ. Bucureºti, 1999)

2 x  x  1  5
b)
2
 1  2x  1 x2  1
x 2  2x  2
dx;
b) 0 x 4  5x 2  6
dx;
 
(Univ. Babeº Bolyai, 0 x5  x4  4x3  6x2  4x  9
Cluj-Napoca, 1999)
c)  2 x4  5x2  6
dx;
1 1
c)  0 x 3  x2  x  1 dx. 1 x 5  x 4  2x 3  3x 2  x  1
(Univ. Dunãrea de Jos,
d) 0 x 4  2x 2  1
dx.
Galaþi, 1999)
262
A5. Pentru n  N se considerã integrala: A6. Se considerã funcþia f :  0, 1  R,

5 2x  3
In   dx.  x  1 n   x  1 n
4 x  x  1  x  2   x  3   n f x  , n  N. Sã
a) Sã se calculeze I 0 , I1 ºi I 2 . x2  1
se determine n astfel încât
b) Sã se calculeze limitele lim I n , 1
respectiv lim nI n .
n 
 0 f  x  dx  Q.
n 
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
Sã se calculeze:
Grupa I: Grupa II:
1 
a)  0 x ln  x  1 dx; a)  0 x sin  x    dx;
3 2x  1 5 3x  5
b) 1 2
dx; b) 0 dx;
4x x2  4
x2  x  2 4 x4
2
1 c)  3  x  1 dx.
c)
 2
x x  2x  2 
dx.
 x2  4 
Testul 2
 1 n
1. Fie f :  0,    R, f  x   ln  1   ºi I n   1 f  x  dx, n  1.
 x
a) Sã se calculeze I n , n  1.
n
b) Sã se determine a n   Ik.
k 1
(3 puncte)
2. Se considerã funcþia f : R  R, f  x   x 3  mx 2   nx  p.

a) Sã se determine m, n, p  R ºtiind cã funcþia f admite extreme locale în
1
x  1, x  1 ºi cã  1 f  x  dx  4.
3 1
b) Pentru valorile determinate ale parametrilor sã se calculeze  2 f  x  dx.
(4 puncte)
2
1 x
3. Sã se calculeze  1 e x  1 dx.
(2 puncte)
263
Testul 3
 sin x   
e , x   , 0 
      2 
1. Se considerã funcþia f :   ,   R, f  x    .
 2 2  cos x  2 sin x, x   0,  
 2 


Dacã I   2
 f  x   cos x dx, atunci:

2
 e   1
a) I  e ; b) I  ;
4 4e
1   1
c) I    1; d) I   .
e 4 4 e
(3 puncte)
k 1
a) I k   dx, k  N* ;
0 x 2  3x  2
 1 n 
b) lim  n ln   I k  .
n   2 k 1 
(Univ. de Nord, Baia Mare, 1999)
(4 puncte)

3. Sã se calculeze  3
0

ln 1  3tg x dx.
(2 puncte)
264
Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite
III. APLICAÞII ALE INTEGRALEI DEFINITE

Punctul de plecare al Calculului integral îl reprezintã calculul
ariilor unor suprafeþe plane ºi calculul volumelor unor corpuri de rotaþie.
Încã din Antichitate, Arhimede (287-212 î.Hr.) a dat metode de
calcul pentru aria segmentului de parabolã folosind aproximarea prin
arii ale unor suprafeþe particulare. Johannes Kepler (1561-1630) a
stabilit reguli de determinare a volumului butoaielor prin descom-
punerea corpurilor în pãrþi foarte mici.
Saltul deosebit în problema calculului ariilor ºi volumelor s-a
fãcut cu precãdere în secolele al XVII-lea, respectiv al XVIII-lea, când
Isaac Newton (1642-1727) ºi Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) au
fãcut prima fundamentare teoreticã a domeniului calculului integral,
aprofundatã apoi de matematicienii Augustin Louis Cauchy (1789-
1857) ºi Bernhard Riemann (1826-1866).
Henri Leon Lebesgue (1875-1941) iniþiazã teoria modernã a
noþiunilor de integralã, lungime, arie.
1 Aria unei suprafeţe plane

În acest paragraf se va defini noþiunea de „mulþime care are arie“
ºi se va arãta cã dacã f :  a, b  R  este o funcþie continuã, atunci sub-
graficul ei  f   x, y   R  R a  x  b, 0  y  f  x   este o mulþime
care are arie, iar aria sa se va calcula cu ajutorul integralei definite.
v DEFINIÞIE
• O mulþime E  RR se numeºte mulþime elementarã dacã
n
E  Di , (1), unde Di sunt suprafeþe dreptunghiulare cu laturile
i 1
respectiv paralele cu axele de coordonate, iar oricare douã suprafeþe
diferite Di , D j au interioarele disjuncte.
n
Prin definiþie, aria  E    aria  Di .
i 1
 OBSERVAŢII
1. Reprezentarea unei mulþimi elementare sub forma (1) nu este unicã.
265
2. Dacã mulþimea elementarã E are douã reprezentãri de forma (1),

n m n m
adicã E   Di , E   F j , atunci  aria  Di    aria  F j   aria  E  .
i 1 j 1 i 1 j 1
3. Dacã E ºi F sunt mulþimi elementare, atunci E  F, E  F, E \ F sunt
mulþimi elementare.
4. Dacã E, F sunt mulþimi elementare disjuncte, sau care au în comun
cel mult laturi ale unor suprafeþe dreptunghiulare componente,
atunci aria  E  F   aria  E   aria  F  .
5. Dacã E, F sunt mulþimi elementare ºi E  F, atunci:
aria  E   aria  F  ºi aria  F \ E   aria  F   aria  E  .
v DEFINIÞIE
• Fie A o mulþime mãrginitã din plan. Mulþimea A are arie dacã:
a) existã douã ºiruri  E n  ,  Fn  de mulþimi elementare, astfel încât
E n  A  Fn ,  n  N;
b) ºirurile de numere reale pozitive  aria  En   ºi  aria  Fn   sunt
convergente ºi lim aria  E n   lim aria  Fn  .
n  n 
În acest caz se defineºte aria mulþimii A, astfel:

aria  A   lim aria  E n   lim aria  Fn  .
n  n 
 OBSERVAŢII
1. Definiþia mulþimii mãrginite A nu depinde de alegerea ºirurilor de
mulþimi elementare  E n  ºi  Fn  .
2. Dacã mulþimile A ºi B au arie, atunci A  B, A  B ºi A \ B au arie.
3. Dacã A ºi B au arie ºi A  B, atunci aria  A   aria  B ºi aria  B \ A  
 aria  B   aria  A  .
Cu aceste elemente pregãtitoare se va putea arãta când o mulþime

planã mãrginitã oarecare are arie ºi cum se calculeazã aceasta.
 TEOREMA 1
Fie f :  a, b  R o funcþie continuã ºi pozitivã. Atunci:
a) mulþimea f   x, y   R  R 
a  x  b, 0  y  f  x  are arie;
b
b) aria   f    a f  x  dx.
266
Demonstraþie
Fie  n  , n 
 a  x 0   x1   ...  x k 1  x k   b
n n n n
n n
 un ºir de divi-
ziuni ale intervalului  a, b cu lim  n  0 . Funcþia f fiind continuã pe
n 
 a, beste continuã pe fiecare subinterval  x i 1 , x i   . Conform teore-

n n
 
mei lui Weierstrass, f este mãrginitã ºi îºi atinge marginile pe fiecare
interval  x i 1 , x i   , i  1, k n .
n n
 
În consecinþã, existã ui  , v i    x i 1 , x i   astfel încât f ui  
n n

n n

n
 
 
n n

n
  
 m i   inf f  x  x   x i 1 , x i   , f v i   Mi   sup f  x  x   x i n1 , x i n   ,
n n
 
i  1, k n . y Figura 1
Se considerã dreptunghiurile cu Mi n
baza x i   x i 1 ºi înãlþimea m i  , res-

n n n
Gi n 
pectiv Mi  (figura 1):

n
Di    x i 1 , x i    0, m i   ;

n n n n
m i n 
    Di n 
Gi    x i 1 , n   n  x i n1 v i n  u i n  x i n 

n n O x
x i   0, M i  .
   
def kn def
Se constituie mulþimile elementare E n   Di 1
i
n
, respectiv Fn 
def k n k
n
 m i  
n
  i
G , care verificã relaþiile En   f  Fn, (1), ºi aria  E n  
n
i 1 i 1
      
kn
 x i   x i 1   f ui   x i   x i 1    n f, ui  , respectiv aria  Fn  
n n n n n n
i 1
      
k k
  Mi   x i   x i 1   f v i   x i   x i 1  n f, v i  .
n n
n n n n n n n
i 1 i 1
Fiind continuã pe  a, b , f este integrabilã pe  a, b  ºi astfel:
b
 a f  x  dx  nlim

 n  f,u    lim   f, v    aria  E
i
n
n 
n i
n
n   aria  Fn  . (2)
Din relaþiile (1) ºi (2) ºi aplicând definiþia mulþimii care are arie, se
b
obþine cã mulþimea f are arie ºi aria  f    a f  x  dx . 
267
 1. Sã se determine ariile subgraficelor funcþiilor:
a) f1 : 0,1  R, f1  x   x 2  x; b) f2 : 0,   R, f2  x   sin x;
c) f3 : 1, e   R, f3  x   ln x; d) f4 : 1, 4   R, f4  x   x.
Soluþie y F ig u ra 2
Subgraficele funcþiilor vor fi reprezentate în 2
desenele alãturate (figurile 2-5).
 
a) Avem: aria f1   f1  x  dx 
1
0
1
0
x 2

 x dx  f1
1
 x3 x2  1 1 5 O 1 x
      .
 3 2  3 2 6
 0
y F ig u ra 3
f 2
 1
 
 
b) aria f2   f2  x  dx   sin x dx   cos x   x
0 0 0
O 
2
 1  1  2.
  1 f3  x  dx 1 ln x dx 
e e F ig u ra 4
c) aria  f3  y
f
3
e
e 1 e
  x  ln x dx  x ln x   x  dx  e  x 1e  1. O 1 e x
1 1 1 x
1 F ig u ra 5
 
4 4 4
d) aria f4   f4  x  dx  x dx   x 2 dx  y
1 1 1 f
4
3 4 4
2 2 2 2 14
 x  x x   8  1  . O 1 4 x
3 3 1 3 3
1
 2. Sã se determine aria mulþimii f în cazurile:
a) f : 1, e   R, f  x   x ln x; b) f :  1, 2  R, f  x   x 2  x .
Soluþie
a) Funcþia f este continuã ºi pozitivã pe 1, e  . Rezultã cã mulþi-
e x2  1 e
e2  1
mea  f are arie ºi aria   f   1 x ln x dx   ln x    .
2  2 1 4
 x  x, x   1, 0 
2

b) f  x    x  x 2 , x   0, 1 . Funcþia f este continuã ºi pozitivã pe
 2
 x  x, x  1, 2
intervalul  1, 2 . Rezultã cã mulþimea  f are arie ºi:
268
2
aria  f    f  x  dx  
1 1
0
x 2
 1

 x dx   x  x2 dx  
0
 2
1
x 2

 x dx 
1
 x3 x2  0
 x2 x3   x3 x2  2
11
          .
 3 2   3   3 2 
 1  2 0  1 6
Aria elipsei
x2 y2
Fie elipsa E  caracterizatã de ecuaþia   1  0, repre-
a2 b2
zentatã grafic în figura 6.
y Figura 6
Problema care se pune este:
determinarea ariei suprafeþei deli-
B  0, b 
mitate de elipsa E  folosind inte- Gf1
grala definitã. x
Funcþiile ale cãror grafice A   a, 0  O A  a, 0 
descriu curba E  sunt urmãtoarele:
b 2 Gf2 B  0,  b 
f1, f2 :  a, a   R, f1  x   a  x2 ,
a
b
f2  x    a2  x 2 .
a
Deoarece funcþiile f1, f2 sunt funcþii pare, rezultã cã aria supra-
feþei delimitate de elipsa E  este egalã cu aria E   4 A1, unde A1 este
aria suprafeþei haºurate din figura 6.
ab b a 2
Avem: A1   a 2  x 2 dx   a  x 2 dx.
0 a a 0
Folosind tema de proiect de la pagina 227, se obþine:
a
b 1 x ab
A1    x a 2  x 2  a 2 arcsin   .
a 2 a 0 4
Aºadar, aria E   ab.
Dacã a  b, elipsa E  devine cercul cu centrul în origine ºi raza
R  a  b. Rezultã cã aria C  O, R    R 2 .
Aria suprafeþelor plane cuprinse între douã curbe

Problemã-suport
Se considerã funcþiile f, g :  2, 1  R, f  x   x 2  1, g  x    x  3.
269
a) Sã se ilustreze domeniul plan D mãrginit de curbele reprezen-

tative ale funcþiilor f ºi g ºi de dreptele y
de ecuaþii x  2, x  1.
A  2, 5
b) Sã se calculeze aria acestui
domeniu. Figura 7
Rezolvare
a) Imaginea geometricã a grafi-
cului funcþiei f este arcul de parabolã B 1, 2
AVB inclus în parabola de ecuaþie
y  x 2  1, cu vârful V  0, 1 ºi care V  0, 1
trece prin punctele A  2, 5  ºi
2 O 1 x
B 1,2  , (figura 7). Imaginea geome-
tricã a graficului funcþiei g este segmentul de dreaptã  AB  , reprezentat
în figura 7. Rezultã cã domeniul plan D este regiunea haºuratã.
b) Se observã cã D   g \  f .
Rezultã cã aria  D   aria   g   aria   f   g  x  dx   f  x  dx 
1 1
 2 2
1
 x3 x2 
   g  x   f  x   dx     x  x  2  dx   
1 1
2
  2x  
2 2
 3 2  2
 1 1  8 4  9
     2     4   .
 3 2  3 2  2
Aceastã problemã sugereazã modul general de determinare a ariei
unei suprafeþe plane mãrginite de graficele a douã funcþii continue pe
un interval  a, b .
 TEOREMA 2
Fie f, g :  a, b  R funcþii continue astfel
încât f  x   g  x  ,  x   a, b . Atunci: y
Gg
a) mulþimea
 f ,g   x, y   R 2
a  x  b, f  x   y  g  x    f ,g
cuprinsã între graficele funcþiilor f ºi g ºi a b x
O
dreptele de ecuaþii x  a, x  b (figura 8),
   a g  x   f  x  dx;

b
are arie ºi aria f ,g 
Gf
b) dacã g  x   f  x   0,  x   a, b , atunci
Figura 8
   
aria f,g  aria  g  aria  f  .
270
Probleme rezolvate
 1. Sã se determine aria suprafeþei plane mãrginite de graficele
funcþiilor f,g :  1, 1  R, f  x   2 x , g  x   4  x 2 .
Soluþie y Figura 9
Reprezentãrile geometrice ale graficelor celor 4
douã funcþii sunt redate în figura 9. Astfel:
aria   f ,g    g  x   f  x   dx 
1
 1
1
 x 3 2x 
   4  x  2  dx   4x 
1 22 3
2 x
    . —2
1
 3 ln2  1 3 ln 4 —1 O 1 2 x
 2. Sã se determine aria suprafeþei plane mãrginite de curbele de

ecuaþii y  x 2  3x ºi y  2x  4. y Figura 10
Soluþie 4
Se determinã mai întâi punctele de inter-
secþie ale celor douã curbe rezolvând sistemul
 y  x 2  3x
de ecuaþii  . 1
 y  2x  4
O 4 x
Se obþin soluþiile 1,  2  ºi  4, 4  care
sunt coordonatele punctelor de intersecþie ale —2
A Figura 10
celor douã curbe, figura 10. Asociem acestor
curbe funcþiile f, g : 1,4   R, f  x   x 2  3x, g  x   2x  4 .
Din lectura graficã se observã cã g  x   f  x  ,  x  1, 4  .
  1 g  x   f  x  dx  1   x 2  5x  4  dx 
4 4
Rezultã cã aria f,g 
4
  x 3 5x 2  9
   4x   .
 3 2 
 1 2
 3. Se considerã funcþia f :  0,     R , f  x   log 1 x.

2
a) Sã se reprezinte grafic funcþia f.

b) Sã se determine aria domeniului plan mãrginit de axa Ox, graficul
funcþiei ºi dreptele de ecuaþii x  1, x  2.
Soluþie
a) Funcþia f este strict descrescãtoare pe  0,    , lim f  x   ;
x 0
x 0
lim f  x   — . Intersecþia curbei logaritmice cu axa Ox este punctul

x 
A 1,0  . Curba logaritmicã este redatã în figura 11.
271
b) Considerãm funcþia g : 1, 2  R, y

Figura 11
g  x   0. Rezultã cã aria domeniului plan
cuprins între curbele Gg, Gf ºi dreptele de ecuaþii
x  1, x  2 este:
   1  g  x   f  x  dx 
2 1 2
aria  f ,g  O A x
2 2 1 2
  f  x   dx   log1 x dx 
ln2 1
ln x dx 
1 1
2
1 1  1  1
 
2 2
   x  ln x dx    x ln x  x dx    2 ln 2  x 1 
2 2
ln 2 1 ln 2  1 1 x  ln 2
2 ln 2  1
 .
ln 2
 4. Sã se determine aria suprafeþei plane cuprinse între axa Ox ºi ima-

ginea geometricã a graficului funcþiei f : 0, 3  R, f  x   x 2  3x  2.
Soluþie
Imaginea geometricã a graficului y Figura 12
funcþiei f este redatã în figura 12.
Aria suprafeþei plane haºurate este:
 f  x  dx    0  f  x   dx   f  x  dx 
1 2 3
A  2
0 1 2
   x  3x  2  dx     x  3x  2  dx 
1 2
2 2
0 1
   x  3x  2  dx    
3
2 5 1 5 11 O x
. 1 2 3
2 6 6 6 6
 5. O suprafaþã infinitã
Existã suprafeþe plane nemãrginite care pot fi vopsite cu o
cantitate finitã de vopsea? y Figura 13
Soluþie
Rãspunsul este afirmativ. 1
Într-adevãr, fie funcþia
1
f : R  R, f  x   2 al cãrei
x 1 a O a x
grafic este redat în figura 13.
Axa Ox este asimptotã orizontalã spre  ºi . Pentru a  0, aria
subgraficului funcþiei f pe intervalul  a, a  este:
a 1
A a     a x 2  1 dx  arctg x
a
a
 2 arctg a.
272
Aria suprafeþei nemãrginite limitate de graficul funcþiei ºi axa Ox

este egalã cu:
A  lim A  a   .
a 
Aºadar, aceastã suprafaþã nemãrginitã are arie finitã.
EXERSARE
E1. Sã se calculeze aria mulþimii  f în 1
c) f  x   , g  x   x  1, x  1, 3  .
cazurile: x2
a) f  x   3x  4, x   2, 3  ;
d) f  x   e  x , g  x   e x , x   0, 1 ;
b) f  x   9  x , x   0, 1 ;
2
e) f  x    x  1, g  x   x  1, x 
x   0, 3  ;
1
c) f  x   , x   3, 4  ;
x2  4
  f) f  x   0, g  x   2 sin x, x   0,   ;
d) f  x   cos x, x   0,  ;
 2 g) f  x   arctg x, g  x   0, x 
1
e) f  x   2 , x   2, 0  ;    3,  1 .
x  4x  8
1
f) f  x   2 , x  1, 2 ; E3. Sã se determine aria suprafeþei din
x  8x plan, delimitatã de axa Ox ºi ima-
g) f  x   xe x , x   0, 1 ; ginea geometricã a graficului func-
þiei:
x a) f  x   4  x 2 , x   2, 2  ;
h) f  x   , x   10, 5  .
x2  9 b) f  x   x 2  3, x   1, 1 ;
E2. Sã se determine aria mulþimii  f,g c) f  x   9  x 2 , x   4, 4  ;

în cazurile:
d) f  x   2x  x 2 , x   1, 3  ;
a) f  x   x2, g  x   4x  1, x  1, 3 ;
e) f  x   sin x, x   0, 2   ;
b) f  x   2x  3, g  x   x 2  1, x 
1  x 2 , x   1, 0 
 3
  0,  ;
f) f  x    .
 2 1  x, x   0, 2 
APROFUNDARE
A1. Sã se determine aria mulþimii  f e) f  x   x 2  9 , x   4, 5  ;
pentru:
a) f  x   x 2arctg x, x   0, 3  ; x3
f) f  x   , x   2, 4  .
x 
2
b) f  x   x ln2 x, x   e, e2  ;
2
 6x  5
 
c) f  x   4x  x 2 , x  1, 3  ; A2. Sã se determine aria mulþimii cu-
prinse între curbele:
d) f  x   x  2 , x   1, 4  ;
a) y  x 2 , y  8  x 2 ;
273
b) y  x 2  4x, y  x  4; A9. Se considerã funcþia f :  0,     R,

2 2
c) y  16  x , y  6x; 2  e, x0

f x   1
.
d) y 2  10x, y  5x;  x  1 x , x  0
e) x 2  y 2  4, y  3  x, x  0. Sã se arate cã aria suprafeþei deli-
mitate de graficul funcþiei, axele
A3. Sã se determine aria suprafeþei Oy ºi Ox ºi dreapta x  1 este mai
plane mãrginite de graficul funcþiei micã decât „e“.
 3  cos x
f :  0,   R, f  x   , axa
 4  1  cos x A10. Fie f, g : R  R, f  x   x arctg x ºi
Ox ºi dreptele de ecuaþii x  0,
3
 
g  x   ln 1  x 2 . Sã se calculeze
x . aria suprafeþei cuprinse între grafi-
4 cele funcþiilor f ºi g ºi dreptele
A4. Se considerã funcþiile f : R  R, x  0, x  1.
f  x    x  5 ºi g : R  R, g  x  
2 *
A11. Se considerã funcþia f :  0, 2  R,
1
 . Sã se determine aria supra-
x2 f  x   2x  x2. Sã se determine
feþei cuprinse între graficele celor m  R, astfel încât dreapta de ecu-
douã funcþii ºi dreptele x  1, x  2. aþie y  mx sã împartã subgraficul
funcþiei în douã mulþimi de arii egale.
1
A5. Fie f :  0, 6  R, f  x  2
. (Bacalaureat, 1998)
x  4x  12
Sã se calculeze aria suprafeþei mãr-  a a
ginite de graficul funcþiei, axa Ox A12. Fie funcþia f :   ,   R, f  x  
 2 2
ºi dreptele x  4, x  5.
 a 2  x 2  x, a  R* . Sã se deter-
A6. Se dã funcþia f : R \ 2  R, f  x   mine parametrul „a“ astfel încât
x2  6 x aria subgraficului funcþiei f sã fie

x2
. Sã se determine aria

egalã cu 3 3  2 . 
suprafeþei delimitate de graficul
funcþiei, axa Ox ºi dreptele x  6,
A13. Fie funcþia f : R  R, f  x  
x  0.
x2  1
 , a  R.
A7. Se dã funcþia f : R \ 1  R, f  x   2
x  2x  3
x2  x  2 a) Sã se determine valorile lui „a“
 . Sã se determine aria astfel încât aria subgraficului func-
x 1
suprafeþei mãrginite de graficul þiei f pe intervalul  a, a  1 sã ia
funcþiei, asimptota oblicã ºi drep- valoare maximã, respectiv valoare
tele x  2, x  3. minimã.
S(a)
b) Sã se calculeze lim , unde
A8. Interiorul elipsei x 2  4y 2  4  0 a  ln a
este despãrþit de hiperbola de ecu- S  a  reprezintã aria suprafeþei
aþie x 2  4y2  2  0 în trei regi- cuprinse între graficul funcþiei ºi
uni. Sã se afle aria fiecãrei regiuni. asimptota acestuia pe intervalul
 1, a  .
274
A14. Fie funcþiile f, g :  2,     R, a) Sã se calculeze aria A  b  a supra-
  ºi
feþei plane delimitate de graficele
x 1 x2  1 celor douã funcþii pe intervalul
f x 
2
x 1
 2, b , b  2.
b) Sã se calculeze lim A  b  .
x  x2  x  5
3 b 
g x  .
 x  1 2
2 Volumul corpurilor de rotaţie

Din studiul geometriei în spaþiu sunt cunoscute o serie de corpuri
geometrice pentru care se ºtiu formulele de calcul ale volumului:
prisma, piramida, trunchiul de piramidã, cilindrul, conul, trunchiul de
con ºi sfera.
În acest paragraf se va indica o cale de a determina volumul acelor
corpuri obþinute prin rotirea subgraficului unei funcþii continue ºi
pozitive în jurul axei Ox folosind calculul integral, care pentru funcþii
corespunzãtor alese sã conducã la formulele deja cunoscute pentru
corpurile geometrice enumerate mai sus.
Fie f :  a, b  0,    , o funcþie continuã.
v DEFINIÞIE
• Se numeºte corp de rotaþie determinat de funcþia f, corpul obþinut
prin rotirea subgraficului acesteia în jurul axei Ox, figura 1.
Corpul de rotaþie determinat de funcþia f se noteazã Cf ºi
Cf 
y
 x, y, z   R 3
y 2  z2  f  x  , a  x  b . 
y
y
a a
O b x O b x
-r
z z
Figura
Fig. 1 1 Figura
Fig. 2 2
Cel mai simplu corp de rotaþie se obþine prin rotirea subgraficului

funcþiei constante pozitive, f  x   r, x   a, b , în jurul axei Ox, figura 2.
Acest corp reprezintã un cilindru cu raza bazei egalã cu r ºi
generatoarea (înãlþimea) egalã cu b  a.
275
Se noteazã Cr   x, y, z   R 3

y 2  z 2  r, a  x  b .
Se ºtie cã volumul cilindrului Cr este: Vol  Cr     r 2  b  a  .

Fie funcþia pozitivã f :  a, b  R ºi    a  x0  x1  ...  xn1  xn  b
o diviziune a intervalului  a, b , astfel încât f este constantã pe fiecare
interval  x i 1, x i  , f  x   c i ,  x   x i 1, x i  , i  1, 2, ..., n .
Se spune cã funcþia f este constantã pe porþiuni.
v DEFINIÞIE
• Se numeºte mulþime cilindricã elementarã, orice mulþime care se
obþine prin rotirea subgraficului unei funcþii constante pe porþiuni în
jurul axei Ox, figura 3.
y
Figura 3
O xn=b x
z a
x1
xi-1 xi
Volumul acestei mulþimi elementare este dat de formula:

n
Vol  Cf    c i  x i  x i 1 .
2
i 1
Cu ajutorul mulþimilor cilindrice elementare se va defini volumul
unui corp de rotaþie determinat de o funcþie pozitivã.
v DEFINIÞIE
• Fie f :  a, b   R  ºi Cf corpul de rotaþie determinat de funcþia f.
Corpul Cf are volum dacã existã douã ºiruri  G n  ºi  H n  de
mulþimi cilindrice elementare, asociate funcþiilor constante pe porþiuni
g n , h n :  a, b  R, astfel încât:
a) G n  Cf  Hn ,  n  N;
b) lim vol  Gn   lim vol  H n   .
n  n 
def
În acest caz, volumul corpului Cf este: vol  Cf   .
Cu aceste elemente pregãtitoare, vom descrie o metodã oferitã de
calculul integral pentru determinarea volumului unui corp de rotaþie.
276
 TEOREMA 3
Fie f :  a, b  R  o funcþie continuã ºi Cf corpul de rotaþie deter-
minat de funcþia f. Atunci:
a) corpul Cf are volum;
b
b) vol  Cf    f 2  x  dx.
a
Demonstraþie

Fie   n  ,  n  a  x 0n   x1 n   ...  x kn 1  x kn   b
n n
 un ºir de divi-
ziuni ale intervalului  a, b , cu lim  n  0. Notãm m i  , respectiv Mi 

n n
n 
marginea inferioarã, respectiv marginea superioarã a funcþiei f pe
 n  n  n  n
intervalul xi 1, xi  , i  1, k n . Atunci existã ui  , vi    x i 1, x i  , astfel
n n
   
     m , f  v    M , i  1, k .
încât f ui
n
i
n
i
n
i
n
n
Pentru fiecare n  N se definesc funcþiile constante pe porþiuni:
gn x   
 i i  
m n   f un  , x  x n , x n  , 1  i  k
i 1 i  n
;

 
 f x i n  , x  x i n  , 0  i  k n

 i
hn  x   
i   i 
M  n   f v  n  , x  x n  , x  n  , 1  i  k
i 1 n
.

 
 f x i n  , x  x i n  , 0  i  k n

Corpurile de rotaþie Gn ºi Hn generate de funcþiile g n , respectiv
hn sunt mulþimi cilindrice elementare cu proprietãþile:
(1) G n  Cf  H n , n  N;
   x   x      f ,u  ;
k
(2) vol  G n    fi ui 
n 2 n n n 2 n
i i 1 n i
i 1
 v    x   x      f , v  .
kn
vol  H n    fi
2 n n n n
2
i i i 1 n i
i 1
Funcþia f fiind continuã, rezultã cã ºi funcþia f 2 este continuã,
deci este integrabilã pe intervalul  a, b ºi prin urmare:
 f 2  x  dx  lim  n f 2 ,ui 
b
a n 
n
   lim vol G
n 
n 
n 

lim  n f 2 , v i 
n

 lim vol  H n  . (3)
n 
Din relaþiile (1)-(3) ºi definiþia corpurilor care au volum, rezultã cã
b
Cf are volum ºi vol  Cf    f 2  x  dx. 
a
277
 1. Sã se calculeze volumul corpului de rotaþie determinat de funcþia:
a) f : 2, 4   R, f  x   2x  3; b) f : 0, 3  R, f  x   2x  1  x  1 .
Soluþie y
a) Corpul de rotaþie Cf determi- 5
nat de funcþia f este un trunchi de con
(figura 4). Volumul acestui trunchi de
con se calculeazã astfel:
4
vol  Cf    f 2 (x)dx  
2
4
2
 4x 2  12x  1
2
O 4 x
 x3 x2  4 62
 9  dx    4 12  9x   .
 3 2  3 z
  2
3x, x  0, 1
b) f  x    , iar
 x  2, x  1, 3 Figura 4
3
vol  Cf    f 2 (x)dx  
0   3x  dx    x  2 dx   1073 .
0
1 2 3
1
2
 2. Sã se calculeze volumul corpului de rotaþie obþinut prin rotirea

în jurul axei Ox a mulþimii mãrginite de parabola y 2  2px pentru
x  0, a  (paraboloidul de rotaþie — figura 5).
Soluþie y Figura 5
Funcþia care determinã corpul de
rotaþie este f : 0, a   R, f  x   2px.
Rezultã cã: O
a
a x
a x2
vol  Cf    2px dx    2p  pa .2
z
0 2 0
 3. Sã se determine volumul corpului obþinut prin rotirea în jurul

axei Ox a semicercului superior cu centrul în origine ºi razã r (corp
sferic — figura 6). y Figura 6
Soluþie
Semicercul din enunþ este caracterizat de
ecuaþia x 2  y 2  r 2 , y  0.
Funcþia asociatã este: —r r
O x
f  x   r 2  x 2 , x   r, r  .
 x3  r
vol  Cf   
r
r
r 2

 x2 dx     r2 x 
 
3  r

4r3
3
. z

278
 TEMĂ DE STUDIU
1. Se considerã funcþia f :  a, b   R  , f  x   x 2  a 2 ºi C f corpul de rotaþie
determinat de f, numit hiperboloid de rotaþie. Sã se arate cã volumul
hiperboloidului de rotaþie este egal cu vol  C f  
 3
3
b  2a 3  3a 2 b .  
2. Sã se arate cã volumul corpului generat prin rotirea elipsei de ecuaþie
x2 y2
2
  1  0, a, b  0 (numit elipsoid de rotaþie) în jurul axei Ox este
a b2
4 ab2
egal cu vol  C f   .
3
3. Folosind calculul integral sã se deducã formula de calcul a volumului conului
circular drept ºi a trunchiului de con circular drept.
 4. Sã se calculeze volumul corpului obþinut prin rotirea în jurul

axei Ox a suprafeþei plane delimitate de arcele de parabolã y  4 
 x 2 ºi y  2x  x 2 , cu y  0 ºi axa Ox. y
Soluþie
4
Suprafaþa planã din enunþ este redatã în
figura 7. Volumul corpului de rotaþie Cf generat
prin rotirea acestei suprafeþe este egal cu:
V  Cf   
2
2
 4  x  dx   2x  x  dx 
2 2 2
0
2 2
—2 1 2 x
 
2
2
16  8x 2  x  dx    4x  4x  x  dx 
4 2
0
2 3 4
Figura 7
2 2
 8x 3 x 5   4x 3 x5  496
  16x       x4    .
 3 5   3 5  15
 2  0
EXERSARE
E1. Sã se calculeze volumele corpurilor f) f :  2, 3   R, f  x   x  1 ;
de rotaþie determinate de funcþiile:
a) f :  0, 2  R, f  x   4x  x 2 ; g) f :  0, 3   R, f  x   3 x;
b) f :  0,    R, f  x   sin x; h) f :  a, a  1  R,
  
c) f :   ,   R, f  x   cos x; f  x  x2  x  a  ;
 2 2
d) f :  1, 2  R, f  x   x 2  1; i) f : 1, 3   R,
e) f : 1, 2  R, f  x  
x 1  x  2  4  x 
x 1
; f  x  .
x
279
E2. Sã se calculeze volumul corpului 1

obþinut prin rotirea în jurul axei c) f  x   , x   3, 5 ;
Ox a curbei definite prin: x2  1
1
a) f  x   , x   3, 3  ; earctg x
2
x 9 d) f  x   , x   0, 1 .
x 1  x2
b) f  x   , x   0, 1 ;
2
x 1
APROFUNDARE
A1. Sã se calculeze volumul corpului A5. Sã se calculeze volumul corpului
de rotaþie determinat de funcþia: obþinut prin rotirea poligonului
 1 ABCD în jurul axei Ox, dacã A 1, 0 ,
a) f :  0,   R, f  x   arcsin x;
 2 B  2, 3  , C  4, 6  , D 10, 0  .
 1
b) f :  0,   R, f  x   xe x ;
 2 A6. Fie funcþiile f, g :  0, 1  R, f  x  
c) f : 1, e  R, f  x   x ln x;
 arccos x, g  x   x  x 2 .
d) f : 1, 4  R, f  x   3x  1  x  3 .
Sã se determine volumul corpului
de rotaþie generat prin rotirea în
 1 1 jurul axei Ox a mulþimii delimitate
A2. Fie f :   ,   R, f  x   1  x2  de graficele celor douã funcþii.
 2 2
 x. Sã se determine volumul cor-
A7. Se considerã curbele de ecuaþii:
pului de rotaþie determinat de func-
þia f. y   x 2  3x  4, y  3x  x 2 , unde
y  0.
A3. Se considerã funcþia a) Sã se reprezinte grafic aceste
x2 curbe pe acelaºi sistem de axe de
f : 1, e   R, f  x    ln 4 x. coordonate.
2
b) Sã se calculeze aria suprafeþei
Sã se determine volumul corpului
plane mãrginite de aceste curbe ºi
de rotaþie determinat de funcþia f.
axa Ox.
c) Sã se calculeze volumul corpului
A4. Sã se determine volumul corpului
de rotaþie obþinut rotind în jurul
obþinut prin rotirea în jurul axei
axei Ox suprafaþa planã cuprinsã
Ox a curbei de ecuaþie:  x  4  y 2  între cele douã curbe ºi axa Ox.
 x  x  3  , x   0, 3  .
Calculul unor limite de şiruri

3 folosind integrala definit‘
În clasa a XI-a s-au studiat diferite metode de determinare a
limitei unui ºir de numere reale.
Pentru anumite ºiruri de numere reale calculul limitei se dovedeºte
uneori destul de laborios, antrenând o arie largã de noþiuni ºi tehnici
de lucru.
280
 Exemplu
 1 1 1 
Sã se determine lim    ...  .
n   n  1 n  2 n n
Soluþia 1 (folosind elemente de analizã matematicã de clasa a XI-a):
1 1 1
Considerãm ºirul  a n  , a n    ...  .
n 1 n  2 nn
• Studiul convergenþei ºirului  a n  .
1
a) ªirul  a n  este ºir de termeni pozitivi ºi 0  a n  n   1,  n  N* . Rezultã cã
n 1
ºirul  a n  este ºir mãrginit.
1 1 1 1
b) Deoarece a n 1  a n      0,  n  N*, rezultã
2n  1 2n  2 n  1 2  n  1 2n  1
cã  a n  este ºir strict crescãtor. În concluzie ºirul  a n  este ºir convergent.
• Determinarea limitei ºirului  a n 
Pentru determinarea limitei ºirului  a n  se va folosi ºirul:
1 1 1 1
 xn , xn     ...   ln n, n  N* .
1 2 3 n
1
Pentru studiul convergenþei ºirului  x n  se foloseºte inegalitatea  ln  k  1 
k 1
1
 ln k  , k  N*, (1), obþinutã prin aplicarea teoremei lui Lagrange funcþiei
k
f :  k, k  1  R, f  x   ln x (temã).
1 (1)
Avem x n 1  x n   ln  n  1  ln n  0,  n  N* .
n 1
Rezultã cã ºirul  x n  este monoton descrescãtor, deci este mãrginit superior de
termenul x1  1.
1 1 1
Însumând relaþiile (1) pentru k  1, n se obþine:   ...   ln  n  1 
2 3 n 1
1 1
1  ...  , inegalitãþi din care se obþine x n  ln  n  1  ln n  0,  n  N* .
2 n
Rezultã cã ºirul  x n  este monoton ºi mãrginit, deci este ºir convergent.
Legãtura între ºirurile  a n  ºi  x n  este datã de relaþia a n  x 2n  x n  ln 2.
Trecând la limitã în aceastã relaþie se obþine cã lim a n  ln 2.
n 
Soluþia 2 (folosind elemente de calcul integral):
Termenul general al ºirului  a n  se poate scrie sub forma:
n
1 1 n 1 1 n k 1
an   nk n
   f  , (2) unde f : 0, 1  R, f  x  
k n  n  1  x
.
k 1 k 1 1  k 1
n
Se observã cã relaþia (2) reprezintã suma Riemann asociatã funcþiei f pe intervalul
0, 1, diviziunii  n   0, , , ..., , ...,  ºi sistemului de puncte intermediare

1 2 k n
 n n n n
1 2 k n
n   , , ..., , ...,  .
n n n n
281
Funcþia f este continuã pe intervalul 0, 1 , deci este funcþie integrabilã pe 0, 1 ºi
1 n k 1 1 1
f    0 f  x  dx   0 x  1 dx  ln  x  1
1
astfel lim  ln 2.
n  n k 1  n  0
Aºadar, ºirul  a n  este convergent ºi lim a n  ln 2.

n 
 COMENTARIU
Soluþia 2 aratã cã pentru anumite ºiruri de numere reale al cãror
termen general se scrie ca o sumã Riemann ataºatã unei funcþii
integrabile pe un interval  a, b , calculul limitei se poate face folosind
integrala definitã a acesteia.
În acest sens, reþinem urmãtorul rezultat general:
 TEOREMA 4
1. Dacã f :  a, b  R este o funcþie integrabilã pe 0, 1 ºi
1 n k
 f   , atunci nlim
1
an 
n k 1  n  
an   0 f  x  dx.
2. Dacã f :  a, b  R este funcþie integrabilã pe  a, b ºi
ba n  k b  a 
  f a 
b
an 
n k 1  n
, atunci lim a n 
 n 
 a f  x  dx.
3. Dacã f :  a, b  R este o funcþie integrabilã pe  a, b ºi

a n   n f,   ,
n
 unde  n  este un ºir de diviziuni ale
a, b,  n  0 ºi   un sistem de puncte

n
intervalului cu
intermediare corespunzãtor diviziunii  n , atunci:
b
lim a n 
n 
 a f  x  dx.
Probleme rezolvate
 1. Sã se calculeze limitele de ºiruri:
1  n
1 2 n
1p  2p  ...  n p
a) lim , p  N; b) lim 2 e  2e  ...  ne  .
 n n
n  n p 1 n  n  
 
Soluþie
1p  2p  ...  n p
a) Fie ºirul  a n  , a n  , p  N.
n p 1
Termenul general a n se scrie sub forma:
282
1  1   2  n  1
p p p n p
k 1 n k
an        ...           f  , unde
n  n   n   n   n k 1  n  n k 1  n 
f : 0, 1  R, f  x   x p este o funcþie integra-
 TEMĂ
bilã pe 0, 1 . Conform teoremei anterioare, Sã se arate cã lim a n 
n 
rezultã cã:
1
1  folosind lema lui
1 x p 1 1 1 p 1
lim a n   f  x  dx   x dx  p
 .
n  0 0 p 1 p 1 Stolz-Cesaro.
0
1  1 2 n 
b) Fie ºirul  bn  , bn   en  2e n  ...  ne n .
n2  

1 1 n  1 n k
1 2 n k
2 1 n k
Atunci bn   e n  e n  ...  e n      e n   f  , unde
n n n n  n k 1  n  n k 1  n 
 
f : 0, 1  R, f  x   xe x . Deoarece f este funcþie continuã pe 0, 1 , deci
integrabilã pe 0, 1 , aplicând teorema 4 rezultã cã lim bn 
1
n 
 0 f  x  dx 
 0 x e  dx  xe
1 1  x 1 1 x 1
  0 xe
x
dx  x
 e dx  e x  x  1  1.
0 0 0
 2. Fie f : 0, 1  R o funcþie integrabilã pe 0, 1 ºi ºirul  a n  , a n 

1 n  2k  1 
 f
n k 1  2n 
, n  N .
*
1
a) Sã se arate cã lim a n 
n 
 0 f  x  dx.
 1 1 1 
b) Sã se calculeze lim    ...  .
n   2n  1 2n  3 4n  1 
Soluþie
 1 2 k 1 k n
a) Considerãm diviziunea  n   0, , , ..., , , ...,  , ºi
 n n n n n
sistemul de puncte intermediare    1, 2 , ..., k , ..., n  , n  N , unde
*
2k  1  k  1 k 
k   ,  , k  1, n (mijlocul intervalului).
2n  n n
1 n
Rezultã cã a n   f  k    n  f,   .
n k 1
Deoarece f este funcþie integrabilã pe intervalul 0, 1 se obþine cã
1
lim a n 
n 
 0 f  x  dx, ceea ce trebuia demonstrat.
283
n
1 1 1 1
b) Considerãm a n    ...    
2n  1 2n  3 4n  1 k 1 2n   2k  1
1 n 1 1 1 n  2k  1  1
    f
2n k 1 1  2k  1 2 n k 1  2n 
, unde f : 0, 1  R, f  x  
1 x
2n
este funcþie integrabilã pe intervalul 0, 1 .
Aplicând punctul a) se obþine cã:
 1 1 1  1 1 1 1 1 1
lim    ...     f  x  dx   dx  
n   2n  1 2n  3 4n  1  2 0 2 1 x
0 2
 ln  x  1
1
0
 ln 2.
 3. Fie f : 0, 1  1,    o funcþie continuã pe 0, 1 ºi ºirul  a n  ,

1 2 n
a n  n f    f    ...  f  , n  N* .
n n n
 0 ln f  x  dx
1
a) Sã se arate cã lim a n  e .
n 
 1  2  n
b) Sã se calculeze lim n 1   1   ... 1  .
n   n  n  n
Soluþie
a) Termenul general al ºirului  a n  se scrie sub forma:
1 2 n 1 1 2  n  1 n k
ln n f   f  ...f  
n n n n 
ln f    ln f    ... ln f   
n n  n 
 ln f  n 
an  e e e n k 1
.
Considerãm funcþia g : 0, 1  R, NE REAMINTIM!
g  x   ln f  x  , care este funcþie integra- x  a log a x , x  0, a  0, a  1
bilã pe intervalul 0, 1 .
1 n
k
lim  g  n   0 g  x  dx
1
 0 ln f  x  dx
1
Rezultã cã lim a n  e e e
n  n k 1
.
n 
b) Se aplicã punctul a) pentru funcþia f : 0, 1  R, f  x   1  x ºi
se obþine limita:
x 4
x ln x 1
1 1
 ln x 1 dx
1
 1  2   n   dx ln 4
lim n 1  1   ...1    e 0 e 0 0 x 1 e e  .
n   n  n   n  e
284
EXERSARE
E1. Sã se calculeze limitele ºirurilor n n
n
e2  ...  e n
e
 a n  folosind integrala definitã, e) a n 
n
;
dacã: 1 1
1 2 n f) a n    ... 
a) a n  2
 2
 ...  2
; 2
n 1 n  22
2
n n n
1
1  1  
 n 
4 4 4 ;
 2
b) an        ...     ; n  n2
2
n  n   n  n   1 1
g) an    ... 
1  2  3  ...  n 2
4n  1 4n  22
2
c) a n  ;
n n 1
 .
n n 4n  n2
2
d) a n  2 2
 2  ... 
n 1 n  22
n
 2 ;
n  n2
APROFUNDARE
A1. Folosind integrala definitã, sã se 32 n2 
calculeze limitele ºirurilor  a n  ,   ... 
;
9n2  9 8n2 
dacã:
n 1 n2
 1 1 c) a n  2  2  ... 
a) a n  n  2   ...  n 1 2
n  22
 1  3n2 22  3n2
nn
1   2 ;
 2 ; n  n2
n  3n2 
1   2007 
1 1 1 d) a n   ln  1  n  
b) an    ...  ; n   
n  n  1 n  n  2 2n2
 2008   n 
1  1 2 n   ln  1    ...  ln  1   .
c) a n     ...  ;  n   n 
n n  1 n 2n 2n 
1  1 2 n  A3. Folosind integrala definitã, sã se
d) a n     ...  .
n2  n e n 2
e
n 
en 
calculeze:
n
2k  1
a) lim  ;
A2. Sã se calculeze limitele ºirurilor n  k 1 n  2k  12  4n2
 a n  folosind integrala definitã, n
1
ºtiind cã: b) lim 4n  ;
4n   2k  1
n  2 2
n n k 1
a) a n    ... 
1  4n2 22  4n2  1 1 1 
c) lim    ...  ;
n n  3n  2 3n  5 6n  1 
 ;
n2  4n2  1 1 1
d) lim     ... 
n  n  1 n  3 n 7
1  12 22
b) a n     1 
n  9n  1 9n2  4
2
 .
2 
n n  n 1
285
A4. Sã se arate cã: A6. Se considerã funcþia f : R  R, cu

1
a) lim 2  proprietatea cã f  n  1   n, n  1 ,
n  n
 n  N.

  n   
2 Sã se calculeze:
2 2 2 2 2 2
n n 1  2 ... n  n  2e2 .
 1 1
a) lim    ... 
b) lim
1
 n   n  f 1 n  f  2
n  n
1 
 n 1  n   2  n ...   n  n  e.   ;
n  f  n  
A5. Sã se verifice egalitãþile:  1 2

b) lim   
1  2 n  n  1  f 1 2n  4  f  2
a) lim  cos  cos  ... 
n  n  n n 
n
n  ...  .
 cos   0; 2n  f  n  
2
n 
1 n k 2 A7. Sã se calculeze limita ºirului  a n  ,
b) lim  sin n   ;
n  n k 1
dacã:
1 n
  ln 4 k2 1 1 1
c) lim 2  k  arctg 2  ; a) an  2
 2
 ...  ;
n n k 1 n 8 1 2 n2
n n n
k 2 3 n 1
1 n k k
d) lim  e n sin 2n cos 2n 
n  n k 1 b) an 
1

1

n  1  sin  n  2  sin 
e 2
 1  sin1  cos1 ;
4 ... 
1
.

1 n k 3 3 2n  sin
e) lim  tg 2 3n    1.
n  n k 1
n
TESTE DE EVALUARE
Testul 1 (pe douã grupe)

1. Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinse între curbele:
1
Grupa 1: y  x 3 , y  4x; Grupa 2: y  2x 3 , y  x.
2
(3 puncte)
2. Sã se calculeze volumul corpului de rotaþie generat de rotirea graficului

funcþiei f :  0,    R, în jurul axei Ox:
Grupa 1: f  x   sin2 x; Grupa 2: f  x   2 sin2 x.
(3 puncte)
286
3. Sã se calculeze limitele:

n  1  n  2  ...  2n
Grupa 1: lim ;
n n n
 1 1 1 
Grupa 2: lim    ...  .
n  n  1 n  3 3n  1 
(3 puncte)
Testul 2
1. Se considerã funcþia f :  0,     R, f  x   2x  ax ln x. Sã se determine

a  R ºtiind cã aria suprafeþei mãrginite de graficul funcþiei f, axa Ox ºi
3e2  5
dreptele x  1, x  e este egalã cu .
4
(3 puncte)
2. Sã se determine volumul corpului de rotaþie C f determinat de funcþia

x  arctg x
f :  0, 1  R, f  x   .
1  x2
(3 puncte)
 0 ln 1  x  dx ºi limita ºirului  a n  ,
1 2
3. Sã se calculeze integrala
 n 1 
an 
1
n

 k 1
2

  ln k  n  2  n  1 ln n  , n  N .
2

*
(3 puncte)
Testul 3
1. Se considerã curbele de ecuaþii y  x 2  mx ºi y  x  m, m  R.

a) Sã se determine aria A  m  a suprafeþei plane cuprinse între cele douã
curbe.
b) Sã se determine m  R astfel încât A  m   36.
(4 puncte)
2. Se considerã n  N* ºi funcþia f :  1, 1  R, f  x   cos  n arccos x  .

Sã se determine:
a) volumul corpului de rotaþie C f ;
2
b) n  N* pentru care vol  C f   .
3
(3 puncte)
 1 1 1  ln  k  1
3. Fie k  N* . Sã se arate cã lim    ...   .
n   n  k n  2k n  nk  k
(2 puncte)
287
Teme de sintez‘
TEME DE SINTEZÃ
TEMA 1
— Mulþimi de numere: R, C —
SETUL 1 DE PROBLEME (MULÞIMEA R ) Noþiuni de recapitulat
— forme de scriere;
1. Se dau numerele reale: — parte întreagã;
1
 3 — parte fracþionarã;
x  3   0, 8  3   0, 0  3  ºi
 5 — relaþia de ordine pe R;
2 — operaþii;
 7   4  2
y    0,125  0, 25   1  . — puteri ºi radicali;
2 3 — logaritmi;
a) Sã se determine media aritmeticã, media geo- — intervale;
metricã ºi media armonicã a numerelor x, y. — mulþimi mãrginite;
b) Sã se calculeze  x  y  ,  y  x ºi — vecinãtãþi;
— elemente de logicã mate-
log 33  xy  .
2
maticã;
4 — tipuri de raþionamente.
97n  2
2. Se dã numãrul real x  , n  Z*.
2n  1
a) Pentru n  1 sã se calculeze produsul primelor 3 zecimale ale lui x.
b) Sã se determine mulþimea A  n  N x  N .
3. Sã se determine m  R astfel încât sã existe:

a) m  m  2  x 2   2  m  x  1 pentru oricare x  R;
m2  4
b) log 2 .
m3
4. Sã se raþionalizeze expresiile:

1 1 1
a) ; b) 5 ; c) .
5 3 4 5 2 3
5. Sã se demonstreze cã:

1 1 1 n 1
a)   ...  1 ,  n  N* ;
1 22 1 2 33 2 n n  1   n  1 n n 1
1 1 1 1
b)    ...   n,  n  N* .
1 2 3 n
6. Se dau intervalele de numere reale   

I  , x 2 , J  x 2  1,    ºi
K  1  x, 3  .
Sã se determine x  R pentru care:
a) K este interval simetric;
288
Teme de sintez‘
b) K este interval centrat în a  1;

c) J este vecinãtate a punctului a  3;
d) K  I  J.
7. Sã se aducã la forma cea mai simplã expresiile:

2  1
a) log 0,32  2   log 1 ;
5  32
128
 
b) log 2 ln e 4  log 8 384  log 8 3 
1
3
4
93 243 .
x 1 
8. Fie mulþimea A  a, b    x   b,    , b  a  .
x  a 
a) Sã se arate cã A 1, 2  este mulþime mãrginitã ºi sã se afle inf A, sup A.
b) Sã se arate cã A 1, 1 este nemãrginitã superior ºi sã se determine
mulþimea minoranþilor.
x 1
9. Se considerã funcþia f : R  R, f  x   2
. Sã se determine Im f.
x  x 1
10. Sã se determine mulþimea de adevãr a predicatelor:

  
a) p  x  : „ x 2  3x  1 x 2  3x  3  5, x  N“;
b) p  x, y  : „  2x  y  2  2   4x  y  5  7  0, x, y  Q“.
SETUL 2 DE PROBLEME (MULÞIMEA C ) Noþiuni de recapitulat
1. Sã se determine x, y  R pentru care — forma algebricã;

— forma trigonometricã;
are loc egalitatea:
— operaþii cu numere complexe;
 x 1   y 1 
a)   3yi     4xi   — numere complexe conjugate;
 2   3  — modulul unui numãr complex;
 2  y  x   i; — rezolvarea în C a ecuaþiei de
3  xi xy gradul 2 cu coeficienþi în R;
b)   1;
 3  2i   3  2i  — aplicaþie în geometrie.
c)  x  2y  i   y  i    y  x  i   3  4i  .
2. Sã se calculeze opusul, inversul, conjugatul ºi modulul numãrului complex

1  i   3i .
z
1 i
3. Sã se determine numãrul complex z în cazurile:

2  4i
a) z 2  ; b) 2z  z  z  4  2i; c) i z  z  1  1  i.
2i
289
Teme de sintez‘
1
4. Fie S suma valorilor distincte pe care le ia an  xn  , dacã
xn
x 2  x  1  0, n  N* . Atunci:
a) S  4; b) S  3; c) S  5; d) S  8; e) S  12.
 2z  3 
5. Fie A   x  C z  z  2,  1 . Dacã S   z, atunci:
 z  3i  z A
4 2i
a) S  1  2i; b) S  3; c) S  1  2i; d) S    .
5 5
i  i2  i3  ...  i2007
6. Valoarea expresiei E  este:
i  i2  i3  ...  i2009
a)  i; b) 2007; c) 0; d) d  1.
7. a) Se considerã ecuaþia x 2  4x  5  0 cu soluþiile x1, x 2 . Sã se calculeze

x12  3 x2  3
x12  x 2 3 3 4 4
2 , x1  x 2 , x1  x 2 , . 
x12  1 x 2
2 1
b) Sã se formeze ecuaþia de gradul 2 cu coeficienþi reali care are o soluþie
1  3i
datã de z1  .
2i
Se considerã ecuaþia bipãtratã x 4  2mx 2   m  1  0, m  R. Sã se deter-

2
8.
mine m astfel încât ecuaþia sã aibã:
a) toate soluþiile în C \ R;
b) douã soluþii reale.
9. Se dau numerele complexe z1  1  i 3 ºi z 2  1  i.

a) Sã se scrie sub formã trigonometricã z1 ºi z2 .
15
z 
b) Sã se calculeze  z1z 2 
10
, 1 ºi rãdãcinile de ordinul 4 ale numãrului z1.
 z2 
10. Se considerã punctele A, B, C cu afixele z A  6  5i, z B  7  3i, z C  2  4i.

a) Sã se calculeze perimetrul triunghiului ABC.
b) Sã se determine distanþa dintre centrul de greutate al triunghiului ºi
centrul cercului circumscris acestuia.
c) Sã se determine punctul D  4  bi  ºtiind cã este coliniar cu punctele A ºi B.
290
Teme de sintez‘
TEMA 2
— Funcþii. Proprietãþi —
SETUL 1 DE PROBLEME Noþiuni de recapitulat

1. Fie funcþia f : R  R, f  x   ax2  bx  2, a, b  R.
— monotonie;
a) Pentru a  0, sã se dea exemplu de o
— mãrginire;
funcþie f care sã fie strict crescãtoare pe R ºi — paritate-imparitate;
de alta care sã fie strict descrescãtoare pe R. — convexitate-concavitate;
b) Dacã b  0, sã se precizeze paritatea (impa- — periodicitate;
ritatea) funcþiei obþinute. — injectivitate;
c) Dacã a  1, b  3, sã se arate cã funcþia f — surjectivitate;
este mãrginitã inferior ºi sã se precizeze dacã — bijectivitate;
este funcþie convexã sau concavã pe R. — inversabilitate;
— continuitate;
— derivabilitate;
 x  m, x  1
2. Se dã funcþia f : R  R, f  x    2 . — primitivabilitate;
  x  2x, x  1 — integrabilitate.
a) Pentru m  0 sã se arate cã funcþia f este
inversabilã ºi sã se determine f 1.
b) Sã se rezolve ecuaþia 4  f  x   f 1  x    7  7x.
c) Sã se arate cã funcþia f 1 este strict crescãtoare pe R.
3. Sã se studieze injectivitatea ºi surjectivitatea funcþiei:

a) f : C  C, f  z   2z  5z;
 
b) f : C  C, f  z   2f z  2z  3z,  z  C;
3x  1
c) f : R \  2  R \ 3 , f  x   .
x2
4. Fie funcþia f : R  R, f  x   3x  4. Sã se determine funcþia g : R  R cu

proprietatea cã f  g  f 1   x   23 x  1.
5. Sã se studieze periodicitatea funcþiei:
n n
a) f : Z  R, f  n        ;
2 3
b) f : R  R, f  x   2 sin 3x.
6. Sã se arate cã:

a) funcþia f : M 2  R   M 2  R  , f  X   X2 nu este surjectivã;
b) funcþia f : S n  S n , f  x   x 1, unde   S n este funcþie inversabilã ºi
sã se calculeze f 1;
c) funcþia f : Z n  Z n , f  x   x2  x  1 nu este bijectivã pentru n  2, 3, 4, 5 .
291
Teme de sintez‘
7. Câte funcþii f : 1, 2, 3, 4  1, 2, 3, 4 injective, verificã egalitatea:

a) f 1  f  2   4; b) f 1  f  2   3 ?
SETUL 2 DE PROBLEME
 9ax  4  3 ax 1  12, x  1
1. Fie funcþia f : R  R, f  x    .
2
 15x  ax  a, x  1
a) Sã se arate cã pentru a  1 funcþia este continuã.
b) Sã se studieze continuitatea funcþiei f discutând dupã a  R.
 px, x   0, 1

2. Se considerã funcþia f :  0, 2  R, f  x    m, x  1 .
 3
 x  q, x  1, 2
Fie A   p, m, q   R 3

f derivabilã pe  0, 2  , S 
  p  m  q .
 p, m, q  A
Atunci: a) S  7; b) S  1; c) S  0; d) S  10; e) S  8.
(Admitere, ASE, Bucureºti, 1998)
x  x 
3. Se considerã funcþia f : R  R, f  x    1   x  a     b   3, a, b  R.
  2  
Dacã A   a, b  R 2
f este periodicã cu perioada 2 ºi continuã în x  1  ºi
S   a  b , atunci:
 a, b  A
a) S  2; b) S  1; c) S  0; d) S  3; e) S  4.
(Admitere, Economie generalã, Bucureºti, 2002)
 x  1  a, x  2

4. Se considerã funcþia f : R  R, f  x    b  x 2  9  2, x   2, 4  .

 x  5  bx  4, x  4
a) Sã se determine parametrii a, b  R ºtiind cã funcþia admite primitive pe R.
b) Sã se determine primitivele funcþiei f pe intervalul 1, 4  .
c) Sã se arate cã pentru orice a, b  R, f este integrabilã pe intervalul
 1, 5 .
3 6
d) Sã se determine a, b  R astfel încât  1 f  x  dx  14 ºi  4 f  x  dx  39.
5. Se considerã funcþia polinomialã f : R  R, f  x   x 5  ax 3  85x  2.

a) Sã se determine a  R ºtiind cã f   3   0.
b) Pentru a  30, sã se precizeze intervalele de monotonie ºi convexitate-
concavitate ale funcþiei f.
292
Teme de sintez‘
6. a) Sã se demonstreze cã suma a douã funcþii convexe f, g : I  R (I interval

deschis) este funcþie convexã.
b) Sã se arate cã urmãtoarele funcþii sunt convexe:
f : R  R, f  x   ax 4  bx 2  cx  d, a, b, c, d  R ºi a, b  0;
h :  0,     R, h  x   4x 4  3x 2  5x  7  log 1 x.
5
(Bacalaureat, 1999)
7. Se considerã funcþia f : R  R continuã ºi a  0 astfel încât:

a x
x f  t  dt  3,  x  R.
Sã se stabileascã valoarea de adevãr a propoziþiilor:

a) f este periodicã;
b) f este injectivã;
c) f este surjectivã;
d) f este mãrginitã.
TEMA 3
— Ecuaþii, inecuaþii, sisteme de ecuaþii ºi inecuaþii —
SETUL 1 DE PROBLEME
1. Sã se determine x  R în cazurile: Noþiuni de recapitulat
2x  1  x  1 2x  1 
a)  , ; — semnul funcþiilor de gradul I
3  2 5  ºi de gradul II;
b) 3x  1   2x, x 2  1 . — tipuri de ecuaþii, inecuaþii,
sisteme:
• de gradul I ºi II;
2. Fie funcþia f : R  R, • cu parte întreagã ºi parte
f  x    2m  3  x 2  2 1  3m  x  7, fracþionarã;
• cu modul;
m  R. • iraþionale;
a) Pentru ce valori ale lui m graficul • exponenþiale;
funcþiei f intersecteazã axa Ox în douã • logaritmice;
puncte distincte? • trigonometrice;
b) Sã se determine m  R pentru care • combinatorice;
graficul funcþiei este situat sub axa Ox. • cu permutãri;
c) Sã se determine m  R astfel încât • matriceale;
ecuaþia f  x  0 sã aibã soluþiile • sisteme de ecuaþii liniare;
negative. • algebrice cu coeficienþi
d) Sã se determine m  R astfel încât într-un corp.
soluþiile x1, x 2 ale ecuaþiei f  x   0 sã
verifice relaþia x1  2x 2  3.
3. Se considerã ecuaþia x 2  x  mx  x  1 , m  R.

Dacã M  m  R ecuaþia are exact trei rãdãcini reale distincte , atunci:
a) M   ,  1 ; b) M   1, 1 ; c) M   2,    ; d) M  ; e) M  R.
293
Teme de sintez‘
  2x  1   3x  1  
4. Fie A   x, y   Z  Z    x  3,  2   y  3  .
  4 
x
Dacã M   , atunci:
 x, y  A y
49 5 24 63
a) M  ; b) M  ; c) M  ; d) M  7; e) M  .
20 8 7 29
5. Sã se rezolve:
x4 x  4 11
a) 2  ; (Bacalaureat, 2002)
x4 x4 3
b) 4  x 2  1  x;
   
3x 3x
c) 7  4 3  74 3  14.
6. Se dã funcþia f : D  R, f  x   4 2  lg x.
a) Sã se determine D.
b) Sã se determine x  D, astfel încât termenul al cincilea din dezvoltarea
 
6
binomului 1  x f  x  sã fie 15.
(Simulare Bacalaureat, 2000)
7. Pe R se defineºte legea de compoziþie „  “ prin x  y  x  y  1,  x, y  R.

a) Sã se rezolve ecuaþia 2 x  4 x  5.
b) Sã se rezolve în N* ecuaþia C 0 1 2
n  C n  C n  44  n.
c) Sã se rezolve în R inecuaþia x  x 2  1.
(Bacalaureat, 2002)
8. Sã se rezolve sistemul de ecuaþii:

5
A yx  10 A yx 1, C yx  C yx 1.
3
(Admitere Universitatea Transilvania, Braºov, 2002)
9. Sã se rezolve ecuaþiile:

a) 2 sin2 x  5 cos x  4  0;
b) sin x  2 sin 3x  sin 5x  0;
c) 3 sin 2x  cos 2x  2.
10. Sã se rezolve sistemele de ecuaþii:

 x 2  2 y  8  x 2  y 2  5  3x  y  1  3
a)  ; b)  ; c)  .
y 1
 x  2  10  log 2 x  log 4 y  1   x  2 y  10  5
294
Teme de sintez‘
SETUL 2 DE PROBLEME
x 1 x3 2x  5
x i x  i 1 i
a)  ; b) x 1 x 2x  1  0.
1 x i  x 1 i xi
2x  6 2x  3 x
x1 x2 x3
2. Sã se calculeze determinantul D  x 2 x3 x1 ºtiind cã x1, x 2 , x 3 sunt
x3 x1 x2
soluþiile ecuaþiei x 3  2x 2  2x  17  0.
(Admitere Universitatea Braºov, 2000)
3. Sã se determine a  R astfel încât ecuaþia:

2a a  x x 1
1  x2 x2 1  0 sã aibã o rãdãcinã dublã numãr întreg.
2  a  2x x  a x  2
4. Sã se rezolve ecuaþiile matriceale:

2 3 1 1 1 0 i 
a)  X   ; b) A 2    , unde A  M 2  C  .
 3 5   0 1 2   i 2
1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
5. Fie ,   S6 ,    ,     . Sã se determine
 3 5 1 2 6 4   4 3 2 6 1 5
signatura permutãrilor  ºi  ºi sã se rezolve ecuaþiile:
b)  200 y 101    
50
a) 10 x  16 ; .
2 1 3 
 
6. Fie matricea A   1 1 1   M 3  R  .
1 2 m
 
a) Sã se determine rangul lui A în funcþie de m.
b) Pentru m  1 sã se calculeze A 1.
2x  y  3z  1

c) Sã se rezolve discutând sistemul de ecuaþii liniare  x  y  z  1 .
 x  2y  mz  m

(Admitere Universitatea Craiova, 2004)
7. Se dã sistemul de ecuaþii liniare:
2x  y  z  t  1

 x  y  az  t  1, a, b  R.
x  y  z  t  b

a) Sã se determine a ºi b astfel încât matricea sistemului sã fie de rang 2 ºi
sistemul sã fie compatibil.
b) Pentru a  1 ºi b  1 sã se rezolve sistemul.
(Bacalaureat, 1999)
295
Teme de sintez‘

a) x 4  15x 2  16  0; b) 3x 3  7x 2  7x  3  0;
c) x 4  8x 3  14x 2  8x  1  0; d) 2x 4  x 3  4x 2  10x  4  0.
9. Sã se rezolve ecuaþia în condiþiile date:

a) 4x 3  12x 2  11x  3a  0, dacã soluþiile sunt în progresie aritmeticã;
b) 2x 3   x  4  x 2  7x  2  0, dacã soluþiile sunt în progresie geometricã;
c) x 4  6x 3  2x 2  6x  a  0, a  Q ºi x1  3  2 2.
d) x 4  4x 3  x 2  ax  20  0, a  R ºi x1  2  i.
10. Fie polinomul f  Z 5  X  , f  X 4  aX 2  2X

  b.

a) Sã se determine a, b  Z 5 ºtiind cã f  X  4    X  2  .
b) Pentru a  b  1 sã se descompunã polinomul f în produs de factori ire-
ductibili.
c) Dacã d  Z  X  este c.m.m.d.c. al polinoamelor g  X 3  3X
5
  1 ºi f
 sã se rezolve ecuaþia d  x   0.
pentru a  b  1, 
d) Sã se afle posibilitatea ca polinoamele f ºi g sã aibã cel puþin o rãdãcinã
comunã.
11. Sã se arate cã:

 a b
  M2  C  , atunci A   a  d  A   ad  bc  I 2  O2 ;
2
a) dacã A  
c d
b) existã o matrice M  M 2 C  , pentru care rang  M   rang M 2 ;  
c) dacã matricea B  M 2 C  este inversabilã, atunci matricea B n este inver-
sabilã,  n  N* ;
d) dacã matricea D  M 2 C  verificã relaþia rang  D   rang D2 , atunci  
 
rang  D   rang D n ,  n  N* .
(Bacalaureat, 2006)
TEMA 4
— Elemente de geometrie planã —
1. Fie triunghiul ABC ºi M, N, P mijloacele Noþiuni de recapitulat
laturilor  BC  ,  CA  ,  AB  . Sã se demon- — vectori în plan;
streze cã pentru orice punct O din plan au — operaþii cu vectori;
loc relaþiile: — vectorul de poziþie al unui
   punct;
a) OA  OB  2OP;
      — coliniaritate, concurenþã,
b) OA  OB  OC  OM  ON  OP. paralelism;
— funcþii trigonometrice;
2. Se considerã punctele A  3, 2  , B  8, 4  , — aplicaþii ale trigonometriei
C  8, 8  , D  3, 6  . în geometrie;
  — dreapta în plan — ecuaþii
a) Sã se arate cã vectorii AB ºi CD sunt ale dreptei;
vectori coliniari. — calcul de distanþe;
b) Sã se determine coordonatele punctului — arii.
  
M dacã AM  AB  CD.
296
Teme de sintez‘
c) Sã se determine coordonatele punctului N astfel încât BCND este parale-

logram.
d) Sã se arate cã punctele C, M, N sunt coliniare.
3. Fie D, E, F mijloacele laturilor  BC  ,  CA  ,  AB  ale triunghiului ABC. Sã se

arate cã:
     
a) AD  BC  BE  CA  CF  AB  0;
     
b) OD  BC  OE  CA  OF  AB  0,  O  P .
4. Sã se verifice dacã au loc egalitãþile pe domeniul de existenþã:

sin2 x sin x  cos x
a)   sin x  cos x;
sin x  cos x tg 2 x  1
  
b) 2 sin6 x  cos 6 x  3 sin 4 x  cos 4 x  1  0; 
cos  480  tg 570  sin 675 6
c)   1  .
cos 660 cos 900 6
3 5
5. Sã se calculeze sin  a  b  ºi cos  a  b  dacã sin a  , sin b   ºi
5 13
   3 
a   ,   , b   , .
2   2 
6. Sã se aducã la o formã mai simplã expresiile:

sin 27x  sin13x
a) ;
cos 41x  cos x
sin2 3x  sin2 7x
b) ;
cos2 3x  cos2 7x
c) sin2 x  2 cos a cos x cos  a  x   cos2  a  x  ;
3x x
d) tg  tg x  tg .
2 2
7. Sã se demonstreze cã pentru oricare a, x  R au loc relaþiile:

a) 1  sin a  x 2  2x cos a  1  sin a  0;
1
b) sin 4 x  cos 4 x  .
2
8. Se dã triunghiul ABC în care se cunosc a  12, B  105, C  15.

a) Sã se rezolve triunghiul ABC.
b) Sã se calculeze aria suprafeþei  ABC  .
c) Sã se determine lungimea medianei din A.
d) Sã se determine R ºi r.
9. Se dau punctele A  a  1, 2a  1 , B  3a  2, a  1 , C  4, 6  , D 1, 0  , dis-

tincte. Sã se determine a  R în cazurile:
a) centrul de greutate al triunghiului ABC este situat pe prima bisectoare a
axelor de coordonate;
297
Teme de sintez‘
3
b) A  ABC   ;
2
c) A, B, D sunt puncte coliniare;
d) dreptele AB ºi CD sunt paralele;
e) dreptele AD ºi BC sunt perpendiculare;
f) punctele A ºi B sunt egal depãrtate de dreapta CD.
TEMA 5
— ªiruri de numere reale. Limite de funcþii —
1. Fie  a n  o progresie aritmeticã.
a) Sã se determine a1 ºi raþia r dacã
Noþiuni de recapitulat
2a 5  3a 2  a10  42 ºi a 2  a 5  112. — ºiruri monotone;
n — ºiruri mãrginite;
b) Sã se calculeze suma S n   ak. — progresii aritmetice;
k 1 — progresii geometrice;
S — limita unui ºir;
c) Sã se calculeze lim n . — criterii de existenþã a limitei
n  na n
unui ºir;
— ºiruri tip;
2. Fie  an  o progresie geometricã în care — cazuri de nedeterminare;
a 3 ºi a 5 sunt respectiv cea mai micã ºi — limita unei funcþii într-un
cea mai mare soluþie a ecuaþiei punct;
— operaþii cu limite de funcþii;
1
2

1  log 4  3x  2    log 4 1  10x  11 .  — calculul unor limite de ºiruri
folosind integrala.
9
Sã se calculeze suma S   ak.
k 1
3. Dacã numerele pozitive x, y, z sunt în progresie aritmeticã cu raþia r, iar x,
y  2, z  12 sunt în progresie geometricã cu raþia r  1, atunci x  y  z
este:
a) 12; b) 12; c) 9; d) 7; e) 15.
4. Sã se calculeze limitele:
 1 1 1  n  cos n
a) lim  2  2  ...  2 ; b) lim ;
n   n  1 n 2 n  n n  n2  1
1 1 1
c) lim  1   2  ...  n  ;
n  n  5 5
1 
5 
d) lim
n 
 
n2  3n  n2  n ;
n2
 n 1 3n 
e) lim    .
n   2n  1 6n  1 
5. Sã se determine constantele reale astfel încât:

 n2  an bn2 
a) lim     3;
n   n  2 n  1 
298
Teme de sintez‘
b) lim
n 
 2n2  5n  2  an2  bn  c  5 2; 
2n 1
 n2  1
c) lim  a    .
n   bn2  5n  4  e
6. Sã se determine a  R pentru care funcþia f : R  R are limitã în punctul

specificat:
 3x  4, x  1
a) f  x    , x 0  1;
 3a  1 x  1, x  1
  3a  2  x 2  a, x  1
b) f  x    , x 0  1.
 2x  1 x  3, x  1
x2  x  3 3  x  2x 2
a) lim ; b) lim ;
x  2
4x  5x  1 x 1  2x  2   x  3 
x4 4 7x
c) lim 4 ; d) lim ;
x 2x  1  3 x 9 x 3
cos 4x  cos x x2  x  6
e) lim ; f) lim ;
x  0 sin 2x  sin 3x x 3 arctg  x  3 
3x  9 3x  2x
g) lim ; h) lim ;
x 2 x  2 4x  3x
x0
lg 1  6x  ln 1  sin 2x 
i) lim ; j) lim ;
x0 2x 2  x x  0 ln 1  2 sin 3x 
3  2x
 5x  2 
x2  x 2  2x  3 
k) lim  1  2  ; l) lim   .
x   x  x  1 x   x2 
 
8. Sã se determine asimptotele funcþiilor f : D  R:

x2 x3  1
a) f  x   2
; b) f  x   ;
4x x 2  3x
x x x2e x
c) f  x   ; d) f  x   .
x 1 2 x3
9. Sã se calculeze limitele de ºiruri:

1 1 2 3 n 
a) lim     ...  ;
n  n  n  2 n4 n6 n  2n 
1 1 1 1 
b) lim    ...  ;
n  n  n e  1 n 2
e 1
n n 
 1
 e
1 1 2 n
c) lim    ...  .
n  n  n 2  1 n2  4

n2  n 2 

299
Teme de sintez‘
TEMA 6
— Derivate. Primitive. Integrale —
SETUL 1 DE PROBLEME
1. Sã se studieze continuitatea ºi derivabi- Noþiuni de recapitulat
litatea funcþiei f : D  R:
— derivata unei funcþii într-un
a) f  x   x x ; punct;
 x 2 sin x, x  0 — reguli de derivare;

b) f  x    — teoremele lui Fermat, Rolle,
 
2
;
 ln 1  x , x  0 Lagrange;
— ºirul lui Rolle;
 x  1, x  1 — regula lui l’Hospital;
c) f  x    .
 arcsin x, x   1, 1
— rolul derivatei întâi ºi a doua;
— graficul unei funcþii;
— primitivele unei funcþii;
2. Sã se determine parametrii reali astfel — integrala definitã;
încât funcþia f : D  R sã fie derivabilã: — calculul ariei ºi volumului cu
 x 2  ax  2, x  1, 2  ajutorul integralei.
a) f  x    ;
 bx  2x  c, x   2,   
2
 a arctg x  b, x  0
b) f  x    .
 2ax  1, x  0
mx  n
3. Fie funcþia f : R \  3  R, f  x   , m, n  R. Sã se determine m ºi
x3
n astfel încât punctul A  3,  2   G f , iar tangenta în punctul A sã fie
înclinatã la 45 faþã de axa Ox.
 ln  3  x  , x  2
4. Fie funcþia f : R  R, f  x    2 .
 ax  x  2a  b   c, x  2
a) Sã se determine a, b, c  R astfel încât f sã fie de douã ori derivabilã în
x  2.
1
b) Pentru a   ºi b  c  0 sã se scrie ecuaþia tangentei la graficul
2
funcþiei în punctul A care are abscisa egalã cu 18f   0  .
5. Sã se calculeze derivata funcþiei f : D  R:

x 2  3x  2 1  x 
a) f  x   ; b) f  x   x ln  ;
x 2  2x  2 1  x 
c) f  x   3
x2  2
x2  4
;  
d) f  x   ln 2x 2  2x  1  4arctg
x
x 1
.
6. Fie f : 1,      3,    , f  x   3 x  x 2  x. Sã se arate cã f este funcþie
inversabilã ºi sã se calculeze f 1   11    33  .

ºi f 1
300
Teme de sintez‘
7. Se considerã funcþia f : R  R, f  x   2 x  a x  5 x  6 x , a  0.

a) Sã se calculeze f  0  ºi f   0  .
b) Sã se determine a astfel încât f  x   0,  x  R.
 ax 2  4x  b  2, x   2, 0 
8. Se dã funcþia f :  2, 4   R, f  x    .
 x   c  2  x  1, x   0, 4 
2
a) Sã se determine a, b, c  R astfel încât pentru funcþia f sã fie aplicabilã

teorema lui Rolle.
b) Sã se aplice teorema lui Rolle funcþiei f.
9. Sã se determine numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiilor algebrice:

a) 3x 4  8x 3  9x 2  36x  1  0;
b) 8x 5  10x 4  30x 3  45x 2  m  0, m  R.
10. Folosind teorema lui Lagrange, sã se rezolve:

a) 3 x  10 x  22x  32x ;
b) 7 x  4 x  5 x  6 x.
2x
c) arcsin 2  2 arctg x  .
x 1
SETUL 2 DE PROBLEME
1. Folosind regula lui l’Hospital, sã se calculeze:
a) lim
 ;
ln 1  e 4x
b) lim
100  x102  101x101  x
;

x  ln 1  e2x
 x 1 1  x 2
1
 1 1 
c) lim  x  3  e x 9 ; 
2
d) lim  .
x3 x 3  x  3 ln  x  4  
x3
2x n  sin 2x
2. Fie I n  lim , n  N, ºi p cel mai mic numãr natural pentru care
x0 x3
n
 1 
I p este numãr real nenul. Dacã M  lim  1  I p  , atunci:
n   n 
a) M  e3 e; b) M   e3 e; c) M  3e; d) M  23 e.
3. Fie f : R  R o funcþia polinomialã de gradul trei.

a) Sã se determine funcþia ºtiind cã are un maxim local egal cu 1 în x  1
ºi minim local egal cu 2 în x  2.
b) Sã se determine intervalele de monotonie ale funcþiei f.
c) Sã se arate cã punctele de extrem local ºi punctul de inflexiune ale
graficului funcþiei f sunt coliniare.
d) Sã se reprezinte grafic funcþia g : R  R, g  x   f  x   1.
e) Sã se calculeze aria suprafeþei plane mãrginite de graficului funcþiei g ºi
axa Ox.
301
Teme de sintez‘
4. Fie funcþia f : R  R, f  x   2 x  2  x.

a) Sã se verifice cã f  x   f   x  ,  x  R.
b) Sã se calculeze f   x  , x  R.
c) Sã se arate cã f este strict descrescãtoare pe  , 0  ºi strict crescãtoare
pe  0,    .
d) Sã se arate cã funcþia f este convexã pe R.
x
 0 f  t  dt
e) Sã se calculeze lim .
x  f  x
(Bacalaureat, 2004)
5. Se considerã funcþia f : D  R, f  x   ax  bx 2  cx  1, a  0, b  0.

a) Sã se determine parametrii a, b, c  R, astfel încât dreapta y  2x  1 sã
fie asimptotã oblicã spre , iar y  1 sã fie asimptotã orizontalã spre .
5 5
b) Sã se determine aria subgraficului funcþiei g :  ,   R, g  x    x  1 f  x  .
6 4
 ax 2  bx  c, x  1

6. Se considerã funcþia f :  1, 2  R, f  x   
 
2
.
 ln x  3x  3 , x  1
a) Sã se determine a, b, c  R astfel încât funcþiei f sã i se poatã aplica
teorema lui Rolle.
1
b) Pentru a   c   ºi b  0 sã se calculeze:
2
1  1 2  n 
lim  f    f    ...  f    ;
n  n   n  n  n 
1   1  2  n 
lim  f  1  n   f  1  n   ...  f 1   .
n  n       n 
2  1
c) Sã se calculeze  1 f  1  x  dx.
7. Fie funcþiile f, g : R  R, f  x   x 2  ax ºi g  x   3ax  x 2 , a   0,    .

a) Sã se studieze poziþia paralelelor corespunzãtoare funcþiilor f ºi g.
b) Sã se calculeze aria suprafeþei plane S, cuprinsã între cele douã parabole.
c) Dacã A este punctul de intersecþie a celor douã paralele, diferit de
origine, sã se arate cã dreapta OA împarte suprafaþa S în douã suprafeþe
echivalente.
 ln x  n
8. Se considerã funcþia fn :  0,     R, fn  x   .
x2
a) Sã se rezolve inecuaþia f1  x   f2  x   0.
b) Sã se calculeze aria suprafeþei plane mãrginite de graficele funcþiilor f1 ºi
f2 ºi dreptele x  1, x  e.
302
Teme de sintez‘
c) Sã se calculeze volumul corpului de rotaþie determinat de funcþia

g : 1, e   R, g  x   x x  f1  x   f2  x   .
9. Se considerã funcþia f : R  R, f  x   x 2006  1.

a) Sã se calculeze f   x  , x  R.
1
b) Sã se calculeze 0 f  x  dx.
c) Sã se arate cã funcþia f este convexã pe R.
f  x  f  0
d) Sã se calculeze lim .
x0 x
1 n
e) Sã se calculeze lim  sin xdx.
n  n 0
(Bacalaureat, 2006)
TEMA 7
— Structuri algebrice —
1. Pe R se considerã legile de compoziþie
„  “ ºi „  “ definite astfel: Noþiuni de recapitulat
x  y  x  y  2, x  y  xy  x  y  a, — legi de compoziþie — proprie-
 x, y  R. tãþi:
— monoid;
a) Sã se studieze proprietãþile legii „  “.
— grup;
b) Sã se determine a  R astfel încât — morfisme de grupuri;
legea „  “ sã fie asociativã. — inel;
c) Pentru a  0 sã se rezolve ecuaþiile: — corp;
 x2  1   2x  3   6,  
2 x  2 x  1  71. — morfisme de inele si cor-
puri;
d) Sã se rezolve sistemul de ecuaþii — inele de polinoame.
pentru a  0 :
 x  1   y  1  6
 .
 x  1   y  1  2
n1
e) ªtiind cã  2  3  5, sã se arate cã 2  2
  ... 
2  2   2  3k ,  n  N*.
n ori k 0
2. Se considerã mulþimile:

 1 0   0 1   1 0   0 1  
G1   ,  ,  ,    M 2 R  ;
 0 1   1 0   0 1   1 0  
 1 2 3 4   1 2 3 4   1 2 3 4   1 2 3 4  
G 2   ,  ,  ,    S4 .
 1 2 3 4   2 1 3 4   2 1 4 3   1 2 4 3  
a) Sã se stabileascã tabla înmulþirii matricelor pe mulþimea G1 ºi tabla
compunerii permutãrilor pe mulþimea G 2 .
b) Sã se arate cã  G1,   este grup comutativ ºi  G2,   este subgrup al
grupului  S 4 ,   .
c) Sã se arate cã  G1,     G 2 ,   .
303
Teme de sintez‘
 1  5a 3a 
3. Se dã matricea A  a    25a   M R .
  1  5a 
2
 3 
a) Sã se arate cã A  a  este matrice inversabilã, oricare ar fi a  R.
b) Sã se arate cã A  a   A  b   A  a  b  ,  a, b  R.
c) Sã se rezolve ecuaþia A  x  1 A  2   A 1  x  A 3 .
 A 2  x  3y   A  8 
d) Sã se rezolve sistemul de ecuaþii  .
 A  2x  y  A  3   A  2  A  y  x 

e) Dacã G  A  a  
a  R sã se arate cã  G,   este grup comutativ.
f) Sã se stabileascã un izomorfism între grupurile  G,   ºi   0,    ,   .
4. Pentru orice n  N* se considerã mulþimea de numere raþionale
k 
Hn   k  Z .
n! 
a) Sã se arate cã dacã x, y  H n , atunci x  y  H n .
b) Sã se verifice cã dacã x  H n , atunci  x  H n .
c) Sã se arate cã dacã x  H n , atunci H n  H p .
d) Sã se arate cã pentru orice numãr raþional r, existã n  N* , astfel încât
r  Hn.
e) Sã se arate cã dacã  G,   este subgrup al grupului  Q,   ºi
1
 G, n  N* , atunci H n  G.
n!
f) Sã se demonstreze cã dacã G1, G 2 , ..., G 2002 sunt subgrupuri ale grupului
 Q,   ºi Q  G1  G 2  ...  G 2002 , atunci existã i  1, 2, ..., 2002 astfel
încât G i  Q.
(Bacalaureat, 2002)
5. Pe mulþimea A  Z  Z se definesc operaþiile algebrice:

 a, b    c, d    a  c, b  d  ;
 a, b    c, d    ad  bc  2ac, bd  ac  .
a) Sã se arate cã  A,   este monoid ºi sã se determine mulþimea U A.
b) Sã se arate cã  A, ,   este inel.
c) Inelul  A, ,   are divizori ai lui zero?
1 0  0 0
6. În mulþimea M 2  C  se considerã matricele I 2    , O2    ºi
0 1  0 0
 z w 
mulþimea G    z, w  C  , unde z este conjugatul numãrului
  w z  
complex z.
304
Teme de sintez‘
a) Sã se verifice cã I 2  G ºi O2  G.
2 2
b) Sã se arate cã dacã z, w  C ºi z  w  0, atunci z  w  0.
c) Sã se arate cã dacã P, Q  G, atunci P  Q  G.
d) Sã se arate cã dacã D  G, D  O2 , atunci D este matrice inversabilã ºi
D 1  G.
e) Sã se gãseascã o matrice X  G cu proprietatea cã XC  CX, unde
 i 0 
C .
0 i
f) Sã se arate cã dacã A, B  G ºi A  B  O2 , atunci A  O2 sau B  O2 .
g) Sã se arate cã  G \ O2  ,   este grup necomutativ.
h) Sã se arate cã  G, ,   este grup necomutativ.
(Bacalaureat, 2004)
 
10
7. Se considerã polinomul f  C  X  , f  1  X  X2 cu forma sa algebricã
f  a 20 X 20  ...  a1X  a 0 .
a) Sã se determine a 0 ºi a1.
b) Sã se calculeze f 1 , f  1 , f  i  .
c) Sã se calculeze suma coeficienþilor polinomului f.
1
d) Sã se arate cã a 0  a 4  ...  a16   f 1  f  1  f  i   f   i   .
4
(Bacalaureat, 2000)
8. Fie f  C  X  un polinom de gradul n  N* .

a) Sã se determine f ºtiind cã funcþia polinomialã ataºatã verificã egalitatea
xn
f  x  f  x ,  x  R, (1).
n!
b) Sã se arate cã dacã f verificã relaþia (1) atunci nu poate avea rãdãcini
reale multiple.
c) Dacã f verificã relaþia (1) sã se calculeze lim f 1 .
n 
d) Sã se rezolve în mulþimea C ecuaþia f  x   12  0 pentru n  4.
T
9. Pe mulþimea R se considerã operaþiile algebrice x  y  x  y  1, x y  2xy 

2  x  y   a,  x, y  R.
T
a) Sã se determine a  R pentru care  R, ,  este inel.

b) Pentru a  R determinat sã se stabileascã U  R  .
c) Sã se afle m, n  R pentru care f : R  R, f  x   3x  n este izomorfism
T
între corpurile  R, ,   ºi  R, , .
305
Indicaţii şi r‘spunsuri
INDICAÞII ªI RÃSPUNSURI
— ALGEBRÃ —
CAPITOLUL I. Grupuri
1. Legi de compoziþie pe o mulþime
1.5. Tabla unei legi de compoziþie (pag. 12)
 2
• E2. a) a  0, a  1,5. • E5. c) x  1,    4
 ; d) x  2,
 
 . • E6. a) x  0, 2  .

 3

b) x  2, y  3. • E9. a) Avem x, y  2,    x  2  0, y  2  0   x  2  y  2  

 0  xy  2x  2y  4  0  x  y  2. c) Se are în vedere cã det  A   a 2  2b2  1
ºi det  A  B   det  A   det  B  . • E11. a) card  M   6; b) Se aratã cã A m  A n 
 A mn .
• A2. b) Din x, y   4, 6 se obþine cã x  5, y  5   1, 1 sau x  5  1, y  5 
 1. Aºadar  x  5  y  5  1 ºi 1  xy  5x  5y  25  1, de unde rezultã cã
4  x  y  6. • A3. Avem x, y  2   x  2   y  2   0  xy  2  x  y   4  0 
 xy  2  2  x  y  3   0  xy  2  2  x  y  3   x  y  2. • A6. a) x  y 
17
  x  2   y  2   2   a  2   2, pentru a  2,    ; c) x  , y  5.
8
• A8. Fie M  R parte stabilã a lui R ºi x  M. Atunci x n  M,  n  N* . Deoa-
rece M este finitã existã m, n  N* , cu x m  x n sau x m  x n  0. Se obþine cã
x  0 sau x m  n  1. Se obþin mulþimile 0 , 1 , 0, 1 , 1, 1 , 1, 0, 1 . Dacã
M  C avem cã x  0 sau x p  1, deci M poate fi 0 , U n ºi U n  0 , unde
2
U n este mulþimea rãdãcinilor de ordinul n ale unitãþii. • A9. 39 , respectiv n n
legi de compoziþie.
2.2. Proprietatea de asociativitate (pag. 20)

• E3. a) a  c  1, b  Z; b) a  2, b  2; d) a  b  1. • E5. b) a  3b  3   a, b  
  3, 0  ,  0, 1 .
• A1. c) x  0. • A4. a) a  b  0 sau a  1, b  R. b) Deoarece AB  BA, avem
A  B   a  b  AB ºi a, b  R. c) a  R. • A5. a) ax  xa,  x  M; b) a  M;
n  n 1
c) ax  xa,  x  M; d) ax  xa,  x  M. • A6. n 2 .
2.4. Elemente simetrizabile (pag. 27)

 • E2. a) e  2; b) e  8;
• E1. a) e  0; b) e  1; c) e  3; d) e  0; e) e  3.
1
1
c) e  ; d) e  2 9 .
2
306
• A1. a) a  1; b) a  5; c) a  30. • A4. a  b  0 sau a  1, b  1.

• A7. U  Z  i   Z  i  , U  M   1, 1  U 2 .
Exerciþii ºi probleme recapitulative (pag. 28)

• A3. a) Dacã f  F  M  ºi f   F  M  cu f  f   1M  f   f atunci f este surjectivã
ºi f  injectivã, respectiv f  este surjectivã ºi f injectivã. Aºadar f este bijectivã.
În concluzie, f este funcþie bijectivã. • A4. c) U  F   F . • A8. Se aratã cã fa 
 f b  fab .
3. Noþiunea de grup. Exemple (pag. 45)

• E5.  G,   . • E6.  G2 ,  . • E8. b) Se aratã cã A3  I3,  A  M ºi A  B  A 
 . • E9. a) Avem                1  1  1, deci  este permutare
 B  2I 3
1
parã. b) Avem card  A n   n !, pentru n  2. Grupul este comutativ pentru
2
 1 2 3 4 5 ... n 
n  1, 2, 3 . Pentru n  4, avem   , unde    ,
 4 3 2 1 5 ... n 
 1 2 3 4 5 ... n 
 .
 3 4 1 2 5 ... n 
4. Reguli de calcul într-un grup (pag. 51)
 1 2na 
• E1. b) 1  i   2, 1  i   2, i5  5  4i. • E2. A n  
2 2
 . • E3. b) x 
n
 0 1 
 2
log 2 x 
n
. • E4. b) xn   x  4  4. • E5. c) Inducþie matematicã. • E6. c) x n 
n
 abn a 1.
 
2
• A1. Inducþie matematicã. • A2. a) Rezultã succesiv a  b2  a 2  a 4 ºi cu
legea simplificãrii se obþine cã a3  e ºi analog b3  e. Aºadar x2   aba  aba  

 abbba  ab3 a  a 2 ºi x 3  aba  a 2  ab  a  a 2  e. • A3. Avem ab  e  a 
 b1  ba  bb1  ba  e. • A4. ab2  e  ab  b1  bab  e  ba  b1, deci
1
ab  b1  ba. • A10. a) x 2  e  x  x 1. Atunci xy  x 1  y 1   yx   yx.
b) Avem  xy   x 2 y 2  xy  xy  xxyy ºi dupã simplificãri se obþine yx  xy.
2
1
c)  xy   x 1 y 1  y 1 x 1  x 1 y 1  x 1  yx 1 y 1  x 1 y  yx 1  yx  xy.
d) Pentru y  x 2 se obþine cã xx 2  x 2 x 1  x  x 1 sau x 2  e.
g) Pentru y  x 2  xx 2  x 1 x 2  x 6  e, iar pentru y  x 1 se obþine x 4  e.
Astfel x 6  x 4 , deci x 2  e etc.
• D3. Din  m, n   1 se obþine cã existã p, q  Z astfel încât 1  mp  nq.
Rezultã xy   xy 
mp  nq
  xy     xy     yx     yx  
m p n q m p n q
  yx 
mp  nq
 yx.
307
5. Morfisme de grupuri (pag. 57)

• E6. a  1, b  2. • E10. f  x   ax. • A1. f  a   A  a  . • A2. f  a   A  a  .

• A3. M  I3 , A, A 2  ºi M  U 3 . • A4. a  1, b  3.
 cos  sin  
• A5. f : G2  G1, f  cos   i sin      . • A7. f  x   tg x.
  sin  cos  
1
• A8. a  b  1. • A10. f  xy   f  x   f  y    xy   x 1 y 1  xy  yx.
• A11. f : R  F , f  a   fa .
6. Subgrupuri (pag. 64)

• E1. Dacã x  M, x  2 n  x   2  n. Dacã x, y  M, atunci x  2 m , y  2 n ºi
  x  1  A. • E7. 0  M, deoarece 2 
xy   2 m  2  n  2 m  n  M. • E4. b) Avem x
  3   3  2  0. Fie z  M, z  2x  3y. Opusul este  z  2    x   3    y  . Dacã
a, b  M, atunci a   b    2x  3y   2    x1   3    y1   2  x  x1   3  y  y1   M.
• A1. Fie H  H1  H2 . Deoarece H este grup, el nu se poate scrie ca reuniune
de douã subgrupuri proprii. Rezultã cã H1 sau H2 sunt subgrupuri improprii,
deci H1  G sau H2  G. • A2. e2  f  e1   f  H  . Fie a, b  f  H  ; atunci existã
x, y  H, astfel încât a  f  x  , b  f  y  ºi ab1  f  x    f  y  
1
 
 f  x   f y 1 
 
 f xy 1 , deci ab1  f  H  . • A4. e  H, deoarece e2  e. Fie x, y  H; atunci
 
2
x 2  e, y 2  e, iar xy 1  xy 1xy 1 poate sã nu aparþinã lui H. Exemplu: G 
  
 U M 2  R  , H  A  G A 2  I2 . Avem: X  
0 1
 1 0
  1 2 
, Y  
  0 1
 , X, Y  H, dar
 0 1  1 2 
 ºi  XY   
2
XY     H. • A5. Fie x  H ºi a  G \ H fixat. Atunci
 1 2   2 3 
ax  G \ H ºi f  ax   g  ax  . Rezultã cã f  a   f  x   g  a   g  x  ºi dupã simpli-
ficare, f  x   g  x  , x  H, deci f  g pe G. • A6. Fie  G,   cu proprietatea
cerutã. Pentru x  G, avem: f  x    x    f  0   1, deci f  x   f   x   1 ºi se
 2x  1  1  2x  
obþine cã sin  sin
 1. De aici rezultã cã cos 2x  1 ºi x  Z,
2 2
deci G  Z, de unde G  nZ. • A8. Avem f  0   0 ºi f  x   xf 1 . Dacã
 ºi de aici xf 1  0.
x  Ker f, atunci f  x   0 
 Pentru x  0 se obþine f 1  0

ºi astfel Ker f  Z, deoarece f  x   xf 1 .
308
7. Grupuri finite (pag. 71)

• A1. a) Dacã existã x  G cu x n  e, atunci G  x ºi G este comutativ. b) Fie
 
q
p  ord  x  ; atunci p n ºi avem n  pq, x n  x pq  x p  e. • A4. Rezultã cã
x 
2 3
 
 x6  e ºi  yx   yxyx  y y 3 x x  y 4 x 2  x 2 . Aºadar  yx  are ordinul 3,
2 2
iar yx ordinul 6. Dar  yx 3  yx  yx   yx  x 2  yx 3  y ºi de aici y 2  e. Din

2
relaþia datã xy  y 3 x  xy  yx.
CAPITOLUL II. Inele ºi corpuri

1. Definiþii ºi exemple (pag. 84)
• E2. b) U  Z   1,  3 . • A2. b  3  3a. • A4. U  M    0,    \ 1 .
2. Reguli de calcul într-un inel (pag. 90)

1, x  0 0, x  0
• E2. f  x    , g x   . Avem f  g  0,  x  Z, respectiv x  R.
0, x  0 1, x  0
• E3. b) U  E   E \  0, 0  . • E7. Se are în vedere cã 2   2.

• A3. Din relaþiile 1  ab  x 1  1 ºi x 1 1  ab   1 se obþine x 1  1  abx 1 

 x 1ab. Avem 1  ba  1  bx 1a   1  bx 1a  ba  babx 1a  b  x 1  1 a  1 
 
 babx 1a  b  abx 1 a  1  babx 1a  babx 1a  1  babx 1a  1. • A5. Avem
 
1  1  a n  1  a  1  a  a 2  ...  a n 1 . • A6. a) Obþinem   x    x ºi x 2  x,
2
deci x   x,  x  A, sau x  x  0. b)  x  y   x  y  x 2  xy  yx  y 2  x 
2
 y  xy  yx  0  xy   yx  yx. • A7. a) Avem x 6  x ºi   x 6   x, deci

x   x sau x  x  0,  x  A. Rezultã cã  x  1 6
 x  1  x  6x  15x 4 
6 5
 20x 3  15x 2  6x  1 sau x6  x4  x2  1  x  1  x 4  x2  0  x 4  x2 

 x 6   x 4   x 2 . Dar x 6  x  x   x 2  x  x 2 , deci inelul A este boolean ºi
este comutativ. • A8. Din problema A3 proprietatea are loc pentru n  1.
Presupunem cã 1   ab   U  A  . Atunci 1   ba   U  A  . Arãtãm cã P  n  1
n n
n 1 n 1
este adevãratã. Avem: 1   ab   U  A  . Luând x  b  ab   1   ab 
n
1
n 1
 ax  U  A  , deci 1  xa  U  A  . Dar 1  xa  1  b  ab  a  1   ba 
n
ºi astfel
n 1
1   ba   U  A .
• D2. Se are în vedere cã din 1  1  0 rezultã a  a  0,  a  A. • D3. Din ega-
litatea 1  1 1  1  1  1  1  1  0 rezultã cã 1  1 este divizor al lui zero. Dar
1  1  0, altfel ar rezulta cã inelul A are caracteristica 2. • D4. Dacã n nu este
prim, atunci n  p  q ºi avem p  q  n  1  0, deci inelul are divizori ai lui zero,
în contradicþie cu ipoteza.
309
3. Corpuri (pag. 94)

• A4. a) Se aratã uºor cã ab  0, a, b , deci ab  1, a  b1, b  a 1. Avem 1 
1
  ab   b1  a 1 ºi de aici ba  1. b), c) U  K   1, a, b , deci ord  a   3,
ord  b  3. Rezultã cã a3  1, b3  1. Din relaþia a3  1  a2  a1  b. d) a 3  1 
 
 a3  1  0   a  1 a2  a  1  0. Cum a  1  0, rezultã cã a 2  a  1  0. Ana-
log b  b  1  0. e) Fie x  1  1. Atunci x 2  1  1  1  1  0. Dar K este corp,
2
deci rezultã cã x  0, adicã 1  1  0.
4. Morfisme de inele ºi corpuri (pag. 100)

• A3. Din egalitãþile f  x  y   f  x   f  y  ºi f  xy   f  x   f  y  ,  x, y  Z  2  ,
rezultã cã f  nx   nf  x  ,  x  Z  2  , n  Z, ºi f  n   nf 1 ,  n  Z.
 
Atunci f x  y 2  f  x   f  y   f  2   x  yf  2  . Aºadar izomorfismul este
f  2  . Dar 2  f  2   f  2  2    f  2   ,
2
caracterizat de valorile lui deci
f  2   2. Dar  2  Z  3  , deci nu existã f. • A4. a) Avem U  Z   1, 1 ,
iar U  Q   Q * , deci inelele nu sunt izomorfe. b) Q ºi R nu sunt cardinal

echivalente. c) Se aratã cã f  x   x,  x  Q, deci f nu este surjectivã. • A7. Fie
f : Z  Z n , n  2, morfism de inele. În particular f este morfism de grupuri,
  m  Z.
 rezultã cã f  m   m,
deci are forma f  m   mf 1 . Deoarece f 1  1,
c) Fie f : Z m  Z n , morfism de inele. Din relaþia f  x  y   f  x   f  y  , x, y 
  
  xf 1 , x  Z .
 Z m , rezultã cã f  px   pf  x  ,  x  Z m , ºi f x m
CAPITOLUL III. Inele de polinoame

3.1. Adunarea ºi înmulþirea polinoamelor scrise
sub formã algebricã (pag. 112)
• E2. a) Pentru m  1, grad  f   0, iar pentru m  R \ 1 , grad  f   1. b) m 
 1  grad  f   0, m  2  grad  f   1, m  R \ 1, 2  grad  f   2.
• E3. b) m  1  grad  f   1, m  0   grad  f   0, m  2
  grad  f   2. e) m 
 0  grad  f   1, m  i,  i  grad  f   2, m  C \  i, 0, i  grad  f   3.

• E10. a) f  X  1, g  1.
• A8. Avem f 0  g 0
         
 , f 1  g 1 , f 2
 g 2  b  c  1,
 . Rezultã cã a  2,  2b  c 
 0,  b  2,
 cu soluþiile a  2,  c  2.
 • A9. g  a  bX  cX 2  dX 3 . Din condiþia
 a  b  c  d  2,
de egalitate se obþine a  1,  a  2b
  4c
  3d
  2,
 a  3b  4c
  2d
 
 a  b  c  d  2.
 3,  b  3,
 Se obþine a  1,  d  2.
 c  1,  • A14. a) Dacã f este
310
2
funcþie polinomialã, atunci ºi f 2  x este funcþie polinomialã. Rezultã cã
f 2  x 2 , deci f are gradul 1. Dacã f  x   ax  b  ax  b  x ,  x  R. Pentru
x  0  b  0 ºi pentru x  1  a  1. Dar f  x   x  x . b) Avem cã x  f  x   x2,
deci x ar fi funcþie polinomialã. c) Dacã f ar fi funcþie polinomialã, atunci ºi
z  f  z   z2 ar fi funcþie polinomialã. Dar dacã g  z   z , atunci pentru x  R,
ar rezulta cã g  x   x este funcþie polinomialã. Fals. d) Dacã  K, ,  este
corp finit atunci orice funcþie f : K  K este polinomialã. Într-adevãr, fie
K  x1, x2 , ..., x n  . Luând f : K  K, atunci alegem polinomul g de gradul
n  1, astfel încât g  x i   f  x i  , i  1, 2, ..., n . Sistemul verificat de coeficienþii
polinomului g, este sistem de tip Cramer, deoarece determinantul sãu este de
tip Vandermonde.
3.2. Împãrþirea polinoamelor (pag. 118)

7  b  2.
 e) a  0, 
• A2. a) a   ; b) a  2, b  2; c) a  2, b  0; d) a  0;
16
• A3. Restul este de forma r  aX  b, iar r  n   an  b care este progresie
aritmeticã. • A5. a  m, b  1, c  2  m, d  1, m  R. • A7. a  6, b  5, f  X 3 
 9X 2  22X  m.
3.3. Împãrþirea la X  a. Schema lui Horner (pag. 123)

• A1. Se pune condiþia f  i   R. Se obþine: a) m  1; b) m  3, 3 . • A4. m 
 b  2.
 6, n  2. • A6. a  0,  • A7. Din f  2   12 se obþine n  4, apoi
r  76. • A8. Avem 2m  2n  1  13 ºi 4 m  4 n  1  81. Se obþine m  3, n  2

 • A11. Folosind formula
 b  1.
sau m  2, n  3 ºi f  X 3  X 2  1. • A10. a  0,
lui Moivre se obþine cã sin   sin 2  sin 3  sin 4   1  2 ºi cos   cos 2 
 cos 3  cos 4   1. A doua relaþie se scrie cos 2  2 cos2 2  1  2 cos 2 

 cos   1 sau cos 2 1  2 cos 2  2 cos    0 cu soluþia   .
4
4. Divizibilitatea polinoamelor (pag. 133)
65  d) m  3.
• E4. a) m  3; b) m  ; c) m  2;
38
 
• A1. a) a  1, 2 ; b) a  0;
 c)  a, b   1,
     
 0 , 2,
 1 , 0,
 2  e) a  b2 
 ; d) a  1;
 • A3. Se pune condiþia ca f     0, unde 3  1,   1. Se obþine m  2.

 2.
 
• A4. m  0, 1, 3 . • A6. f  a X 3  9X 2  26X  36 . • A7. Se obþine aX 3 

 bX 2  cX  d  3aX 2  2bX  c     
X
3


ºi apoi b  3a, c  9a 2 , d  27a 3 .
311
 
2
• A8. m  0, 2 . • A11. Avem f  g  X n  X n  g 2  2gX n  X 2n  X n ºi se
4n 1 4n 1
aratã cã X 2n  X n  X n  X  1 g. • A12. a) f   g  X   g  X  g  X 
 
n2
 g  X   Q  2g  Q. b) Deoarece X  1  X 2  g se obþine: f  X2  g  X2n1 
   
n 2
 g  h  X2  X 2n 1  g  h  X 2n  4  X 2n 1  g  h  X 2n 1 X 3  1  g  h  X 2n 1 
  X  1 g. d) f   X  3X  3X  1   X  1  X  2   Xg  1   X 
n 2 n
3 2 2
 2x  1 
 X  2  g  h   X  2x  1  X  2  g  h  g. • A13. f  X   X  g 
m
2 m 2
 1  Xm 
 X 2m  g  h  1. Se considerã apoi m  3k, m  3k  1, m  3k  2 etc.
5. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili (pag. 144)

 b) a  2;
• E3. a) a  0;  c) a  0,
 b  0.


• A1. a) Dacã x  Q, atunci f  x   2x 3  3x 2  x  x 3  2x  3    3  Q, implicã
x3  2x  3  0 ºi x  1 etc. b) Dacã x  R  f  x   2x3  5x 2  3  i x 2  2x  3   

 0, dacã x 2  2x  3  0, deci x  1, 3 etc. c) Rezultã cã x 2  2mx  6  0 ºi
2x 2  x  m  0, de unde 4x3  x2  3  0, x  1  R, iar m  1. • A2. a) a  2, 1 ;
 1 1 4 5
b) a  0,  1, 3,  ,  . • A4. m  3. • A5. a   , b  3, c   . • A6. Cu
 6 2 3 3
schema lui Horner se obþin relaþiile 3  5 2  8  a  0 ºi 32  10  8  0,
4
cu soluþii 1  2,  2  , etc. • A7. a) a  12, b  8. • A8. Avem f 0
3
  a  1,

 
  f 2
f 1  1  0, 
  a  1.
 Se obþine cã a  1  0,  • A9. n  2. • A11. Se
 deci a  1.
 f 2
pune condiþia ca f 1  0, 
  0.
 
 Se obþine a  b  0,
 deci a  1,  sau
 b2
 b  1.
a  2,  • A13. a) a  2;  2,
 b) Pentru a  0,  3,
 4,
 5,
 6,
 7

 , polinomul are

 • A15. Dacã f ar fi reductibil
soluþii în Z 6 . Rãmâne de analizat cazul a  1.

peste Z atunci am avea cã f   X  m  X 2  pX  q , cu p, q, m  Z, de unde 
identificând coeficienþii se obþine b  p  m, c  q  mp, a  qm ºi ab  bc  qm 
  p  q  m  mp  . Dar ab  bc  impar conduce la q ºi m impare ºi p  q  m 
 mp  par ºi egalitatea nu poate avea loc. • A16. Presupunem cã f este reductibil
peste Z. Atunci avem cã f  g  h cu g, h cu coeficienþi în Z de gradul cel puþin
1. Obþinem: g 1  h 1  1, g  2   h  2   1, g  3   h  3   1 ºi de aici rezultã cã
funcþiile polinomiale g sau h au cel puþin douã valori egale cu 1 sau cu 1.
Dar unul dintre polinoamele g sau h are gradul 1, ºi atunci el ar fi constant,
312
ceea ce nu se poate. • A19. Vom avea cã f  n  n3   n  1  3n2  3n  1,

3
 n  N* , deci polinomul g  f  3X 2  3X  1 are ca rãdãcini orice numãr

n  N* . Aºadar el este polinomul nul, deci f  3X 2  3X  1.
6. Relaþiile lui Viète (pag. 151)
        
4 3 5
 .
• E2. a) f  X  1 ; b) f  X  1 ; c) f  X  1 ; d) f  X  1 X 2  4
2   3 
• E3. a)  , 1,  4  ; b)  , 1, 5  ; c) 6, 2,  1 ; d) 1, 3, 6 . • E5. a) Se
3   5 
obþine z 3  6 ºi se foloseºte schema lui Horner. a  5. b) Din z1z 2 z 3  6 se
obþine z1  6, 6 etc. c) z 3  4, a  37. • A2. a) z 3  m. Apoi m  1, z1  2,
 
z2  2. b) a  5; c) a  5. • A3. a) m  9, x  2  3, 2, 2  3 . b) Din rela-
þiile x1  x 2  x 3  3m ºi x1  x 3  2x 2 se obþine x 2  m. Prin schema lui
Horner se obþine m 3  3m  2  0 cu soluþiile m  1,  2 etc. c) Se considerã
z1  a  3r, z 2  a  r, z 3  a  r, z 4  a  3r. Se obþine cã 10  z1  z 2  z 3  z 4 
5 5  5  5 
 4a, deci a  . Din relaþia z1z 2 z 3 z 4  24 rezultã cã   3r     r     r  
2 2  2  2 
 5   25  25 
   3r   24 ºi cu notaþia r 2  t se obþine ecuaþia   9t    t   24. Re-
2   4  4 
zultã m  35 ºi x  1, 2, 3, 4 . • A4. a) Avem x1 x 3  x 22 ºi x1 x 2 x 3  27. Se
7  13
obþine x 2  3, apoi m  4 ºi soluþiile 3, . b) Fie a, aq, aq 2 , aq 3
2
1

soluþiile ecuaþiei. Din relaþiile lui Viète se obþine cã a4 q 6  ºi a2 q  q2  2q3 
4
q  q 
4 5
 35
8
sau a q  
2 3 1
2

ºi 1  q  2q  q  q  
2 3 4
 35 2
4
q . Rezultã cã
1  1 
 
1  q  q2 1  q2   35 2
4
q sau   1  q    q   
 q  q 
35
4
1
. Cu notaþia q   t
q
35  7 5 35
obþinem t  t  1  cu soluþiile t   ,  , respectiv t  t  1   cu solu-
4  2 2 4
 1  i 34 
þiile t    etc. • A8. a) Considerãm x, y, z  R soluþii ale ecuaþiei de
 2 
gradul 3 în t: t 3  2t 2  mt  2  0. Din relaþia x2  y2  z2  6 se obþine cã
 x  y  z 2  2  xy  yz  xz   6 ºi xy  yz  zx  1. Aºadar x, y, z verificã ecuaþia
t 3  2t 2  t  2  0 sau  t  2   t 2  1  0. Se obþine x  2, y  1, z  1 sau
permutãri ale acestora.
313
7. Rezolvarea ecuaþiilor algebrice cu coeficienþi în Z, Q, R, C (pag. 160)

• E4. a) Ecuaþia are ºi soluþia x2  1  3. Rezultã cã polinomul f  X 4  4 X 3 
 4 X 2  16X  12 se divide cu g  X  1  3  X  1  3   X 2
 2X  2. Se ob-
þine câtul g  X 2  2X  6. b) f   X  2X  1 X  1 . d) x

2 2
1,2  3  5, x 3  1,
x 4  3.
• A1. Soluþiile întregi pot fi 1, 1, 2,  2. Se obþine cã a  6,  2, 4,  3 .
• A2. Dacã cele douã soluþii sunt simple ele pot fi doi dintre divizorii lui 2, ºi
anume:  x1, x 2    1, 1 ,  1, 2  ,  1,  2  , 1,  2  , 1, 2  . De asemenea putem
avea: x1  x 2  1,1,  2, 2 . • A3. c) Soluþiile raþionale aparþin mulþimii 1, 1,
1 1 3 3
2, 2,  3, 3,  6, 6,  , ,  , . Rezultã cã a  4, 0,  3,  13,  12,  49,  95 .
2 2 2 2
238 1
• A6. a  14, b  3 sau a  , b   . • A8. Se analizeazã cazurile x1  x 2 
27 3
 1 ºi x1  x 2  1. Se obþine a  b  1 sau a  b  3. Cazul a  b  3 nu
convine deoarece se obþine soluþia triplã x  1. • A10. a) Polinomul ataºat
ecuaþiei se divide cu g  X 4  10X 3  21X 2  14X  2. Se gãseºte a  10, b  22,
c  14, d  2. • A11. Ecuaþia admite ºi soluþiile x2  2  5, x3   2  5, x4 
  2  5 ºi se scrie  x  x1   x  x 2   x  x 3   x  x 4   0. Altfel, fie x  2  3.
   2 6 
2 2
Atunci x 2  5  2 6 sau x 2  5 , de unde x 4  10x 2  1  0.
8. Rezolvarea unor ecuaþii algebrice de grad superior

cu coeficienþi în C (pag. 167)
• A3. Condiþia ab  a  b  1  0 conduce la  a  1  b  1  0. Pentru b  1 
 a  8, iar pentru a  1  b2  22. • A5. a  3,  1 . • A11. Se împarte cu x 2
2 6 a
ºi se fac notaþiile: a) y  x  ; b) y  x  ; c) y  x  . • A12. c) Se noteazã
x x x
ab ab
ºi se obþine ecuaþia  y     y    c, unde  
4 4
yx . e) Dupã
2 2
a2
efectuarea produsului se împarte cu x 2 ºi se noteazã y  x  . • A13. Se
x
noteazã log 6 x  y ºi se obþine ecuaþia reciprocã.
314
— ANALIZÃ MATEMATICÃ —
CAPITOLUL I. Primitive
3. Proprietãþi ale integralei nedefinite (pag. 180)
• E1. Se foloseºte cã F   x   f  x  , x  D. • E2. Se verificã faptul cã F este
derivabilã pe R ºi F   x   f  x  , x  R. • E3. F2 este primitivã a funcþiei f.
  3x 
 2x dx  x 3  x 2  C . Dacã F  x  
2
• E4. Funcþiile sunt continue. • E5.
 x 3  x 2  c, x  R este o primitivã, din condiþia F  1  2, rezultã c  2 ºi
F  x   x 3  x 2  2.
cos x, x  0
• A2. F1 ºi F3 . • A3. Funcþiile sunt continue. e) f  x    . • A4. f este
 x  1 , x  0
e x 1  c1, x  1

continuã. F  x    x2 . Din condiþia cã F este continuã în
2x   c2 , x  1
 2
5 3 9
x  1, rezultã cã c1    c2 ºi din F  2   rezultã c2   , c1  7.
2 2 2
2
• A6. a  , b  1. • A7. Din continuitatea în x  1 rezultã 3a  b  9 ºi din
e
11 12
derivabilitatea în x  1 se obþine 9a  2b  15. Rezultã a   , b  .
5 5
2
• A8. a  , b  2. • A9. a  1, b  R, c  0. • A10. a  b  1. • A11. a  3, b  4.
3
• A12. Funcþiile de la a), b), c) nu au proprietatea lui Darboux deoarece: a) f  R  
 9   9
 Z  interval. b) f   , 1    2,    1 ; c) f  R   1, 0, 1 ; d) f are
 10    5 
discontinuitãþi de prima speþã; e) f 2, 3 nu este interval.
• D3. Presupunem prin absurd cã g admite primitive. Rezultã cã funcþia
h  g  f admite primitive pe I. Dar, h  I   0, b  f  a   interval, contradicþie
cu h admite primitive.
4. Primitive uzuale (pag. 190)

x x
• E3. c) Avem 2 sin cos  sin x ºi integrala este  sin x dx   cos x  C .
2 2
2 x x
d), e) Se foloseºte cã 2 cos  1  cos x, respectiv 2 sin2  1  cos x.
2 2
1 sin2 x  cos2 x 1 1
• A2. a) Avem    etc. b) Se folo-
sin x  cos x
2 2
sin x  cos x
2 2
cos x sin2 x
2
315
sin 3 x  8 sin 3 x  8
seºte formula cos 2x  cos2 x  sin2 x. d)  1  cos2 x dx   sin 2 x
dx 
 1  tg x  dx    tg x  dx  tg x  C .
 8 
   sin x   dx   cos x  8 ctg x  C . f)
2
 sin2 x 
• A3. a)
x 4  x2  1

x 2

 x  1 x2  x  1 x 2
 x  1 etc. b) Se foloseºte
x  x 1
2
x  x 1
2
   6x  3x    3x   3x 
7 7
x 3  1   x  1 x 2  x  1 . • A4. a) 2
1 dx  2
1 2
1 dx 
3x 
8
u8  x 
2
1 1
  u  x   u  x  dx  x 5
C  C. c) 43 3
7
x5  1dx  5x4 x5  1dx 
8 8
1
1  u  x  3
1
3x 2
   
1
1  1
  x5  1 3 x5  1 dx   u  x    u  x   3 dx    C etc. d)  dx 
5 5 5 1 x3  1
1
3

x3  1


u  x 

x 1
3
dx  
u x


dx  2  u  x  dx  2 u  x   C  2 x3  1 C. 
1 4 u5  x  ln5 x
e)  ln x dx    ln x   ln x dx   u  x   u 4  x  dx  C  C.
4
x 5 5
x 1 1 6x  6 1 u  x  1
g)  2 dx   2 dx   dx  ln u  x   C 
3x  6x  11 6 3x  6x  11 6 u x  6
 
x2

u  x  u x  1
1
 2x
 ln 3x  6x 11 C. h)  4
2
dx    dx   2
1
dx  ln
u x   1

x 1
  u  x 1
2
6 x2 1 2
1 x2 1
C  ln 2  C. k) 
x 1
dx  
 x 

1
dx   2
u  x  1
dx   arctg u  x  
2
2 x 1 x 1
  1 2 u  x 1 2
4 2 2
2 x
1
C  arctg x  C . l) 
x
dx  
2 1  x 

dx  
1 2
u  x 
dx 
3
2 x  25 3
  3 u  x   25
6 3 2 2
x  25
1 x  x3 x x3
  ln u  x   u2  x   25  C etc. n)  1  x4 dx   1  x4 dx   dx 
3 1  x4
1 2x 1 4x 3 1 x2

  1 1 x 4 
1 
2  1  x2 4  1  x4 2  1  x2 4  1  x4
 dx  dx  dx  dx  arctg x 2 
   
2 2
2
arctg7 x 1 sin x  2 1 cos x  3


1
4
 
ln 1  x 4  C . • A5. a)
7
 C ; b) ln
4 sin x  2
 C; c) ln
6 cos x  3
 C;
316
d)
1
2
 sin x 
arctg 
 2
  C ; e)

1
2
  
sin2 x 2  1  C ; f)  cos 2 x 2  1  C ; g)
1 2
2

tg x  C ;
 sin x  cos3 x cos5 x  x 3 

  C ; j)    C . • A6. a)     3  ln x dx 
2
h) arcsin  x ln x dx
 x  3 5  
x3 x3 x3 1 x3 1
  ln x     ln x  dx   ln x   x 2 dx  ln x  x 3  C ; b)  xe  x dx 
3 3 3 3 3 9
  x  ex 

dx  xe   e dx  xe  e  C . c)  sin x dx   sin x    cos x  dx 
x x x x 2
 
  sin x  cos x   cos2 x dx   sin x  cos x   1  sin2 x dx   sin x  cos x  x   sin2 x dx.
Rezultã 2 sin2 x dx   sin x  cos x  x  C, etc. e)  x 2  25 dx   x  x 2  25 dx 
 x x  25   x 
2 x
dx  x x  25  
2 x 2

 25  25
dx  x x 2  25 
x  25
2
x  25
2

  x 2  25 dx  25 ln x  x 2  25 . Rezultã   x 2  25 dx 
1
2 
x x 2  25  25 
  
 ln x  x 2  25   C . h)
x2  1
2
x
arctg x   C .
2
CAPITOLUL II. Integrala definitã

3. Integrabilitatea unei funcþii pe un interval  a, b  (pag. 201)
17 56 201 1 n k  1 n  n  1 1
• E1. a) ; b) ; c) ; d) 12. • E2. a) S n     2
,L .
8 9 32 n k 1 n 2n 2
2n  1 5n 2  6n  1 5  n  1 1
2
b) S n  , L  2; c) S n  2
, L  ; d) S n  2
,L .
n 6n 6 4n 4
• E3. a) Im f  2, 3  interval. Rezultã cã f nu are proprietatea lui Darboux,
deci nu are primitive pe 0, 1 . b) f diferã de funcþia integrabilã g : 0, 1  R,
g  x   3, în punctul x 0  1. Atunci f este integrabilã pe 0, 1 ºi

1
 0 f  x  dx 
1
  0 g  x  dx  3. • E4. a) Im f  1, 1  interval; b) existã douã ºiruri de sume
Riemann cu limite distincte.

• A1. a)
4

 1  3 ; b) 
21
20
 1
. • A2.   . • A3. Se aratã cã funcþiile nu sunt
3
mãrginite pe domeniul de definiþie, deci nu sunt integrabile. • A4. a) Se ia ºirul
1
     
x n   2n    0, iar f  x n   2 2n   sin  2n    2 2n   .
 2  n  2  2 2 n 
Rezultã cã f nu este mãrginitã, deci nu este integrabilã pe  1, 1 . b) F este
derivabilã pe  1, 1 ºi F   x   f  x  . • A5. a 4  8  10a 2  1  a  1,  3 .
317
• A6. Din condiþia cã f este integrabilã pe  a, b  rezultã cã pentru orice ºir de

diviziuni  n  ,  n  0 ale intervalului a, b ºi pentru orice ºir de puncte
intermediare    
i
n
corespunzãtor, ºirul sumelor Riemann este convergent.
 
Alegând i  astfel încât f i   c, atunci  n f, i   c  b  a  . Rezultã cã
n n n
 
n 
 n

lim  n f, i   c  b  a  
b
 a f  x  dx. • A7. Se construiesc douã ºiruri de
sume Riemann cu limite distincte.
4. Integrabilitatea funcþiilor continue (pag. 204)

• E1. Funcþiile sunt mãrginite ºi au un numãr finit de puncte de disconti-
nuitate. • E2. a), b), c), e) — funcþiile sunt continue, deci integrabile pe D.
d) f este mãrginitã ºi are un punct de discontinuitate, deci este integrabilã pe
 1, 1 .
• A1. a), b), c) funcþiile sunt continue. • A2. a), b) funcþiile sunt mãrginite, cu
un numãr finit de puncte de discontinuitate. • A3. a) f este continuã; b) g este
mãrginitã, cu douã puncte de discontinuitate; c) h este nemãrginitã, deci nu este
integrabilã; d) j este continuã. • A4. a) f nu este integrabilã pe  1, 1 deoarece
existã ºiruri de sume Riemann cu limite diferite;  f  f   x   1,  x   1, 1 , deci
este integrabilã pe  1, 1 . b)  f  f   x   3,  x  0, 2 , deci este integrabilã
pe 0, 2  . • A5. f este integrabilã pe  1, 1 conform teoremei lui Lebesque ºi
este neintegrabilã pe 2, 3 deoarece se gãsesc ºiruri de sume Riemann cu
limite distincte.
5. Formula lui Leibniz-Newton (pag. 208)

17 1   1 5 1
• E1. a) 5; b) ; c) ; d) 1; e) 23; f) ; g) ; h) ln . • E2. a) ;
2 12 18 36 8 21 2
3
3 1 
b)
2
; c) 1; d) 4  
3  1 ; e) ; f) 0; g) 1; h) 3
3
. • E3. a) arcsin
x
3 3

2

 
3 4
 ; b) ln x  x2  1 ; c) ln x  x2  9  ln 3; d) ln 2.
3 2 0
1
3
1
x 3
1 2  1 2 1 1 6 
• A1. a) arctg 2x  ; b) ln  ln 5; c) arcsin 3x  ;
2 8 12 3 12 3 9
0 x 0
2 0
4
1 e2 1
     
7
1 1 1
d) ln 1  2 . • A2. a) ln x 2  1 ; b) ln x 4  1 ; c) x2  2 ;
2 2 0 4 0 2
318
2 3 3
x2
 
5  ln 2
1 2
d)  9  x 2 ; e) arcsin ; f) arcsin e x . • A3. a)  x2  1 2 ;
0 2 4  ln 2 3
0 0
3 
3 e e
   ln x 
3 4
1 2 2 3
b)   9  x 2 2 ; c)   sin x  2 ; d) arcsin   ; e)   ln x  3 .
3 3 0  2  1 4 1
0
6. Proprietãþi ale integralei definite (pag. 216)

• E1. a), b) Funcþiile f sunt mãrginite ºi au un numãr finit de puncte de
discontinuitate. Rezultã cã sunt integrabile pe  1, 2 , respectiv 0, 3 ºi
 1 f  x  dx   1  2x  3 dx  1  3x 
2 1 2 3 2
 1 dx  0, respectiv  0 f  x  dx   0 f  x  dx 
2
3 1 3    0
  f  x  dx     ln  . c) f este continuã pe   ,  ºi I       sin x  dx 
2 8 7  2 2 2

x  1  x  dx 
1
 2. d) f este continuã pe  2, 2 ºi I  
1
 2 sin x dx 2
 1 dx   2
0 2 1
x 
2
 2
 1 dx  4. • E2. Se aplicã proprietatea de pozitivitate a integralei.
1
• E4. Se foloseºte proprietatea de medie a integralei. a) m  3, M  7; b) m  0,

4 1 4 1 6
M ; c) m  2, M   ; d) m  , M  2; e) m  ,M .
3 2 3 3 3
3 2 3 83
• A1. a) f este continuã ºi  f  x  dx    x  2  dx   x 2 dx  . b) Se aplicã
1 1 2 6
e e2  2e e e2
teorema lui Lebesque ºi I 
x
dx 
2 0  x  e  dx   e
. c) f este con- ln
1 2 3 15
tinuã, I    3x  5  dx     x  3  dx    3x  5  dx  . d) f este continuã
0 1 2 2
 3  x   x  x 
2 0 1
ºi I  2
 2x dx   2
 2x dx   2
 2x dx  4.
2 0
• A2. a) f este mãrginitã ºi are un numãr finit de puncte de discontinuitate.
e) f este integrabilã pe 0, 3 (teorema
2 0 1 2
 1 f  x  dx   11dx   0 2 dx  1 3 dx  6.
3 1 2 3
lui Lebesque) ºi  0 f  x  dx   0  x  2  dx  1  2x  2  dx   2  x  2  dx  4.
x 2n
• A5. Se foloseºte inegalitatea 0   x 2n ,  x  0, 1 , se integreazã pe
x 1
0, 1 ºi apoi se trece la limitã, dupã n  . Se obþine limita zero. • A6. a) Se
xn xn 1 xn
,  x  0, 1 , n  N. b) 0 
1 1
  0 x 2  4 dx   0 x dx 
n
aratã cã .
4x 9x 2 2
n 1
1 x 1
c) Avem 0  J n  In  ºi se aplicã teorema cleºtelui. • A7. a) ln x  ,
n 1 x
319
x 1
 x  1, 4  . Rezultã cã
4 4
1 ln x dx  1 x
dx. b) Se aratã cã are loc relaþia:
cos x  1 
x2
2
,  x  0, 1 . • A8. a) x n  x n 1,  x  0, 1 , n  N  ln 1  x n   
 
 ln 1  x n 1 ,  x  0, 1 , n  N  In  In 1, n  N, deci  In  este monoton. Avem
0  In  I1,  n  N* , deci  In  este mãrginit. b) Se aratã cã ln 1  x n  x n ,  x   

1
 0, 1 , n  N. Rezultã cã I n   x n dx 
1
ºi lim In  0. • A9. b) sin n x 
0 n 1 x 
    
 sin n 1 x, x  0,  , n  N  In  In 1. Din 0  sin x  1,  x  0,  , se obþine
 2  2
 In  este mãrginit. • A10. Din  f  x   t  g  x    0, t  R, x   a, b  ,
2
cã ºirul
b b b
 a f  x  dx  t  2  a f  x  g  x  dx  t   a g  x  dx  0,
 2 2
prin integrare se obþine:
1
 t  R. Punând condiþia   0 se obþine concluzia. • A11. lim a n  . Din
n  2
condiþia cã f este integrabilã pe 0, 1 rezultã cã f este mãrginitã, adicã
f  x   M,  x  0, 1 
1 1
 M  0, astfel încât  0 x f  x  dx   0 x f  x  dx 
n n
1
1 Mx n 1 M
  x  M dx 
n
  0. Rezultã cã lim a n In  0.
0 n 1 0
n  1 n  n 
7. Integrarea funcþiilor continue (pag. 223)


1 3 3 8 1 5 
• E1. a) f       2 sin x dx 
; b) ; c) ln ; d) .
  2  4 3 12
 6
2 6
196 1
 
. • E3. a) F   x   ex x 2  4 ; F   2  F   2  0. b) Se
2
• E2. a)   ; b)  
81 3
foloseºte semnul funcþiei F .
• A1. Din teorema de medie, existã    a, b astfel încât
b
 a f  x  dx   b  a  f   .
b
Presupunem cã existã 1, 1  , astfel încât  a f  x  dx   b  a  f  1  . Atunci
f     f  1  , relaþie care contrazice strict monotonia. Rezultã cã  este unic.

• A2. Din teorema de medie,  n   n, n  1 astfel încât In  f  n  . Deoarece
n n2
lim  1, se obþine lim n2 In  lim 2  2n  f  n   1. • A3. Din teorema de
n   n n  n  
n
 1 1 1 1  1
medie, rezultã cã  c n   , , astfel încât In     f  cn   2 
 n  1 n   n n 1 n n
320

 arctg  nc n  . Deoarece lim nc n  1, se obþine L  lim arctg  nc n  
. • A4. Se
n  4 n 
aplicã regula lui l’Hospital. a), b) 0; c) 2. • A5. a) f este continuã pe R, deci
x
 0 f  t dt  F  x  F  0  x , x  R.
2
admite primitive pe R. Pentru o primitivã F avem:
Derivând ultima egalitate se obþine f  x   2x, x  R. b) Dacã F este o primitivã

a funcþiei f, atunci F  x   F  0   F  2x   F  x  , x  R. Derivând aceastã egalitate
se obþine în final cã f este funcþie constantã. c) f  x   c  e x , c  R.
2, x   ,  1

• A6. g  x   2x, x   1, 1 ºi se studiazã derivabilitatea.

2, x  1,   
x x
• A7. Dacã a  0 ºi b  x  R, atunci  0 f  t  dt  g  x   g  0  ºi  0 tf  t  dt 
 xg  x  . Rezultã cã g este funcþie derivabilã pe R. Se deduce f  x   g   x  ºi
xf  x   g  x   xg   x  , x  R. Substituind g  se obþine xf  x   g  x   xf  x  , de
unde g  x   0, x  R ºi f  x   0, x  R.
8. Metode de calcul pentru integrale definite

8.1. Metoda integrãrii prin pãrþi (pag. 229)
 e2x 
1 1
1 1 e2x 1e
2x
e2 e2x
• E1. a) Avem:  xe2x dx   x   
 dx  x   dx   
 2  2 2 2 4
0 0 0
0 0
e2  1
 2x  1  e x  dx   2x  1 e x
1 1 1 1
  0  2x  1 e dx     2e x dx  e  1 
x
. b)
4 0 0 0
e
 e
1 e x2  x2 e x2 1 e2
 2e x  3  e. c) 1 x ln x dx  1   ln x dx   ln x   dx  
 2  2 2 x 2
0 1
1
e
e
 e
x2 e2  1 e x3  x3 e x3 1 e3

4

4
. d) 1 x 2 ln x dx  1   ln x dx  ln x   dx  
 3  3 3 3 3
1
1 1
e
x3 2e3  1 e2 e2 e2 e2 1

9

9
. e) 1 ln2 x dx  1 x  ln2 x dx  x ln2 x
1

1
x  2 ln x 
x
dx 
1
 
 
e2 e2 e2 e2
 4e2  2 ln x dx  4e2  2
x  ln x dx  4e2  2  x ln x 1   1dx   2 e2  1 .
1 1  1 
e ln x e ln x e ln x
dx    ln x  ln x dx  ln x  
e e
f)  2
dx. Rezultã cã 2  dx 
1 x 1 1 1 x 1 x
 
ln x 1
  x  1 sin x dx   02  x  1  cos x  dx 
e e
 ln2 x
1
 1 ºi 1 x
dx  . • E2. a)
2
2
0
321
   
 3
   x  1 cos x 2
0
  2 cos x dx  2. b)   . c)  6 sin2 x dx   6 sin x   cos x  dx 
0 6 2 0 0
   
3 
  sin x cos x 6
0
  cos2 x dx  
6
0
3
4 
 6
0

1  sin2 x dx    4
   6 sin2 x dx.
6 0
  
1 3  x
Rezultã cã  6 sin 2 x dx      . d)  2
 dx   2
 x   ctg x  dx 
0 2 4 6
4
sin 2 x 4
  
 
 ln  sin x 
5
 x ctg x 2
   2 ctg x dx  2
   ln 2. • E3. a) I   x 2  4 dx 
4 4 1
4 4 4
5 5 5 x2 5 x 2
4 4 
 1 x   x 2  4 dx  x x 2  4
1

1
x2  4
dx  2 5  
1
x2  4
dx 
  3 5
5
5 1
 2 5  I  4 dx  2 5  I  4ln x  x2  4 . Se obþine I  5  2ln .
1
x 4
2 1 1 5
1
d) I   x x  1 dx  
1x x 2
1  dx  1 x3 1 x 1
0 dx    dx  I1  x 2  1
2
0 0 0
x2  1 x2  1 x2  1 0
x3
 

1 1 1 1
 I1  2  1; I1   dx   x 2 x 2  1 dx  x 2 x 2  1  2 x x 2  1 dx 
0 0 0
x 1
2 0
2 2 1
 2  2I. Rezultã cã I  2  2I  2  1, deci I  .
3
5e4  1 e  1
• A1. a) 16  2e2 ; b)
4
; c)
2
; d) ln 1  2  1  2; e) e  sin1  cos1 ;  
f)
1
4 ln 3
1 1
; g) Integrala se scrie  2xe x 1  x 2 dx   e x
2
2
2
2  e
1  x 2 dx  ...  .
2
    
nen1  1 2  4 3 3  
h)
 n  12
. i) 2 ln  
3  2  3. • A2. a)
2
3
; b)
16
; c)
48
; d)
4
 ln 2;
 
1 2  1 2 1  1   3
e) ; f)  e  1  ; g)   ln  ; h) I   3 x     dx  ...   .
2  
 24 2  2  sin x 
2
9 3
6
 2 32 5 3 1 2 
• A3. a)
4

 ln 1  2 ; b)
32
; c)
12

2
; d)
3
 ln 2  3 ; e)  3  2;
6
 
3
  
1 2  3  2
f)  2
2

1 x 
2
  arccos x dx  .... g)
72

6
 1. • A4. a)  x sin x dx   x 
0 
2 
 1  x   0  x  x  e dx  1  x  x  e dx.
0 1 3
 sin x  4 . b) I  2
 x e x dx  2 x 2 x
c) I 
1 1 e e2  1 e3  2e  2 2  5 
  1   ln x   dx   ln x dx    ln x   dx  . • A5. a) ; b) a   , 2.
e x  1 e  x  e 3  3 
322
1 
x2 x2  4  dx  1 x4 1 x2
• A6. a) I  0 x2  4
 0 x2  4 0
x2  4
dx  I1  4I2 . dx  4 
 
 
 
1 1 1
I1  0 x x 2  4 dx  x 3 x 2  4  3I  5  3I. I2   x x 2  4 dx 
3
0 0
x2  4
 
1 1 1 1
 x x2  4  x 2  4 dx  5   dx  5  I2  4 ln x  x 2  4
.
0 0
0 x2  4 0
7
Se înlocuieºte I1 ºi I2 în I. • A7. a) 4 ln 2  ; b) e2  e  2e 1  3. • A8. a) Se
4
I e
integreazã prin pãrþi. b)  In  este mãrginit, monoton ºi n  In 1  . Se trece
n n
 
la limitã în aceastã egalitate ºi se obþine limita zero. • A9. a) I0  , I1  1, I2  .
2 4
 
b) Avem 0  cos x  1,  x  0,  . Rezultã inegalitatea cos n x  cos n 1 x,  x 
 2
   n 1 
 0,  ºi deci In  In 1, n  N. c) In   In 2 , n  2, I0  , I1  1.
 2 n 2
2  4  6  ...  2n

. c) In   1  x 2 dx   C0n  C1n x 2  C2n x 2    
1 n 1 2
• A10. b) In 
3  5  7  ...   2n  1 0 0 
 1 n n
   
3 1 1 1 2 n
 ...   1 Cnn x 2
n
C3n x 2  dx  Cn  3 Cn  5 Cn  ...  2n  1 Cn .
0
1 2 5 
 
1 1
• A11. a) I0  1  , I1  1  , I2  2  . b) In   x n  e  x dx  e  x  x n 
e e e 0 0
1 1
  nx n 1e  x dx    nIn 1. c) Se demonstreazã prin inducþie. Pentru n  1,
0 e
1  n 1 !   1 1 
rezultã I1 1 , egalitate adevãratã din a). Dacã In1  e  1   ...  ,
e e   1!  n 1 ! 
1 1 n!   1 1 1  n !
din b) rezultã In    nIn 1    e  1    ...    
e e e   1! 2 !  n  1 !   e
  1 1 1 1 
  e  1    ...    .
  1! 2 !  n  1 ! n !  
8.2.1. Prima metodã de schimbare de variabilã (pag. 236)
 
   
1 4 1 4 1
• E1. b)  6x 2  2x 3  1 dx   2x 3  1 2x 3  1 dx   u   x   u 4  x  dx 
1 1 1
3
u1 t5 244 1 2 1 5
  u 1 t 4 dt   . c) I   u  x   u 3  x  dx   t 3 dt, etc. d) I 
5 1
5 2 1 2 3
1 1
 
0 2 2 2 1
  1 u  x   u3  x  dx   3 t 3 dt, etc. e) 1  2 2 ; f) ; g) ; h) ln 3;
3 25 2
323
3 1   e 1 2 1
i) ln . j) ln 3; k) ; l) . • E2. a) ; b) ; c) e  e; d) ;
2 8 12 3 4 2 9 ln 3 5
 1 32 2
e)
3
2
; f)  ; g) ln
6 3 2 3

; h) 2 ln 1  2 . • E4. a), b) Funcþia este imparã. 
1 4 1 12   ln 4 1 5 3 33
• A1. a) ln ; b) ; c) ; e) ; f) 2 ln ; g) ;
3 3 3 ln 3 8 2 2 5
 1 
  2 1
  1  x
3 3
h) 4 3  1 ; i) I  1 1
dx  1 2
dx  ln
3
;
x 2
1 2  1
1  
x  x
2  1  1   1 1 1
j) I  2    dx  ; k) ; l) I   1 x3  dx; se
3
x 2 6 24 1 1
 1 2
1 2  4
1  
 x x x
1 1
alege u  x    1  x  3   1 dx; se alege u  x   x  3;
2
2
; m) I 
x
2
5 25  7 7
n) I  2   x   dx; se alege u  x   x  .
4  2 2
2  1 e x 1 u x 2e e 1
• A2. a) 1  2 ln
3
; b) ; c) I 
6  0 e x  1 dx   0 u  x  dx  ln
e 1
; d) ln
e
;
ex  1
 
ln 2
ln 2 ln 2 1 1
f) I   dx  ln e x  e2x  1  . Se scrie 
ln 2 ln 2
e 2x
1 ln 2 e 2x
1 e 2x
1
e x 1  1
 ºi se alege u  x   e  x . • A3. a)  ln 3; b) ; c) ln 2; d) ;
2x 4 8
1 e 6 3
  
4
e) ; f) 1  ln 2; g)
3 6
 
; h) ln 1  2 ; i)   ln 2  3 ; j) .
6 4
 
1
• A4. Se transformã produsul de funcþii trigonometrice în sumã. a)  ; b) 0;
2
1 3  1 4
c) 0; d)   . e) I    sin 2n x dx, etc. • A5. a) ln 3; b) 2 3; c) ;
83 4  0 2n 3
x
2tg
 13  2
d)   ; e)  . • A6. a), b), c) Se pot folosi formulele sin x  ,
4 15 6 2 2 x
1  tg
2
2 x
1  tg
2 . d) Se pot folosi formulele: sin x  tgx 1
cos x  , cos x  .
2 x  1  tg x
2
 1  tg2 x
1  tg
2
324
8.2.2. A doua metodã de schimbare de variabilã (pag. 240)

1  3 
• E1. a) Se alege u :  , 1   , 2  , u  x   1  x, bijectivã, derivabilã,
4  2 
3  1 
u1 :  , 2   , 1 , u1  t    t  1 ºi
2  4 
2
 u   t   2  t  1 ;
1 3 
f :  , 2  R, f  x  
2 
2
2 5  t7 t6  1
 x . Se obþine I 
5
 3t  2  t  1 dt  2    , etc. c) 2    4atctg ;
2 7 6 3 2
2
 4 1 3 3
d) 2 1  2 ln  . • E2. a) 3   ln  ; b) ln .
 5 2 2 2
1
• A1. a) u  x   6 x; b) u  x   e x ; c) u  x   1  3x; d) u  x   .
x 12
• A2. a) u  x   e x  1; b) u  x   6 x; c) u  x   x; d) u  x   x  1.

• A3. a) u  x    x; b) u  x    x; c) u  x    x.
4
CAPITOLUL III. APLICAÞII ALE INTEGRALEI DEFINITE

1. Aria unei suprafeþe plane (pag. 273)
7 9 1 1 5  1 9
• E1. a) ; b) 2 arcsin ; c) ln ; d) 1; e) ; f) ln .
2 2 3 4 3 8 8 5
16 39 16  e  12 32 128 20
• E2. a) ; b) ; c) ; d) . • E3. a) ; b) ; c) ; d) A 
3 8 3 2 3 3 3
 1  2x  x  dx   0  2x  x  dx   2  2x  x  dx  4.
0 2 3
 2 2 2
• A2. a) Se aleg f, g :  2, 2  R, f  x   x2 , g  x   8  x2 , aria f,g      

2
 8  x2 
2 
 x2  dx 
64
3
; c) A1  2  2
0
6xdx  
4
2 
16  x 2 dx , A 2  r2  A1, r  4. • A3.

4

3 13 5 1 1 1
 2  tg . • A4. . • A5. A  4 f  x  dx. • A9. A    x  1 x dx   0 e dx  e.
8 6 0
2  m  3
• A11. aria   f  
4
3
, aria  f ,g   6

, m  2  3 4. • A12. aria  f   a 2 
 3  2 a 2  2a  6
    , a  12. • A13. aria   f   1  ln 2 , a  3, respectiv a  0.
 4 6 a  4a  6
b) 2.
325
2. Volumul corpurilor de rotaþie (pag. 279)

256 2  4 35 3  a 1  3  a  a4 3
• E1. a) ; b), c) ; d) 6 ; e)  1  ln  ; f) ; g) ; h) ;
15 2  9 3 2 12

 10  2    4  
i)   ln 9  . • E2. a) ; b)  1   ; c) ln ; d)  e 2  1 .
 3  36  4 2 3 2  


 
1 1
• A4. 15  16 ln 2  ; • A5. 117. • A6.   0  arccos x  dx    0 x  x 2 dx 
2
2

  6   13  .
6
3. Calculul unor limite de ºiruri folosind integrala definitã (pag. 285)

1
• E1. lim a n   0 f  x  dx, unde: a) f  x   x; b) f  x   x 4 ; c) f  x   x;
n 
1 1 1
d) f  x   ; e) f  x   e x ; f) f  x   ; g) f  x  
.
1 x 2
1  x2 4  x2
1 1 1 x
• A1. lim an   f  x  , unde: a) f  x   2 ; b) f  x   ; c) f  x   ;
n 0 x 3 1 x 1 x
d) f  x   xe  x . • A2. Funcþiile care se integreazã pe intervalul 0, 1 sunt:
1 x2 x 1
a) f  x   ; b) f  x   ; c) f  x  
; d) f  x   ln  x  1 .
x 4
2
9x
x2  1
2
 1 2 n
• A3. Se considerã f : 0, 1  R,  n   0, , , ...,  , ºi punctele intermediare
 n n n
2k  1 x 2k  1 1
k astfel: a) k  , f x  b)  k  , f x  2 ; c)  k 
2n 1 x ;2 2n x 1
3k  1  k  1 k  1 k2  k  1 1
  , , f x  ; d)  k  , f x  . • A4. Se
3n  n n 3  x  1 n x 1
dx 1 n 1
 ln 2; b) a n  
1
aplicã exerciþiul rezolvat 3. • A6. a) lim a n 
n  0 x 1 n k 1 1  k
,
k2  f  k  k 1 k  1 n 1 1 
k   ,  , k  1, n. • A7. a) a n   , k   k  sin  
kn  n n n k 1 1   k n k
k 1 k  1 n 1 k2 k 1 k 
 ,  , k  1, n. b) a n   , k   ,  , k  1, n.
 n n n k 1 1   k n  k  1  n n
326
CUPRINS
Prefaţ‘ ..................................................................................................................................... 3
ELEMENTE DE ALGEBRĂ
Capitolul I. GRUPURI ................................... 5 Capitolul III. INELE DE POLINOAME ......... 104

1. Legi de compoziţie pe o mulţime ................... 5 1. Mulţimea polinoamelor cu coeficienţi
1.1. Definiþii ºi exemple .............................. 5 într-un corp comutativ ............................. 104
1.2. Adunarea ºi înmulþirea modulo n ........ 6 1.1. ªiruri de elemente din corpul K ....... 104
1.3. Adunarea ºi înmulþirea claselor de 1.2. Operaþii cu ºiruri de elemente
resturi modulo n ................................. 7 din corpul K .................................... 104
1.4. Parte stabilã. Lege de compoziþie
indusã ................................................ 9 2. Forma algebric‘ a polinoamelor ................ 107
1.5. Tabla unei legi de compoziþie ............. 10 2.1. Polinoame constante ....................... 107
2.2. Forma algebricã a unui monom ....... 107
2. Propriet‘ţi ale legilor de compoziţie ............ 14 2.3. Forma algebricã a unui polinom ...... 108
2.1. Proprietatea de comutativitate ........... 14 2.4. Valoarea unui polinom. Funcþii
2.2. Proprietatea de asociativitate ............. 15 polinomiale ...................................... 109
2.3. Element neutru ................................. 21
2.4. Elemente simetrizabile ...................... 24
3. Operaţii cu polinoame scrise sub form‘
algebric‘ ................................................ 110
3. Noţiunea de grup. Exemple ......................... 31 3.1. Adunarea ºi înmulþirea polinoamelor
3.1. Grupul aditiv al resturilor modulo n .. 33 scrise sub formã algebricã ............... 110
3.2. Grupul claselor de resturi modulo n .. 34 3.2. Împãrþirea polinoamelor .................. 114
3.3. Grupul permutãrilor unei mulþimi ..... 37 3.3. Împãrþirea la X-a Schema lui Horner 120
3.4. Grupul simetric Sn ............................ 38
3.5. Grupuri de matrice ............................ 40 4. Divizibilitatea polinoamelor ..................... 125
3.6. Grupul rãdãcinilor de ordinul n 4.1. Relaþia de divizibilitate
ale unitãþii ........................................ 43 pe mulþimea K[X] ............................. 125
4.2. Proprietãþi ale relaþiei de
4. Reguli de calcul într-un grup ...................... 47 divizibilitate ..................................... 125
4.1. Puterea unui element într-un grup .... 47 4.3. Cel mai mare divizor comun al
4.2. Legi de simplificare ............................ 48 polinoamelor ................................... 128
5. Morfisme de grupuri ................................. 53 5. Descompunerea polinoamelor în factori
6. Subgrupuri ............................................... 59 ireductibili ............................................. 135
5.1. Rãdãcini ale polinoamelor ................ 135
7. Grupuri finite........................................... 66 5.2. Rãdãcini multiple ale unui polinom . 137
7.1. Subgrupul generat de un element ...... 66 5.3. Ecuaþii algebrice .............................. 138
7.2. Ordinul unui element într-un grup .... 66 5.4. Polinoame ireductibile în K[X] .......... 140
7.3. Teoreme remarcabile în teoria 5.5. Descompunerea polinoamelor
grupurilor finite ................................. 68 în factori ireductibili ........................ 141
6. Relaţiile lui Viète .................................... 147
Capitolul II. INELE ŞI CORPURI .................. 77 7. Rezolvarea ecuaţiilor algebrice cu
1. Definiţii şi exemple ................................... 77 coeficienţi în Z, Q, R, C .......................... 153
1.1. Inelul claselor de resturi modulo n .... 78 7.1. Ecuaþii algebrice cu coeficienþi în Z .. 153
1.2. Inele de matrice pãtratice .................. 79 7.2. Ecuaþii algebrice cu coeficienþi
1.3. Inele de funcþii reale .......................... 82 raþionali .......................................... 157
7.3. Ecuaþii algebrice cu coeficienþi reali . 159
2. Reguli de calcul într-un inel ........................ 85
8. Rezolvarea unor ecuaţii algebrice de grad
3. Corpuri .................................................... 91 superior cu coeficienţi în C ...................... 162
4. Morfisme de inele şi corpuri ....................... 96 8.1. Ecuaþii bipãtrate ............................. 162
8.2. Ecuaþii binome ................................ 163
8.3. Ecuaþii reciproce ............................. 164
327
ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
Capitolul I. PRIMITIVE ............................. 171 6. Propriet‘ţi ale integralei definite .............. 209
1. Probleme care conduc la noţiunea 7. Integrarea funcţiilor continue .................. 220
de integral‘ ............................................. 171
8. Metode de calcul pentru integrale
2. Primitivele unei funcţii definite .................................................. 225
Integrala nedefinit‘ a unei funcţii ............. 173 8.1. Metoda integrãrii prin pãrþi ............. 225
8.2. Metoda schimbãrii de variabilã ........ 231
3. Propriet‘ţi ale integralei nedefinite .......... 176 8.2.1. Prima metodã de schimbare
4. Primitive uzuale ...................................... 183 de variabilã ........................... 231
4.1. Primitive deduse din derivatele 8.2.2. A doua metodã de schimbare
funcþiilor elementare ....................... 183 de variabilã ............................ 239
4.2. Primitive deduse din derivarea 9. Calculul integralelor funcţiilor raţionale .... 243
funcþiilor compuse .......................... 186 9.1. Calculul integralei unei funcþii
4.3. Primitive deduse din formula de deri- raþionale simple .............................. 244
vare a produsului a douã funcþii ...... 189 9.2. Calculul integralei unei funcþii
raþionale oarecare ........................... 255
Capitolul II. INTEGRALA DEFINITĂ .......... 194
1. Diviziuni ale unui interval [a, b] ................ 194 Capitolul III. APLICAŢII ALE INTEGRALEI
DEFINITE ............................. 265
2. Sume Riemann ....................................... 195
1. Aria unei suprafeţe plane ......................... 265
3. Integrabilitatea unei funcţii
pe un interval [a, b] ................................. 197 2. Volumul corpurilor de rotaţie ................... 275
4. Integrabilitatea funcţiilor continue ........... 202 3. Calculul unor limite de şiruri folosind
integrala definit‘ .................................... 280
5. Formula lui Leibniz-Newton ...................... 205
TEME DE SINTEZĂ ................................................................................................................ 288

INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI .................................................................................................. 306
328

Manual Matematica M1 12 Burtea

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Manual Matematica M1 12 Burtea

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Marius Burtea Georgeta Burtea

Copertă: Giorgian Gînguţ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Toate drepturile aparţin Editurii CARMINIS

Redactor: Carmen Joldescu

Tiparul executat la S.C. TIPARG S.A. PITEŞTI

Manualul are la bazã PROGRAMA 1 ºi se adreseazã elevilor de

Pe parcursul manualului sunt întâlnite diferite modalitãþi

1 Legi de compoziţie pe o mulţime

 Exemple de legi de compoziþie

 Operaþia de adunare „“ pe mulþimea V a vectorilor din plan:

Legile de compoziþie sunt date în diferite notaþii:

1.2. Adunarea ºi înmulþirea modulo n

Numãrul natural r care reprezintã restul împãrþirii lui a la n, se

1.3. Adunarea ºi înmulþirea claselor de resturi modulo n

Fie n  N* un numãr natural fixat. Pentru a  Z notãm

Aºadar, în determinarea mulþimii a  este esenþial sã cunoaºtem

Pe mulþimea Z n se definesc urmãtoarele legi de compoziþie:

1.4. Parte stabilã. Lege de compoziþie indusã

Pentru cazul S  M se spune cã M este parte stabilã în raport cu

 2. Sã se arate cã mulþimea Rn  0, 1, 2, , n  1 este parte stabilã

1.5. Tabla unei legi de compoziþie

Fie M o mulþime finitã, M  a1, a 2 , , a n  ºi  : M  M  M o lege

Dupã cum se observã din tabla operaþiei, toate rezultatele

 2. Sã se alcãtuiascã tablele operaþiilor de adunare ºi de înmulþire

 3. Pe mulþimea R se considerã legea de compoziþie x  y  xy  x  y,

 1 a    x  3y   3  19

 a 2b  2 2  c) Sã se rezolve sistemele de ecuaþii:

E10. Pe mulþimea M  1, 2, 3, 4 se con-  1 a 

A1. Sã se determine mulþimile M  Z 4 , bilã în raport cu adunarea ºi înmul-

A2. Sã se arate cã mulþimea M este

2 Propriet‘ţi ale legilor de compoziţie

Fie M o mulþime nevidã.

 Exemple de legi de compoziþie comutative

 Adunarea ºi înmulþirea pe mulþimile de numere N, Z, Q, R, C. Avem:

 Exemple de legi de compoziþie necomutative

2.2. Proprietatea de asociativitate

 Exemple de legi asociative

 Reuniunea, intersecþia ºi diferenþa simetricã pe mulþimea pãrþilor unei mulþimi M:

 Exemple de legi neasociative

 Scãderea pe mulþimile de numere Z, Q, R, C. De exemplu: 2   3  1  0, iar

Atunci când este valabilã proprietatea de asociativitate, nu este

Pentru o lege de compoziþie „“ asociativã sunt valabile egalitãþile:

 2. Pe mulþimea R se defineºte legea de compoziþie R  R  R,

 3. Într-un circuit electric sunt legate în paralel douã rezistoare cu

Relaþia (1) defineºte pe mulþimea M urmãtoarea R1

Pe o mulþime M se pot defini mai multe legi de compoziþie.

A1. Fie A   0, 2  . Pe mulþimea A se defi- b) Sã se verifice cã dacã x, y, z  A

A2. Pe mulþimea R se defineºte legea de  x y  

2.3. Element neutru

Fie M o mulþime nevidã.

 Matricea unitate In este element neutru pentru înmulþirea matricelor pe mulþi-

 TEOREMA 1 (unicitatea elementului neutru)

Se observã cã perechea  M,   este monoid dacã este semigrup cu

2.4. Elemente simetrizabile

Dacã legea de compoziþie pe mulþimea M are element neutru, se

 TEOREMA 2 (unicitatea simetricului)

b) Dacã x, y  U  M  , atunci x  y  U (M) ºi  x  y   y   x .

 x1  x 2  ...  x n   x n  x n 1  ...  x1 .

  x1  x 2  x k   x k 1   x k  ...  x1   xk 1  x k  ...  x1 , deci proprietatea

 2. Fie „“ lege de compoziþie asociativã ºi cu element neutru pe

A5. Pe mulþimea M  R  R se consi- b) Sã se determine U  M  .

EXERCIŢII ŞI PROBLEME RECAPITULATIVE