Drept roman prof.

Molecut Emil
I.

Introducere

1. Obiectul dreptului privat roman

Dreptul roman cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau sanctionate de

statul roman si este un sistem extreme de vast si complex format din numeroase

ramuri si institutii juridice. Sistemul juridic roman a trait o viata milenara intrucat el
s-a format in epoca fondarii Romei si s-a aplicat pana la moartea imparatului
Justinian din sec. al VIII- lea i. Hr pana in sec. al VI lea d. Hr.. Pentru a intelege
specificul dreptului roman trebuie sa retinem ca la origine si romanii ca si alte
popoare ale antichitatii au confundat dreptul cu religia si cu morala, dar spre
deosebire de celalalte popoare ale lumii antice, romanii au depasit aceasta confuzie
si au realizat o distinctie foarte clara intre normele dreptului, normele religioase si
normele de morala, dovada ca inca din epoca veche romanii desemnau normele
dreptului prin cuvantul ius, iar normele religioase prin cuvantul fas(divin).
Mai mult, la romani gandirea juridica si-au pus amprenta asupra intregii vietii

spirituale, incat in antichitate se spunea asa cum grecii sunt un popor de filosofi,
romanii sunt un popor de juristi. Dar daca tanarul cetatean roman dorea sa se
afirme in viata publica trebuia sa faca dovada ca a fost elev al unui jurist-consult
celebru (jurist-consultii erau oameni de stiinta, cercetatori ai dreptului roman).
Cu toate acestea in unele texte juridice clasice constatam cu surpindere ca
persista stravechea confuzie dintre drept, religie si morala, spre exemplu printr-un
text din opera legislativa a imparatului Justinian ni s-a transmis definitia

jurisprudentei sau definitia stiintei dreptului: Potrivit acelui text Iurisprudentia est

divinarum atque humanarum rerum notitia iusti atque iniusti scientia prin urmare
Jurisprudenta este cunoasterea lucrurilor divine si umane, stiinta a ceea ce este

drept si nedrept. In aceasta definitie dreptul se confunda si cu religia si cu morala.

Printr-un text care apartine marelui Ulpinian ni s-au transmis principiile

fundamentale ale dreptului. Potrivit lui Ulpinian Iuris precepta sun hec : Honeste

vivere alterum non laedere sum cuique tribuere adica principiile dreptului sunt

acestea : a trai in mod onorabil, a nu vatama pe altu, a da fiecaruia ce este al sau .

De data aceasta constatam ca dreptul se confunda cu morala intrucat primul

principiu tine de domeniul moralei pe cand urmatoarele 2 principii sunt de domeniul

dreptului. In fine marele jurist-consult Celsus ne-a transmis definitia dreptului potrivit
lui Celsus : Ius est ars boni et aequi adica dreptul este arta binelui si a

echitabilului. Si de aceasta data dreptul se confunda cu morala intrucat conceptul

de bine este de domeniul moralei, iar conceptul de echitate are un sens moral si un
sens juridic. Faptul ca in unele texte clasicii persista confuzia dintre drept, religie si
morala in ciuda faptului ca aceasta confuzie fusese demult depasita in practica
institutiilor judecatoresti isi are explicatia sa. In primul rand romanii erau profund
conservatori, un popor care nu a renuntat niciodata la valorile sale traditionale chiar
daca acele valori erau demult depasite de realitate, iar in al doilea rand romanii
aveau un ascutit simt practic, trasatura de caracter care se oglindeste si in felul in
care au cercetat fenomenul juridic intrucat jurist-consultii romani nu-si incepeau
lectiile cu teorie, ci cu expunerea unor spete pe care le analizau impreuna cu
studentii si constatau ca intre acele cazuri exista o serie de elemente comune,
puncte comune pe baza carora incercau apoi sa formuleze anumite principii de

drept. Acele principii erau consacrate adica erau cunoscute ca atare de toti
jurist-consultii numai daca erau in masura sa ofere solutii optime pentru toate
cazurile reale sau imaginare dintr-un anumit domeniu.
In al III lea rand, intrucat romanii nu aveau mania teoretizarii, au formulat
foarte putine definitii (definitile nu se confunda cu principiile dreptului, deoarece
definitiile sunt de domeniul teoriei iar principiile sunt de domeniul practicii).
Pe cand grecii erau teoreticieni neintrecuti, si de aceea romanii au preluat
unele definitii de la greci, dar vechii greci nu faceau distinctie intre drept, religie si
morala, ei considerau ca dreptul este o componenta a moralei.
Practica juridica romana a creat concepte, categorii, principii, procedee si
institutii care s-au dovedit instrumente ideale ale gandirii juridice si au fost preluate
atat in societatea medievala cat si in societatea moderna. Aceasta evolutie a fost

posibila datorita faptului ca romanistii adica cercetatorii s-au preocupat inca de la

inceputurile evului mediu de reconstituirea si valorificarea tezaurului gandirii
romane.

Intr-adevar inca din secolul al VII lea la Ravenna s-a fondat prima scoala

de drept roman care si-a propus sa cerceteze textele juridice romane, iar in secolul
X, in orasul Pavia s-a fondat o scoala de drept similara insa lucrarile elaborate de

reprezentantii celor doua scoli s-au pierdut, astfel incat noi le cunoastem numai din
surse indirecte adica din alte lucrari. Cert este ca acele lucrarinu au putut avea un

nivel stiintific notabil deoarece, in mod sigur acei profesori nu au cunoscut digestele
imparatului Iustinian (digestele lui Iustinian sunt o culegere de fragmente din
lucrarile jurist-consultilor clasici, lucrari care s-au pierdut pe cand digestele s-au
pastrat, au ajuns pana la noi, iar pe baza digestelor s-au putut reconstituii lucrarile
jurist-consultilor clasici).
In sec. XI in orasul Bologna profesorul Irnerius a fondat scoala glosatorilor.
Glosatorii s-au condus in cercetarile lor dupa metode exegetica in sensul ca ei au
explicat, au comentat de asa maniera textile juridice romane incat acele texte sa
poata fii intelese si de acei practicieni care nu erau specialisti in drept roman.
Asadar scoliile glosatorilor nu au avut o finalitate practica devreme ce acele
comentarii denumite glosse nu s-au aplicat in practica instantelor. Cel mai valoros
reprezentant al scolii glosatorilor a fost profesorul Acurius, care a scris marea
Glosa, care cuprinde 96.260 de glose (comentarii).
In sec. XIV tot la Bologna profesorul Baltorus a fondat scoala post-glosatorilor sau
scoala Baltoriana. Post-glosatorii s-au condus dupa metoda dogmatica intrucat ei
nu au cercetat nemijlocit textele juridice romane ci au cercetat glosele cu scopul de
a extrage din acele glose principii, care sa fie aplicate in practica instantelor prin
urmare scoala post-glosatorie a avut o finalitate practica, iar principiile fondate de
post-glosatori nu s-au aplicat numai in Italia ci si in intreaga Europa de Apus, mai
cu seama in Germania, deoarece in sec . XV germanii au renuntat la dreptul lor
national si au preluat principiile formulate de post-glosatori, le-au adaptat si le-au
aplicat la realitatiile din Germania feudala. Pe aceasta cale in sec al. XVI lea in
Germania s-a nascut un nou sistem de drept denumit Usus Modernus Pandectarum

sau Usus Hudiermus Pandectarum adica dreptul modern al pandectelor

sau dreptul de azi al pandectelor (grecii desemnau digestele lui Iustinian
pandecte ).

In sec al. XVI lea in Franta profesorul Alciat a fondat scoala istorica a

dreptului roman. Aparitia scolii istorice a marcat o inflorire a cercetarii in domeniul

dreptului roman, deoarece profesorii acestor scoli au valorificat pe langa textele
juridice romane si informatii din alte domenii cum ar fii istoria, filizofia si mai cu
seama filologia. Cel mai valoros reprezentant al scolii istorice a fost profesorul

Jacque Cujas care pentru prima oara in istorie a incercat sa reconstituie lucrarile
jurist-consultilor clasici pe baza digestelor lui Iustinian.
In 1802, prin lectiile pe care le-a tinut la Universitatea din Malburg, profesorul
Savigny a fondat noua scoala istorica a dreptului roman. Profesorul Savigny era de
parere ca statul nu avea indreptatirea necesara sa elaboreze norme juridice de
unde se desprinde concluzia ca normele dreptului nu pot fi exprimate in forma legii
ca este nelegitima. Normele dreptului trebuie sa fie exprimate numai in forma
nescrisa a obiceiurilor juridice sau traditiilor juridice care exprima sufletul national
sau psihologia poporului ci dreptul trebuie sa fie exprimat in forma obiceiului sau a
traditiei juridice care exprima cu adevarat psihologia unui popor, ori traditia juridica
germana isi avea originea in principiile formate de post-glosatori. Iata de ce

intelegerea corecta a traditiei juridice germane este conditionata de cunoasterea

aprofundata a dreptului roman. De aceea cei mai mari romanisti sunt germanii.
In a doua jumatate a sec. al XIX-lea s-au remarcat rezultate exceptionale,
prof. Theodor Mommsen e considerat cel mai mare economist al tuturor timpurilor.
El s-a condus dupa metoda dialectica, a cercetat fenomenul juridic roman in
stransa relatie cu realitatile economice, sociale si politice
La inceputul sec. XX, la Sorbona, Paris, s-a remarcat profesorul Paul
Frederic Girard, care este autorul unui celebru tratat de drept roman, a publicat cea
mai buna editie a textelor juridice romane in 6 volume.
In perioada interbelica in Italia s-a remarcat Pietro Bonfante care printre
altele a editat cea mai buna editie a operei legislative a imparatului Iustinian.

La noi la romani cercetarea stiintifica in domeniul dreptului roman a inceput

odata cu aparitia lucrarii lui Titu Maiorescu, care a fost un mare filosof, filolog, a
fondat cultura moderna romana prin Junimea si a fost un mare jurist, mare avocat,
cu studii de drept roman la Sorbona. El a publicat o lucrare intitulata In contra lui
Barnutiu prin care demonstra ca institutiile juridice romane pot fi intelese corect

numai daca sunt studiate in evolutia lor istorica si in stransa relatie cu formele de
organizare pe care le-a conuscot statul roman.

La inceputul sec. XX-lea s-a remarcat profesorul Stefan Longinescu cu

doctorat in Germania, autor al unui tratat de drept roman ( Tratatul Longinescu).

In perioada interbelica s-au remarcat la Cluj Ion Catuneanu iar la Bucuresti
profesorul Nicolae Corodeanu, Constantin Stoicescu, Grigore Dumitrescu si
Gheorghe Dumitru, iar dupa al doilea razboi mondial catedrele de drept roman au
fost ilustrate la Bucuresti de profesorul Constantin Tomulescu, membru al
academiei Constantiniene de Drept Roman din Perugia cel mai inalt for de drept
roman din lume, la Cluj - Vladimir Hanga iar la Iasi - Mihai Jacota.
Toate lucrarile pe care le-am mentionat se gasesc la biblioteca Facultatii de
Drept din cadrul Universitatii Bucuresti.
La cursul nostru nu vom studia intregul drept roman ci numai dreptul privat roman,
deoarece dreptul privat este domeniul in care romanii au dat masura spiritului lor
creator.