GHID DE PRACTICI

INSTITU}IONALE ÎN
INSTRUMENTAREA
CAUZELOR CU MINORI
Referent {tiin]ific: Prof. Dr. Narcis Giurgiu
Referent {tiin]ific: Prof. Dr. Lumini]a Iacob

Copyright © 2005, by Asocia]ia Alternative Sociale Ia[i,

ISBN: 973-0
0-0
03888-0
0
 Autori:

judec\tor Aurel Dublea

judec\tor Nicoleta {tef\roi

judec\tor Sofia Luca

judec\tor Georgeta L\cr\mioara Gafta

procuror Radu Moisescu

inspector Lucian Mursa

psiholog C\t\lin Luca

prof. dr. C\lin Scripcaru

asistent social Dumitru Pu[ca[u

consilier Mirela Vlad

Asocia]ia Alternative Sociale

Ia[i, 2005

I
 Lista autorilor
Aurel Dublea, judec\tor la Curtea de Apel Ia[i, cu o vechime în magistratur\
de 15 ani, vicepre[edinte al Asocia]iei Magistra]ilor Ia[i. A sprijinit implementarea mai
multor proiecte de reform\ în justi]ie: proba]iunea, instan]ele specializate pentru minori
[i liberul acces la informa]ii. Are experien]\ de formator în domeniul justi]iei pentru
minori, rolul magistratului într-o societate democratic\ [i traficul de fiin]e umane. De
asemenea are experien]\ în judecarea cauzelor de corup]ie [i crim\ organizat\.
Contact: adublea@yahoo.com
C\lin Scripcaru, licen]iat în medicin\ [i drept, actualmente profesor doctor în
medicin\. A scris studii [i lucr\ri publicate în ]ar\ [i str\in\tate. Este reprezentant pen-
tru România al Asocia]iei Interna]ionale pentru Prevenirea Suicidului [i Membru al
Academiei Oamenilor de {tiin]\ din România. Este [ef de departament al Institutului de
Medicin\ Legal\ Ia[i.
Contact: scripcaru@mail.dntis.ro
C\t\lin Luca, psiholog cu studii aprofundate în bazele proba]iunii. Formator [i
coordonator de proiecte în domeniile justi]iei pentru minori, reintegrarea psiho-social\
a persoanelor eliberate din penitenciar, abuzului asupra copilului, prevenirea exploat\rii
sexuale, a exploat\rii prin munc\ [i a traficului de copii. Conferen]iar independent,
membru al Team Europe în domeniul justi]iei [i afaceri interne. Este director executiv al
Asocia]iei Alternative Sociale, vicepre[edinte al Organiza]iei Salva]i Copiii România [i
membru al Asocia]iei Psihologilor din România. A scris articole [i lucr\ri pe tema abuzu-
lui asupra copilului, agresorilor sexuali, traficului de persoane [i victimologie.
Contact: cluca@alternativesociale.ro
Dumitru Pusca[u, este licen]iat în asisten]\ social\, cu un master în proba]iune.
Este pre[edintele Asocia]iei Alternative Sociale [i membru fondator al Asocia]iei Române
de Dezvoltare Comunitar\. Din anul 2002 lucreaz\ ca asistent social în serviciile sociale
din Marea Britanie. De-a lungul celor 8 ani de activitate ca asistent social a ini]iat [i coor-
donat proiecte în domeniul justi]iei juvenile [i securit\]ii comunitare, de exemplu Centrul
Experimental de Proba]iune Ia[i, Instan]a pentru Minori Ia[i, Prevenirea comporta-
mentelor infrac]ionale în [coli [i licee etc..
Contact: dorel@dorel.wanadoo.co.uk
Georgeta Gafta, judec\tor cu experien]\ de 10 ani, pre[edinte al Judec\toriei Ia[i
[i membru al Asocia]iei Magistra]ilor Ia[i. Este implicat\ în colabor\ri cu ONG-uri din
România în domeniile alternativelor la deten]ie pentru minori, munca în folosul comu-
nit\]ii [i violen]\ domestic\. Are experien]\ de formator în domeniile minorului inculpat
[i victim\ în procesul penal cât [i în infrac]iunile de corup]ie.
Contact: geogafta@yahoo.com
Lucian Mursa, este licien]at în drept [i ofi]er de poli]ie specializat în audierea
minorului victim\ [i infrctor la Poli]ia Municipiului Ia[i. Lucreaz\ din anul 2001 în cam-
era de audiere minori special amenajat\ în cadrul proiectului Instan]a pentru Minori Ia[i,
s-a implicat în colabor\ri interinstitu]ionale privind instrumentarea cauzelor cu minori
victime [i inculpa]i.
Contact: luc_edu2000@yahoo.com
Mirela Vlad, licen]iat\ în drept, consilier de reintegrare social\ [i supraveghere
de 4 ani, [ef al S.P.V.R.S.I. Ia[i din anul 2003. Este specializat\ în lucrul cu infractorii, în
special minori - consiliere individual\ [i de grup - prin participarea la cursuri de
II
preg\tire na]ionale [i interna]ionale. Are experien]\ de formator în domeniul consilierii
infractorilor, precum [i în domeniul Justi]iei pentru Minori. S-a implicat în proiecte de
prevenire a delincven]ei juvenile, munca în folosul comunit\]ii, instan]a pentru minori,
trafic de fiin]e umane [i violen]\ domestic\. A colaborat la elaborarea unor publica]ii de
specialitate în domeniul reintegr\rii sociale [i supravegherii (alternative la deten]ie, con-
silierea infractorilor).
Contact: vld_mirela@yahoo.com
Nicoleta {tef\roi, doctorand [i cadru didactic la Facultatea de Drept a Univ.
„A.I.Cuza”Ia[i. Este judec\tor în cadrul Tribunalului Ia[i, iar în calitate de pre[edinte al
Asocia]iei Magistra]ilor Ia[i a sprijinit activ implementarea proiectului Instan]a pentru
Minori în ora[ul [i jude]ul Ia[i cât [i în ora[ele Boto[ani [i Vaslui. Are experien]\ de for-
mator în domeniile justi]iei juvenile [i al traficului de fiin]e umane.
Contact: nstefaroi@usa.com
Radu Moisescu, este procuror specializat în investigarea cauzelor cu minori la
Parchetul de pe lâng\ Judec\toria Ia[i [i a urmat un master în drept interna]ional. Are
experien]\ de formator în justi]ie juvenil\ [i a colaborat cu organiza]ii guvernamentale
[i neguvernamentale din România în domeniile justi]iei juvenile, violen]\ domestic\,
alternative la deten]ie pentru minori.
Contact: radumoisescu2003@yahoo.com
Sofia Luca, judec\tor cu 10 ani vechime în magistratur\, în prezent judec\ în
completul specializat în instrumentarea cauzelor cu inculpa]i minori [i victime minore
din cadrul Judec\toriei Ia[i. A finalizat cilul de Formare de formatori în domeniul Justi]iei
pentru minori organizat de Institutul Na]ional al Magistraturii [i are experien]\ de forma-
tor pe aceast\ tem\. S-a implicat în desf\[urarea mai multor proiecte ini]iate de organi-
za]ii guvernamentale [i neguvernamentale în domeniul justi]iei pentru minori, copiii nea-
compania]i/trafica]i, alternative la deten]ie pentru minori.
Contact: sofialuca2000@yahoo.com

III
 CUPRINS

PARTEA I. PROTEC}IA COPILULUI ÎN LEGISLA}IA INTERNA}IONAL|

CAPITOLUL I. LEGISLA}IA INTERNA}IONAL| ÎN DOMENIUL JUSTI}IEI JUVENILE
(Nicoleta {tef\roi)

I.1. PRINCIPALELE INSTRUMENTE ALE JUSTI}IEI JUVENILE {I FELUL ÎN CARE ACESTEA SE SUS}IN
RECIPROC........................................................................................................................................ 1
&.1. Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului................................................................................ 2
&.2. Regulile minimale standard ale Na]iunilor Unite pentru Administrarea
Justi]iei Juvenile (Regulile de la Beijing) ................................................................................... 3
&.3. Principiile Na]iunilor Unite pentru Prevenirea Delincven]ei Juvenile
(Principiile de laRiyadh) .............................................................................................................. 3
&.4. Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate ................................ 4
&.5. Liniile directoare de ac]iune privind copiii implica]i în sistemul de justi]ie penal\....................... 4
I.2. PRINCIPII GENERALE INTERNA}IONALE REZULTATE DIN REGULILE
ADOPTATE DE COMUNITATEA INTERNA}IONAL| ............................................................................. 5
I.3. REFLECTAREA LEGISLA}IEI INTERNA}IONALE ÎN DREPTUL INTERN......................................... 6
&.1. Condi]iile atragerii r\spunderii penale.......................................................................................... 6
&.2. Institu]iile implicate în justi]ia juvenil\......................................................................................... 7
&.3. Luarea m\surilor preventive.......................................................................................................... 9
&.4. Procedurile judiciare ..................................................................................................................... 12
&.5. Justi]ia restaurativ\ ....................................................................................................................... 15
&.6. Tratamentul sanc]ionator aplicabil minorilor............................................................................... 17

PARTEA a II-aa: PROTEC}IA DREPTURILOR COPILULUI VICTIM| ÎN LEGISLA}IA

INTERN|
CAPITOLUL I. MINORUL VICTIM| ÎN CURSUL URM|RIRII PENALE
(Radu Moisescu, Lucian Mursa)
I.1. NO}IUNI INTRODUCTIVE. ........................................................................................................... 20
&.1. Accep]iune [i reglementare.......................................................................................................... 20
&.2. Cadrul legislativ............................................................................................................................. 20
I.2. ROLUL VICTIMEI MINORE ~N DECLAN{AREA PROCESULUI PENAL .......................................... 23
I.3. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA VICTIMEI ......................................................................................... 25
&.1. Psihologia minorului..................................................................................................................... 25
&.2. Psihologia minorului-parte v\t\mat\ .......................................................................................... 25
&.3. Audierea persoanei v\t\mate ...................................................................................................... 26
I.4. ABORDAREA PSIHOLOGIC| A VICTIMEI ~N CURSUL URM|RIRII PENALE .............................. 28
&.1. Urm\rirea penal\ - sum\ de rela]ii interpersonale .................................................................... 30
&.2. Probleme tactice cu privire la audierea minorului victim\ în cursul urm\ririi penale ........... 32
&.3. Minorul - victim\ a abuzului psihic [i sexual ............................................................................ 37

IV
 CAPITOLUL II. PROTEC}IA MINORULUI VICTIM| ÎN CURSUL CERCET|RII JUDEC|TORE{TI
(Sofia Luca)
I.1. CONSIDERA}II GENERALE ............................................................................................................... 43
&.1. No]iuni introductive ..................................................................................................................... 43
&.2. Accep]iuni ..................................................................................................................................... 43
&.3. Victima în comunitatea interna]ional\ ........................................................................................ 44
II.2. ROLUL VICTIMEI ÎN DECLAN{AREA PROCESULUI PENAL ........................................................ 44
&.1. Mijloace de sesizare ..................................................................................................................... 44
II.3. VICTIMA-PARTE ÎN PROCESUL PENAL ......................................................................................... 51
&.1. Partea v\t\mat\ ............................................................................................................................ 51
&.2. Partea civil\ .................................................................................................................................. 53
II.4. INSTRUMENTAREA CAUZELOR CU VICTIME MINORE ÎN CURSUL CERCET|RII JUDEC|TORE{TI .. 56
&.1.Dispozi]ii procedurale .................................................................................................................. 56
&.2. Probleme tactice cu privire la audierea minorului victim\ în cursul cercet\rii judec\tore[ti ........... 58
&.3. Abordarea psihologic\ a victimei în cursul judec\]ii ............................................................... 61
&.4. Tehnici de audiere a copiilor în cazul în care exist\ suspiciunea de abuz sexual ................. 63
&.5. Tipuri de întreb\ri folosite în audierea copiilor abuza]i sexual ............................................... 65
II.5. VICTIMA ULTERIOR JUDEC|}II ................................................................................................... 66
II.6. CALIT|}I {I ABILIT|}I PSIHO-SOCIALE ALE PERSOANELOR IMPLICATE ÎN CERCETAREA
{I JUDECAREA CAUZELOR CU MINORI................................................................................................ 67

CAPITOLUL III. PROTEC}IA MINORULUI VICTIM| ÎN LEGI SPECIALE (Sofia Luca)

III.1. VICTIMA DIN PERSPECTIVA LEGII 211/2004, PRIVIND UNELE M|SURI PENTRU ASIGURAREA
PROTEC}IEI VICTIMELOR INFRAC}IUNILOR ........................................................................................... 70
&.1. Informarea victimelor infrac]iunilor ............................................................................................ 70
&.2. Consilierea psihologic\ a victimelor unor infrac]iuni [i alte forme de asisten]\ a victimelor
infrac]iunilor ................................................................................................................................ 71
&.3. Asisten]a juridic\ gratuit\ a victimelor unor infrac]iuni ............................................................ 72
&.4. Acordarea de c\tre stat a compensa]iilor financiare victimelor unor infrac]iuni .................... 74
III.2. LEGEA 678/2001 PRIVIND PREVENIREA SI COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE ...... 78
III.3. LEGEA 217/2003 PENTRU PREVENIREA {I COMBATEREA VIOLEN]EI ÎN FAMILIE ................ 81
III.4. PROTEC}IA COPILULUI PRIN LEGEA 272/2004 ........................................................................ 84
&.1. Protec]ia copiilor refugia]i [i protec]ia copiilor în caz de conflict armat (art.72-79) ............... 85
&.2. Protec]ia copiilor împotriva exploat\rii (art.85-86) .................................................................... 86
&.3. Infrac]iuni ...................................................................................................................................... 88

PARTEA a III-aa. PROTEC}IA DREPTURILOR COPILULUI AFLAT ÎN CONFLICT CU

LEGEA PENAL| ÎN LEGISLA}IA INTERN|
CAPITOLUL I. MINORUL ÎNVINUIT SAU INCULPAT ÎN FAZA DE URM\RIRE PENAL| (Radu
Moisescu, Lucian Mursa)
I.1. PSIHOLOGIA INFRACTORULUI {I DELINCVEN}A JUVENIL| ...................................................... 91
I.2. TACTICA ASCULT|RII ÎNVINUITULUI SAU INCULPATULUI MINOR ........................................... 92
I.3. MINORUL AFLAT ÎN SITUA}II SPECIALE ....................................................................................... 95

V
 CAPITOLUL II. MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECAT|
(Georgeta L\cr\mioara Gafta)
II.1. CONSIDERA}II GENERALE ............................................................................................................. 98
&.1 No]iuni introductive ...................................................................................................................... 98
&.2. Starea de minoritate în [tiin]a dreptului penal .......................................................................... 99
II.2. PROTEC}IA COPILULUI CARE A S|VÂR{IT O FAPT| PENAL| {I NU R|SPUNDE PENAL ... 100
II.3. PROTEC}IA COPILULUI CARE R|SPUNDE PENAL .................................................................... 109
&.1. Prevederi legislative referitoare la minori în Codul penal [i Codul de procedur\ penal\ ... 109
&.2. Judecarea infractorilor minori .................................................................................................... 111
&.3. Competen]a [i compunerea instan]ei de judecat\ ................................................................... 111
&.4. Participarea obligatorie a procurorului ..................................................................................... 113
&.5. M\suri preg\titoare ale [edin]ei de judecat\ ............................................................................ 113
&.6. Prezen]a obligatorie a inculpatului minor la judecat\ ............................................................. 114
&.7. Asisten]a juridic\ obligatorie a inculpatului minor în cursul judec\]ii ................................... 115
&.8. {edin]a de judecat\ a inculpatului minor nu este public\ [i se desf\[oar\ separat ............. 115
&. 9. Judecarea cauzelor cu mai mul]i inculpa]i, dintre care unii minori [i al]ii majori ............... 116
&.10. Judecata în apel sau recurs ..................................................................................................... 116
&.11. Ascultarea de c\tre instan]a de judecat\ a inculpatului minor ............................................. 117
II.4. PORTRETUL MINORULUI INFRACTOR ....................................................................................... 119

CAPITOLUL III. SANC}IUNILE APLICABILE MINORILOR {I INDIVIDUALIZAREA LOR

(Aurel Dublea)
III.1. SCURT ISTORIC ............................................................................................................................. 122
III.2. M|SURILE EDUCATIVE ................................................................................................................ 123
&.1 Mustrarea ...................................................................................................................................... 123
&.2. Libertatea supravegheat\ ........................................................................................................... 123
&.3. Internarea într-un centru de reeducare .................................................................................... 124
&.4. Internarea într-un institut medical-educativ ............................................................................. 126
III.3. PEDEPSELE APLICABILE INCULPATULUI MINOR ..................................................................... 126
&.1. Amenda ...................................................................................................................................... 126
&.2. Închisoarea ................................................................................................................................. 126
III.4. REGIMUL SANC}IONATOR AL MINORILOR ÎN NOUL COD PENAL ...................................... 129
&.1. M\suri educative ........................................................................................................................ 129
&.2. Pedepse ...................................................................................................................................... 132

PARTEA a IV-aa. INSTITU}II {I SERVICII IMPLICATE ÎN LUCRUL CU MINORUL

VICTIM| {I INFRACTOR

CAPITOLUL I. APORTUL MEDICINII LEGALE ÎN INVESTIGAREA MINORULUI VICTIM| {I/SAU

AGRESOR (C\lin Scripcaru).
I.1.GENERALIT|}I.................................................................................................................................. 137
I.2. FACTORI EPIDEMIOLOGICI ........................................................................................................... 138
&.1. Violen]a fatal\ ............................................................................................................................. 138
&.2. Violen]a nonfatal\ ....................................................................................................................... 138
I.3. PERSONALITATEA MINORULUI ..................................................................................................... 138
&.1. Factori de risc implica]i în dezvoltarea unor comportamente violente .................................. 139
&.2. Situa]ia declan[atoare a faptei ................................................................................................... 141

VI
 &.3. Factori individuali ....................................................................................................................... 141
I.4. DELINCVEN}A INFANTILO-JUVENIL| ........................................................................................... 143
I.5. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL\ PSIHIATRIC| ................................................................................. 145
&.1. Cadrul juridic al expertizei medico-legale psihiatrice .............................................................. 145
&.2. Cadrul organizatoric al expertizei medico-legale psihiatrice ................................................... 146
&.3. Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice ...................................................................... 147
&.4. Metodologia expertizei medico-legale psihiatrice ................................................................... 148
I.6. AGRESIUNI DIRIJATE ÎMPOTRIVA MINORILOR ........................................................................... 148
&.1. Factori care condi]ioneaz\ maltratarea copilului ...................................................................... 149
&.2. Factori care ]in de copii ............................................................................................................. 149
&.3. Probleme de diagnostic a relelor tratamente aplicate minorilor ............................................. 150
&.4. Evaluarea maltrat\rii copilului ................................................................................................... 150
I.7. M|SURI DE PROTEC}IE A MINORILOR ....................................................................................... 154
&.1. M\suri de protec]ie a minorilor cu caracter medico-legal ....................................................... 154
&.2. M\suri de protec]ie a minorilor cu caracter general ................................................................ 156
I.8. CONCLUZII ...................................................................................................................................... 156

CAPITOLUL II. ROLUL SERVICIULUI DE PROTEC}IE A VICTIMELOR {I REINTEGRARE SOCIAL|

A INFRACTORILOR-IIA{I ÎN CADRUL SISTEMULUI DE JUSTI}IE JUVENIL| (Mirela Vlad)
II.1. SCURT ISTORIC. CADRU LEGISLATIV .......................................................................................... 158
II.2. CONSILIEREA PSIHOLOGIC| A VICTIMELOR INFRAC}IUNILOR ............................................ 159
II.3. REFERATELE DE EVALUARE PSIHOSOCIAL| ............................................................................... 161
II.4. SUPRAVEGHEREA ÎN COMUNITATE ............................................................................................ 162
II.5. ASISTEN}A {I CONSILIEREA PERSOANELOR CARE AU S|VÂR{IT INFRAC}IUNI .................. 166
&.1. Consilierea individual\ ............................................................................................................... 167
&.2. Programele de consiliere de grup ............................................................................................. 168
&.3. Colaborare interinstitu]ional\ .................................................................................................... 169
II.6. COLABORAREA S.P.V.R.S.I. CU UNIT|}ILE DE DETEN}IE ....................................................... 170
II.7. ANEXE ............................................................................................................................................. 172

PARTEA a V-aa PERSPECTIV| PSIHOLOGIC| ASUPRA COPILULUI

CAPITOLUL I. COPILUL VICTIM| A ABUZULUI {I NEGLIJ|RII (C\t\lin Luca)
I.1. VARIABILE CARE INFLUEN}EAZ| DEFINI}IA MALTRAT|RII ...................................................... 181
I.2. DEFINIREA CONCEPTELOR DE ABUZ ASUPRA COPILULUI ...................................................... 181
I.3. ABUZUL FIZIC - DEFINI}IE, CONSECIN}E {I MANIFEST|RI ..................................................... 182
I.4. ABUZUL EMO}IONAL - DEFINI}IE, CONSECIN}E {I MANIFEST|RI ........................................ 184
I.5. NEGLIJAREA COPILULUI ................................................................................................................ 185
I.6. ABUZUL SEXUAL - DEFINI}IE, CONSECIN}E {I MANIFEST|RI ................................................. 186
I.7. ROLUL PSIHOLOGULUI .................................................................................................................. 189
I.8. ASPECTE PRIVIND CREDIBILITATEA DECLARA}IILOR COPILULUI .......................................... 190
I.9. ANCHETA SOCIAL| ......................................................................................................................... 192

VII
 CAPITOLUL II. TEORII PSIHOLOGICE ASUPRA DEZVOLT|RII COPILULUI (C\t\lin Luca)
II.1. NO}IUNI INTRODUCTIVE ............................................................................................................. 193
II.2. DEZVOLTAREA COPILULUI ÎN TEORIA ÎNV|}|RII SOCIALE .................................................. 193
II.3. ABORDAREA PSIHANALITIC| ..................................................................................................... 196
II.4. TEORIA DEZVOLT|RII PSIHOSOCIALE ...................................................................................... 198
II.5. TEORIILE STRUCTURALISTE ......................................................................................................... 199
&.1. Teoria dezvolt\rii cognitive a lui Piaget ................................................................................... 200
&.2. Teoria lui Piaget asupra dezvolt\rii morale ............................................................................. 201
&.3. Teoria lui Kohlberg asupra dezvolt\rii morale ........................................................................ 203
&.4. Teoria ata[amentului .................................................................................................................. 203

CAPITOLUL III. ETAPELE DEZVOLT|RII COPILULUI (C\t\lin Luca)

III.1. VÂRSTA PRE{COLAR| (A DOUA COPIL|RIE), 3 - 6/7 ANI ..................................................... 205
&.1. Dezvoltarea somato-fiziologic\ .................................................................................................. 205
&.2. Evolu]ia psihologic\ ................................................................................................................... 205
III.2. VÂRSTA {COLAR| MIC| (MAREA COPIL|RIE), 6/7- 10/11 ANI ............................................. 209
&.1. Dezvoltarea somato-fiziologic\ ................................................................................................ 209
&.2. Evolu]ia psihologic\ ................................................................................................................... 209
III. 3. PUBERTATEA {I ADOLESCEN}A (14 - 24 /25 ANI) ................................................................. 212
&.1. Dezvoltarea somato-fiziologic\ .................................................................................................. 212
&.2. Dezvoltarea psihologic\ ............................................................................................................. 213
III.4. PROFILUL PSIHOLOGIC AL ADOLESCENTULUI CU COMPORTAMENT DEVIANT ................ 217
III.5. GLOSAR DE TERMENI .................................................................................................................. 220
III.6. ANEXE ........................................................................................................................................... 223

PARTEA a VI-aa. ASPECTE DE DREPT COMPARAT

CAPITOLUL I. MINORII ÎN CONFLICT CU LEGEA PENAL| {I PEDEPSELE COMUNITARE -
SISTEMUL BRITANIC (Dumitru Pu[ca[u)
I.1. INTRODUCERE ................................................................................................................................ 230
I.2. SENTIN}E COMUNITARE LA DISPOZI}IA INSTAN}ELOR PENTRU MINORI DIN MAREA BRITANIE ... 230
&.1. Sentin]e cu proba]iune ............................................................................................................... 230
&.2. Sentin]e comunitare cu privire la prestarea unor activit\]i f\r\ plat\ în folosul comunit\]ii ...... 231
&.3. Sentin]e combinate ..................................................................................................................... 231
&.4. Sentin]e cu privire la tratarea minorilor dependen]i de droguri precum [i testarea
regulat\ a acestora ..................................................................................................................... 231
&.5. Sentin]e cu privire la infrac]iuni care prezint\ un risc public redus ...................................... 232
&.6. Sentin]e cu privire la urmarea unor cursuri sau programe de reabilitare ............................. 232
&.7. Sentin]e cu supravegherea minorului de c\tre p\rin]i ............................................................ 232
&.8. Sentin]e cu privire la implementarea unui plan de ac]iune ................................................... 232
&.9. Sentin]e reparative ...................................................................................................................... 233
&.10. Sentin]e compensatorii ............................................................................................................. 233
&.11. Sentin]ele privative de libertate ............................................................................................... 233
&.12. Sentin]e privative de libertate (Young Offender Institution) ................................................. 233
&.13. Sentin]e privative de libertate într-o institu]ie de reabilitare a minorilor (Detention and
Training Order) .......................................................................................................................... 233
I.3. ÎN LOC DE CONCLUZII ................................................................................................................ 234
 Argument

În urma experien]ei ob]inute de Asocia]ia Alternative Sociale Ia[i prin imple-

mentarea proiectului Centrul Experimental de Proba]iune Ia[i au fost identificate împre-
un\ cu institu]iile guvernamentale implicate în sistemul justi]iei o serie de domenii pri-
oritare ce necesitau asisten]\.
Astfel, în anul 2000 Asocia]ia Alternative Sociale în colaborare cu Asocia]ia
Magistra]ilor Ia[i au început implementarea proiectului pilot Instan]a pentru Minori Ia[i,
iar în anul 2003 a fost extins acest mecanism în alte trei localit\]i din jude]: Pa[cani,
Hârl\u [i R\duc\neni cu finan]are Phare. Datorit\ bunei practici în instrumentarea
cauzelor cu minori victime [i minori afla]i în conflict cu legea penal\ ob]inute la nivelul
jude]ului Ia[i acest proiect s-a extins din septembrie 2004 în municipiile Boto[ani [i
Vaslui.
Instan]a pentru Minori Ia[i a ap\rut prin implicarea voluntar\ a lucr\torilor de
poli]ie, procurorilor, judec\torilor [i a membrilor societ\]ii civile parteneria]i în vederea
asigur\rii [i respect\rii standardelor impuse de normele de drept intern [i interna]ional
în ceea ce prive[te desf\[urarea proceselor penale privind minorii afla]i în conflict cu
legea penal\ [i minorii victime.
Proiectul a fost centrat pe trei obicetive ap\rute în urma nevoilor identificate în
rândul profesioni[tilor implica]i în sistemul justi]iei juvenile.
Primul obiectiv a urm\rit asigurarea unui climat optim de audiere [i judecare a
cauzelor cu minori afla]i în conflict cu legea penal\ [i victime minore în cadrul
institu]iilor care instrumenteaz\ aceste cazuri: poli]ie, parchete [i instan]e de judecat\.
În acest context este facilitat\ acurate]ea, instrumentarea judicioas\ [i cu celeri-
tate a cauzelor în care sunt implica]i minori care au comis infrac]iuni [i minorii victime
ale infrac]iunilor.
Al doilea obiectiv a vizat formarea unor echipe de speciali[ti (lucr\tori de
poli]ie, procurori, judec\tori, consilieri de reintegrare social\ [i supraveghere, asisten]i
sociali, psihologi), implica]i în instrumentarea [i judecarea cauzelor cu minori victime [i
minori infractori. {i, cel de-al treilea obiectiv s-a concentrat pe reducerea consecin]elor
suferite de victimele minori [i familiile acestora cât [i pe reabilitarea minorilor care au
comis infrac]iuni cu ajutorul serviciilor oferite de institu]iile guvernamentale [i neguver-
namentale existente în comunitate.
Partenerii implica]i în realizarea proiectului sunt: Ministerul Justi]iei, Curtea de
Apel Ia[i, Institutul Na]ional al Magistraturii, Parchetul de pe lâng\ Curtea de Apel Ia[i,
Parchetul de pe lâng\ Tribunalul Ia[i, Inspectoratul de Poli]ie al Jude]ului Ia[i, Asocia]ia
Magistra]ilor Ia[i, Organiza]ia Salva]i Copiii filiala Ia[i [i CMSC.
Pentru implementarea acestui proiect din anul 2000 pân\ în prezent a fost ofe-
rit sprijin financiar din partea mai multor institu]ii finan]atoare [i anume: Centrul de
Resurse Juridice, University of Wales Swansea, Ambasada Britanic\ la Bucure[ti,
Delega]ia Comisiei Europene la Bucuresti-Programul Phare, UNICEF România [i Centrul
de Mediere [i Securitate Comunitar\,
Acest volum cuprinde experien]a practic\ a profesioni[tilor implica]i în admi-
nistrarea cauzelor cu minori din cadrul Instan]ei pentru Minori Ia[i iar con]inutul aces-
tuia se poate constitui într-o baz\ de formare [i dezvoltare profesional\ pentru lucr\torii
din domeniul justi]iei juvenile.

psih
holog C\t\lin Luca
Director Executiv
Asocia]ia Alternative Sociale Ia[i
PAR
RTEA I. PROT
TEC}
}IA COP
PILU
ULU
UI ÎN LEGISLA}
}IA INT
TER
RNA}
}IONAL|

CAPITOLUL I. LEGISLA}IA INTERNA}IONAL| ÎN DOMENIUL JUSTI}IEI JUVENILE

I.1. PRINCIPALELE INSTRUMENTE ALE JUSTI}IEI JUVENILE {I FELUL ÎN CARE

ACESTEA SE SUS}IN RECIPROC
În prezent, exist\ o tendin]\ pe plan mondial potrivit c\reia statele caut\ s\ se
asigure c\ sistemele lor de justi]ie juvenil\ sunt în acord cu dreptul interna]ional în
domeniul drepturilor omului. Astfel, ]\ri din toat\ lumea au preluat principiile
interna]ionale în propriile legi [i politici [i, drept rezultat, legisla]iile în domeniul justi]iei
juvenile au fost ref\cute.
Din ce `n ce mai mult personal, incluzând asisten]ii sociali, lucr\tori în dome-
niul drepturilor copilului, personalul din sistemele de deten]ie, judec\tori, avoca]i,
poli]i[ti, ini]iatori de politici [i consilierii de proba]iune particip\ la programe de train-
ing unde înva]\ cum s\ aplice aceste principii interna]ionale.
Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului, adoptat\ prin rezolu]ia Adun\rii
Generale a Na]iunilor Unite nr. 44/25, este principalul tratat obligatoriu care define[te
drepturile la care guvernele acestor ]\ri au convenit c\ minorii sunt îndrept\]i]i.
Alte seturi de reguli adoptate de comunitatea interna]ional\ detaliaz\
modalit\]ile de lucru de zi cu zi în justi]ia juvenil\. Acestea sunt urm\toarele:
Regulile Standard Minimale ale Na]iunilor Unite în Administrarea Justi]iei
Juvenile (Regulile de la Beijing adoptate în 1985 prin rezolu]ia Adun\rii
Generale 40/33);
Principiile Na]iunilor Unite pentru Prevenirea Delincven]ei Juvenile
(Principiile de la Riyadh adoptate în 1990 prin rezolu]ia Adunarii Generale
45/112);
Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate (adop-
tate în 1990 prin rezolu]ia Adunarii Generale 45/113);
Liniile directoare de ac]iune privind copiii implica]i în sistemul de justi]ie
penal\ (adoptate prin rezolu]ia Consiliului Economic [i Social 30/1997);
Regulile Minimale ale Na]iunilor Unite pentru elaborarea m\surilor nepriva-
tive de libertate (Regulile de la Tokyo /1990;
Declara]ia privind Principiile de Baz\ ale Justi]iei pentru Victimele
Infrac]iunilor [i Abuzului de Putere (adoptate prin rezolu]ia Adun\rii Generale
40/34).
Acestor instrumente interna]ionale elaborate de organismele Na]iunilor Unite, li
se adaug\ [i alte acte normative care con]in principii ale justi]iei juvenile, cum ar fi:
Pactul interna]ional cu privire la drepturile civile [i politice; Pactul interna]ional cu
privire la drepturile economice, sociale [i culturale; Conven]ia interna]ional\ cu privire
la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasial\ Conven]ia împotriva torturii [i altor
tratamente crude, inumane sau degradante, dar [i tratate regionale: Conven]ia din 4
noiembrie 1950 pentru ap\rarea drepturilor omului [i a libert\]ilor fundamentale, amen-
dat\ prin Protocoalele nr. 3, 5 [i 8 [i completat\ prin Protocolul nr. 2 (1); Conven]ia euro-
pean\ în materia adop]iei de copii 1968; Conven]ia european\ asupra repatrierii mino-

1 Publicat\ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994

1
 rilor 1970; Conven]ia european\ de securitate social\ 1972; Conven]ia european\ asupra
statutului juridic al copiilor n\scu]i în afara c\s\toriei 1975; Conven]ia european\ asupra
recunoa[terii [i execut\rii deciziilor privind supravegherea copiilor [i restabilirea
supravegherii copiilor 1980; Carta social\ european\-revizuit\ 1999; Regulamentul euro-
pean privind sanc]iunile [i m\surile comunitare adoptat prin Recomandarea nr. R (92)
16 A Comitetului Ministerial al statelor membre din data de 19 oct 1992; Conven]ia
American\ asupra Drepturilor Omului 1969; Carta Africana pentru Drepturile si Protec]ia
Copilului 1990.
Toate aceste instrumente furnizeaz\ un cadru cuprinz\tor de func]ionare pentru
justi]ia juvenil\.

&.1. Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului

Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului a intrat în vigoare la 2 septembrie
1990. 191 de state se afl\ sub inciden]a acestor prevederi, ceea ce înseamn\ c\ statele
parte se angajeaz\ s\ adopte toate m\surile necesare pentru a se asigura c\ minorii se
bucur\ de toate drepturile men]ionate în Conven]ie. }\rilor li se cere s\-[i armonizeze
propriile legi, proceduri [i practici cu prevederile Conven]iei.
Conven]ia protejeaz\ drepturile cet\]ene[ti, politice, economice, sociale [i cul-
turale ale copilului pe timp de pace [i de conflict armat.
Drepturile consfin]ite de aceasta vizeaz\:
- participarea copiilor la decizii care le afecteaz\ propriul destin;
- protejarea copiilor împotriva discrimin\rii [i a tuturor formelor de neglijare
[i exploatare;
- prevenirea r\nirii de orice fel a copiilor;
- ajutor pentru satisfacerea nevoilor de baz\ ale copilului.
Aceste patru abord\ri se aplic\ în mod egal justi]iei juvenile. Nu se pune doar proble-
ma preven]iei, protec]iei, particip\rii sau prevederii: toate sunt la fel de necesare când
sunt aplicate corespunz\tor.
Conven]ia pune accentul pe o abordare de ansamblu a drepturilor copilului,
toate drepturile acestuia fiind indivizibile [i având legatur\ între ele. Acest aspect
prezint\ importante implica]ii în justi]ia juvenil\, întrucât toate drepturile copilului tre-
buie luate în considerare în sistemul de justi]ie penal\, începând cu dreptul la libertatea
de exprimare a copilului pân\ la dreptul la cel mai înalt standard posibil de s\n\tate.
Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului a introdus în legisla]ia interna]ional\
noi drepturi care nu existau, incluzând dreptul copiilor de a-[i p\stra propria identitate,
cet\]enia, numele [i rela]iile familiale, precum [i dreptul copiilor localnici de a-[i practi-
ca propria cultur\ (art. 8 [i 30).
Pe de alt\ parte, Conven]ia consfin]e[te într-un tratat global drepturi care, pân\
la adoptarea ei, fuseser\ doar recunoscute sau prev\zute în legi independente adoptate
sub inciden]a tratatelor regionale asupra drepturilor omului, ca de exemplu dreptul
copilului de a fi audiat fie direct, fie indirect în orice procedur\ judiciar\ sau administra-
tiv\ care-l afecteaz\ [i dreptul ca p\rerile sale s\ fie luate în considera]ie (art. 12).
Totodat\, Conven]ia consacr\ standarde obligatorii care, pân\ la intrarea sa în
vigoare, fuseser\ doar recomand\ri cu caracter orientativ cum ar fi m\surile de siguran]\
în procedurile de adop]ie [i recunoa[terea drepturilor copiilor cu handicap fizic sau psi-
hic (art. 21 [i 23).
Conven]ia consfin]e[te principiile cu caracter general care se aplic\ tuturor copi-
ilor referitoare la exercitarea de c\tre ace[tia a tuturor drepturilor [i mai con]ine articole
separate referindu-se la justi]ia juvenil\, incluzând art. 37, 39 [i 40.
2
&.2. Regulile minimale standard ale Na]iunilor Unite pentru Administrarea Justi]iei
Juvenile (Regulile de la Beijing)(2)
Prin rezolu]ia 40/33 din 29 noiembrie 1985, Adunarea General\ a adoptat
Regulile Standard Minimale ale Na]iunilor Unite în Administrarea Justi]iei Juvenile,
cunoscute ca Regulile de la Beijing. Acestea ofer\ un cadru general în care un sistem
na]ional de justi]ie juvenil\ ar trebui s\ func]ioneze [i un model pentru toate ]\rile al
unui r\spuns just [i uman dat copiilor care s-ar putea g\si în conflict cu legea penal\.
Regulile de la Beijing, care sunt împ\r]ite în [ase sec]iuni, acoper\ o întreag\
serie de proceduri ale justi]iei juvenile, incluzând: principii generale; cercetare [i rechi-
zitoriu, judecare [i solu]ionare; tratament neinstitu]ionalizat; tratament instu]ionalizat,
cercetare [i planificare; formularea de politici; evaluare.
Chiar dac\ Regulile de la Beijing nu au statut de tratat [i deci nu sunt obligatorii
pentru state, având doar un caracter de recomand\ri, unele dintre ele au devenit oblig-
atorii pentru ]\rile parte, prin încorporarea lor în Conven]ia asupra Drepturilor Copilului,
iar altele pot fi interpretate nu neap\rat ca stabilind noi drepturi, ci ca detaliind
con]inutul celor deja existente.

&.3. Principiile Na]iunilor Unite pentru Prevenirea Delincven]ei Juvenile (Principiile de

la Riyadh)
Prin rezolu]ia 45/112, din 14 decembrie 1990, Adunarea General\ a adoptat
Principiile Na]iunilor Unite pentru Prevenirea Delincven]ei Juvenile, cunoscute [i sub
denumirea de Principiile ori Directivele de la Riyadh.
Principiile de la Riyadh se axeaz\ pe prevenire, pe protec]ie în faze incipiente [i pe inter-
ven]ie preventiv\, acordând o aten]ie special\ copiilor afla]i în situa]ii de risc social.
Temenul de risc social se refer\ la copiii „ în cazul c\rora se poate demonstra existen]a
unui pericol [i c\ necesit\ m\suri nepunitive, din cauza efectelor circumstan]elor lor de
via]\ [i starii de s\n\tate, siguran]\, educa]ie...stabilite de o autoritate competent\”, [i
acesta este conceptul care define[te Directivele. Riscul social poate fi rezultatul unor posi-
bile caracteristici interne ale copilului, cum ar fi handicapul psihic, al rela]iilor dintre copil
[i familie [i al circumstan]elor social-economice în care copilul tr\ie[te. În multe cazuri
copiii cu risc social sunt afecta]i de toti ace[ti factori conjuga]i; cu cât factorii sunt mai
potrivnici, cu atât cresc [i [ansele ca minorul s\ se îndrepte c\tre activit\]i delincvente.
Principiile recomand\ ca ]\rile s\ acorde o aten]ie special\ copiilor [i familiilor afec-
tate de schimb\ri economico-sociale rapide [i neuniforme. Astfel de schimb\ri pot s\
mic[oreze capacitatea de a avea grij\ de copii a familiilor, iar ]\rilor li se recomand\ s\ rea-
lizeze modele inovatoare [i constructive din punct de vedere social pentru integrarea unor
astfel de copii. În particular, îndrum\rile recomand\ ca programele de prevenire s\ acorde
prioritate copiilor care prezint\ risc din cauza abandonului, neglij\rii, exploat\rii [i abuzului.
Principiile de la Riyadh încurajeaz\ dezvoltarea de m\suri aplicabile popula]iei
ca întreg, prin recomandarea dezvolt\rii de programe de protec]ie social\, în special în
domeniul educa]iei, muncii [i s\n\t\]ii; de asemenea, încurajeaz\ adoptarea unei
legisla]ii specifice justi]iei juvenile(3); cer în mod excep]ional o abordare multidisciplinar\
[i intersectorial\ a prevenirii infrac]ionalit\]ii juvenile.
Principiile de la Riyadh recomand\ ]\rilor s\ fac\ în a[a fel încât copiii s\ aib\ un rol
activ [i o rela]ie de parteneriat în cadrul societ\]ii (Directiva nr. 3), s\ fie accepta]i ca

2 Van Bueren, Geraldine, International Law on the Rights of the Child, Hague, Ed. Kluwer, 1998, p. 169-205.
3 Hamilton, C., Harvey, R.; The Role of Public Opinion in the Implementation of International Juvenile Justice Standards,
The International Journal of Children,s Rights, Martinus Nijhoff Publisher, 2004, vol. 11, p. 369-390.

3
 parteneri egali [i cu drepturi depline în procesul de integrare, [i îndrept\]i]i s\ fie impli-
ca]i în politica de prevenire a infrac]ionalit\]ii (directiva 9 lit. h ).
Principiile recunosc c\ dac\ un stat eticheteaz\ un copil ca fiind delincvent sau
cu conduit\ deviant\, etichetarea poate contribui neinten]ionat la comportamentul anti-
social al unui copil (directiva 5 lit. f ).
Principiile urm\resc s\ previn\ stigmatizarea [i marginalizarea copiilor a c\ror
comportare nu se conformeaz\ cu normele sociale care prevaleaz\, nu numai prin
evitarea etichet\rii, ci [i prin recomandarea unei serii largi de m\suri, inclusiv reco-
mand\ri f\cute presei. Totu[i, se recunoa[te [i riscul c\ identificarea unui copil ca
prezentând un risc social poate deveni o form\ de stigmatizare în sine.
Principiul de baz\ este acela ca prevenirea infrac]ionalit\]ii juvenile s\ utilizeze
atât familia copilului, cât [i [coala. Principalul scop al directivelor este de a ajuta la
socializarea [i integrarea copiilor prin intermediul familiei [i prin implicarea activ\ [i
sprijinul comunit\]ii.

&.4. Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate (4)

Au fost adoptate de Adunarea General\, f\r\ vot, prin rezolu]ia 45/113 din 14
decembrie 1990 [i se aplic\ tuturor copiilor priva]i de libertate în orice situa]ie, inclusiv
în institu]iile de protec]ie a copiilor. Acestea expun principii care definesc în mod uni-
versal circumstan]ele specifice în care copiii pot fi priva]i de libertate , subliniind c\ pri-
varea de libertate este o m\sur\ la care se recurge în ultim\ instan]\. Regulile specific\
condi]iile în care un copil poate fi re]inut [i care ]in seama de drepturile copilului.
Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Copiilor Priva]i de Libertate sunt
menite s\ contracareze efectele negative ale priv\rii de libertate asigurând respectarea
drepturilor copilului [i reprezint\ un cadru cuprinz\tor, acceptat interna]ional în care
]\rile pot reglementa privarea de libertate a tuturor persoanelor sub 18 ani. Regulile sunt
valabile pentru orice persoan\ sub 18 ani, indiferent de metoda procesului sau a audierii
(regula 11(a)). Ca urmare, acestea prezint\ avantajul de a se aplica tuturor persoanelor
cu vârsta de pân\ la 18 ani, care sunt private de libertate, f\r\ a face referire la definiri
na]ionale ale vârstei minoratului, [i f\r\ a depinde de jurisdic]ia procedurilor speciale.
Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate în sine sunt
recomand\ri f\r\ caracter de obligativitate. Dar, ca [i în cazul multora dintre Regulile de la
Beijing, un mare num\r dintre Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i
de Libertate au devenit obligatorii fie prin faptul c\ se reg\sesc în Conven]ia asupra
Drepturilor Copilului, fie pentru c\ sunt implica]ii ale drepturilor consfin]ite prin Conven]ie.

&.5. Liniile directoare de ac]iune privind copiii implica]i în sistemul de justi]ie penal\
Liniile directoare de ac]iune privind copiii implica]i în sistemul de justi]ie penal\
au fost schi]ate în urma unei întâlniri a unui grup de exper]i care a avut loc la Viena în
1997 pentru a ajuta statele în procesul de implementare a prevederilor Conven]iei asupra
Drepturilor Copilului, a Regulilor de la Beijing, a Regulilor Na]iunilor Unite pentru
Protejarea Minorilor Priva]i de Libertate [i a Directivelor de la Rijadh.
Directivele pentru Ac]iune accentueaz\ importan]a principiului nondiscrimin\rii,
inclusiv aten]ia deosebit\ acordat\ sexului, punând pe primul plan interesele copilului,
dreptul la via]\, supravie]uire [i dezvoltare, ca [i datoria ]\rilor de a respecta p\rerile
copilului. Îndrum\rile subliniaz\ [i necesitatea unui parteneriat între guverne, institu]iile
Na]iunilor Unite, organiza]ii non-guvernamentale, grupuri profesionale, mass-media,
institu]ii de înv\]\mânt, copii [i al]i membri ai societ\]ii civile.

4 Van Bueren, Geraldine, International Law on the Rights of the Child, Hague, Ed. Kluwer, 1998, p. 206-231.

4
I.2. PRINCIPII GENERALE INTERNA}IONALE REZULTATE DIN REGULILE ADOPTATE
DE COMUNITATEA INTERNA}IONAL|
Exist\ un num\r de principii fundamentale care se aplic\ la fiecare dintre stadi-
ile sistemului de justi]ie juvenil\. Numite principii generale interna]ionale, ele sunt
extrase din instrumentele interna]ionale relevante [i ar trebui s\ fie luate în considerare
zilnic de fiecare persoan\ ori de cate ori se ia o decizie în legatur\ cu un minor. Acestea
sunt urm\toarele:
1. Legisla]ia cu privire la justi]ia juvenil\ trebuie s\ se aplice tuturor persoanelor
cu vârsta de pân\ la 18 ani;
2. Justi]ia juvenil\ face parte din procesul de dezvoltare na]ional\ a unui stat [i,
din aceste considerente, trebuie s\ primeasc\ resurse suficiente pentru a per-
mite organizarea ei în acord cu principiile interna]ionale (5);
3. Principiul non-discrimin\rii [i egalit\]ii se aplic\ în justi]ia juvenil\, acest lucru
incluzând o interzicere a discrimin\rii datorate copilului sau familiei copilului
(art. 2 din Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului);
4. Principiul c\l\uzitor în orice politic\ de ac]iune în justi]ia juvenil\ este ca
interesul copilului s\ fie scopul suprem (art. 3 alineatul 1 din Conven]ie);
5. Întârzierile în luarea de decizii în leg\tur\ cu un copil aduc atingere interesu-
lui copilului (art. 37 lit. d [i art. 40 alineatul 2 lit.b)(ii) [i alineatul 2(b)(iii) din
Conven]ie);
6. Fiecare copil va fi tratat într-un mod uman [i cu respect pentru demnitatea
intrinsec\ a persoanei umane, ]inând seama de vârsta copilului (art. 37 lit. c din
Conven]ie);
7. În toate stadiile, copiii trebuie s\ fie trata]i într-o manier\ care s\ faciliteze
reintegrarea lor în societate [i asumarea de c\tre ace[tia a unui rol constructiv
în societate (art. 40 alineatul 1 din Conven]ie);
8. Copiii au dreptul s\-[i exprime liber p\rerile în leg\tur\ cu justi]ia penal\,
p\reri c\rora trebuie s\ li se acorde importan]a cuvenit\ în raport atât cu vârs-
ta, cât [i cu gradul de maturitate al copilului (articolele 12 [i 13 din Conven]ie);
9. Copiii au dreptul de a c\uta, primi [i de a împ\rt\[i informa]ii despre sistemul
de justi]ie juvenil\ într-o form\ care este deopotriv\ accesibil\ [i
corespunz\toare pentru copii (art. 13 din Conven]ie [i îndrumarea 11 lit. b din
Directivele pentru Ac]iune împotriva Copiilor în Sistemul de Justi]ie Penal\);
10. Justi]ia juvenil\ trebuie s\ fie organizat\ într-o manier\ compatibil\ cu drep-
turile copiilor la via]a privat\, familie, locuin]\ [i coresponden]\ (art. 16 din
Conven]ie);
11. ~n cazul în care copiii sunt priva]i de mediul familial au dreptul la protec]ie
[i asisten]\ speciale (art. 20 aliniatul 1 din Conven]ie);
12. Nici un copil nu va fi supus la tortur\ sau la alta form\ de tratament sau
pedeapsa crud\, inuman\, degradant\ sau aspr\ (art. 37 din Conven]ie [i re-
gula 87 lit. a din Regulile Na]iunilor Unite pentru Protejarea Minorilor Priva]i
de Libertate) (6);

5 Regula 1.4 de la Beijing prevede c\ „justi]ia juvenil\ va fi conceput\ ca parte integrant\ a procesului de dezvoltare
na]ional\ a fiec\rui stat în cadrul unei structuri cuprinz\toare de instruire social\ pentru to]i minorii.”
6 Van Bueren, Geraldine, Childhood Abused: Protecting Children Against Torture, Inhuman and Degrading Treatment and
Punishment, Aldershot, Dartmouth, 1998, p. 163-176.

5
 13. În orice stadiu al procesului de justi]ie penal\ copii nu trebuie s\ fie
priva]i de libertate ilegal sau arbitrar (art. 37 lit. b din Conven]ie);
14. Arestarea, încarcerarea sau re]inerea copiilor trebuie folosite doar ca m\suri de
ultim\ instan]\ [i pentru cel mai scurt timp posibil (art. 37 lit. b din Conven]ie);
15. P\rin]ii trebuie s\ fie în[tiin]a]i de arestarea, re]inerea transferul, îmboln\virea,
r\nirea sau moartea copilului lor (art. 9 alineatul 4, din Conven]ie [i regula 56
din Regulile Na]iunilor Unite pentru Protejarea Minorilor Priva]i de Libertate).

I.3. REFLECTAREA LEGISLA}IEI INTERNA}IONALE ÎN DREPTUL INTERN

&.1. Condi]iile atragerii r\spunderii penale

Potrivit art. 40 alineatul 3 lit. (a) din Conven]ia cu privire la drepturile copilului,
statele parte trebuie s\ stabileasc\ o vârst\ minim\ a responsabilit\]ii penale, sub care
copiii nu pot fi tra[i la r\spundere pentru presupusa comitere a unei infrac]iuni.
Regulile de la Beijing prev\d c\ în]elesul no]iunii de capacitate penal\ trebuie
s\ fie definit în mod clar [i c\ vârsta r\spunderii penale nu trebuie fixat\ la o limit\
prea mic\, ]inând cont de gradul de maturitate emo]ional\, psihic\ [i intelectual\ a
copilului (regula 4.1). Definirea vârstei r\spunderii penale trebuie f\cut\ într-un cadru
juridic care s\ ]in\ seama de capacitatea, abilit\]ile de dezvoltare [i experien]a contex-
tual\ a unui copil.
Legea penal\ român\ în vigoare este în deplin\ concordan]\ cu aceste preve-
deri, în Codul penal(7) stabilindu-se limitele r\spunderii penale [i prev\zându-se faptul
c\ minorul care nu a împlinit 14 ani nu r\spunde penal, minorul care are vârsta `ntre 14
si 16 ani r\spunde penal, numai dac\ se dovede[te c\ a s\vâr[it fapta cu discern\mânt,
iar minorul care a împlinit vârsta de 16 ani r\spunde penal.
Pentru ca un minor între 14-16 ani s\ r\spund\ penal în cazul în care a s\vâr[it
o fapta prev\zuta de legea penal\, trebuie s\ se stabileasc\ daca acesta are sau nu dis-
cern\mânt. Existen]a discern\mântului se stabile[te de c\tre institu]iile de medicin\
legal\, printr-o expertiz\ de specialitate, pe baza unor examin\ri clinice si examene
complementare(8).
În conformitate cu dispozi]iile legale în vigoare(9), persoanele aflate în stare de
re]inere sau de]inere se vor examina în prezen]a personalului de paz\ de acela[i sex.
Minorii vor fi examina]i în prezen]a unuia dintre p\rin]i sau a tutorelui, iar în lipsa
acestora în prezen]a unui membru major al familiei, de acela[i sex cu minorul.
Persoanele internate în spitale se vor examina în prezen]a medicului care are în îngri-
jirea sa bolnavul.
7 Articolul 99 din Codul penal
8 Hot\rârea Guvernului nr. 774 din 7 septembrie 2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozi]iilor
Ordonan]ei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activit\]ii [i func]ionarea institu]iilor de medicin\ legal\ prevede c\:
“Expertiza [i constatarea medico-legal\ referitoare la persoane const\ în examin\ri clinice [i examene complementare (radi-
ologie, hematologie, serologie, bacteriologie, antropologie etc.) [i poate avea ca obiect :
a) constatarea sexului, virginit\]ii, capacit\]ii sexuale, vârstei, conforma]iei sau dezvolt\rii fizice, identit\]ii fizice, precum
si a elementelor necesare stabilirii filia]iei;
b) constatarea st\rilor de boala, a leziunilor traumatice, a infirmit\]ilor [i a capacit\]ii de munca legate de aceste st\ri ;
c) constatarea st\rii obstetricale (sarcina, viduitate, avort, na[tere, lehuzie etc.) ;
d) alte examin\ri cerute de organele în drept.
Expertiza poate avea ca obiect si constatarea st\rii psihice (normale sau patologice)
9 Articolul 40 din Hot\rârea Guvernului nr. 774 din 7 septembrie 2000

6
&.2. Institu]iile implicate în justi]ia juvenil\
Articolul 40 litera b) punctul iii) din Conven]ia cu privire la drepturile copilului
prevede: “cauza sa fie examinat\, f\r\ întârziere de c\tre o autoritate sau de c\tre o
instan]a judiciar\ competent\, independent\ [i impar]ial\, dup\ o procedur\ echitabil\,
conform prevederilor legii, în prezen]a avocatului s\u [i dac\ acest lucru nu este con-
trar interesului superior al copilului datorit\ în special vârstei [i situa]iei sale, în prezen]a
p\rin]ilor s\i sau a reprezentan]ilor legali.”
Tot astfel, în articolul 3(1) din aceea[i reglementare se prevede c\: ”în toate
deciziile care îi privesc pe copii, fie c\ sunt luate de institu]ii publice ori private de
ocrotire sociala, de c\tre tribunale, autorit\]i administrative sau de alte organe legislative,
interesele superioare ale copilului trebuie s\ fie luate în considerare cu prioritate“.
Regulile de la Beijing cer personal calificat [i profesionist, care a beneficiat de
o instruire special\ în prealabil, coordonarea institu]iilor [i folosirea studiilor ca baz\
pentru programe de dezvoltare, politici de evaluare [i luarea de decizii.
Tot personalul din justi]ia juvenil\ trebuie s\ primeasc\ o instruire special\ [i s\
fie r\spunz\tor pentru toate ac]iunile [i strategiile lor (regula 12 de la Beijing [i Regula
85 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Copiilor Priva]i de Libertate).
Potrivit Directivelor pentru Ac]iune împotriva Copiilor în Sistemul de Justi]ie
Penal\, statele trebuie s\ înfiin]eze instan]e pentru minori [i proceduri speciale gândite
pentru a ]ine seama de nevoile specifice copiilor. Ca alternativ\, instan]ele obi[nuite pot
prelua astfel de proceduri.
Dup\ cum se subliniaz\ în Directivele pentru Ac]iune împotriva Copiilor în
Sistemul de Justi]ie Penal\, trebuie s\ se acorde prioritate cre\rii de institui]ii [i de pro-
grame care s\ acorde asisten]\ juridic\ [i de alt\ natur\ copiilor, gratuit\, dac\ este
nevoie (directiva nr. 16).
Principiul cuprinde o arie larg\, de la Poli]ie la avoca]i pentru minori, de la
instan]e pentru minori pân\ la magistra]i special instrui]i. Poli]i[tii, procurorii,
judec\torii(10) [i avoca]ii trebuie s\ urmeze cursuri de specializare. În marile ora[e ar tre-
bui s\ se înfiin]eze unit\]i speciale de poli]ie.
În legisla]ia român\ în vigoare, este reglementat\, de dat\ recent\(11), jude-
carea cauzelor cu minori de c\tre tribunale specializate, în cadrul c\rora judec\torii
sunt desemna]i potrivit legii, de c\tre pre[edin]ii instan]elor sau, dup\ caz, pre[edin]ii
de sec]ii care stabilesc compunerea completelor de judecat\, de regul\, la începutul
anului judec\toresc, cu avizul colegiului de conducere al instan]ei, urm\rind asigurarea
continuit\]ii completului.
Legisla]ia actual\ reglementeaz\ desemnarea judec\torilor care s\ solu]ioneze
cauze cu minori, f\r\ a se prevedea necesitatea specializ\rii acestora în aceast\ pro-
blematic\.
De[i una din atribu]iile Ministerului Public este cea de ap\rare a drepturilor [i
intereselor minorilor, atribu]ie particularizat\ prin dispozi]ii speciale prev\zute în codul
de procedur\ civil\, codul de procedur\ penal\, precum [i în alte acte normative,
procurorii nu sunt numi]i s\ instrumenteze numai cauze cu minori, f\r\ a li se da în com-

10 Beaulieu, L.,A., Cesaroni, C., The Changing Role of the Youth Court Judge, European Journal on Criminal Policy and
Research, Kluwer Academic Publishers, 1999, vol. 7, p. 363-393.
11 Articolul 41 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciara, publicat\ în Monitorul Oficial al României,
Partea I nr. 576 din 29 iunie 2004, prevede: Tribunalele pentru minori [i familie judec\ `n prim\ instan]\ urm\toarele cate-
gorii de cauze:
1. în materie civil\, cauzele referitoare la drepturile, obliga]iile [i interesele legitime privind persoana minorilor,
dec\derea din drepturile p\rinte[ti, cererile privind nulitatea sau desfacerea c\s\toriei, cererile pentru încuviin]area, nuli-
tatea sau desfacerea adop]iei, precum si cauzele privind raporturile de familie;
2. în materie penal\, infrac]iuni s\vâr[ite de minori sau asupra minorilor.

7
 peten]\ [i solu]ionarea altor dosare în care nu sunt implica]i minori, neexistând o spe-
cializare a lor în acest sens.
Atribu]iile procurorilor în ceea ce prive[te ap\rarea drepturilor [i intereselor
minorilor se exercit\ prin mijloace judiciare sau complementare activit\]ii judiciare, cum
sunt ac]iunile civile adresate instan]elor judec\tore[ti în temeiul art. 45 din Codul de pro-
cedur\ civil\, participarea la cauzele penale [i civile în care sunt implica]i minori,
supravegherea punerii în executare a hot\rârilor care se refer\ la minori, etc.
De[i pân\ în anul 1989 exista la nivelul parchetelor institu]ia procurorului pen-
tru minori, dup\ 1990 s-a renun]at la ea de[i prezenta f\r\ îndoial\ numeroase avanta-
je: dosarele cu minori pot fi examinate [i solu]ionate de acela[i procuror asigurându-se
astfel o continuitate a muncii; se realiza o adev\rat\ specializare în cauzele cu minori;
acela[i procuror participa de regul\ în instan]a la judecarea cauzelor cu minori, având o
imagine de ansamblu asupra gradului de pericol social al faptelor s\vâr[ite de minori,
cazuistica, nivelul sanc]iunilor aplicate, etc.
Alte institu]ii implicate în sistemul justi]iei juvenile sunt: Serviciile de Autoritate
Tutelar\ [i Asisten]\ Social\ din cadrul Prim\riilor care, la solicitarea organelor judiciare
efectueaz\ anchetele sociale în cauzele cu minori [i Serviciile de protec]ie a victimelor [i
reintegrare social\ a infractorilor de pe lâng\ Tribunale, prin efectuarea de referate de eval-
uare pentru organele judiciare (art 11 alin. 1 lit d din OG nr.92/2000 [i Legea nr. 129/2002),
cu scopul estim\rii riscului pentru siguran]a public\ cu relevan]\ în luarea m\surilor pre-
ventive precum [i a individualiz\rii pedepsei în vederea aplic\rii unei sentin]e adecvate
nevoilor de reabilitare [i reintegrare social\ a beneficiarilor acestor servicii.
Alte atribu]ii ale Serviciilor de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a
infractorilor de pe lâng\ Tribunale constau în: supravegherea execut\rii sanc]iunilor
neprivative de libertate(12) cu scopul asigur\rii respect\rii m\surilor [i îndeplinirii
obliga]iilor impuse de c\tre instan]a de judecat\ în cazul aplic\rii sanc]iunilor nepriva-
tive de libertate; acordarea de asisten]\ psihosocial\ pe perioada supravegherii; acor-
darea de asisten]\ post-penal\; asisten]a [i consilierea(13) prin care se urm\re[te atin-
gerea urm\toarelor obiective:
- sus]inerea persoanelor aflate în supravegherea Serviciilor de protec]ie a vic-
timelor [i reintegrare social\ a infractorilor de pe lâng\ Tribunale în vederea
asigur\rii respect\rii m\surilor ori obliga]iilor impuse de c\tre instan]a de jude-
cat\;
- diminuarea pericolului de comitere a noi infrac]iuni pentru persoanele con-
damnate men]inute în stare de libertate, concomitent cu însu[irea normelor [i
valorilor prosociale;
- crearea oportunit\]ilor privind adaptarea în mediul familial, continuarea studi-
ilor, angajarea profesional\ [i p\strarea locului de munc\;
- reducerea efectelor negative ale deten]iei pentru persoanele în cazul c\rora s-a
aplicat o sanc]iune privativ\ de libertate, în paralel cu preg\tirea pentru libe-
rare [i acordarea de asisten]\ post-penal\.
Un rol important în sistemul justi]iei juvenile îl ocup\ ap\r\torul minorului care
a intrat în conflict cu legea penal\, pentru care asisten]a juridic\ este obligatorie, îns\
dispozi]iile legale care reglementeaz\ organizarea [i exercitarea profesiei de avocat nu
prev\d o specializare a avoca]ilor în asisten]a juridic\ [i reprezentarea minorilor, ace[tia
fiind desemna]i din oficiu de c\tre instan]\ sau ale[i de c\tre p\rin]ii minorului care a
12 Articolele 16-44 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 92/2000; Legea nr. 129/2002
13 Articolele 45-49 din Regulamentul de aplicare a OG 92/2000; Legea nr 129/2002

8
intrat în conflict cu Legea penal\, îns\ num\rul mare de cazuri pe care le au avoca]ii
poate afecta procesul de justi]ie pentru un minor.
Avoca]ii cu un program foarte înc\rcat au dificult\]i `n a se întâlni cu clien]ii
pentru a-l asculta [i a afla detalii despre situa]ia clientului. Num\rul mare de cazuri de
pe agenda unui avocat este [i în detrimentul calit\]ii reprezent\rii de care ar trebui s\
beneficieze un copil. Una dintre cele mai grave consecin]e ale supraînc\rc\rii avoca]ilor
este cre[terea neîncrederii în rândul copiilor. Ace[tia î[i formeaz\ impresia clar\ c\
avoca]ilor nu le pas\ de ei [i nu îi reprezint\ cu toata convingerea. Ar trebui stabilite
num\rul de cazuri [i seturi de îndrum\ri pentru avoca]ii specializa]i în reprezentarea
minorilor, [i s\ se asigure mecanisme pentru impunerea de limite.
Lipsa de avoca]i specializa]i pentru minori se poate vedea din num\rul limitat
ca [i din posibilit\]ile limitate de alegere a avoca]ilor disponibili pentru copii, mai ales
în zonele rurale. De aceea, specializarea avoca]ilor este imperativ\.

&.3. Luarea m\surilor preventive

Principalele instrumente interna]ionale care reglementeaz\ privarea copiilor de
libertate sunt Conven]ia asupra Drepturilor Copilului, Regulile Na]iunilor Unite pentru
Protec]ia Copiilor Priva]i de Libertate [i Carta African\ pentru Drepturile [i Protec]ia
Copilului.
În conformitate cu dispozi]iile art. 37 alineatul 1 lit. (b) din Conven]ia cu privire
la drepturile copilului, copiii nu trebuie s\ fie priva]i de libertate în mod ilegal sau arbi-
trar. Dac\ se afl\ în arest, copiii trebuie s\ fie separa]i de adul]i, cu excep]ia cazurilor în
care se consider\ c\ este în interesul copilului s\ nu se procedeze astfel. To]i copiii
priva]i de libertate vor fi trata]i uman si cu respect, [i într-un mod care s\ ]in\ seama de
nevoile lor specifice. Un astfel de tratament uman include dreptul la asisten]a juridic\
sau de alt\ natur\, cum ar fi serviciile medicale sau psihologice.
Acela[i articol din Conven]ie, precum [i Regulile de la Tokyo, care sunt cunos-
cute [i sub numele de “Standarde [i Reguli minime ale Na]iunilor Unite privind m\surile
non - custodiale” prev\d de asemenea [i faptul c\, în cazul copiilor, se poate recurge la
privarea de libertate doar ca la o m\sura extrem\ [i pentru perioada cea mai scurt\ care
se impune.
Conform prevederilor Conven]iei(14), orice copil are dreptul s\ conteste legali-
tatea m\surii privative de libertate adresându-se autorit\]ii competente, relevante, inde-
pendente [i impar]iale, precum [i s\ primeasc\ o solu]ionare imediat\ a cauzei.
Documentele Na]iunilor Unite recomand\ s\ se exclud\ recurgerea la deten]ie pre-
ventiv\ pentru minori, cu excep]ia cazurilor de infrac]iuni deosebit de grave comise de
minori cu vârste mai mari, iar în acest caz, s\ se limiteze durata deten]iei preventive, minorii
s\ fie separa]i de adul]i [i hot\rârile de acest gen s\ fie, în principiu, ordonate, dup\ con-
sult\ri prealabile cu un serviciu social, în vederea alegerii unor m\suri alternative.
Aceste reglement\ri interna]ionale accept\ privarea de libertate a minorilor în
anumite cazuri, îns\ nu se refer\ în mod expres la condi]iile aplic\rii arestului preven-
tiv, ci vorbesc despre privarea de libertate.
Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Copiilor Priva]i de Libertate definesc “privarea
de libertate” ca fiind o form\ de deten]ie sau încarcerare, sau plasarea într-un a[ez\mânt
securizat public sau privat pe care o persoan\ cu vârsta mai mic\ de 18 ani nu-l poate
p\r\si când dore[te, în virtutea unui ordin emis de orice autoritate judiciar\, administra-
tive sau public\ (regula 11 lit. b). Regulile se aplic\ tuturor formelor de privare de li-
bertate în orice tip de institu]ie.
14 Articolul 37 alineatul 1 lit. (d)

9
 Regulile enun]\ câteva principii fundamantale, dintre care primul declar\ c\ sis-
temul de justi]ie juvenil\ trebuie s\ sus]in\ drepturile [i siguran]a copiilor [i s\ pro-
moveze bun\starea lor fizic\ [i psihic\ (regula 1). Regulile se aplic\ nu numai în cazul
institu]iilor din justi]ia juvenil\, dar [i în cazul oric\rei priv\ri de libertate pe motive de
s\n\tate sau de protec]ie social\. Ele pornesc de la premisa c\ protec]ia copiilor priva]i
de libertate constituie un serviciu social de mare importan]\.
Referitor la arestul preventiv, Conven]ia European\ a Drepturilor Omului
men]ioneaz\ în articolul 5 alineatul 1 c\: orice persoan\ are dreptul la libertate [i sigu-
ran]\ [i nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excep]ia cazurilor expres prev\zute
de normele legale (15) [i în conformitate cu c\ile legale; orice persoan\ arestat\ trebuie s\
fie informat\, în termenul cel mai scurt [i într-o limba pe care o în]elege, asupra motivelor
arest\rii sale [i asupra oric\rei acuza]ii aduse împotriva sa; orice persoan\ arestat\ sau
re]inut\ trebuie adus\ de îndat\ înaintea unui judec\tor sau a altui magistrat împuternicit
prin lege cu exercitarea atribu]iilor judiciare [i a dreptului de a fi judecat\, într-un termen
rezonabil, sau eliberat\ în cursul procedurii, iar punerea în libertate poate fi subordonat\
unei garan]ii care s\ asigure prezentarea celui interesat la judecat\.
Aceste reglement\ri interna]ionale consacr\ o serie de principii în leg\tur\ cu
privarea de libertate a copiilor [i anume:
1. Privarea de libertate trebuie s\ fie folosit\ numai ca masur\ ultim\, doar pen-
tru cel mai scurt timp posibil [i într-un mod nedescriminatoriu (articolele 2 [i 37 lit.
b din Conven]ie);
2. Fiecare copil privat de libertate va avea dreptul la acces imediat la asisten]a
juridic\ [i de alt\ natur\ (art. 37 lit. d din Conven]ie);
3. Înfiin]area de institu]ii mici deschise este încurajat\ pentru a permite tratamen-
tul individualizat [i pentru a evita efectele negative suplimentare pe care le are pri-
varea de libertate (Regula 30 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de
Libertate);
4. Minorii pot fi priva]i de libertate numai în unit\]i care respect\ drepturile omu-
lui [i demnitatea copilului. Astfel de unit\]i trebuie s\ garanteze desf\[urarea de
activit\]i [i de programe de promovare a s\n\t\]ii, respectului de sine [i a sim]ului
responsabilit\]ii din partea copilului (Regula 12 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia
Minorilor Priva]i de Libertate);
5. Privarea de libertate trebuie s\ fie organizat\ astfel încât s\ respecte dreptul
copilului la via]a de familie [i s\ nu piard\ din vedere scopul reintegr\rii (Directiva
20 pentru Ac]iune împotriva Copiilor în Sistemul de Justi]ie Penal\ [i Regula 30 a
Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate);
6. To]i copiii priva]i de libertate trebuie s\ fie ajuta]i s\-[i în]eleag\ drepturile [i
obliga]iile în timpul deten]iei [i s\ fie informa]i asupra a ceea ce se urm\re[te prin
asisten]a care le va fi acordat\ (Regula 25 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia
Minorilor Priva]i de Libertate);

15 a) dac\ este de]inut legal în urma condamn\rii de c\tre un tribunal competent;

b) dac\ a f\cut obiectul unei arest\ri sau al unei de]ineri legale pentru nesupunerea la o hot\râre pronun]at\, conform
legii, de c\tre un tribunal ori în vederea garant\rii execut\rii unei obliga]ii prev\zute de lege;
c) dac\ aceasta a fost arestat\ [i de]inut\ în vederea aducerii sale în fata autorit\]ii judiciare competente, atunci când
exist\ motive verosimile de a o b\nui c\ a s\vâr[it o infrac]iune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea
de a o implica s\ s\vâr[easc\ o infrac]iune sau s\ fug\ dup\ s\vâr[irea acestuia;
d) dac\ este vorba despre de]inerea legal\ a unui minor, hot\rât\ pentru educa]ia supravegheat\ sau despre de]inerea
legal\ a unei persoane, în scopul aducerii sale în fa]a autorit\]ii competente;
e) dac\ este vorba despre de]inerea legal\ a unei persoane susceptibile s\ transmit\ o boala contagioas\, a unui alienat,
a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) dac\ este vorba despre arestarea sau de]inerea legal\ a unei persoane pentru a o împiedica s\ p\trund\ în mod ile-
gal pe un teritoriu sau împotriva c\reia se afl\ în curs o procedur\ de expulzare ori de extr\dare.

10
 7. Întregul personal care se ocup\ de copii priva]i de liberate trebuie s\ fie instruit
corespunz\tor (Regula 85 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de
Libertate);
8. To]i copiii trebuie s\ beneficieze de programe menite s\-i ajute s\ se reinte-
greze în societate (art. 40 alineatul 1 din Conven]ie);
9. Copiii priva]i de libertate au dreptul la cele mai bune condi]ii de s\n\tate posi-
bile [i la facilit\]i pentru tratarea bolilor [i recuperare medical\ (art. 24 din
Conven]ie);
10. Purtarea [i uzul de arm\ de c\tre personal în institu]iile de deten]ie pentru
copii sunt interzise (Regula 65 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de
Libertate);
11. Impunerea disciplinei trebuie s\ ]in\ seama de respectul pentru demnitatea
copilului (Regula 66 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de
Libertate);
12. Întregul personal care lucreaz\ cu copii trebuie s\ fie pe deplin r\spunz\tor
pentru ac]iunile sale (Regulile Na]iunilor Unite Nr. 72-78).
În legisla]ia român\, articolul 136 din Codul de Procedur\ Penal\ reglementeaz\
categoriile m\surilor preventive, ar\tând c\ în cauzele privitoare la infrac]iuni pedepsite
cu închisoarea, se poate lua fa]\ de învinuit sau inculpat una din urm\toarele m\suri
preventive: re]inerea, obligarea de a nu p\r\si localitatea, obligarea de a nu p\r\si ]ara
[i arestarea preventiv\. Codul de procedur\ penal\ român, în capitolul intitulat
„Dispozi]ii speciale pentru minori“ (16) a instituit un regim special cu privire la re]inerea
[i arestarea preventiv\ a învinui]ilor sau inculpa]ilor minori, prin care minorilor re]inu]i
[i aresta]i li se asigur\, pe lâng\ drepturile prev\zute de lege pentru persoanele de]inute
preventiv ce au împlinit 18 ani, drepturi proprii [i un regim special de deten]ie preven-
tiv\, în raport cu particularit\]ile vârstei lor, fiind stabilite condi]ii suplimentare la luarea
m\surilor preventive în cazul inculpa]ilor minori.
Astfel, în cazul minorilor care r\spund penal [i care au vârsta cuprins\ între 14
- 16 ani, re]inerea [i arestarea preventiv\ pot fi luate numai dac\ minorul a s\vâr[it o
fapt\ pedepsit\ de lege cu deten]ie pe via]\ sau închisoare mai mare de 10 ani. Pentru
minorii din aceast\ categorie de vârst\, re]inerea nu poate dep\[i 10 ore iar prelungirea
acestei m\suri se poate face de procuror pentru o durat\ care nu poate dep\[i 10 ore.
Arestarea preventiv\ poate fi dispus\ în cursul urm\ririi penale sau al judec\]ii în prim\
instan]\ numai pe o perioad\ care nu poate dep\[i 15 zile, [i numai în mod cu totul
excep]ional.
Durata total\ a arest\rii preventive, în cursul urm\ririi penale, nu poate dep\[i
60 de zile pentru minorii care au împlinit 16 ani. Pentru cea de a doua categorie de
minori care r\spund penal, respectiv cei cu vârste cuprinse între 16 - 18 ani, s-a prev\zut
c\ durata arest\rii preventive în cursul urm\ririi penale [i a judec\rii în prim\ instan]\
nu trebuie s\ dep\[easc\ 20 de zile, putând fi prelungit\, de fiecare dat\ motivat, numai
în acest interval de timp. Pentru minorii cu vârsta cuprins\ între 16 - 18 ani arestarea
preventiv\ în cursul urm\ririi penale nu poate dep\[i 90 de zile, în cazuri excep]ionale,
când au s\vâr[it fapte pedepsite cu închisoare mai mare de 10 ani sau deten]ie pe via]\,
prelungirea arest\rii preventive, în aceea[i faz\ a procesului penal, putând ajunge pân\
la un an. Pentru învinui]ii minori arestarea preventiv\ nu poate dep\[i 3 zile.
În afara acestor dispozi]ii care limiteaz\ durata în timp a m\surilor privative de liber-

16 Dispozi]ii introduse prin Legea nr. 281/2003

11
 tate în cazul minorilor, restrângând totodat\ categoria de fapte pentru care poate fi
dispus\ m\sura preventiv\, Codul de procedur\ penal\ prevede obligativitatea asis-
ten]ei juridice [i posibilit\]i de comunicare a ap\r\torului cu minorul (17),
încuno[tiin]area imediat\, în cazul re]inerii [i în termen de 24 de ore în cazul arest\rii,
a p\rin]ilor, tutorelui, sau a altei persoane desemnate de minor, precum [i a Serviciului
de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor de pe lâng\ instan]a
c\reia i-ar reveni s\ judece în prim\ instan]\ cauza.
Împotriva ordonan]ei organului de cercetare penal\ prin care s-a luat m\sura
preventiv\ a re]inerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la
luarea m\surii, la procurorul care supravegheaz\ cercetarea penala, iar împotriva ordo-
nan]ei procurorului prin care s-a luat aceast\ m\sura se poate face plângere, înainte de
expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dup\ caz, la procurorul ie-
rarhic superior.
Hot\rârea instan]ei de judecat\ prin care s-a dispus arestarea preventiv\, este
supus\ recursului exercitat în fa]a instan]ei superioare. Potrivit legii în vigoare (18), în
timpul re]inerii sau arest\rii preventive, minorii se ]in separat de majori, în locuri
anume destinate minorilor aresta]i preventiv. Respectarea drepturilor [i a regimului
special prev\zute de lege pentru minorii re]inu]i sau aresta]i preventiv este asigurat\
prin controlul unui judec\tor anume desemnat de pre[edintele instan]ei, prin vizitarea
locurilor de de]inere preventiv\ de c\tre procuror, precum [i prin controlul altor
organisme abilitate de lege s\ viziteze de]inu]ii preventiv.

&.4. Procedurile judiciare

Principalele instrumente interna]ionale care statueaz\ c\ adoptarea unor legi [i
proceduri special concepute pentru copiii care au intrat în conflict cu legea penal\ [i
care s\ le fie aplicabile exclusiv este dezirabil\ sunt Conven]ia cu privire la drepturile
copilului [i Regulile Minimale Standard ale Na]iunilor Unite pentru Administrarea Justi]iei
Juvenile (Regulile de la Beijing).
Art. 40 din Conven]ie subliniaz\ c\ statele p\r]i recunosc oric\rui copil b\nuit,
acuzat sau cu privire la care s-a dovedit c\ a comis o înc\lcare a legii penale dreptul la
un tratament conform cu sim]ul demnit\]ii [i al valorii personale, care s\ înt\reasc\
respectul sau pentru drepturile omului [i libert\]ile fundamentale ale altora [i care s\ ]in\
seama de vârsta sa, precum [i de necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate [i
asumarea de c\tre acesta a unui rol constructiv în societate. Articolul mai consfin]e[te (19)
garan]iile minime ale procedurile legale cuvenite, incluzând prezum]ia de nevinov\]ie,
prevederea referitoare la informarea clar\ [i imediat\ despre natura acuza]iilor, punerea
la dispozi]ie de asisten]\ juridic\ sau de alt\ natur\, proceduri care s\ nu dureze prea
mult, dreptul la a nu declara nimic, dreptul la audierea martorilor celeilalte p\r]i, trata-
ment echidistant pentru martorii ap\r\rii, dreptul la recurs [i dreptul copilului de a-i fi
respectat\ intimitatea în toate stadiile procedurilor legale.

17 Articolul 160 f alin. 2 din Codul de Procedur\ Penal\ prevede c\ “învinui]ilor sau inculpa]ilor minori , re]inu]i sau ares-
ta]i preventiv, li se asigur\, în toate cazurile, asisten]\ juridic\ obligatorie, organele judiciare fiind obligate s\ ia m\suri pen-
tru desemnarea unui ap\r\tor din oficiu, dac\ minorul nu [i-a ales unul, [i pentru ca acesta s\ poat\ lua contact direct cu
minorul arestat [i s\ comunice cu el.”
18 Articolul 160 f alin. 4 [i 5 din Codul de Procedur\ Penal\
19 Articolul 40 alineatul 2 din Conven]ia cu privire la drepturile copilului: În acest scop [i ]inând seama de dispozi]iile în
materie ale instrumentelor interna]ionale, statele p\r]i vor veghea, în special: a) ca nici un copil s\ nu fie b\nuit, acuzat sau
declarat vinovat de o înc\lcare a legii penale datorit\ unor ac]iuni sau omisiuni care nu erau interzise de dreptul na]ional
sau interna]ional în momentul comiterii lor;
b) ca orice copil b\nuit sau acuzat de o înc\lcare a legii penale s\ aib\ garantate cel pu]in urm\toarele drepturi:
(i) de a fi prezumat nevinovat pân\ la stabilirea vinov\]iei sale conform legii;

12
Pe lâng\ reprezentarea juridic\, copiii au dreptul de a beneficia de prezenta unui par-
inte sau tutore (20).
Art. 6 din Conven]ia pentru ap\rarea drepturilor omului [i a libert\]ilor funda-
mentale prevede c\ : “Orice persoan\ are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod
public [i într-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instan]\ independent\ [i
impartial\, instituit\ de lege, care va hotarî fie asupra înc\lc\rii drepturilor [i obliga]iilor
sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oric\rei acuza]ii în materie penal\ îndreptate
împotriva sa. Hotarârea trebuie s\ fie pronun]at\ în mod public, dar accesul în sala de
[edin]e poate fi interzis presei [i publicului pe întreaga durat\ a procesului sau a unei
p\r]i a acestuia în interesul moralit\]ii, al ordinii publice ori al securit\]ii na]ionale într-
o societate democratic\, atunci când interesele minorilor sau protec]ia vie]ii private a
p\r]ilor la proces o impun, sau în m\sura considerat\ absolut necesar\ de c\tre instan]\
atunci când, în împrejur\ri speciale, publicitatea ar fi de natur\ s\ aduc\ atingere intere-
selor justi]iei.”
Articolul mai consacr\ totodata [i drepturile [i garan]iile legale ale unei persoane acuzate
de o infrac]iune, deci [i a celor care nu au împlinit vârsta de 18 ani [i care sunt cet\]eni
ai statelor care au ratificat Conven]ia(21).
Conform Regulilor de la Beijing, în toate cazurile, înainte ca o autoritate com-
petent\ s\ ia o hot\râre final\ într-un caz, antecedentele minorului, mediul de via]\ [i
situa]ia copilului, inclusiv condi]iile sociale, familiale [i nivelul de educa]ie, ca [i
condi]iile comiterii delictului trebuie s\ fac\ obiectul unei anchete temeinice (regula
16.1). Pentru realizarea rapoartelor de anchet\ social\ (rapoarte sociale sau
presenten]iale) unele state fac apel la servicii sociale speciale sau la personal care
func]ioneaz\ pe lâng\ instan]a de judecat\ sau consiliu, în timp ce altele recurg la ser-
viciile de proba]iune. A[a cum se precizeaz\ în comentariile Regulilor de la Beijing,
aceast\ regul\ statueaz\ asupra instituirii unor servicii sociale adecvate care s\
întocmeasc\ anchete sociale de înalt\ calitate .
Documentele Na]iunilor Unite subliniaz\ faptul c\ este de preferat ca minorii s\
nu fie supu[i procedurilor juridice standard [i institu]ionaliz\rii, prev\zându-se o întreag\
gam\ de dispozi]ii, precum cele referitoare la îngrijire, orientare [i supraveghere, la

(ii) de a fi informat în cel mai scurt termen [i direct despre acuza]iile care i se aduc sau, dac\ este cazul, prin intermedi-
ul p\rin]ilor s\i sau al reprezentan]ilor legali [i de a beneficia de asisten]\ juridic\ sau de orice alt fel de asisten]\ core-
spunz\toare, în vederea formul\rii [i sus]inerii ap\r\rilor sale;
(iii) dreptul la examinarea, f\r\ întârziere, a cauzei sale de c\tre o autoritate sau o instan]\ judiciar\ competent\, inde-
pendent\ [i impar]ial\, printr-o procedur\ de audiere echitabil\ [i conform\ cu prevederile legii, în prezen]a celor care îi
asigur\ asisten]a juridic\ sau de alt\ natur\, iar dac\ acest lucru nu este considerat contrar interesului major al copilului,
]inând seama mai ales de vârsta ori de situa]ia acestuia, în prezen]a p\rin]ilor s\i sau a reprezentan]ilor s\i legali;
(iv) de a nu fi constrâns s\ depun\ m\rturie sau s\ m\rturiseasc\ c\ este vinovat; dreptul de a interoga sau de a cere
interogarea martorilor acuz\rii, de a ob]ine aducerea [i interogarea martorilor ap\r\rii, în condi]ii de egalitate;
(v) dac\ se dovede[te c\ a înc\lcat Legea penal\, dreptul de a recurge la o cale de atac cu privire la decizie [i la orice
m\sura luat\ în consecin]\, în fa]a unei autorit\]i sau a unei instan]e judiciare superioare competente, independente [i
impar]iale, conform legii;
(vi) dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, dac\ nu în]elege sau nu vorbe[te limba utilizat\;
(vii) dreptul la respectarea deplin\ a vie]ii sale private, în toate fazele procedurii.
20 Verhellen, Eugeen, Monitoring Children’s Rights, The Hague/Boston/London: Martinus Nijhoff Publisher, 1996, p.78-96.
21 2. Orice persoan\ acuzat\ de o infractiune este prezumat\ nevinovat\ pâna ce vinov\]ia va fi legal stabilit\.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) s\ fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limb\ pe care o în]elege [i în mod am\nun]it, asupra naturii [i cauzei
acuza]iei aduse împotriva sa;
b) s\ dispun\ de timpul [i de înlesnirile necesare preg\tirii ap\r\rii sale;
c) s\ se apere el însu[i sau s\ fie asistat de un ap\r\tor ales de el [i, dac\ nu dispune de mijloacele necesare pentru a
pl\ti un aparator, s\ poat\ fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justi]iei o cer;
d) s\ întrebe dac\ s\ solicite audierea martorilor acuz\rii [i s\ ob]in\ citarea [i audierea martorilor ap\r\rii în acelea[i
condi]ii ca [i martorii acuz\rii;
e) s\ fie asistat în mod gratuit de un interpret, dac\ nu în]elege sau nu vorbe[te limba folosit\ la audiere.

13
 îndrumare, la perioadele de prob\, la plasamentul familial, la programe de educa]ie ge-
neral\ [i profesional\ [i la solu]ii alternative celor privind îngrijirea într-un cadru
institu]ional, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bun\st\rii lor [i
propor]ional cu situa]ia lor [i cu infrac]iunea s\vâr[it\.
Potrivit Directivelor pentru Ac]iune împotriva Copiilor în Sistemul de Justi]ie
Penal\, trebuie s\ se treac\ în revist\ procedurile existente [i unde este posibil, s\ se
recurg\ la diversiune (directiva nr. 15). Trebuie s\ se fac\ pa[ii necesari pentru a face
disponibil\ o gam\ larg\ de m\suri alternative în fazele de dinaintea arest\rii, înaintea
procesului, în timpul procesului [i dup\ încheierea procesului penal. Oricând este posi-
bil, trebuie s\ se utilizeze mecanisme pentru solu]ionarea neoficial\ a disputelor. Familia
trebuie s\ fie implicat\ în diferitele m\suri care urmeaz\ s\ fie luate atât cât se consi-
der\ c\ este în interesul copilului (directiva nr. 15). Statul trebuie s\ se asigure ca
m\surile alternative respect\ drepturile copilului.
Modalit\]ile de diversiune sunt concepute pentru a îndep\rta copiii de proce-
durile juridice penale standard [i a-i îndruma c\tre ajutorul oficial [i neoficial al comu-
nit\]ii. Aceast\ practic\, a[a cum se consemneaz\ în comentariile asupra Regulilor de la
Beijing, întârzie efectele negative ale procedurilor ulterioare.
Diversiunea poate fi folosit\ doar în cazul în care copilul `[i recunoa[te fapta
sau este g\sit vinovat de comiterea unei infrac]iuni. Asupra copiilor nu trebuie s\ se fac\
presiuni pentru a-[i recunoa[te vinov\]ia sau pentru a fi de accord cu diversiunea.
M\surile de diversiune pot fi luate în dou\ cazuri: la început, ca alternativ\ la procedu-
ra judiciar\; [i/sau mai târziu, ca alternativ\ la institu]ionalizare (art. 40 alineatul 3 lit.b
[i alineatul 4 din Conven]ie).
Diversiunea de la sistemul de justi]ie penal\ standard trebuie s\ constituie prin-
cipiul central al oric\rui sistem de justi]ie penal\ juvenil\. Posibilitatea de diversiune tre-
buie luat\ în considerare în orice caz [i respins\ (sau p\strat\ ca alternativ\ la institu]io-
nalizare) doar când siguran]a comunit\]ii cere ca un caz s\ urmeze procedurile juridice
standard. Este esen]ial s\ ne asigur\m c\ m\surile de diversiune respect\ drepturile
copilului, mai ales dreptul la un proces impar]ial.
Modalit\]ile de diversiune utilizate în unele sisteme de justi]ie juvenil\ sunt:
- medierea(22), situa]ie în care institu]iile de stat pot c\uta s\ dezvolte sisteme de
mediere în care copilul [i victima sunt pu[i fa]\ în fa]\ astfel încât copilul s\-[i
cear\ scuze în mod direct;
- desp\gubiri, atunci când copilul poate desp\gubi victima fie financiar, fie prin
prestarea unei munci [i care pot fi combinate cu planuri de mediere, sau pot
s\ func]ioneze independent;
- avertismente care pot fi folosite doar când exist\ destule probe care s\ sus]in\
începerea urm\ririi penale potrivit legii penale a fiec\rei ]\ri. Din moment ce
acceptarea unui avertisment reprezint\ recunoa[terea vinov\]iei, acesta poate
fi dat numai în cazul în care copilul recunoa[te comiterea faptei în mod liber
[i f\r\ vreo presiune de orice fel.
Instrumentele interna]ionale men]ionate enun]\ principiile fundamentale ale
diversiunii, respectiv:
- procedurile alternative pot fi folosite doar într-o manier\ care s\ respecte
drepturile copilului (art. 40 alineatul 3 lit. b din Conven]ie);

22 Ashford, J.B., Faith, R.L., Testing models of justice and trust: A study of mediation in child dependency disputes; Social
Work Research, 1 March 2004, vol. 28, p. 18-27.

14
 - instrumentarea cazurilor în care sunt implica]i copii trebuie s\ aib\ în vedere
bun\starea acestora [i s\ ]in\ seama de situa]ia fiecaruia [i de fapta comis\ (art.
40 alineatul 4 din Conven]ie);
- trebuie s\ se pun\ la dispozi]ie mai multe sanc]iuni alternative la institu]io-
nalizare (art. 40 alineatul 4 din Conven]ie).

&.5. Justi]ia restaurativ\

Justi]ia restaurativ\ reprezint\ o alt\ modalitate de rezolvare a disputelor f\r\ a
se recurge la procedura judiciar\ standard [i constituie o metod\ participativ\ de
solu]ionare a conflictelor, dând posibilitatea f\ptuitorului s\ con[tientizeze urm\rile
faptei sale [i s\-[i asume responsabilitatea pentru acestea [i oferind totodat\ suport per-
soanei v\t\mate pentru dep\[irea traumei suferite.
Spre deosebire de justi]ia retributiv\ care pune accentul pe pedepsirea infracto-
rilor, justi]ia restaurativ\ vizeaz\ restaurarea bun\st\rii copilului, a victimei [i a comu-
nit\]ii [i presupune: implicarea celor care sunt cel mai mult afecta]i de comiterea faptei,
[i anume infractorul, familia acestuia [i victima; luarea unei decizii de comun acord;
folosirea unei persoane care s\ înlesneasc\ comunicarea; tragerea la r\spundere a infrac-
torului pentru ac]iunile sale, precum [i desp\gubirea victimei de c\tre acesta încercând
s\ se repare r\ul cauzat.
În diferite sisteme juridice exist\ diverse modele de discu]ii cum ar fi: discu]iile
de grup cu familiile, discu]ii familiale, discu]ii de mustrare, discu]ii pentru responsabi-
lizarea comunit\]ii [i discu]ii pentru luarea unei m\suri de diversiune. Justi]ia restaura-
tiv\ sub forma discu]iilor în comunitate permite participarea copilului [i accentueaz\
importan]a familiei, a victimei [i a comunit\]ii.
Modelul de discu]ii este opera]ional pe dou\ nivele: întâi ca alternativ\ la pro-
cesul în instan]\ [i în al doilea rând ca un mecanism care permite formularea de reco-
mand\ri pentru judec\tori înainte de pronun]area sentin]ei.
La discu]ii particip\ în general copiii care au comis infrac]iunea, membri fami-
liei copilului [i alte persoane invitate de familie, victimele, persoane care le sprijin\, un
reprezentant al poli]iei [i mediatorul. În unele sisteme juridice mai sunt prezen]i un avo-
cat [i/sau un asistent social.
Discu]iile urm\resc s\ elaboreze un plan de ac]iune împotriva infrac]iunii care
are ca scop, în primul rând s\ stabileasc\ dac\ minorul recunoa[te sau nu fapta,
deoarece discu]iile pot începe numai când copilul î[i recunoa[te fapta. Dac\ aceast\
etap\ este parcurs\, se aduc la cuno[tin]a p\r]ilor participante informa]ii în leg\tur\ cu
natura faptei, efectele ei asupra victimei, motivele comiterii infrac]iunii [i alte posibile
fapte comise în trecut de c\tre minor iar ulterior se decide rezultatul sau recomandarea.
În unele sisteme juridice, familia [i invita]ii acesteia pot delibera în particular în timpul
discu]iilor, apoi face propuneri în plen.
Eventuala sanc]iune are în general acordul tuturor p\r]ilor [i este menit\ s\ ]in\
seama de p\rerile victimei [i de necesitatea ca minorul s\-[i asume responsabilitatea
pentru comiterea faptei. În unele sisteme juridice, nu exist\ nici un fel de limitare a
sanc]iunilor, cu condi]ia s\ fie acceptate de toate p\r]ile. Sanc]iunile pot fi: scuzele,
munca în folosul comunit\]ii, desp\gubiri sau participarea la anumite programe. În alte
sisteme juridice, sanc]iunile sunt strict limitate pentru a se asigura c\ minorul nu este mai
dezavantajat de aceast\ procedur\ decât dac\ ar fi ap\rut în fa]a instan]ei.
În cazul discu]iilor, luarea unei decizii într-un caz poate dura mai mult decât în
instan]\. Exist\ anumite diferen]e de organizare a acestor discu]ii. În unele sisteme
juridice sunt administrate de poli]ie, în altele de instan]e sau de organiza]ii de protec]ie
social\ sau voluntare.
15
 Prin intermediul discu]iilor, familiilor li se d\ posibilitatea de a participa [i a
se implica în mod activ pentru solu]ionarea conflictului [i de aceea procedura discu]iilor
de grup cu familia este preferat\ procesului în instan]\. Studiile au demonstrat sprijinul
mult mai mare pe care familiile îl primesc în cadrul acestor discu]ii în contrast cu stre-
sul pe care-l presupune o înf\]i[are în instan]\. Membrii familiilor se simt mult mai con-
fortabil participând la discu]ii, în]eleg mai mult din ceea ce s-a întâmplat [i le consider\
ca fiind un forum mult mai eficient pentru luarea de decizii. Totodat\ [i victimele, prin
faptul c\ sunt prezente, se simt implicate.
În legisla]ia român\ în vigoare procedura aplicabil\ în cauzele cu infractori
minori este reglementat\ prin dispozi]ii speciale cuprinse în Codul de procedur\ penal\
care prevede c\ urm\rirea [i judecarea cauzelor având ca obiect infrac]iunile comise de
minori, precum [i punerea în executare a hot\rârilor privitoare la ace[tia se fac potrivit
procedurii obi[nuite, cu unele complet\ri [i derog\ri, incidente îns\ doar în cauzele în
care minorul este învinuitul sau inculpatul, nu [i în cele care vizeaz\ victime minore.
Dispozi]iile derogatorii de la cele obi[nuite se refer\ la: asisten]a juridic\ obli-
gatorie în cazul infractorilor minori; judecarea cauzei privind o infrac]iune comis\ de un
minor numai în prezen]a acestuia, cu excep]ia cazului când s-a sustras de la judecat\;
citarea la judecarea cauzei în afar\ de p\r]i, a Autorit\]ii Tutelare [i a p\rin]ilor minoru-
lui, iar dac\ este cazul, a tutorelui, curatorului sau persoana în îngrijirea ori supraveg-
herea c\reia se afl\ minorul, a serviciului de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\
a infractorilor, precum [i a altor persoane a c\ror prezen]\ este considerat\ necesar\ de
c\tre instan]\ (23); desf\[urarea [edin]ei de judecat\ privind pe infractorul minor separat
de celelalte [edin]e; caracterul nepublic al [edin]elor de judecat\.
Normele de procedur\ penal\ impun obligativitatea efectu\rii anchetei sociale
în cauzele cu infractori minori, organul de urm\rire penala sau instan]a de judecata
având obliga]ia s\ dispun\ efectuarea anchetei sociale, lipsa acesteia fiind sanc]ionat\ cu
nulitatea absolut\.
Potrivit dispozi]iilor legale (24), ancheta social\ const\ în strângerea de date cu
privire la purtarea pe care minorul o are în mod obi[nuit, la starea fizic\ [i mintal\ a
acestuia, la antecedentele sale, la condi]iile în care a crescut [i în care a tr\it, la modul
în care p\rin]ii, tutorele sau persoana în îngrijirea c\reia se afl\ minorul î[i îndeplinesc
îndatoririle fa]\ de acesta [i, în general, cu privire la orice elemente care pot servi la
luarea unei m\suri sau la aplicarea unei sanc]iuni fa]\ de minor.
Ancheta social\ se efectueaz\ de c\tre persoane desemnate de c\tre autoritatea
tutelar\ a consiliului local în a c\rui raz\ teritorial\ domiciliaz\ minorul. În cursul
urm\ririi penale, când învinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a împlinit 16 ani, la
orice ascultare sau confruntare a minorului, dac\ organul de urm\rire penal\ consider\
necesar, citeaz\ delegatul Autorit\]ii Tutelare, precum [i p\rin]ii, iar când este cazul,
tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea ori supravegherea c\reia se afla minorul(25).
Chemarea acestor persoane, f\r\ îns\ a fi obligatorie prezentarea lor la organul de
urm\rire penal\, se las\ la latitudinea organului judiciar, devenind îns\ imperativ\ citarea
acestora la efectuarea prezent\rii materialului de urm\rire penal\. Neprezentarea per-
soanelor legal citate la efectuarea actelor procedurale men]ionate nu împiedic\ efectu-
area lor.
23 Conform articolului 482 din Codul de procedur\ penal\, aceste persoane au dreptul si îndatorirea sa dea l\muriri, s\ for-
muleze cereri [i s\ prezinte propuneri în privin]a masurilor ce ar urma sa fie luate cu privire la minor. Neprezentarea per-
soanelor legal citate nu împiedic\ judecarea cauzei.
24 Articolul 482 din Codul de procedur\ penal\.
25 Articolul 481 din Codul de procedur\ penal\.

16
&.6. Tratamentul sanc]ionator aplicabil minorilor
Articolul 40 din Conven]ia cu privire la drepturile copilului subliniaz\ c\ este de
preferat ca minorii s\ nu fie supu[i procedurilor juridice standard [i institu]ionaliz\rii,
prev\zându-se o gam\ de dispozi]ii, precum cele referitoare la îngrijire, orientare [i
supraveghere, la îndrumare, la perioadele de prob\, la plasamentul familial, la programe
de educa]ie general\ [i profesional\ [i la solu]ii alternative celor privind îngrijirea într-
un cadru institu]ional, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bun\st\rii lor
[i propor]ional cu situa]ia lor [i cu infrac]iunea s\vâr[it\.
Regulile Minimale ale Na]iunilor Unite pentru elaborarea m\surilor neprivative
de libertate (Regulile de la Tokyo) enun]\ o serie de principii fundamentale în vederea
favoriz\rii recurgerii la m\suri non-custodiale, ca [i la garan]ii minimale pentru per-
soanele supuse m\surilor ce substituie închisoarea.
Prin Regulamentul european privind sanc]iunile [i m\surile comunitare sunt
promovate aceste alternative la pedepsele cu închisoarea, subliniindu-se faptul c\
impunerea [i executarea lor urm\resc dezvoltarea sim]ului responsabilit\]ii infractorului
fa]\ de comunitate.
M\surile de diversiune sunt încurajate prin legisla]ia interna]ional\ pentru a con-
tracara efectele negative ale justi]iei penale clasice. Totu[i, dac\ minorul sus]ine c\ este
nevinovat, nu se poate face nici un fel de presiune asupra sa pentru a-l convinge s\ fie
de acord cu diversiunea.
Diversiunea de la pedeapsa cu închisoarea este o metod\ important\ de redu-
cere a recidivei, deoarece studiile demonstreaz\ c\ minorii de]inu]i prezint\ o rat\ de
recidiv\ substan]ial\. Prin diversiunea copiilor de la pedeapsa cu închisoarea [i
permi]ându-le s\ beneficieze de servicii în comunitate, ace[tia vor putea s\ men]in\
leg\turi pozitive cu familia, [coala [i comunitatea. Aceste leg\turi benefice m\resc [anse-
le de resocializare ale copilului.
Diversiunea de la pedeapsa cu închisoarea se concretizeaz\ în m\suri care nece-
sit\ supraveghere [i control (proba]iunea [i suspendarea execut\rii pedepsei sau eliberarea
condi]ionat\ sub supraveghere; munca în folosul comunit\]ii; contractele încheiate cu
minorii; c\minele de grup; instruirea într-un mediu nou; consemnarea într-un a[ez\mânt
deschis; consemnarea la re[edin]\; încredin]area minorilor unor organisme ale colectivit\]ii
[i în m\suri care nu necesit\ astfel de supraveghere (suspendarea condi]ionat\ a execut\rii
pedepsei, achitarea condi]ionat\, amânarea execut\rii pedepsei).
În cazul proba]iunii [i suspend\rii execut\rii pedepsei sau eliber\rii condi]ionate
sub supraveghere, copilul este g\sit vinovat de comiterea faptei, dar i se d\ posibilitatea
s\ nu execute pedeapsa dac\ respect\ anumite condi]ii clare. Condi]ia impus\ cel mai
frecvent este s\ nu comit\ o nou\ infrac]iune în timpul perioadei de prob\.
Supravegherea minorului în aceast\ perioad\ poate fi minim\, moderat\ sau intensiv\.
Supravegherea minim\ presupune doar câteva contacte între copil [i persoana îns\rcinat\
cu supravegherea, astfel încât aceasta s\ se asigure c\ minorul respect\ condi]iile stabilite
prin ordinul de proba]iune sau cele ale suspend\rii execut\rii pedepsei. Supravegherea
intensiv\ implic\ o supraveghere îndeaproape a copilului, în vederea reducerii riscului
de comitere a unei noi fapte [i pentru a-l ajuta s\ se reintegreze în societate.
Munca în folosul comunit\]ii (26) presupune un anume num\r de ore de munc\
neremunerat\ în interesul comunit\]ii. Aceast\ sanc]iune nu trebuie s\ afecteze educa]ia
copilului [i se desf\[oar\ în afara programului de [coal\. Legisla]ia penal\ pentru minori
specific\ tipurile de infrac]iuni pentru care munca în folosul comunit\]ii este permis\.
Modalitatea de executare este decis\ de judec\tor [i anume natura activit\]ii ce trebuie

26 Conte, Ph., Patrick Maistre Du Chambon, Droit penal general, Ed. Dalloz, Paris, 2002, p. 251

17
 desf\[urat\, orarul, persoana beneficiar\, etc. Înainte de a se dispune aceast\ sanc]iune,
copilul trebuie s\-[i dea în mod liber consim]\mântul. Executarea acestei sanc]iuni poate
fi suspendat\, pentru motive grave de ordin medical, familial, profesional sau social.
Contractele încheiate cu minorii reprezint\ o alt\ modalitate de diversiune care
implic\ comunitatea local\ în procesul de reintegrare a copilului la care se apeleaz\ de
c\tre serviciile sociale c\rora li s-a referit de c\tre Poli]ie un caz concret al unui copil care
a comis un delict. În urma negocierilor cu minorul [i cu familia acestuia, lucr\torii sociali
redacteaz\ un contract care ia în considerare dorin]ele [i situa]ia copilului [i care s\ con-
tureze o abordare coordonat\ a cazului. Prima form\ a contractului include o descriere a
condi]iilor, a duratei, a aranjamentelor în vederea supravegherii [i a consecin]elor oric\rei
abateri pe durata perioadei contractuale. Proiectul de contract este înaintat Poli]iei pen-
tru a-[i da acordul. Poli]ia poate s\ formuleze amendamente. Dup\ ce este acceptat de
Poli]ie, este semnat de c\tre minor, de p\rin]i, de Serviciul Social [i apoi de Poli]ie.
Contractul semnat este înaintat instan]ei de judecat\ care fixeaz\ o dat\ pentru
audiere. La aceast\ dat\, potrivit regulilor achit\rii condi]ionate, copilul face o m\rturisire
complet\ [i instan]a î[i d\ acordul pentru contract. Contractul cu minorul poate s\ cuprind\
urm\toarele aspecte: g\sirea unui loc de munca sau intrarea în ucenicie; participarea la pro-
grame educa]ionale sau de instruire; precizarea domiciliului; precizarea activit\]ilor din tim-
pul liber; tratament pentru dependen]a de alcool [i droguri; plata de desp\gubiri.
Când se opteaz\ pentru c\minele de grup, copiii sunt caza]i, împreun\ cu al]i
copii, în c\mine reziden]iale mici (10-30 de paturi) care sunt amplasate în comunitate.
Avertismentele penale, incluzând mustrarea, admonestarea, achitarea
necondi]ionat\ [i achitarea condi]ionat\ se folosesc pentru delicte minore, iar alte m\suri
de diversiune de la pedeapsa cu închisoarea sunt: sanc]iunile pecuniare (amenzile);
pl\]ile compensatorii (care pot fi impuse ca unul dintre termenii suspend\rii condi]ion-
ate a execut\rii pedepsei); compensa]iile personale (sunt folosite frecvent în sistemele
de justi]ie comune); confiscarea.
În legisla]ia român\ actual\ nu sunt reglementate astfel de m\suri sau sanc]iuni
neprivative de libertate, recomandate cu insisten]\ în toate documentele interna]ionale.
Regimul de sanc]ionare al minorului instituit de Codul penal este unul special,
mixt, incluzând m\suri educative, enumerate la art. 101 Cod penal (mustrare, libertate
supravegheat\, internare într-un centru de reeducare, internare într-un institut medical -
educativ) [i care au prioritate în sanc]ionarea minorilor, [i pedepse (amend\ sau
închisoare) reduse la jum\tatea limitelor, [i care se aplic\ numai dac\ instan]a apreciaz\
c\ o m\sur\ educativ\ nu este suficient\ pentru îndreptarea minorului.
La sanc]ionarea minorilor, într-o prim\ etap\, pe baza criteriilor enumerate la
art. 100 Cod penal, respectiv starea fizic\, gradul de dezvoltare intelectual\, comportare,
condi]iile în care au crescut [i tr\it, dar [i gradul de pericol social al faptei, se alege
tipul de sanc]iune, m\sur\ educativ\ sau pedeaps\, iar apoi se opteaz\ pentru o anume
m\sur\ educativ\ ori felul [i cuantumul pedepsei, inclusiv modalitatea de executare, fie
în regim de deten]ie, fie prin suspendarea ei condi]ionat\ ori sub supraveghere.

18
BIBLIOGRAFIE

Van Bueren, Geraldine, International Law on the Rights of the Child,

Hague, Ed. Kluwer, 1998;
Van Bueren, Geraldine, Childhood Abused: Protecting Children Against
Torture, Inhuman and Degrading Treatment and Punishment,
Aldershot, Dartmouth, 1998;
Hamilton C.; Harvey R., The Role of Public Opinion in the
Implementation of International Juvenile Justice Standards, The
International Journal of Children,s Rights, Martinus Nijhoff Publisher,
2004, vol. 11;
Beaulieu L.A.; Cesaroni C., The Changing Role of the Youth Court
Judge, European Journal on Criminal Policy and Research, Kluwer
Academic Publishers, 1999, vol. 7;
Verhellen, Eugeen, Monitoring Children’s Rights, The
Hague/Boston/London: Martinus Nijhoff Publisher, 1996, p.78-96.
Ashford J.B.; Faith R.L. , Testing models of justice and trust: A study of
mediation in child dependency disputes; Social Work Research, 1
March 2004, vol. 28;
Philippe Conte; Patrick Maistre Du Chambon, Droit penal general, Ed.
Dalloz, Paris, 2002.

19
 PAR
RTEA a II-aa: PROT
TEC}
}IA DREP
PTURILORR COP
PILU
ULU
UI VICT
TIM| ÎN
LEGISLA}
}IA INT
TER
RN|

CAPITOLUL I. MINORUL VICTIM| ÎN CURSUL URM|RIRII PENALE

I.1. NO}IUNI INTRODUCTIVE.

&.1. Accep]iune [i reglementare

În cadrul legisla]iei noastre, atât în Codul penal cât [i în Codul de procedur\
penal\, în ceea ce prive[te traseul procedural [i raportul infractor-victim\, aten]ia este
concentrat\, în principal, asupra celui ce s\vâr[e[te fapta [i mult mai pu]in asupra celui
ce suport\ efectele directe de comitere a infrac]iunii, mai ales în cazul infrac]iunilor con-
tra persoanei, contra libert\]ii de exprimare [i de mi[care, contra libert\]ii vie]ii sexuale,
precum [i a dezvolt\rii fizice [i psihice corespunz\toare.
Prin victim\ în]elegem „orice persoan\ uman\ care sufer\, direct sau indirect,
consecin]ele fizice, materiale sau morale ale unei ac]iuni sau inac]iuni criminale”(27)
În condi]iile escalad\rii îngrijor\toare a fenomenului infrac]ional s-a dezvoltat o
nou\ arie de cercetare criminalistic\-criminologic\, victimologia, care are în vedere, în
mod, special, victima ca personaj principal în drama judiciar\.
Victima nevârstnic\ constituie o categorie ce se pune u[or la îndemâna agreso-
rilor. Fiind neevoluat fizic, naiv [i f\r\ experien]\ sub aspect psihic, copiii pot fi u[or vic-
timiza]i ei f\când parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimal\ crescut\
datorit\ particularit\]ilor psihocomportamentale [i de vârst\ specifice:
- au capacitate redus\ de în]elegere a efectelor, a consecin]elor propriilor
ac]iuni sau a altor persoane;
- au capacitate redus\ de anticipare a unor acte comportamentale proprii [i,
mai ales, ale altora, în special ale adul]ilor;
- sunt lipsi]i aproape complet de mijloace fizice de autoap\rare;
- au o capacitate redus\ de a discerne între inten]iile bune [i rele ale altor
persoane;
- au un înalt nivel de sugestibilitate [i credulitate;
- prezint\ o mare sinceritate [i puritate a gândurilor, sentimentelor [i
inten]iilor;
- au o capacitate empatic\ redus\.
Datorit\ acestor caracteristici, ei pot fi u[or antrena]i în ac]iuni victimizante pen-
tru ei, pot fi manevra]i, am\gi]i, determina]i s\ comit\ acte ale c\ror consecin]e negative
pentru ei sau pentru al]ii nu pot s\ le prevad\. Ei pot s\ cad\ u[or prad\ unor infractori
datorit\ imposibilit\]ii de a rezista unor promisiuni sau recompense oferite de c\tre
adul]i care, aparent, le exprim\ încredere [i securizare emo]ional\.

&.2.Cadrul legislativ
În prezent, în Codul de procedur\ penal\ [i Codul penal român nu exist\ o
reglementare specific\ pentru protec]ia, respectiv tratarea procedural\ a victimelor

27 Bogdan Tiberiu [i colaboratorii - „Comportamentul uman în procesul judiciar”, M.I. Serviciul Editorial [i Cinematografic,
Bucure[ti, 1983, p. 93.

20
minore a diverselor acte antisociale. Nu exist\ reglementat\ o modalitate procedural\
distinct\ de audiere a minorilor victim\ [i nici nu exist\ institu]ii apte s\ le ocroteasc\,
în mod specific, interesele, ce sunt tratate în mod egal cu nevoile adul]ilor. Exist\ totu[i
o serie întreag\ de fapte ce sunt incriminate ca infrac]iuni [i care au ca subiect pasiv
copilul:
- actul sexual cu un minor - art. 198 C.pen.;
- seduc]ia - art. 199 C.pen;
- perversiunea sexual\ - art. 201 alin. 3 C.pen;
- corup]ia sexual\ - art. 202 C.pen.;
- rele tratamente aplicate minorului - art. 306 C.pen.;
- nerespectarea m\surilor privind încredin]area minorului - art. 307 C.pen.

Prin Legea nr. 301/2004, ce va intra în vigoare la data de 29.06.2005, au fost

incriminate ca infrac]iuni [i alte acte antisociale ce vizeaz\ ocrotirea specific\ a minoru-
lui. Acestea sunt:
Art.. 205: Traficul de minori
(1)) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane
cu vârsta cuprins\ între 15 [i 18 ani, în scopul exploat\rii acesteia, se pedepse[te cu
închisoare strict\ de la 3 la 12 ani [i interzicerea unor drepturi.
(2)) Pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 20 de ani [i interzicerea unor
drepturi dac\:
a)) fapta a fost s\vâr[it\ asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani;
b)) fapta a fost s\vâr[it\ prin amenin]are, violen]\ sau prin alte forme de constrângere,
prin r\pire, fraud\ ori în[el\ciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea
minorului de a se ap\ra ori de a-[i exprima voin]a, ori prin darea, acceptarea sau pri-
mirea de bani ori de alte foloase pentru ob]inerea consim]\mântului persoanei care are
autoritate asupra minorului;
c)) fapta a fost s\vâr[it\ de dou\ sau mai multe persoane împreun\;
d)) s-a cauzat victimei o v\t\mare grav\ a integrit\]ii corporale sau a s\n\t\]ii;
e)) fapta a produs beneficii materiale importante.
(3))Dac\ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
deten]iunea pe via]\ sau deten]iunea sever\ de la 15 la 25 de ani [i interzicerea unor
drepturi.
Art.. 206: Consim]\mântul victimei traficului de persoane
În cazul infrac]iunilor prev\zute în art. 204 [i art. 205, consim]\mântul victimei
nu constituie o cauz\ justificativ\.
Art.. 231: Fapte de corup]ie în leg\tur\ cu adop]ia
(1)) Fapta p\rintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care pretinde sau
prime[te, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase în scopul adop]iei copilului
se pedepse[te cu închisoare strict\ de la 2 la 7 ani [i interzicerea unor drepturi.
(2)) Cu aceea[i pedeaps\ se sanc]ioneaz\ [i fapta persoanei care intermediaz\
sau înlesne[te adop]ia unui copil în scopul ob]inerii unui folos necuvenit.
Art.. 2377: Pornografia infantil\
(1)) Fapta de a expune, a vinde sau a r\spândi, a închiria, a distribui, a
confec]iona ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispozi]ie ori de
a de]ine în vederea r\spândirii sau de a de]ine, f\r\ drept, materiale pornografice cu
minori, se pedepse[te cu închisoare strict\ de la 3 la 12 ani [i interzicerea unor drepturi.

27 Bogdan Tiberiu [i colaboratorii - „Comportamentul uman în procesul judiciar”, M.I. Serviciul Editorial [i Cinematografic,
Bucure[ti, 1983, p. 93.

21
 (2)) Cu aceea[i pedeaps\ se sanc]ioneaz\ [i importarea, exportarea ori predarea
de materiale dintre cele prev\zute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire
în vederea comercializ\rii ori distribuirii lor.
Art.. 238: Pornografia infantil\ prin intermediul sistemelor informatice
Producerea în vederea r\spândirii, oferirea sau punerea la dispozi]ie, r\spândi-
rea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice
cu minori prin sisteme informatice, ori de]inerea, f\r\ drept, de materiale pornografice
cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice se
pedepse[te cu închisoare strict\ de la 3 la 12 ani [i interzicerea unor drepturi..
Art.. 368: Cer[etoria calificat\
Fapta p\rintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care, având capaci-
tatea de a munci, se folose[te de copil pentru a apela în mod repetat la mila publicului,
cerând ajutor material, se pedepse[te cu închisoare strict\ de la un an la 5 ani [i inter-
zicerea unor drepturi.
Art.. 3699: Organizarea cer[etoriei
(1)) Îndemnul sau înlesnirea practic\rii cer[etoriei de c\tre un minor ori tragerea
de foloase de pe urma practic\rii cer[etoriei de c\tre un minor se pedepse[te cu
închisoare strict\ de la 2 la 5 ani.
(2)) Recrutarea sau constrângerea unui minor la cer[etorie se pedepse[te cu
închisoare strict\ de la 2 la 7 ani.
(3)) Dac\ fapta prev\zut\ în alin. (1) sau (2) este s\vâr[it\ de un p\rinte sau de
un reprezentant legal al minorului, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 3 la 7 ani [i
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), [i închisoarea strict\ de la 3 la 10 ani [i
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).
Alte infrac]iuni au fost modificate în sensul introducerii unor noi agravante
„Art.. 218: Actul sex
xual cu un minor
(1)) Actul sexual, de orice natur\, cu o persoan\ de sex diferit sau de acela[i sex,
care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepse[te cu închisoare strict\ de la 3 la 10 ani
[i interzicerea unor drepturi.
(2)) Cu aceea[i pedeaps\ se sanc]ioneaz\ actul sexual, de orice natur\, cu o per-
soan\ de sex diferit sau de acela[i sex a c\rei vârst\ este între 15 [i 18 ani, dac\ fapta
este s\vâr[it\ de tutore sau curator, ori de supraveghetor, îngrijitor, medic curant, pro-
fesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dac\ f\ptuitorul a abuzat de încred-
erea victimei sau de autoritatea ori influen]a sa asupra acesteia.
(3)) Dac\ actul sexual, de orice natur\, cu o persoan\ de sex diferit sau de acela[i
sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani
ori alte foloase de c\tre f\ptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea
strict\ de la 3 la 12 ani [i interzicerea unor drepturi.
(4)) Dac\ faptele prev\zute în alin. (1)-(3) au fost s\vâr[ite în scopul producerii
de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 5 la 15 ani [i inter-
zicerea unor drepturi, iar dac\ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea,
pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 20 de ani [i interzicerea unor drepturi.
(5)) Când fapta prev\zut\ în alin. (1) a fost s\vâr[it\ în împrejur\rile prev\zute
în art. 217 alin. (2) lit. b) ori dac\ faptele prev\zute în alin. (1)-(4) au avut urm\rile
prev\zute în art. 217 alin. (2) lit. e), pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 20 de
ani [i interzicerea unor drepturi.
(6)) Dac\ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
deten]iunea sever\ de la 15 la 25 de ani [i interzicerea unor drepturi.
Art.. 220: Perversiunea sex xual\
(1)) Actele de perversiune sexual\ s\vâr[ite în public se pedepsesc cu închisoare
strict\ de la un an la 5 ani.
22
 (2)) Actele de perversiune sexual\ cu o persoan\ care nu a împlinit vârsta de 15
ani se pedepsesc cu închisoare strict\ de la 3 la 10 ani [i interzicerea unor drepturi.
(3)) Cu aceea[i pedeaps\ se sanc]ioneaz\ [i actele de perversiune sexual\ cu o
persoan\ a c\rei vârst\ este între 15 [i 18 ani, dac\ fapta este s\vâr[it\ de tutore sau
curator ori de c\tre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator,
folosindu-se de calitatea sa ori dac\ f\ptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de
autoritatea ori influen]a sa asupra acesteia.
(4)) Dac\ actele de perversiune sexual\ cu o persoan\ care nu a împlinit vârsta
de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de c\tre
f\ptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 3 la 12 ani
[i interzicerea unor drepturi.
(5)) Dac\ faptele prev\zute în alin. (2), (3) [i (4) au fost s\vâr[ite în scopul pro-
ducerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 5 la 15 ani [i
interzicerea unor drepturi, iar dac\ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea,
pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 20 de ani [i interzicerea unor drepturi.
(6)) Actele de perversiune sexual\ cu o persoan\ în imposibilitate de a se ap\ra
ori de a-[i exprima voin]a sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare strict\ de la
3 la 10 ani [i interzicerea unor drepturi.
(77) Dac\ faptele prev\zute în alin. (1)-(6) au avut ca urmare moartea sau sinu-
ciderea victimei, pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 25 de ani [i interzicerea
unor drepturi.
Art.. 221: Corup]ia sex
xual\
(1)) Actele cu caracter obscen s\vâr[ite asupra unui minor sau în prezen]a unui
minor se pedepsesc cu închisoare strict\ de la un an la 5 ani.
(2)) Când actele prev\zute la alin. (1) se s\vâr[esc asupra unui membru de fa-
milie, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 2 la 7 ani.
(3)) Dac\ faptele prev\zute în alin. (1) [i (2) au fost s\vâr[ite în scopul producerii
de materiale pornografice, maximul special al pedepsei închisorii se majoreaz\ cu 2 ani.
(4)) Ademenirea unei persoane în vederea s\vâr[irii de acte sexuale cu un minor
de sex diferit sau de acela[i sex se pedepse[te cu închisoare strict\ de la un an la 5 ani.

I. 2. ROLUL VICTIMEI MINORE ÎN DECLAN{AREA PROCESULUI PENAL

Mijloace de sesizare
Acestea sunt, în general, similare cu cele prin care se declan[eaz\ procesul
penal de c\tre persoanele adulte. Specificitatea în ceea îi prive[te pe minori rezid\ în
caracteristicilor capacit\]ii lor de exerci]iu - inexistent\ (pân\ la vârsta de 14 ani) sau
restrâns\ (între 14 [i 18 ani) - `n sensul c\ ei pot fi substitui]i sau chiar sunt substitui]i
de reprezentan]ii lor legali.
a. Plângerea
b. Denun]ul
c. Sesizarea din oficiu
Aceste moduri de sesizare a organelor judiciare prev. de art. 221 [i urm.
C.proc.pen. sunt comune atât persoanelor v\t\mate adulte cât [i celor minore, cu
excep]ia faptului c\ acestea din urm\ î[i exercit\ capacitatea de exerci]iu prin intermedi-
ul resprezentan]ilor lor legali.
d. Plângerea prealabil\
În situa]ia în care fa]\ de unele infrac]iuni ac]iunea penal\ se pune în mi[care,
eminamente, la plângerea prealabil\ a persoanei v\t\mate, ini]ierea demersului din ofi-
ciu reprezint\ o dereogare de la regula general\.
23
 Astfel, în situa]ia în care infrac]iunile prev. de art.180 respectiv art. 181 din Codul
penal se s\vâr[esc în cadru intrafamilial legea prevede (art. 180 al.11, art. 180 al. 21, art. 181
alin. 11 Cod penal) c\ ac]iunea penal\ se poate pune în mi[care [i din oficiu. În situa]ia în
care procurorul apreciaz\ c\ pângerea prealabil\ a persoanei prejudiciate prin infrac]iunile
mai sus men]ionate lipse[te urmare a unor aspecte de ordin subiectiv sau când apreciaz\
c\ acest aspect este oportun, poate dispune el însu[i punerea în mi[care a ac]iunii penale
în scopul tragerii la r\spundere penala a celui ce a comis fapta. Manifestarea expres\ de
voin]\ a persoanei v\t\mate (singur\ sau prin intermediul ocrotitorului legal) în sensul
împ\c\rii cu inculpatul este de natur\ de a duce la stingerea ac]iunii penale.

Victima-p parte în procesul penal

a. Persoan\ v\t\mat\
Persoana care a suferit o v\t\mare a intereselor ori a drepturilor sale legale, prin
comiterea unei fapte antisociale, este denumit\ în mod generic persoan\ v\t\mat\. Ea
are aceast\ calitate cât\ vreme, în cauz\, nu s-a început urm\rirea penal\ „in rem”. Nu
exist\ o deosebire structural\ sau procesual\ sub aspectul abord\rii sau caracteristicile
între persoanele v\t\mate adulte sau cele minore.
b. Parte v\t\mat\ - no]iune, constituire, drepturi [i obliga]ii
Persoana care a suferit prin fapta penal\ o v\t\mare fizic\, moral\ sau material\,
dac\ particip\ în procesul penal, se nume[te parte v\t\mat\. Ea cap\t\ aceast\ calitate în
urma manifest\rii de voin]\ în sens procesual a organului de cercetare penal\ sau de
urm\rire penal\ de începere a urm\ririi penale în cauz\. De men]ionat este c\ minorul are
el însu[i calitatea de parte v\t\mat\ în procesul penal urmare a capacit\]ii sale de folosin]\,
aceast\ calitate neexprimându-se prin intermediul ocrotitorului s\u legal. Ea este asistat\ îns\
pe tot parcursul derul\rii procesului penal de c\tre reprezentan]ii s\i legali prin intermediul
c\rora î[i exercit\ capacitatea procesual\. Legea nu instituie obligativitatea cit\rii reprezen-
tantului autorit\]ii tutelare la efectuarea unor acte de urm\rire penal\, obliga]ie care este
prev\zut\ în Codul de procedur\ penal\ în ceea ce îi prive[te pe minorii inculpa]i (se citeaz\
autoritatea tutelar\, la prezentarea materialului de urm\rire penal\, de c\tre procuror).
c. Parte civil\ - no]iune, constituire, drepturi [i obliga]ii
Persoana v\t\mat\ care exercit\ ac]iunea civil\ în cadrul procesului penal se
nume[te parte civil\.
Datorit\ lipsei capacit\]ii de exerci]iu sau capacit\]ii de exerci]iu restrâns\
minorii î[i exercit\ drepturile civile al\turate ac]iunii penale prin intermediul reprezen-
tan]ilor lor legali.
O derogare de la acest principiu o constituie cea instituit\ prin intermediul art.
17 din C.proc.pen. Astfel, ori de câte ori minorul nu promoveaz\ sau omite a promova
ac]iunea civil\, societatea, prin intermediul procurorului, este obligat\ a promova [i
sus]ine interesele civile ale copilului.
În exercitarea acestei atribu]iuni, procurorul este obligat s\ instrumenteze tot
probatoriul necesar pentru relevarea [i evaluarea patrimonial\ a pagubei pricinuite unei
persoane lipsite de capacitate de exerci]iu (minorii sub 14 ani [i interzi[ii judec\tore[ti)
sau cu capacitate de exerci]iu restrâns\ (minorii cu vârsta între 14-16 ani).
Conform dispozi]iilor art. 998 C.civ. oricine cauzeaz\ altuia un prejudiciu este obligat
a-l repara. În situa]ia în care minorul lipsit de capacit\]i cognitive prin intermediul c\rora s\-[i
realizeze drepturile civile nu o face prin intermediul reprezentan]ilor s\i legali, procurorul este
dator s\ acopere aceast\ caren]\, promovând el însu[i interesele legitime ale copilului.
Rezolvarea laturii civile, excede chiar, conform legiuitorului penale român, îns\[i
voin]ei minorului prin intermediul reprezentan]ilor s\i legali astfel încât ori de câte ori
acesta nu î[i promoveaz\ interesele civile organul judiciar (instan]a de judecat\) este obli-
gat\ a le evalua [i a obliga pe cel ce a pricinuit paguba la repara]ii (art. 348 C.proc.pen.).
24
I.3. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA VICTIMEI

&.1. Psihologia minorului

Indiferent de calitatea procesual\, minorul are tendin]a de a prezenta faptele
într-o anumit\ culoare.
În cazul în care este martor, acesta va prezenta evenimentele dându-le o anu-
mit\ nota fie de fabula]ie, fie de omitere a unor detalii din cauza emo]iilor puternice pe
care le stârnesc evenimentele deosebite care nu au mai fost v\zute ori auzite de c\tre
persoana minor\. De multe ori copilul are tendin]a de a fabula [i din cauza faptului c\
el crede c\ se a[teapt\ de la persoana lui prezentarea cât mai multor am\nunte pe care,
de[i nu le-a re]inut, le inventeaz\. Acest lucru se întâmpl\ mai ales atunci când ancheta-
torul insist\ în a i se prezenta tot ce a v\zut sau auzit, punând întreb\ri repetate asupra
unui indiciu sau sugerându-i r\spunsul la întrebare.
Dac\ minorul este persoana v\t\mat\ cu atât mai mult va avea tendin]a s\
exagereze cu cât ac]iunea d\un\toare se îndreapt\ asupra sa, cauzându-i suferin]\ ori o
emo]ie foarte puternic\, infrac]iunea r\mânând la stadiul de tentativ\. Se recomand\ s\
fie ascultat în prezen]a unei persoane în care are încredere [i care îi creaz\ un confort
psihic de siguran]\, lucru care trebuie s\ se întâmple obligatoriu în cazul minorului sub
14 ani. Un caz special este atunci când se comite infrac]iunea de viol asupra minorului,
cu atât mai grav\ cu cât infrac]iunea respectiv\ este comis\ de c\tre p\rinte, caz în care
prezen]a acestuia la ascultarea minorului, minorei este indezirabil\.
În ceea ce prive[te minorul, învinuit sau inculpat, acesta va avea tendin]a de a dimin-
ua gravitatea faptei, de a omite anumite am\nunte defavorabile lui, de a min]i chiar inten]ionat,
[tiut fiind faptul c\ sub 14 ani nu poate fi învinuit de infrac]iunea de m\rturie mincinoas\, iar
între 14 [i 16 ani trebuie dovedit discern\mântul [i reaua-credin]\. Tendin]a dominant\ este, de
regul\, aceea de disculpare, caz în care prezint\ fapta lapidar, cu multe caren]e [i, de cele mai
multe ori, deformat\, ajungând pân\ acolo încât s\ se transforme chiar în persoana v\t\mat\.
Exist\ [i situa]ia invers\, mai prezent\ la minori decât la adul]i, aceea de autoin-
culpare, de agravare a propriei situa]ii, când trebuie avut\ o grija deosebit\ deoarece ne
afl\m fie într-un caz patologic, fie în situa]ia unei gre[ite în]elegeri a faptei din cauza
caren]elor de informa]ii dobândite pân\ la acel stadiu, a[a încât trebuie cerut\ fie p\rerea
unui specialist, fie anchetatorul trebuie s\ explice clar ceea ce se cere de la acesta, even-
tual completându-i lipsa de informa]ii.
Ob]inerea unor declara]ii sincere depinde în mare m\sura [i de atmosfera în
care are loc contactul psihologic care se stabile[te între anchetator [i persoana minor\
audiat\, de comportamentul anchetatorului, f\r\ persoane care s\ distrag\ aten]ia sau s\
influen]eze în mod negativ declara]iile acestuia.
&.2. Psihologia minorului-p parte v\t\mat\
Minorul, ca parte v\t\mat\, are v\dita tendin]\ de a exagera, de a fabula în a[a
fel încât s\ agraveze cât mai tare situa]ia celui care i-a cauzat v\t\marea ori prejudiciul.
Minorul are posibilitatea s\ mint\ f\r\ a fi acuzat de m\rturie mincinoas\, poate
trece de partea inculpatului, dar nu poate cere despagubiri civile, acestea fiind cerute de
c\tre parin]i.
Dincolo de cadrul procesual referitor la pozi]ia persoanei v\t\mate, la drepturile
[i obliga]iile acesteia în procesul penal, investigarea criminalistic\ este interesat\ de un
alt domeniu care-i fixeaz\ direc]iile în ancheta penal\. Acesta este reprezentat de
declara]ia p\r]ii v\t\mate ca mijloc de prob\ prin care se pot clarifica multe fapte [i
împrejurari ale cauzei penale.
25
 Evaluarea declara]iei persoanei v\t\mate se face luându-se în calcul c\ este un
subiect principal în cauza penal\, care are cuno[tin]e nemijlocite asupra faptei [i f\ptu-
itorului, dar va trebui s\ se ]in\ cont de interesul ei în rezolvarea cauzei penale. Este de
în]eles c\ victima are interes în dovedirea vinov\]iei celui învinuit ori inculpat [i de
aceea poate strecura uneori în declara]iile sale anumite elemente de natur\ s\ agraveze
r\spunderea f\ptuitorului, prezentând deformat realitatea. Din acest motiv declara]iile
persoanei v\t\mate vor servi la aflarea adev\rului numai în m\sura în care sunt coro-
borate cu alte fapte [i împrejur\ri ce rezult\ din ansamblul probelor existente în cauza
penal\ (art 75 C.pr.pen.). Ascultarea este un act procedural prin care anumite persoane
cu privire la care exist\ b\nuiala ori certitudinea c\ de]in informa]ii în legatur\ cu
infrac]iunea sau cu f\ptuitorul acesteia, sunt chemate s\ dea rela]ii sau explica]ii în fa]a
organelor judiciare penale.
M\sura ascult\rii se dispune atât în faza de urm\rire penal\, dupa ce s-a dispus
începerea acesteia, cât [i în faza de judecat\ (numai în fa]a instan]ei de fond [i a instan]ei
de recurs care a casat cu re]inere spre rejudecare). Dispunerea ascult\rii persoanei
v\t\mate se face din oficiu, la ini]iativa organelor judiciare ori la cererea p\r]ilor, prin
efectuarea unor acte procedurale [i procesuale.
Legea stabile[te în sarcina organelor judiciare obliga]ia de a chema spre ascultare
persoanele care au suferit o v\t\mare fizic\, moral\ sau material\ prin infrac]iunea comis\
(art. 76 alin.1 C.pr.pen.). Cu acest prilej li se face cunoscut c\ au dreptul de a participa
ca parte v\t\mat\ [i/sau ca parte civil\ (art. 76 alin.2 C.pr.pen.). În situa]ia în care per-
soana v\t\mat\ nu particip\ la procesul penal, aceasta poate fi ascultat\ ca martor, re-
gulile procedurale [i tactice criminalistice aplicându-i-se în consecin]\. Este îns\ obligato-
rie ascultarea persoanei v\t\mate asupra împrejurarilor în care s-a comis fapta.
Inclusiv sub raport tactic criminalistic prezint\ interes faptul c\ încalcarea regulilor
privind ascultarea persoanei v\t\mate cade sub inciden]a art. 197 C.pr.pen., privind nulit\]ile
procesuale. De cele mai multe ori îns\, încalcarea poate fi înl\turat\ prin reascultare.
În cadrul legisla]iei noastre, atât în Codul penal cât [i în Codul de procedur\
penal\, în ceea ce prive[te raportul infractor-victim\, aten]ia se îndreapt\ mai mult
asupra celui ce s\vâr[e[te fapta antisocial\ [i mai pu]in asupra celui ce suport\ efectele
ei directe, mai ales în cazul infrac]iunilor de violen]\ (omor, lovituri cauzatoare de
moarte, viol, tâlh\rie, etc.).

&.3. Audierea persoanei v\t\mate

Audierea persoanei v\t\mate presupune cunoa[terea psihologiei acestei cate-
gorii de persoane, psihologie asupra c\reia s-au aplecat mai pu]ini cercet\tori.
Pentru o încadrare cât mai corect\ a faptei, pentru cercetarea cât mai exact\ a
împrejurarilor în care a fost s\vâr[it\ fapta penal\, pentru conturarea laturei subiective a
infrac]iunii trebuie s\ cunoa[tem procesul psihologic de formare a declara]iilor victimei
prin percep]ie, prelucrare logic\, memorare [i reactivare.
Este cunoscut c\ primul moment al form\rii declara]iilor victimei îl reprezint\
recep]ia, ca rezultant\ psihologic\ a percep]iei senzoriale.
De asemenea, trebuie s\ avem în vedere c\, în limbajul juridic, ca [i în vorbirea
curent\, situa]ia de victim\ a infrac]iunii se asociaz\ cu ideea de suferin]\ fizic\ sau moral\.
Prin urmare, al\turi de senza]iile auditive sau vizuale, la formarea declara]iei oric\rui partici-
pant la procesul penal concur\ [i senza]iile de durere, inclusiv senza]iile gustative [i olfactive.
Percep]ia auditiv\ a p\r]ii v\t\mate este foarte important\ deoarece ea poate
furniza date privind limbajul, expresiile folosite, tonalitatea vocii, alte sunete care au înso]it
infrac]iunea, aceasta în cazul în care a fost de fa]\ ori infrac]iunea s-a petrecut asupra sa.
De asemenea, trebuie s\ se ]in\ seama de faptul c\ persoana v\t\mat\, mai ales atunci
26
când este un minor, este mult mai impresionat\ de ceea ce a v\zut sau a auzit ori sim]it
decât orice alt\ pesoan\ care a fost audiat\. Tocmai de aceea audierea acestuia se va face
cu mult\ aten]ie, iar în interpretarea declara]iei va trebui s\ se ]in\ seama de acest lucru.
Percep]ia fenomenelor sonore ce însotesc infrac]iunile poate fi influen]at\ într-un
sens defavorabil de a[a-numitele iluzii acustice. De[i datorate unor cauze multiple, iluziile
sunt declan[ate de st\ri conflictuale circumscrise condi]iilor de s\vâr[ire a infrac]iunilor.
În vederea ascult\rii propriu-zise a p\r]ii v\t\mate, aceasta trebuie pregatit\ ante-
rior, indiferent de gradul de dificultate al cauzei [i care trebuie îndreptat\ în direc]ii tipice.
Organul de urm\rire penal\ trebuie s\ stabileasc\ dac\ persoana poate avea ca-
litatea de parte v\t\mat\, parte civil\ ori parte responsabil\ civimente în procesul penal,
precum [i temeiul acestei activit\]i.
Întocmirea planului în vederea ascult\rii vizeaz\ probleme ce urmeaz\ a fi
l\murite prin ascultarea persoanei v\t\mate, materialul probator ce va fi folosit în tim-
pul ascult\rii [i ordinea în care va fi folosit acesta.
Fire[te, con]inutul planului va fi diferit, în func]ie de fiecare caz în parte. De exem-
plu, în cazul infrac]iunii împotriva vie]ii sau infrac]iunile de v\t\mare a integrit\]ii corpo-
rale, întrebarile trebuie s\ se refere la: împrejur\rile în care a fost s\vâr[it\ infrac]iunea,
mijloacele [i metodele folosite de infractor, semnalmentele sau datele de identitate ale
acestuia, urm\rile faptei ilicite, persoanele ce mai cunosc fapta s\vâr[it\ [i împrejur\rile
lu\rii la cuno[tin]\ despre ea [i alte aspecte pe care numai victima le poate cunoa[te.
Victima va fi familiarizat\ cu atmosfera în care va avea loc audierea, care trebuie
sa fie o atmosfer\ sobr\, f\r\ factori stresan]i care pot distrage aten]ia persoanei
v\t\mate, convingerea acesteia c\ organul judiciar este bine informat [i, în consecin]\ c\
nu poate fi indus în eroare, care totodat\ va fi calm [i `ncurajator, fiind contraindicat\
atitudinea de r\ceal\, sfidare sau arogan]\.
Regulile tactice ale ascult\rii vor fi acelea[i ca la ascultarea martorului: p\r]ii
v\t\mate i se va cere mai întâi s\ declare tot ce cunoa[te în leg\tur\ cu fapta, va fi l\sat\
s\ relateze liber cele [tiute, ascultarea se va face cu calm [i r\bdare, f\r\ a fi întrerupt\, se
va evita orice gest, reac]ie, min\ sau expresie, mai ales ironic\ prin care se aprob\ sau se
resping declara]iile, ajutarea victimei cu mult tact, f\r\ a o sugestiona. În timpul relat\rilor
anchetatorul î[i va nota aspectele semnificative, eventualele contraziceri ori neclarit\]i.
Din punct de vedere tactic criminalistic, relatarea spontan\ prezint\ unele avan-
taje: men]ionând ceea ce consider\ c\ ar interesa cauza, persoana v\t\mat\ poate prezen-
ta împrejur\ri necunoscute de organul de urm\rire penal\ pâna la acea dat\; pot ap\rea
date din care s\ rezulte s\vâr[irea altor fapte penale de c\tre învinuit sau inculpat; orga-
nul de urm\rire penal\ are posibilitatea s\ studieze modul în care victima î[i formuleaz\
declara]iile sub aspectul veridicit\]ii, al încerc\rilor de completare a unor lacune, al
expir\rii cauzelor agresiunii; s\ estimeze sinceritatea [i buna-credin]\ a victimei.
Întreb\rile de completare sunt necesare `n cazurile `n care persoana v\t\mat\
relateaza mai pu]in decât ceea ce a perceput `n mod real.
Caracterul incomplet al declara]iilor rezid\ din cauze obiective sau subiective
diverse: recep]ie distorsionat\, memorare incomplet\, redare irelevant\ cu omiterea unor
episoade semnificative, atitudine de rea-credin]\.
Întreb\rile de precizare vizeaz\ acele aspecte la care persoana v\t\mat\ s-a
referit, dar lipsa de claritate impune unele detalieri. Acest gen de întreb\ri se refer\ la
aspecte aparent secundare, destinate circumstan]ierii de loc, de timp [i mod privind
producerea agresiunii.
Întreb\rile ajut\toare sunt destinate reactiv\rii memoriei [i înl\tur\rii denatur\rilor
de genul substituirilor sau transform\rilor. Procedeul tactic îl constituie reamintirea prin
asocia]ia de idei, îndeosebi asocia]ia de contiguitate, ce reprezint\ acele leg\turi dintre
obiecte [i fenomene determinate de simultaneitatea producerii lor în timp [i spa]iu.
Întreb\rile de control destinate verific\rii unor afirma]ii sub raportul exactit\]ii
27
 [i veridicit\]ii. Acest gen de întreb\ri este util deoarece permite verificarea pozi]iei de
fidelitate sau de nesinceritate pe care o adopt\ persoana v\t\mat\.
Întreb\rile trebuie sa fie clare, precise, concise [i exprimate într-o form\ accesi-
bil\ persoanei v\t\mate, potrivit vârstei, experien]ei, preg\tirii [i inteligen]ei lui, vor viza
strict faptele percepute de c\tre persoana v\t\mat\ [i nu punctul de vedere referitor la
natura acestora sau la problemele de drept. De asemenea, întreb\rile nu vor con]ine ele-
mente de intimidare, de punere în dificultate, iar tonul pe care sunt adresate nu trebuie
s\ sugereze r\spunsurile.
Neajunsul principal al interogatoriului îl constituie posibilitatea de sugestionare
a persoanei ascultate. Sugestia conduce la acceptarea f\r\ examen critic a ideilor altor
persoane. Ele pot însemna un anumit r\spuns scontat [i dorit de cel ce efectueaz\
ascultarea, limitând op]iunea victimei pentru una sau alta dintre alternativele pe care
întrebarea îns\[i le indic\. Trebuie s\ avem în vedere acelea[i grade de susceptibilitate
tipice determinative, disjunctive sau implicative.
Tendin]a celui anchetat este de a raspunde mai mult cu ,,da” decât cu ,,nu” din
dorin]a de a nu contrazice organul judiciar, tendin]\ care se manifest\ mai ales în cazul celor
refuza]i de mediile sociale [i care accept\ f\r\ rezerve tot ceea ce vine dinspre autoritate.
Ascultarea trebuie s\ implice [i ea anumite reguli tactice: trebuie f\cut\ cu
aten]ie [i seriozitate, evitându-se gesturile de enervare, expresiile ori gesturile de apro-
bare sau dezaprobare: se vor evita reac]iile bru[te la contradic]ii, agit\ri, incoeren]e, f\r\
s\ se exteriorizeze surprinderea sau nemul]umirea; se va observa cu aten]ie, dar f\r\
ostenta]ie modul în care reac]ioneaz\ persoana v\t\mat\ la întreb\ri sau dac\ au ap\rut
indicii de posibil\ nesinceritate.
Verificarea [i aprecierea declara]iilor persoanei v\t\mate este absolut necesar\,
mai ales ca este vorba despre minori, chiar dac\ vârsta acestora se apropie foarte mult
de vârsta majoratului, acest lucru f\cându-se pentru stabilirea veridicit\]ii [i aprecierea
corect\ a depozi]iei. În acest scop se vor compara declara]iile persoanei v\t\mate cu
celelalte mijloace de prob\ administrate în cauz\, precum [i prin efectuarea unor acti-
vit\]i de urm\rire penal\, cum ar fi: ascultarea martorilor, învinui]ilor (inculpa]ilor), con-
frunt\rile, constat\rile tehnico-[tiin]ifice ori expertizele, reconstituirile, cercet\rile f\cute
la fa]a locului [.a.m.d.
În afara activit\]ilor de urm\rire penal\, declara]iile mai pot fi verificate [i prin:
studierea unor înscrisuri emanate de la persoana ascultat\, verificarea activit\]ilor
desf\[urate în perioada în care sus]ine c\ s-a aflat la locul s\vâr[irii faptei.
Etapa imediat urm\toare [i ultima, cu o relevan]\ deosebit\ pentru întreaga
activitate de ascultare, este evaluarea. Ea const\ într-o opera]ie de analiz\, de cânt\rire
a declara]iilor în contextul întregului probatoriu, f\cându-se un studiu comparativ al
faptelor stabilite prin intermediul persoanei v\t\mate [i, totodat\, un studiu al calit\]ii
surselor directe sau indirecte din care provin datele.
În aprecierea declara]iilor p\r]ilor vor fi luate în considerare doar ceea ce au
perceput ele, nu [i p\rerile, presupunerile sau concluziile lor cu privire la faptele [i
împrejur\rile cauzei ori la vinov\]ia sau nevinov\]ia f\ptuitorilor.

I.4. ABORDAREA PSIHOLOGIC| A VICTIMEI ~N CURSUL URM|RIRII PENALE

Prin chiar natura lor, copiii sunt deosebit de vulnerabili, ca victime a

infrac]iunilor, ei sunt mai mici [i mai slab fizic, mai pu]in dezvolta]i intelectual [i
emo]ional, mai naivi. Dac\ sunt victimiza]i, ei sunt mai pu]in capabili s\-[i articuleze
experien]ele [i sentimentele în „limbajul puterii”, mai pu]in capabili s\ se apere singuri
[i, în general, depind de adul]ii care constituie cercul lor de familie [i prieteni. Din p\cate,
28
aceast\ realitate este contrazis\ de faptul c\ uneori chiar persoanele care îi agreseaz\ fizic,
sexual sau emo]ional sunt acelea care au fost plasate de natur\ sau care în mod natural
ar trebui s\ îi protejeze [i s\ îi îngrijeasc\: familie, prieteni [i cei cu autoritate asupra lor.
Copilul victimizat, ca surs\ de informa]ie pentru autorit\]ile judiciare, este
extrem de greu de tratat. În general, m\rturiile copiilor nu pot fi considerate ca veridice
decât în limite foarte restrânse.
Din punct de vedere criminalistic, abordarea p\r]ilor sub aspectul interviev\rii
lor trebuie s\ ]in\ seama de caracteristicile fiziologice, psihice [i fizice, dar mai ales de
cele procesuale. Astfel, persoana care a suferit urm\rile unei fapte prev\zute de legea
penal\ are tendin]a natural\, subiectiv\, de a exagera, uneori pân\ la extreme, activi-
tatea infrac]ional\ c\reia i-a c\zut victim\, pe de o parte datorit\ urii pe care o simte fa]\
de cel care i-a produs o v\t\mare într-un drept subiectiv al s\u [i, pe de alt\ parte,
aprecierii c\ propria-i persoan\ reprezint\ un pion extrem de important în drama judi-
ciar\. Aceast\ tendin]\ se manifest\ o dat\ în plus la persoanele v\t\mate minore.
Copilul victimizat, în general, ascunde (de fric\ sau de ru[ine), distorsioneaz\
sau, din dorin]a de r\zbunare, agraveaz\ [i amplific\ faptele spre a primi ocrotire într-un
mediu mai prielnic decât cel de provenien]\.
La o anumit\ p\tur\ social\, marginalizat\, cea care formeaz\ un mediu în care
valorile sociale sunt diminuate iar caren]ele educa]ionale sunt maxime, frica de autorit\]i,
de poli]i[ti, de magistra]i, de asisten]i sociali, de medici, de persoane adulte care nu fac
parte, în general, din mediul lor, este adânc implantat\ în copii, iar faptele r\mân
ascunse, doar urm\rile evidente (echimize, r\ni, nevroze psihice), putând fi identificate
[i interpretate, în felul acesta reu[indu-se, [i din p\cate doar în pu]ine cazuri, tragerea
la r\spundere penal\ a abuzatorilor.
Oricare ar fi faptele comise împotriva unui copil (abuz fizic, emo]ional,
educa]ional, sexual, neglijen]\) ele au nu numai efecte fizice previzibile, ci [i traume psi-
hice, acestea fiind de foarte lunga durat\ [i, în general, imprevizibile.
Copilul este o victim\ ideal\.
Prin for]ele sale fizice reduse, prin teama lui, con[tient\ sau nu, de adul]ii ce-l
pot v\t\ma, el devine anxios iar sentimentul s\u de inferioritate îl paralizeaz\ în aseme-
nea manier\ încât nici nu încearc\ s\ se apere de agresor. Privit din aceast\ perspectiv\,
copilul devine pentru cel care încearc\ s\-l intervieveze în cadrul procesual un partener
extrem de dificil de discu]ie iar organul judiciar trebuie s\ încerce, prin modalitatea de
abordare, s\ [i-l apropie pentru a nu reverbera în mod inutil în con[tientul sau
subcon[tientul copilului trauma pe care acesta a suferit-o.
De men]ionat este faptul c\ efectele negative pe care le genereaz\ maltratarea
fizic\, emo]ional\ sau sexual\ a copilului îi deformeaz\ caracterul [i personalitatea înc\ de
la începuturile form\rii ei, astfel încât adolescentul sau chiar adultul devine un individ aso-
cial, uneori pervertit moral cu toate consecin]ele care decurg din aceste caracteristici.
În unele studii de psihologie criminal\ se arat\ care sunt consecin]ele pe termen
lung ale victimiz\rii copiilor. Acestea se exprim\ mai ales în plan psihic [i se manifest\
prin t\ceri înc\p\]ânate, reac]ii nea[teptate (aruncare de obiecte în jur, crize de nervo-
zitate care uneori se manifest\ într-un mod extrem de violent), fenomene depresive,
inhibi]ii aparent nemotivate, capacitate de reactivitate redus\, sentimentul de a fi respins
de cei din jur, încerc\ri suicidale, etc.
Este bine [tiut c\, în cele din urm\, copilul „se obi[nuie[te” cu agresiunea fizic\,
mai ales dac\ aceasta are o anumit\ „justificare”, ca o reac]ie fa]\ de un fapt anormal al
copilului [i dac\ ea se aplic\ în limitele unei anume „griji” de a nu produce v\t\m\ri ire-
cuperabile (b\t\i domestice aplicate „cu dragoste” de c\tre p\rin]i). Cu abuzul psiholo-
gic, îns\, nu se poate obi[nui nici o fiin]\ sensibil\. Traiul într-o ve[nic\ teroare, izolarea
29
 de c\tre cei care ar trebui s\ se apropie de ei cu dragoste [i grij\, respingerea lui con-
tinu\ sau coruperea lui for]at\ de a comite infrac]iuni ori de a deveni partener sexual,
toate acestea îngrozesc copilul, îi creaz\ o stare de „insularitate” din care nu poate sc\pa
decât la o vârst\ suficient de matur\ pentru a putea fugi din mediul în care se afl\. Pe
de alt\ parte, aceast\ fug\ din mediul respectiv este privit\ cu severitate de c\tre
autorit\]ile judiciare întrucât este considerat\ o anticamer\ a delincven]ei, ceea ce, din
p\cate, corespunde realit\]ii.
Constatarea existen]ei unui abuz psihologic din partea p\rintelui sau a celor care
au în grij\ copilul ori locuiesc cu el este o sarcin\ dificil\. În asemenea situa]ii, ar fi indi-
cat nu numai de a schimba mediul educativ ci [i redresarea afectiv\, evident, [i soma-
tic\ a copilului victimizat.
Victimele minore ale actelor antisociale ce constituie infrac]iuni pot fi clasificate de
asemenea manier\ încât investigatorul s\ aib\ în vedere traumele psihologice [i cele fizice
ce se reverbereaz\ în fiecare dintre cazuri. Astfel, victimele abuzurilor fizice [i emo]ionale
petrecute în cadrul intrafamilial sunt, în general, apatice, st\pânite de fric\, cu o mare insta-
bilitate emo]ional\ [i o empatie fa]\, de adul]i, redus\. Victimele infrac]iunilor privitoare la
via]a sexual\ sunt, în general, afectate pe plan fizic dar mai ales psihic pe termen lung, con-
tactul cu ele f\cându-se cu mare greutate datorit\ faptului c\ î[i pierd încrederea în orice
adult pe care îl substituie agresorului s\u. Ei sunt ru[ina]i, se autoculpabilizeaz\, îns\ foarte
rar se resemneaz\ [i au tendin]e autoagresive [i chiar suicidare. Percep]ia lor asupra vie]ii
este total deformat\, sexualitatea invaziv\ la vârste foarte fragede având efectul distorsion\rii
rela]iilor normale dintre adul]i [i dintre ei [i adul]i. Victimele celorlalte acte antisociale ce pot
comp\rea în fa]a autorit\]ilor judiciare în calitate de persoane v\t\mate nu prezint\ particu-
larit\]i diferite din punct de vedere psihologic fa]\ de al]i copii, fiind u[or abordabili. Aceste
tr\s\turi psihologice este necesar a fi cunoscute de c\tre persoanele care audiaz\ minori pen-
tru a-[i putea structura interviul ]inând seama de aceste caracteristici.

&.1. Urm\rirea penal\ - sum\ de rela]ii interpersonale

Audierea minorilor victim\ trebuie s\ fie f\cut\, în principiu, de o echip\
pluridisciplinar\ format\ din poli]ist, procuror, psiholog [i asistent social.
Conform procedurii penale române, faza urm\ririi penale este una eminamente
nepublic\, scris\ (probele trebuie s\ se reflecte în mijloacele de dovad\ scrise) iar suc-
cesiunea diverselor institu]ii [i persoane ce ar trebui s\ audieze minorul prin num\rul
mare de organe implicate nu fac decât s\ reverbereze în psihicul copilului trauma pe
care acesta a suferit-o în urma comiterii infrac]iunii. Faptul c\ un copil trebuie s\ com-
par\ în mod succesiv în fa]a mai multor persoane pe care nu le cunoa[te, adulte, ce
lucreaz\ în institu]ii impozante, austere, nu face decât s\ îl streseze suplimentar [i s\ îi
adânceasc\ suferin]ele psihice. În general, autorit\]ile trateaz\ copiii în mod egal cu
adul]ii, punându-le întreb\ri directe, adeseori foarte delicate, acest lucru datorându-se
rutinei, neimplic\rii efective în drama judiciar\, pe un ton rece [i dur. Inexisten]a unor
speciali[ti în justi]ia juvenil\ cu ample cuno[tin]e de psihologie infantil\ a f\cut pân\ în
prezent ca toate cauzele ce poart\ asupra unor persoane sau sunt comise de c\tre altele
s\ fie tratate în mod sec, cu autoritate, indiferent de vârsta celor implica]i în proces.
Audierea unui minor este indicat a se face de cât mai pu]ine ori. În prezent
aceasta se realizeaz\ în urm\toarele etape:
- cu ocazia sesiz\rii ini]iale a unor indicii care s\ conduc\ la ideea c\ minorul a
fost victima unei fapte antisociale, acest lucru f\cându-se de persoanele din
imediatul s\u anturaj (familie, familie l\rgit\, persoane în grija c\rora se afl\,
asisten]i din centrele de plasament);
- de c\tre organul de cercetare penal\, poli]ist care lucreaz\ în birouri cu mai multe
30
 persoane sau, uneori, grupuri de poli]i[ti; datorit\ faptului c\ sec]iile de poli]ie
func]ioneaz\ de obicei în spa]ii deschise, copiii intr\ în contact cu numeroase per-
soane fa]\ de care pot resim]i sentimente de jen\ sau ru[ine, pot observa persoane
înc\tu[ate sau infractori „fioro[i” de care le este team\, sunt primi]i în medii austere
(camere de a[teptare, anticamere), uneori perioade mari de timp, pot observa per-
soane înarmate sau tot felul de cet\]eni veni]i pentru a depune diverse peti]ii.
- de c\tre procuror. Ace[tia lucreaz\, în general, în birouri comune cu alte dou\-
trei persoane, iar înc\rc\tura programului lor zilnic impune, de asemenea, unei
victime minore s\ a[tepte lungi perioade de timp în anticamere; în aceste
birouri ei pot lua contact cu persoane asem\n\toare celor mai sus descrise;
- în fa]a instan]ei de judecat\, în primul termen;
- în fa]a instan]ei de judecat\ de control judiciar;
- în fa]a instan]ei de recurs.
Datorit\ faptului c\ cercetarea judec\toreasc\, conform Codului de procedur\
penal\ român, se desf\[oar\ nemijlocit iar unul din principiile ce guverneaz\ aceast\
etap\ procesual\ este oralitatea minorii sunt practic obliga]i s\ declare în mod explicit,
în fa]a judec\torului (ce se prezint\ ca o persoan\ de o extrem\ austeritate îmbr\cat\ în
rob\ neagr\, ce st\ la un birou supraîn\l]at, de mari dimensiuni) aspecte detaliate despre
infrac]iunile c\rora le-au c\zut victime [i care, uneori, con]in elemente de fapt de o mare
intimitate [i delicate]e.
- de c\tre psiholog, înaintea, în timpul sau ulterior audierilor f\cute de c\tre
organele judiciare, ori cu ocazia [edin]elor de terapie.
Tuturor acestor etape li se suprapune reflectarea în mass-media a faptelor c\rora
le-au c\zut victim\, acestea ]inând uneori prima pagin\ a ziarelor sau a programelor de
[tiri datorit\ senza]ionalului lor specific.
Se impune o schimbare radical\ în abordarea tactic\ a audierii minorilor în toate
fazele procesuale în sensul scurt\rii la maxim a num\rului audierilor, în cursul urm\rii
penale aceasta trebuind a se face o singur\ dat\ de c\tre o echip\ de speciali[ti, declara]ia
s\ fie înregistrat\ cu mijloace audio-video, suportul putând [i trebuind s\ fie folosit ca mijloc
de dovad\ în instan]\ [i doar în situa]ia în care este necesar a se releva de c\tre judec\tor
anumite aspecte nedetaliate sau sensibile, audierea s\ fie f\cut\ în mod nemijlocit de c\tre
un psiholog specializat [i transmis\ judec\torului prin intermediul unui sistem de televi-
ziune cu circuit închis, dintr-o alt\ camer\ decât cea în care func]iuneaz\ instan]a.
Întregul sistem al justi]iei juvenile trebuie s\ manifeste sensibilitate fa]\ de pro-
cedeul investig\rii cauzelor cu victime minore similar\ cu cea a cauzelor în care se instru-
menteaz\ fapte c\rora le-au c\zut victime persoane cu dizabilit\]i fizice sau psihice.
Instituirea unui sistem de justi]ie infantil\ în România conduce la îmbun\t\]irea
modalit\]ilor de investigare a victimelor minore prin:
- crearea unor spa]ii afectate exclusiv audierii acestor persoane;
- crearea unor s\li de a[teptare sau anticamere propice detension\rii copilului
aflat într-o situa]ie specific\, cu totul nou\ pentru el;
- dotarea spa]iilor respective cu mijloace audio-video neexpuse f\]i[ pentru
înregistrarea reac]iilor celui audiat, a declara]iilor [i sus]inerilor lui, eliminarea
pe cât posibil a contactului copilului cu alte persoane care populeaz\ în mod
obi[nuit sec]iile de poli]ie sau unit\]ile de parchet;
- crearea unor celule de speciali[ti (asistent social, medic psiholog, poli]ist,
procuror) care audieze minorul, pe cât posibil, o singur\ dat\.
Experien]a unor legisla]ii str\ine poate fi însu[it\ prin adaptarea unor institu]ii la
nevoile [i cerin]ele sistemului românesc. Astfel, în sistemul francez exist\ cabinete psiho-
logice specializate în psihologia infantil\ care colaboreaz\ prin contacte directe, fluide, cu
31
 investigatorii c\rora le furnizeaz\ informa]ii de evaluare psihologic\ a minorului. În
acela[i sistem exist\ institu]ii speciale de ocrotire arondate direc]iilor de protec]ia minoru-
lui ce pot primi, trata [i consilia, prin intermediul speciali[tilor lor, copiii victime ale unor
infrac]iuni specifice (la via]a sexual\, la integritatea fizic\ [i psihic\, violen]\ domestic\).
Prin astfel de celule institu]ionale, contactul organului de cercetare penal\ sau
procurorului cu persoane care i-ar putea furniza informa]ii extrem de pre]ioase asupra
caracteristicilor psihologice [i sociale ale copilului s-ar facilita foarte mult.

&.2. Probleme tactice cu privire la audierea minorului victim\ în cursul urm\ririi penale
Audierea persoanei vatamate presupune cunoasterea psihologiei acestei cate-
gorii de persoane, psihologie asupra careia s-au aplecat mai putini cercetatori.
Pentru o incadrare cit mai corecta a faptei, pentru cercetaea cit mai exacta a
imprejurarilor in care a fost savirsita fapta penala, pentru conturarea laturei subiective a
infractiunii trebuie sa cunoastem procesul psihologic de formare a declaratiilor victimei
prin perceptie, prelucrare logica, memorare si reactivare.
Este cunoscut ca primul moment al formarii declaratiilor victimei il reprezinta
receptia, ca rezultanta psihologica a perceptiei senzoriale.
De asemenea, trebuie sa avem in vedere ca, in limbajul juridic, ca si in vorbirea
curenta, situatia de victima a infractiunii se asociaza cu ideea de suferinta fizica sau morala.
Prin urmare, alaturi de senzatiile auditive sau vizuale, la formarea declaratiei oricarui partici-
pant la procesul penal concura si senzatiile de durere, inclusiv senzatiile gustative si olfactive.
Perceptia auditiva a partii vatamate este foarte importanta deoarece ea poate
furniza date privind limbajul, expresiile folosite, tonalitatea vocii, alte sunete care au insotit
infractiunea, aceasta in cazul in care a fost de fata ori infractiunea s-a petrecut asupra sa.
De asemenea, trebuie sa se tina seama de faptul ca persoana vatamata, mai ales atunci
cind este un minor, este mult mai impresionata de ceea ce a vazut sau a auzit ori simtit
decit orice alta pesoana care a fost audiata1. Tocmai de aceea audierea acestuia se va face
cu multa atentie, iar in interpretarea declaratiei va trebui sa se tina seama de acest lucru.
Perceptia fenomenelor sonore ce insotesc infractiunile poate fi influentata intr-un
sens defavorabil de asa-nimitele iluzii acustice. Desi datorate unor cauze multiple, iluzi-
ile sint declansate de stari conflictuale circumscrise conditiilor de savirsire a infractiunilor.
In vederea ascultarii propriu-zise a partii vatamate, aceasta trebuie pregatita ante-
rior, indiferent de gradul de dificultate al cauzei si care trebuie indreptata in directii tipice1.
Organul de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca persoana poate avea cal-
itatea de parte vatamata, parte civila ori parte responsabila civimente in procesul penal,
precum si temeiul acestei activitati..
Intocmirea planului in vederea ascultarii vizeaza probleme ce urmeaza a fi
lamurite prin ascultarea perosanei vatamate, materialul probator ce va fi folosit in tim-
pul ascultarii si ordinea in care va fi folosit acesta2.
Fireste, continutul planului va fi diferit, in functie de fiecare caz in parte. De exem-
plu, in cazul infractiunii impotriva vietii sau infractiunile de vatamare a integritatii corpo-
rale, intrebarile trebuie sa se refere la: imprejurarile in care a fost savirsita infractiunea,
mijloacele si metodele folosite de infractor, semnalmentele sau datele de identitate ale
acestuia, urmarile faptei ilicite, persoanele ce mai cunosc fapta savirsita si imprejurarile
luarii la cunostinta despre ea si alte aspecte pe care numai victima le poate cunoaste.
Victima va fi familiarizata cu atmosfera in care va avea loc audierea, care trebuie
sa fie o atmosfera sobra, fara factori stresanti care pot distrage atentia persoanei vata-
mate, convingerea acesteia ca organul judiciar este bine informat si, in consecinta ca nu
poate fi indus in eroare, care totodata va fi calm si incurajator, fiind contraindicata ati-
tudinea de raceala, sfidare sau aroganta.
32
 Regulile tactice ale ascult\rii vor fi acelea[i ca la ascultarea martorulului: p\r]ii
v\t\mate i se va cere mai `ntii s\ declare tot ce cunoa[te `n legatur\ cu fapta, va fi l\sat\
s\ relateze liber cele [tiute, ascultarea se va face cu calm [i r\bdare, f\r\ a fi `ntrerupt\, se
va evita orice gest, reac]ie, min\ sau expresie, mai ales ironic\ prin care se aproba sau se
resping declara]iile, ajutarea victimei cu mult tact, f\r\ a o sugestiona. ~n timpul relat\rilor
anchetatorul `[i va nota aspectele semnificative, eventualele contraziceri ori neclarit\]i.
Din punct de vedere tactic criminalistic, relatarea spontan\ prezint\ unele avan-
taje: men]ionând ceea ce consider\ ca ar interesa cauza, persoana v\t\mat\ poate prezen-
ta `mprejur\ri necunoscute de organul de urm\rire penal\ pâna la acea dat\; pot aparea
date din care s\ rezulte s\vâr[irea altor fapte penale de c\tre `nvinuit sau inculpat; orga-
nul de urm\rire penal\ are posibilitatea s\ studieze modul `n care victima `[i formuleaz\
declara]iile sub aspectul veridicit\]ii, al `ncerc\rilor de completare a unor lacune, al
expir\rii cauzelor agresiunii; s\ estimeze sinceritatea [i buna-credin]a a victimei.
~ntreb\rile de completare sunt necesare `n cazurile `n care persoana v\t\mat\
relateaz\ mai pu]in decât ceea ce a perceput `n mod real.
Caracterul incomplet al declara]iilor rezid\ din cauze obiective sau subiective
diverse: recep]ie distorsionat\, memorare incomplet\, redare irelevant\ cu omiterea unor
episoade semnificative, atitudine de rea-credin]\.
~ntreb\rile de precizare vizeaz\ acele aspecte la care persoana v\t\mat\ s-a referit,
dar lipsa de claritate impune unele detalieri. Acest gen de `ntreb\ri se refer\ la aspecte aparent
secundare, destinate circumstan]ierii de loc, de timp [i mod privind producerea agresiunii.
~ntreb\rile ajut\toare sunt destinate reactiv\rii memoriei [i `nl\tur\rii denatu-
r\rilor de genul substituirilor sau transform\rilor. Procedeul tactic `l constituie reamintirea
prin asocia]ia de idei, `ndeosebi asocia]ia de contiguitate, ce reprezint\ acele leg\turi din-
tre obiecte [i fenomene determinate de simultaneitatea producerii lor `n timp [i spa]iu.
~ntreb\rile de control destinate verific\rii unor afirma]ii sub raportul exactit\]ii
[i veridicit\]ii. Acest gen de `ntreb\ri este util deoarece permite verificarea pozi]iei de
fidelitate sau de nesinceritate pe care o adopt\ persoana v\t\mat\.
~ntrebarile trebuie s\ fie clare, precise, concise [i exprimate `ntr-o form\ accesi-
bil\ persoanei v\t\mate, potrivit virstei, experien]ei, preg\tirii [i inteligen]ei lui, vor viza
strict faptele percepute de c\tre persoana v\t\mat\ [i nu punctul de vedere referitor la
natura acestora sau la problemele de drept. De asemenea, `ntreb\rile nu vor con]ine ele-
mente de intimidare, de punere `n dificultate, iar tonul pe care sunt adresate nu trebuie
s\ sugereze r\spunsurile.
Neajunsul principal al interogatoriului `l constituie posibilitatea de sugestionare
ascultate. Sugestia conduce la acceptarea f\r\ examen critic a ideilor altor persoane. Ele
pot `nsemna un anumit r\spuns scontat [i dorit de cel ce efectueaz\ ascultarea, limitând
op]iunea victimei pentru una sau alta dintre alternativele pe care `ntrebarea `ns\[i le
indic\. Trebuie s\ avem `n vedere acelea[i grade de susceptibilitate tipice determinative,
disjunctive sau implicative.
Tendin]a celui anchetat este de a r\spunde mai mult cu ,,da” decât cu ,,nu” din
dorin]a de a nu-l contrazice pe organul judiciar, tendin]\ care se manifest\ mai ales in
cazul celor refuza]i de mediile sociale [i care accept\ f\r\ rezerve tot ceea ce vine din-
spre autoritate.
Ascultarea trebuie s\ implice [i ea anumite reguli tactice: trebuie f\cut\ cu
aten]ie [i seriozitate, evitându-se gesturile de enervare, expresiile ori gesturile de apro-
bare sau dezaprobare: se vor evita reac]iile bru[te la contradic]ii, agit\ri, incoeren]e, f\r\
s\ se exteriorixeze surprinderea sau nemul]umirea; se va observa cu aten]ie, dar f\r\
ostenta]ie modul `n care reac]ioneaz\ persoana v\t\mat\ la `ntreb\ri sau dac\ au aparut
indicii de posibil\ nesinceritate.
33
 Verificarea [i aprecierea declara]iilor persoanei v\t\mate este absolut necesar\, mai
ales c\ este vorba despre minori, chiar dac\ vârsta acestora se apropie foarte mult de vârs-
ta majoratului, acest lucru f\cându-se pentru stabilirea veracit\]iilor [i aprecierea corect\ a
depozi]iei. ~n acest scop se vor compara declara]iile persoanei v\t\mate cu celelalte mijloace
de prob\ administrate `n cauz\, precum [i prin efectuarea unor activit\]i de urm\rire penal\,
cum ar fi: ascultarea martorilor, `nvinui]ilor (inculpa]ilor), confrunt\rile, constat\rile tehnico-
[tiin]ifice ori expertizele, reconstituirile, cercet\rile f\cute la fa]a locului s.a.m.d.
~n afara activit\]ilor de urm\rire penal\, declara]iile mai pot fi verificate [i prin:
studierea unor `nscrisuri emanate de la persoana ascultat\, verificarea activit\]ilor
desf\[urate `n perioada `n care sus]ine c\ s-a aflat la locul s\vâr[irii faptei.
Etapa imediat urm\toare [i ultima cu o relevan]\ deosebit\ pentru `ntreaga acti-
vitate de ascultare este evaluarea. Ea const\ `ntr-o opera]ie de analiz\, de cânt\rire a
declara]iilor `n contextul `ntregului probatoriu, f\cându-se un studiu comparativ al
faptelor stabilite prin intermediul persoanei v\t\mate [i, totodat\ un studiu al calit\]ii
surselor directe sau indirecte din care provin datele.
~n aprecierea declara]iilor p\r]ilor vor fi luate `n considerare doar ceea ce au
perceput ele, nu [i p\rerile, presupunerile sau concluziile lor cu privire la faptele [i
`mprejur\rile cauzei ori la vinova]ia sau nevinova]ia f\ptuitorilor.

În privin]a regulilor tactice de ascultare a minorilor, acestea nu au un caracter de

generalitate întrucât difer\ în func]ie de anumi]i parametri psihosomatici sau de vârst\. Unele
studii creaz\ tipologii ale minorilor asculta]i în procesul penal în func]ie de etatea lor.
Perioada de la unu la trei ani, care în cazul anchetei judiciare nu prezint\ interes
datorit\ faptului c\, minorii f\când parte din aceast\ categorie nu au o percep]ie clar\
asupra realit\]ii, distorsioneaz\ timpul, încurc\ evenimentele între ele, au o puterea de
concentrare practic inexistent\, iar informa]iile furnizate prin relat\rile lor nu pot fi con-
siderate decât maxim indicii probatorii.
Perioada pre[colar\ (de la trei la [ase ani) se caracterizeaz\ prin instabilitate
emo]ional\, o percep]ie inegal\ a însu[irii bunurilor, oamenilor [i fenomenelor, un grad
mare de sugestibilitate, discern\mântul critic (diferen]a între adev\r [i non-adev\r) fiind
extrem de diluat. Audierea persoanei cu vârsta cuprins\ în aceast\ categorie este preferat
a se face în prezen]a unui psiholog specializat în psihologie infantil\ [i a unor persoane
în care aceasta are deplin\ încredere (p\rin]i, fra]i mai mari) [i în locuri cu care minorul
s\ fie cât de cât familiarizat. Accentul se va pune pe relatarea spontan\ a copilului iar
întreb\rile pe un ton blând, vor fi directe, scurte, precise [i într-un limbaj accesibil lui.
Perioada de la [ase la zece ani ([colaritatea timpurie) este caracterizat\ de o dez-
voltare fizic\ [i psihic\ mai accentuat\, un echilibru emo]ional mai evident, percep]ia
spa]iului [i timpului înbun\t\]indu-se în mod vizibil. Acum î[i fac apari]ia primele tr\s\turi
de caracter, se dezvolt\ mult capacitatea de memorare [i mai ales de redare, în mod suc-
cesiv, a derul\rii unor fapte sau evenimente. Minorul începe s\ fac\ distinc]ie între min-
ciun\ [i adev\r, are o sugestibilitate ceva mai redus\. Totu[i, el prezint\ în continuare o
sugestibilitate ridicat\, ceea ce conduce la ideea c\ interviul nu trebuie în nici un fel struc-
turat pe întreb\ri care s\ con]in\ r\spunsul pentru c\ în acest fel minorului i se poate
induce o realitate distorsionat\. În aceat\ perioad\ minorul simte nevoia s\ î[i manifeste
în mod incipient personalitatea în sensul c\ are tendin]a de exagerare pentru a-[i da
importan]\, minte cu u[urin]\ iar relatarea sa trebuie pus\ sub semnul întreb\rii întrucât
ea poate fi influen]at\, aprioric, de c\tre persoanele în care aceasta are încredere (p\rin]i,
rude, dasc\li, etc). {i fa]\ de aceast\ categorie este recomandabil a se proceda la capac-
itarea unui specialist în psihologie infantil\. Întreb\rile se vor formula pe un ton cât se
poate de clar, atr\gându-i-se aten]ia copilului, înc\ de la început, s\ nu mint\, s\ se
34
elibereze de orice team\ sau ru[ine de a spune adev\rul, copilul trebuind s\ aib\ senti-
mentul c\ este luat în serios [i c\ este tratat de la egal la egal. Relatarea liber\ a minoru-
lui este procedeul tactic cel mai indicat. Pe cât posibil, acesta nu va fi întrerupt, evitân-
du-se toate asocierile pe care copilul le-ar putea face în mod incon[tient (ex. asocierea
omului b\trân, urât sau îmbr\cat ponosit cu omul r\u). Tonul trebuie s\ fie blând, nea-
gresiv, copilul trebuie s\ fie determinat s\ în]eleag\ faptul c\ este crezut [i luat în seam\,
rezerva izvorât\ din caracteristicile psihice mai sus enun]ate trebuind a nu-i fi relevat\.
De preferat este ca minorul s\ fie audiat în prezen]a unui dintre ocrotitorii s\i legali, îns\
uneori acest lucru este total neindicat (ex. în cazul infrac]iunilor de viol comise de o per-
soan\ apropiat\ sau în cazul infrac]iunii de rele tratamente aplicate minorului). Limbajul
folosit pentru identificarea unei situa]ii de agresiuni sexuale trebuie s\ fie, pe cât posibil,
decent, denumirile organelor sexuale sau a actelor cu caracter sexual netrebuind a fi
folosite în sens real ci doar pe în]elesul minorului. Trebuie ]inut seama de sentimentul de
pudoare, de ru[ine [i de autovictimizare a copilului ce va fi tentat s\ relateze extrem de
lapidar faptele c\rora i-a c\zut victim\. Fa]\ de aceast\ categorie de vârst\ este recomand-
abil s\ fie folosite p\pu[ile anatomice, ori m\car no]iunile cu caracter sexual s\-i fie
induse într-o manier\ cât mai accesibil\ [i, în orice caz, într-un mediu securizant.
Categoria de vârst\ 10-14 ani (perioada [colar\ mijlocie, prepuber\ [i puber\).
În aceast\ perioad\ individul sufer\ numeroase modific\ri biologice reflectate [i în plan
psihic. Astfel, posibilit\]ile de orientare spa]ial\ [i temporal\ se l\rgesc, memoria
cunoa[te un salt calitativ [i cantitativ prin apari]ia componentelor logice, a tendin]elor
de interpretare, a capacit\]ii de abstractizare [i generalizare, scade sugestibilitatea în
detrimentul afectivit\]ii iar excitabilitatea cunoa[te o dezvoltare f\r\ precedent datorit\
pubert\]ii, a modific\rilor organice [i se dezvolt\ caracterele sexuale. Minorul este, în
general, afectat de sensibilitate, îns\ este caracterizat de o conduit\ contradictorie, une-
ori de tendin]e spre minciun\ determinate de nevoia lor de a se impune pe plan social
[i de a-[i exagera eul. Paralel cu dezvoltarea discern\mântului [i sentimentelor morale,
pot s\-[i fac\ apari]ia [i unele defecte de voin]\ ori de educa]ie. Adesea se întâlnesc
comportamente agresive. Sunt atra[i de faptele senza]ionale, care îi fac s\ exagereze, s\
braveze, s\ comenteze cu oricine cele petrecute sau auzite, astfel fiind u[or influen]abil.
În audierea minorului care face parte din aceast\ categorie de vârst\ se impune a se ]ine
seama de dorin]a lor de bravur\ iar ascultarea, de preferat, este s\ se fac\ singur [i pe
nea[teptate, ]inându-se seama totu[i c\ o relatare detaliat\ poate s\ provin\ [i din su-
gestiile (de cele mai multe ori pozitive) pe care i le poate induce o persoan\ apropiat\
în care are încredere. Minorii relateaz\ cu mai mult\ u[urin]\ evenimente traumatizante
cum ar fi cele de violen]\ domestic\ (având un spirit critic foarte dezvoltat asupra con-
duitei p\rin]ilor s\i) sau cele privitoare la via]a sexual\, informa]iile dobândite de-a lun-
gul percep]iei lor cognitive, mai ales în anturaj, fiindu-le suficiente pentru a putea rele-
va atitudini sau fapte privitoare la aspecte intime.
Categoria de vârst\ 14-18 ani (perioada adolescen]ei) este marcat\ de introdu-
cerea minorului în mod efectiv în via]a social\, cu toate caracteristicile acestui proces.
Sensibilitatea se dezvolt\ în mod pregnant iar aceasta se caracterizeaz\ prin erotizare.
Poten]ialul de recep]ie, fixare [i redare (mecanisme ale memoriei) se dezvolt\ foarte
mult iar reproducerea celor percepute se realizeaz\ prin filtrul propriei personalit\]i [i
datorit\ faptului c\ memorarea logic\ devine forma principal\ de re]inere, influen]abili-
tatea [i sugestibilitatea scad foarte mult. Aceast\ perioad\ este marcat\ de încercarea
individului de relevarea pregnant\ a eului în comunitate [i, mai ales, în grupul social
restrâns din care face parte, el imitând adeseori caracteristicile de personalitate ale li-
derului grupului, c\ruia încearc\ s\ i se substituie. În aceast\ perioad\, influen]a antura-
jului apropiat de vârst\ are o pondere de 85 % fa]\ de restul, care revine familiei sau

35
 [colii. Tân\rul este tentat s\ releve aspecte pe care le-a perceput prin prisma propriei
sale personalit\]i, adaptându-le în func]ie de influen]ele majore ce provin de la modelele
pe care [i le asum\. Este o perioad\ caracterizat\ prin sensibilitate [i profunzime, ce
rezid\ din manifest\rile erogene. No]iunile sunt cristalizate iar discern\mântul critic
devine pregnant. Practic, singurul aspect care îl diferen]iaz\ pe adolescent de adult este
lipsa experien]ei de via]\ iar anchetatorul trebuie s\ î[i modeleze interviul ]inând seama
de urm\torii parametri:
- perioada [colariz\rii;
- familia [i mediul din care provine (rural, urban);
- sexul;
- grupul social din care face parte (anturajul de adolescen]i) pentru a putea sta-
bili empatic pasiunile, hobby-urile tân\rului;
- eventuale infirmit\]i fizice sau psihice;
- evalu\rile psihologice.
Sub aspect tactic criminalistic ascultarea minorului se particularizeaz\ în func]ie
de vârsta acestuia, ea distan]ându-se tot mai mult de ascultarea majorului pe m\sur\ ce
vârsta este mai mic\. Dup\ cum s-a ar\tat mai sus, audierea minorului de 16, 17 sau 18
ani nu difer\ prea mult din punct de vedere tactic de audierea adultului, dimpotriv\,
ascultarea unui copil de vârst\ pre[colar\ sau [colar\ incipient\ este guvernat\ de prin-
cipii tactice eminamente diferite. Ascultarea unui asemenea copil trebuie f\cut\ de c\tre
un specialist în psihologie infantil\, într-un mediu securizant, pe cât posibil familiar, pen-
tru c\ numai în acest mod este posibil\ stabilirea contactului psihologic cu acesta.
Ascultarea minorului trebuie s\ parcurg\ acelea[i etape tactice ca [i ale majorului:
- preg\tirea ascult\rii;
- identificarea persoanei;
- ascultarea propriu-zis\, respectiv relatarea liber\ urmat\ de întrebari [i r\spun-
suri;
Organul judiciar care efectueaz\ audierea trebuie s\ aib\ în vedere c\ procesul
de formare a declara]iilor este asem\n\tor adul]ilor (percep]ie, decodare, memorare,
reactivare), îns\ va fi marcat de urm\torii factori:
- sugestibilitatea ridicat\ (din acest motiv redarea liber\ trebuie urmat\ de
întreb\ri directe, simple, neechivoce);
- lipsa experien]ei de via]\, nivelul sc\zut de cuno[tin]e (din aceast\ perspec-
tiv\ informatiile vor fi analizate prin prisma gradului de cunoa[tere al copilu-
lui, plecând de la denumirile specifice pe care acesta le d\ obiectelor,
fenomenelor [i oamenilor, interpretând în mod specific derularea eveni-
mentelor în func]ie de succesiunea relat\rii lor);
- subiectivitatea reflectat\ mai ales în tendin]ele de exagerare.

A. Preg\tirea ascult\rii
Aceasta presupune cunoa[terea cât mai complet\ a minorului prin ob]inerea de
date de la familie, rude, vecini, pedagogi, eventual psihologi sau asisten]i sociali cu
privire la dezvoltarea intelectual\, comportament, situa]ia la înva]\tur\, pasiuni, cerc de
prieteni. Deasemenea este necesar\ alegerea persoanei care s\ îl asiste pe copil la
audiere, în func]ie de specificul infrac]iunii sau vârstei (psiholog, p\rinte, educator, rud\).
În alegerea acestor persoane, nu este lipsit\ de relevan]\ identificarea eventualelor
leg\turi sau interese în cauza cercetat\ ale acesteia. Locul de ascultare trebuie s\ fie unul
care s\ îl dezinhibe pe copil, care s\ îi confere siguran]\ emo]ional\, cu un mobilier cât
mai simplu [i un interior ambiental cât mai pu]in solemn. Este recomandabil ca audierea
s\ nu se faca dintr-o parte [i alta a unui birou somptuos, ci stând pe canapele sau tabu-
36
rete cu o distan]\ de unul, doi metri. Ideal ar fi ca spa]iul s\ fie dotat cu juc\rii, eventu-
al cu p\pu[i anatomice, ferestrele înc\perilor s\ fie largi, în acest fel permi]ându-se
p\trunderea luminii naturale, lumina artificial\ s\ fie cât mai pu]in utilizat\ iar culoarea
acesteia s\ nu fie strident\, ci dimpotriv\ cât mai cald\ si s\ aib\ intensitate sc\zut\.
Dintr-o experien]\ suedez\ putem preciza c\ interviul cu copilul victim\ trebuie
s\ fie neîntrerupt [i s\ se desf\[oare într-o camer\ izolat\ fonic, iar u[a s\ fie prev\zut\
cu sistem de avertizare acustic (se lucreaz\/liber).
Contactul copilului cu anchetatorul trebuie s\ se fac\ pe cât posibil la cât mai
scurt timp de la intrarea acestuia în sediul unit\]ii, iar în lipsa acestui deziderat anti-
camerele trebuie s\ beneficieze de un mediu ambiental similar.
Mijloacele de înregistrare audio-video nu trebuie relevate în mod ostentativ
întrucât vederea lor ar putea produce inhibi]ii sau emo]ii foarte mari copilului.
Aceste aspecte sunt necesare a fi cunoscute pentru abordarea tactic\ cât mai
temeinic\ a audierii minorului victim\, ]inându-se seama de particularit\]ile ce rezid\ din
aceste tipologii, care pot indica gradul de instruc]ie, de percep]ie cognitiv\, etc.

&.3. Minorul - victim\ a abuzului psihic [i sexual

Investigarea [i urm\rirea cazurilor de victimizare a copiilor este un proces difi-
cil care necesit\ de cele mai multe ori lucru în echip\ multidisciplinar\. În vederea
urm\ririi [i îndeplinirii cu succes a acestor tipuri de cazuri, investigarea înainte de pro-
ces trebuie manevrat\ în cel mai corect mod. Scopul investig\rii este de a aduna toate
faptele care au leg\tur\ între ele [i de a determina adev\rul. Pe parcursul asum\rii aces-
tei sarcini dificile, investigatorul trebuie s\ aib\ mereu în minte urm\toarele obiective:
s\ dep\[easc\ impulsurile personale sau ale celor din jur de a nu avea
încredere;
s\ înt\reasc\ m\rturia victimei;
s\ minimizeze trauma copilului;
s\ demonstreze cazul dincolo de orice îndoial\.
Este important s\ fim con[tien]i c\ o bun\ investigare solicit\ aprofundare,
abilit\]i [i angajare, responsabilizare. Urm\toarele informa]ii se vor dovedi utile în rolul
critic pe care îl ave]i în construirea unui caz de urm\rire a abuzului sexual (Corina
Mighiu - psiholog „Salva]i Copiii”).

Începerea investig\rii
cunoa[terea resurselor disponibile din cadrul comunit\]ii (centre de sprijinire
a copilului, martorii victimei, terapeu]i, etc).
revederea oric\rui material relevant pentru cazul dat:
- cum, când [i de c\tre cine a fost raportat abuzul;
- istoricul serviciilor de protec]ie a copilului legile ce ]in de aspectele con-
fiden]iale nu se aplic\ în cazul investiga]iilor de abuz;
- istoricul criminalit\]ii suspectului;
- plângeri anterioare ale victimei;
- dac\ victima a fost examinat\ medical;
- dac\ copilul sufer\ de vreo dizabilitate de înv\]are sau mental\;
- dac\ copilul vorbe[te aceea[i limb\ ca [i tine; în caz contrar se impune
un traduc\tor.
Alege]i o loca]ie prietenoas\ pentru a investiga copilul:
- absen]a oric\ror posibile surse de distragere a aten]iei;
- locul s\ fie familiar, neoficial;

37
 - agreabil [i primitor pe cât posibil.
Decide]i cine va participa la interviu
- este recomandat un singur intervievator;
- p\rin]ii, organele de ordine, prietenii nu trebuie s\ fie prezen]i;
- evita]i a purta vreo arm\ în timp ce intervieva]i copilul;
- urm\ri]i îndeaproape orice informa]ie ob]inut\ în cadrul interviului.

Intervievarea copilului
Intervieva]i copilul cât de curând posibil dup\ ce a fost raportat incidentul;
Atitudinea, comportamentul dumneavoastr\ pe parcursul interviului sunt
importante.
- p\stra]i tot timpul în minte faptul c\ a intervieva un copil este ceva cu
totul diferit decât a intervieva un adult;
- prezenta]i-v\ la început [i explica]i munca pe care o face]i dv.;
- fi]i r\bd\tor;
- fi]i liberi în gândire, deschi[i;
- nu gr\bi]i interviul;
- folosi]i o terminologie simpl\, u[or de în]eles;
- încerca]i s\ stabili]i un raport cu copilul, întrebându-l despre prieteni,
fra]i, animale, hobby-uri, etc;
Determina]i nivelul de dezvoltare al copilului.
- cunoa[te copilul diferen]a între minciun\ [i adev\r, între interior [i exte-
rior?
- Copilul poate s\ numere [i s\ spun\ cât este ora?
- Cere]i copilului s\ identifice p\r]i ale corpului;
- Copilul trebuie s\ foloseasc\ cuvinte proprii, adecvate vârstei;
- Folosi]i p\pu[i sau desene anatomice pentru a vedea ceea ce copilul
nume[te p\r]i ale corpului.

Adunarea faptelor
În cazurile de abuz sexual, natura [i amploarea detaliilor furnizate de copil pot
vorbi de la sine, sunt de obicei evidente.
Cine?
Cum nume[te victima suspectul?
Descrierea suspectului.
Rela]ia cu suspectul.
Ce?
Stabili]i ce ofense au fost aduse copilului prin s\rutare, mângâiere, penetrare;
Detalieri în termenii descri[i de copil „organul lui s-a ridicat” (erec]ie) sau „a
f\cut pipi, dar avea culoarea alb\” (ejaculare).
Suspectul a ar\tat filme, c\r]i sau fotografii copilului?
Suspectul i-a oferit copilului droguri sau alcool?
Când?
Data [i ora incidentului.
Încerca]i s\ surprinde]i date specifice - zile de na[tere, s\rb\tori, anotimpuri
pentru a ajuta copilul s\-[i aminteasc\.
De câte ori s-a întâmplat - mai mult de o singur\ dat\, mai mult de zece ori.
Unde?
Stabili]i locul de întâlnire.
38
 Pune]i copilul s\ descrie locul - ce fel de camer\, ce mobil\, ce fel de perdele
avea.
{coal\, ma[in\, biseric\.

Sim]uri
- hainele suspectului, corpul, culoarea spermei, tatuaje, cicatrici.
- mirosul deodorantului de corp, respira]ie urât mirositoare, alcool, ]ig\ri.
- strângere puternic\, penis tare / moale, sperm\ apoas\.
- ce i-a spus suspectul, promisiuni, mituire, amenin]\ri
Asigura]i-v\ c\ ve]i înregistra detaliile interviului cu acurate]e (scris, video,
audio).
Dac\ trebui s\ v\ nota]i ceva, explica]i copilului de ce face]i acest lucru.
Dac\ observa]i c\ respectivul copil este distras de faptul c\ dv. nota]i ceea ce
spune, înceta]i a mai scrie [i aduce]i-v\ aminte s\ completa]i documentul cât
mai curând posibil, dup\ terminarea interviului.
Evita]i întreb\rile care sugereaz\ r\spunsul.
Înregistra]i separat impresiile dumneavoastr\ despre credibilitatea general\ a
copilului.

Înregistrarea audio-vvideo a interviului

Argumente pro:
Memoria copilului se poate [terge cu timpul.
Presiunea membrilor familiei de a retracta cele spuse.
Reduce num\rul de interviuri pe care trebuie s\ le dea copilul.
M\rturia real\ a copilului nu este presaat\ de timp dac\ este permis\ înre-
gistrarea video.
Înregistreaz\ emo]iile copilului [i ofer\ indicii nonverbale.
Înregistrarea video poate fi folosit\ în instan]\.
Argumente contra:
Proasta func]ionare a aparatului.
Copilul poate vorbi prea încet, repede sau morm\i.
Copilul poate s\ nu dezv\luie faptele decât dup\ interviul ini]ial.
Tehnicile de interviu s\race pot fi de natur\ s\ fac\ juriul a nu vedea în tre-
cut faptele întâmplate.
Nu interoga]i un copil înregistând audio-v video pân\ când nu sunte]i antrenat
suficient s\ face]i acest lucru. Instan]a se poate lipsi de interviul aplicat copilului [i poate
preveni m\rturia acestuia dac\ intervievatorul nu a fost instruit adecvat.

Dup\ interviu
Mul]umi]i copilului pentru ajutorul acordat. Spune]i-i cât este de curajos [i c\
a f\cut o treab\ foarte bun\, ajutându-v\ s\ în]elege]i ce s-a întâmplat.
Contacta]i serviciile de protec]ie a copilului dac\ nu s-a f\cut înc\ acest lucru.
Aranja]i pentru o examinare medical\ dac\ acest lucru nu a fost înc\ f\cut.
Spune]i membrilor familiei despre resursele disponibile în comunitate.

Al]i martori
Un proces de succes despre un caz de abuz sexual se realizeaz\ punând accent
nu doar pe m\rturia victimei.
Vorbi]i cu fra]ii, rudele, profesorii, consilierii [colari, etc.
Nonofensarea p\rin]ilor.

39
 - afla]i rela]ia victimei cu suspectul înainte de incident.
- divor], separare, violen]\ domestic\, probleme legate de custodie.
- orice schimbare observat\ în comportamnentul victimei.
- via]a sexual\ cu suspectul.
Martorii „împrumut\” din credibilitatea [i consisten]a declara]iilor victimei.
Un martor poate re]ine ordinea cronologic\ a evenimentelor.
La prima apari]ie, martorul folose[te acelea[i cuvinte ca [i copilul.
Leg\tura dintre „lan]ul declara]iilor” (victima i-a spus prietenului, prietenul i-a
spus mamei, mama acestuia a relatat faptele mamei victimei, mama victimei a
apelat la consilierul [colar, consilierul a sunat la poli]ie).
Afla]i circumstan]ele (cine, ce, când, unde) declara]iei.

Probleme pe care [i le pune un copil victim\ a unui abuz sexual pot fi struc-
turate schematic astfel:
oare este vina mea?
voi avea probleme?
oare voi fi crezut?
voi r\mâne o persoan\ agreabil\ dup\ ce mi s-a întâmplat?
am fost abuzat?
voi avea probleme în viitor?
Toat\ lumea este sup\rat\ din cauza mea. A[ vrea s\ nu fi cauzat aceste pro-
bleme. Mi-a[ fi dorit s\ nu-i fi cauzat lui (abuzatorului) atâtea probleme.
Ce se va întâmpla acum dup\ ce am spus ceea ce am spus? Mi-e fric\?
De ce trebuie s\ merg la doctor?

Vom oferi câteva r\spunsuri recomandate celor care realizeaz\ interviul pentru
ameliorarea sentimentelor sau st\rilor generate de problemele mai sus ar\tate.

~ntrebare R\spuns

Ai încredere în tine însu]i. Te cred.

Arat\-]i autoritatea: am v\zut mul]i copii
Oare voi fi crezut?
c\rora li s-a întâmplat astfel de lucruri [i,
deci, te cred.

Verific\ motiva]ia copilului: care este

Oare este vina mea?
motivul pentru care crezi c\ este vina ta?
Lucreaz\ cu logica simpl\ pentru a releva
[i valida for]a sau ac]iunile pozitive ale
copilului pus în situa]ia respectiv\, de
exemplu: ce s-ar fi întâmplat dac\ nu te-ai
Oare am necazuri?
fi dus în acea camer\ atunci când ]i-a spus
s\ faci acest lucru – a[ fi avut probleme.
Empatizeaz\ cu natura pozitiv\ a alegerii
copilului.

40

Pot oamenii s\-mi spun\ ce s-a întâmplat
cu mine?
Ar fi trebuit s\ spun mai devreme?
Toat\ lumea este sup\rat\ din cauza mea. griji asem\n\toare. De exemplu: fata mea
Îmi doresc s\ nu-i fi f\cut atâtea probleme va fi OK. Ar fi trebuit s\ fiu capabil s\
(abuzatorului)
Ce se va întâmpla acum? Nu am vrut s\
provoc toate aceste probleme.
Oare corpul meu este r\nit?
voi avea probleme când voi cre[te mare?
Dar el a spus ...... (amenin]\ri)
Încurajeaz\ exprimarea sentimentelor
copilului. Aprob\ sentimentele exprimate.
Ajut\ copilul s\ în]eleag\ aceste reac]ii.
Caut\ motivele logice ale copilului pentru
a nu spune [i aprob\-le. Încurajeaz\-l [i
aprob\-l pe copil pentru a-[i asuma riscul
de a spune acum.
Subliniaz\ faptul c\ abuzatorul a cauzat
sup\rarea iar nu copilul. Explic\-i copilului
c\ tu cuno[ti adul]i care au probleme [i
spun asta cuiva, dup\ care asigur\ copilul
c\ tu sau altcineva (nominalizat) ve]i fi
capabili s\ îl ajuta]i s\ rezolve aceste prob-
leme.
D\ informa]ii realiste [i potrivite despre
procedurile de urmat. Empatizeaz\ dreptul
copilului de a nu fi abuzat sexual.
Focalizeaz\ vina acolo unde trebuie s\ o
focalizezi [i traseaz\ o grani]\ în jurul
copilului [i a familiei sale (a membrilor
non-ofensatori: El este de vin\. El a cauzat
toate aceste necazuri pentru voi to]i
Folose[te rezultatul examin\rilor medicale
pentru a-l informa pe copil c\ este în
regul\ sau dac\ este r\nit ce înseamn\
acest lucru.
Verific\ dac\ copilul a fost amenin]at de
c\tre abuzator. De exemplu: dac\ vei spune
de vei duce la închisoare. Nimeni nu te va
vrea vreodat\ decât pentru asta (sex). Dac\
vei spune cei destr\ma familia.
Folose[te ce ai aflat pentru a sublinia sau
pentru a reafirma c\ abuzatorul este cel
care a gre[it. Folose[te din nou logica
simpl\ pentr a-i demonstra copilului c\
amenin]\rile nu sunt decât metode ale
abuzatorului de a-l convinge s\ fac\ ceea
ce îi spune sau de ase sim]i mai pu]in
vinovat.
41
 Asigur\ copilul c\ doctorul este acolo pen-
tru a vedea dac\ minorul este s\n\tos [i
nu pentru a verifica dac\ spune adev\rul.
Demonstreaz\-i copilului c\ de]ine con-
De ce trebuie s\ merg la doctor?
trolul: dac\ vrei s\ ne oprim, o facem?
Verific\ dac\ minorul are vreo întrebare
sau vreo îngrijorare pe care doctorul ar
putea s\ i-o amelioreze.

BIBLIOGRAFIE

Bogdan, T. [i colaboratorii, Comportamentul uman în procesul judiciar,

Ministerul de Interne, Serviciul Editorial [i Cinematografic, Bucure[ti, 1983
Bogdan, T.; Sântea, I., Victime [i infractori - Editura Niculescu SRL, Bucure[ti,
1996
Mighiu, C.; Luca, C., Ghid de bune practici în prevenirea abuzului asupra
copilului, Capitolul Psihologi, Salva]i Copiii România, 2003
Roylance, R.; Scanlon, C., Protect All Children Today, Queensland,
Stancu, E., Criminalistic\, Editura Actami, Bucure[ti, 1997
St\ni[or, E., Delincven]a juvenil\, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2003

42
CAPITOLUL II. PROTEC}IA MINORULUI VICTIM| ÎN CURSUL CERCET|RII
JUDEC|TORE{TI

II.1. CONSIDERA}II GENERALE

&.1. No]iuni introductive
În demersul înf\ptuirii justi]iei, în aplicarea principiilor dreptului penal [i proce-
sual penal care se circumscriu, în principal, identific\rii [i tragerii la r\spundere penal\
a infractorilor, victima ocup\ un loc subsidiar, fiind tratat\, de obicei, ca o simpl\ per-
soan\ ce a declan[at procedura judiciar\ penal\ într-un anume caz.
Exclusivitatea statului în promovarea [i exercitarea ac]iunii penale, disjunc]ia
ac]iunii civile de cea penal\ [i aplicarea unor sanc]iuni predominant punitiv-represive,
ale c\ror costuri sociale sunt suportate tot de c\tre colectivitate, punând sub semnul
îndoielii eficien]a lor, nu mai satisfac nevoia de justi]ie social\.
Chiar dac\ se poate admite c\ politica penal\ a unui stat trebuie s\ se orienteze
cu prioritate asupra infractorilor, în prezent se impune reorientarea sistemului penal, prin
implementarea [i în ]ara noastr\ a conceptului de justi]ie restaurativ\, concept ce
plaseaz\ victima în centrul negocierii postinfrac]ionale, menit\ s\ concilieze interesele
victimei [i ale infractorului pentru reintegrarea sa în societate.
În acest context, este necesar ca justi]ia s\-[i reconsidere atitudinea fa]\ de tria-
da infractor-victim\-societate, fiind nevoit\ s\ acorde importan]\ mai mare contactelor
cu comunitatea pe care o deserve[te prin luarea de m\suri menite s\ previn\ [i s\ reme-
dieze comportamentele recunoscute ca fiind antisociale.

&.2. Accep]iuni
Etimologic, conceptul de victimologie deriv\ din latinescul victima [i logos [i
reprezint\ [tiin]a victimei.
În cadrul culturilor antice, preocup\rile fa]\ de victim\ vizau sistemul de com-
pensa]ii [i r\scump\r\ri care ac]ionau pentru revenirea la starea de echilibru a balan]ei
drept\]ii.
La jum\tatea secolului XIX, se constat\ o serie de preocup\ri pentru readucerea
victimei pe un loc principal, considerându-se c\ victimele sunt elemente valoroase de
studiu, deoarece apar ca jum\tate a diadei infractor-victim\.
În prezent, [tiin]a dreptului penal consacr\ victima ca „orice persoan\ uman\
care sufer\ direct sau indirect consecin]ele fizice, materiale sau morale ale unei ac]iuni
sau inac]iuni criminale” (28).
Focalizarea interesului protej\rii drepturilor fundamentale, exclusiv sau pre-
ponderent asupra infractorului a dus la un dezechilibru procesual, victima fiind plasat\
nu numai la marginea procup\rilor, ci, în mare m\sur\, victimizat\ a doua oar\ prin
actul judiciar (29).
În condi]iile escalad\rii îngrijor\toare a fenomenului infrac]ional s-a dezvoltat o
nou\ arie de cercetare criminalistic\-criminologic\, victimologia, care are în vedere, în
mod special, victima ca personaj principal în drama judiciar\.
De la cercet\rile pur constatatoare ale gradului de victimizare a popula]iei, ori
de la cele privitoare la comportamentul preinfrac]ional al victimei [i la m\sura în care
acesta ori alte împrejur\ri, ]inând de persoana victimei sunt implicate în favorizarea

28 T. Bogdan, I. Sântea, Analiza psihologic\ a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, M.I. Serviciul Editorial [i
Cinematografic Bucure[ti, 1988, p. 93.
29 Fr.Tulkens, M.van de Kerchove „Introduction au droit penal“, Kuwen Editions Juridiques, Belgique, 1997, p. 77

43
 fenomenului infrac]ional, victimologia, ca ramur\ a criminologiei, tinde spre solu]ii
aplicative menite s\ amelioreze situa]ia victimelor infrac]iunii (30).
De[i victimei i se acord\ mai pu]in\ aten]ie din partea legiuitorului, analiza [i
cunoa[terea locului [i rolului pe care aceasta îl ocup\, atât în activitatea infrac]ional\, cât
[i în cea judiciar\, contribuie, pe de o parte, la formarea unor recomand\ri pentru con-
duita preventiv\ [i autoprotectiv\ pentru a înl\tura pericolul victimiz\rii [i, pe de alt\
parte, la justa aplicare a legii în cazul s\vâr[irii infrac]iunilor.

&.3. Victima în comunitatea interna]ional\

Importan]a pe care comunitatea interna]ional\ o acord\ problemelor legate de drep-
turile victimei s-a concretizat în Declara]ia principiilor fundamentale de justi]ie, relative la vic-
timele criminalit\]ii [i la victimele abuzului de putere. Aceast\ declara]ie elaborat\ cu ocazia
celui de-al VII-lea Congres al ONU pentru prevenirea crimei [i tratamentul delincven]ilor
(Milano 1985) a fost adoptat\ prin rezolu]ia 40/34 din 29.11.1985 a Adun\rii Generale a ONU.
Articolul 1 al Declara]iei define[te no]iunea de victim\ precizând c\ aceasta se refer\
la „persoanele care, individual sau colectiv, au suferit un prejudiciu, mai exact o atingere a
integrit\]ii fizice sau morale, o suferin]\ moral\, o pierdere material\ sau o atingere grav\ a
drepturilor fundamentale, din cauza ac]iunilor sau omisiunilor, contrare legilor penale în
vigoare într-un Stat Membru, inclusiv celor care proscriu abuzurile de putere infrac]ionale.”
Potrivit articolului 2 al aceleia[i declara]ii „O persoan\ poate fi considerat\ victim\
indiferent dac\ autorul faptei a fost sau nu identificat, arestat, urm\rit, sau declarat vinovat.”
„Calitatea” de victim\ se dobânde[te, a[adar, simultan cu comiterea faptei, ante-
rior declan[\rii formale a procesului penal [i independent de aceasta (31).
Victima poate dobândi, ulterior, [i calitatea de parte v\t\mat\ ori de parte civil\.
Recunoa[terea acestor calit\]i procesuale nu exclud, dar nici nu condi]ioneaz\, statutul de
victim\.
Rezolu]ia ONU, despre care s-a amintit anterior, recomand\ Statelor Membre
crearea [i dezvoltarea unei întregi re]ele de servicii prin intermediul c\rora victimele tre-
buie s\ primeasc\ asisten]a material\, medical\, psihologic\ [i social\ de care au nevoie.
Personalul din serviciile de poli]ie, justi]ie [i s\n\tate, ca [i cel din serviciile
sociale are nevoie de o instruire care s\-l sensibilizeze la problemele victimelor.
Se recomand\, de asemenea, Statelor Membre, s\ creeze [i s\ extind\ fonduri
na]ionale de indemnizare a victimelor, din aceste fonduri fiind necesar s\ se asigure
desp\gubirea par]ial\ sau total\ a victimelor.
Legisla]ia [i practica occidental\ în domeniul drepturilor victimei dep\[e[te,
uneori, cu mult aceste recomand\ri minimale ale ONU.
Exist\ unele state, cum ar fi spre exemplu Fran]a, în care victima unei infrac]iuni
prime[te în multe cazuri, în mod automat, o indemniza]ie din partea statului, înainte de
deschiderea oric\rei proceduri judiciare.

II.2. ROLUL VICTIMEI ÎN DECLAN{AREA PROCESULUI PENAL

&.1. Mijloace de sesizare

Sistemul de drept penal procesual român cuprinde norme privind drepturile
p\r]ii v\t\mate [i ale p\r]ii civile precum [i modalit\]ile de valorificare ale acestora. Mai
mult sau mai pu]in complete, mai mult sau mai pu]in func]ionale, aceste norme exist\.

30 V. Pa[ca, Victima un actor mare într-un rol minor, Revista de drept penal, anul VIII, nr.2, Bucure[ti, 2001, p.35
31 V. Cioclei , Via]a sexual\ [i politica penal\, Editura Holding Reporter, Bucure[ti, 1994, p.26.

44
 Legisla]ia român\ actual\ este îns\ absolut deficitar\ în ceea ce prive[te drep-
turile victimei (pur [i simplu) înainte ca aceasta s\ dobândeasc\ vreuna din calit\]ile pro-
cesuale sus amintite.
Cu alte cuvinte, persoana care sufer\ de pe urma unei infrac]iuni nu are la
îndemân\ nici un instrument legislativ cu ajutorul c\ruia s\-[i amelioreze, într-un fel sau
altul, situa]ia, înainte de a fi angrenat\ în mecanismul procesual.
S\vâr[irea unei infrac]iuni genereaz\ obliga]ii [i drepturi pentru o suit\ întreag\
de persoane. Drepturile [i obliga]iile ce se nasc în cadrul procesului penal sunt variate
[i depind de pozi]ia procesual\ a participan]ilor.
În urma s\vâr[irii unei infrac]iuni ia na[tere un conflict de drept penal
substan]ial concret între societate (reprezentat\ prin stat) pe de o parte, [i autorul
infrac]iunii pe de alt\ parte.
Victima infrac]iunii, a[a cum se observ\, nu are un rol definitoriu. Rezolvarea
conflictului n\scut în urma s\vâr[irii infrac]iunii st\ sub semnul oficialit\]ii [i de aceea
este nevoie ca el s\ fie dedus, în mod obligatoriu, spre solu]ionare organelor judiciare
competente.
Declan[area activit\]ii organelor de urm\rire penal\ este îns\ condi]ionat\, în
toate cazurile, de aducerea la cuno[tin]a acestora despre s\vâr[irea unei infrac]iuni.
Codul de procedur\ penal\ prevede în art.221 principalele modalit\]i de
sesizare ca fiind plângerea, denun]ul [i sesizarea din oficiu. La acestea se adaug\ forme
deosebite de sesizare cum sunt plângerea prealabil\, sesizarea sau autorizarea organu-
lui prev\zut de lege.
Plângerea - este sesizarea f\cut\ de persoana v\t\mat\ prin infrac]iune. Potrivit
art.222 Cod de procedur\ penal\, plângerea este încuno[tin]area f\cut\ de o persoan\
sau de o organiza]ie din cele prev\zute la art.145 Cod penal c\reia i s-a cauzat o
v\t\mare prin infrac]iune.
Plângerea poate îmbr\ca forma scris\ [i trebuie s\ cuprind\: numele, calitatea [i
domiciliul peti]ionarului, descrierea faptei care constituie obiectul plângerii, indicarea
faptuitorului dac\ este cunoscut [i a mijloacelor de prob\ prin care se pot dovedi împre-
jur\rile cauzei. Dac\ plângerea cuprinde [i formularea unor preten]ii de desp\gubire în
privin]a daunelor provocate prin infrac]iune, ea reprezint\ concomitent [i o constituire
de parte civil\.
Plângerea poate fi f\cut\ [i oral, caz în care se consemneaz\ într-un proces ver-
bal, men]ionându-se acelea[i elemente. Este frecvent\ forma oral\ a plângerii în situa]ia
în care victima este un minor care nu [tie s\ scrie sau, care datorit\ st\rii de tulburare
în care se afl\ ca urmare a comiterii asupra sa a unei infrac]iuni, nu poate reda în scris
cele întâmplate.
Legea nu oblig\ persoana v\t\mat\ ca în cuprinsul plângerii s\ indice [i
încadrarea juridic\ a faptelor. Dac\ aceasta, totu[i, s-a f\cut [i este gre[it\, împrejurarea
nu poate determina un alt regim juridic decât cel decurgând din încadrarea juridic\ real\
pe care urmeaz\ s\ o stabileasc\ în mod concret organul judiciar.
Aliniatul 6 al art.222 Cod de procedur\ penal\ reglementeaz\ situa]ia per-
soanelor lipsite de capacitate de exerci]iu, statuând c\ în cazul lor, plângerea se face de
reprezentantul legal, precum [i a persoanelor cu capacitate de exerci]iu restrâns\ care,
conform textului legal, pot face plângere cu încuviin]are persoanelor prev\zute de legea
civil\. „Per a contrario” , rezult\ c\ reprezentan]ii legali ai minorului cu capacitate de
exerci]iu restrâns\ nu pot face plângere în numele acestuia. În cazul în care reprezen-
tantul legal a f\cut plângere în numele persoanei cu capacitate de exerci]iu restrâns\,
plângerea nu este valabil\. Solu]ia se impune în cauz\, în urma interpret\rii aliniatului
6 al art.222 [i a dispozi]iilor art.9 din Decretul 31/1954, deoarece legea prevede c\
45
 reprezentantul legal are dreptul doar s\ încuviin]eze persoanei cu capacitate de exerci]iu
restrâns\ s\ fac\ un anumit act, lipsa de ini]iativ\ a minorului neputând fi suplinit\ prin
plângerea f\cut\ de c\tre reprezentantul s\u legal.
Persoana v\t\mat\ poate declara c\ nu-[i însu[e[te plângerea f\cut\ de substi-
tu]ii procesuali, cu excep]ia plângerii introduse de reprezentantul legal pentru cel lipsit
de capacitate de exerci]iu.
O problem\ care s-a ivit în practic\ este aceea în care persoana, lipsit\ de capac-
itate de exerci]iu sau cu capacitate de exerci]iu restrâns\, dore[te s\ fac\ plângere, îns\
nu o poate introduce datorit\ pasivit\]ii reprezentantului legal.
Literatura de specialitate (32) a r\spuns îns\ acestei chestiuni, ar\tând c\, în cazul
în care reprezentantul legal nu confirm\ plângerea f\cut\ de persoana cu capacitate de
exerci]iu restrâns\, plângerea poate fi apreciat\ ca denun].
Al]i autori (33) apreciaz\ c\, în asemenea cazuri, plângerea poate fi exploatat\ ca
o informa]ie în vederea sesiz\rii din oficiu.
Denun]ul reprezint\ o modalitate mai larg\ de sesizare a organelor de urm\rire
penal\, iar persoana care-l face nu este circumstan]iat\ ca în cazul plângerii. Din cuprin-
sul art.223 Cod procedur\ penal\ rezult\ c\, spre deosebire de plângere, care poate fi
f\cut\ numai de persoana v\t\mat\, denun]ul se introduce de orice persoan\ care î[i
asum\ rolul [i r\spunderea denun]\torului.
Este posibil ca sesizarea s\ fie f\cut\ de îns\[i persoana v\t\mat\, îns\ f\r\ a fi
întrunite condi]iile pentru a considera încon[tiin]area ca o plângere. Este cazul, spre
exemplu, a persoanei lipsite de capacitate de exerci]iu care face sesizare în mod direct
[i nu prin reprezentantul s\u legal, sau a persoanei cu capacitate de exerci]iu restrâns\
care nu a ob]inut încuviin]area reprezentantului s\u legal.
Potrivit art. 232 alin. 2 Cod procedur\ penal\, denun]ul trebuie s\ con]in\ ace-
lea[i date ca [i plângerea.
Denun]ul scris trebuie s\ fie semnat de denun]\tor, iar în cazul denun]ului oral
acesta se consemneaz\ într-un proces verbal de c\tre organul în fa]a c\ruia a fost f\cut.
Sesizarea din oficiu. Când organul de urm\rire penal\ afl\ de s\vâr[irea
infrac]iunii pe alt\ cale decât prin denun] sau plângere are loc o sesizare din oficiu.
Modalit\]ile concrete prin care se realizeaz\ sesizarea din oficiu sunt multiple ca, de
exemplu, constatarea personal\ a comiterii unei infrac]iuni flagrante, primirea unui
denun] anonim, mijloacele de informare în mas\ sau zvonul public.
Organele de urm\rire penal\ nu se pot sesiza din oficiu, când de[i au luat
cuno[tin]\ despre s\vâr[irea unei infrac]iuni prin mijloace proprii de informare este
necesar\ plângerea prealabil\ a persoanei v\t\mate sau o alt\ sesizare special\
prev\zut\ anume de lege.
Plângerea prealabil\ reprezint\ un instrument la îndemâna victimei unei
infrac]iuni care exprim\ plenar dreptul de disponibilitate al acesteia.
În cazul infrac]iunilor pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile
ac]iunea penal\ nu se poate exercita în lipsa acestei plângeri (art.279 Cod de procedur\ penal\).
A[adar, plângerea prealabil\ nu constituie numai o modalitate de sesizare a organului judiciar,
ci reprezint\ o condi]ie indispensabil\ pentru punerea în mi[care a ac]iunii penale. Dispozi]iile
art. 279 se coroboreaz\ [i cu cele prev\zute în art.10 Cod de procedur\ penal\ unde se prevede
c\ ac]iunea penal\ nu poate fi pus\ în mi[care, iar dac\ a fost pus\ în mi[care, nu mai poate fi
exercitat\ dac\ lipse[te plângerea prealabil\ (lit.f) sau aceasta a fost retras\ (lit.h).

32 M.Basarab, Drept procesual penal, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj Napoca, Facultatea de Drept, Vol II, 1973, p.368
S. Kahane, Not\ în Revista român\ de drept nr.8, 1972, p.150-152
33 I.Neagu, Drept procesual penal-Tratat, Global Lex, Bucure[ti, 2002, p. 522

46
 Legea penal\ determin\ cazurile când, pentru exercitarea ac]iunii penale, este
necesar\ plângerea prealabil\, pornind de la împrejurarea c\ infrac]iunile respective sunt
dintre acelea care prin natura lor privesc rela]iile sociale limitate îndeosebi la interesele
personale ale p\r]ilor. În asemenea cazuri, se consider\ c\ cei v\t\ma]i sunt în m\sur\
s\ aprecieze dac\ este cazul s\ declan[eze un proces penal, punerea în mi[care a
ac]iunii penale fiind condi]ionat\ de manifestarea unui drept exclusiv al p\r]ii v\tamate.
Împotriva voin]ei celui v\t\mat procesul penal nu se poate desf\[ura, întrucât ac]iunea
penal\ se caracterizeaz\ în acest caz prin disponibilitate, organele judiciare neputându-
[i exercita atribu]iile din oficiu.
Cine poate introduce plângerea? Potrivit art.131 alin.1 Cod penal plângerea
prealabil\ poate fi introdus\ la organul competent numai de c\tre persoana v\t\mat\
prin infrac]iune.
Dac\ persoana v\t\mat\ este un minor, adic\ o persoan\ cu capacitate de exer-
ci]iu restrîns\, sau lipsit\ de capacitate de exerci]iu, plângerea prealabil\ poate fi intro-
dus\ de reprezentantul legal sau cu încuviin]area acestuia. Ra]iunea rezid\ din corobo-
rarea art. 284 alin.2 Cod procedur\ penal\ cu dispozi]iile art.132 alin.3 Cod penal.
Astfel, în vederea ocrotirii minorilor f\r\ capacitate de exerci]iu sau cu capaci-
tate de exerci]iu restrâns\, oricare dintre p\rin]i sau, dup\ caz tutorele, poate înlocui sau
întregi voin]a acestora, ei devenind titulari ai plângerii prealabile în cazul în care ace[ti
minori au fost v\t\ma]i prin infrac]iuni pentru care legea prevede c\ este necesar\ plân-
gerea prealabil\ a persoanei v\t\mate.
În acest context, se impune a se face distinc]ia dup\ cum victima minor\ are
capacitate de exerci]iu restrâns\ sau este lipsit\ total de capacitate de exerci]iu.
Potrivit art.5 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice [i juridice, per-
soana fizic\ are „…în afar\ de cazurile prev\zute de lege capacitate de exerci]iu”.
Capacitatea de exerci]iu este capacitatea persoanei de a-[i exercita drepturile [i
de a-[i asuma obliga]ii, s\vâr[ind acte juridice.
Potrivit art.8 din Decret „capacitatea deplin\ de exerci]iu începe de la data când
persoana devine major\, adic\ la împlinirea vârstei de 18 ani”.
Capacitatea de exerci]iu restrâns\ este prev\zut\ de dispozi]iile art.9 din decret
potrivit c\ruia „ minorul care a împlinit vîrsta 14 ani are capacitate de exerci]iu restrâns\”
iar actele juridice ale minorului cu capacitate de exerci]iu restrâns\ se încheie de c\tre
acesta, îns\ cu încuviin]area prealabil\ a p\rin]ilor sau a tutorelui.
În consecin]\, victima minor\ cu vârsta cuprins\ între 14 [i 18 ani va putea intro-
duce personal la organul competent o plângere prealabil\ cu condi]ia încuviin]\rii pre-
alabile a persoanelor prev\zute de legea civil\.
În practic\ se întâlnesc îns\, destul de frecvent, situa]ii în care, de[i victima este
un minor cu capacitate de exerci]iu restrâns\, plângerea este f\cut\ [i introdus\ la organ-
ul competent de reprezentantul s\u legal.
Unii autori (34) consider\ c\ atunci când partea v\t\mat\ este un minor cu capaci-
tatea de exerci]iu restrâns\, plângerea prealabil\ trebuie introdus\ de acesta cu încuviin]area
reprezentantului legal, îns\, minorul î[i poate însu[i plîngerea f\cut\ de reprezentantul s\u
legal cu condi]ia ratific\rii ei în termenul legal pentru introducerea plângerii.
Ne raliem acestei opinii apreciind c\ nu poate fi sanc]ionat\ conduita diligent\
a p\rintelui care a f\cut plângere pentru copilul s\u minor [i a depus-o la organul com-
petent cu respectarea termenului legal, dac\ ulterior, în acela[i interval de dou\ luni,
minorul confirm\ plângerea f\cut\ de tat\l s\u.

34 P. Gotu, Plângerea prealabil\ [i punerea în mi[care a ac]iunii penale, atunci când partea v\t\mat\ este un minor cu
capacitate de exerci]iu restrâns\, Revista român\ de drept nr.11/1983, p.30

47
 Dac\ un minor a dobândit prin c\s\torie capacitatea deplin\ de exerci]iu a drep-
turilor sale, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani (art.8 alin. 3 din Decretul 31/1954),
el poate introduce personal plângerea prealabil\ f\r\ s\ aib\ nevoie de încuviin]area
altei persoane.
În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerci]iu, cum este cazul minorilor
care nu au împlinit 14 ani, conform art.11 din decret actele juridice (deci [i plângerea
prealabil\) se fac de reprezentan]ii legali ai acestora.
Exercitarea din oficiu a ac]iunii penale în cazul infrac]iunilor urm\rite la plân-
gerea prealabil\. Ca o garan]ie a ap\r\rii persoanelor v\t\mate incapabile împotriva
infrac]iunilor la plângere prealabil\, în art.131 alin.5 Cod penal se arat\ c\ „în cazul în
care cel v\t\mat este o persoan\ lipsit\ de capacitatea de exerci]iu sau capacitate de
exerci]iu restrâns\, ac]iunea penal\ se pune în mi[care [i din oficiu”.
Reglementarea legal\ consacr\ ipoteza în care, raportat la aceast\ categorie de
persoane, func]ioneaz\ atât principiul disponibilit\]ii asupra ac]iunii penale cât [i prin-
cipiul oficialit\]ii.
Literatura juridic\ (35) este cvasiunanim\ în aprecierea faptului c\ punerea în
mi[care a ac]iunii penale se face din oficiu numai în subsidiar, adic\, doar în ipoteza în
care cei c\rora le revenea aceast\ obliga]ie nu au introdus plângerea prealabil\ la
organele competente, ca o garan]ie pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu
sau cu capacitate de exerci]iu restrâns\.
Astfel, dac\ ac]iunea penal\ s-a pus în mi[care din oficiu iar, ulterior, s-a intro-
dus plângere prealabil\ de c\tre reprezentan]ii legali ai minorului în termenul prev\zut
de lege, procesul penal va fi guvernat în continuare de principiul disponibilit\]ii, a[a
încât împ\carea p\r]ilor sau retragerea plângerii prealabile, cu respectarea condi]iilor
legale va avea ca efect stingerea ac]iunii penale.
În leg\tur\ cu acelea[i subiect, o problem\ legat\ de analiza textului alin. 5 al
art.131 Cod penal poart\ asupra stabilirii sferei de aplicabilitate a dispozi]iilor regle-
ment\rii legale. Astfel, literatura de specialiate contemporan\ (36) [i-a exprimat punctul de
vedere conform c\ruia, pornind de la faptul c\ art.131 alin.5 din Codul penal, nu face
nici o distinc]ie între infrac]iunile pentru care plângerea prealabil\ se adreseaz\
organelor de urm\rire penal\ [i cele pentru care plângerea prealabil\ se introduce direct
la instan]a de judecat\, s-a considerat c\ textul în cauz\ se aplic\ tuturor infrac]iunilor
fa]\ de care legea reglementeaz\ obligativitatea procedurii plângerii prealabile a per-
soanelor v\t\mate.
Într-o alt\ opinie (37), la care nu subscriem, s-a sus]inut c\ dispozi]iile art.131
alin.5 Cod penal sunt incidente doar în cazul infrac]iunilor pentru care, potrivit art.279
lit. b [i c Cod procedur\ penal\, plângerea prealabil\ se adreseaz\ organelor de cer-
cetare penal\ sau procurorului, norma legal\ în discu]ie neavând aplicabilitate în cazul
infrac]iunilor pentru care plângerea se adreseaz\ la instan]\.
Excep]ii de la principiul disponibilit\]ii în cazul plângerii prealabile sunt regle-
mentate [i de normele de drept penal special, atunci când legiuitorul a vrut s\ instituie
m\suri de protec]ie speciale victimelor anumitor infrac]iuni.
Astfel, de exemplu, alineatul 3 al art.180 [i alineatul 2 al art.181 Cod penal prev\d
c\ în cazul infrac]iunilor s\vâr[ite împotriva membrilor familiei, ac]iunea penal\ se pune
în mi[care [i din oficiu. Aceast\ op]iune a legiuitorului este justificat\ în expunerea de

35 I. Neagu, op.cit., p.572; Mihaela Vasiescu, Unele probleme privind interpretarea art.131 alin. 5 din Codul penal, Dreptul,
nr.4/2000, p. 169
36 V. P\tulea, Plângerea prealabil\ [i punerea în mi[care din oficiu a ac]iunii penale, atunci când partea v\t\mat\ este un
minor cu capacitatea de exerci]iu restrâns\, Studiul II, Revista român\ de drept nr.11/1983 , p.40; I. Neagu, op.cit, p.573
37 P. Gotu, op.cit, p.37-39

48
motive prin faptul c\, în cazul acestor infrac]iuni, de regul\, autorul face ulterior presiuni
asupra victimei pentru a nu introduce plângerea prealabil\ sau pentru a o retrage dac\ a
fost introdus\. Este discutabil îns\, dac\ modificarea adus\ prin noua reglementare, este
în m\sur\ s\ duc\ la atingerea scopului vizat, în condi]iile în care se prevede, atât în cazul
art.180, cât [i în cazul art.181, c\ „împ\carea p\r]ilor înl\tur\ r\spunderea penal\, pro-
ducându-[i efectele [i în cazul în care ac]iunea penal\ a fost pus\ în mi[care din oficiu.”
Se consider\, f\r\ a inten]iona eludarea principiului disponibilit\]ii, c\ este posibil ca, în
realitate, acelea[i presiuni exercitate anterior asupra victimei pentru a nu depune plân-
gerea, s\ fie exercitate pentru împ\care, a[a încât dispozi]ia privind punerea în mi[care din
oficiu a ac]iunii penale s\ nu fie în m\sur\ s\ r\spund\ scopului vizat.
Plângerea prealabil\ produce efecte in rem [i nu in personam. Astfel, dac\
infrac]iunea a v\t\mat mai multe persoane, este suficient\ plângerea uneia, pentru a
subzista r\spunderea penal\ cu privire la integralitatea faptei infrac]ionale - deci [i sub
aspectul faptelor prin care s-au adus v\t\m\ri celor care nu au introdus plângerea pre-
alabil\. În acest caz, numit indivizibilitatea activ\ a r\spunderii penale, lipsa plângerii
prealabile exist\ numai dac\ nici una din persoanele v\t\mate nu [i-a manifestat voin]a
de a pune în mi[care ac]iunea penal\.
Dac\ o infrac]iune a fost s\vâr[it\ de mai mul]i participan]i [i se face plângere
prealabil\ numai cu privire la unul din ei, ac]iunea penal\ se exercit\ asupra tuturor -
[i contra acelor pe care plângerea nu-i vizeaz\(38). Temeiul unic al r\spunderii tuturor
participan]ilor pentru fapta penal\ este a[a numita indivizibilitate pasiv\ a r\spunderii
penale întemeiat\ pe unitate [i indivizibilitate infrac]ional\.
Întrucât lucrarea de fa]\ dore[te s\ eviden]ieze reglement\rile legale existente
privitoare la victimele minore, nu vom insista asupra dispozi]iilor legale comune, cum
sunt, spre exemplu cele referitoare la con]inutul plângerii prealabile, în conformitate cu
art. 283 Cod procedur\ penal\, organele la care poate fi introdus\ plângerea prealabil\
[i competen]a acestora, potrivit art.279 Cod procedur\ penal\, f\când referire doar la
aspectele care comport\ diferen]e raportate la persoana v\t\mat\ lipsit\ de capacitate de
exerci]iu sau având capacitate de exerci]iu restrâns\.
Astfel, potrivit art.284 alin.1 Cod procedur\ penal\, în cazul infrac]iunilor pen-
tru care legea prevede c\ este necesar\ o plângere prealabil\, aceasta trebuie s\ fie intro-
dus\ în termen de 2 luni din ziua în care persoana v\t\mat\ a [tiut cine este f\ptuitorul.
În art.284 alin.2 Cod procedur\ penal\ se arat\ îns\ c\, în cazul în care per-
soana v\t\mat\ este un minor, plângerea prealabil\ trebuie s\ fie introdus\ în termen de
2 luni de la data la care persoana îndrept\]it\ a reclama a [tiut cine este f\ptuitorul.
În consecin]\, în cazul minorilor, dispozi]ia amintit\ se aplic\ dup\ caz: dac\
persoana v\t\mat\ este un minor cu capacitate de exerci]iu restrâns\, termenul va curge
din momentul când acesta a [tiut cine este f\ptuitorul, nefiind semnificativ\ data
cunoa[terii faptuitorului de c\tre reprezentantul s\u legal; dimpotriv\, dac\ minorul nu
are capacitate de exerci]iu, este irelevant faptul c\ acesta l-a cunoscut pe f\ptuitor la o
anume dat\, singurul moment care conteaz\ fiind cel când reprezentantul legal a de]inut
informa]ia respectiv\.
Termenul fiind pe luni, trebuie calculat dup\ regulile comune înscrise în art. 186
alin. 3 [i alin. 4 Cod procedur\ penal\.
În leg\tur\ cu respectarea termenului, în practic\ s-a statuat c\:
- este irelevant faptul c\ persoana minor\ [i unul dintre p\rin]ii s\i erau inter-
na]i în spital în cadrul termenului de introducere a plângerii, din moment
ce sesizarea putea fi f\cut\ în acest interval [i de c\tre cel\lalt p\rinte;

38 Tribunalul Suprem, Sec]ia penal\, Decizia nr.1248/1978, Revista român\ de drept nr.1/1979, p.49.

49
 - nu este tardiv\ plângerea prealabil\ depus\ în termen [i restituit\ de
organul judiciar spre completare persoanei v\t\mate, chiar dac\
depunerea ulterioar\ se face dup\ expirarea termenului legal.
Dac\ persoana v\t\mat\ introduce plângerea prealabil\ la un organ necompe-
tent, gre[eala urmeaz\ a fi acoperit\ din oficiu de organul sesizat, luându-se în calcul c\
plângerea poate fi f\cut\ de o persoan\ f\r\ calificare juridic\. Acesta este sensul normei
din art.285, care prevede c\ plângerea prealabil\ gre[it îndreptat\ la organul de urm\rire
penal\ sau la instan]\ se trimite organului competent. Astfel, în mod gre[it instan]a de
fond a apreciat c\ plângerea este tardiv\ în condi]iile în care petentul a sesizat organul
de urm\rire penal\ în interiorul termenului de dou\ luni (39).
Procedura de judecat\ în fa]a instan]ei. Odat\ cu primirea plângerii prealabile
se fixeaz\ termenul de judecat\ [i se dau dispozi]ii pentru citarea persoanelor care tre-
buie s\ participe la judecarea cauzei.
În cazul minorilor, întotdeauna, indiferent dac\ ace[tia au capacitate de exerci]iu
sau sunt lipsi]i de capacitate de exerci]iu, la judecarea cauzei trebuie cita]i [i p\rin]ii (sau
tutorele dup\ caz) acestora, în calitate de reprezentan]i legali.
De[i legea procedural penal\ nu cuprinde norme referitoare la o atare obliga]ie,
în practic\, în vederea garant\rii respect\rii drepturilor p\r]ii v\t\mate minore se pro-
cedeaz\ la citarea reprezentan]ilor legali.
În sprijinul argument\rii vin urm\toarele considerente:
Astfel, a[a cum s-a ar\tat anterior, reprezentantul legal îndepline[te sau încuvi-
in]eaz\ actele juridice ale persoanei lipsite de capacitate de exerci]iu sau având capaci-
tatea de exerci]iu restrâns\.
De asemenea, potrivit art.2 din Legea 272/2004 în cauzele solu]ionate de
instan]ele judec\tore[ti, în vederea preval\rii principiului „interesului superior al copilu-
lui”, autorit\]ile publice sunt obligate s\ implice familia în toate deciziile, ac]iunile [i
m\surile privitoare la copil. Potrivit art.4 din aceea[i lege „copilul este persoana care nu
a împlinit vârsta de 18 ani [i nu a dobândit capacitatea deplin\ de exerci]iu, în condi]iile
legii”, iar „reprezentant legal al copilului este persoana desemnat\ potrivit legii s\
exercite drepturile [i s\ îndeplineasc\ obliga]iile p\rinte[ti fa]\ de copil”.
De asemenea, conform art.132 aliniatul 3 Cod penal, atâta timp cât în cazul
infrac]iunilor la plângere prealabil\, împ\carea p\r]ilor înl\tur\ r\spunderea penal\, ea nu
poate fi f\cut\ decât de reprezentantul legal al minorului sau cu încuviin]area acestuia.
Conform art.284 indice 1 Cod procedur\ penal\ în cazul infrac]iunilor pentru
care plângerea prealabil\ se adreseaz\ direct instan]ei (art.279 lit a Cod procedur\
penal\) lipsa nejustificat\ a p\r]ii v\t\mate la dou\ termene consecutive este consider-
at\ drept retragere a plângerii.
Esen]ial pentru aplicarea dispozi]iilor art.284 indice 1 Cod procedur\ penal\, este
ca lipsa de la judecat\ s\ fie nejustificat\, adic\ imputabil\ exclusiv p\r]ii v\t\mate. De
aceea literatura juridic\ [i practica judiciar\ în stabilirea cazurilor în care aceste dispozi]ii
nu-[i g\sesc aplicarea, au în vedere numai situa]iile în care lipsa trebuie apreciat\ ca fiind
justificat\, fie c\ este imputabil\ instan]ei de judecat\, întrucât partea v\t\mat\ nu a fost
citat\, ori procedura de citare nu a fost regulat îndeplinit\ (40), fie pentru c\, datorit\
diverselor altor împrejur\ri, p\r]ilor v\t\mate nu li se poate imputa aceast\ vin\, cum ar
fi cazurile în care partea v\t\mat\ a lipsit pentru c\ a fost bolnav\, partea v\t\mat\ a
39 Tribunalul Ia[i, Decizia penal\ nr.151/2002, nepublicat\
40 Tribunalul Ia[i, Decizia penal\ nr.289/2002, nepublicat\

50
avut angajat ap\r\tor care a fost prezent ori, de[i partea v\t\mat\ a lipsit la apelul p\r]ilor,
ulterior, s-a prezentat [i a luat termenul de amânare în cuno[tin]\(41).
În orice situa]ie, în condi]iile în care instan]a constat\ c\ absen]a p\r]ii v\t\mate
minore este nejustificat\, trebuie s\ stabileasc\ ca fiind nejustificat\ [i absen]a reprezen-
tan]ilor legali ai minorului.
Retragerea plângerii prealabile [i împ\carea p\r]ilor. În virtutea dreptului de
dispozi]ie, partea v\t\mat\ î[i poate retrage plângerea prealabil\. Retragerea plângerii
prealabile constituie un act unilateral de voin]\, manifestat de persoana v\t\mat\ care,
dup\ ce a f\cut în condi]iile legii plângerea, revine asupra ei [i o retrage.
Astfel, în cazul minorilor f\r\ capacitate de exerci]iu, retragerea plângerii poate
fi f\cut\ doar de reprezentan]ii legali ai acestora, iar în cazul minorilor cu capacitate de
exerci]iu restrâns\, de c\tre minor, îns\ doar cu încuviin]area reprezentantului s\u legal.
Nu are importan]\ dac\ retragerea plângerii prealabile s-a f\cut de c\tre un sin-
gur p\rinte sau cu încuviin]area unui singur p\rinte, atâta timp cât aceasta s-a f\cut f\r\
viciu de consim]\mânt, cel\lat p\rinte neputând s\ o conteste în exercitarea c\ii de atac.
Împ\carea p\r]ilor înseamn\ în]elegerea intervenit\ între persoana v\t\mat\ [i
f\ptuitor de a pune cap\t conflictului n\scut prin s\vâr[irea infrac]iunii, înl\turând ast-
fel consecin]ele sale penale [i civile [i de a împiedica punerea în mi[care a ac]iunii
penale ori, dac\ procesul a început, de a-l face s\ înceteze (42).
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu împ\carea se face numai de
reprezentan]ii lor legali, iar cei cu capacitate de exerci]iu restrâns\ se pot împ\ca doar
cu încuviin]area persoanelor prev\zute de lege.
Astfel, dac\ persoana v\t\mat\ este un minor sub 14 ani, împ\carea trebuie s\ se
realizeze între f\ptuitor [i p\rin]ii minorului, iar dac\ persoana v\t\mat\ este un minor peste
14 ani, împ\carea trebuie realizat\ între f\ptuitor [i minor cu încuviin]area p\rin]ilor s\i.
Împ\carea ca [i retragerea plângerii prealabile produce efecte [i în cazul în care
ac]iunea penal\ s-a pus în mi[care din oficiu.

II.3. VICTIMA-P
PARTE ÎN PROCESUL PENAL
În urma declan[\rii procedurilor judiciare, p\r]ile implicate se circumstan]iaz\
dobândind calit\]i, drepturi [i obliga]ii.

&.1. Partea v\t\mat\

No]iune. Pentru în]elegerea acestei calit\]i procesuale este necesar\ delimitarea
ei de o alt\ calitate [i anume, aceea de persoan\ v\t\mat\. Ambele calit\]i pot fi ale
aceleia[i persoane, diferen]a constând în faptul c\ le reg\sim în raporturi juridice diferite.
Astfel, persoana care a suferit un prejudiciu ca urmare a s\vâr[irii unei infrac]iuni, în
raportul de drept penal substan]ial, poart\ denumirea de persoan\ v\t\mat\ [i aceea[i
persoan\, dac\ particip\ în procesul penal cap\t\ denumirea de parte v\t\mat\.
Potrivit art.24 alin.1 Cod procedur\ penal\, persoana care a suferit prin fapta
penal\ o v\t\mare fizic\, moral\ sau material\, dac\ particip\ în procesul penal, se
nume[te parte v\t\mat\.
Categoria juridic\ de persoan\ v\t\mat\ nu trebuie confundat\ cu no]iunea de
victim\ a infrac]iunii, deoarece persoana v\t\mat\ poate fi orice persoan\ fizic\ sau
juridic\ aflat\ în postura de subiect pasiv al infrac]iunii, în timp ce victima infrac]iunii
poate fi numai o persoan\ fizic\.

41 În acest sens, Gr. Theodoru, Drept procesual penal, partea special\, Editura Cugetarea Ia[i, 1998, p.176,177;
N.Volonciu, Tratat de procedur\ penal\, Parte special\, vol.2, Editura Paideia, Bucure[ti, 1999, p 131; I. Neagu,
op.cit., p. 583 [i practica judiciar\ la care fac trimitere ace[ti autori.
42 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R.M. St\noiu, V.Ro[ca, Explica]ii teoretice ale Codului
penal român, Parte general\, Vol. I, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1969, p.393.

51
 Întrucât lucrarea de fa]\ [i-a propus studierea victimei, în cele ce urmeaz\, prin
termenul de persoan\ v\t\mat\, ne vom referi exclusiv la victima persoan\ fizic\, care
a suferit în urma s\vâr[irii unei infrac]iuni.
Constituirea p\r]ii v\t\mate în procesul penal. Parte v\t\mat\ în procesul penal
devine numai persoana v\t\mat\ care î[i exprim\ voin]a în acest sens sau care
efectueaz\ acte specifice sus]inerii laturii penale a procesului penal în calitate de parte
v\t\mat\. Deci, calitatea de parte v\t\mat\ nu se dobânde[te în mod automat.
Potrivit art.76 Cod procedur\ penal\, organele judiciare au obliga]ia s\ cheme
persoanele v\t\mate prin infrac]iune [i s\ le întrebe dac\ se constituie p\r]i v\t\mate
sau, dup\ caz, p\r]i civile. Înc\lcarea acestei îndatoriri de c\tre organul judiciar poate
conduce la casarea hot\rârii judec\tore[ti pronun]ate, invocîndu-se lipsa de rol activ al
instan]ei.
Drepturile [i obliga]iile p\r]ii v\t\mate în procesul penal. Partea v\t\mat\, din
punct de vedere a pozi]iei procesuale î[i desf\[oar\ activitatea în leg\tur\ cu latura
penal\ a cauzei, conform art.326 Cod procedur\ penal\, putând fi ascultat\, conform
art.340 Cod procedur\ penal\, având cuvântul în cadrul dezbaterilor din [edin]a de jude-
cat\ [i potrivit art.362 Cod procedur\ penal\, fiind în m\sur\ s\ utilizeze calea de atac
a apelului.
Unii autori (43) consider\ c\ partea v\t\mat\ nu poate fi ascultat\ ca martor în
procesul penal; în situa]ia în care a fost totu[i audiat\, respectându-se formele cerute
pentru ascultarea martorilor, declara]ia sa va constitui un mijloc de prob\, putând servi
la aflarea adev\rului în m\sura în care se coroboreaz\ cu celelalte probe administrate în
cauz\. Exist\ îns\ puncte de vedere exprimate în solu]iile unor instan]e judec\tore[ti
conform c\rora, declara]ia dat\ de partea v\t\mat\ în condi]iile ar\tate mai sus, cu
depunerea jur\mântului, nu are nici o for]\ probant\. Literatura de specialitate (44) con-
sider\ c\ a fi de acord cu asemenea solu]ie ar însemna nesocotirea dispozi]iilor art.164
Cod procedur\ penal\, care enumer\ între mijloacele de prob\ [i declara]ia p\r]ii
v\t\mate, precum [i a dispozi]iilor art. 75 din acela[i cod, unde se arat\ c\ declara]iile
tuturor p\r]ilor din procesul penal pot servi la aflarea adev\rului, în m\sura în care se
coroboreaz\ cu alte probe.
Pozi]ia procesual\ a p\r]ii v\t\mate cap\t\ un con]inut deosebit în cazul în care
aceasta are drepturi mai largi în leg\tur\ cu promovarea, exercitarea [i stingerea ac]iunii
penale (45). Partea v\t\mat\ poate s\ sus]in\, uneori, singur\ învinuirea - posibilitate ce
se poate ivi în cazurile în care ac]iunea penal\ se pune în mi[care la plângerea preala-
bil\ a persoanei v\t\mate iar participarea procurorului în instan]\ nu este obligatorie -
[i are, printre alte drepturi, [i pe acela de a pune cap\t procesului penal prin retragerea
plângerii prealabile sau împ\carea cu inculpatul. Este de men]ionat c\, în cauzele cu
p\r]i v\t\mate minore, participarea procurorului în instan]\ este obligatorie în toate
cazurile, împrejurare ce rezult\ din dispozi]iile art.18 Cod procedur\ penal\.
Întrucât drepturile p\r]ii v\t\mate au un caracter personal, în cazul decesului aces-
teia, ea neputând fi înlocuit\, drepturile sale de parte v\t\mat\ se sting o dat\ cu titularul lor.
Dispari]ia p\r]ii v\t\mate din procesul penal nu împiedic\ exercitarea în contin-
uare a ac]iunii penale, aceasta exercitându-se de organul judiciar investit cu rezolvarea
cauzei penale. În vederea exercit\rii drepturilor sale în procesul penal, partea v\t\mat\

43 D.Pavel, Not\ critic\ privind Decizia penal\ nr.657/1971 a Tribunalului Jude]ean Timi[ în Revista român\ de drept
nr.1/1972, p.144
44 I.Neagu, Drept procesual penal, Editura. Academiei Române, Bucure[ti, 1988, p.166
45 Vintil\ Dongoroz, S.Kahane, G.Antoniu, C. Bulai, N.Iliescu, R. St\noiu, Explica]ii teoretice ale codului penal român,
partea general\. Vol.I, Bucure[ti, Editura Academiei, 1975, p.91

52
trebuie citat\, aceasta putându-se prezenta personal sau având posibilitatea de a fi
reprezentat\. Astfel, în practic\, în cazul p\r]ilor v\t\mate minore, cu vârste mici,
instan]a poate s\ nu procedeze la audierea acestora, având în vedere dificultatea cu care
s-ar putea realiza interviul.

&.2. Partea civil\

Conform art.24 alin.2 Cod procedur\ penal\, persoana v\t\mat\ care exercit\
ac]iunea civil\ în cadrul procesului penal se nume[te parte civil\. Constituirea ca parte
civil\ se poate face numai în cazul în care persoana v\t\mat\ cere acoperirea unui pre-
judiciu material sau moral produs prin infrac]iune. Întotdeauna, temeiul constituirii p\r]ii
civile trebuie s\ fie o infrac]iune, care prin natura ei, poate produce prejudicii materiale
sau morale, obliga]ia de acordare a desp\gubirilor în cazul procesului penal neputând
avea ca temei un fapt ilicit extrapenal (46).
Constituirea p\r]ii civile în procesul penal. Persoana fizic\ v\t\mat\ material
printr-o infrac]iune poate cere repararea prejudiciului fie prin promovarea ac]iunii civile
în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea ac]iunii civile în afara procesului penal.
Constituirea p\r]ii v\t\mate ca parte civil\ în procesul penal ofer\ acesteia unele
avantaje în raport cu exercitarea separat\ a ac]iunii civile [i anume:
- rapiditatea ob]inerii desp\gubirilor materiale sau morale, procesul penal
fiind caracterizat prin operativitate;
- u[urin]a administr\rii probelor, calea procesului penal permi]ând
folosirea unor mijloace energice de administrare a probelor;
- avantaje de ordin economic, întrucât ac]iunea civil\ exercitat\ în cadrul
procesului penal este scutit\ de tax\ de timbru.
Pentru a dobândi calitatea de parte civil\ în procesul penal este necesar\
îndeplinirea unor condi]ii de ordin formal [i substan]ial. Astfel, sub aspect formal, se cere
ca persoana s\-[i manifeste voin]a de a fi desp\gubit\ în procesul penal, iar sub aspect
substan]ial trebuie s\ existe un prejudiciu material sau moral cauzat printr-o infrac]iune.
În cazul p\r]ilor v\t\mate minore, constituirea de parte civil\ se va face de c\tre
reprezentan]ii legali sau cu încuviin]area acestora.
O alt\ situa]ie în care partea civil\ este diferit\ de victima infrac]iunii este aceea
a persoanelor care se aflau în diverse leg\turi de rudenie cu victima sau care,de[i nu se
aflau în asemenea leg\turi au suferit prejudicii materiale ca urmare a s\vâr[irii unei
infrac]iuni ce a avut ca urmare decesul victimei. În acest sens, pot exercita ac]iunea civil\
în procesul penal: so]ul sau so]ia, concubina care avea copii cu victima (47), so]ia pentru
copii lua]i spre cre[tere f\r\ forme legale de adop]ie, precum [i persoanele care au
suportat cheltuelile cu îngrijirea victimei ori cu înmormântarea ei.
Ac]iunea civil\ având un caracter patrimonial [i fiind transmisibil\, se pot con-
stitui p\r]i civile în procesul penal mo[tenitorii victimei. În acest caz, pentru stabilirea
cuantumului desp\gubirilor copiilor minori r\ma[i de pe urma victimei, instan]a trebuie
s\ ]in\ seama atât de retribu]ia pe care victima o primea la locul de munc\, de veniturile
cu caracter permanent realizate de victim\ din alte activit\]i [i de munca pe care victi-
ma o desf\[ura în gospod\rie [i care este evaluabil\ în bani (48).
În cazul copiilor minori, p\rintele r\mas în via]\ nu poate renun]a (49) la drep-
turile patrimoniale ale minorului decurgând din uciderea celuilalt p\rinte, solu]ia fiind

46 I. Neagu, op.cit., p.168.

47 Tribunalul Ia[i, Decizia penal\ nr. 1387/2000, nepublicat\
48 Curtea de Apel Ia[i, Decizia penal\ nr.641/2002, nepublicat\
49 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr.4722/2000, r\mas\ definitiv\ prin neapelare, nepublicat\

53
 valabil\ [i în cazul în care minorii primesc pensie de urma[, dac\ aceasta este inferioar\
sumei de care minorii beneficiau din venitul p\rintelui lor.
Potrivit art.15 alin.2 Cod procedur\ penal\, constituirea de parte civil\ se poate face
în tot cursul urm\ririi penale, precum [i în fa]a instan]ei de judecat\ pân\ la citirea actului
de sesizare pentru c\, pe de o parte, înc\ de la începutul judec\]ii, inculpatul trebuie s\
cunoasc\ preten]iile celui v\t\mat prin infrac]iune, pentru a-[i organiza ap\rarea, atât pe
latura penal\ cât [i pe latura civil\ a cauzei, iar pe de alt\ parte, instan]a de judecat\ tre-
buie s\ cunoasc\ acest aspect în vederea administr\rii probelor [i pe latura civil\ a cauzei.
Organul de urm\rire penal\ [i instan]a de judecat\ au obliga]ia, în acest sens, de a
pune în vedere persoanei v\t\mate, c\ poate participa în proces ca parte civil\ dac\ a sufe-
rit o pagub\ material\ sau moral\. În cazul în care partea v\t\mat\ se constituie parte civil\
organele judiciare au obliga]ia s\ cear\ indicarea probelor pentru determinarea întinderii
reale a daunei suferite. Astfel, instan]a de fond avea obliga]ia de a se pronun]a asupra laturii
civile [i în ce îi prive[te pe copiii minori ai victimei, reprezenta]i de concubinul mamei.(50)
Este de men]ionat c\ textele din Codul de procedur\ penal\ referitoare la
condi]ia constituirii de parte civil\ s-au modificat în integralitatea lor prin Legea
281/2003(51) în sensul c\ prejudiciul suferit poate fi nu numai material a[a cum prevedea
vechea reglementare ci [i moral.
Astfel, atât dispozi]iile art.14 alineat ultim (introdus prin Legea 281/2003), art.17
alineatul ultim, art.20 alineatul 2, cât [i dipozi]iile art. 346 alineatul 2 Cod procedur\
penal\, s-au modificat în sensul integr\rii în con]inutul lor a no]iunii de daune morale.
Momentul citirii actului de sesizare, ca moment limit\ pân\ la care se poate face
constituirea de parte civil\, poate fi dep\[it dac\ inculpatul nu se opune, fiind prezent
în instan]\ [i asistând cum partea civil\ s-a constituit dup\ citirea actului de sesizare (52).
Termenul pân\ la care se pot constitui p\r]i civile prev\zut de art.15 alin.2 este
instituit numai pentru persoanele fizice cu capacitate de exerci]iu deplin\. Aceasta rezid\
din interpretarea art.17 Cod procedur\ penal\, conform c\ruia în cazul persoanelor fiz-
ice lipsite de capacitate de exerci]iu sau având capacitate de exerci]iu restrâns\, ac]iunea
civil\ se exercit\ din oficiu.
Când persoana fizic\ este lipsit\ de capacitate de exerci]iu sau are aceast\ capa-
citate restrâns\, pentru a se constitui parte civil\ trebuie s\ fie reprezentat\ sau asistat\.
Persoana v\t\mat\ î[i manifest\ voin]a de a exercita ac]iunea civil\ prin
declara]ia oral\, consemnat\ într-un document procedural sau prin cererea scris\ de con-
stituire ca parte civil\. Declara]ia nu are caracter formal astfel încât este considerat\ va-
labil\ constituirea de parte civil\, dac\ din actele dosarului reiese neechivoc c\ aceasta
[i-a exprimat voin]a de a ob]ine repararea pagubei produse prin infrac]iune, chiar dac\
nu a indicat de la început întinderea pagubei sau cuantumul desp\gubirilor pretinse.
Instan]a trebuie s\ cear\ preciz\ri p\r]ii civile sau reprezentantului legal al acesteia în
ce prive[te natura [i cuantumul pagubelor suferite(53).
Persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu sau cu aceast\ capacitate de exerci]iu
restrâns\ nu pot renun]a decât sub controlul instan]ei la calitatea de parte civil\, deoarece
instan]a este obligat\ s\ le acorde repara]ii civile chiar dac\ nu s-au constituit parte civil\,
astfel încât o astfel de renun]are nu are nici un efect asupra solu]iei ce urmeaz\ a se pronun]a
asupra ac]iunii civile.

50 Tribunalul Ia[i, Decizia penal\ nr.1387/2000, nepublicat\

51 Publicat\ în M.Of. nr.468/01.07.2003
52 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr.1094/2004, nepublicat\
53 Curtea Suprem\ de Justi]ie, Sec]ia Penal\, Decizia nr.1526/1991, Buletinul Jurispruden]ei Cur]ii Supreme de Justi]ie ,
1990-1992, p.402

54
 Unii autori (54) men]ioneaz\ o situa]ie de excep]ie, considerând c\ în cazul în care
titulari ai ac]iunii civile sunt minori care au vârsta sub 14 ani, p\rintele nu poate renun]a
valabil la drepturile patrimoniale ale minorului, decât cu autoriza]ia autorit\]ii tutelare.
Odat\ exercitat\ în fa]a instan]ei de judecat\, ac]iunea civil\ trebuie solu]ionat\
chiar în lipsa p\r]ii civile.
Exercitarea din oficiu a ac]iunii civile
În vederea protej\rii intereselor patrimoniale ale persoanei v\t\mate minore, tex-
tul art. 17 Cod procedur\ penal\ instituie obliga]ia exercit\rii din oficiu a ac]iunii civile.
Astfel, potrivit dispozi]iilor legale, ac]iunea civil\ se porne[te [i se exercit\ [i din
oficiu când cel v\t\mat este o persoan\ lipsit\ de capacitate de exerci]iu sau cu capac-
itate de exerci]iu restrâns\.
Conform disp. art. 998 Cod civil, oricine cauzeaz\ altuia un prejudiciu este
obligat s\ îl repare. În situa]ia în care minorul, lipsit de capacit\]i prin intermediul c\rora
s\-[i realizeze drepturile civile, nu o face prin intermediul reprezentan]ilor s\i legali,
procurorul este dator s\ acopere aceast\ caren]\, promovând el însu[i interesele legit-
ime ale copilului. (55)
Rolul instan]ei de judecat\ în aceast\ situa]ie este cuprinz\tor [i se refer\ atât la
împrejurarea în care minorii nu s-au constituit p\r]i civile în cauz\, instan]ei revenindu-
i îndatorirea de a porni ac]iunea civil\, iar dac\ a fost ini]iat\, de a o continua.
Totodat\, în cadrul exercit\rii ac]iunii civile, instan]ei în virtutea rolului activ îi
revine [i obliga]ia de a se asigura asupra posibilit\]ilor reale de reparare a pagubei.
Rezolvarea laturii civile excede chiar voin]ei minorului, astfel încât ori de câte
ori acesta nu-[i promoveaz\ interesele civile, organul judiciar este obligat de a evalua
paguba [i de a obliga pe cel care a pricinuit-o la reparare.
În acest scop, organul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ va cere per-
soanei v\t\mate ca, prin reprezentantul s\u legal, ori dup\ caz persoanei care-i încuvi-
in]eaz\ actele, s\ prezinte situa]ia cu privire la întinderea pagubei materiale [i a daunelor
morale, precum [i date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.
Instan]a este obligat\ s\ se pronun]e din oficiu asupra repar\rii pagubei chiar
dac\ persoana v\t\mat\ nu este constituit\ parte civil\. În practic\ s-a stabilit c\ instan]a
constatând c\ partea v\t\mat\ minor\ [i reprezentan]ii acesteia, de[i legal cita]i, au lip-
sit de la judecat\ la dou\ termene consecutive, a luat act de lipsa p\r]ii v\t\mate, dis-
punând audierea martorilor men]iona]i în con]inutul plângerii. Din coroborarea probelor
administrate, rezultând înprejurarea c\ inculpatul se face vinovat de s\vâr[irea faptei,
instan]a a admis ac]iunea civil\ formulat\ de partea v\t\mat\ `n continutul plângerii,
reprezentând daune materiale, constând în contravaloarea examenelor medico-legale
efectuate, dispunând încetarea procesului penal, conform art.11 punctul 2 litera b coro-
borat art.10 litera h, cu referire la 284 indice 1 Cod procedur\ penal\, iar în temeiul
art.14 coroborat cu art.17 [i 346 Cod procedur\ penal\, obligarea inculpatului la plata
de daune materiale. (56)

54 V. P\tulea, op.cit., Not\ Revista român\ de drept nr.4/1972, p.128-130

55 Astfel, practica judiciar\ a statuat c\ „în cazul exercit\rii ac]iunii civile din oficiu, atribu]iile procurorului în fa]a instan]ei de
judecat\, primesc noi valen]e în raport cu ipoteza în care ac]iunea civil\ nu este obligatorie. În acest sens, în art.18 Cod proce-
dur\ penal\ se arat\ c\ procurorul poate sus]ine în fa]a instan]ei ac]iunea civil\ pornit\ de persoana v\t\mat\, iar în art.18 alin.2
Cod procedur\ penal\ se învedereaz\ c\, în situa]ia în care, cel v\t\mat este o persoan\ lipsit\ de capacitate de exerci]iu sau cu
capacitate de exerci]iu restrâns\, procurorul, când particip\ la judecat\, este obligat s\ sus]in\ interesele civile ale acestuia, chiar
dac\ nu este constituit\ parte civil\. În acest context, în cazul în care partea v\t\mat\, persoan\ lipsit\ de capacitate de
exerci]iu, sau având capacitate de exerci]iu restrâns\ nu a pornit ac]iunea civil\ în nume propriu, procurorul are obliga]ia de a
se substitui p\r]ii civile [i s\ sus]in\ în numele acesteia cererea de desp\gubiri civile la care ea ar fi fost îndrituit\.
56 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr.1743/2004, definitiv\ prin neapelare, nepublicat\

55
 II.4. INSTRUMENTAREA CAUZELOR CU VICTIME MINORE ÎN CURSUL
CERCET|RII JUDEC|TORE{TI.
&.1. Dispozi]ii procedurale
Codul de procedur\ penal\ nu cuprinde dispozi]ii speciale privitoare la victim-
ile minore a[a cum instituie în capitolul privind „Procedura în cauzele cu infractori
minori”, îns\ din coroborarea dispozi]iilor legale generale [i a celor din legi speciale
rezult\ o serie de reglement\ri ce guverneaz\ instrumentarea acestor cauze.
Astfel, sesizarea instan]ei se face în mod direct, prin plângerea prealabil\
adresat\ de partea v\t\mat\ minor\, ori de reprezentan]ii s\i legali, în cazul infrac]iunilor
prev\zute de art.279 aliniatul 2 lit.a Cod procedur\ penal\ ori prin rechizitoriu.
În practica cauzelor în care minorii sunt victime ale infrac]iunilor sus-men]ion-
ate, sesizarea organelor de urm\rire penal\ a fost f\cut\, cu preponderen]\, de con-
duc\torii institu]iilor de înv\]\mânt, direc]ia de protec]ia copilului (actualmente direc]ia
general\ de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului), rude sau vecini ai copiilor victime
ale violen]ei intrafamiliale. Astfel(57), Judec\toria Ia[i a dispus condamnarea inculpatului
V.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de deten]ie, pentru
s\vâr[irea infrac]iunii de „rele tratamente aplicate minorului”, constând în aceea c\ în
repetate rânduri a lovit-o pe fiica sa în vârst\ de 3 ani, comportamentul agresiv cul-
minând cu aplicarea unei lovituri ce a cauzat o fractur\ de clavicul\ p\r]ii v\t\mate.
Din dosarul cauzei reiese c\ minora, în urma agresiunii tat\lui a fost internat\ în
Spitalul „Sf.Maria” din Ia[i. Medicul ce i-a acordat îngrijiri medicale, dându-[i seama c\
traumatismul nu putea fi produs prin c\dere sau lovire voluntar\, a sesizat Direc]ia de
protec]ie a copilului Ia[i, care în urma unei anchete proprii a sesizat Parchetul de pe
lâng\ Judec\toria Ia[i.
Dup\ înregistrarea pe rolul instan]ei de judecat\ a plângerii prealabile formulate
de partea v\t\mat\ sau a rechizitoriului parchetului [i dup\ fixarea termenului de jude-
cat\, se procedeaz\ la citarea p\r]ilor, iar în cazul victimei minore se citeaz\ [i reprezen-
tan]ii s\i legali, respectiv p\rin]ii sau ocrotitorii legali (atunci când este cazul). Necesitatea
cit\rii reprezentan]ilor legali rezult\ din dispozi]iile art. 9 [i art.11 din Decretul 31/1954,
conform c\rora „actele juridice ale minorului cu capacitate de exerci]iu restrâns\ se
încheie de c\tre acesta cu încuviin]area prealabil\ a p\rin]ilor sau a tutorelui” [i respec-
tiv „pentru cei ce nu au capacitate de exerci]iu, actele juridice se fac prin reprezentan]ii
lor legali”. De asemenea, conform art.2 din legea 272/2004 rezulta ca principiul interesu-
lui superior al copilului care impune implicarea familiei `n toate deciziile, ac]iunile [i
m\surile privitoare la copil, va prevala `n toate deciziile care privesc copiii `ntreprinse de
autorit\]ile publice [i de organiza]iile private autorizate, precum [i `n cauzele solu]ionate
de instan]ele judec\tore[ti. Totodat\, potrivit art. 132 Cod penal „pentru persoanele lip-
site de capacitate de exerci]iu împ\carea se face numai de reprezentan]ii lor legali...” iar
„cei cu capacitate de exerci]iu restrânsa se pot împ\ca cu `ncuviin]area persoanelor
prev\zute de lege”. Din examinarea dispozi]iilor legale sus-men]ionate rezult\ obliga]ia
instan]ei de a asigura citarea reprezentan]ilor legali ai minorului victim\ a unei infrac]iuni.
În ipoteza în care minorul este victima unei infrac]iuni s\vâr[ite de c\tre
reprezentan]ii s\i legali se vor cita în proces persoanele desemnate de c\tre autoritatea
competent\ s\ ocroteasc\ minorul, ca urmare a m\surilor dispuse în acest sens de orga-
nul judiciar în cursul urm\ririi penale (de exemplu, în cazul infrac]iunii de rele trata-
mente aplicate minorului).(58)

57 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr. 624/2004, r\mas\ definitiv\ prin Decizia penal\ 304/2004 a Tribunalului Ia[i, nepublicat\.
58 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr.3407/1997, definitiv\ prin Decizia penal\ nr.210/1998 a Cur]ii de Apel Ia[i, nepublicat\.

56
 Demersuri în vederea lu\rii unor m\suri de ocrotire a minorului se pot efectua
[i de c\tre instan]a de judecat\, prin încuno[tiin]area autorit\]ilor abilitate pentru a lua
m\suri urgente de încredin]are a minorului unei institu]ii de ocrotire sau unei alte per-
soane în cazul care se impune scoaterea acestuia din familie(59), de numire a tutorelui,
de schimbare a acestuia sau a curatorului, ori de luare a unei alte m\suri de ocrotire
prev\zute de lege. De exemplu, în cazul în care victima minor\ s-a aflat în îngrijirea
abuzatorului fa]\ de care s-a dispus o m\sur\ preventiv\ privativ\ de libertate, conform
art.161 Cod procedur\ penal\ „trebuie în[tiin]at\ autoritatea competent\ în vederea lu\rii
m\surilor de ocrotire”. Instan]a de judecat\ poate dispune, din oficiu sau la cerere,
luarea m\surilor pentru desemnarea unui avocat pentru victima minor\, apreciind c\
datorit\ situa]iei în care se afl\ nu [i-ar putea face singur\ ap\rarea, iar reprezentan]ii s\i
legali nu îi pot ap\ra interesele într-un mod adecvat.
Astfel, potrivit art.173 aliniatul 3 Cod procedur\ penal\ „când instan]a apreciaz\ c\
din anumite motive partea v\t\mat\, partea civil\(...) nu [i-ar putea face singur\ ap\rarea
dispune, din oficiu sau la cerere, luarea m\surilor pentru desemnarea unui ap\r\tor.
Dispozi]iile din Codul penal trebuie coroborate cu dispozi]ii din legi speciale.
Astfel, potrivit art.14 din legea 211/2004 asisten]a juridic\ gratuit\ se acord\, la
cerere, anumitor categorii de victime, în func]ie de tipul infrac]iunii s\vâr[ite asupra lor
sau a leg\turii existente dintre acestea [i victima propriu-zis\ (so], copii, persoane aflate
în între]inere) ori dac\ venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal
cu salariul de baz\ minim brut pe ]ar\ stabilit pentru anul în care victima a formulat ce-
rerea de asisten]\ juridic\ gratuit\.
Pentru l\murirea împrejur\rilor în care unii copii au ajuns în postura de victime
a unor adul]i sau chiar a altor minori, este necesar\ ob]inerea de date de la înse[i per-
soanele minore, declara]iile acestora constituind mijloace de prob\ în în]elesul legii pro-
cesual penale, al\turi de declara]iile inculpatului, ale p\r]ii civile [i ale p\r]ii respons-
abile civilmente, declara]iile martorilor, înscrisurile, înregistr\rile audio sau video,
fotografiile, mijloacele materiale de prob\, costat\rile tehnico-[tiin]ifice, medico-legale [i
expertizele (conform art. 64 Cod procedur\ penal\).
Instan]a de judecat\ procedeaz\ la audierea victimelor minore ca [i persoane
care au suferit o v\t\mare prin infrac]iune, prin interpelarea lor în prezen]a p\rin]ilor,
ori persoanelor c\rora le-a fost încredin]at\, precum [i avocatului (atunci când este
cazul).
Înainte de ascultare, persoanei v\t\mate i se pune în vedere c\ poate participa
în proces ca parte v\t\mat\, iar dac\ a suferit o pagub\ material\ sau moral\, c\ se poate
constitui parte civil\. De asemenea, i se atrage aten]ia c\ declara]ia de participare în pro-
ces ca parte v\t\mat\ sau constituirea ca parte civil\ se poate face pân\ la citirea actu-
lui de sesizare.
În aceste cazuri, când persoana v\t\mat\ este o persoan\ lipsit\ de capacitate
de exerci]iu ori cu capacitate de exerci]iu restrâns\, procurorul este obligat s\ sus]in\
interesele civile ale acesteia.
De asemenea, prin Legea 211/2004 s-a instituit pentru judec\tori, în cazul
infrac]iunilor pentru care plângerea prealabil\ se adreseaz\ instan]ei, obliga]ia inform\rii
victimelor, conform art. 4.

59 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ 6965/2002 definitiv\ prin Decicizia penal\ nr.254/2003 a Cur]ii de Apel Ia[i, nepublicat\

57
 Apreciem c\, în practic\, aceast\ obliga]ie revine judec\torului care prime[te
plângerea prealabil\, îns\ în condi]iile în care aceast\ obliga]ie nu a fost îndeplinit\,
judec\torul investit cu solu]ionarea cauzei, dup\ verificarea îndeplinirii acestei formalit\]i
atestat\ prin existen]a procesului-verbal, va proceda la informarea victimei.
Ascultarea p\r]ii v\t\mate minore se face potrivit dispozi]iilor referitoare la
ascultarea învinuitului sau inculpatului care se aplic\ în mod corespunz\tor, aceasta pre-
supunând adresarea întreb\rilor prealabile privind numele, prenumele, data [i locul
na[terii, studii, adres\ [i alte date pentru stabilirea situa]iei sale personale, iar apoi cel audi-
at este l\sat s\ declare tot ce [tie în cauz\, dup\ care este întrebat cu privire la fapta care
formeaz\ obiectul cauzei [i cu privire la probele pe care, eventual în]elege s\ le propun\.
&.2. Probleme tactice cu privire la audierea minorului victim\ în cursul cercet\rii
judec\tore[ti
Codul de procedur\ penal\ consacr\ în art. 289 c\ „judecarea cauzei se face în
fa]a instan]ei, constituit\ potrivit legii [i se desf\[oar\ în [edin]\, oral, nemijlocit [i în
contradictoriu”.
Prin desf\[urarea judec\]ii nemijlocit se în]elege obliga]ia instan]ei de a îndeplini
în mod direct toate actele procedurale [i procesuale care dau con]inut [edin]ei de judecat\.
În literatura de specialitate(60) se subliniaz\ c\ prin nemijlocire instan]a intr\ în
contact direct cu toate probele, iar pentru realizarea acesteia, în judecarea cauzelor
penale, în m\sura în care este posibil, instan]a readministreaz\ probele care au fost
administrate în faza urm\ririi penale.
Astfel, partea v\t\mat\ de[i a fost audiat\ în cursul urm\ririi penale trebuie reau-
diat\ în fa]a instan]ei.
Din nefericire, reaudierea p\r]ii v\t\mate, mai ales în situa]ia în care aceasta este
un minor, chiar f\r\ a avea importan]\ tipul infrac]iunii c\reia i-a c\zut victim\, are un
efect deosebit de nociv asupra psihicului incomplet dezvoltat al acesteia, presupunând
totodat\ o serie de dezavantaje, astfel:
- trauma produs\ de comiterea infrac]iunii asupra unui minor este suficient\ [i
f\r\ a mai pune victima în situa]ia s\ o retr\iasc\ cu ocazia audierii sale. Spre
exemplu, studiile psihologice arat\ c\ o deosebit\ gravitate asupra dezvolt\rii
sale ulterioare, cap\t\ reaudierea minorului în situa]ia în care acesta este vic-
tima unei agresiuni sexuale;
- minorii au o capacitate de percepere [i de redare a faptelor mai redus\,
deoarece aten]ia lor se îndreapt\, de obicei, spre lucruri care, în general, sunt
lipsite de importan]\;
- înclina]ia spre fantezie, teama de cei sub îngrijirea c\rora se afl\ (p\rin]i, tutori
etc.) [i de r\zbunarea infractorului, sugestibilitatea lor etc., fac ca declara]iile
persoanelor minore s\ fie privite cu rezerv\. În acest context ar fi de dorit ca
audierea lor s\ se fac\ numai atunci când este absolut necesar, folosindu-se o
tactic\ adaptat\ psihicului lor, de natur\ a putea înl\tura deficien]ele care
afecteaz\ valoarea declara]iilor;
- sugestibilitatea [i emotivitatea explicabile în ambian]a s\lilor de judecat\ ar
face ca victima s\ nu poat\ relata cu am\nunte, cursiv, fluent ceea ce i s-a
întâmplat. Este posibil, deasemenea, ca minorul s\ fie pentru prima dat\ într-
un astfel de rol, putând fi impresionat de o serie de factori precum gravitatea

60 N.Volonciu, op.cit. I, p. 327

58
 ac]iunii, cadrul în care se desf\[oar\ judecata, ]inuta vestimentar\ a per-
soanelor oficiale, diversitatea acestora etc.;
- timpul relativ mare scurs între eveniment [i luarea declara]iei în cursul
cercet\rii judec\tore[ti, este de natur\ s\ afecteze fidelitatea relat\rii;
- reaudierea repetat\ ar putea determina victima minor\ s\ cread\ c\ declara]iile
sale sunt puse sub semnul întreb\rii, fapt ce ar putea avea ca efect schimbarea
declara]iilor pe care le d\ [i adaptarea acestora la situa]ii dezirabile;
- pe parcursul desf\[ur\rii procesului penal, ca urmare a presiunilor f\cute de
inculpat sau de persoane din anturajul acestuia, exist\ riscul ca minorul s\-[i
schimbe declara]iile.
În acest context, este deosebit de important\ g\sirea unor solu]ii eficace, legale, prin
care, în realizarea unui deziderat suprem, protejarea interesului superior al copilului, care se
realizeaz\ în principal, prin ocrotirea s\n\t\]ii mentale a acestuia, reaudierea succesiv\ a vic-
timelor minore în cadrul desf\[ur\rii anchetei penale [i cercet\rii judec\tore[ti s\ fie evitat\.
În acest sens, în practica Instan]ei pentru Minori Ia[i s-a contatat c\ se impune:
- ridicarea standardelor de calitate în luarea depozi]iei victimei în cursul urm\ririi
penale de c\tre poli]ist [i procuror prin realizarea form\rii acestora în domeniul
psihologiei dezvolt\rii, victimologiei, psihologiei personalit\]ilor dificile etc.;
- asistarea victimelor minore de c\tre psiholgi [i asisten]i sociali, în momentul
audierii acestora de c\tre organele de urm\rire penal\;
- utilizarea de c\tre persoanele care intervieveaz\ copilul a tehnicilor de audiere
adaptate cerin]elor fiec\rui caz în parte, ]inând seama de vârsta minorilor, de tipul
infrac]iunilor s\vâr[ite asupra lor, de etapele prin care trece memoria victimelor;
- utilizarea în condi]ii optime a tehnicii de înregistrare audio-video [i aceasta nu
neap\rat în scopul folosirii înregistr\rii ca mijloc de prob\, cât pentru a se
dovedi modalitatea în care a fost luat\ declara]ia victimei, cu respectarea stan-
dardelor de calitate [i garan]iilor procesuale ale acesteia(61)
- evitarea audierii repetate a victimelor minore prin realizarea unei audieri
am\nun]ite, asupra tuturor aspectelor de fapt. Administrarea nemijlocit\ a pro-
belor de c\tre judec\tor se impune în cadrul procesului penal, în condi]iile
verific\rii lucr\rilor f\cute de organul de urm\rire penal\. Ori, dac\, cel pu]in
în ce prive[te victima minor\, reaudierea acesteia în fa]a instan]ei, va avea loc
doar dac\ exist\ îndoielii cu privire la modul de prelevare a depozi]iei sau
dac\, au ap\rut elemente noi, necunoscute în cursul urm\ririi penale [i care
ar impune ascultarea acesteia, se va evita retraumatizarea minorului. Cel mult,

61 În dosarul nr.30261/2002 instrumentat ini]ial de Judec\toria Ia[i [i, ulterior str\mutat conform art.55 Cod procedur\ penal\,
victimele minore (în num\r de [apte) ale infrac]iunilor de „act sexual cu un minor” [i „corup]ie sexual\”,fapte ce constau în
aceea c\ în perioada anilor 1997-2001 au fost supusede c\tre inculpat la acte sexuale anormale precum [i la acte de
corup]ie sexual\ în timp ce se aflau în centre de plasament, au fost audiate în camera special amenajat\ pentru audierea
minorilor-p\r]i v\t\mate sau învinui]i din cadrul Poli]iei Ia[i, de c\tre ofi]erul repartizat pentru efectuarea unor astfel de
anchete. Declara]iile p\r]ilor v\t\mate au fost înregistrate pe suport magnetic audio-video [i au fost luate în prezen]a asis-
ten]ilor sociali, iar la finalizarea cercet\rilor casetele video au înso]it dosarul la instan]a de judecat\. Trebuie f\cut\ precizarea
c\ declara]iile imprimate pe suport magnetic corespund situa]iei de fapt cuprinse în actul de sesizare a instan]ei de judecat\.
Interesat sau dezinteresat, pe parcursul desf\[ur\rii cercet\rii judec\tore[ti cinci dintre minorii victim\ au revenit asupra
declara]iilor ini]iale creând chiar un scandal mediatic, în condi]iile în care inculpatul, cet\]ean francez, era arestat de câteva
luni, m\sura preventiv\ putând ap\rea în acest context ca nelegal\. La acestea s-au ad\ugat dificultatea dovedirii faptelor, în
lipsa unor probe materiale(urme de sperm\, fotografii, etc). În lipsa acelor casete video care atestau faptul c\ declara]iile
celor implica]i au fost luate cu respectarea dispozi]iilor legale ar fi existat probleme serioase, în dovedirea faptelor [i în con-
secin]\, în pronun]area unei sentin]e de condamnare. Inculpatul a fost g\sit vinovat [i condamnat pentru s\vâr[irea
infrac]iunii de „corup]ie sexual\” [i „perversiune sexual\” la o pedeaps\ privativ\ de libertate de patru ani.

59
 aceasta ar putea afirma în fa]a instan]ei c\, în con]inutul s\u, declara]ia dat\ în
cursul urm\ririi penale este real\, dorin]a sa fiind aceea de a o men]ine, cu
toate consecin]ele legale ce decurg din aceast\ pozi]ie.
- utilizarea evalu\rii psihologice, întocmite la cererea instan]ei sau a organului
de urm\rire penal\, în vederea evalu\rii traumei suferite de partea v\t\mat\,
a consecin]elor abuzului asupra acesteia, aspecte ce urmeaz\ a fi avute în
vedere, atât la evaluarea gradului de pericol social concret al faptei, dar [i la
evaluarea prejudiciului material sau moral suferit. Evaluarea psihologic\ poate
fi util\ în în]elegerea efectelor abuzului asupra dezvolt\rii copilului, a facto-
rilor care determin\ apari]ia comportamentelor abuzive, a mecanismelor care
stau la baza comportamentului [i atitudinilor copilului.
Interven]ia psihologului este cerut\ în ultima perioad\, din ce în ce mai frecvent,
atât în investigarea cazurilor de abuz sexual [i/sau fizic [i emo]ional de c\tre poli]ie dar
[i de procuror, cât [i în cursul cercet\rii judec\tore[ti (dac\ o astfel de evaluare nu s-a
f\cut în cursul urm\ririi penale).
În unele cazuri(62), spre exemplu, psihologul a fost chemat de organul de
urm\rire penal\ s\ asiste la audierea victimelor minore abuzate fizic dar [i sexual de
concubinul mamei, favorizat de complicitatea acesteia care manifesta un sentiment pato-
logic de gelozie fa]\ de fiica sa. Ulterior, psihologul care a asistat la audierea victimelor
minore în cursul urm\ririi penale a depus m\rturie în cauz\, spunându-[i p\rerea de
specialist în domeniu, din declara]ia acestuia rezultând c\ „cei doi copii nu au tendin]a
de a min]i, ei pot doar omite unele aspecte faptice, nu au tendin]a de exagerare [i nici
nu fac afirma]ii nereale”.
În alte cazuri, p\rerea psihologului a îmbr\cat forma unei evalu\ri psihologice
a victimei,solicitate cu ocazia strângerii dovezilor de c\tre organul de cercetare penal\
sau administrat\ ca prob\ în instan]a de judecat\.
Astfel, în cadrul Instan]ei pentru Minori Ia[i, s-a pronun]at sentin]a penal\
6965/11.12.2002 a Judec\toriei Ia[i, r\mas\ definitiv\ prin Decizia penal\ nr.255/2003 a
Tribunalului Ia[i men]inut\ prin Decizia penal\ 254/28.03.2003 a Cur]ii de Apel Ia[i,
prin care a fost condamnat cet\]eanul american K.W.T. pentru s\vâr[irea infrac]iunilor
prev\zute de art.198 alin 1 Cod penal, art.201 Cod penal [i art.202 Cod penal, toate cu
aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal [i a 33 lit.a Cod penal la pedeapsa unic\ rezultant\ de
7 ani închisoare cu executare în regim de deten]ie, faptele sale constând în aceea c\ în
perioada septembrie 2001 - mai 2002, în mod repetat, în baza aceleia[i rezolu]ii
infrac]ionale, a între]inut raporturi sexuale cu partea v\t\mat\ L.M., în vârst\ de 13 ani
precum [i în aceea c\, în aceea[i perioad\, a practicat acte de perversiune sexual\ [i a
exercitat atât în prezen]a cât [i asupra p\r]ilor v\t\mate L.M. [i B.M. în vârst\ de nou\
ani [i [ase luni acte de perversiune sexual\.
În cauz\ s-a dispus, în cursul cercet\rii judec\tore[ti, dat fiind specificul infrac]iunilor
[i vârsta fraged\ a p\r]ilor v\t\mate efectuarea unor evalu\ri psihologice ale minorelor.
Referatul de evaluare a fost întocmit de psihologi din cadrul Direc]iei de protec]ia
copilului Ia[i care a fost citat\ în cauz\.
Din con]inutul acestuia rezult\ c\ partea v\t\mat\ prezint\:
- o imagine de sine deteriorat\ (se consider\ uituc\, s\rac\, orfan\, lene[\ [i
obraznic\),
- sentimente de culpabilitate (afirm\ c\ din cauza sa are o familie nec\jit\),

62 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr.3407/1997, r\mas\ definitiv\ prin Decizia penal\ nr.162/1998 a Tribunalului Ia[i si
mentinuta prin Decizia penal\ 210/1998 a Cur]ii de Apel Ia[i.

60
 -emo]iile sunt resim]ite puternic, dar nu sunt u[or exprimate, dispozi]ia este u[or
depresiv\ (afirm\ c\ are un trecut am\rât, o copil\rie care a fost „cam trist\”),
- sufer\ intens, în urma decesului mamei. Pe acest fond al reac]iei de doliu, a
unei nevoi accentuate de afec]iune, orice form\ de aten]ie din partea unui
adult este bine-venit\.
Dac\ îns\, dup\ aprecierea tuturor elementelor mai sus-prezentate judec\torul
consider\ c\, în interesul solu]ion\rii cauzei, se impune audierea nemijlocit\ a victimei
minore, este de dorit ca aceasta s\ se fac\ ]inându-se seama de caracteristicile de vârst\,
personalitate, de factorii care pot influen]a declara]ia victimei etc.

&.3. Abordarea psihologic\ a victimei în cursul judec\]ii

Din punct de vedere juridic, victima este parte în procesul penal, pe baza
declara]iilor pe care aceasta le d\ declan[ându-se de cele mai multe ori urm\rirea penal\
sau, în anumite cazuri, cercetarea judec\toreasc\ (plângere prealabil\). Devenit\ parte în
proces, victima poate oferi informa]ii utile pentru mersul cercet\rii, în special, pentru sta-
bilirea identit\]ii infractorului [i a reconstituirii infrac]iunii. Psihologii consider\ c\, în anu-
mite situa]ii, victima este persoana care ofer\ cele mai pu]ine garan]ii de veridicitate în
relat\rile ei, chiar [i în cazul celei mai bune credin]e. Aceasta se explic\ prin faptul c\ în
momentul s\vâr[irii actului infrac]ional, victima este supus\ unor st\ri emotive deosebit
de puternice, ceea ce face ca perceperea actului [i întip\rirea lui în memorie s\ se fac\
în condi]iile unei reduse posibilit\]i de activitate cortical\ con[tient\ [i controlat\.
În acest context, este util ca la audierea victimei minore, judec\torul s\ ]in\
seama de caracteristicile de vârst\ [i personalitate ale minorului, [tiut fiind c\ dezvoltarea
psihicului fiin]ei umane este condi]ionat\ [i de vârsta sa. Se consider\(63) în acest sens,
c\ nu ar trebui s\ se vorbeasc\ de psihologia minorului, adic\ a persoanei care nu a
împlinit 18 ani, ci ar trebui s\ se aib\ în vedere raportarea la diverse perioade ale
minorit\]ii. A[adar, cu cât minorul va fi mai apropiat de vârsta majoratului, cu atât mai
mici vor fi deosebirile datorate acestor particularit\]i.
O deosebit\ importan]\ prezint\ modul, formularea [i ordinea de adresare a
întreb\rilor.
În acest sens, se impune o abordare diferit\, audierea minorului începând pe
un ton blând, familiar, asupra unor chestiuni generale care intereseaz\ pe minor,
f\cându-l s\-[i înving\ emo]ia, teama, s\ uite eventuala lec]ie înv\]at\.
Discu]ia cu minorul trebuie adaptat\ la posibilit\]ile intelectuale ale acestuia,
nefiind recomandat s\ se foloseasc\ termeni pe care nu-i în]elege, toate acestea având
rolul de a preveni instalarea blocajelor psihice [i acela de a le elimina, dac\ au ap\rut.
Trecerea la obiectul audierii se va face în mod treptat, l\sându-l pe minor s\ declare
tot ce [tie, în limbajul s\u, dirijând cu tact expunerea [i evitându-se întreb\rile directe.
Este de preferat lipsa oric\riei interven]ii în expunerea minorului, prin gesturi,
cuvinte, aprecieri, întrucât s-ar putea ca cel ce realizeaz\ audierea s\ sugestioneze r\spunsul.
Apelarea la serviciul unui psiholog sau asistent social poate fi f\cut\ în scopul
de a-l preg\ti pe minor în vederea audierii sale.
În timpul interviului minorul trebuie încurajat [i asigurat c\ este o persoan\
demn\ de încredere , c\ declara]ia sa în care spune adev\rul este foarte important\ pen-
tru mersul justi]iei, nu neap\rat pentru a pedepsi pe cineva (s-ar putea s\ se simt\ vino-
vat), ci pentru a se afla adev\rul. Victima minor\ trebuie asigurat\ c\ tot ceea ce-[i
aminte[te este important, pentru c\, spre exemplu, victima unui abuz sexual este rareori
capabil\ de o relatare complet\, fluent\, cronologic\, am\nun]it\ [i bine conturat\,

63 P. Buneci, I.T. Butoi, Martorul pe t\râmul justi]iei, Editura Pinguin Book, Bucure[ti 2004, p.119

61
 relatarea unor agresiuni suferite fiind mult influen]at\ negativ de [ocul traumatic, de
starea de surescitare [i inhibi]ie.
Toate aceste elemente de care judec\torul trebuie s\ ]in\ seama duc la realizarea
contactului psihologic între judec\tor [i minorul victim\, deosebit de important, prin
crearea unei atmosfere de dialog deschis, a unui climat de siguran]\ [i încredere, prin
înl\turarea tuturor elementelor ce ar putea influen]a defavorabil pe minor.
De exemplu, în situa]ia în care audierea victimei urmeaz\ s\ poarte asupra unor
fapte [i împrejur\ri de natur\ s\ pun\ minorul într-o situa]ie stânjenitoare, umilitoare,
stare accentuat\ de prezen]a publicului din sala de judecat\, instan]a poate declara
[edin]\ secret\, în temeiul disp. art. 290 cod procedur\ penal\.
Necesitatea audierii victimei minore în [edin]\ secret\ rezid\, în mod implicit, [i
din disp. art. 22 din Legea 272/2004, conform c\ruia „copilul are dreptul la protejarea
imaginii sale publice [i a vie]ii sale intime, private [i familiale, fiind interzis\ orice
ac]iune de natur\ s\ afecteze imaginea public\ a copilului sau dreptul acestuia la via]\
intim\, privat\ [i familial\”
Studiile psihologice(64) au dovedit îns\ c\, de[i foarte valoroase, declara]iile vic-
timei trebuie analizate [i verificate minu]ios, cu competen]\ [i responsabilitate deoarece,
independent de voin]a acestora, pot denatura faptele.
De aceea, este important ca la audierea [i la aprecierea declara]iei p\r]ii
v\t\mate, judec\torul s\ ]in\ seama de mai mul]i factori precum:
a) Modul în care a p\strat în memorie evenimentul traumatizant. Evenimentele
traumatizante sunt ascunse în memorie. Aducerea în prezent a acestora creaz\
durere, disconfort, motiv pentru care, de cele mai multe ori, victimele vor s\
uite evenimentul, s\ nu [i-l aminteasc\.
b) Modul în care a perceput evenimentul. De[i minorii sunt în general mai curio[i
[i au un spirit de observa]ie mai dezvoltat decât majorii, totu[i, aten]ia lor se
îndreapt\ de cele mai multe ori spre lucruri [i am\nunte lipsite de importan]\,
care îns\ le trezesc interesul, astfel c\ nu percep ceea ce este important într-o
împrejurare. Unele emo]ii frecvente la copii (frica, groaza etc.) denatureaz\
perceperea unor evenimente care impresioneaz\ (amenin]\ri, loviri etc.). La
toate acestea se mai adaug\ un coeficient de denaturare a realit\]ii determinat
de afectivitatea, sugestibilitatea, imagina]ia [i personalitatea victimei.
c) Modul în care poate s\-[i aminteasc\ evenimentul traumatizant. În acest sens,
se va ]ine seama de faptul c\ no]iunile minorului sunt vagi, neprecizate, iar
lipsa de experien]\, gândirea nematurizat\ [i neîn]elegerea just\ a lucrurilor [i
evenimentelor sunt factori care afecteaz\ perceperea, memoria [i redarea
evenimentelor(65). Dac\ la lipsa de experien]\ se adaug\ cultura redus\,
în]elegerea unor evenimente devine [i mai dificil\, influen]ând defavorabil,
atât perceprea cât [i fixarea în memorie a evenimentului.
d) Modul în care poate s\-l exprime. Cultura [i gradul de instruire, limbajul, lipsa
de experien]\, emo]ia, sugestibilitatea explicabil\ în sala de judecat\, teama de
inculpat [i de r\zbunarea acestuia sunt elemente ce pot influen]a redarea
evenimentului traumatizant.
e) Modul în care vrea sau este interesat\ s\ exprime evenimentul traumatizant.
Este de men]ionat, c\ de multe ori în acest context, victima cap\t\ aten]ia spe-
cial\ a familiei, a autorit\]ilor, a mass-mediei, ap\rând fenomenul psihologic
denumit „schimbare de rol” care duce la modificarea comportamentului ini]ial.

64 I. Bu[, M. Miclea, D. David, A. Opre, Psihologie judiciar\-curs postuniversitar 2004-2005, Universitatea Babe[- Bolyai,
Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie [i {tiin]e ale Educa]iei, p.51
65 P. Buneci, I.T. Butoi, op.cit., p.119

62
 De asemenea, la aprecierea declara]iei victimei se va ]ine seama de faptul c\
dezvoltarea psihicului fiin]ei umane este condi]ionat\ de vârsta sa biologic\, de particu-
larit\]ile de personalitate ale celui audiat [i de o serie de factori socio-culturali, de
frecven]a [i inciden]a evenimentelor traumatizante, de impactul traumei suferite etc.
Caracteristic fazei de judecat\ a procesului penal este faptul c\ între victim\ [i
magistra]i se stabile[te cu ocazia audierii nemijlocite de c\tre judec\tor, o leg\tur\ medi-
at\ prin intermediul avocatului, acesta din urm\ fiind cel care va asculta dolean]ele vic-
timei [i le va transmite instan]ei. Din punct de vedere psihologic, victimele pot manifes-
ta dou\ tipuri de atitudini:
- s\ colaboreze cu avocatul [i instan]a de judecat\, dându-le toate am\nuntele
privind s\vâr[irea faptei;
- s\ manifeste reticen]\ în leg\tur\ cu posibilitatea [i disponibilitatea instan]ei de
a-i rezolva dolean]ele sau cu atitudinea ap\r\torului s\u, pe care de multe ori,
direct sau indirect, îl acuz\ de pactizare cu avocatul inculpatului.
De asemenea, necesitatea repar\rii prejudiciilor cauzate prin infrac]iune deter-
min\ [i o perspectiv\ psihologic\ asupra categoriilor de prejudicii de natur\ moral\
rezultând din trauma psihologic\ suferit\. Astfel, s-au identificat(66):
- prejudicii constând din dureri fizice sau psihice,
- prejudiciul estetic, când prin infrac]iune s-a cauzat slu]irea victimei,
- prejudiciul de agrement - ca o compensa]ie la interdic]iile de via]\ impuse unei
persoane prin alterarea integrit\]ii sale func]ional - fiziologice.
- prejudiciul juvenil - constând în prejudiciul moral specific suferit de c\tre o
fiin]\ uman\ tân\r\ care-[i vede reduse speran]ele de via]\ sau r\pite anumite
agremente ale existen]ei.
Problematica psihologiei p\r]ii civile în procesul penal prezint\ elemente de
noutate, fiind, deocamdat\, abordat\ doar tangen]ial în cadrul victimologiei, fapt ce a
fost sesizat de c\tre profesorul Tiberiu Bogdan care sublinia c\ „Evolu]ia societ\]ilor
moderne exclude categoric dreptul individului de a-[i face singur dreptate, f\r\ îns\ ca
societ\]ile s\ fi luat asupra lor [i desp\gubirea, ca reabilitare a victimelor”. În acest fel,
atât practica legal\ cât [i teoria criminologic\ se axeaz\ pe studierea [i analiza criminalu-
lui, de unde rezult\ un fapt paradoxal, greu de în]eles:
„La finele procesului penal, infractorul este pedepsit, statul la rândul lui este tot
„pedepsit” (trebuie ca un timp s\ se îngrijeasc\ de de]inut), în schimb, singurul element
neglijat r\mâne victima, ale c\rei posibilit\]i de desp\gubire depind de starea material\ a
infractorului [i de iscusin]a sau stâng\cia avocatului ce reprezint\ p\r]ile într-un proces”(67).
Aceast\ chestiune tinde s\ dobândeasc\ o rezolvare prin adoptarea Legii
211/2004, privind unele m\suri pentru asigurarea protec]iei victimelor infrac]iunilor.

&.4. Tehnici de audiere a copiilor în cazul în care exist\ suspiciunea de abuz sexual.
Argument
Criminalitatea sexual\ reprezint\ un segment preocupant al fenomenului crimi-
nal general, datorit\ implica]iilor grave pe care le presupune, atât la nivelul individului,
cât [i la nivelul colectivit\]ii.
Politica penal\ relativ\ la criminalitatea sexual\ con]ine lacune [i erori, nefi-
ind, din p\cate, în m\sur\ s\ asigure o st\pânire eficient\ a acestui gen de criminali-
tate. Accentul a fost pus în principal pe infractor, pe efectul pe care l-ar avea sistemul

66 T. Butoi,Victimologie-curs universitar, Editura Pinguin Book, Bucure[ti, 2004, p.121

67 Idem 1

63
 sanc]ionator asupra acestuia, insistându-se pe în\sprirea pedepselor. Stoparea crimi-
nalit\]ii sexuale, ca [i a criminalit\]ii în general, pe calea sporirii pedepselor nu este
îns\ realizat\.(68)
În cazul infrac]iunilor privitoare la via]a sexual\, problemele victimelor sunt, cu
siguran]\, mai grave [i mai delicate decât în cazul celorlalte fapte penale.
Victimele agresiunilor sexuale sunt în mod special afectate, suferind, de regul\
un traumatism multiplu: fizic, psihic [i emo]ional.
Pe lâng\ aceste traume, provocate în mod nemijlocit prin faptele la care au fost
supuse, victimele agresiunilor sexuale sunt nevoite s\ „înfrunte” [i cortegiul de interoga-
torii, expertize, confrunt\ri etc., necesare desf\[ur\rii procesului penal.
Din p\cate, nu întotdeauna persoanele chemate s\ realizeze aceste activit\]i, au
preg\tirea psihologic\ [i tactul necesar, astfel încât, în contactul cu mecanismul justi]iei
penale, victima poate suferi o nou\ traum\.
Instan]a pentru Minori din Ia[i instrumenteaz\ cauzele având ca obiect
infrac]iuni s\vâr[ite de inculpa]i minori, precum [i cauzele în care minorii sunt cei asupra
c\rora s-au s\vâr[it infrac]iuni.
Practica instan]ei ie[ene, în cadrul completului specializat în judecarea cauzelor
cu minori, a relevat o cazuistic\ variat\, cu multiple probleme privind încadrarea juridic\
a faptelor, a modului de instrumentare a cauzelor [i a solu]iilor ce urmeaz\ a fi date.
Cazuistica relev\ c\ infrac]iunile în care minorii apar cel mai frecvent ca victime
sunt cele privitoare la via]a sexual\, la integritatea fizic\ [i moral\ a minorilor, precum
[i cele privitoare la libertatea persoanei.
Din acest punct de vedere, am apreciat ca fiind oportun\ prezentarea unor par-
ticularit\]i de ordin tehnic în investigarea cazurilor de abuz sexual, fizic [i emo]ional, ai
c\ror protagoni[ti sunt minorii.
Informa]iile privind implicarea copilului în rela]ii sexuale cu un adult pot fi
ob]inute ca urmare a unei singure audieri sau a mai multor. În camera în care este inves-
tigat este important s\ existe o atmosfer\ securizant\, relaxant\, eventual juc\rii sau alte
obiecte care s\-i asigure copilului victim\ un confort emo]ional. Folosirea aparaturii de
înregistrare video pentru a înregistra declara]ia copilului va diminua retraumatizarea
acestuia. Sunt înc\ dificult\]i cu privire la audierea înregistrat\ video de c\tre speciali[ti
la momentul oportun; atunci când amintirea evenimentului este înc\ proasp\t\ dar nu
mai este asupritoare pentru copil. Caseta video poate fi folosit\ [i în cadrul procesului
penal, a[a cum am ar\tat anterior(69).
Copilul va da informa]ii despre experien]ele intime numai dac\ între el [i profe-
sionistul care conduce interviul se stabile[te o rela]ie de încredere. De cele mai multe ori,
datorit\ amenin]\rilor exercitate de agresor c\tre copil, abuzul sexual suferit devine un
sindrom al secretului. Acesta este motivul pentru care este de preferat ca interviul s\ fie
realizat în prezen]a unui psiholog, asistent social, sau o persoan\ apropiat\ a copilului.
Este important ca, la un anumit moment dat, pe parcursul audierii (de preferat
în prima parte, dar uneori pe parcursul sau la sfâr[itul audierii), profesionistul s\ explice
copilului de ce este necesar audierea [i modul în care va fi folosit\ informa]ia ob]inut\.
Aceste informa]ii i se vor da copilului potrivit cu nivelul s\u de în]elegere.
Copilul trebuie s\ beneficieze de explica]ii clare, adaptate vârstei sale. Este
nevoie s\ se evite aluziile, s\ i se permit\ copilului s\ se exprime liber, f\r\ a adopta o
atitudine de îndoial\ sau una prea încurajatoare.

68 V. Cioclei, op.cit., p.27

69 A se vedea nota de subsol nr. 35.

64
 &.5. Tipuri de întreb\ri folosite în audierea copiilor abuza]i sexual(70)
1. Întreb\ri generale;
2. Întreb\ri centrate;
3. Întreb\ri cu alegere multipl\;
4. Întreb\ri da-nu (închise);
5. Întreb\ri direc]ionate (leading).
1. Întreb\rile generale se folosesc ca întreb\ri introductive, având rolul de a ori-
enta discu]ia asupra problemelor copilului. De exemplu, putem începe prin a întreba:
„Po]i s\-mi spui de ce st\m de vorb\ ast\zi?” sau
„]i-a spus cineva de ce ai venit la mine s\ discut\m?”.
Rezisten]\ mai mare opun în general, cei afla]i la vârsta pubert\]ii, ei având
tendin]a s\ spun\ c\ nu cunosc motivul audierii, chiar dac\, în prealabil, au fost preg\ti]i
de adultul care îi înso]e[te.
Copiii mai mici s-ar putea s\ recunoasc\ motivul [i s\ r\spund\ cu întreb\ri vagi
(„s\ spun de lucruri rele?” sau „ s\ spun ce a f\cut tata cu mine?”).
Mai mult ca sigur, ei vor avea nevoie de întreb\ri direc]ionate pentru ca r\spun-
surile care privesc experien]ele lor de abuz s\ fie mai clare.
2. Întreb\rile centrate sunt considerate cele mai potrivite în cazurile în care se
presupune existen]a unui abuz comis asupra copilului. Ele au rolul de a atrage aten]ia
asupra informa]iilor relevante prin:
- Întreb\ri orientate asupra oamenilor (în special, asupra presupusului abuzator).
De exemplu:
„Unde locuie[te prietenul mamei tale?”
„Ce fel de lucruri face el în familie?”
„Sunt lucruri pe care le face în special cu tine?”
„Face el vreodat\ ceva ce nu î]i place?”
- Întreb\ri orientate asupra circumstan]elor abuzului.
Circumstan]ele abuzului pot reie[i din întreb\ri ca:
„Exist\ secrete în familia voastr\?”
„Se joac\ el în vreun fel special cu tine?”
„Ce face mama în timp ce v\ juca]i?”
„Ce se întîmpl\ când e[ti numai cu tata acas\?”
„Ce se întîmpl\ când intr\ tata în baie, când tu te speli?”
- Întreb\ri orientate asupra p\r]ilor corpului.
În privin]a p\r]ilor corpului, practicianul poate întreba copilul cum define[te el
diferite p\r]i ale propriului corp, iar apoi se pot formula întreb\rile centrate:
„Ai v\zut tu cum arat\...(denumirea dat\ de copil organului genital)?”
„Ce ai v\zut?”, „ce f\cea cu el?”
„S-a întâmplat vreodat\ ceva cu p\s\rica ta (sau alt\ denumire dat\
de copil propriilor organe genitale)?”
„Te-a durut vreodat\?”
„Te-a atins vreodat\ acolo cineva?”, „altcineva te-a mai atins?”
Dac\ minorul denume[te pe cineva, atunci se încearc\ localizarea întâmpl\rii
(când? unde?...).
3. Întreb\rile cu alegere multipl\ sunt menite s\ ob]in\ informa]ii atunci când
ele nu sunt ob]inute prin întreb\rile centrate. Ele trebuie astfel construite, încât s\

70 Roth M., Protec]ia Copilului. Dileme, concep]ii [i metode, Editura Presa Universitar\ Clujean\, Cluj Napoca, 1999

65
 includ\ r\spunsul corect. Dac\ afirma]ia copilului era c\ un alt copil a v\zut ce se întâm-
pl\, dar nu spune cine, atunci puteam s\-l întreb\m „Face parte din prietenii t\i sau e
altcineva?”.
Se recomand\ folosirea acestui tip de întreb\ri pentru a afla circumstan]ele
abuzului [i nu despre abuzul însu[i:
De ex. ]ii minte dac\ erai în pijama sau în hainele obi[nuite?”
Se vor ocoli întreb\rile cu alegere multipl\ prin care se cere copilului s\ aleag\
dintr-un num\r limitat de r\spunsuri posibile, care pot s\ nu acopere realitatea:
„Cel care ]i-a f\cut r\u a fost tata,bunicul sau fratele mai mare?”
Astfel de întreb\ri pot duce atât copilul cât [i investigatorul în eroare.
4. Întreb\rile da-n
nu se folosesc în acest tip de interviu destul de rar, numai atun-
ci când întreb\rile cu un caracter mai deschis nu conduc la r\spunsuri l\muritoare, dar
practicianul continu\ s\ cread\ c\ minorul a fost abuzat.
Îndoielile legate de întreb\rile da-nu se datoreaz\ tendin]ei caracteristice aces-
tor tipuri de întreb\ri de a incita la r\spunsuri social dezirabile. Spre deosebire de
întreb\rile da-nu, cele centrate identific\ atât abuzatorul, cât [i comportamentul incrim-
inat (sexual) al acestuia.
De ex. „Tat\l t\u vitreg te-a f\cut s\ sîngerezi la...?”
5. Întreb\rile direc]ionate sunt cele ale c\ror r\spunsuri sunt cuprinse în între-
bare. Ele nu sunt recomandate pentru investigarea abuzului la copii, dar se pun adesea
pe parcursul urm\ririi penale, pentru a determina martorii s\ dea r\spunsuri precise în
instan]\.
De ex. Tat\l t\u te-a obligat s\ îi iei penisul în gur\, nu-i a[a?”

II.5. VICTIMA ULTERIOR JUDEC|}II

În democra]iile tradi]ionale protec]ia victimei este asigurat\ printr-o strîns\ cooperare
între poli]ie, procuratur\, instan]e de judecat\, diverse institu]ii din sfera institu]iilor sociale,
s\n\tate, educa]ie [i organiza]ii neguvernamentale. Mecanismele de coordonare instituite per-
mit identificarea cu claritate a atribu]iilor specifice fiec\rui compartiment din aceast\ structur\
[i promovarea celor mai eficiente m\suri de solu]ionare a unor astfel de cazuri.
O atare structur\ permite protec]ia victimei [i ulterior judec\]ii, dup\
pronun]area unei hot\râri judec\tore[ti, care se consider\ a fi momentul final al proce-
sului penal.
Aceasta se impune deoarece finalizarea procesului penal nu însemn\ întotdeau-
na c\ victima se poate considera pe deplin mul]umit\ [i nici c\ leg\tura sa direct\ cu
sistemul juridic a fost încheiat\.
În acest context, ne referim în principal, la necesitatea execut\rii hot\rârii
judec\tore[ti, mai ales în ce prive[te latura civil\, pentru ob]inerea desp\gubirilor b\ne[ti.
Dar contactul între sistemul judiciar [i victim\ poate avea loc [i ulterior, prin inter-
mediul for]elor poli]iene[ti, în realizarea a trei obiective deosebit de importante [i anume:
- prinderea infractorilor,
- protejarea victimei poten]iale,
- asigurarea unui climat de siguran]\ victimei propriu-zise.
În realizarea acestor deziderate, interven]ia poli]iei ar putea consta în(71):
a) prezen]a în teren a elementului poli]ienesc pentru asigurarea locului [i a
mediului cu „risc victimal” crescut,

71 T.Butoi, op.cit., p.124

66
 b) identificarea [i aplanarea situa]iilor conflictuale evitându-se, astfel,
s\vâr[irea unor infrac]iuni. Aceste m\suri se pot realiza prin:
- audierea plângerilor, reclama]iilor [i sesiz\rilor depuse la organelor de
poli]ie, care fac referire la comportamentul agresiv [i la tendin]ele de
r\zbunare;
- identificarea persoanelor liberate din penitenciare care au suferit con-
damn\ri în urma unor plângeri [i determinarea acestora de a nu se preta
la ac]iuni de r\zbunare;
- organizarea culegerii informa]iilor în mediile în care, de regul\, faptele
antisociale cauzatoare de prejudicii nu se reclam\ organelor de poli]ie,
urm\rindu-se „o justi]ie pe cont propriu”;
- o deschidere mai larg\ a poli]iei c\tre popula]ie, prin aceasta culegân-
du-se informa]ii privind st\rile conflictuale direct de la cet\]eni, cu
ocazia efectu\rii activit\]ilor curente.
c) educarea moral-juridic\ a cet\]enilor prin popularizarea obliga]iilor [i
drepturilor legale;
d) activit\]i de prevenire a infrac]iunilor prin mediatizarea unor mijloace de
evitare a agresiunilor;
e) identificarea [i supravegherea bolnavilor psihic periculo[i;
f) identificarea [i protejarea victimelor conjunctural poten]iale,
g) prevenirea [i combaterea violen]ei intrafamiliale.
Consolidarea parteneriatului cu societatea civil\, cre[terea eficien]ei activit\]ilor
de prevenire [i combaterea faptelor antisociale, precum [i o prezen]\ permanent\ [i
activ\ a poli]i[tilor în mijlocul cet\]enilor pentru rezolvarea cu operativitate a prob-
lemelor cu care ace[tia se confrunt\, reprezint\ noua concep]ie de ordine public\ pro-
movat\ de Poli]ia Român\, prin constituirea, ca serviciu public în folosul societ\]ii a
poli]iei de proximitate.
Un alt mijloc prin care societatea poate u[ura situa]ia postinfrac]ional\ a victimei
o reprezint\ preluarea acesteia de c\tre organiza]ii neguvernamentale ce acord\ servicii
de asisten]\ victimelor.

II.6. CALIT|}I {I ABILIT|}I PSIHO-SSOCIALE ALE PERSOANELOR

IMPLICATE ÎN CERCETAREA {I JUDECAREA CAUZELOR CU MINORI

Pentru stabilirea adev\rului în cauzele penale conteaz\ nu numai preg\tirea

profesional\ pe care o are poli]istul sau magistratul, predominant de natur\ juridic\, ci
[i anumite caracteristici psihologice ale personalit\]ii sale care, conjugate cu cele ale
altor personaje implicate în scenariul judiciar, faciliteaz\ derularea ac]iunii judiciare.
Activitatea profesional\ a persoanelor implicate în cercetarea [i judecarea
cauzelor în care sunt implica]i minori, fie ei victime sau infractori este deosebit de com-
plex\, iar exigen]ele legale, morale [i de competen]\ cer profesioni[tilor implica]i
cunoa[terea profund\ [i nuan]at\ a dispozi]iilor legale, a drepturilor fundamentale ale
omului, armonizarea într-o sintez\ echilibrat\ a cerin]elor generale ce fundamenteaz\
statutul lor deontologic, precum [i valorificarea maxim\ a poten]ialului psihologic.
În opinia juri[tilor un bun magistrat ar trebui s\ aib\ în]elepciunea lui
Solomon, logica lui Aristotel, r\bdarea lui Hristos, riguozitatea [tiin]ific\ a lui Pasteur [i
inventivitatea lui Edison.(72)
72 N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T.Butoi - Psihologia Judiciar\, Editura {ansa, Bucure[ti, 1992, p.161.

67
 În cadrul activit\]ii profesionale a poli]istului, procurorului [i judec\torului se
stabilesc rela]ii interpersonale care pun în eviden]\ tr\irea emo]ional\ creat\ de contac-
tul cu reprezentantul oficial al autorit\]ii.
Atitudinea oficial\, politicoas\ dar rezervat\, profesional\ prin ]inut\ [i vocabular
a profesionistului care solicit\ l\muriri, chestioneaz\, pune în vedere, precizeaz\ etc,
creaz\ un fond difuz, emo]ional pentru persoanele care intr\ în contact cu acesta. Pe acest
fond [i din lipsa obi[nuin]ei de a avea de a face cu autorit\]ile, a tradi]iei referitoare la car-
acterul represiv a organelor de cercetare penal\, persoanele audiate manifest\ team\, iar
cercet\rile se desf\[oar\ într-o anumit\ tensiune emo]ional\ sau nervoas\, cel audiat,
apreciind de multe ori, hiperbolizat gesturile, expresiile [i faptele celui care-l interpeleaz\.
În acest context, cuno[tin]ele de psihologie devin obligatorii pentru persoana
îns\rcinat\ cu derularea anchetei judiciare, [tiut fiind c\, mai ales în cazul persoanelor
imature [i/sau labile emo]ional, cum sunt de regul\ minorii, f\r\ experien]\ în raport cu
situa]iile de acest gen, este necesar\ crearea unui climat de siguran]\ [i încredere reci-
proc\, a unui dialog deschis, degajat în care ace[tia s\-[i în]eleag\ statutul în fa]a
autorit\]ilor [i obliga]iile care le revin.
Gesturile care exprim\ nervozitate, ticurile sau ridicarea tonului pe lâng\ faptul
c\ semnific\ lips\ de profesionalism, pot provoca o adev\rat\ furtun\ în gândirea [i
st\rile suflete[ti ale minorului.
Preciz\rile cu caracter acuzatorial pot complica [i mai mult tabloul psiho-com-
portamental al emotivului minor, el putând ajunge, în ultima instan]\, chiar la
recunoa[terea unor fapte pe care nu le-a s\vîr[it sau la negarea unor fapte care s-au
comis asupra sa.
Privirea anchetatorului nu trebuie s\ fie o surs\ de informa]ii ci un mijloc de
condi]ionare a interlocutorului.
Studiile psihologice(73) efectuate au ar\tat c\ exigen]ele psiho-sociale ale unui
bun profesionist în lucrul cu minorii se pot grupa în trei categorii:

A. Nivelul general de preg\tire.

Persoana care instrumenteaz\ cauzele cu minori trebuie s\ fac\ dovada unui ridicat
nivel de preg\tire general\ [i competen]\. Astfel, pe lâng\ cunoa[terea profund\ [i nuan]at\
a dispozi]iilor legale în materie, a drepturilor fundamentale ale omului, la care trebuie s\ se
raporteze în permanen]\, pentru a aplica corect legea, a asigura protec]ia cet\]enilor, a pro-
teja demnitatea uman\, a garanta drepturile fundamentale ale persoanei (în special, interz-
icerea torturii, tratamentelor crude, inumane sau degradante), este de asemenea necesar\
preg\tirea continu\ în domeniul [tiin]elor conexe (psihologia dezvolt\rii, victimologie, soci-
ologie etc.), experien]a pozitiv\ [i nu în ultimul rând, abilitatea de a utiliza în condi]iile în
care legea permite, tehnologia judiciar\ integrat\ [tiin]ei criminalistice, de a solicita
contribu]ia expertizelor de specialitate pe care le reclam\ cauzele judiciare etc..
Pe de alt\ parte, profesioni[tii implica]i trebuie s\ aib\ o concep]ie clar\ despre
lume [i via]\, despre societate [i legile ce o guverneaz\. Ei trebuie s\ [tie precis care
sunt, în ce constau [i ale cui sunt valorile [i interesele pe care le ap\r\.

B. Exigen]ele psiho-intelectuale.
Între calit\]ile ce structureaz\ pofilul intelectual al persoanei implicate în
instrumentarea cauzelor cu minori, studiile psihologice(74) se opresc asupra gândirii,
memoriei [i integrit\]ii senzoriale.

73 I.Bu[, M.Miclea, D. David, A. Opre, op. cit. p.66; T.Prun\, Prelegeri de psihologie judiciar\, Ia[i, Editura Funda]ia
Chemarea, 1992, p.100
74 Idem 46

68
 1.Gândirea profesionistului trebuie s\ se caracterizeze prin claritate, profunzime,
rigoare, mobilitate [i coeren]\ [i s\ se bazeze pe un dezvoltat spirit critic.
Aceste caracteristici se impun, având în vedere c\ practica a relevat c\, de
regul\, faptele relatate în ancheta judiciar\ par de multe ori reale, dar nu de pu]ine ori
s-a constatat c\ unele afirma]ii, mai ales la nivelul am\nuntelor sunt contradictorii sau
neplauzibile, iar sesizarea inadverten]elor solicit\ din partea anchetatorului perspicaci-
tate. El trebuie s\ dea dovad\ de o mare putere de discern\mânt, s\ deosebeasc\ u[or
realul de ireal, semnificativul de nesemnificativ, s\ p\trund\ [i s\ aprecieze faptele la
justa lor valoare, pentru c\ numai în acest fel va putea fundamenta o solu]ie judiciar\.
2. Memoria profesionistului în lucrul cu copilul victim\ sau infractor, este nece-
sar\ la un nivel de func]ionalitate optim atât din punct de vedere al memoriei de scurt\
durat\ cât [i din punct de vedere al memoriei de lung\ durat\.
În activitatea de stabilire pe baz\ de probe a st\rii de fapt, poli]istul sau magis-
tratul opereaz\ reversibil [i recursiv, iar în procesul de coroborare [i verificare a pro-
belor, acesta stocheaz\ informa]iile [i men]ine continuitatea fluxului informa]ional.
Memoria nu cuprinde numai informa]ie pur cantitativ\ despre relat\rile celui
intervievat, ci [i evalu\rile, interpret\rile acestei informa]ii prin prisma criteriilor socio-
culturale, etice, estetice, filosofice etc. proprii.
3. Integritatea senzorial\ are în vedere condi]ia fiziologic\ normal\ a analizato-
rilor profesionistului (vizual, auditiv, kinestezic, gustativ, olfactiv), cunoscut fiind c\ „val-
orile func]iei sensibilit\]ii” sunt supuse unor oscila]ii ca urmare a fenomenelor de depre-
sie, oboseal\, sau a celor de sensibilizare.
Integritatea senzorial\ constituie fundamentul psiho-fiziologic al corectitudinii [i
exactit\]ii redact\rii documentelor de anchet\, ce constituie suportul material al
mijloacelor de prob\, elemente care reclam\ o stare a s\n\t\]ii corespunz\toare [i o
mare capacitate de efort volunar.
Definind în ultim\ instan]\ personalitatea anchetatorului, integritatea senzorial\
permite un comportament profesional echilibrat pe fondul psiho-fiziologic genaral poz-
itiv respectiv:
- imagina]ie, pentru în]elegerea unor situa]ii, fapte sunt împrejur\ri care îi sunt
doar sugerate pe parcursul relat\rii,
- o mare stabilitate [i o bun\ concentrare.

C. Exigen]ele moral-afective
Echilibrul emo]ional vizeaz\ componenta afectiv\ a personalit\]ii anchetatorului [i
st\ la baza unor calit\]i necesare în reu[ita activit\]ii anchetatorului, reprezentate prin:
- tact,
- r\bdare,
- toleran]\,
- disponibilitatea de a asculta,
- disponibilitate empatic\,
- st\pânire de sine etc., toate acestea conferind un fond psihologic general pozitiv.
Incompatibile cu rolul de anchetator sunt deficien]e pe planul moral al perso-
nalit\]ii precum:
- suspicionarea anumitor categorii ca fiind infractori (a se vedea etnia rom\, per-
soanele cu antecedente penale etc.);
- arogan]a, vanitatea, impertinen]a, dezgustul, plictiseala.
Dac\ anchetatorul va apare ca o persoan\ impresionabil\, nervoas\, iritat\, sau
ca o persoan\ care trece cu u[urin]\ de la o stare psihic\ la alta, ori preocupat de pro-
priile probleme, [ansele de a-[i atinge scopul sunt foarte reduse.
69
 CAPITOLUL III. PROTEC}IA MINORULUI VICTIM| ÎN LEGI SPECIALE
III.1. VICTIMA DIN PERSPECTIVA LEGII 211/2004, PRIVIND UNELE
M|SURI PENTRU ASIGURAREA PROTEC}IEI VICTIMELOR INFRAC}IUNILOR

Prin elaborarea Legii 211/2004(75), România se aliniaz\ la standardele impuse de

]\rile civilizate în ceea ce prive[te protec]ia victimelor infrac]iunilor. Dat\ fiind noutatea
reglement\rii [i necesitatea cunoa[terii dispozi]iilor legale, în întregul lor, vom face o
analiz\ succint\ a legii.
Scopul prezentei legi este definit în articolul 1 [i const\ în asigurarea protec]iei
victimelor infrac]iunilor. Aceast\ protec]ie se realizeaz\ prin unele m\suri pe care
legiuitorul le grupeaz\ în 4 categorii:
1. Informarea victimelor infrac]iunilor cu privire la drepturile acestora;
2. Consiliere psihologic\;
3. Asisten]a juridic\;
4. Compensa]ia financiar\ de c\tre stat a victimelor unor infrac]iuni.
Legea nu define[te expres no]iunea de victim\, îns\ termenul este folosit în per-
manen]\ în sintagma „victima infrac]iunilor”, ceea ce conduce la ideea c\ prin victim\ se
în]elege persoana care a suferit un prejudiciu în urma s\vâr[irii asupra sa a unei infrac]iuni.
Legea men]ioneaz\ expres infrac]iunile care s-au s\vâr[it asupra persoanei pen-
tru ca aceasta s\ intre sub protec]ia reglement\rii legale.

&.1. Informarea victimelor infrac]iunilor

Aceast\ obliga]ie revine institu]iei sau mai exact persoanei îndrituite s\ ia primul
contact cu victima infrac]iunii, astfel:
- judec\torului, în cazul în care victima se adreseaz\ direct instan]ei cu plângere
prealabil\;
- procurorului, ofi]erilor, agen]ilor de poli]ie dac\ competen]a de a efecuta cer-
cetarea penal\ revine acestora. Informarea const\ în încuno[tiin]area victimelor
infrac]iunilor cu privire la:
a) serviciile [i organiza]iile care asigur\ consiliere psihologic\ sau orice alte
forme de asisten]\ a victimei, în func]ie de necesit\]ile acesteia;
b) organul de urm\rire penal\ la care pot face plângere;
c) dreptul la asisten]\ juridic\ [i institu]ia unde se pot adresa pentru exercitarea
acestui drept;
d) condi]iile [i procedura pentru acordarea asisten]ei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei v\t\mate, ale p\r]ii v\t\mate [i ale p\r]ii civile;
f) condi]iile [i procedura pentru a beneficia de dispozi]iile art.86 indice 1, 86
indice 2, 86 indice 4, 86 indice 5 din Codul de procedur\ penal\, precum [i de
dispozi]iile Legii 682/2002 privind protec]ia martorilor(76);
g) condi]iile [i procedura pentru acordarea compensa]iilor financiare de c\tre stat.
Informa]iile de care s-a f\cut vorbire vor fi aduse la cuno[tin]a victimei de c\tre
persoanele sus ar\tate, în scris sau verbal, într-o limb\ pe care aceasta o în]elege, acor-

75 Publicat\ în M.Of. nr.505/04.06.2004

76 Legea face trimitere în mod expres, la protec]ia datelor de identificare a martorului, la modalit\]ile speciale de ascultare
a martorului, la audierea martorului sub 16 ani în anumite cauze, precum [i la protejarea deplas\rilor martorului. Cu privire
la aceast\ dispozi]ie, credem c\ inten]ia legiuitorului a fost aceea ca m\surile speciale de protec]ie a martorilor, acordate
prin Codul penal [i prin Legea 682/2002 s\ se aplice cu respectarea cerin]elor impuse de dispozi]iile legale [i victimelor
infrac]iunilor, la care se refer\ Legea 211/2004.

70
date prin Codul penal [i prin Legea 682/2002 s\ se aplice cu respectarea cerin]elor
impuse de dispozi]iile legale [i victimelor infrac]iunilor, la care se refer\ Legea 211/2004.
Pentru a se putea dovedi respectarea dispozi]iilor privind informarea victimelor,
faptul c\ s-au îndeplinit obliga]iile legale se consemneaz\ într-un proces verbal care se
înregistreaz\ la institu]ia din care face parte judec\torul, procurorul, ofi]erul sau agentul
de poli]ie la care se prezint\ victima.
Tot în scopul realiz\rii inform\rii victimelor asupra drepturilor prev\zute la art.4
alin.1, se asigur\ de c\tre Ministerul Justi]iei, Ministerul Administra]iei [i Internelor cu
sprijinul Ministerului Comunica]iilor [i Tehnologiei Informa]iei func]ionarea unei linii
telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infrac]iunilor. Aceast\
linie telefonic\ este gratuit\, existând un num\r de telefon unic la nivel na]ional.
Urm\rindu-se, în mod deosebit, ca informarea victimelor infrac]iunilor s\ fie
realizat\, legea instituie pentru autorit\]ile administra]iei publice locale [i organiza]iile
neguvernamentale posibilitatea înfiin]\rii la nivel local a unor linii telefonice pentru
informarea victimelor infrac]iunilor.
Informa]iile prev\zute la art.4 alin.1 se vor publica [i pe paginile de internet ale
Ministerului Justi]iei [i ale Ministerului Administra]iei [i Internelor, iar instan]ele
judec\tore[ti, parchetele de pe lâng\ instan]ele judec\tore[ti [i unit\]ile de poli]ie pot
publica [i ele pe pagina de internet aceste informa]ii.

&.2. Consilierea psihologic\ a victimelor unor infrac]iuni [i alte forme de asis-

ten]\ a victimelor infrac]iunilor
Conform art.7 din prezenta lege, consilierea psihologic\ a victimelor se asigur\
în mod gratuit de c\tre serviciile de protec]ia victimelor [i reintegrare social\ a infracto-
rilor, care func]ionaz\ pe lâng\ tribunale. În acest scop, în art.35 se prevede c\ denu-
mirea servicii de reintegrare social\ a infractorilor [i de supravegherea execut\rii
sanc]iunilor neprivative de libertate sau denumirea servicii de reintegrare social\ [i
supraveghere se înlocuie[te cu denumirea servicii de protec]ia victimelor [i reintegrare
social\ a infractorilor pe care le vom numi în continuare prescurtat SPVRSI.
Condi]iile pentru acordarea consilierii psihologice sunt urm\toarele:
a) depunerea unei cereri la SPVRSI prin care se solicit\ acordarea con-
silierii psihologice gratuit;
b) persoana s\ fie victima uneia din infrac]iunile enumerate limitativ la
art.8 alin.1.(77);
c) infrac]iunea s\ fi fost s\vâr[it\ pe teritoriul României cu excep]ia situa]iei
în care infrac]iunea a fost s\vâr[it\ în str\in\tate asupra unei persoane cu
cet\]enie român\ sau care locuie[te legal pe teritoriul ]\rii noastre;
d) s\ fi fost sesizat organul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ cu
privire la s\vâr[irea infrac]iunii.
Cererea va cuprinde, conform disp.art.10 alin.3:
a) numele, prenumele, cet\]enia, data [i locul na[terii, domiciliul sau
re[edin]a victimei;
b) data, locul [i circumstan]ele s\vâr[irii infrac]iunii;

77 Conform art.8 alin.1 „consilierea psihologic\ (…) se acord\ gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infrac]iunile
de omor, omor calificat [i omor deosebit de grav, prev\zute la art.174-176 din Codul penal, pentru victimele infrac]iunilor
de lovire sau alte violen]e [i v\t\mare corporal\, s\vâr[ite asupra membrilor familiei, prev\zute la art.180 alin1 indice 1 [i
aliniatul 2 indice 1 [i art.181 alin.1 indice 1 din Codul penal, ale infrac]iunii de v\t\mare corporal\ grav\, prev\zut\ la
art.182 din Codul penal, ale infrac]iunilor inten]ionate care au avut ca urmare v\t\marea corporal\ grav\ a victimei, ale
infrac]iunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexual\ [i corup]ie sexual\, prev\zute la art.197, 198, art. 201
alin. 2-5 [i art.202 din Codul penal, ale infrac]iunii de rele tratamente aplicate minorului, prev\zut\ la art.306 din Codul
penal, precum [i pentru victimele infrac]iunilor prev\zute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea [i combaterea traficului
de persoane, cu modific\rile [i complet\rile ulterioare.

71
 c) data sesiz\rii [i organul judiciar sesizat.
La cerere se vor anexa în copie documentele justificative pentru datele înscrise
în cerere. Astfel, consider\m c\ cererea va fi înso]it\ de copia certificatului de na[tere,
c\r]ii de identitate iar în cazul minorilor c\rora nu li s-a eliberat carte de identitate copia
c\r]ii de identitate a p\rintelui la care locuie[te, copia actului de sesizare certificat de
organul care a primit-o [i care face dovada datei sesiz\rii [i a organului judiciar sesizat.
Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se solu]ioneaz\ în ter-
men de zece zile de la data depunerii de c\tre [eful serviciului.(78)
În cazul în care cererea de acordare a consilierii juridice gratuite a fost aprobat\,
consilierea se acord\ pe o perioad\ de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au
împlinit 18 ani pe o perioad\ de 6 luni prin depunerea unei cereri la serviciul de
protec]ia victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor din raza teritorial\ a
circumscrip]iei în care victima domiciliaz\.
Alte servicii acordate victimelor infrac]iunilor
SPVRSI poate asigura [i alte forme de asisten]\ victimelor infrac]iunilor, conform
art.11 din lege, f\r\ ca reglementarea legal\ s\ prevad\ în ce constau acestea.
De[i legea nu prevede în ce constau celelalte forme de asisten]\ a victimelor
infrac]iunilor acordate de SPVRSI, apreciem c\ acestea se refer\ la identificarea împre-
un\ cu victima a nevoilor personale ale acesteia, pe baza acestei analize serviciul fiind
în m\sur\ s\ acorde asisten]\ în domeniul educa]iei, orient\rii [i calific\rii profesionale,
g\sirii unui loc de munc\, a unei locuin]e, integr\rii familiale, consumului de alcool [i
drog, atitudinii fa]\ de infrac]iune [i infractor.
Legea acord\, în sprijinul SPVRSI, posibilitatea acestuia de a colabora cu orga-
niza]ii neguvernamentale.
Potrivit art. 12 din lege, organiza]iile neguvernamentale pot organiza, în mod
independent sau în cooperare cu autorit\]ile publice, servicii pentru consilierea psiho-
logic\ a victimelor infrac]iunilor [i pentru asigurarea altor forme de asisten]\ a victimelor.

&.3. Asisten]a juridic\ gratuit\ a victimelor unor infrac]iuni

Condi]iile acord\rii asisten]ei juridice gratuite se refer\ la:
a) depunerea de c\tre victim\ a unei cereri prin care solicit\ acordarea
asisten]ei juridice gratuite;
b) asupra victimei s\ se fi s\vâr[it o infrac]iune prev\zut\ de art.14 din
lege(79), cu excep]ia cazului când venitul lunar pe membru de familie
este cel mult egal cu salariu de baz\ minim brut pe ]ar\ stabilit pentru
anul în care victima a formulat cererea de asisten]\ juridic\;
c) fapta s\ fi fost s\vâr[it\ pe teritoriul ]\rii, cu excep]ia cazului când fapta
s-a s\vâr[it în afara teritoriului ]\rii, iar victima este cet\]ean român sau
locuie[te legal în România. În aceast\ ultim\ situa]ie este necesar ca

78 Prin similitudine cu acordarea consilierii în cazul persoanelor care au fost încredin]ate serviciului ca urmare a aplic\rii,
printr-o hot\râre judec\toreasc\ a unei m\suri educative sau a unei pedepse a c\rei executare a fost suspendat\ sub
supraveghere, cererea de acordare a consilierii psihologice se solu]ioneaz\, ca [i în aceste cazuri, de [eful serviciului.
79 Potrivit art.14 alin.1 asisten]a juridic\ gratuit\ se acord\, la cerere, urm\toarelor categorii de victime:
a) persoanelor asupra c\rora a fost s\vâr[it\ o tentativ\ la infrac]iunile de omor, omor calificat [i omor deosebit de grav,
prev\zute la art.174 -176 din Codul penal, o infrac]iune de v\t\mare corporal\ grav\, prev\zut\ la art.182 din Codul penal,
o infrac]iune inten]ionat\ care a avut ca urmare v\t\marea corporal\ grav\ a victimei, o infrac]iune de viol, act sexual cu un
minor [i perversiune sexual\ prev\zute la art.197, 198, art.201 alin.2-5 din Codul penal;
b)so]ul, copiii [i persoanele aflate în între]inerea persoanelor decedate prin s\vâr[irea infrac]iunilor de omor, omor calificat
[i omor deosebit de grav, prev\zute la art.174 -176 din Codul penal, precum [i a infrac]iunilor inten]ionate care au avut ca
urmare moartea persoanei.

72
 procesul penal s\ se desf\[oare în România;
d) victima s\ fi sesizat organul de urm\rie penal\ sau instan]a de judecat\
în termen de 60 de zile de la data s\vâr[irii infrac]iunii.
În cazul victimelor prev\zute la alin.1 lit.b termenul de 60 de zile se calculeaz\
de la data la care victima a luat cuno[tin]\ de s\vâr[irea infrac]iunii.
Dac\ victima s-a aflat în imposibilitate fizic\ sau psihic\ de a sesiza organul de
urm\rire penal\, termenul de 60 de zile se calculeaz\ de la data la care a încetat starea
de imposibilitate.
Legea prevede men]iuni speciale pentru victimele minore. Astfel, conform alin.4
al art.16 victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu au obliga]ia de a sesiza orga-
nul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ cu privire la s\vâr[irea infrac]iunii,
existând îns\ posibilitatea ca reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub
interdic]ie s\ poat\ sesiza organul de urm\rire penal\ cu privire la s\vâr[irea infrac]iunii.
Procedura acord\rii asisten]ei juridice
Cererea de acordare a asisten]ei juridice gratuite se depune la tribunalul în a
c\rui circumscrip]ie domiciliaz\ victima.
Cererea trebuie s\ cuprind\:
a) numele, prenumele, cet\]enia, data [i locul na[terii, domiciliul sau
re[edin]a victimei;
b) data, locul [i circumstan]ele s\vâr[irii infrac]iunii;
c) data sesiz\rii [i organul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ la care
s-a depus sesizarea, cu excep]ia minorilor care nu au aceast\ obliga]ie;
d) calitatea de so], copil sau persoan\ aflat\ în între]inerea persoanei dece-
date, în cazul victimelor prev\zute la art.14 alin. 1 lit.b;
e) dac\ este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei (în cazul
în care este victima altor infrac]iuni decât cele prev\zute de art.14 alin.1
[i venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu
salariul de baz\ minim brut pe ]ar\, stabilit pentru anul în care victima
a formulat cererea de asisten]\ juridic\);
f) numele, prenumele [i forma de exercitare a profesiei de avocat (cabi-
net individual, cabinet asociat, societate civil\ profesional\ sau societate
civil\ profesional\ cu r\spundere limitat\), de c\tre ap\r\torul ales sau
men]iunea c\ victima nu [i-a ales ap\r\tor.
În cazul în care victima nu [i-a ales un ap\r\tor, încheierea prin care s-a admis ce-
rerea de asisten]\ juridic\ gratuit\ trebuie s\ cuprind\ [i desemnarea unui ap\r\tor din oficiu.
Dac\ victima este un minor, cererea pentru acordarea asisten]ei juridice poate fi
formulat\ de c\tre reprezentantul legal al acestuia.
Cererea poate fi formulat\ [i de c\tre organiza]iile neguvernamentale care î[i
desf\[oar\ activitatea în domeniul protec]iei victimelor, dac\ este semnat\ de victim\,
cuprinde datele prev\zute la art.17 alin 2 [i are anexate documentele prev\zute la art.17 alin.3.
La cererea pentru acordarea asisten]ei juridice gratuite se anexeaz\, în copie,
documentele justificative pentru datele înscrise în cerere [i orice alte documente de]inute
de victim\, utile pentru solu]ionarea cererii.
Asisten]a juridic\ gratuit\ se acord\ fiec\rei victime pe tot parcursul procesului
penal, în limita unei sume echivalente cu dou\ salarii de baz\ minime brute pe ]ar\, sta-
bilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asisten]\ juridic\ gratuit\.
Cererea de acordare a asisten]ei juridice gratuite se solu]ioneaz\ de doi
73
 judec\tori din cadrul comisiei pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor
unor infrac]iuni.
Termenul de solu]ionare a cererii este de 15 zile de la data depunerii. Comisia
se pronun]\ prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei.
Încheierea prin care s-a solu]ionat cererea pentru acordarea asisten]ei juridice
gratuite se comunic\ victimei.
Încheierea prin care s-a respins cererea de acordarea asisten]ei juridice gratuite
este supus\ reexamin\rii de c\tre tribunalul în cadrul c\ruia func]ioneaz\ comisia pen-
tru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor, la cererea acestora, în
termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de reexaminare se solu]ioneaz\ în complet de 2 judec\tori.
Potrivit art.19 din Legea 211/2004 acelea[i dispozi]ii legale prev\zute de art.14-
18 se aplic\ în mod corespunz\tor [i pentru acordarea sumei necesare punerii în exe-
cutare a hot\rârii judec\tore[ti prin care au fost acordate desp\gubiri civile victimei
infrac]iunii.
În cazul victimelor minore, cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în
executare a hot\rârii judec\tore[ti prin care au fost acordate desp\gubiri civile victimei
infrac]iunii poate fi formulat\ de reprezentantul legal al minorului, de organiza]iile negu-
vernamentale care î[i desf\[oar\ activitatea în domeniul protec]iei victimelor, [i care pot
solicita în numele victimei, acordarea sumei necesare punerii în executarea hot\rârii
judec\tore[ti, sub condi]ia semn\rii de c\tre aceasta a con]inutului cererii [i a anex\rii
documentelor necesare.
Cererile pentru acordarea asisten]ei juridice gratuite [i pentru acordarea sumei
necesare punerii în executare a hot\rârilor judec\tore[ti sunt scutite de tax\ de timbru.

&.4. Acordarea de c\tre stat a compensa]iilor financiare victimelor unor

infrac]iuni
Condi]iile de acordare a compensa]iilor financiare de c\tre stat sunt urm\toarele:
a) cererea victimei;
b) asupra victimei s\ se fi s\vâr[it una din infrac]iunile prev\zute la art.21
lit.a sau aceasta s\ fie una din persoanele prev\zute la lit.b a articolului
men]ionat(80);
c) infrac]iunea s\ fi fost s\vâr[it\ pe teritoriul României [i victima s\ fie
cet\]ean român sau str\in, care locuie[te legal în România. Compensa]ia
se poate acorda [i unei victime, cet\]ean str\in, care nu locuie[te în
România în baza conven]iilor interna]ionale la care România este parte,
cu condi]ia ca infrac]iunea s\ fi fost s\vâr[it\ pe teritoriul României;
d) victima s\ fi sesizat organele de urm\rire penal\ sau instan]a de jude-
cat\ în termen de 60 de zile de la data s\vâr[irii infrac]iunii. În cazul vic-
timelor prev\zute la art.21 alin.1 lit.b, termenul de 60 de zile se cal-
culeaz\ de la data la care victima a luat cuno[tin]\ de s\vâr[irea
infrac]iunii. Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani [i cele puse

80 Conform art.21compensa]ia financiar\ se acord\, la cerere, în condi]iile prezentului capitol, urm\toarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra c\rora a fost s\vâr[it\ o tentativ\ la infrac]iunile de omor, omor calificat [i omor deosebit de grav,
prev\zute la art.174 -176 din Codul penal, o infrac]iune de v\t\mare corporal\ grav\, prev\zut\ la art.182 din Codul penal,
o infrac]iune inten]ionat\ care a avut ca urmare v\t\marea corporal\ grav\ a victimei, o infrac]iune de viol, act sexual cu un
minor [i perversiune sexual\ prev\zute la art.197, 198, art.201 alin.2-5 din Codul penal;
b) so]ul, copiii [i persoanele aflate în între]inerea persoanelor decedate prin s\vâr[irea infrac]iunilor de omor, omor calificat
[i omor deosebit de grav, prev\zute la art.174 -176 din Codul penal, precum [i a infrac]iunilor inten]ionate care au avut ca
urmare moartea persoanei.

74
 sub interdic]ie nu au obliga]ia de a sesiza organul de urm\rire penal\
sau instan]a de judecat\ cu privire la s\vâr[irea infrac]iunii.
Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdic]ie poate
sesiza organele de urm\rire cu privire la s\vâr[irea infrac]iunilor.
Dac\ victima s-a aflat în imposibilitatea fizic\ sau psihic\ de a sesiza organele
de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\, termenul de 60 de zile se calculeaz\ de la
data la care a încetat cauza de imposibilitate.
Situa]ii în care nu se acord\ compensa]ii financiare de c\tre stat
Compensa]iile financiare nu se acord\ în urm\toarele situa]ii:
a) se stabile[te c\ fapta nu exist\ sau nu este prev\zut\ de legea penal\,
ori c\ fapta a fost s\vâr[it\ în stare de legitim\ ap\rare împotriva ata-
cului victimei, în condi]iile art.44 Cod penal;
b) victima este condamnat\ definitiv pentru participarea la un grup
infrac]ional organizat(81);
c) victima este condamnat\ definitiv pentru una din infrac]iunile prev\zute
la art.21 alin.1(82);
d) instan]a re]ine în favoarea f\ptuitorului circumstan]a atenuant\ a
dep\[irii limitelor legitimei ap\r\ri împotriva atacului victimei, prev\zut\
la art.73 lit.a din Codul penal sau circumstan]a atenuant\ a provoc\rii
prev\zut\ la art.73 lit.b din Codul penal.
În vederea acord\rii compensa]iilor financiare victimelor infrac]iunilor, legea dis-
tinge dup\ cum f\ptuitorul este sau nu cunoscut.
Astfel, potrivit art.24 în cazul în care f\ptuitorul este cunoscut, compensa]ia
financiar\ se poate acorda victimei dac\ sunt întrunite urm\toarele condi]ii:
a) Victima a formulat cererea de compensa]ie financiar\ în termen de un
an, dup\ caz:
1) De la data r\mânerii definitive a hot\rârii prin care instan]a penal\ a
pronun]at
2) condamnarea sau achitarea în cazurile prev\zute la art.10, alin.1, lit
d [i e din Codul de procedur\ penal\ [i a acordat desp\gubiri civile
ori a pronun]at achitarea în cazul prev\zut la art.10 alin 1 lit.c din
Codul de procedur\ penal\ sau încetarea procesului penal în
cazurile prev\zute la art.10 alin 1 lit.g [i indice 1 din Codul de pro-
cedur\ penal\.
3) De la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urm\rire
penal\ în cazurile prev\zute la art.10 alin.1 lit. c, d [i e din Codul de
procedur\ penal\ sau a dispus încetarea urm\ririi penale în cazul
prev\zut la art.10 alin.1 lit.g din Codul de procedur\ penal\.
4) De la data la care s-a dispus neînceperea urm\ririi penale în cazurile
prev\zute la art.10 alin 1 lit c, d, e [i g din codul de Procedur\ penal\.
b) victima s-a constituit ca parte civil\ în cadrul procesului penal, cu
excep]ia cazului prev\zut la lit.a punctul 3;
Victimile care nu au împlinit vârsta de 18 ani [i cele puse sub interdic]ie nu
au aceast\ obliga]ie, a constituirii de parte civil\.

81 -56 Aceste dou\ situa]ii, anterioare [i f\r\ leg\tur\ cu fapta în care s-ar g\si victima unei infrac]iuni care a solicitat statu-
lui acordarea de compensa]ii financiare, opereaz\ ca „nedemnit\]i”, care înl\tur\ victima de la protec]ia acordat\ de stat în
aceast\ form\.
82 idem 80

75
 c) f\ptuitorul este insolvabil sau a disp\rut;
d) victima nu a ob]inut repararea integral\ a prejudiciului suferit de la o
societate de asigurare.
Dac\ victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cerere de compensa]ie
financiar\, termenul de un an prev\zut la alin.1 lit.a se calculeaz\ de la data la care a
încetat data de imposibilitate.
În cazul în care instan]a a dispus disjungerea ac]iunii civile de ac]iunea penal\,
termenul de 1 an prev\zut la alin.1 lit. a curge de la data r\mânerii irevocabile a hot\rârii
prin care a fost admis\ ac]iunea civil\.
Potrivit art.25 în cazul în care f\ptuitorul este necunoscut, victima poate formu-
la cerere de compensa]ie financiar\ în termen de 3 ani de la data s\vâr[irii infrac]iunii,
dac\ victima nu a ob]inut repararea integral\ a prejudiciului suferit de la o societate de
asigurare.
Legea instituie [i în aceaste împrejur\ri o m\sur\ de protec]ie special\ a mino-
rilor statuând c\ în situa]ia în care victima este un minor [i reprezentantul legal al aces-
teia nu a formulat cererea de compensa]ie financiar\ în termenul de un an prev\zut de
art.24 sau de 3 ani prev\zut de art.25, aceste termene încep s\ curg\ de la data în care
victima a împlinit vârsta de 18 ani, adic\ data de la care persoana dobânde[te capaci-
tate de exerci]iu deplin\.
Categoriile de prejudicii pentru care se acord\ compensa]ii financiare de c\tre stat
Legiuitorul a prev\zut expres [i felul prejudiciilor aduse victimelor, în func]ie de
categoria din care acestea fac parte, potrivit art.21 alin 1 lit. a sau lit.b astfel:
a) Victimelor prev\zute de art.21 alin.1 lit. a li se pot acorda compensa]ii
financiare pentru:
1. cheltuielile de spitalizare [i alte categorii de cheltuieli medicale
suportate de victim\;
2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau adu-
cerea în stare de neîntrebuin]are a bunurilor victimei ori din
deposedarea acesteia prin s\vâr[irea infrac]iunii;
3. câ[tigurile de care victima este lipsit\ de pe urma s\vâr[irii
infrac]iunii.
b) Victimelor prev\zute de art.21 alin 1 lit.b li se pot acorda compensa]ii
financiare pentru:
1. cheltuielile de înmormântare;
2. între]inerea de care victima este lipsit\ din cauza s\vâr[irii infrac]iunii.
Indiferent de categoria de prejudicii cauzate sau de categoria din care face parte
victima dac\ f\ptuitorul pl\te[te anumite sume de bani cu titlul de desp\gubiri civile,
acestea, precum [i îndemniza]ia ob]inut\ de victim\ de la o societate de asigurare se
scad din cuantumul compensa]iei financiare acordate de stat victimei.
Procedura acord\rii compensa]iei financiare de c\tre stat
Cererea de compensa]ie financiar\ trebuie depus\ la tribunalul în a c\rei circum-
scrip]ie domiciliaz\ victima.
Cererea trebuie s\ cuprind\ potrivit art.29 :
a) numele, prenumele, cet\]enia, data [i locul na[terii, domiciliul sau
re[edin]a victimei;
b) data, locul [i împrejur\rile s\vâr[irii infrac]iunii care a cauzat prejudiciul;
c) categoriile de prejudicii suferite prin s\vâr[irea infrac]iunii, care se
încadreaz\ în dispozi]iile art.27 alin.1;
76
 d) dac\ este cazul, organul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ [i
data sesiz\rii acestora;
e) dac\ este cazul, num\rul [i data hot\rârii judec\tore[ti sau a actului
organului de urm\rire penal\, prev\zute la art.24 alin.1 lit.a;
f) calitatea de so], copil sau persoan\ aflat\ în între]inerea persoanei dece-
date, în cazul victimelor prev\zute la art. 21 alin. 1 lit.b;
g) antecedentele penale ale victimei, în vederea verific\rii condi]iilor
impuse de art.22 lit.b [i c;
h) sumele pl\tite cu titlu de desp\gubiri de c\tre f\ptuitor sau indemniza]ia
ob]inut\ de victim\ de la o societate de asigurare pentru prejudiciile
cauzate prin s\vâr[irea infrac]iunii;
i) cuantumul compensa]iei financiare solicitate.
La cererea de compensa]ie financiar\ se anexeaz\ în copie, documentele justi-
ficative pentru datele înscrise în cerere [i orice alte documente de]inute de victim\, utile
pentru solu]ionarea cererii.
Prin aceea[i cerere sau separat, victima care se afl\ într-o situa]ie material\ precar\,
poate solicita, oricând dup\ sesizarea organelor de urm\rire penal\ sau a instan]ei de jude-
cat\, comisiei un avans din compensa]ia financiar\, în limita unei sume echivalente cu zece
salarii de baz\ minime brute pe ]ar\ stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul.
Cererea prin care se solicit\ avansul trebuie depus\ îns\ cel mai târziu în ter-
men de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensa]ie. Dac\ avansul este soli-
citat prin cerere separat\, în ea se men]ioneaz\ [i stadiul procedurii judiciare.
Cererea de compensa]ie financiar\ se solu]ioneaz\ de doi judec\tori din cadrul
comisiei pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor, constituite
la nivelul fiec\rui tribunal.
Comisia pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor este
alc\tuit\ din cel pu]in doi judec\tori, desemna]i pentru o perioad\ de trei ani de
adunarea general\ a judec\torilor tribunalului.
Adunarea general\ a judec\torilor tribunalului desemneaz\, pentru o perioad\
de trei ani, [i un num\r egal de judec\tori suplean]i ai judec\torilor care alc\tuiesc
comisia pentru acordarea de compensa]ii finaciare victimelor infrac]iunilor.
Judec\torii suplean]i prev\zu]i la aliniatul 3 particip\ la solu]ionarea cererilor de
compensa]ii financiare în cazul imposibilit\]ii de participare a unuia sau a ambilor judec\tori
care alc\tuiesc comisia pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor.
Dac\ cererea de acordare a compensa]iei financiare a fost respins\ sau dac\ s-au
dep\[it termenele prev\zute la art.24, 25, 26, victima este obligat\ la restituirea avansului.
Avansul nu se restituie dac\ cererea a fost respins\ doar pe motivul c\ f\ptu-
itorul nu este insolvabil sau disp\rut.
Cererea de acordarea compensa]iei financiare sau a avansului se solu]ioneaz\ în
camera de consiliu cu participarea procurorului. Victima este citat\.
Solu]iile stabilite de comisia pentru acordarea de compensa]ii financiare victim-
ilor infrac]iunilor pot fi urm\toarele:
a) admiterea cererii [i implicit stabilirea cuantumului compensa]iei finan-
ciare, sau dup\ caz, al avansului din aceasta;
b) respingerea cererii dac\ nu sunt întrunite condi]iile prev\zute de
prezenta lege pentru acordarea de compensa]ii financiare sau dup\ caz
a avansului din aceasta.
Hot\rârea comisiei se comunic\ victimei [i poate fi atacat\ cu recurs la curtea
de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
77
 Comisia pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor are
obliga]ia de a informa organul de urm\rire penal\ sau instan]a investit\ cu solu]ionarea
ac]iunii civile, cu privire la cererea de compensa]ie financiar\ ori cu privire la cererea
prin care victima a solicitat avans din compensa]ii.
Plata sumelor acordate se asigur\ de compartimentele financiare ale tribunalelor,
în termen de 15 zile de la data r\mânerii definitive a hot\rârii prin care a fost acordat\
compensa]ia financiar\ sau avansul.
Potrivit art. 34 cererea de compensa]ie financiar\ [i cererea privind acordarea
unui avans din aceasta pot fi formulate de c\tre reprezentantul legal al minorului sau al
persoanei puse sub interdic]ie.
Aceste cereri pot fi formulate [i de c\tre organiza]iile neguvernamentale care-[i
desf\[oar\ activitatea în domeniul protec]iei victimelor, dac\ sunt semnate de victim\, cuprind
datele prev\zute la art.29 alin.1 [i au anexate documentele prev\zute la art.29 alin 2.
Cererea de compensa]ie financiar\ [i cererea privind acordarea unui avans din
aceasta sunt scutite de tax\ de timbru.

III.2. LEGEA 678/2001(83) PRIVIND PREVENIREA {I COMBATEREA TRAFI-

CULUI DE PERSOANE
Traficul de fiin]e umane [i de copii în special, nu este o practic\ nou\ îns\ apare
ca un fenomen ce cunoa[te o cre[tere f\r\ precedent în volum [i complexitate, împre-
jurare ce a determinat sporirea sensibilit\]ii oficialilor [i publicului asupra trafic\rii [i a
nevoii de a r\spunde implica]iilor ei negative.
Azi, traficul cu copii a devenit o afacere global\, care genereaz\ profituri uria[e
pentru trafican]i [i „sindicatele” crimei organizate [i care creeaz\ probleme serioase
guvernelor ]\rilor implicate.
Legea român\ privind prevenirea [i combaterea traficului de persoane, se înscrie
în procesul mai amplu al armoniz\rii legisla]iei noastre cu normele comunitare, din
nevoia conform\rii cu standardele europene interna]ionale.
Structura [i modul de redactare a legii respect\ Protocolul privind prevenirea,
reprimarea [i pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor [i copiilor,
adi]ional la Conven]ia ONU împotriva criminalit\]ii transna]ionale organizate, adoptate
la New York la 15 noiembrie 2000, ratificat\ de România prin legea 565/2002.(84)
Prima m\sur\ de protec]ie este instituit\ de art.3 din Legea 678/2001 care
prevede c\ „pentru o lupt\ eficient\ împotriva traficului de persoane, autorit\]ile [i insti-
tu]iile publice prev\zute în prezentul capitol, organiza]iile neguvernamentale [i al]i
reprezentan]i ai societ\]ii civile vor def\[ura separat sau, dup\ caz, în cooperare o acti-
vitate sus]inut\ de prevenirea traficului de persoane, în special de femei [i copii.”
Legea special\ con]ine prevederi speciale în ce prive[te victimele minore,
infrac]iunea s\vâr[it\ asupra unei persoane cu vârsta pân\ în 18 ani fiind încriminat\
diferit. Astfel, conform art.13 alin.1 constituie infrac]iunea de trafic de minori recrutarea,
transportarea, transferarea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprins\ între 15-18 ani,
în scopul exploat\rii acesteia.
În condi]iile în care victima este o persoan\ care nu a împlinit vârsta de 15 ani
infrac]iunea este mai grav\ (art.13 alin.2) ca, de asemenea [i „dac\ faptele prev\zute la
alin. 1 [i 2 sunt s\vâr[ite prin amenin]are, violen]\ sau alte forme de constrângere, prin

83 Publicat\ în M.Of. nr.783/11.12.2001, modificat\ prin OUG 143/24.10.2002 (aprobat\ prin Legea 45/2003), [i prin Legea
39/21.01.2003
84 Publicat\ în M.Of. nr. 813/08.11.2002

78
r\pire, fraud\, ori în[el\ciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei
persoane de a se ap\ra sau de a-[i exprima voin]a, ori prin oferirea, darea, acceptarea
sau primirea de bani ori de alte foloase pentru ob]inerea consim]\mântului persoanei
care are control asupra altei persoane” (art.13 alin.3).
Deosebit\ importan]\ prezint\ dispozi]iile art.16 din lege, conform c\rora „con-
sim]\mântul persoanei victim\ a traficului nu înl\tur\ r\spunderea penal\ a infractorului.”
În doctrin\(85) s-a subliniat c\ existen]a consim]\mântului poate fi analizat\ sub
un triplu aspect:
- fie ca element constitutiv al unei incrimin\ri;
- fie ca o cauz\ de reducere a pedepsei;
- fie ca o cauz\ justificativ\.
Prin Legea 678/2001, legiuitorul a în]eles s\ încrimineze fapta în pofida con-
sim]\mântului persoanei v\t\mate, apreciindu-se c\ acest consim]\mânt este întotdeau-
na viciat [i, în consecin]\ nu îndepline[te condi]iile unui consim]\mânt valabil exprimat.
S-a apreciat c\, în orice situa]ie, capacitatea de consim]\mânt a unei persoane
trebuie raportat\ la capacitatea de a dispune de drepturile acordate de lege, [i în con-
secin]\, pentru a fi valabil, consim]\mântul nu trebuie s\ fie viciat de violen]e, dol sau
eroare esen]ial\.
În situa]iile reglementate de legea examinat\ consim]\mântul este ob]inut,
explicit sau implicit, prin amenin]are, violen]\ sau prin fraud\ (adic\ prin folosire de
calit\]i mincinoase), în[el\ciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea
acelei persoane de a se ap\ra sau de a-[i exprima voin]a ori prin oferirea, darea,
acceptarea, primirea de bani sau alte foloase.
Ori aceste modalit\]i reprezint\, prin ele însele, tot atâtea elemente cu capaci-
tate de a vicia consim]\mântul victimei.
Aprecierea ca inexistent\ a unui consim]\mânt valabil trebuie privit\ în strâns\
corela]ie cu situa]ia special\ în care se afl\ o astfel de victim\: izolarea sa cultural\,
lingvistic\ sau fizic\, situa]ia ei economic\ precar\, împiedicarea acesului la justi]ie ori
chiar pozi]ia dominant\ a celor care exploateaz\ persoana care face obiectul traficului.(86)
Dispozi]ia legal\ men]ionat\ exprim\ plenar disponibilitatea legiuitorului de a
considera persoanele traficate ca fiind victime, indiferent dac\ au fost de acord sau nu
cu transportarea, transferarea, g\zduirea sau primirea unei persoane în scopul
exploat\rii sale, consim]\mântul victimei fiind irelevant.
Protec]ia minorilor prin Legea 678/2001 rezid\ [i din dispozi]iile art.18 care
ocrote[te minorii care nu au împlinit 18 ani prin incriminarea faptei de a expune, a vinde
sau a r\spândi, a închiria, a distribui, a confec]iona ori a produce în alt mod, a trans-
mite, a oferi sau a pune la dispozi]ie ori de a de]ine în vederea r\spândirii de obiecte,
filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezint\ pozi]ii
ori acte sexuale cu caracter pornografic ce prezint\ sau implic\ minori [i care constitu-
ie infrac]iunea de pornografie infantil\.
Dispozi]ii procedurale derogatorii
Legea prevede o procedur\ special\ privind investigarea [i instrumentarea
cauzelor în care sunt implicate victime minore a traficului de fiin]e umane. Astfel, legea
institue obliga]ia efectu\rii urm\ririi penale de c\tre procurori.
O m\sur\ de protec]ie special\, constituie judecarea cauzelor privind traficarea
victimelor minore [i a pornografiei infantile prin derogare de la principiul publicit\]ii,
textul art. 24 prev\zând c\ „[edin]ele de judecat\… nu sunt publice”.
85 G. Antoniu, Consim]\mântul victimei, Revista de drept penal, nr.4/2003, p. 9-14
86 L. St\nescu, Consim]\mântul victimei traficului de persoane. Efecte, Revista de drept penal, nr.3/2004, p.132

79
 Aliniatul 2 al articolului sus-men]ionat prevede c\ la [edin]ele de judecat\ pot
asista p\r]ile, reprezentan]ii acestora, precum [i alte persoane a c\ror prezen]\ este con-
siderat\ necesar\ de c\tre instan]\.
În cauzele privind infrac]iunile prev\zute în prezenta lege, ascultarea minorului
care nu a împlinit 14 ani se face în prezen]a unuia dintre p\rin]i sau a tutorelui, ori per-
soanei c\ruia îi este încredin]at minorul spre cre[tere [i educare.
Legea nu stabile[te calitatea procesual\ a minorului ce trebuie audiat în astfel
de condi]ii.
Protec]ia [i asisten]a victimelor traficului de persoane
Potrivit alin.4 al art.26 „minorilor, victime ale infrac]iunilor prev\zute de prezen-
ta lege, li se acord\ protec]ie [i asisten]\ special\ în raport de vârsta lor.“
Pe lâng\ aceste m\suri de protec]ie [i asisten]\ special\ minorilor li se acord\
în calitate de persoane v\t\mate prin infrac]iunile prev\zute de prezenta lege [i alte
m\suri de protec]ie referitoare la:
- ocrotirea vie]ii private [i a identit\]ii;
- dreptul la recuperarea fizic\, psihologic\ [i social\;
- protec]ia fizic\ a victimelor traficului de persoane pe perioada procesului;
- asisten]\ de c\tre misiunile diplomatice [i oficiile consulare ale
României în ]\rile în care se g\sesc;
- difuzarea de materiale de informare privind drepturile persoanelor, vic-
time ale traficului de fiin]e umane;
- cazarea la cerere, temporar, în centre de asisten]\ [i protec]ie a vic-
timelor traficului de persoane, înfiin]ate prin prezenta lege;
- asigurarea pe parcursul caz\rii în aceste centre, de condi]ii civilizate de
cazare, igien\ personal\, hran\, asisten]\ psihologic\ [i medical\.
Potrivit art.41 „minorilor care înso]esc victimele traficului de persoane,
sau care sunt ei în[i[i victime, li se aplic\ în mod corespunz\tor, preve-
derile referitoare la minori din Legea 123/2001(87).
- dreptul s\ primeasc\ informa]ii cu privire la procedurile judiciare [i
administrative aplicabile;
- dreptul la asisten]\ juridic\ obligatorie pentru a putea s\ î[i exercite drep-
turile în cadrul procedurilor penale prev\zute de lege, în toate fazele pro-
cesului penal, [i s\ î[i sus]in\ cererile [i preten]iile civile fa]\ de persoanele
care au s\vâr[it infrac]iunile prev\zute de prezenta lege în care ele sunt
implicate, conform art.44 din lege. Prin aceast\ dispozi]ie s-a derogat de la
regula consacrat\ în legea procedural penal\, conform c\reia numai învi-
nuitul sau inculpatul are drept la asisten]\ juridic\ obligatorie.
Se observ\ c\ acest caz de asisten]\ juridic\ obligatorie este diferit de cel
prev\zut în art.173 aliniat ultim Cod procedur\ penal\, care prevede c\ asisten]a juridic\
a p\r]ii v\t\mate, a p\r]ii civile sau a p\r]ii responsabile civilmente poate fi dispus\ de
c\tre instan]a de judecat\, când aceasta ar aprecia c\, din anumite motive, vreuna din
p\r]i nu [i-ar putea face singur\ ap\rarea, art. 44 din Legea 678/2001, prev\zând în mod
expres, c\ asisten]a juridic\ este obligatorie în cazul victimelor traficului de persoane,
f\r\ nici o apreciere din partea organelor judiciare.
Ra]iunea cre\rii acestui drept în beneficiul victimelor traficului de persoane este
asigurarea unei ap\r\ri calificate, din partea unui ap\r\tor ales sau numit din oficiu, pen-

87 Publicat\ în M. Of. Nr.168/03.04.2001

88 Publicat\ în M.Of. nr.802/31.08.2004

80
tru ca aceste persoane s\ aib\ posibilitatea exercit\rii depline a drepturilor lor procesuale.
Prin Legea 211/2004, victimele traficului de persoane beneficiaz\ de consiliere
psihologic\ gratuit\ în condi]iile legii.
Prin Hot\rârea nr.1295/13.08.2004 a Guvernului României(88), s-a aprobat Planul
na]ional de ac]iune pentru prevenirea [i combaterea traficului de copii pentru anul 2004-
2005, acesta având o serie de obiective principale grupate pe [ase categorii: 1)evaluare,
analiz\, cercetare; 2) prevenire; 3) protec]ia, reabilitarea [i reintegrarea social\ a vic-
timelor; 4) combaterea traficului de copii; 5) îmbun\t\]irea cadrului legislativ; 6)dez-
voltarea capacit\]ii institu]ionale a organismelor relevante în materie.

III.3. LEGEA 217/2003(89) PENTRU PREVENIREA {I COMBATEREA VIOLEN}EI ÎN

FAMILIE
Violen]a domestic\ reprezint\ un subiect nou, iar preocuparea pentru
în]elegerea [i conceptualizarea fenomenului apare ca o dezvoltare de ultim\ or\ a spe-
ciali[tilor în domeniul juridic [i social.
În etapa actual\, având în vedere cre[terea f\r\ precedent a violen]ei în gene-
ral [i a violen]ei în familie în special, legiuitorul român este preocupat de constituirea
unui cadru juridic în care s\ armonizeze activitatea institu]iilor statului cu cea a
organiza]iilor private [i a organismelor similare, a organiza]iilor interna]ionale în comba-
terea fenomenului de violen]\ domestic\.(90)
Legea consacr\ ca obiectiv de interes na]ional „ocrotirea [i sprijinirea familiei,
dezvoltarea [i consolidarea solidarit\]ii familiale, bazat\ pe prietenie, afec]iune [i întra-
jutorare moral\ [i material\ a membrilor familiei”.
Protec]ia victimelor violen]ei domestice constituie un obiectiv al Agen]iei
Na]ionale pentru Protec]ia Familiei, ca organ de specialitate în subordinea Ministerului
S\n\t\]ii [i Familiei prin:
- sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a s\n\t\]ii [i de
reinser]ie social\;
- protejarea victimelor [i, în special, a minorilor prin m\suri de p\strarea
confiden]ialit\]ii lor, precum [i prin m\suri de protec]ie psihologic\ a
acestora, în timpul instrument\rii cazului (în acest sens a se vedea [i
Legea211/2004).
Pentru realizarea obiectivelor în domeniul îngrijirii [i protec]iei victimelor
violen]ei în familie, agen]iei îi revin o serie de atribu]ii privitoare la instruirea, auto-
rizarea [i coordonarea activit\]ii profesionale a personalulului implicat, înfiin]area de
ad\posturi [i de linii telefonice de urgen]\ pentru victimele violen]ei în familie,
înfiin]area de centre de recuperare pentru victimele violen]ei în familie, înfiin]area de
centre de asisten]\ destinate agresorilor etc.
În sensul prezentei legi „violen]a în familie” reprezint\ orice ac]iune fizic\ sau ver-
bal\ s\vâr[it\ cu inten]ie de c\tre un membru de familie împotriva altui membru al aceleia[i
familii, care provoac\ o suferin]\ fizic\, psihic\, sexual\ sau un prejudiciu material.
Prin „membru de familie” se în]elege:
a) so]ul;
b) ruda apropiat\, conform art.149 Cod penal, adic\ ascenden]ii [i
descenden]ii, fra]ii [i surorile, copiii acestora, precum [i persoanele devenite

89 Publicat\ în M.Of. nr. 367/2003, modificat\ prin Ordonan]a nr.95/2003, publicat\ în M.Of. nr.13/2004
90 I.Pascu, E. Nea]a, Revista de drept penal nr.4/2004, p.53

81
 prin adop]ie, potrivit legii, astfel de rude;
c) asimilate no]iunii de „membru de familie” sunt [i persoanele care au
stabilit rela]ii asemn\toare acelora dintre so]i sau dintre p\rin]i [i copii, dovedite
pe baza anchetei sociale.
În sensul prezentei legi SRSS (actualmente SPRVSI) va preg\ti personal specia-
lizat - asisten]i sociali [i psihologi capabili s\ desf\[oare programe de terapie [i consiliere
a agresorilor, iar rezultatele aplic\rii acestor programe se vor prezenta instan]elor în
condi]iile legii.
Agen]ia Na]ional\ pentru Protec]ia Familiei asigur\ asisten]a specific\ rela]iilor
familiale prin asisten]ii familiali.
În cazul în care asisten]ii familiali constat\ acte de violen]\ în familie împotriva
minorilor ace[tia sunt obliga]i s\ acorde de îndat\ asisten]a necesar\ [i s\ sesizeze
Autoritatea Na]ional\ pentru Protec]ia Copilului [i Adop]ie, respectiv serviciul public
specializat de la nivel local.
Asisten]ii familiali instrumenteaz\ cazul împreun\ cu persoana desemnat\ de
Ministerul de Interne, în condi]iile prev\zute de art.5.
În scopul realiz\rii protec]iei efective a victimelor, art 23 din lege reglementeaz\
„centrele pentru ad\postirea victimelor violen]ei în familie, denumite în continuare
„ad\posturi” care sunt unit\]i de asisten]\ social\, de regul\, f\r\ personalitate juridic\,
care asigur\ protec]ie, g\zduire, îngrijire [i consiliere victimelor violen]ei în familie,
nevoite s\ recurg\ la acest serviciu de asisten]\ social\”.
Primirea victimelor în ad\post se face numai în caz de urgen]\, sau cu aprobarea
scris\ a asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca
m\sur\ de protec]ie.
Izolarea de agresor a victimelor se face cu consim]\mântul acestora, sau dup\
caz al reprezentantului legal.
Ad\posturile publice trebuie s\ asigure gratuit urm\toarele servicii sociale, cu
respectarea standardelor de calitate, atât victimei cât [i minorilor afla]i în îngrijirea acesteia:
- protec]ie împotriva agresorului, îngrijire medical\, hran\, cazare, asisten]\ psiho-
logic\ [i consiliere juridic\, pe o perioad\ determinat\, pân\ la rezolvarea situa]iei familiale.
În cazul persoanelor care nu î[i pot asigura singure cazarea [i hrana, acestea vor
avea drept de [edere în ad\post pân\ la rezolvarea acestor deziderate de c\tre stat, sau
de c\tre ONG-uri prin efectuarea de cursuri de calificare profesional\, internarea mino-
rilor în a[ez\minte sociale, etc.
Totodat\, victimelor violen]ei domestice li se aduce la cuno[tin]\ mijloacele prin
care s\-[i protejeze bunurile r\mase la agresor, cum ar fi, notificarea prin executor
judec\toresc a înl\tur\rii acordului tacit pentru înstr\inarea bunurilor comune sau asi-
gurarea de dovad\ prin expertiza judiciar\.
Consultan]a juridic\ este gratuit\ iar primarul poate asigura suportarea, cel pu]in
în parte, a cheltuielilor corespunz\toare.
De asemenea, victimele sunt instruite în procedura privind ob]inerea certifi-
catelor medico-legale.
Potrivit art.25 din lege, internarea victimelor sau a agresorilor, în centre de trata-
ment [i reabilitare se face numai cu acordul acestora.
În cazul victimelor minore acordul este dat de p\rin]i sau de tutorele legal.
M\surile de protejare a victimelor violen]ei în familie sunt prev\zute de art.26
din lege. Potrivit dipozi]iei legale, în cursul urm\ririi penale sau a judec\]ii, instan]a de
judecat\, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori exist\ probe sau indicii
temeinice c\ un membru de familie a s\vâr[it un act de violen]\ cauzator de suferin]e
82
fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, în mod provizoriu, una din
m\surile prev\zute de art.113 Cod penal [i art.114 Cod penal, precum [i m\sura
interzicierii de a reveni în locuin]a familiei.
Din dorin]a unei mai bune ocrotiri juridice a familiei [i a rela]iilor ce se
desf\[oar\ în cadrul acesteia, legiuitorul a completat Titlul VI din partea general\ a
Codului penal cu art.118 indice 1 ce instituie o nou\ m\sur\ de siguran]\ ce are ca obiect
interdic]ia de a reveni în locuin]a familiei pe o perioad\ determinat\ a acelui membru
al familiei care s\vâr[e[te împotriva altui membru al aceleia[i familii o infrac]iune de
lovire sau orice acte de violen]\, pedepsit\ cu o condamnare de cel pu]in un an.(91)
Aceast\ m\sur\ de siguran]\ a fost instituit\ prin Legea 197/2002(92), de modifi-
care a Codului penal. Conform noii m\suri de siguran]\, interdic]ia de a reveni în
locuin]a familiei pe o perioad\ determinat\ se poate lua pe o perioad\ de pân\ la 2 ani,
la cererea persoanei v\t\mate (respectiv membru de familie ce a fost lezat de
infrac]iunea condamnatului), fa]\ de persoana condamnat\ la pedeapsa închisorii de cel
pu]in un an pentru loviri sau orice alt act de violen]\ cauzator de suferin]e fizice [i psi-
hice, s\vâr[ite asupra membrilor familiei, dac\ instan]a constat\ c\ prezen]a acestuia în
locuin]a familiei constituie un pericol grav pentru ceilal]i membri ai familiei.
Din con]inutul textului se desprinde ideea c\ m\sura interdic]iei de a reveni în
locuin]a familiei nu poate fi luat\ decât dac\ sunt îndeplinite urm\toarele condi]ii:
a) fapta s\vâr[it\ s\ constituie o infrac]iune contra integrit\]ii corporale sau
a s\n\t\]ii membrilor familiei;
b) infrac]iunea s\vâr[it\ s\ prezinte un anumit grad de pericol social con-
cret, împrejurare ce reiese din prevederea legii c\ infractorul s\ fie con-
damnat la pedeapsa închisorii de cel pu]in un an;
c) prezen]a infractorului în locuin]a familiei s\ constituie un pericol grav
pentru ceilal]i membri ai familiei;
d) s\ existe o cerere din partea persoanei v\t\mate prin care s\ se solicite
instan]ei s\ interzic\ f\ptuitorului s\ revin\ în locuin]a familiei.
M\surile prev\zute la alin.1 înceteaz\ la dispari]ia st\rii de pericol care a deter-
minat luarea acestora.
Potrivit art.27 m\surile de siguran]\ se dispun de instan]a de judecat\ prin
încheiere motivat\ care se înmâneaz\ într-un exemplar p\r]ilor, iar în lipsa unei p\r]i,
încheierea se afi[eaz\ la u[a locuin]ei.
Încheierea instan]ei poate fi atacat\ separat cu recurs, în termen de 3 zile de la
pronun]are pentru cei prezen]i [i de la comunicare pentru cei lips\.
Recursul nu este suspensiv de executare.
Legea prevede [i sanc]ionarea persoanelor obligate de lege:
- care refuz\ primirea în ad\post ori acordarea la solicitarea motivat\ a
asistentului familial, de îngrijire medical\ gratuit\ celui aflat în suferin]\
vizibil\, pentru înl\turarea consecin]elor violen]elor,
- precum [i misiunea sesiz\rii de c\tre asistentul familial în condi]iile
prev\zute la art.13 alin 2, ANPCA, respectiv SPS la nivel local.
Având în vedere prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea [i combaterea
violen]ei în familie cu modific\rile [i complet\rile ulterioare, s-a emis Ordinul privind
aprobarea Instruc]iunilor de organizare [i func]ionare a unit\]ilor pentru prevenirea [i
combaterea violen]ei în familie, ordin ce a intrat în vigoare la data de 01.10.2004.

91 D. Soare, M\sura de siguran]\ a interdic]iei de a reveni în locuin]a familiei pe o perioad\ determinat\, Dreptul,
nr.2/2004, p.158
92 Publicat\ în M.Of. nr.568/15.01.2000

83
 Instruc]iunile prev\d modalitatea de înfiin]are a unit\]ilor de prevenire [i com-
batere a violen]ei în familie (prin hot\rârile consiliilor jude]ene sau dup\ caz a consili-
ilor locale), caracterul acestora, atribu]iile principale [i structura organizatoric\.
Astfel, conform art. 6 din Instruc]iuni, unit\]ile pentru prevenirea [i combaterea
violen]ei în familie pot fi: centre pentru ad\postirea victimelor violen]ei în familie, de-
numite ad\posturi [i care, asigur\ protec]ia victimelor violen]ei în familie [i a copiilor
afla]i în îngrijirea lor în situa]ii de urgen]\, prin g\zduirea acestora pe o perioad\ deter-
minat\, cuprins\ între 7 [i 60 de zile.
- centre de recuperare pentru victimele violen]ei domestice unde se asi-
gur\ g\zduirea [i îngrijirea victimelor violen]ei în familie, pentru o
perioad\ de maxim 90 de zile, iar în situa]ii excep]ionale pân\ la 180
de zile, precum [i consiliere juridic\, psihologic\, sprijin în vederea
adapt\rii la o via]\ activ\, inser]ie social\ [i profesional\ a victimelor
etc.;
- centre de asisten]\ destinate agresorilor care asigur\ [i faciliteaz\ acce-
sul agresorilor la tratamente psihologice, psihiatrice, de dezalcolizare
sau de dezintoxicare, oferind servicii de consiliere [i mediere a conflic-
tului pentru p\r]ile implicate în vederea dep\[irii situa]iilor de risc etc.

III.4. PROTEC}IA COPILULUI PRIN LEGEA 272/2004

În anul intr\rii în vigoare a Conven]iei ONU privind respectarea Drepturilor

Copilului, România ratific\ conven]ia prin Legea 18/27.09.1990(93), aceasta constituind
punctul de plecare al tuturor demersurilor autorit\]ilor na]ionale dar [i a organiza]iilor
neguvernamentale de a îmbun\t\]i condi]ia copilului aflat în nevoie în România.
Prin intrarea în vigoare la 01.01.2005 a Legii 272/2004(94) România a f\cut un pas
uria[ în dovedirea capacit\]ii sale de a se ralia legisla]iei europene comunitare.
Principalele nout\]i aduse de Legea 272/2004 privesc:
- garantarea drepturilor prev\zute de Conven]ia ONU referitoare la drep-
turile copilului, f\r\ discriminare, în leg\tur\ cu statutul acestora (copii
din familie sau separa]i de p\rin]i), cu situa]ia lor (copii ce urmeaz\ cur-
surile de înv\]\mânt sau sunt integra]i pe pia]a muncii), cu locul în care
se g\sesc (în ]ar\ sau în str\in\tate) sau dac\ au probleme de s\n\tate
sau comportament;
- reglementarea expres\ a rolului ambilor p\rin]i în cre[terea [i dez-
voltarea copiilor, ca fiind primii responsabili pentru cre[terea, îngrijirea
[i dezvoltarea lor. Responsabilitatea colectivit\]ii locale este subsidiar\,
iar statul intervine complementar, f\r\ a se putea substitui p\rin]ilor;
- înfiin]area [i diversificarea serviciilor pentru copil [i familie, cât mai
aproape de domiciliul acestora, cu scopul de a men]ine familia unit\ [i
de a o ajuta s\-[i asume responsabilitatea fa]\ de cre[terea [i dezvoltarea
armonioas\ a copiilor;
- înfiin]area [i reorganizarea la nivel central a unor structuri: Autoritatea
pentru Protec]ia Drepturilor Copilului - care va conduce [i coordona
activitatea de protec]ie a drepturilor copilului, Oficiul Român pentru

93 Publicat\ în M.Of. nr.109/28.09.1990

94 Publicat\ în M.Of.nr.557/23.06.2004

84
 Adop]ii - care va gestiona problema adop]iilor [i Avocatul Copilului -
care va promova condi]ia copilului în România;
- pentru a r\spunde adecvat nevoilor fiec\rui copil au fost introduse noi
instrumente de lucru: planul individualizat de servicii [i planul indivi-
dualizat de protec]ie. De asemenea, au fost redefinite structurile la
nivelul jude]ului (serviciul public specializat pentru protec]ia copilului [i
comisiile pentru protec]ia copilului) în condi]iile înfiin]\rii serviciilor
publice de asisten]\ social\ la nivelul jude]ului [i la nivelul consiliilor
locale.
Privit\ în contextul tematicii pe care ne-am propus-o în lucrarea de fa]\, minorul
victim\, Legea 272/2004 ofer\ cadrul general al protej\rii drepturilor copiilor printre care
dreptul la protejarea imaginii sale publice [i a vie]ii sale intime, private [i familiale, drep-
tul la libertatea de exprimare, dreptul la respectarea personalit\]ii [i individualit\]ii,
copilul neputând fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori
degradante, dreptul de a fi crescut în condi]ii care s\-i asigure dezvoltarea fizic\, men-
tal\, spiritual\, moral\ [i social\ etc.
Legea a prev\zut situa]iile în care un copil poate deveni victim\, interzicând în
mod expers ac]iunile sau inac]iunile de natur\ s\ aduc\ atingere drepturilor acestuia,
ar\tând modalit\]ile efective de protec]ie, precum [i m\surile ce trebuie luate în aseme-
nea situa]ii.
De aceea, în Capitolul IV, legea reglementeaz\ „Protec]ia copiilor refugia]i [i
protec]ia copiilor în caz de conflict armat”, iar în Capitolul VI „Potec]ia copiilor împotri-
va exploat\rii” în toate formele acesteia, respectiv:
a. Protec]ia copilului împotriva exploat\rii economice.
b. Protec]ia copilului împotriva consumului de droguri.
c. Protec]ia copilului împotriva abuzului [i neglij\rii.
d. Protec]ia copilului împotriva r\pirii sau a oric\ror alte forme de trafic.
e. Protec]ia copilului împotriva altor forme de exploatare.
Ori de câte ori faptele p\gubitoare îndreptate împotriva copilului vor prezenta
pericol social, vor fi s\vâr[ite cu vinov\]ie, [i vor fi prev\zute de legea penal\, acestea
vor face obiectul unei incrimin\ri în codul penal sau în legi penale speciale.
În cele ce urmeaz\ vom face o prezentare succint\ a formelor de protec]ie
prev\zute de lege, mai sus-prezentate, protec]ie menit\ s\ înl\ture posibilitatea ca
minorul s\ devin\ victim\ a unei infrac]iuni.

79)
&.1. Protec]ia copiilor refugia]i [i protec]ia copiilor în caz de conflict armat (art.72-7
Aceasta se refer\ la:
- protec]ie [i asisten]\ umanitar\ corespunz\toare pentru realizarea drep-
turilor copiilor refugia]i, constând în ob]inerea statutului de refugiat,
protec]ia umanitar\ condi]ionat\, protec]ia umanitar\ temporar\ (con-
form Legii 323/2001(95));
- prioritatea rezolv\rii cererii privind ob]inerea statutului de refugiat;
- desemnarea unei persoane cu studii superioare juridice sau de asisten]\
social\ care s\ sus]in\ drepturile copilului [i s\ participe la procedura
de acordare a statutului de refugiat;
- cazarea copiilor pân\ la rezolvarea cererii în servicii de tip reziden]ial
sau în centre de primire [i cazare aflate în subordinea Oficiului Na]ional

95 Publicat\ în M.Of.nr.342/27.06.2001

85
 pentru Refugia]i (în func]ie de vârsta acestora).
În art. 76-79 se prev\d urm\toarele: „copiii afecta]i de conflicte armate benefi-
ciaz\ de protec]ie [i asisten]\ în condi]iile prezentei legi” [i „nici un copil nu va fi folosit
ca spion, c\l\uz\ sau curier în timpul conflictelor armate”.
Legea instituie organismelor abilitate, potrivit art.78, obliga]ia ini]ierii [i imple-
ment\rii de strategii [i programe, inclusiv la nivel social [i comunitar, pentru a asigura
demobilizarea copiilor solda]i [i respectiv, pentru a remedia efectele fizice [i psihice ale
conflictelor asupra copilului [i pentru a promova reintegrarea social\ a acestora.
&.2. Protec]ia copiilor împotriva exploat\rii (art.85-8 86)
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oric\ror forme de: violen]\, abuz,
rele tratamente sau neglijen]\.
Potrivit art.85 alin.2 „orice persoan\ fizic\ sau juridic\, precum [i copilul pot
sesiza autorit\]ile abilitate de lege s\ ia m\surile corespunz\toare pentru a-l proteja
împotriva oric\ror forme de violen]\, inclusiv violen]a sexual\, v\t\mare sau de abuz
fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijen]\”.
Angaja]ii institu]iilor publice sau private care, prin natura profesiei, intr\ în con-
tact cu copilul [i au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele trata-
mente, au obliga]ia de a sesiza de urgen]\ direc]ia general\ de asisten]\ social\ [i pro-
tec]ia copilului.
Legea instituie pentru reprezentan]ii legali, autorit\]ile publice [i organismele
private, obliga]ia de a lua toate m\surile corespunz\toare pentru a facilita readaptarea
fizic\ [i psihologic\ [i reintegrarea social\ a oric\rui copil care a fost victima oric\rei
forme de neglijen]\, exploatare sau abuz, de tortur\ sau pedeaps\ ori tratamente crude,
inumane sau degradante.
Protec]ia copilului împotriva exploat\rii economice
Art. 87 consacr\ dreptul copilului la protec]ie împotriva exploat\rii, în sensul c\
„nu poate fi constrâns la o munc\ ce comport\ un risc poten]ial sau care este suscepti-
bil\ s\-i compromit\ educa]ia ori s\-i d\uneze s\n\t\]ii sau dezvolt\rii sale fizice, men-
tale, spirituale, morale sau sociale”.
Legea interzice orice practic\ prin intermediul c\reia un copil este dat de unul
sau ambii p\rin]i ori de reprezentantul legal în schimbul unei recompense sau nu, în
scopul exploat\rii copilului sau a muncii acestuia.
Având în vedere c\ exploatarea prin munc\ a copilului intervine în principal, pe
fondul abandonului [colar legea prevede pentru unit\]ile de înv\]\mânt obliga]ia de a
sesiza de îndat\ serviciul public de asisten]\ social\, în condi]iile în care copiii de vârst\
[colar\ se sustrag procesului de înv\]\mânt, desf\[urând munci cu nerespectarea legii.
Protec]ia copilului împotriva consumului de droguri
Potrivit art.88 copilul are dreptul s\ fie protejat împotriva folosirii ilicite de stu-
pefiante [i substan]e psihotrope, interzicându-se totodat\ vânzarea de solven]i copiilor
f\r\ acordul p\rintelui ori al altui reprezentant legal.
Protec]ia copilului împotriva abuzului sau neglij\rii
Legea 272/2004, în articolul 89, define[te pentru prima dat\ no]iunile de abuz
[i neglijare.
Pân\ în acest moment, termenul de abuz a fost folosit doar în titulatura
Ordonan]ei de Urgen]\ nr.143/200296 pentru modificarea [i completatrea unor dispozi]ii

96 Publicat\ în M.Of. nr.804/05.11.2002

86
din Codul penal [i unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor
sexuale, f\r\ ca în con]inutul ordonan]ei acesta s\ fie definit sau explicitat.
Având în vedere c\ defini]iile prev\zute în art.89 în aliniatul 1 [i 2 au mai fost
men]ionate în cuprinsul c\r]ii nu vom mai face referire la acesta.
Noutatea reglement\rii rezid\ [i în interzicerea expres\ a aplic\rii pedepselor
fizice sub orice form\, precum [i a priv\rii copilului de drepturile sale de natur\ s\-i
pun\ în pericol via]a, dezvoltarea fizic\, mental\, spiritual\, moral\ sau social\, integri-
tatea corporal\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului atât în familie cât [i în orice insti-
tu]ie care asigur\ protec]ia, îngrijirea [i educarea copiilor.
Protec]ia special\ a copilului abuzat sau neglijat se asigur\ de c\tre direc]ia ge-
neral\ de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului care este obligat\:
a) s\ verifice [i s\ solu]ioneze toate sesiz\rile privind cazurile de abuz [i
neglijare inclusiv pe cele venite din partea asisten]ilor familiali;
b) s\ asigure prestarea serviciilor prev\zute la art.10797, specializate pentru
nevoile copiilor victime ale abuzului [i neglij\rii [i ale familiilor acestora.
În vederea realiz\rii obliga]iilor de la litera a), reprezentan]ii direc]iei generale
de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului au drept de acces, în condi]iile legii, în sedi-
ile persoanelor juridice, precum [i la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau
asigur\ protec]ia unui copil, cu sprijinul poli]iei.
În situa]ia în care, în urma verific\rilor efectuate, reprezentan]ii direc]iei ge-
nerale de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului stabilesc c\ exist\ motive temeinice care
s\ sus]in\ existen]a unei situa]ii de pericol iminent pentru copil, datorit\ abuzului [i
neglij\rii, direc]ia general\ de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului ac]ioneaz\ diferit
dup\ cum exist\ sau nu acorsul reprezentan]ilor persoanelor juridice, precum [i a per-
soanelor fizice care au în îngrijire sau asigur\ protec]ia unui copil.
Astfel:
- în cazul în care nu se întâmpin\ opozi]ie din partea persoanelor sus-
men]ionate, directorul direc]iei generale de asisten]\ social\ [i protec]ia
copilului institue m\sura plasamentului în regim de urgen]\;
- în cazul în care respectivele persoane refuz\ sau împiedic\ ac]iunea
direc]iei, aceasta sesizeaz\ instan]a judec\toreasc\, solicitând emiterea unei
ordonan]e pre[edin]iale de plasare a copilului în regim de urgen]\ la o per-
soan\, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezi-
den]ial, licen]iat în condi]iile legii.
În termen de 48 de ore de la data execut\rii ordonan]ei pre[edin]iale prin care
s-a dispus plasamentul în regim de urgen]\, direc]ia general\ de asisten]\ social\ [i pro-
tec]ia copilului sesizeaz\ instan]a judec\toreasc\ pentru a decide cu privire la: înlocuirea
plasamentului în regim de urgen]\ cu m\sura plasamentului, dec\derea totatal\ sau
par]ial\ din exerci]iul drepturilor p\rinjte[ti, precum [i cu privire la exercitarea drep-
turilor p\rinte[ti.
În cadrul procesului prev\zut la art.94 alin.3 [i 4, instan]a poate administra, din
oficiu, ca proba declara]ia copilului.
Declara]ia copilului poate fi scris\, poate fi înregistrat\, potrivit legii, prin
mijloace audio-video sau poate fi oral\, în fa]a instan]ei de judecat\.
Dac\ instan]a opteaz\ pentru înregistrarea audio-video a declara]iei copilului,
aceasta se va realiza cu respectarea a dou\ condi]ii obligatorii:

97 Pentru realizarea protec]iei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv de p\rin]ii s\i, potrivit art.107 din Legea
272/2004 func]ioneaz\: a) servicii de zi; b) servicii de tip familial; c) servicii de tip reziden]ial.

87
 - cu asisten]a unui psiholog;
- cu acordul copilului.
Dac\ instan]a apreciaz\ c\ este necesar\ audierea nemijlocit\ a copilului îl poate
chema în fa]a ei, în camera de consiliu, iar audierea va avea loc doar în condi]iile
preg\tirii prealabile a copilului de c\tre un psiholog [i numai în prezen]a acestuia.
Textul articolului 96 impune angajatorilor, în cazul în care abuzul sau neglijarea
a fost s\vâr]it\ de persoane care, în baza unui raport juridic de munc\ sau de alt\ natur\,
asigurau protec]ia, cre[terea, îngrijirea sau educa]ia copilului, s\ sesizeze de îndat\
organele de urm\rire penal\ [i s\ dispun\ `ndep\rtarea persoanei respective de copiii
afla]i în grija sa.
Legea interzice angajarea în institu]iile publice sau private, precum [i în servici-
ile de tip reziden]ial, publice sau private, care asigur\ protec]ia, cre[terea, îngrijirea sau
educarea copiilor a persoanelor împotriva c\rora a fost pronun]at\ o hot\râre
judec\toreasc\ definitiv\ [i irevocabil\ pentru s\vâr[irea cu inten]ie a unei infrac]iuni.
Protec]ia copilului împotriva r\pirii sau a oric\ror forme de traficare
Protec]ia împotriva traficului intern [i interna]ional în orice scop sau sub orice
form\, inclusiv de c\tre proprii p\rin]i este asigurat\ prin m\suri legislative, administra-
tive [i de educa]ie.
Protec]ia copilului împotriva altor forme de exploatare
Legea instituie m\suri pentru prevenirea:
a) Transferului ilicit [i a nereturn\rii copilului;
b) Încheierii adop]iilor în alte scopuri decât în interesul superior al copilului;
c) Exploat\rii sexuale [i violen]ei;
d) R\pirii [i trafic\rii de copii în orice scop [i în orice form\;
e) Implic\rii copiilor în conflicte armate;
f) Dezvolt\rii for]ate a talentelor copiilor în dauna dezvolt\rii lor armonioase,
fizice [i mentale;
g) Exploat\rii copilului de c\tre mass-media;
h) Exploat\rii copilului în cadrul unor cercet\ri ori experimente [tiin]ifice.

&.3. Infrac]iuni
Legea 272/2004 instituie r\spunderea penal\ a persoanelor care folosesc minorii
în vederea practic\rii cer[etoriei, sub orice form\, iar dac\ faptele sunt s\vâr[ite de c\tre
cei care au îndatorirea cre[terii [i educ\rii copiilor sunt mai grave.
Astfel, conform art. 132 din Legea 272/2004 constituie infrac]iune [i se pedepse[te
cu închisoare de la 1 la 3 ani îndemnul ori înlesnirea practic\rii cer[etoriei de c\tre un
minor sau tragerea de foloase de pe urma practic\rii cer[etoriei de c\tre un minor.
De asemenea, recrutarea ori constrângerea unui minor la cer[etorie, se
pedepse[te de lege cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Faptele sus-men]ionate sunt mai grave dac\ sunt s\vâr[ite de un p\rinte sau de
reprezentantul legal al minorului.
Potrivit art.133 din legea 272/2004 constituie infrac]iune [i fapta p\rintelui sau a
reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat
la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material [i se pedepse[te cu închisoare de
la 1 la 5 ani [i interzicerea unor drepturi.

88
 BIBLIOGRAFIE

Antoniu, S., Consim]\mântul victimei, Revista de drept penal, nr.4/2003

Basarab, M., Drept procesual penal, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj Napoca, Facultatea
de Drept, Vol II, 1973
Bass, E.; Davis, L., Beginning to Heal-A First Book for Survivors of Child Abuse, Harper
Pernnial, New York, 1993
Buletinul Jurispruden]ei Cur]ii Supreme de Justi]ie, 1990-1992
Buneci, P.; Butoi, I.T., Martorul pe t\râmul justi]iei, Editura Pinguin Book, Bucure[ti,
2004
Bu[, I.; Miclea, M.; David, D.;Opre, A., Psihologie judiciar\- curs postuniversitar 2004-
2005, Universitatea Babe[- Bolylai, Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie [i {tiin]e ale
Educa]iei, 2004
Butoi,T., Victimologie-curs universitar, Editura Pinguin Book, Bucure[ti, 2004
Bogdan,T.;Sântea, I., Analiza psihologic\ a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, M.I.,
Serviciul Editorial [i Cinematografic, Bucure[ti 1998
Cioclei,V., Via]a sexual\ [i politica penal\, Editura Holding Reporter,Bucure[ti, 1994
Dane[, {t., Lipsa plângerii prealabile [i împ\carea p\r]ilor în „Codul penal corectat [i
adnotat”, Partea general\ de T.Vasiliu [.a., Editura {tiin]ific\, Bucure[ti,1972
Dongoroz, V.; Kahane, S.;Oancea, I.; Fodor, I.; Iliescu, N.; Bulai, C.; St\noiu, R.M.;
Ro[ca, V., Explica]ii teoretice ale Codului penal român, Parte general\, Vol. I, Editura
Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1969
Dongoroz,V.; Kahane,S.; Antoniu, G.; Bulai, C.; Iliescu, N.; St\noiu,R.M., Explica]ii teo-
retice ale Codului penal român, partea general\, vol.1 Editura Academiei, Bucure[ti,
1975
Gotu,P., Plângerea prealabil\ [i punerea în mi[care a ac]iunii penale atunci când partea
v\t\mat\ este un minor cu capacitate de exerci]iu restrâns\, Revista român\ de drept
nr.11/1983
Mateu]. Gh., Discu]ii în leg\tur\ cu efectele lipsei p\r]ii v\t\mate de la dou\ termene
consecutive, în procedura ac]iunii penale directe, Dreptul nr.3/1997
Mighiu, C.; Luca, C., Rolul psihologului în lucrul cu copilul abuzat/neglijat,Ghid de bune
practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Cap. Psihologi, Salva]i Copiii,
Bucure[ti, 2003
Mitrofan,N.; Zdrenghea,V.; Butoi,T., Psihologia judiciara, Editura {ansa, Bucuresti,1992
Neagu, I., Drept procesual penal, Editura Academiei Române, Bucure[ti, 1988
89
 Neagu, I., Drept procesual penal-Tratat, Global Lex, Bucure[ti, 2002
Pa[ca,V., Victima- un actor mare într-un rol minor,Revista de drept penal, anul VIII, nr.2,
Bucure[ti, 2001
Pascu,I.; Neata,E., Revista de drept penal nr.4/2004
Pavel,D., Not\ critic\ privind dec. pen. nr. 657/1971 a Tribunalului jude]ean Timi[,
Revista român\ de drept nr.4/1972
P\tulea, V., Plângerea prealabil\ [i punerea în mi[care din oficiu a ac]iunii penale, atun-
ci când partea v\t\mat\ este un minor cu capacitate de exerci]iu restrâns\(II), Revista
român\ de drept, nr.11/1983
Prun\, T., Prelegeri de psihologie judiciar\, Ia[i, Editura Funda]iei Chemarea, 1992
Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention - WHO, Geneva, 29-31march,
1999
Roth, M., Protec]ia Copilului. Dileme, concep]ii [i metode, Editura Presa Universitar\
Clujean\, Cluj Napoca, 1999
St\nescu, L., Consim]\mântul victimei traficului. Efecte, Revista de drept penal nr.3/2004
{chiopu, U.; Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti,
1997
Soare, D., M\sura de siguran]\ a interdic]iei de a reveni în locuin]a familiei pe o perioad\
determinat\, Dreptul nr.2/2004
Teodoru, Gr., Drept procesual penal, Partea special\, Editura Cugetarea, Ia[i, 1998
Teodoru, Gr., În leg\tur\ cu termenul în care poate fi formulat\ plângerea prealabil\ în
cazul încadr\rii juridice a faptei(III), Revista român\ de drept, nr.5/1977
Teodoru, Gh., Drept procesual penal-partea general\, Editura Cugetarea, Ia[i, 1996
Tulkens, Fr. ; M.van de Kerchove, Introduction au droit penal, Kuwen, Editions
Juridiques, Belgique, 1997
Walker, A.G., Handbook on qestioning children, ABA Center on Children and the Low,
American Bar Association ,SUA, 1994
Vasiescu, M., Unele probleme privind interpretarea art.131 alin.5 din Codul penal,
Dreptul nr.4/2000
Volonciu, N., Tratat de procedur\ penal\, Parte special\, Vol.II, Editura Paideia,
Bucure[ti, 1996

90
 PAR
RTEA a III-aa. PROT
TEC}
}IA DREP
PTURILOR
R COPPILU
ULU
UI AFLAT
T ÎN
CONFLICT T CU LEGEA PENAL| ÎN LEGISLA}
}IA INT
TER
RN|

CAPITOLUL I. MINORUL ~NVINUIT SAU INCULPAT ÎN FAZA DE URM|RIRE

PENAL|

III.1. PSIHOLOGIA INFRACTORULUI {I DELINCVEN}A JUVENIL|

Examinarea laturii negative a minorit\]ii este una de o impotan]\ deosebit\

deoarece ne ajut\ s\ stabilim factorii care o determin\, aria în care o întâlnim, precum
[i modalit\]i de remediere [i prevenire, dac\ este s\ facem apel [i la criminologie, a com-
portamentelor deviante.
Aceste comportamente au la origine o serie de factori interni, care ]in de pro-
pria persoan\ a delincventului minor, dar [i de factori externi care determin\ o
inadaptare la sistemul juridic [i moral al societ\]ii.
În ceea ce prive[te comportamentul deviant al minorilor, acesta poate fi expli-
cat ]inând cont fie de condi]iile familiale, disfunc]iile familiale accentuate, de caren]ele
educa]ionale, probleme psihice ap\rute în perioada de pubertate ori o influen]\ nega-
tiv\ a mediului social. Raportat\ la informa]iile pe care le furnineaz\ mass-media, la
noile modalit\]i de difuzare a noilor informa]ii, internet-ul, problema devine cu atât mai
complicat\ cu cât minorii recep]ioneaz\ din ce în ce mai multe aspecte negative pe care
nu au maturitatea s\ le discearn\.
La toate acestea, la noi în ]ar\, se mai adaug\ lipsa institu]iilor de specialitate,
slaba reprezentare a acestora, lipsa resurselor materiale, chiar lipsa normelor adecvate
noilor condi]ii ale minorilor.
Majoritatea minorilor delincven]i sunt fugi]i din familie, din institu]iile de
ocrotire [i asisten]\, case de copii, [coli speciale sau centre de reeducare.
Ancheta penal\ care se desf\[oar\ fa]\ de minor presupune un contact direct,
nemijlocit, între dou\ p\r]i, determinate de apari]ia unui raport juridic procesual penal
specific, ca urmare a s\vâr[irii unei infrac]iuni. Principalii subiec]i ai acestui raport juridic
procesual penal sunt statul, reprezentat de organele competente s\ solu]ioneze cauza
penal\ [i infractorul care urmeaz\ s\ fie tras la r\spundere penal\ pentru faptele
s\vâr[ite. Între cele dou\ p\r]i are loc un duel psihologic, un duel în care anchetatorul
sau magistratul de]ine o pozi]ie privilegiat\ datorit\ statutului s\u, dar nu întotdeauna
aceast\ pozi]ie este [i de natur\ a-l determina pe cel anchetat s\ declare adev\rul.
Pentru ca duelul psihologic care are loc între cele dou\ p\r]i s\ fie unul de
natur\ a conduce la aflarea adev\rului, magistratul trebuie s\ st\pâneasc\ importante
cuno[tin]e de psihologie judiciar\, cuno[tin]e care se afl\ la baza aplic\rii regulilor tac-
tice criminalistice specifice ascult\rii învinuitului sau inculpatului, coroborate cu regulile
aplicabile minorului [i despre care am amintit deja.
Procesele psihice ale f\ptuitorului au un caracter mult mai amplu, mai complex,
în compara]ie cu procesele psihice specifice fazelor form\rii m\rturiei, complexitatea
rezultând din specificitatea etapelor infrac]ionale pe care acesta le traverseaz\, mai mult
sau mai pu]in con[tient.
Mecanismele psihologice ale f\ptuitorului trebuie raportate, în general, la trei etape:
prima, în care se contureaz\ latura subiectiv\ a infrac]iunii cu mecanisme psihologice speci-
fice conceperii activit\]ii infrac]ionale [i rezolu]iei infrac]ionale, a doua în care are loc
desf\[urarea activit\]ii infrac]ionale (faza actelor premerg\toare, faza actelor de executare,
faza urm\rilor) [i a treia, postinfrac]ional\, care este caracterizat\ de cele mai multe ori de
apari]ia proceselor psihice de team\, din cauza con[tientiz\rii posibilei r\spunderii penale.
91
 Pentru a putea în]elege mai bine comportamentul unui individ trebuie s\ ]inem
cont de personalitatea acestuia, personalitate care este dat\ de caracter, temperament [i
aptitudini. În consecin]\, trebuie analizate manifest\rile, conduita care poate fi cu tendin]e
pozitive, spre sinceritate ori, dimpotriv\, cu tendin]e negative, spre nesinceritate. De
asemenea, trebuie observate capacitatea energetic\ [i dinamic\ a comportamentului,
adic\ dac\ este tipul coleric (puternic, neechilibrat [i excitabil), tipul sanguin (puternic,
echilibrat, mobil), tipul flegmatic (puternic, echilibrat, inert) [i tipul melancolic (slab).
În practic\, în situa]ii reale, vom întâlni mai rar persoane care s\ se încadreze
doar într-un singur tip, în general existând interferen]e. La minori temperamentul este
cu atât mai complicat cu cât acesta este în formare. Mai bine definite vor fi, îns\, apti-
tudinile, de inteligen]\, precizie a memoriei, spirit de observa]ie, talent, dar mai ales
imagina]ie, de care nu duc lips\.
Afla]i în stadiul de formare, prima treapt\ a socializ\rii lor se petrece în familie,
asimilând sistemul de valori existent în imediata lor apropiere [i considerându-l chiar cel
mai bun, acesta fiind unicul sistem de valori pe care îl cunoa[te [i pe care are tendin]a
s\ [i-l asimileze în primii ani de via]\ pân\ când acesta va fi înlocuit cu unul propriu,
bazat pe propriile cuno[tin]e, experien]e, propria cultur\, credin]\ [.a.m.d.
O educa]ie negativ\, de respingere a normelor existente în societate, conduce
în marea majoritate a cazurilor la o structurare negativ\ de personalitate. Individul
dobânde[te astfel un caracter de tip asocial fiind pentru restul societ\]ii ceea ce se
nume[te un delincvent.
Delincven]a este cea mai important\ dintre devian]ele negative deoarece ea
afecteaz\ cele mai importante rela]ii [i valori sociale [i încalca regulile [i normele morale
[i juridice. Din punct de vedere strict juridic, delincven]a include acele viol\ri [i înc\lcari
ale normelor penale [i de convie]uire social\ care protejeaz\ ordinea public\, drepturile
[i libert\]ile individuale, via]a, s\n\tatea [i integritatea persoanei.
Dimpotriv\, o educa]ie pozitiv\ va contura un comportament adecvat normelor
sociale, iar o educa]ie neutr\ va oferi individului posibilitatea s\ aleaga tipul comportamental.
Educa]ia neutr\ poate fi asimilat\ cu lipsa de educa]ie care se manifest\ în
diferite medii, dar mai ales în mediile rurale sau în cadrul familiilor cu o preg\tire redus\
[i, de regul\, cu mul]i copii.
Trebuie s\ ]inem, din nefericire, cont [i de influen]a pe care a avut-o [i o are
,,libertatea” de dup\ revolu]ie asupra minorilor, care au receptat în general aceast\ lib-
ertate ca pe ceva care le d\ dreptul s\ fac\ orice doresc ei numai s\ nu semene cu ceea
ce era ,,înainte”. Acest lucru nu este întotdeuna de bun augur deoarece în primul rând
nu tot ceea ce era înainte era r\u, iar pe de alt\ parte sunt anumite norme de com-
portare, norme sociale care trebuie respectate.

I.2. TACTICA ASCULT|RII ÎNVINUITULUI SAU INCULPATULUI MINOR

Afla]i la începutul integr\rii în societate, minorii, conform legisla]iei penale, sau

copiii, conform legisla]iei interna]ionale, constituie totodat\ o categorie mai greu de
interogat cum, de altfel, a reie[it [i din capitolele anterioare.
}inând cont de datele relevate prin analiz\ psihologic\, învinuitul sau inculpatul
minor reprezint\ o noua surs\ de declara]ii, declara]ii care poart\ [i denumirea general\ de
m\rturisire. Acest mijloc de prob\, de[i este enumerat primul în art. 64 C.pr.pen., se situeaz\
pe o treapt\ de egalitate cu celelalte mijloace de prob\ [i doar prin coroborarea lui cu alte
mijloace de prob\ se poate ajunge la aflarea adev\rului, cum, de altfel, afl\m [i din art. 69
C.pr.pen. care men]ioneaz\ c\ ,,declara]iile învinuitului sau ale inculpatului f\cute în cursul
92
procesului penal pot servi la afl\rea adevarului, numai în m\sura în care sunt coroborate
cu fapte [i împrejur\ri ce rezult\ din ansamblul probelor existente în cauz\”.
Termenul general de m\rturisire care se folose[te este oarecum impropriu,
deoarece învinuitul sau inculpatul nu va recunoa[te de fiecare dat\ c\ a f\cut ori c\ nu
a f\cut, de[i trebuia s\ fac\ ceva (de exemplu, în cazul minorei care a înf\ptuit
infrac]iunea de pruncucidere, prin omisiune, prin neacordarea de ajutor noului-n\scut)
[i, în consecin]\, nu vom avea totdeauna de-a face cu o m\rturisire.
Practica a demonstrat c\ nu trebuie s\ se acorde prea mult credit declara]iilor
f\cute de c\tre inculpa]i sau învinui]i deoarece ace[tia denatureaz\ mai mult sau mai
pu]in voluntar adev\rul.
Uneori fie refuz\ s\ recunoasc\ infrac]iunea comis\, fie afirm\ c\ a comis mai
multe infrac]iuni decât în realitate, din diverse motive. Acestea sunt [i motivele pentru
care legiuitorul a prev\zut condi]ia corobor\rii cu alte mijloace de prob\ [i doar în
m\sura în care se confirm\ ele vor fi admise în tot sau în parte, având un caracter diviz-
ibil. Totodat\, declara]ia mai poate avea un caracter retractabil, învinuitul sau inculpatul
putându-[i retrage declara]iile anterioare.
{i în acest caz va fi necesar\ o preg\tire riguroas\ a activit\]ii de interogare a
învinuitului sau inculpatului, care se apropie de preg\tirea ascult\rii martorului.
Studierea materialelor cauzei presupune cunoa[terea datelor referitoare la
modul [i `mprejur\rile în care s-a s\vâr[it fapta, la probele existente în acel moment la
dosar, la participan]i, la persoana v\t\mat\, la martori [.a., date care vor fi completate,
confirmate sau verificate prin declara]iile învinuitului sau martorului. În func]ie de modul
de sesizare a organului judiciar, va fi studiat\ plângerea, plângerea prealabil\, denun]ul
sau procesul-verbal de constatare a efectu\rii unor acte premerg\toare, când organul de
urm\rire penal\ s-a sesizat din oficiu.
În cazul în care s-a efectuat cercetarea la fa]a locului, se va studia procesul-ver-
bal efectuat cu aceast\ ocazie, declara]iile eventualelor victime ori martori oculari.
În general, toate materialele [i întreaga preg\tire a ascult\rii se efectueaz\ cu
maxim\ urgen]\ [i operativitate.
De regul\, organizarea modului de desf\[urare a ascult\rii se desfa[oar\ ca [i în
cazurile prezentate când ne-am referit la ascultarea martorului, respectiv a p\r]ii v\t\mate.
La ascultarea învinuitului sau inculpatului va trebui s\ ]inem cont de conside-
rente care au legatur\ cu noua pozi]ie procesual\, pozi]ie în care pot ap\rea factori atât
de ordin obiectiv cât [i subiectiv, ca [i în celelalte dou\ cazuri, va trebui s\ se organizeze
modul de desf\[urare a ascult\rii, s\ se realizeze un plan al ascult\rii [i va trebui s\ se
adopte o tactic\ a ascult\rii propriu-zise a învinuitului sau a inculpatului, s\ se verifice
identitatea învinuitului sau inculpatului [i s\ se adopte modalit\]i de ascultare în faza
relat\rii libere, ca [i în faza adres\rii de întreb\ri.
Are importan]\ dac\ rezolu]ia înf\ptuirii infrac]iunii a fost luat\ sub imperiul
unei puternice tulbur\ri suflete[ti sau cu premeditare. Sunt situa]ii în care f\ptuitorii fac
declara]ii am\nun]ite în ceea ce prive[te am\nuntele cu referire la momentele dinaintea
faptei, dar prezint\ lacunar fapta propriu-zis\.
Ascultarea învinuitului sau inculpatului se face în conformitate cu art. 70-74 din
Codul de procedura penal\.
Astfel, potrivit art. 70 C.pr.pen., înainte de a fi ascultat, învinuitul sau inculpatul
este întrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data [i locul na[terii, numele [i
prenumele p\rin]ilor, cet\]enia, studii, situa]ia militar\, loc de munc\, ocupa]ie, adresa,
antecedente penale [i alte date pentru stabilirea situa]iei sale personale. Dac\ exist\ sus-
piciuni în ceea ce prive[te identitatea acestuia, se va apela la eviden]ele poli]iei. În
aceast\ faz\ pentru stabilirea unui contact psihologic pot fi puse [i alte întreb\ri.
93
 În continuare i se aduce la cuno[tin]\ fapta care formeaz\ obiectul cauzei [i i se
pune în vedere s\ declare tot ceea ce [tie cu privire la fapta [i la învinuirea ce i se aduce
în legatur\ cu aceasta. Totodat\, organul de urm\rire penal\ trebuie s\-i cear\ înainte de
a-l asculta s\ dea o declara]ie scris\ personal cu privire la învinuirea ce i se aduce.
Fiecare învinuit sau inculpat este ascultat separat, iar dac\ sunt mai mul]i
învinui]i sau inculpa]i, fiecare este ascultat f\r\ s\ fie ceilal]i de fa]\. Se va ]ine seama c\
poate exista o în]elegere, o anumit\ solidaritate în vederea ascunderii adev\rului între
ace[tia. Dac\ se constat\ aceast\ situa]ie, se aplic\ dictonul ,,dezbin\ [i conduce”, adic\
se va c\uta elementul slab al sistemului adoptat de ace[tia. Nu este recomandabil\ nici
prezen]a altor persoane, chiar str\ine de cauz\, cu excep]ia organului judiciar.
Învinuitul sau inculpatul este mai întâi l\sat s\ declare tot ceea ce [tie. Acest
lucru înseamn\ c\ el nu va fi întrerupt pân\ la terminarea relat\rii, chiar dac\ se con-
stat\ c\ este nesincer. Întreruperea va fi totu[i posibil\ dac\ se abate grav de la obiec-
tul ascult\rii. Ascultarea nu poate începe cu citirea sau reamintirea declara]iilor pe care
acesta le-a dat anterior în cauz\ [i totodat\ nu poate prezenta ori citi o declara]ie scris\
în prealabil, dar se poate servi de însemn\ri asupra am\nuntelor greu de re]inut.
Dup\ ce învinuitul sau inculpatul a f\cut declara]ia, i se pot pune întreb\ri cu
privire la fapta care formeaz\ obiectul cauzei [i la invinuirea ce i se aduce. Întreb\rile
vor fi formulate în func]ie de declara]iile f\cute anterior, de caracterul sincer complet, de
respingerea învinuirii [i încercarea de a proba lipsa temeiniciei lor, ascunderea
adev\rului prin recunoa[terea unor fapte de o gravitate mai mic\, ori prezentarea de
date false, chiar refuzul, precum [i furnizarea de alibiuri false. Dac\ refuz\ s\ dea
declara]ii, organul judiciar va trebui sa încerce s\ afle motivul refuzului. Acesta poate fi
unul de natur\ obiectiv\, subiectul fiind oligofren sau epileptic, ori s\ fie o alt\ motiva]ie
obiectiv\.
Întreb\rile vor fi unele cu caracter general, întreb\ri-problem\ care vor viza aspecte
concrete, întreb\ri detaliu care vor viza un anumit am\nunt. Întreb\rile vor fi clare, neechivoce
cu termeni pe care cel ascultat s\-i în]eleag\ [i vor fi evitate întreb\rile sugestive.
Ca [i în cazul ascult\rii martorului sau p\r]ii v\t\mate, [i în acest caz se poate
proceda la tactica ascult\rii repetate, în cazul declara]iilor incomplete, la tactica ascult\rii
încruci[ate, atunci când se urm\re[te determinarea declar\rii adev\rului, tactica întâlnir-
ilor-surpriz\, folosite mai cu seam\ în momentele psihice încarcate cu o anumit\ tensi-
une, [i tactica ,,complexului de vinova]ie” în cazul persoanelor sensibile. În cadrul aces-
tor tactici este posibil\ folosirea contradic]iilor ce reies din propriile declara]ii [i
prezentarea altor mijloace de prob\ sau mijloace materiale de prob\, ob]inute în timpul
cercet\rilor din care rezult\ vinov\]ia celui interogat.
Tot aici va trebui s\ amintim [i de procedeul ascult\rii progresive, în care datele [i
probele din care reiese învinuirea vor fi prezentate gradat, l\sând la urm\ cele mai puternice
argumente. Trebuie s\ se ]in\ seama c\ pot exista probe pe care organul judiciar nu le
cunoa[te înc\ [i tocmai de aceea probele pe care le posed\ trebuie ar\tate doar în a[a m\sura
încât s\-l fac\ s\ cread\ c\ anchetatorul de]ine toate informa]iile [i, în consecin]\, c\ trebuie
s\ declare adev\rul care, în caz contrar, va putea fi dovedit pe alte c\i, nefavorabile lui.
Procedeul ascult\rii frontale este [i el unul de natur\ a conduce la aflarea
adev\rului, constând în prezentarea pe nea[teptate a celor mai importante probe din
care rezult\ clar vinov\]ia acestuia. Acest procedeu, total diferit de cel prezentat anteri-
or, trebuie ales în func]ie de natur\, de caracterul celui ascultat.
De asemenea, va fi întrebat cu privire la probele pe care vrea s\ le propun\.
Declara]iile pe care le d\ învinuitul vor fi consemnate în scris, care se vor citi
acestuia [i, dac\ va cere, i se va da s\ le citeasc\. Când va fi de acord cu con]inutul ei,
o va semna pe fiecare pagin\ în parte [i la sfâr[it.
94
 Dac\ nu poate sau refuz\ s\ semneze, se face men]iune în declara]ia scris\. Nu
este permis\ folosirea de violen]e, amenin]\ri sau alte mijloace de constrângere, promi-
siuni sau îndemnuri în scopul de a se ob]ine probe.
Declara]ia scris\ va fi semnat\ [i de organul de urm\rire penal\ care a procedat
la ascultarea învinuitului sau inculpatului ori de pre[edintele completului de judecat\ [i de
grefier, precum [i de interpret atunci când declara]ia a fost luat\ cu ajutorul unui interpret.
Dac\ învinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia dintre declara]ii sau vrea
s\ fac\ complet\ri, rectific\ri sau preciz\ri, acestea se vor consemna [i vor fi semnate în
condi]iile ar\tate anterior. Forma de redare a declara]iilor trebuie s\ fie cât mai fidel\
expunerii pe care a facut-o învinuitul sau inculpatul, folosind cuvintele [i expresiile aces-
tuia, f\r\ s\ se f\c\ reformul\ri ori încerc\ri de sintetizare a celor declarate. Respectarea
fidelit\]ii celor declarate este cu atât mai important\ cu cât în spe]\ sunt mai mul]i
învinui]i sau inculpa]i care fac afirma]ii contradictorii, recunosc anumite fapte sau ofer\
date despre alte persoane f\r\ s\-[i dea seama imediat. Este posibil ca abia la citirea
celor consemnate s\-[i dea seama de cele declarate [i s\ refuze s\ semneze sau s\ nu
recunoasc\ c\ ei au facut asemenea afirma]ii. În asemenea situa]ii ne d\m seama de rolul
important pe care îl are înregistrarea pe banda audio [i/sau video. Dac\ se procedeaza
în acest mod, se aduce la cuno[tin]a celui înregistrat.
Avantajul const\ [i în aceea c\ organul judiciar poate s\ revad\ caseta sau s\ o
reasculte ori de câte ori dore[te [i s\ sesizeze am\nunte care i-au sc\pat la audierea pro-
priu-zis\. Un alt avantaj va fi [i acela în favoarea celui audiat, în sensul c\ organul judi-
ciar nu va putea recurge la amenin]\ri sau violen]e, promisiuni sau îndemnuri. La sfâr[it,
înregistrarea este reascultat\ ori rev\zut\, cel audiat este întrebat dac\ imprimarea s-a
facut corect, se precizeaz\ ora la care s-a terminat ascultarea, condi]iile tehnice, iar
banda este sigilat\ [i semnat\ atât de organul judiciar, cât [i de învinuit sau inculpat.
În declara]ia scris\ se va face men]iune despre înregistrarea f\cut\, declara]ia
scris\ r\mânând principalul mijloc procedural de consemnare.
Organul de urm\rire penal\ procedeaz\ la ascultarea învinuitului sau inculpa-
tului la locul unde se afl\ ori de câte ori acesta se va g\si în imposibilitatea de a se
prezenta pentru a fi ascultat.
Exista [i posibilitatea, ca învinuitul sau inculpatul s\ refuze sub orice form\ s\
dea declara]ii ori s\ nu poat\ face acest lucru, caz întâlnit, de altfel în practic\. În aceast\
situa]ie misiunea de aflare a adev\rului revine organelor de anchet\, care vor fi nevoite
s\ desf\[oare o activitate minu]ioas\ în vederea afl\rii adev\rului.

I.3. MINORUL AFLAT ÎN SITUA}II SPECIALE

În principiu, adolescentului aflat în situa]ii speciale i se aplic\, de regul\, ace-

lea[i reguli tactice ca [i cele prezentat\ mai sus, dar ]inând cont de caracteristicile han-
dicapului pe care îl prezint\. A[adar, atitudinea organului judiciar se va încadra în lim-
itele corespunz\toare vârstei adolescentului.
Pe lâng\ aceste categorii de minori, mai întâlnim [i pe cea a minorilor care nu
cunosc limba român\ ori pe cea a minorilor rromi.
Ascultarea martorilor surdo-mu]i sau nev\z\tori prezint\ anumite particularit\]i pe
care trebuie s\ le avem în vedere atunci când audiem o persoan\ din aceast\ categorie.
De regul\, ascultarea martorilor surdo-mu]i nu implic\ ajutorul unor interpre]i,
dar ea depinde de nivelul dezvolt\rii psihice [i a preg\tirii intelectuale. În consecin]\,
anchetatorul are datoria de a se interesa în prealabil despre aceste împrejur\ri.
Relatarea liber\ a martorului surdo-mut este mult mai anevoioas\, ponderea
95
 urmând s\ o de]in\ întreb\rile foarte precise [i clar exprimate. Evident c\ ceea ce va
putea relata acest tip de martor este doar ceea ce a perceput cu propriile sim]uri, respec-
tiv prin v\z, aici putând fi incluse [i eventualele convorbiri pe care, de aceast\ dat\, le-a
,,v\zut” martorul, c\ci, dup\ cum se [tie, ace[tia au capacitatea de a ,,citi pe buze”, de
a în]elege dup\ mi[carea buzelor con]inutul unei convorbiri.
Din cauza handicapului pe care îl au, surdo-mu]ii sunt deseori susceptibili [i iras-
cibili, motiv pentru care ascultarea lor se va face cu mult calm [i r\bdare. Organul judi-
ciar va trebui s\ fie la fel de precaut ca [i în cazul persoanelor f\r\ acest handicap, c\ci
[i ace[tia pot min]i, pot induce în eroare la fel de bine sau, dimpotriv\, tocmai din cauza
handicapului s\ fi perceput eronat anumite informa]ii, martorul fiind de bun\-credin]\.
În cazul martorilor nev\z\tori vom ]ine cont de declara]iile care vor privi sim]ul
lor tactil, foarte dezvoltat, [i sim]ul auditiv, având o acuitate auditiv\ deosebit\, care le
permite s\ perceap\ mult mai bine sunetele, s\ recunoasc\ persoana dupa voce, s\-[i
de-a seama de ceea ce se întâmpl\ în jurul lor, dup\ zgomotele produse.
Unele aspecte sau episoade dintr-o fapt\ pot fi recep]ionate mult mai bine de
un nev\z\tor decât de un v\z\tor. De aceea, declara]ia acestuia va putea fi luat\ f\r\ re-
zerve. Se va avea grij\ îns\ s\ nu se întrebe un nev\z\tor despre ceea ce a v\zut, în
ipoteza în care deficien]a senzorial\ vizual\ a ap\rut dup\ producerea evenimentelor în
leg\tur\ cu care sunt asculta]i.
Ascultarea handicapa]ilor care prezint\ afec]iuni psiho-patologice, dac\ este
absolut necesar\, va fi pregatit\ [i efectuat\ cu mult\ precau]ie, solicitându-se ajutorul
unui specialist. Ascultarea se va face într-un cadru lipsit de factori stresan]i, indicat\ fiind
deplasarea organului judiciar la domiciliul martorului sau la locul de internare al acestu-
ia. Realizarea contactului psihologic, câ[tigarea încrederii martorului este esen]ial\ pen-
tru ob]inerea rezultatului scontat prin audiere.
În cazul în care trebuie luate declara]ii de la aliena]i, dezechilibra]i ori debili
mintal, de la cei suferind de diferite psihopatii, accentul va fi pus pe ascultarea lor liber\
[i cât mai pu]in pe întreb\ri, acestea fiind puse doar atunci când se constat\ o abatere
major\ de la subiectul ascult\rii [i se va apela la ajutorul specialistului ori de câte ori va
fi nevoie, eventual depozi]iile vor fi luate de c\tre acesta.
O aten]ie special\ trebuie acordat\ mitomanilor, afirma]iile acestora urmând s\
fie serios verificate [i interpretate într-un mod critic, mitomania presupunând însa un
diagnostic diferen]iat.
Ascultarea persoanelor care nu cunosc limba român\ se face cu ajutorul unui
interpret. Un str\in, care nu cunoa[te limba român\ poate fi întrebat despre faptele la
care a fost martor ocular, despre faptele pe care le-a v\zut, dar [i despre ce a auzit în
m\sura în care a avut posibilitatea s\ le în]eleag\.
Interpretul va fi obligat s\ p\streze secretul datelor de care a luat cuno[tin]\, s\
traduc\ fidel, corect întreaga declara]ie [i r\spunsurile la întreb\ri, în caz contrar
s\vâr[ind infrac]iunea de m\rturie mincinoas\. Este posibil ca totu[i persoana str\in\ s\
cunoasc\ limba român\, dar s\ nu doreasc\ s\ recunoasc\ acest lucru.
O alt\ categorie de minori este cea a minorilor rromi, care prezint\ numeroase
particularit\]i de care trebuie s\ ]inem cont în luarea depozi]iilor.
Rromii reprezint\ o categorie social\ special\ deoarece ace[tia au tradi]iile lor,
au propriul ,,cod de via]\” pe care dac\ nu le cuno[ti nu po]i nici s\-i în]elegi, [i, ca
atare, nici nu po]i s\ interpretezi cum se cuvine o eventual\ declara]ie rezultat\ de la
ace[tia. Pentru a-i putea ancheta trebuie ca organul judiciar s\ posede cuno[tin]e despre
modul de via]\ al rromilor [i s\ aplice în continuare acelea[i reguli ale ascult\rii; trebuie
s\ [tie c\ ace[tia au propriile reguli, propriile ,,legi”, pe care ei le aplic\ în consecin]\.
În general, rromii se manifest\ ostil fa]\ de tot ceea ce vine din exteriorul comu-
nit\]ii, mai ales atunci când este vorba despre organele judiciare, cu care refuz\ s\ cola-
96
boreze. De aceea trebuie abordat\ o tactic\ deosebit\, f\cându-i s\ în]eleag\ c\ prin
ac]iunea lor ajut\ la înf\ptuirea unei justi]ii valabil acceptat\ chiar [i de ei.
A[adar, ascultarea persoanelor, în general, [i a minorilor, în special, reprezint\
manifestarea unei armonii speciale între cuno[tin]ele din domeniul criminalisticii cu cele
din cadrul psihologiei, manifestare care se deosebe[te de la individ la individ [i care,
totodat\, se aplic\ diferen]iat în func]ie de cel intervievat.
Tactica ascult\rii presupune din partea organului judiciar o vast\ experien]\ de
via]\ îmbinat\ cu numeroase cuno[tin]e criminalistice [i psihologice, pe care s\ le
adapteze cu vituozitate în func]ie de situa]ia cu care se confrunt\. Iar dac\ pe toate aces-
tea le mai asorteaza [i cu un spirit obiectiv deosebit, atunci putem spune c\ avem de
a face cu modelul de anchetator pe care toat\ lumea îl dore[te, c\ci nu trebuie s\ uit\m
c\, la urma urmei, atât anchetatorul cât [i cel anchetat sunt oameni [i nu se poate ca
prin comportamentul [i cuno[tin]ele pe care le manifest\ unul ori cel\lalt s\ nu se ajung\
la un numitor comun, atunci când anchetatorul ,,[tie ce face”.

BIBLIOGRAFIE

Bogdan, T. [i colaboratorii, Comportamentul uman în procesul judiciar, Ministerul de

Interne, Serviciul Editorial [i Cinematografic, Bucure[ti, 1983
Bogdan, T.; Sântea, I., Victime [i infractori - Editura Niculescu SRL, Bucure[ti, 1996
Stancu, E., Criminalistic\, Editura Actami, Bucure[ti, 1997
St\ni[or, E., Delincven]a juvenil\, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2003

97
 CAPITOLUL II. MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECAT|

II.1. CONSIDERA}II GENERALE

&.1. No]iuni introductive

Abordarea din perspectiva legisla]iei interne a problematicii privind protec]ia
drepturilor copilului aflat în conflict cu legea nu poate fi conceput\ f\r\ referirea la dou\
dintre cele mai importante instrumente interna]ionale de care se ]ine seama în adminis-
trarea justi]iei juvenile [i anume Conven]ia Organiza]iei Na]iunilor Unite cu privire la drep-
turile copilului, ratificat\ prin Legea 18/1990, republicat\ (Monitorul Oficial al României nr.
314 din 13 iunie 2001), [i Regulile Minimale Standard ale Na]iunilor Unite pentru
Administrarea Justi]iei Juvenile, acestea din urm\ constituind de altfel primul instrument
legislativ interna]ional cu rol de îndrumare a statelor, în domeniul protec]iei drepturilor
copilului, în vederea dezvolt\rii unui sistem de justi]ie penal\ specializat pentru minori.
La fel de important este îns\ s\ amintim despre Ghidul Na]iunilor Unite cu
privire la Prevenirea Delincven]ei Juvenile [i Regulile Na]iunilor Unite pentru Protejarea
Minorilor Priva]i de Libertate.
În acest context, elaborarea unei legi care s\ reglementeze cadrul legal privind
respectarea, promovarea [i garantarea drepturilor copilului, a[a cum sunt acestea stabilite
prin Constitu]ia României, în corela]ie cu prevederile Conven]iei Organiza]iei Na]iunilor
Unite cu privire la drepturile copilului [i ale celorlalte acte interna]ionale în materie, la
care România este parte, s-a impus cu necesitate [i de urgen]\, în vederea instituirii unui
regim special de protec]ie [i asisten]\ a copilului - lipsit de maturitate fizic\ [i intelectual\
- în realizarea drepturilor sale, în deplin acord cu prevederile art. 45 alin. (1) din
Constitu]ia României, conform c\rora: „Copiii [i tinerii se bucur\ de un regim special de
protec]ie [i de asisten]\ în realizarea drepturilor lor”; s-a elaborat astfel Legea 272 din 21
iunie 2004 privind protec]ia [i promovarea drepturilor copilului (publicat\ în Monitorul
Oficial al României nr. 557 din 23 iunie 2004), care, în art. 5 alin. (1), reitereaz\ preve-
derea constitu]ional\ sus-ar\tat\, statuând c\: „Copiii au dreptul la protec]ie [i asisten]\ în
realizarea [i exercitarea deplin\ a drepturilor lor, în condi]iile prezentei legi”.
Legea sus-men]ionat\, orice alte reglement\ri adoptate în domeniul respect\rii
[i promov\rii drepturilor copilului, precum [i orice act juridic emis sau, dup\ caz,
încheiat în acest domeniu se subordoneaz\ cu prioritate principiului interesului superi-
or al copilului (art. 2 alin. (1) din Legea 272/2004), prev\zut ca atare în cumulul celor
12 principii, conform c\rora se realizeaz\ respectarea [i garantarea drepturilor copilului
(principii enumerate în art. 6 lit. a) - l) din Legea 272/2004).
Subliniem importan]a acestui principiu, în condi]iile în care interesul
superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate în toate demersurile [i
deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorit\]ile publice [i de organismele private
autorizate, precum [i în cauzele solu]ionate de instan]ele judec\tore[ti (a[a cum prevede
Legea 272/2004, în art. 2 alin. (3), în concordan]\ cu prevederile art. 3 din Conven]ia
O.N.U. cu privire la drepturile copilului).
Remarc\m a[adar c\ Legea 272/2004 instituie mai multe principii, ce stau la baza
respect\rii [i garant\rii drepturilor copilului, respectiv:
principiul interesului superior al copilului;
principiul egalit\]ii [anselor [i nediscrimin\rii;
principiul responsabiliz\rii p\rin]ilor cu privire la exercitarea drepturilor
[i îndeplinirea obliga]iilor p\rinte[ti;
principiul primordialit\]ii responsabilit\]ii p\rin]ilor cu privire la
respectarea [i garantarea drepturilor copilului;
98
 principiul descentraliz\rii serviciilor de protec]ie a copilului, interven]iei
multisectoriale [i parteneriatului dintre institu]iile publice [i organismele
private autorizate;
principiul asigur\rii unei îngrijiri individualizate [i personalizate pentru
fiecare copil;
principiul respect\rii demnit\]ii copilului;
principiul ascult\rii opiniei copilului [i lu\rii în considerare a acesteia,
]inând cont de vârsta [i de gradul s\u de maturitate;
principiul asigur\rii stabilit\]ii [i continuit\]ii în îngrijirea, cre[terea [i
educarea copilului, ]inând cont de originea sa etnic\, religioas\, cultur-
al\ [i lingvistic\, în cazul lu\rii unei m\suri de protec]ie;
principiul celerit\]ii în luarea oric\rei decizii cu privire la copil;
principiul asigur\rii protec]iei împotriva abuzului [i exploat\rii copilului;
principiul interpret\rii fiec\rei norme juridice referitoare la drepturile
copilului în corela]ie cu ansamblul reglement\rilor din aceast\ materie (art.
6 din Legea 272/2004).
Dintre principiile sus-enumerate, constat\m c\ unele dintre ele, precum:
principiul celerit\]ii în luarea oric\rei decizii cu privire la copil;
principiul interpret\rii fiec\rei norme juridice referitoare la drepturile
copilului în corela]ie cu ansamblul reglementarilor din aceast\ materie;
principiul ascult\rii opiniei copilului [i lu\rii în considerare a acesteia,
]inând cont de vârsta [i de gradul s\u de maturitate;
principiul respect\rii demnit\]ii copilului, subsumate principiului prior-
it\]ii interesului superior al copilului, cap\t\ o semnifica]ie aparte (f\r\
a se în]elege prin aceasta c\ sunt mai importante decât celelalte prin-
cipii enumerate în art. 6 al Legii 272/2004) în abordarea problematicii -
din perspectiva legisla]iei interne - privind protec]ia drepturilor copilu-
lui aflat în conflict cu legea, la care ne vom referi în continuare.
Dispozi]ii legale cu caracter de ocrotire a drepturilor copilului infractor sunt
cuprinse [i în Codul penal, precum [i în Codul de procedur\ penal\, la care ne vom
referi în continuare.
Pentru abordarea problematicii propuse trebuie s\ avem în vedere starea de
minoritate, a[a cum î[i g\se[te aceasta reglementarea prin dispozi]iile legislative interne.

&.2. Starea de minoritate în [tiin]a dreptului penal

În reglementarea institu]iilor sale, dreptul penal a împ\r]it minorii în dou\ mari
categorii, fiecare cu câte dou\ subgrupe, respectiv:
a) minorii care r\spund penal;
b) minorii care nu r\spund penal.

a) Din categoria minorilor care r\spund penal, distingem dou\ subgrupe [i anume:
1) minorii care au vârsta cuprins\ între 14 [i 16 ani [i pentru care s-a f\cut dovada
discern\mântului la s\vâr[irea unei fapte prev\zute de legea penal\;
2) minorii între 16 [i 18 ani care sunt prezuma]i a fi responsabili penal.
Distinc]ia sus-ar\tat\ î[i g\se[te reglementare expres\ în art. 99 alin. (2) din
Codul penal: „Minorul care are vârsta între 14 [i 16 ani r\spunde penal, numai dac\ se
dovede[te c\ a s\vâr[it fapta cu discern\mânt” [i, respectiv, alin. (3) al aceluia[i articol,
conform c\ruia: „Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani r\spunde penal.”
99
 b) Din categoria minorilor care nu r\spund penal, distingem, de asemenea, dou\ sub-
grupe, respectiv:
1) minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani; astfel, potrivit art. 99 alin. (1) din
Codul penal: „Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu r\spunde penal”.
Este o prezum]ie legal\ absolut\ (juris et de jure) de incapacitate penal\, care
nu permite a se face dovada contrar\; fapta s\vâr[it\ de un minor care nu a
împlinit vârsta de 14 ani este doar o fapt\ prev\zut\ de legea penal\ [i nu o
infrac]iune (prin lipsa vinov\]iei - ca tr\s\tur\ esen]ial\ a infrac]iunii - conform
art. 17 alin. (1) din Codul penal) [i, ca atare, nu constituie temei al r\spunderii
penale, întrucât, potrivit art. 17 alin. (2) din Codul penal: „Infrac]iunea este sin-
gurul temei al r\spunderii penale”(98)
2) minorii între 14 [i 16 ani pentru care nu s-a f\cut dovada c\ au s\vâr[it fapta
prev\zut\ de legea penal\ cu discern\mânt. Se observ\ existen]a unei capacit\]i
penale condi]ionat\ de constatarea discern\mântului, adic\ a aptitudinii minorului
de a în]elege [i de a voi, raportat\ la fapta concreta s\vâr[it\; prezum]ia de inca-
pacitate este deci relativ\, putând fi r\sturnat\ prin dovada discern\mântului(99).
Problematica folosirii mijloacelor de constrângere penal\ fa]\ de minori a consti-
tuit, în decursul timpului, [i constituie [i în prezent o preocupare important\ pentru [tiin]a
dreptului penal, deoarece realitatea a demonstrat c\ a existat dintotdeauna, în câmpul
infrac]ional, un sector bine conturat al activit\]ilor infrac]ionale s\vâr[ite de minori. Or,
dreptul penal nu poate ignora aceast\ realitate, dar nici nu poate considera la fel activi-
tatea infrac]ional\ a minorilor ca cea desf\[urat\ de majori, atât din punctul de vedere al
periculozit\]ii sociale, cât [i al mijloacelor de constrângere necesare(100), întrucât ineficien-
ta dezvoltare psiho-fizic\ a minorilor, lipsa lor de experien]\, atragerea cu mai mult\
u[urin]\ la s\vâr[irea infrac]iunilor, datorit\ lipsei de maturitate [i a personalit\]ii incom-
plet formate, dar [i posibilitatea sporit\ de reeducare, precum [i imperativul ocrotirii aces-
tei categorii de persoane, chiar în ipoteza comiterii de infrac]iuni [i a recuper\rii lor totale,
au impus o reglementare special\ a r\spunderii penale a minorilor [i a sanc]ion\rii lor.
Din întreaga reglementare a Codului penal (regimul juridic al infractorilor minori
fiind cuprins în Partea General\, Titlul V al Codului penal, intitulat „Minoritatea”), din sis-
temul sanc]ionator instituit, precum [i din alte dispozi]ii ale Codului penal, referitoare la
r\spunderea penal\ a minorilor, incluse în alte capitole ale legii penale, se poate aprecia
c\ minoritatea constituie o cauz\ de diferen]iere a r\spunderii penale a minorilor (de
diferen]iere a sanc]iunilor de drept penal) în raport cu r\spunderea infractorilor majori,
natur\ juridic\ ce se r\sfrânge cu efecte benefice în toate reglement\rile penale, ceea ce
confer\ un statut juridic deosebit al acestei categorii de infractori, având ca finalitate
ocrotirea lor, reeducarea în condi]ii optime [i readaptarea la via]a social\ normal\(101).

II.2. PROTEC}IA COPILULUI CARE A S|VÂR{IT O FAPT| PENAL| {I NU

R|SPUNDE PENAL

Pornind de la categoriile de minori ar\tate anterior, ne vom referi în continuare

la aspectele care privesc minorii afla]i în conflict cu legea penal\, dar care nu r\spund
penal, respectiv minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani - pe de o parte - [i minorii
între 14 [i 16 ani, în cazul c\rora nu s-a f\cut dovada c\ au s\vâr[it o fapt\ prev\zut\
de legea penal\, cu discern\mânt.
98 M. Zolyneak, Drept penal - Partea general\, Vol. III, Editura Funda]iei „Chemarea”, Ia[i, 1993, p. 853..
99 M. Zolyneak, Drept penal - Partea general\, Vol. III, Editura Funda]iei „Chemarea”, Ia[i, 1993, p. 853 - 854.
100 A. Ungureanu, Drept penal român - Partea general\, Lumina Lex, Bucure[ti, 1995, p. 369.
101 M. Zolyneak, Drept penal - Partea general\, Vol. III, Editura Funda]iei „Chemarea”, Ia[i, 1993, p. 854 - 855.

100
 În cazul acestor categorii de minori, Legea 272/2004, în Capitolul V, articolele
80-84, reglementeaz\ m\surile de protec]ie special\ a copilului ce a s\vâr[it o fapt\
penal\ [i care nu r\spunde penal, condi]iile în care se dispun m\surile de protec]ie spe-
cial\ pentru un asemenea minor, precum [i serviciile specializate ce trebuie a fi asigu-
rate - pe toat\ durata aplic\rii m\surilor de protec]ie special\ - delincventului minor care
nu r\spunde penal, în procesul de reintegrare a acestuia în societate; în articolele 124 -
131 din aceea[i Lege, sunt instituite regulile speciale de procedur\, în ce prive[te cauzele
prev\zute de Legea respectiv\, privind stabilirea m\surilor de protec]ie special\.
Astfel, potrivit art. 80 alin. (1) din Legea sus-men]ionat\,
Comisia pentru Protec]ia Copilului, atunci când exist\ acordul
p\rin]ilor sau al altui reprezentant legal al copilului, sau
instan]a judec\toreasc\, atunci când acest acord lipse[te, la pro-
punerea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului, în a c\rei
unitate administrativ-teritorial\ se afl\ copilul, va lua una dintre m\surile
prev\zute la art. 55 lit. a) [i c) din Lege, respectiv:
a) plasamentul
b) supravegherea specializat\, pentru copilul care a s\vâr[it o fapt\
prev\zut\ de legea penal\ [i care nu r\spunde penal.
Cu alte cuvinte, pentru minorul delincvent în discu]ie, institu]iile abilitate a lua
una dintre cele dou\ m\suri de protec]ie special\ (plasamentul sau supravegherea spe-
cializat\) sunt fie Comisia pentru Protec]ia Copilului, fie instan]a judec\toreasc\, dup\
cum exist\ sau nu acordul p\rin]ilor sau al altui reprezentant legal al copilului, în ce
prive[te dispunerea uneia dintre m\surile sus-ar\tate.
Fiecare dintre institu]iile men]ionate va fi sesizat\ de c\tre Direc]ia Generala de
Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului (în a c\rei unitate administrativ - teritorial\ se afl\
copilul), care va face o propunere în acest sens.
În ce prive[te sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia
Copilului, de c\tre organele judiciare, remarc\m urm\toarele:
a) situa]ia `n care sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i
Protec]ia Copilului se face de c\tre instan]a de judecat\ [i
b) situa]ia în care sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i
Protec]ia Copilului se face de c\tre procuror.
Astfel, sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului se
face de c\tre:
a) instan]a de judecat\, atunci când, constatând c\ exist\ una din cauzele care
înl\tur\ caracterul penal al faptei (respectiv, minoritatea f\ptuitorului, în cauza dedus\
judec\]ii, aceasta interesând din punctul de vedere al problematicii abordate prin lucrarea
de fa]\), pronun]\ o hot\râre de achitare, în baza dispozi]iilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la
art. 10 alin. (1) lit. e) din Codul de procedur\ penal\ rap. la art. 50 din Codul penal. Facem
aici precizarea c\ art. 50 din Codul penal, intitulat „Minoritatea f\ptuitorului”, prevede c\:
„Nu constituie infrac]iune fapta prev\zut\ de legea penal\, s\vâr[it\ de un minor care la
data comiterii acesteia nu îndeplinea condi]iile legale pentru a r\spunde penal”.
Sigur c\ este posibil ca în cazul infractorilor minori (privi]i în general, f\r\ a dis-
tinge între categoriile [i subgrupele de minori ce au fost men]ionate anterior) instan]a
de judecat\ s\ pronun]e achitarea atunci când constat\ c\ exist\ o alt\ cauz\ (în afar\
de minoritatea f\ptuitorului) care înl\tur\ caracterul penal al faptei (de exemplu, ire-
sponsabilitatea, be]ia etc.), îns\ ne-am propus a ne referi doar la starea de minoritate a
f\ptuitorului, a[a cum este aceasta reglementat\ în Capitolul V al Titlului II din Partea
General\ a Codului Penal, între cauzele care înl\tur\ caracterul penal al faptei.
101
 Potrivit art. 12 din Codul de procedur\ penal\, instan]a de judecat\ care pronun]\
achitarea, în cazurile ar\tate în art. 10 lit. b), d) [i e) din Codul de procedur\ penal\, dac\
apreciaz\ c\ fapta ar putea atrage m\suri ori sanc]iuni altele decât cele prev\zute de legea
penal\, sesizeaz\ organul competent (în spe]\, Direc]ia General\ de Asisten]\ Social\ [i
Protec]ia Copilului, în a c\rei unitate administrativ-teritoriala se afl\ copilul).
Este cazul infrac]iunilor pentru care punerea în mi[care a ac]iunii penale se face
numai la plângerea prealabil\ a persoanei v\t\mate, când plângerea prealabil\ se
adreseaz\ direct instan]ei de judecat\ (respectiv, în cazul infrac]iunilor prev\zute de
Codul penal, în art. 180, 184 alin. (1), 193, 205, 206, 210, 213 [i 220, dac\ f\ptuitorul
este cunoscut), dup\ demararea procesului penal (ca urmare a introducerii plângerii pre-
alabile de c\tre persoana v\t\mat\) instan]a de judecat\ fiind organul judiciar care
hot\r\[te, prin sentin]\, asupra învinuirii aduse inculpatului (minor, având în vedere
problematica abordat\ prin lucrarea de fa]\), pronun]ând, dup\ caz, condamnarea,
achitarea sau încetarea procesului penal (conform art. 345 alin. (1) din Codul de proce-
dur\ penal\); ori, achitarea sau încetarea procesului penal se pronun]\ potrivit art. 11
pct. 2 din Codul de procedur\ penal\ (conform art. 345 alin. (3) din Codul de proce-
dur\ penal\), respectiv, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedur\ penal\, în
cazurile prev\zute de art. 10 lit. a) - e) din Codul de procedura penal\, acest din urm\
caz interesând din perspectiva problematicii abordate.
Prin urmare, în cazul infrac]iunilor prev\zute în art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul
de procedur\ penal\, când pronun]\ achitarea pentru cauzele ar\tate în art. 10 alin. (1)
lit. e) din Codul de procedur\ penal\ (în spe]\, minoritatea f\ptuitorului), instan]a de
judecat\, dac\ apreciaz\ c\ fapta ar putea atrage m\suri, altele decât cele prev\zute de
legea penal\, sesizeaz\ organul competent, în spe]\ Direc]ia General\ de Asisten]\
Social\ [i Protec]ia Copilului.
Aceasta este situa]ia când plângerea prealabil\ se adreseaz\ direct instan]ei de
judecat\, dac\ f\ptuitorul este cunoscut, în cazul infrac]iunilor la care am f\cut referire
anterior. Suntem de p\rere c\ aceea[i situa]ie exist\ [i în cazul în care f\ptuitorul este
necunoscut (situa]ie în care persoana v\t\mat\ se poate adresa organului de cercetare
penal\, pentru identificarea lui), tot cu privire la infrac]iunile prev\zute de art. 279 alin.
(2) lit. a) din Codul de procedur\ penal\, întrucât, dup\ identificarea f\ptuitorului, plân-
gerea prealabil\ se adreseaz\ tot instan]ei de judecat\ care va proceda în acela[i mod
cum s-a ar\tat anterior.
b) procuror, atunci când, constatând c\ exist\ una dintre cauzele care înl\tur\
caracterul penal al faptei (în spe]\, minoritatea f\ptuitorului), la propunerea organului
de cercetare penal\ sau din oficiu, dispune, în cursul urm\ririi penale, scoaterea de sub
urm\rire penal\, când exist\ învinuit sau inculpat în cauz\, conform art. 11 pct. 1 lit. b)
rap. la art. 10 alin. (1) lit. e) din Codul de procedur\ penal\, cu referire la art. 50 din
Codul penal; astfel, art. 12 din Codul de procedur\ penal\ prevede, în mod expres, c\
„`n cazurile ar\tate în art. 10 lit. b), d) [i e), procurorul care dispune (...) scoaterea de
sub urm\rire penal\ (...), dac\ apreciaz\ c\ fapta ar putea atrage m\suri ori sanc]iuni
altele decât cele prev\zute de legea penal\, sesizeaz\ organul competent.”
Cuprindem aici toate infrac]iunile, inclusiv acelea pentru care legea prevede c\
punerea în mi[care a ac]iunii penale se face numai la plângerea prealabil\ a persoanei
v\t\mate (altele decât acelea ar\tate în art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedur\
penal\), când plângerea prealabil\ se adreseaz\ organului de cercetare penal\ sau
procurorului (conform art. 279 alin. (1) [i alin. (2) lit. b) din Codul de procedur\ penal\),
infrac]iuni cu privire la care sesizarea instan]ei se face prin rechizitoriu; în cazul acestor
infrac]iuni, dac\ procurorul - în cursul urm\ririi penale - constat\ existen]a st\rii de
102
minoritate a f\ptuitorului (drept cauz\ care înl\tur\ caracterul penal al faptei), va dispune,
prin ordonan]\, scoaterea de sub urm\rire penal\ (când exist\ învinuit sau inculpat -
minor - în cauz\), potrivit art. 262 pct. 2 lit. a) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) [i art. 10 alin.
(1) lit. e) din Codul de procedur\ penal\, cu referire la art. 50 din Codul penal, situa]ie
în care nu va mai avea loc sesizarea instan]ei de judecat\; într-o atare situa]ie, conform
art. 12 din Codul de procedur\ penal\, dac\ procurorul respectiv apreciaz\ c\ fapta ar
putea atrage m\suri, altele decât cele prev\zute de legea penal\, sesizeaz\ organul com-
petent (în spe]\, Direc]ia General\ de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului).
La propunerea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului, în
dispunerea uneia dintre masurile prev\zute la art. 55 lit. a) [i c) din Legea 272/2004
(respectiv, plasamentul [i supravegherea specializat\), Comisia pentru Protec]ia
Copilului sau, dup\ caz, instan]a judec\toreasc\ sunt obligate a ]ine seama de
urm\toarele împrejur\ri:
a) condi]iile care au favorizat s\vâr[irea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul în care a crescut [i tr\it copilul;
d) riscul s\vâr[irii din nou, de c\tre copil, a unei fapte prev\zute de legea penal\;
e) orice alte elemente de natura a caracteriza situa]ia copilului.
}inem s\ remarc\m aici c\ devian]a comportamental\ este adesea reprezentat\
de repetarea unor fapte antisociale preluate prin imita]ie din mediul familial (o parte
semnificativ\ dintre minorii delincven]i au membri de familie sanc]iona]i penal pentru
fapte similare sau apropiate), climatul familial neadecvat, caren]a afectiv\ din mediul
familial (lipsa de afectivitate între p\rin]i, agresivitatea, lipsa de afectivitate a p\rin]ilor
fa]\ de copii, lipsa de comunicare între p\rin]i [i copii reprezentând tot atâtea deficien]e
privind func]ionalitatea cuplului familial; or, dac\ lipsa afectivit\]ii materne genereaz\ -
conform studiilor psihologice - cele mai grave devian]e de comportament, [i atitudinea
hiperprotectiv\ fa]\ de copil, din partea p\rin]ilor sau numai a unuia dintre ei, precum
[i absen]a influen]ei educative a tat\lui în perioada adolescen]ei sunt, de asemenea,
printre cauzele care pot genera devian]a comportamental\), antecedentele medico-
legale ale minorului, consumul de alcool în familie, antecedentele medicale ale familiei,
rela]ii de microgrup extrafamilial, statutul civil [i domiciliul p\rin]ilor minorului etc. fiind
printre cele mai frecvente cauze de devian]\ comportamental\.
În dispunerea uneia dintre m\surile prev\zute de art. 55 lit. a) [i c) din Legea
272/2004, Comisia pentru Protec]ia Copilului sau, dup\ caz, instan]a de judecat\ vor tre-
bui a ]ine seama de principiul interesului superior al copilului, care trebuie s\ prevaleze
în toate demersurile [i deciziile privitoare la copil, cu obliga]ia de a implica familia în
toate aceste decizii, ac]iuni [i m\suri privitoare la copil [i de a sprijini (prin deciziile [i
m\surile dispuse) îngrijirea, cre[terea, formarea, dezvoltarea [i educarea acestui copil în
cadrul familiei, dac\ acest lucru este cu putin]\ (avem în acest sens în vedere prevede-
rile art. 2 alin. (4) din Legea 272/2004).
Remarc\m, din perspectiva tuturor dispozi]iilor Legii 272/2004, c\ regula în
materie, pentru copilul care a s\vâr[it o fapt\ prev\zut\ de legea penal\ [i care nu
r\spunde penal, o constituie men]inerea copilului în familia sa - atunci când acest lucru
este posibil - condi]ionat sau nu, dup\ caz, de îndeplinirea de c\tre copilul respectiv a
obliga]iilor stabilite prin m\sura supravegherii specializate.
În art. 81 alin. (2) [i art. 82 din Legea 272/2004 sunt reglementate situa]iile de
excep]ie de la regula sus-men]ionat\, respectiv m\surile de protec]ie special\ ce urmeaz\
a fi dispuse atunci când men]inerea în familie a copilului delincvent, condi]ionat de
respectarea de c\tre acesta a unor obliga]ii, este ineficace pentru acel minor infractor care
nu r\spunde penal [i cu privire la care s-a dispus, în func]ie de tr\s\turile caracteristice
ale cazului respectiv, o atare m\sur\ de protec]ie special\.
103
 A[a fiind, Legea sus-men]ionat\ distinge - pe de o parte - între plasamentul
copilului aflat în conflict cu legea penal\ în familia extins\ ori în cea substitutiv\, pre-
cum [i îndeplinirea, de c\tre acest copil, a obliga]iilor prev\zute de lege [i, respectiv,
plasamentul copilului într-un serviciu de tip reziden]ial specializat - pe de alt\ parte.
Astfel, Comisia pentru Protec]ia Copilului sau, dup\ caz, instan]a judec\toreasc\
(func]ie de acordul sau nu al p\rin]ilor sau reprezentantului legal al copilului) poate dispune:
a) plasamentul acestuia în familia extins\(102) ori în cea substitutiv\(103), precum [i
îndeplinirea de c\tre copil a urm\toarelor obliga]ii - prev\zute de art. 81 alin. (1) lit. a)
- d) din Legea 272/2004 -, func]ie de situa]ia concret\ a fiec\rui caz în parte, respectiv:
frecventarea cursurilor [colare;
utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea leg\turi cu anumite
persoane.
Remarc\m în acest context o apropiere, iar în unele cazuri chiar o similitudine,
între unele din obliga]iile prev\zute de Legea 272/2004 [i unele dintre obliga]iile prev\zute
de art. 863 alin. (3) din Codul penal (de exemplu: obliga]ia impus\ de instan]\ condamnat-
ului de a urma un curs de înv\]\mânt ori de calificare, obliga]ia de a nu frecventa anumite
locuri stabilite, obliga]ia de a nu intra în leg\tur\ cu anumite persoane, obliga]ia de a se
supune m\surilor de control, tratament sau îngrijire) sau prev\zute de art. 103 alin. (3) din
Codul penal (precum obliga]ia impus\ de instan]\ minorului de a nu frecventa anumite
locuri stabilite sau obliga]ia de a nu intra în leg\tur\ cu anumite persoane).
b) plasamentul copilului, pe perioad\ determinat\ , într-un serviciu de tip rezi-
den]ial specializat(104).

a) Plasamentul copilului în familia extins\ ori în cea substitutiv\, precum [i

îndeplinirea de c\tre copil a unora dintre obliga]iile ar\tate anterior (prev\zute de art. 81
alin. (1) lit. a) - d) din Legea 272/2004), func]ie de fiecare caz în parte, se poate dispune
în urm\toarele situa]ii, prev\zute de art. 81 alin. (2) din Legea 272/2004, respectiv:
1. în cazul în care men]inerea copilului în familie nu este posibil\;
2. în cazul în care s-a dispus pentru copilul aflat în conflict cu legea penal\
m\sura supravegherii specializate, dar aceast\ m\sur\ s-a dovedit a fi ineficient\, în sen-
sul c\ minorul nu [i-a îndeplinit obliga]iile stabilite prin m\sura supravegherii specia-
lizate; în acest caz, Direc]ia General\ de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului este obli-
gat\ s\ sesizeze de îndat\ Comisia pentru Protec]ia Copilului sau, dup\ caz, instan]a
judec\toreasc\, în situa]ia în care se constat\, pe baza raportului întocmit, necesitatea
modific\rii (înlocuirii) m\surii; subliniem c\ Direc]ia General\ de Asisten]\ Social\ [i
Protec]ia Copilului sau, dup\ caz, organismul privat autorizat are obliga]ia de a urm\ri
modul în care sunt puse în aplicare m\surile de protec]ie special\, dezvoltarea [i îngri-
jirea copilului pe perioada aplic\rii m\surii, prin întocmirea (trimestrial\ sau ori de câte
ori apare o situa]ie care impune acest lucru) de rapoarte privitoare la evolu]ia dezvolt\rii
fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului [i a modului în care acesta este
îngrijit, conform art. 69 alin. (1) si (2) din Legea 272/2004.

102 copilul, p\rin]ii [i rudele acestuia pân\ la gradul IV inclusiv - art. 4 lit. c) din Legea 272/2004.
103 persoanele, altele decât cele care apar]in familiei extinse, care, în condi]iile legii, asigur\ cre[terea [i îngrijirea copilului
- art. 4 lit. d) din Legea 272/2004.
104 centrele de plasament, centrele de primire a copilului în regim de urgen]\ [i centrele maternale fac parte din categoria
serviciilor de tip reziden]ial; serviciile de tip reziden]ial se organizeaz\ pe model familial [i pot avea caracter specializat în
func]ie de nevoile copiilor plasa]i - art. 110 din Legea 272/2004.

104
 În toate cazurile care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea m\surilor de
protec]ie special\ stabilite de Legea 272/2004 pentru copilul care a s\vâr[it o fapt\
penal\ [i nu r\spunde penal se va întocmi, în mod obligatoriu, un raport [i din partea
serviciului de reintegrare [i supraveghere de pe lâng\ instan]a judec\toreasc\ (conform
art. 130 alin. (2) din Legea 272/2004).
b) Plasamentul copilului într-un serviciu de tip reziden]ial specializat se dispune pe
perioad\ determinat\ de c\tre Comisia pentru Protec]ia Copilului sau, dup\ caz, de c\tre
instan]a judec\toreasc\, la sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia
Copilului, în urm\toarele situa]ii, prev\zute de art. 82 din Legea 272/2004, respectiv:
1. în cazul în care fapta prev\zut\ de legea penal\, s\vâr[it\ de copilul care nu
r\spunde penal, prezint\ un grad ridicat de pericol social;
Cu privire la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, apreciem
c\ trebuie avute în vedere dispozi]iile art. 18 din Codul penal, referitoare la pericolul
social al faptei, precum [i dispozi]iile art. 181 din Codul penal, în care sunt prev\zute cri-
teriile func]ie de care urmeaz\ a se determina pericolul social concret al faptei s\vâr[ite
de c\tre delincventul minor.
2. în cazul în care copilul pentru care s-au stabilit m\surile prev\zute de art. 81
din Legea 272/2004 (respectiv, m\sura supravegherii specializate sau m\sura plasamen-
tului copilului în familia extins\ ori în cea substitutiv\, cu îndeplinirea tuturor sau, dup\
caz, a unora dintre obliga]iile prev\zute la art. 81 alin. (1) din Legea 272/2004) s\vâr[e[te
în continuare fapte penale.
Pe toat\ durata aplic\rii m\surilor de protec]ie special\ fa]\ de copilul care a
s\vâr[it o fapt\ penal\ [i nu r\spunde penal, vor fi asigurate servicii specializate (tipurile
de servicii specializate, precum [i standardele referitoare la modalitatea de asigurare a
acestor servicii se aprob\ prin hot\râre a Guvernului), pentru a-i asista pe copii în pro-
cesul de reintegrare în societate (art. 84 din Legea 272/2004).

Reguli speciale de procedur\ în cauzele prev\zute de Legea 272/2004 privind

stabilirea m\surilor de protec]ie special\
(cu referire la copilul care a s\vâr[it o fapt\ prev\zut\ de legea penal\ [i care nu
r\spunde penal)

Competen]a solu]ion\rii unor atare cauze atunci când - pentru dispunerea unei
m\suri de protec]ie special\ cu privire la copilul care a s\vâr[it o fapt\ penal\ [i nu
r\spunde penal - lipse[te acordul p\rin]ilor sau al reprezentantului legal, revine instan]ei
judec\tore[ti, respectiv tribunalului, în prim\ instan]\, de la domiciliul minorului; în
cazul în care domiciliul copilului nu este cunoscut, competen]a revine tribunalului în a
c\rui circumscrip]ie teritorial\ a fost g\sit copilul.
Aceast\ dispozi]ie legal\ prev\zut\ de art. 124 din Legea 272/2004 trebuie
coroborat\ cu dispozi]iile din Legea 304/2004 privind organizarea judiciar\(105); din coro-
borarea acestor texte rezult\, în opina noastr\, în mod neechivoc, concluzia c\ în ce
prive[te cauzele prev\zute de Legea 272/2004 (inclusiv acelea referitoare la copilul care

105 art. 41 din Legea 304/2004: „Tribunalele pentru minori [i familie judec\ în prim\ instan]\ urm\toarele categorii de
cauze:
1. ~n materie civil\, cauzele referitoare la drepturile, obliga]iile [i interesele legitime privind persoana minorilor, dec\derea
din drepturile p\rinte[ti, cererile privind nulitatea sau desfacerea c\s\toriei, cererile pentru încuviin]area, nulitatea sau des-
facerea adop]iei, precum [i cauzele privind raporturile de familie;
2. în materie penal\, infrac]iuni s\vâr[ite de minori sau asupra minorilor.”
art. 42 din Legea 304/2004: „Când în aceea[i cauz\ sunt mai mul]i inculpa]i, unii minori [i al]ii majori, [i nu este posibil\
disjungerea, competen]a apar]ine tribunalului pentru minori [i familie.”
art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea 304/2004 prevede c\ tribunalele pentru minori [i familie sunt tribunale specializate.

105
 a s\vâr[it o fapt\ prev\zut\ de legea penal\ [i care nu r\spunde penal) acestea sunt de
competen]a, în prim\ instan]\, a sec]iei sau, dup\ caz, completului specializat pentru
minori [i familie, ce vor func]iona în cadrul tribunalelor de drept comun, pân\ la data
înfiin]\rii tribunalelor specializate pentru minori [i familie, la nivelul fiec\rui jude] [i al
municipiului Bucure[ti, cel mai târziu pân\ la data de 01 ianuarie 2008. Aceast\ con-
cluzie are la baz\ principiul interesului superior al copilului, c\ruia i se subordoneaz\
cu prioritate orice prevederi legale sau alte reglement\ri adoptate în domeniul respect\rii
[i promov\rii drepturilor copilului, precum [i orice act juridic emis sau, dup\ caz,
încheiat în acest domeniu (art. 2 alin. (1) din Legea 272/2004), dar [i principiul prev\zut
de art. 6 lit. l) din Legea 272/2004, conform c\ruia interpretarea fiec\rei norme juridice
referitoare la drepturile copilului trebuie s\ se fac\ în corela]ie cu ansamblul
reglement\rilor în aceast\ materie.
Solu]ionarea cauzelor la care am f\cut referire - cauzele prev\zute de Legea
272/2004, în categoria c\rora sunt incluse [i acelea referitoare la copilul care a s\vâr[it
o fapt\ penal\ [i care nu r\spunde penal - are la baz\ [i un alt principiu reglementat,
în mod expres, prin art. 6 lit. j) din Legea sus-men]ionat\, respectiv principiul celerit\]ii
în luarea oric\rei decizii cu privire la copil.
Astfel, procedura solu]ion\rii unor atare cauze este o procedur\ în regim de
urgen]\ (conform art. 125 alin. (1) din Legea 272/2004), în care:
termenele de judecat\ nu pot fi mai mari de 10 zile;
p\r]ile sunt legal citate dac\ cita]ia le-a fost înmânata cel pu]in cu o zi înaintea
judec\rii cauzei;
hot\rârea prin care se solu]ioneaz\ fondul cauzei se pronun]\ în ziua în care au
luat sfâr[it dezbaterile (regul\ în materie);
pronun]area hot\rârii poate fi amânat\ cel mult dou\ zile, în situa]ii deosebite;
hot\rârea instan]ei de fond este executorie [i definitiv\;
hot\rârea se redacteaz\ [i se comunic\ p\r]ilor în termen de cel mult 10 zile de
la pronun]are;
termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hot\rârii.
Se remarc\ astfel dispozi]iile derogatorii în aceast\ materie de la regulile procedu-
rale de drept comun, regulile speciale de procedur\ enumerate anterior (cuprinse în art. 125
alin. (3) - art. 128 din Legea 272/2004) fiind subsumate principiului celerit\]ii solu]ion\rii
cauzelor privind luarea oric\ror decizii privitoare la copil [i completându-se totodat\ în mod
corespunz\tor cu prevederile Codului de procedur\ civil\ (art. 129 din Legea 272/2004).
Potrivit art. 125 alin. (1) din Legea 272/2004, solu]ionarea acestor cauze se face
cu citarea obligatorie a reprezentantului legal al copilului [i a Direc]iei Generale de
Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului. Participarea procurorului la solu]ionarea acestui
tip de cauze este obligatorie.
O alt\ regul\ procedural\ special\ obligatorie în ce prive[te judecarea cauzelor
prev\zute de Legea sus-men]ionat\ o constituie audierea copilului care a împlinit vârsta de
10 ani; cu toate acestea, poate fi ascultat [i copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dac\

105 art. 35 alin. (2) din Legea 304/2004: „Tribunalele specializate sunt instan]e f\r\ personalitate juridic\, care func]ioneaz\
la nivelul fiec\rui jude] [i al municipiului Bucure[ti [i au, de regul\, sediul în municipiul re[edin]\ de jude].”
art. 130 din Legea 304/2004
alin. (2): „Tribunalele specializate vor începe s\ func]ioneze cel mai târziu la data de 01 ianuarie 2008. Datele la care vor
începe s\ func]ioneze tribunalele specializate se stabilesc, în mod e[alonat, prin ordin al ministrului justi]iei.”
alin. (3): „Tribunalele pentru minori [i familie, care se vor înfiin]a pân\ la 01 ianuarie 2008, vor judeca numai cauzele
prev\zute la art. 41 [i art. 42 care sunt în competen]a de prim\ instan]\ a tribunalului.”
alin. (4): „Pân\ la înfiin]area tribunalelor specializate în toate jude]ele [i în municipiul Bucure[ti, în cadrul tribunalelor de
drept comun vor func]iona sec]ii sau complete specializate.”

106
instan]a de judecat\ apreciaz\ c\ audierea lui este necesar\ pentru solu]ionarea cauzei, având
în vedere un alt principiu care st\ la baza respect\rii [i garant\rii drepturilor copilului, respec-
tiv principiul ascult\rii opiniei copilului [i luarea în considerare a acesteia, ]inând cont de vârs-
ta [i de gradul s\u de maturitate (principiu prev\zut în art. 6 lit. h) din Legea 272/2004).
Or, în baza acestui principiu, art. 24 din Legea sus-men]ionat\ prevede modul [i
condi]iile privind audierea minorului, pornind de la dreptul copilului capabil de
discern\mânt de a-[i exprima liber opinia asupra oric\rei probleme care îl prive[te, precum
[i de la dreptul copilului de a fi ascultat în orice procedur\ judiciar\ sau administrativ\ care
îl prive[te; audierea minorului se face astfel cu respectarea art. 24 din Legea 272/2004(106).
Preciz\m cu aceast\ ocazie c\ ascultarea minorului nu este obligatorie în acele
cauze care privesc stabilirea unei m\suri de protec]ie special\ pentru copilul abuzat sau
neglijat, situa]ie în care audierea copilului se face cu respectarea art. 95 alin. (3) din
Legea 272/2004, dar aceast\ excep]ie vizeaz\ cauzele privind copilul victima [i nu
cauzele privind copilul aflat în conflict cu legea penal\, dar care nu r\spunde penal, ast-
fel încât referirile noastre la aceast\ excep]ie (instituit\ prin art. 125 alin. (2) din Legea
sus-ar\tat\) r\mân doar la stadiul de men]iune.
Trebuie subliniat faptul c\ în toate cauzele ce privesc aplicarea Legii 272/2004
(inclusiv acelea privind copilul care a s\vâr[it o fapt\ penal\ [i care nu r\spunde penal),
prin mijlocirea instan]ei de judecat\, raportul referitor la copil întocmit de c\tre Direc]ia
General\ de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului (de la domiciliul copilului sau, dup\ caz,
atunci când domiciliul copilului nu este cunoscut, în a c\rei raz\ administrativ-teritorial\ a
fost g\sit copilul) este obligatoriu, raport care trebuie s\ cuprind\ o serie de date(107) privind:
a) personalitatea, starea fizic\ [i mental\ a copilului;
b) antecedentele sociomedicale [i educa]ionale ale copilului;
c) condi]iile în care copilul a fost crescut [i în care a tr\it;
d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip reziden]ial în care ar
putea fi plasat copilul;
e) orice alte date referitoare la cre[terea [i educarea copilului, care pot servi
solu]ion\rii cauzei.
A[a cum am remarcat mai înainte, al\turi de raportul referitor la copil, întocmit de
c\tre Direc]ia General\ de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului, în toate cauzele care
privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea m\surilor de protec]ie special\ stabilite de Legea
272/2004 pentru copilul care a s\vâr[it o fapt\ penal\ [i nu r\spunde penal, se va întoc-
mi un raport [i din partea serviciului de reintegrare [i supraveghere de pe lâng\ instan]a
judec\toreasc\ (art. 130 alin. (2) din Legea 272/2004).
Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul c\ Legea sus-men]ionat\ interzice, în mod
expres (art. 83), s\ se dea publicit\]ii orice date referitoare la s\vâr[irea de fapte penale de
c\tre copilul care nu r\spunde penal, inclusiv date referitoare la persoana acestuia, având în

106 art. 24 din Legea 272/2004:

(1) „Copilul capabil de discern\mânt are dreptul de a-[i exprima liber opinia asupra oric\rei probleme care îl prive[te.
(2) În orice procedur\ judiciar\ sau administrativ\ care îl prive[te copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie
ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat [i copilul care nu a împlinit vârsta de
10 ani, dac\ autoritatea competent\ apreciaz\ c\ audierea lui este necesar\ pentru solu]ionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat confer\ copilului posibilitatea de a cere [i de a primi orice informa]ie pertinent\, de fi consultat,
de a-[i exprima opinia [i de a fi informat asupra consecin]elor pe care le poate avea opinia sa, dac\ este respectat\, pre-
cum [i asupra consecin]elor oric\rei decizii care îl prive[te.
(4) În toate cazurile prev\zute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare [i li se va acorda importan]a
cuvenit\, în raport cu vârsta [i cu gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere s\ fie ascultat conform dispozi]iilor alin. (2) [i (3). În caz de refuz, autoritatea competent\ se va
pronun]a printr-o decizie motivat\.
(6) Dispozi]iile legale speciale privind consim]\mântul sau prezen]a copilului în procedurile care îl privesc, precum [i
prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt [i r\mân aplicabile.”
107 art. 130 alin. (1) lit. a) - e) din Legea 272/2004.

107
 vedere [i un alt principiu consacrat în art. 6 lit. g) din Legea 272/2004, respectiv principiul
respect\rii demnit\]ii copilului, precum [i dreptul copilului la protejarea imaginii sale publice
[i a vie]ii sale intime, private [i familiale, fiind interzis\, din aceast\ perspectiv\, orice ac]iune
de natur\ s\ afecteze imaginea public\ a copilului sau dreptul acestuia la via]\ intim\, privat\
[i familial\ (art. 22 alin. (1) si (2) din Legea 272/2004).
Dispozi]ia prev\zut\ de art. 83 din Legea 272/2004 este în deplin\ concordan]\ cu
prevederile constitu]ionale, conform c\rora: „Dreptul la informa]ie nu trebuie s\ prejudicieze
m\surile de protec]ie a tinerilor sau siguran]\ na]ional\” (art. 31 alin. (3) din Constitu]ia
României). Tinerilor, chiar [i atunci când comit fapte penale, trebuie s\ li se asigure m\suri
de protec]ie. De[i acela[i articol din Constitu]ia României men]ioneaz\ c\ „Dreptul persoanei
de a avea acces la orice informa]ie de interes public nu poate fi îngr\dit” (art. 31 alin. (1) din
Constitu]ia României), este de remarcat c\ Legea fundamental\ prevede doar dou\ îngr\diri
ale accesului liber la informa]ie: prima îngr\dire const\ în m\surile de protec]ie a tinerilor iar
cea de-a doua o reprezint\ siguran]a na]ional\; or, protejarea tinerilor nu înseamn\ doar o
protec]ie fizic\, ci are [i o dimensiune moral\, educativ\, care vizeaz\ o dezvoltare normala.
Potrivit Conven]iei O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificat\ prin Legea
18/1990, statele au obliga]ia de a lua toate m\surile ce se impun pentru a asigura protejarea
tinerilor împotriva oric\ror forme de abuz [i neglijare (art. 19); în acest context, este [tiut fap-
tul c\ mul]i dintre tinerii care s\vâr[esc abateri de la normele socio-morale au destul de multe
[anse de a se reabilita, dac\ mediul în care tr\iesc nu le este ostil, dac\ exist\ mijloacele [i
metodele adecvate reabilit\rii, astfel încât consider\m c\ men]ionarea special\ [i clar\ a celor
dou\ restric]ii privind dreptul la informare a opiniei publice (art. 31 alin. (3) din Constitu]ia
României), precum [i interzicerea expres\ din art. 83 al Legii 272/2004 privind darea în scop
publicitar a oric\ror date referitoare la s\vâr[irea de fapte penale de c\tre copilul care nu
r\spunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia, reprezint\ suficiente argumente
de natur\ juridic\ pentru asigurarea protej\rii imaginii publice a copilului [i a vie]ii sale intime,
private [i familiale, respectând totodat\ prin aceasta demnitatea copilului.
Din acest punct de vedere consider\m de lege ferenda c\ Legea 272/2004 ar trebui
s\ prevad\ solu]ionarea acestui tip de cauze, la care am f\cut referirile anterioare, în camera
de consiliu, întrucât, prin trimiterea f\cut\ de art. 129 al Legii respective la prevederile Codului
de procedur\ civil\ (cu care se completeaz\, în mod corespunz\tor, dispozi]iile Legii în
discu]ie), rezult\ c\ judecarea acestor cauze se face în [edin]\ public\.
Trebuie men]ionat c\ p\rin]ii, precum [i copilul care a împlinit vârsta de 14 ani, au
dreptul s\ atace în instan]\ masurile de protec]ie special\ instituite de Legea 272/2004 (inclu-
siv acele m\suri ce se pot dispune în cazul copilului care a s\vâr[it o fapt\ prev\zut\ de legea
penal\ [i care nu r\spunde penal), beneficiind de asisten]\ juridic\ gratuit\, în condi]iile legii
(art. 57 din Legea 272/2004).
Potrivit art. 131 din Legea 272/2004, aceste cauze sunt scutite de tax\ judiciar\ de
timbru [i de timbru judiciar.
Din perspectiva protec]iei copilului, Legea 272/2004 prevede [i o serie de
infrac]iuni(108).

108 art. 132 din Legea 272/2004:

(1) „Îndemnul ori înlesnirea practic\rii cer[etoriei de c\tre un minor sau tragerea de foloase de pe urma practic\rii cer[eto-
riei de c\tre un minor se pedepse[te cu închisoare de la 1 la 3 ani.
(2) Recrutarea ori constrângerea unui minor la cer[etorie se pedepse[te cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(3) Dac\ fapta prev\zut\ la alin. (1) sau (2) este s\vâr[it\ de un p\rinte sau de reprezentantul legal al minorului, pedeapsa
este închisoarea de la 2 la 5 ani, pentru fapta prev\zut\ la alin. (1), [i de la 2 la 7 ani [i interzicerea unor drepturi, pentru
fapta prev\zut\ la alin. (2).”
art. 133 din Legea 272/2004: „Fapta p\rintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a
apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepse[te cu închisoare de la 1 la 5 ani [i
interzicerea unor drepturi.”

108
II.3. PROTEC}IA COPILULUI CARE R|SPUNDE PENAL

R\spunderea penal\ a minorilor a fost tratat\ diferit fa]\ de r\spunderea penal\

a majorilor înc\ din cele mai vechi timpuri.
R\spunderea penal\ a minorilor s-a angajat întotdeauna cu un caracter ocrotitor
de la vârste diferite, în evolu]ia legisla]iei penale, limita de vârst\ a r\spunderii penale
a minorilor, respectiv aceea pân\ la care un f\ptuitor are o r\spundere penal\ diminuat\
în raport cu vârsta - 18 ani -, cu toate modific\rile legislative în acest domeniu, p\strân-
du-se [i ast\zi.

&.1.Prevederi legislative referitoare la minori în Codul penal [i Codul de procedur\ penal\

Dispozi]ii referitoare la minori se reg\sesc în Titlul V al P\r]ii Generale a Codului
penal, intitulat „Minoritatea” (art. 99 - 1101), unde sunt stabilite limitele [i consecin]ele
r\spunderii penale a minorilor, m\surile educative [i reglement\ri referitoare la pedepse-
le aplicabile minorilor.
A[a cum s-a ar\tat anterior, din categoria minorilor care r\spund penal fac parte:
minorii între 14 [i 16 ani, pentru care s-a f\cut dovada discern\mântului la
s\vâr[irea faptei prev\zute de legea penal\ [i
minorii între 16 [i 18 ani, care sunt prezuma]i a fi responsabili penal.
De regul\, raportând faptele minorilor la vârsta acestora, aceste fapte s-au
dovedit a fi de un pericol social mai redus decât acelea s\vâr[ite de majori. Mijloacele
de constrângere penal\ au îns\ - în marea lor majoritate - func]ia de constrângere, în
scopul reeduc\rii; or, pentru infractorii minori, care nu au o formare [i educare com-
plet\, sunt necesare mijloace de educare [i formare [i mai pu]in mijloace de reedu-
care, întrucât minorii sunt în perioada de dezvoltare psihic\ [i fizic\, nu au maturi-
tate emo]ional\, nici cognitiv\, nici personalitatea conturat\ [i de aceea reabilitarea
moral\ [i social\ a minorilor infractori este mult mai lesnicioas\ decât în cazul infrac-
torilor majori(109).
Pornind de la faptul c\ minorii care au împlinit vârsta de 14 ani au o incapaci-
tate de r\spundere penal\ relativ\ [i c\ minorii care au împlinit vârsta de 16 ani au
capacitatea de r\spundere penal\ deplin\, trebuie subliniat c\ vârsta în raport de care
se stabile[te capacitatea de r\spundere penal\ - dup\ distinc]iile sus-ar\tate - trebuie s\
existe în momentul s\vâr[irii infrac]iunii; în cazul infrac]iunilor continuate, continue sau
de obicei începute înainte de împlinirea vârstei care atrage capacitatea de r\spundere
penal\, minorii infractori vor r\spunde penal numai pentru activitatea infrac]ional\
desf\[urat\ dup\ împlinirea vârstei care st\ la baza stabilirii r\spunderii penale.
În cazul minorilor între 14 [i 16 ani, ace[tia r\spund penal numai dac\ se
dovede[te c\ au s\vâr[it fapta cu discern\mânt; astfel, în cazul acestor minori, experti-
za medico-legal\ psihiatric\ este obligatorie, pentru a se stabili dac\ fapta comisa a fost
s\vâr[it\ cu discern\mânt.
Trebuie precizat faptul c\ în cazul incapacit\]ii de r\spundere penal\ relativ\ (la
minorii între 14 [i 16 ani), discern\mântul trebuie stabilit în leg\tur\ cu fiecare fapt\ con-
cret\ s\vâr[it\, la data s\vâr[irii acestora, [i nu în mod generic.
În principiu, se consider\ c\ a s\vâr[it fapta cu discern\mânt, minorul care, în
momentul s\vâr[irii faptei, a fost în m\sur\ s\-[i dea seama de natura urât\ a faptei, de
urm\rile negative [i de consecin]ele faptei (tragerea la r\spundere penal\); posibilitatea

109 A. Ungureanu, Drept penal român - Partea general\, Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 1995, p. 369 - 370.

109
 ac]ion\rii cu discern\mânt se deduce din starea psiho-fizic\ a minorului, educa]ia pe
care a primit-o, gradul de instruc]ie general\ ([coala urmat\) [i înrâurirea exercitat\
asupra sa de c\tre mediul social în care tr\ie[te(110).
Când exist\ dubii cu privire la vârsta minorului [i discern\mântul acestuia,
situa]ia se interpreteaz\ în favoarea minorului, dup\ principiul „in dubio pro reo” (du-
biul profit\ inculpatului).
În cazul minorilor infractori care au vârsta peste 16 ani, legea penal\ instituie
prezum]ia existen]ei discern\mântului la s\vâr[irea faptei, pentru atragerea r\spunderii
penale; în acest caz îns\, minorul poate face dovada contrar\.
Fa]\ de minorul care r\spunde penal se poate lua o m\sur\ educativ\ (dintre
acelea prev\zute de art. 101 din Codul penal) sau i se poate aplica acestuia o pedeaps\;
m\surile educative trebuie luate cu prioritate, a[a cum rezult\ din art. 100 alin. (2) din
Codul penal, pedeapsa trebuind a fi aplicat\ numai dac\ se apreciaz\ c\ luarea unei
m\suri educative nu este suficient\ pentru îndreptarea minorului.
F\r\ a insista asupra regimului sanc]ionator aplicabil infractorilor minori - care
va fi analizat separat - vom sublinia doar faptul c\ m\surile educative care se pot lua
fa]\ de minor sunt: mustrarea, libertatea supravegheat\, internarea într-un centru de
reeducare [i, respectiv, internarea într-un institut medical-educativ (conform art. 101 lit.
a) - d) din Codul penal).
Subliniem, de asemenea, c\ în cazul minorilor infractori pedepsele ce li se pot
aplica acestora sunt închisoarea sau amenda prev\zute pentru infrac]iunea s\vâr[it\.
Limitele pedepselor prev\zute se reduc la jum\tate iar, în urma reducerii, în nici un caz
limita minim\ nu va fi mai mare de 5 ani (art. 109 alin. (1) din Codul penal).
Pedeapsa deten]iei pe via]\ nu se aplic\ minorilor; când legea prevede pentru
infrac]iunea s\vâr[it\ pedeapsa deten]iunii pe via]\, se aplic\ minorului închisoarea de
la 5 la 20 de ani. Pedepsele complimentare nu se aplic\ minorului, iar condamn\rile pro-
nun]ate pentru fapte s\vâr[ite în timpul minorit\]ii nu atrag incapacit\]i sau dec\deri (art.
109 alin. (2) - (4) din Codul penal).
Dac\ avem în vedere diferen]ierile prev\zute de lege pentru infractorii minori
în raport cu infractorii majori, în ceea ce prive[te: termenul de încercare, încredin]area
supravegherii [i obliga]iile care pot fi impuse minorului, în cazul în care se dispune sus-
pendarea execut\rii pedepsei, precum [i diferen]ierile în ce prive[te regimul de exe-
cutare a pedepsei închisorii aplicate minorului (care se execut\ separat de infractorii
majori, în condi]ii speciale, adecvate nevoilor specifice de educare a acestei categorii de
infractori), dar [i diferen]ierile referitoare la termenele de prescrip]ie a r\spunderii
penale [i execut\rii pedepsei pentru cei care la data s\vâr[irii infrac]iunii erau minori
(art. 129 din Codul penal) [i nu în ultimul rând condi]iile diferite în materie de liberare
condi]ionat\ sau neatragerea st\rii de recidiv\ în cazul hot\rârilor de condamnare pri-
vitoare la infrac]iunile s\vâr[ite în timpul minorit\]ii (art. 38 alin. (1) lit. a) din Codul
penal), toate acestea demonstreaz\ cu claritate c\ minorul infractor are prin lege un
statut special în raport cu infractorul major.
Statutul diferen]iat al infractorului minor fa]\ de infractorul major este eviden]iat
[i în ce prive[te m\surile preventive, Codul de procedur\ penal\ reglementând dispozi]ii
speciale pentru minori, în aceast\ materie, în Titlul IV, Capitolul I, Sec]iunea IV1 din
Partea General\ (art. 160e - 160h). F\r\ a intra în detalii privind dispozi]iile legale
men]ionate, subliniem c\ m\surile preventive (respectiv, re]inerea [i arestarea preven-
tiv\) pot fi luate numai dac\ minorul a s\vâr[it o fapt\ pedepsit\ de lege cu deten]iunea

110 A. Ungureanu, Drept penal român - Partea general\, Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 1995, p. 371.

110
pe via]\ sau închisoarea de 10 ani sau mai mare, în cazul minorilor între 14 [i 16 ani,
care r\spund penal; re]inerea nu poate dep\[i 10 ore, iar prelungirea acestei m\suri se
poate face numai dac\ se impune, de c\tre procuror, pentru o durat\ de cel mult 10 ore.
Arestarea preventiv\ - pentru minorii între 14 [i 16 ani, care r\spund penal - poate fi dis-
pus\ pe o perioad\ de cel mult 15 zile (indiferent de faza de urm\rire penal\ sau aceea
a judec\]ii în prim\ instan]\). Prelungirea acestei m\suri nu poate fi dispus\ decât în
mod excep]ional, de fiecare dat\ cu cel mult 15 zile [i sub condi]ia c\ arestarea preven-
tiv\ a minorului în cursul urm\ririi penale nu poate s\ dep\[easc\, în total, 60 de zile.
În cazul minorilor între 16 [i 18 ani, care r\spund penal, durata arest\rii preven-
tive în cursul urm\ririi penale sau a judec\]ii în prim\ instan]\ se poate dispune pentru
cel mult 20 de zile, cu posibilitatea prelungirii duratei acestei m\suri de fiecare dat\ cu
cel mult 20 de zile, sub condi]ia ca în cursul urm\ririi penale arestarea preventiv\ a
inculpatului minor s\ nu dep\[easc\, în total, 90 de zile. În mod excep]ional îns\,
arestarea preventiv\ a inculpatului minor în cursul urm\ririi penale poate fi prelungit\
pân\ la 1 an, atunci când pedeapsa prev\zut\ de lege este deten]iunea pe via]\ sau
închisoarea de 10 ani ori mai mare.
Durata arest\rii învinuitului minor nu poate s\ dep\[easc\ 3 zile.

&.2. Judecarea infractorilor minori

Starea de minoritate impune cu necesitate o reglementare diferit\ [i sub aspect
procesual penal, procedura instituit\ de lege în cazurile cu infractori minori fiind o pro-
cedur\ special\, în care sunt avute în vedere toate particularit\]ile urm\ririi sau judec\rii
învinui]ilor sau inculpa]ilor minori. Aceast\ procedur\ special\ este aplicabil\ doar
cauzelor în care învinuitul sau inculpatul este minor; în situa]ia în care într-o cauz\
penal\ un minor particip\ în alt\ calitate decât aceea de învinuit sau inculpat, procedu-
ra aplicabil\ va fi cea obi[nuit\ [i nu procedura speciala.
În cele ce urmeaz\ ne vom referi la procedura judec\rii cauzelor cu infractori minori.

&.3. Competen]a [i compunerea instan]ei de judecat\

Potrivit dispozi]iilor Codului de procedur\ penal\, judecarea infractorilor minori
se face de c\tre instan]ele judec\tore[ti conform regulilor procedurii obi[nuite, cu com-
plet\rile [i derog\rile cuprinse în Capitolul II, Titlul IV din Partea Special\ a Codului de
procedur\ penal\ [i în Sec]iunea IV a Capitolului I din Titlul IV al P\r]ii Generale din
Codul de procedur\ penal\.
În ce prive[te competen]a judec\rii infrac]iunilor s\vâr[ite de minori (în cauzele în
care inculpatul este minor), normele procesual penale nu instituie derog\ri de la compe-
ten]a obi[nuit\, în art. 483 alin. (1) din Codul de procedur\ penal\ stipulându-se: „Cauzele
în care inculpatul este minor se judec\, potrivit regulilor de competen]\ obi[nuite, (...)”.
Astfel, în ce prive[te competen]a de judecat\, se aplic\ regulile comune de competen]\
dup\ materie [i dup\ calitatea persoanei, precum [i acelea privind competen]\ teritorial\.
Dac\ în ce prive[te competen]a judec\rii cauzelor în care inculpatul este minor,
legea procesual penal\ face trimitere (în art. 483 alin. (1) din Codul de procedur\
penal\) la regulile de competen]\ obi[nuite, în materie de compunere a instan]ei de
judecat\ normele procesuale penale instituie o derogare, în sensul c\ judec\torii trebuie
s\ fie anume desemna]i, pentru a judeca pe inculpa]ii minori, potrivit legii (conform art.
483 alin. (1) din Codul de procedur\ penal\), respectiv de c\tre pre[edintele instan]ei
sau, dup\ caz, pre[edintele de sec]ie, cu avizul colegiului de conducere al instan]ei (con-
form art. 55 alin. (1) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciar\), care stabilesc
compunerea completelor de judecat\, de regul\, la începutul anului judec\toresc,
urm\rind asigurarea continuit\]ii completului.
111
 Prin urmare, în cazul în care în compunerea completului de judecat\ intr\ un
judec\tor care nu are abilitatea cerut\ de lege, în sensul c\ nu este desemnat de c\tre
pre[edintele instan]ei sau, dup\ caz, de c\tre pre[edintele de sec]ie, cu avizul colegiu-
lui de conducere al instan]ei, hot\rârea pronun]at\ în cauz\ este lovit\ de nulitate abso-
lut\, întrucât nerespectarea dispozi]iilor privitoare la compunerea instan]ei este
sanc]ionat\ în mod expres, cu acest tip de nulitate, conform dispozi]iilor art. 197 alin.
(2) din Codul de procedur\ penal\.(111)
Procedura legal\ privind desemnarea judec\torilor în cauzele cu inculpa]i
minori are, credem, la baz\, ideea c\ judec\torii respectivi s\ fie persoane înzestrate cu
aptitudinea de a în]elege mai bine pe cei care sunt de vârst\ fraged\, de a avea r\bdare
s\ îi asculte pe minori, în raport de vârsta [i gradul lor de maturitate, de a stabili o rela]ie
apropiat\, de încredere, cu inculpa]ii minori, care s\ permit\ culegerea tuturor
informa]iilor [i datelor referitoare la fapta [i împrejur\rile comiterii acesteia, referitoare
la cauzele care i-au determinat pe minori s\ ia hot\rârea de a s\vâr[i infrac]iunea, în
fine, persoane care s\ aib\ aptitudinea de a aprecia starea psiho-fizic\ a minorului [i de
a alege, dintre m\surile prev\zute de lege, pe cele mai potrivite pentru inculpatul minor.
Întrucât în cursul procesului penal este posibil ca infractorul minor s\ împli-
neasc\ vârsta de 18 ani, legiuitorul a reglementat în mod expres aceast\ situa]ie (art.
483 alin. (2) din Codul de procedur\ penal\); astfel, în cazul în care inculpatul minor
împline[te vârsta de 18 ani în cursul desf\[ur\rii procesului penal, dar numai dup\ ce
sesizarea instan]ei a avut loc, instan]a compus\ din judec\tori anume desemna]i,
potrivit legii, r\mâne competent\ s\ judece cauza respectiv\, cu aplicarea dispozi]iilor
procedurale speciale privitoare la minori (art. 483 alin. (2) din Codul de procedur\
penal\(112)); prin urmare, de exemplu, respectarea obliga]iei ca în cauz\ s\ se efectueze
ancheta social\ se men]ine, chiar dac\ inculpatul a devenit major în cursul procesului
penal, îns\ ulterior sesiz\rii instan]ei (este cazul infrac]iunilor prev\zute de art. 279
alin. (2) lit. a) din Codul de procedur\ penal\, când sesizarea instan]ei se face direct
prin plângerea prealabil\ a persoanei v\t\mate; în aceste situa]ii instan]a este aceea
care are obliga]ia de a dispune întocmirea în cauz\ a anchetei sociale privind pe incul-
patul minor la data sesiz\rii instan]ei [i devenit major ulterior, pe parcursul desf\[ur\rii
procesului penal). În cazul acelor infrac]iuni pentru care sesizarea instan]ei se face
prin rechizitoriu, în cursul urm\ririi penale este obligatoriu - pentru organul de
urm\rire penal\ - de a dispune întocmirea anchetei sociale; cu alte cuvinte, în aceste
din urm\ situa]ii, la data sesiz\rii instan]ei, ancheta social\ este obligatoriu a fi
întocmit\, sub sanc]iunea restituirii cauzei, de c\tre instan]\, în vederea întocmirii
acestui act procedural obligatoriu în cadrul procedurii speciale de urm\rire a mino-
rilor; prin urmare, obligativitatea anchetei sociale pentru organul de urm\rire penal\
exist\ întotdeauna când în procesul penal se efectueaz\ urm\rirea penal\. În vederea
îndeplinirii acestei obliga]ii de c\tre organul de urm\rire penal\, în cazurile în care
instan]a constat\ c\ urm\rirea a fost încheiat\ f\r\ efectuarea anchetei sociale, va tre-
bui s\ restituie cauza, în vederea întocmirii acestui act procedural obligatoriu. În acest
sens, nu împ\rt\[im punctul de vedere potrivit c\ruia instan]a ar putea acoperi acest
viciu prin dispozi]ia pe care o poate da în vederea efectu\rii anchetei sociale [i, prin

111 T. J. Hunedoara, Decizia penal\ nr. 1440 din 1969, în R.R.D, nr. 4, 1970, p. 186; Plen. Trib. Suprem, Decizia îndrum. Nr.
6/1973, B. Of., Partea a II-a nr. 405 din 19 decembrie 1973; N. Volonciu: Tratat de procedur\ penal\ - Parte special\, vol. II,
Ed. Paideia, Bucure[ti, 1994, p. 460; I. Neagu: Drept procesual penal, Tratat, Global Lex, 2002, p. 860.
112 art. 483 alin. (2) din Codul de procedur\ penal\: „Instan]a compus\ potrivit dispozi]iilor alineatului precedent r\mâne
competent\ s\ judece [i face aplicarea dispozi]iilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dac\ între timp inculpat-
ul a împlinit vârsta de 18 ani.”

112
aceasta, ar asigura o desf\[urare fluent\ a procesului penal(113). În ipoteza în care
instan]a nu restituie dosarul organului de urm\rire penal\, în mod practic acesta din
urm\ concluzioneaz\ cu privire la trimiterea în judecat\ a infractorului minor f\r\ s\
cunoasc\ aspecte esen]iale, ce pot rezulta din ancheta social\ [i care pot fi men]ionate
în actul de sesizare a instan]ei(114); toate aceste preciz\ri am ]inut a le referi, în mod
expres, întrucât în practic\ se întâlnesc frecvent asemenea situa]ii, când minorul (incul-
pat) împline[te vârsta de 18 ani în cursul desf\[ur\rii procesului penal; este vorba,
]inem s\ preciz\m înc\ o dat\, de împlinirea vârstei de 18 ani (de c\tre inculpatul
minor) dup\ ce a avut loc sesizarea instan]ei de judecat\.
În situa]ia în care îns\ inculpatul a s\vâr[it infrac]iunea în timpul cât era minor,
dar a devenit major mai înainte de sesizarea instan]ei de judecat\, acesta este judecat
potrivit procedurii obi[nuite; în consecin]\, în asemenea condi]ii, procedura special\ nu
se mai men]ine, ci se trece la procedura de drept comun (procedura obi[nuit\)(115).
Nerespectarea dispozi]iilor privind compunerea instan]ei de judecat\ atrage
sanc]iunea nulit\]ii absolute (conform art. 197 alin. (2) [i (3) din Codul de procedur\ penal\).
În ce prive[te judec\torii care judec\ în apel sau în recurs asemenea tip de cauze,
având în vedere dispozi]iile art. 493 din Codul de procedur\ penal\, conform c\ruia:
„Dispozi]iile art. 483 - 489 se aplic\ în mod corespunz\tor [i la judecata în instan]a de
apel [i de recurs, în cauzele privitoare la infrac]iuni s\vâr[ite de minori”, ace[tia trebuie
s\ fie desemna]i în acela[i mod, ca la judecata în prim\ instan]\ a unor asemenea cauze.

&.4. Participarea obligatorie a procurorului

La judecarea cauzelor cu infractori minori participarea procurorului este obliga-
torie (conform art. 315 alin. (1) [i (2) din Codul de procedur\ penal\) la toate termenele
de judecat\ [i nu numai la termenul de judecat\ în care cauza se dezbate în fond(116).
Nerespectarea acestei cerin]e privind participarea procurorului la judecarea cauzei,
obligatorie, potrivit legii, atrage sanc]iunea nulit\]i absolute (conform art. 197 alin. (2)
din Codul de procedur\ penal\), procurorul având obliga]ia - prin participarea sa la
judecat\ - s\ vegheze la ap\rarea drepturilor [i intereselor minorului.

&.5. M\suri preg\titoare ale [edin]ei de judecat\

În cauzele cu infractori minori, la primirea dosarului, pre[edintele instan]ei
(pre[edintele de sec]ie sau, dup\ caz, judec\torul de serviciu) fixeaz\ de îndat\ termen de
judecat\ [i dispune citarea persoanelor care trebuie s\ fie chemate la judecat\ (conform art.
313 din Codul de procedur\ penal\); astfel, în afar\ de p\r]i, la judecarea cauzei se citeaz\:
autoritatea tutelar\;
p\rin]ii infractorului minor;
dac\ este cazul, se citeaz\ tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori
supravegherea c\reia se afl\ minorul [i serviciul de reintegrare social\ a
infractorilor [i de supraveghere a execut\rii sanc]iunilor neprivative de li-
bertate de pe lâng\ instan]a respectiv\ (art. 484 alin. (2) din Codul de pro-
cedur\ penal\);

113 V. Papadopol, Neefectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori. Consecin]e, în Revista de Drept Penal, nr.
3/1995, p. 109. În sens contrar, A. Cri[u, Reglementarea procedurii derogatorii în cauzele cu infractori minori, cu privire
special\ la interpretarea art. 482 din Codul de procedur\ penal\, în Dreptul, nr. 10/1996, p. 131-133. I. Neagu, Drept proce-
sual penal - Tratat, Global Lex, 2002, p. 858-859.
114 I. Neagu: Drept procesual penal - Tratat, Global Lex, 2002, p. 858-859.
115 art. 483 alin. (3) din Codul de procedur\ penal\: “Inculpatul care a s\vâr[it infrac]iunea în timpul când era minor este
judecat potrivit procedurii obi[nuite, dac\ la data sesiz\rii instan]ei împlinise vârsta de 18 ani.”
116 T. J. Covasna, Decizia penal\ nr. 262 din 1969, în R.R.D., nr. 2, 1970, p. 168. I. Neagu, Drept procesual penal - Tratat -
Global Lex, 2002, p. 860.

113
 pot fi citate [i alte persoane a c\ror prezen]\ este considerat\ necesar\ de
c\tre instan]\ (art. 484 alin. (2) teza final\ din Codul de procedur\ penal\),
de exemplu: medicul familiei, psihologul, dirigintele clasei etc.
Prin urmare, citarea p\r]ilor, p\rin]ilor [i autorit\]ii tutelare este obligatorie,
potrivit legii, celelalte persoane indicate de textul de lege sus-men]ionat urmând a fi
citate numai dac\ este cazul, situa]ie apreciat\ ca atare de c\tre instan]a de judecat\.
Trebuie remarcat c\ persoanele chemate la judecata cauzei au dreptul [i înda-
torirea s\ dea l\muriri, s\ formuleze cereri [i s\ prezinte propuneri în privin]a m\surilor
ce ar urma s\ fie luate (conform art. 484 alin. (3) din Codul de procedur\ penal\).
Cu toate acestea, neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedic\ judecarea
cauzei (conform art. 484 alin. (4) din Codul de procedur\ penal\).
În situa]ia în care îns\ ascultarea ori prezen]a vreuneia dintre persoanele la care
s-a f\cut referire anterior este necesar\ [i - de[i a fost legal citat\ - persoana respectiv\
nu s-a prezentat la judecat\, instan]a de judecat\ poate dispune aducerea în fa]a ei a
persoanei respective pe baza unui mandat de aducere, întocmit conform dispozi]iilor art.
176 din Codul de procedur\ penal\, în conformitate cu prevederile art. 183 [i 184 din
Codul de procedur\ penal\.
Dispozi]iile art. 484 alin. (2) - (4) din Codul de procedur\ penal\ sunt aplicabile
în toate cauzele privitoare la minori, indiferent de vârsta acestora; în cursul procedurii
de judecat\, persoanelor chemate s\ participe la solu]ionarea cauzei li se vor aduce la
cuno[tin]\ drepturile pe care le au, precum [i obliga]iile ce le revin, de c\tre pre[edin-
tele completului de judecat\.

&.6. Prezen]a obligatorie a inculpatului minor la judecat\

Potrivit art. 484 alin. (1) din Codul de procedur\ penal\, judecarea cauzei privind
o infrac]iune s\vâr[it\ de un minor se face în prezen]a acestuia (regul\ în materie), sin-
gura excep]ie fiind admis\ doar în situa]ia când minorul se sustrage de la judecat\.
Desf\[urarea judec\]ii în lipsa minorului atrage nulitatea absolut\ a hot\rârii
pronun]ate; inculpatul minor trebuie s\ fie prezent la fiecare termen de judecat\ la care
instan]a a dispus luarea de m\suri de care depinde solu]ionarea cauzei(117). Prezen]a
inculpatului minor la judecat\ se justific\ [i prin aceea c\ este necesar a se stabili o
leg\tur\ direct\ între judec\tor [i minor, func]ie de care judec\torul va putea s\-l
în]eleag\ mai bine pe minorul respectiv, având în vedere nivelul s\u de dezvoltare - per-
ceput în mod direct de c\tre judec\tor -, nivelul de în]elegere de c\tre minor a rela]iilor
sociale, modalit\]ile acestuia de a comunica, precum [i eventualele st\ri emo]ionale ale
minorului - toate acestea într-o rela]ie direct\ [i de încredere reciproc\ între infractorul
minor [i judec\torul investit cu solu]ionarea cauzei respective.
Prin urmare, aceasta fiind regula prev\zut\ de legiuitor sub sanc]iunea nulit\]ii
absolute a hot\rârii pronun]ate, instan]a - în virtutea rolului s\u activ - va trebui s\ se
asigure c\ a dispus toate m\surile necesare pentru ca infractorul minor s\ fie prezent la
judecata cauzei sale [i c\ exist\ date certe, concrete c\ inculpatul minor se sustrage de
la judecat\; numai în aceast\ ultim\ situa]ie, legea permite - prin excep]ie - judecarea
cauzei în lipsa minorului.
Facem cu aceast\ ocazie precizarea c\ dac\ inculpatul minor a fost legal citat
sau a avut termen în cuno[tin]\, dar nu s-a prezentat la judecat\, f\r\ o cercetare
temeinic\ din care s\ rezulte c\ minorul este plecat în loc necunoscut, fugit de acas\, c\
se ascunde etc. (împrejur\ri reliefate, de regul\, prin procesul-verbal de neexecutare a
117 G. Theodoru, Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” Ia[i, Editura
“Cugetarea”, Ia[i, 1998, p. 607.

114
mandatului de aducere dispus de c\tre instan]\ cu privire la minorul respectiv), nu poate
avea loc judecarea cauzei în lipsa minorului, întrucât nu exist\ f\cut\ în cauz\ dovada
cert\ c\ minorul respectiv se sustrage de la judecat\; prin urmare, de[i legea nu
define[te sustragerea de la judecat\, aceast\ împrejurare trebuie s\ rezulte cu exactitate,
în concret din toate datele cauzei prin care se face dovada demersurilor efective (nicide-
cum formale), f\cute de c\tre instan]\, pentru g\sirea minorului [i aducerea acestuia la
judecat\; cu alte cuvinte, sustragerea nu poate fi dedus\ din simpla absen]\ a minorului
la judecat\, împrejurarea urmând a fi stabilit\ cu certitudine de c\tre organul judiciar.
Nelegalitatea judeca]ii cauzei în lipsa inculpatului minor, f\r\ a se stabili în pre-
alabil c\ acesta se sustrage de la judecat\, nu poate fi înl\turat\ în nici un mod, chiar
dac\ inculpatul a fost legal citat [i chiar ap\rat în instan]\ de un ap\r\tor din oficiu(118)
sau de un ap\r\tor ales.

&.7. Asisten]a juridic\ obligatorie a inculpatului minor în cursul judec\]ii

În cursul judec\]ii, asisten]a juridic\ a inculpatului minor este obligatorie, prin
avocat ales sau numit din oficiu, a[a cum reiese din dispozi]iile art. 171 alin. (2) din
Codul de procedur\ penal\(119).
Înc\lcarea dispozi]iilor sus-ar\tate privitoare la asisten]a inculpatului minor de
c\tre ap\r\tor, atrage sanc]iunea nulit\]ii absolute a hot\rârii pronun]ate (conform art.
197 alin. (2) din Codul de procedur\ penal\). Lipsa ap\r\torului la judecata inculpatului
minor, chiar la un singur termen de judecat\, când s-au luat m\suri care prefigureaz\
fondul cauzei, atrage nulitatea absolut\ a hot\rârii pronun]ate împotriva sa(120). În cazul
în care în cauz\ nu exist\ un ap\r\tor ales, art. 171 alin. (4) din Codul de procedur\
penal\(121), impune obliga]ia desemn\rii unui ap\r\tor din oficiu pentru inculpatul minor,
asisten]a juridic\ a acestuia fiind obligatorie.

&.8. {edin]a de judecat\ a inculpatului minor nu este public\ [i se desf\[oar\ separat

Potrivit art. 485 alin. (1) [i (2) din Codul de procedur\ penal\(122), [edin]a de judecat\
în cauzele cu infractori minori nu este public\ [i se desf\[oar\ separat de celelalte [edin]e.
Lipsa de publicitate - în cazul [edin]elor în care are loc judecarea inculpatului
minor - constituie o excep]ie de la principiul publicit\]ii [edin]ei de judecat\, consacrat prin
art. 290 alin. (1) din Codul de procedur\ penal\, care se explic\ prin necesitatea ca minorul
s\ nu fie supus unei traume psihice, datorit\ judec\]ii sale `n fa]a publicului din sala de
judecat\; la desf\[urarea judec\]ii pot îns\ s\ asiste persoanele ar\tate în art. 484 din Codul
de procedur\ penal\, precum [i alte persoane, cu încuviin]area instan]ei de judecat\.
În cazul în care minorul este judecat în [edin]\ public\ (prin nerespectarea
situa]iei de excep]ie a nepublicit\]ii [edin]ei de judecat\, reglementat\ în art. 485 alin.
(2) din Codul de procedur\ penal\), aceasta atrage nulitatea hot\rârii date numai dac\
s-a adus o v\t\mare care nu poate fi înl\turat\ decât prin desfiin]area hot\rârii respec-
tive (în cazul în care prin judecarea minorului în [edin]\ public\ i s-a adus vreo v\t\mare

118 Trib. Mun. Bucure[ti, sect. II pen., Decizia nr. 1506/1969, R.D.P. nr. 1/1970, p. 184. N. Volonciu, Tratat de procedur\ penal\ -
Parte Special\, vol. II, Ed. Paideia, Bucure[ti, 1994, p. 461.
119 art. 171 alin. (2) din Codul de procedur\ penal\: „Asisten]a juridic\ este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, (...).”
120 Plenul T. S., Decizia îndr. nr. 1/1971, C.D., 1971, p. 29. C.S.J., Decizia penal\ nr. 86/1994, Bul. Jur. 1994, p. 166. G. Theodoru,
Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” Ia[i, Editura “Cugetarea”, Ia[i, 1998, p. 607.
121 art. 171 alin. 4 din Codul de procedur\ penal\: „Când asisten]a juridic\ este obligatorie, dac\ învinuitul sau inculpatul nu [i-a
ales un ap\r\tor, se iau m\suri pentru desemnarea unui ap\r\tor din oficiu.”
122 art. 485 din Codul de procedur\ penal\
alin. (1): “{edin]a în care are loc judecarea infractorului minor se desf\[oar\ separat de celelalte [edin]e.”
alin. (2): “{edin]a nu este public\. La desf\[urarea judec\]ii pot asista persoanele ar\tate în articolul precedent (art. 484), ap\r\torii
p\r]ilor, precum [i alte persoane cu încuviin]area instan]ei.”

115
 intereselor sale) sau dac\, din aceast\ cauz\, nu s-a putut afla adev\rul [i ob]ine
solu]ionarea just\ a cauzei(123). Cu alte cuvinte, nerespectarea dispozi]iilor art. 485 alin.
(1) [i (2) din Codul de procedur\ penal\ nu este sanc]ionat\ cu nulitatea absolut\, în
conformitate cu dispozi]iile art. 197 alin. (2) [i (3) din Codul de procedur\ penal\, ci -
în conformitate cu dispozi]iile art. 197 alin. (1) [i (4) din Codul de procedur\ penal\ -
cu nulitatea relativ\.
Dac\ instan]a de judecat\ apreciaz\ c\ cercetarea judec\toreasc\ [i dezbaterile
ar putea avea o influen]\ negativ\ asupra minorului, poate dispune, dup\ ascultarea
acestuia, îndep\rtarea lui din sala de [edin]\, m\sur\ special\ care este aplicabil\ îns\
numai în situa]ia în care inculpatul minor nu a împlinit vârsta de 16 ani (conform art.
485 alin. (3) din Codul de procedur\ penal\).

&.9. Judecarea cauzelor cu mai mul]i inculpa]i, dintre care unii minori [i al]ii majori
Codul de procedur\ penal\ reglementeaz\ în mod expres situa]ia în care în
aceea[i cauz\ sunt mai mul]i inculpa]i, dintre care unii minori [i al]ii majori, [i nu este
posibil\ disjungerea, în sensul c\, într-o asemenea situa]ie, instan]a judec\ în com-
punerea prev\zut\ în art. 483 [i dup\ procedura obi[nuit\, aplicând îns\ cu privire la
inculpa]ii minori dispozi]iile cuprinse în Capitolul II, Titlul IV din Partea Special\ a
Codului de procedur\ penal\ (art. 486 din Codul de procedur\ penal\).
Astfel, în situa]ia în care în aceea[i cauz\ sunt mai mul]i inculpa]i, dintre care
unii minori [i al]ii majori, cauzele se disjung [i într-o cauz\ se desf\[oar\ procedura spe-
cial\ pentru minori, iar în cealalt\, procedura obi[nuit\. Dac\ disjungerea nu este posi-
bil\, se poate desf\[ura judecata întregii cauze, cu îndeplinirea urm\toarelor cerin]e:
instan]a de judecat\ se va compune cu judec\tori anume desemna]i, potrivit
legii;
pentru inculpa]ii minori se respect\ dispozi]iile speciale (persoane citate,
prezen]a obligatorie a inculpatului minor, asisten]a juridic\ obligatorie, ancheta
social\), iar pentru inculpa]ii majori se aplic\ procedura obi[nuit\. În acest caz,
[edin]a de judecat\ este public\, deoarece aceasta este o garan]ie pentru incul-
patul major(124).

&.10. Judecata în apel sau recurs

În cauzele privitoare la infrac]iuni s\vâr[ite de minori, judecata în apel [i în
recurs se desf\[oar\ dup\ procedura special\, aplicându-se dispozi]iile derogatorii de
ocrotire a minorilor(125), cu condi]ia ca la data sesiz\rii instan]ei de apel sau, dup\ caz, de
recurs, inculpatul s\ fie înc\ minor (chiar dac\ în cursul judec\]ii în apel sau în recurs
inculpatul devine major(126)); celelalte dispozi]ii privind judecata în apel sau în recurs se
aplic\ potrivit procedurii obi[nuite.
Trebuie precizat faptul c\ atunci când infrac]iunea este s\vâr[it\ de minori
(minorii peste 14 ani, care - în condi]iile legii - pot fi tra[i la r\spundere penal\), chiar dac\
infrac]iunea este flagrant\, fiind întrunite condi]iile prev\zute de dispozi]iile art. 465 - 466
din Codul de procedur\ penal\, nu sunt aplicabile dispozi]iile procedurii speciale privind

123 Plenul T.S., Decizia îndr. nr. 6/1973, pt. a II-a, pct. 7, C.D., 1973, p. 37. G. Theodoru, Drept procesual penal - partea
special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” - Ia[i, Editura “Cugetarea”, Ia[i, 1998, p. 608.
124 G. Theodoru, Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” - Ia[i, Editura
“Cugetarea”, Ia[i, 1998, p. 608 - 609.
125 art. 493 din Codul de procedur\ penal\: “Dispozi]iile art. 483 - 489 se aplic\ în mod corespunz\tor [i la judecata în
instan]a de apel [i de recurs, în cauzele privitoare la infrac]iuni s\vâr[ite de minori.”
126 G. Theodoru: Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” - Ia[i, Editura
“Cugetarea “, Ia[i, 1998, p. 609.

116
urm\rirea [i judecarea infrac]iunilor flagrante (respectiv cele prev\zute de art. 465 - 478
din Codul de procedur\ penal\), având în vedere dispozi]iile art. 479 alin. (1) din Codul
de procedur\ penal\, conform c\ruia: “Procedura prev\zut\ în prezentul capitol (urm\rirea
[i judecarea unor infrac]iuni flagrante) nu se aplic\ infrac]iunilor s\vâr[ite de minori”.

&.11. Ascultarea de c\tre instan]a de judecat\ a inculpatului minor

Etapele ascult\rii inculpatului minor sunt acelea[i ca [i la ascultarea unui incul-
pat major, respectiv:
etapa discu]iilor prealabile ascult\rii;
etapa ascult\rii în faza relat\rii libere;
etapa adres\rii de întreb\ri.

Etapa discu]iilor prealabile ascult\rii.

Aceast\ etap\ reprezint\ primul contact psihologic dintre inculpatul minor [i
judec\tor, în cadrul c\ruia este foarte important a se stabili o rela]ie de încredere reci-
proc\ între judec\tor [i inculpatul minor, care s\ permit\ aflarea de la acesta din urm\
a cât mai multor informa]ii despre fapta dedus\ judec\]ii, despre cauzele care l-au deter-
minat în luarea hot\rârii infrac]ionale [i împrejur\rile s\vâr[irii faptei, precum [i pentru
aflarea unor elemente ce caracterizeaz\ persoana minorului respectiv. O rela]ie apro-
piat\ între cei doi va permite s\ se în]eleag\ nivelul de dezvoltare a minorului,
modalit\]ile sale de comunicare, st\rile lui emo]ionale, nivelul s\u de în]elegere a
rela]iilor sociale; din aceast\ perspectiv\, în aceast\ etap\ judec\torul trebuie s\ adreseze
inculpatului minor întreb\ri generale, f\r\ referire expres\ la fapta dedus\ judec\]ii, cu
scopul cunoa[terii personalit\]ii minorului. Astfel, dialogul nu trebuie s\ fie unul strict
tehnic, în aceast\ etap\ trebuind a-i fi adresate inculpatului minor atât întreb\ri pentru
verificarea identit\]ii sale, cât [i întreb\ri din care s\ se poat\ afla p\rerea lui despre
diferite aspecte ale vie]ii sociale - raportat la vârsta [i gradul de maturitate a minorului,
despre procesul instructiv-educativ la care eventual a participat sau pe care
inten]ioneaz\ s\-l urmeze, despre copil\ria lui, p\rin]i [i rude apropiate, întreb\ri cu car-
acter general ce pot fi înso]ite chiar de diferite comentarii pl\cute asupra datelor prezen-
tate, comentarii care s\-i distrag\ inculpatului minor aten]ia de la scopul pentru care este
interogat [i care s\-l determine s\ aib\ un comportament sincer în fa]a instan]ei; cu alte
cuvinte, aceast\ prim\ etap\ este foarte important\ pentru a se ob]ine cooperarea
minorului [i stabilirea unei rela]ii de apropiere fa]\ de acesta, care s\ poat\ conduce în
cele din urm\ la relatarea unei situa]ii de fapt cât mai apropiate de realitate.
Nu este lipsit de importan]\ ca în aceast\ parte a audierii s\ se cunoasc\ dac\
minorul a fost vreodat\ victima unor abuzuri, dac\ în familie a avut sau nu lipsuri mate-
riale, dac\ s-a bucurat sau nu de afec]iune din partea membrilor de familie, a prietenilor
sau colegilor, precum [i date privind anturajul pe care îl frecventeaz\. Aflarea acestor
elemente îl poate ajuta pe judec\tor s\ aprecieze sinceritatea sau nesinceritatea minoru-
lui cu privire la cele declarate cu prilejul interog\rii sale.
Etapa ascult\rii în faza relat\rii libere.
În aceast\ etap\ minorul trebuie l\sat s\ povesteasc\ liber, evitându-se pe cât
posibil întreruperile. Judec\torul, pe parcursul relat\rii f\cute de inculpatul minor, cu
privire la fapta care formeaz\ obiectul cauzei [i învinuirea ce i se aduce în leg\tur\ cu
aceasta, trebuie s\ manifeste st\pânire de sine, mult\ în]elegere [i r\bdare cu ocazia
ascult\rii infractorului minor, s\ nu-[i exteriorizeze în nici un fel sentimentele, indiferent
de modul cum minorul a în]eles s\ relateze despre fapta sau împrejurarea cerut\. Este
[tiut din acest punct de vedere c\ rela]ia interpersonal\ judec\tor - inculpat este una cu
117
 o puternic\ tr\ire emo]ional\ din partea acestuia din urm\, în care gesturile, mimica pot
crea st\ri suflete[ti de cea mai mare intensitate.
Toate observa]iile ce rezult\ din aceast\ parte a interogatoriului vor trebui
coroborate de judec\tor cu informa]iile pe care le ofer\ celelalte mijloace de prob\ [i
folosite în etapa urm\toare a ascult\rii.
Remarc\m c\ mul]i minori nu sunt capabili s\ povesteasc\ timp îndelungat.
Când se va constata c\ ace[tia au obosit, continuarea ascult\rii se va realiza prin
adresarea de întreb\ri.
Etapa adres\rii de întreb\ri.
Aceasta este ultima etap\ în ascultarea inculpatului [i se desf\[oar\ în func]ie
de conduita minorului în timpul relat\rii libere. Întreb\rile ce se adreseaz\ inculpatului
minor trebuie s\ fie clare, precise [i s\ fie formulate la nivelul de în]elegere a minoru-
lui respectiv; de asemenea, întreb\rile adresate trebuie s\ fie bine inten]ionate, s\ vizeze
fapta [i, în general, detalii omise în timpul relat\rii libere [i trebuie a fi formulate în a[a
fel încât s\-l determine pe inculpatul minor la un r\spuns comentat. În timpul ascult\rii
minorului, în aceast\ etap\ mai mult ca în etapele precedente, trebuie a se folosi un
vocabular accesibil minorului, f\r\ cuvinte sau denumiri tehnice, [tiin]ifice etc., pe care
este posibil ca minorul s\ nu le cunoasc\. Trebuie ca la redactarea declara]iei s\ se
foloseasc\ expresiile (decente) utilizate de minori întrucât ace[tia cunosc semnifica]ia
acelor expresii, iar judec\torul s\ nu sugestioneze în nici un fel minorul prin interven]iile
pe care le face cu prilejul ascult\rii lui în aceast\ etap\.
Cu ocazia ascult\rii minorului se va ]ine seama [i de fantezia, inventivitatea, sen-
timentul pudorii, curajul exagerat, atitudini de bravad\, toate acestea determinate de
dezvoltarea psihic\ insuficient\, dar [i de lipsa experien]ei de via]\ [i a neîn]elegerii în
mod corespunz\tor a consecin]elor determinate de sanc]iunile penale [i de
recunoa[terea unor fapte pe care le-a s\vâr[it.(127)
În general, audierea inculpa]ilor minori se desf\[oar\ dup\ acelea[i reguli apli-
cabile majorilor (art. 69 - 74 din Codul de procedur\ penal\). Interogatoriul inculpatu-
lui minor comport\ îns\ o serie de particularit\]i, în sensul c\:
se va focaliza asupra cauzelor [i condi]iilor care l-au determinat sau favorizat
pe minor s\ s\vâr[easc\ infrac]iunea;
se va desf\[ura punându-se accent pe cunoa[terea [i în]elegerea personalit\]ii
minorului;
se va face în prezen]a aceluia dintre p\rin]i fa]\ de care minorul este mai apro-
piat sau a unei persoane, alta decât p\rin]ii, fa]\ de care minorul este ata[at;
se va realiza prin folosirea unui vocabular accesibil minorului [i prin nesuges-
tionarea acestuia din urm\ prin interven]iile participan]ilor la judecarea cauzei;
se va adapta pentru fiecare minor în func]ie de vârsta [i gradul s\u de dez-
voltare psiho-intelectual\;
la redactarea declara]iei inculpatului minor se vor folosi cuvintele, expresiile
utilizate de c\tre acesta.
Realizând cunoa[terea temeinic\ a personalit\]ii minorului, stabilind p\rintele
sau alt\ persoan\ fa]\ de care minorul este mai apropiat [i care îl va asista pe acesta în
timpul ascult\rii, instan]a de judecat\, parcurgând toate etapele sus-men]ionate, va putea
desprinde din interogatoriul inculpatului minor concluzii relevante cu privire la:
condi]iile în care a fost crescut [i în care a tr\it, condi]iile în care [i-a petrecut
copil\ria, rela]iile existente în familie, mijloacele materiale de care dispune

127 I. M\gureanu, Ascultarea persoanelor în procesul penal, Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 2004, p. 124.

118
 familia sa, influen]a unor persoane asupra comport\rii lui, eventuale tr\s\turi
ale acestor persoane;
gradul de dezvoltare intelectual\ [i moral\, nivelul studiilor urmate, compor-
tamentul lui în perioada [colariz\rii;
comportarea lui în mediul social din care face parte: anturajul frecventat, rolul
lui în grup (dac\ a existat), formele [i nivelul de influen]\ asupra altor persoane;
starea lui fizic\ [i psihic\, pasiunile cultivate;
locurile pe care le frecventeaz\ sau pe care ar avea pl\cerea s\ le frecventeze;
atitudinea lui fa]\ de membrii familiei din care provine ori fa]\ de alte per-
soane care au contribuit sau contribuie la formarea personalit\]ii lui;
p\rerea lui despre victim\, despre diferite categorii de victime, rela]iile în care
a fost cu victima (dac\ este cazul);
predispozi]ia lui de a accepta sau nu ajutorul societ\]ii sau al altor persoane
ori de a face compromisuri;
tipul de persoan\ pe care o idolatrizeaz\;
situa]iile [i cazurile care îl mâhnesc sau îl fac fericit etc.
Dac\ din interogatoriul minorului [i din celelalte probe administrate în cauz\ se
desprind aceste concluzii, ]inând seama de situa]ia de fapt, de gradul lui de vinov\]ie,
func]ie [i de pericolul social concret al faptei s\vâr[ite, judec\torul va putea alege solu]ia
optim\ pentru aplicarea fa]\ de minor a unei sanc]iuni penale eficiente, care s\ corespund\
gradului s\u de vinov\]ie, dar [i necesit\]ii de a nu fi un om pierdut pentru societate.

II.4. PORTRETUL MINORULUI INFRACTOR(128)

Provine, în cea mai mare parte, din municipiul Ia[i, fapt ce semnific\ o ipostaz\
a crizei sociale [i spirituale ce a cuprins mai ales zonele urbane ale ]\rii.
Majoritatea infractorilor juvenili provin din familii organizate, dar aflate sub
semnul s\r\ciei.
Ponderea fetelor în e[antionul ie[ean al delincven]ei juvenile este foarte mic\.
Locuie[te cu p\rin]ii, frecventeaz\ [coala, dar este influen]at profund de grupul
de prieteni.
Socializare redus\ [i grad sporit de vulnerabilitate.
Sunt adep]i sau simpatizan]i ai stilului de via]\ de cartier (limbaj, vestimenta]ie,
gusturi muzicale, practici sociale etc.).
Majoritatea sunt f\r\ antecedente penale.
Cultura religioas\ este precar\, iar rela]iile cu Biserica sunt slabe.
Aproape to]i recunosc infrac]iunea comis\ [i accept\ pedeapsa administrat\.
Este în general refractar fa]\ de poli]i[tii implica]i în sistem.
Comite, în general, tâlh\rii, furturi calificate, dar [i alte infrac]iuni contra patri-
moniului.
Are tendin]a de a comite infrac]iunea la o vârst\ din ce în ce mai mic\.
Manifest\ o puternic\ dorin]\ de libertate, în special financiar\, absolut nejus-
tificat\, prin merite personale.
Invoc\ aproape permanent drept cauze ale comiterii infrac]iunii, lipsa de bani
[i starea de s\r\cie.

128 Audit privind delincven]a juvenil\ la nivelul municipiului Ia[i, Asocia]ia Alternative Sociale, 2000.

119
 De regul\, minorul infractor ie[ean nu este lipsit de perspectiv\. Inten]ioneaz\
s\ ob]in\ un serviciu, s\-[i întemeieze o familie [i s\-[i cumpere o locuin]\.

Factori favorizan]i [i cauze determinante ale infrac]ionalit\]ii juvenile

Caren]e educa]ionale majore la nivel de familie.
Ignorarea faptului c\ minorii nu au înc\ format\ o maturitate emo]ional\ [i
cognitiv\.
Familii aflate în stare de criz\.
Familii cu nivel sc\zut de aspira]ii.
Oferirea de modele negative din partea p\rin]ilor.
Obiceiul p\rin]ilor de a-[i solicita permanent copiii pentru rezolvarea unor
probleme de via]\ (munci agricole, casnice, cer[etorie, furt etc.).
Absen]a unor programe sus]inute de consiliere a p\rin]ilor.
Infla]ia de cadre didactice necalificate din institu]iile de înv\]\mânt.
Lipsa de interes pentru educa]ia copiilor a unor cadre didactice calificate.
Ignorarea de c\tre familie [i alte institu]ii a contextului social în care tr\ie[te copilul.
Via]a de cartier.
Alcoolismul.
Consumul de droguri.
E[ecul repetat în via]\.
Abandonul [colar.
Lipsa alternativelor de petrecere a timpului liber.
Fuga minorilor de acas\.
Comiterea infrac]iunii ca o form\ de distrac]ie.
Proast\ în]elegere a libert\]ii [i democra]iei.
Influen]a negativ\ din penitenciar [i alte institu]ii.
Absen]a unei cercet\ri interdisciplinare - care s\ se finalizeze cu proiecte
comune de ac]iune - asupra rapoartelor de evaluare psihosocial\.

Concluzion\m c\ prin prevederile legislative interne se realizeaz\ protec]ia pro-

cesual\ [i nu numai, care se acord\ minorilor infractori, atât prin instituirea unei
jurisdic]ii speciale pentru minori, format\ din judec\tori specializa]i în materie, care au
capacitatea de a-i în]elege mai bine pe minori, precum [i prin adoptarea dispozi]iilor
procedurale care s\ apere interesele legitime ale minorului aflat în conflict cu legea, în
spiritul respect\rii, protej\rii [i promov\rii tuturor drepturilor sale.

120
BIBLIOGRAFIE

Zolyneak, M., Drept penal - Partea general\, Vol. III, Editura Funda]iei
„Chemarea”, Ia[i, 1993;
Ungureanu, A., Drept penal român - Partea general\, Editura Lumina
Lex, Bucure[ti, 1995;
Volonciu, N.: Tratat de procedur\ penal\ - Parte special\, vol. II, Ed.
Paideia, Bucure[ti, 1994;
Neagu, I.: Drept procesual penal, Tratat, Global Lex, 2002;
Papadopol,V., Neefectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori
minori. Consecin]e, în Revista de Drept Penal, nr. 3/1995;
Cri[u, A., Reglementarea procedurii derogatorii în cauzele cu infractori
minori, cu privire special\ la interpretarea art. 482 din Codul de proce-
dur\ penal\, în Dreptul, nr. 10/1996;
Theodoru, G., Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru
Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” Ia[i, Editura “Cugetarea”, Ia[i, 1998;
M\gureanu, I. ,Ascultarea persoanelor în procesul penal, Editura Lumina
Lex, Bucure[ti, 2004;
Audit privind Delincven]a Juvenil\ la nivelul municipiului Ia[i, Asocia]ia
Alternative Sociale, 2001.

121
 CAPITOLUL III. SANC}IUNILE APLICABILE MINORILOR {I
INDIVIDUALIZAREA LOR

III.1. SCURT ISTORIC

În aproape toate sistemele de drept începând cu dreptul antic f\ptuitorii minori
care r\spundeau penal au fost sanc]iona]i diferit fa]\ de majori.
Evolu]ia regimului sanc]ionator al minorilor a fost constant\, fiind axat\ pe eli-
minarea pedepselor corporale, a diferen]ierelor de tratament în raport de categoria sociala
din care f\ceau parte, pe cre[terea limitei de vârste de la care minorul poate r\spunde penal.
În ]ara noastr\ prima concep]ie cu privire la regimul sanc]ionator al minorilor o
întâlnim `n anul 1852 odat\ cu intrarea in vigoare a “Codicii Criminale” a lui Barbu {tir-
bei, legiuire în care se reg\se[te institu]ia “Incredin]arii minorilor”, institu]ie care s-a per-
fec]ionat în sistemele de drept ce au urmat.
Îmbun\t\]irea sistemului sanc]ionator al minorilor a continuat cu intrarea în vigoare
a primului Cod penal român la 1 mai 1865, tratamentul penal al minorilor fiind reglemen-
tat în titlul IV “Despre cauzele care apar\ de pedeaps\ sau mic[oreaz\ pedeapsa”.
Modificarea legisla]iei în acest domeniu a continuat cu adoptarea Codului penal din
1936, Legea din 24 septembrie 1938, când se fixeaz\ limitele de vârst\ între care un f\ptu-
itor este considerat c\ are o r\spundere diminuat\, cea maxim\, 18 ani, p\strandu-se [i ast\zi.
Dup\ 1944 regimul sanc]ionator al minorilor a suferit importante modific\ri,
unele dintre ele reg\sindu-se [i în legisla]ia aplicabil\ în prezent.
Prin Codul penal intrat în vigoare în anul 1969 s-a stabilit practic în legisla]ia
româneasc\ cadrul r\spunderii penale al minorilor, regimul sanc]inator fiind centrat pe
aplicarea de m\suri educative.
În anul 1977, prin intrarea în vigoare a Decretului nr. 208, s-a instituit un alt sis-
tem de sanc]ionare al minorilor mult diferit de Codul penal în vigoare.
De[i a reprezentat o schimbare de concep]ie în sanc]ionarea delicven]ei juve-
nile, prin aceea c\ a fost exclus\ aplicarea pedepsei pentru minori acest\ reglementare
nu a avut eficien]a dorit\, inexisten]a unor sanc]iuni diverse [i un regim prea blând pen-
tru fapte deosebit de grave, punând serioase probleme instan]elor de judecât\.
Cu toate c\ a avut un caracter tranzitoriu, acest act normativ s-a aplicat pân\ la finele
anului 1992 când a fost repus în vigoare sitemul sanc]ionator prev\zut de Codul penal.
Cu modific\rile aduse prin Legea nr.140/ 199, Codul penal intrat în vigoare la 1
ianuarie 1969, reglementeaz\ în prezent r\spunderea penal\ a minorilor.
Cadrul legislativ al institu]iei va fi completat odata cu intrarea in vigoare a noului
Cod penal [i a legii privind executarea pedepselor si a m\surilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal.
În toate sistemele de drept r\spunderea penal\ a minorilor a fost tratata cu un
caracter ocrotitor, accentul fiind pus pe m\surile educative.
În prezent dar [i în viitor pe lânga criteriile generale, Codul penal român con]ine
dispozi]ii speciale care oblig\ judec\torul ca la alegerea sanc]iunii pentru un minor
delicvent s\ aib\ în vedere [i alte criterii decât cele care individualizeaz\ r\spunderea
penal\ a inculpa]ilor majori.
Potrivit art.100 al.1 Cod penal, respectiv art.114 al 1 din noul Cod penal, la alegerea
sanc]iunii care poate fi m\sura educativ\ sau pedeaps\, se are în vedere gravitatea faptei,
starea fizic\, nivelul de dezvoltare intelectual\ [i moral\, mediul în care a crescut [i a tr\it,
comportarea lui [i orice alt element de natur\ a caracteriza persoana minorului.
Toate aceste elemente se au în vedere atunci când judec\torul alege sanc]iunea
între o m\sur\ educativ\ [i o pedeaps\.
122
 La alegerea sanc]iunii în toate cazurile trebuie sa fie protejat [i interesul minoru-
lui dar si al societa]ii de a fi redat netraumatizat colectivita]ii.

III.2. M|SURILE EDUCATIVE

Componenta prioritar\ a sitemului sanc]ionator al minorilor, m\surile educative
privative sau nu de libertate se aplic\ atunci când judec\torul apreciaz\ c\ minorul poate
fi îndreptat far\ a i se aplica o pedeaps\.
Criteriile care stau la baza alegerii m\surii educative privesc gravitatea faptei, com-
portarea generala a minorului, posibilitatea lui de a con[tientiza, de a accepta c\ a inc\lcat
o norm\ de conduit\, posibilitatea lui [i a mediului din care face parte de a se reeduca.
Fa]\ de minorul care r\spunde penal potrivit art.101 Cod penal se poate lua una
dintre urm\toarele m\suri educative :

&.1 Mustrarea
Una dintre cele mai usoare sanc]iuni prev\zute de Codul penal se poate lua fa]\
de minorul care a s\vâr[it o fapta penal\ cu un grad redus de pericol social, o ac]iune
sau inac]iune în care se reg\se[te mentalitatea specific\ copilariei, necunoa[terea, teri-
bilismul, etc.
M\sura const\ într-o admonestare a minorului, într-o avertizare asupra con-
secin]elor comport\rii sale cu ar\tarea urm\rilor faptei, a modului cum trebuie s\ se
comporte în viitor pentru a evita întâlnirea cu legea penal\.
Pentru a fi eficient\ m\sura trebuie executat\ într-un cadru solemn [i în
prezen]a unor persoane fa]\ de care minorul are afec]iune [i încredere.
Judec\torul trebuie s\-l determine pe minor s\ înteleag\ c\ a gre[it, s\ în]eleag\
c\ pe viitor trebuie s\ se ab]in\ de la anumitre ac]iuni sau inac]iuni care aduc atingere
valorilor ocrotite de legea penal\.
Executarea acestei m\suri educative se face în condi]iile prev\zute de art. 487
Cod procedur\ penal\, în [edin]a în care s-a pronun]at hot\rârea sau ulterior la un alt
termen, când se dispune aducerea minorului [i citarea p\rin]ilor, adoptatorului sau cura-
torului ori alt\ persoan\ în îngrijirea c\ruia se afl\ minorul.
Executarea în aceste condi]ii a hot\rârii reprezint\ o excep]ie de la regula potri-
vit c\reia hot\rârile se pun `n executare la ramânerea lor definitiv\.
Aceast\ modalitate de executare poate aduce prejudicii minorului `n cazul `n
care hot\rârea nu ramâne definitiv\. Exercitarea de c\tre procuror sau de c\tre partea
v\t\mat\ a c\ii de atac `n condi]iile `n care m\sura educativ\ a fost executat\ [i aducerea
minorului la judecat\ într-o faz\ superioar\ a procesului creeaz\ o stare de nesiguran]\,
o neîncredere a lui `n persoanele care l-au asistat în cursul procesului putând conduce
la o reticen]\ în a-[i corecta comportamentul.
Consider\m c\ punerea în executare a m\surii educative trebuie f\cut\ dup\
r\mânerea definitiv\ a hot\rârii de c\tre judec\torul delegat pentru execut\rile penale,
judecâtor care trebuie s\ aib\ abilitatea necesar\ pentru a-l face pe minor s\ inteleag\
c\ beneficiind de clemen]a legii [i a instan]ei trebuie s\-si corecteze conduita.
Executarea m\surii nu trebuie s\ cauzeze minorului o suferin]\ psihic\, asigu-
rarea unui cadru solemn, prezen]a unor persoane in care acesta are incredere [i modul
cum se face admonestarea pot influen]a profund conduita viitoare a minorului.
&.2. Libertatea supravegheat\
M\sura educativ\ a libert\]ii supravegheat\ prev\zut\ de art. 103 Cod penal este
o sanc]iune care se aplic\ având la baz\ acelea[i criterii pentru fapte cu un pericol social
concret mai ridicat prin raportare la acelea[i posibilit\]i personale [i de mediu de
reinser]ie social\ a minorului.
123
 M\sura const\ `n l\sarea minorului `n libertate pe timp de un an sub supraveghere,
perioad\ `n care comportarea lui este monitorizata de persoanele stabilite de instan]\.
De regul\ atunci când din con]inutul anchetei sociale [i a raportului de evaluare,
rezulat\ c\ minorul provine din familie organizat\, supravegherea este `ncredin]at\
p\rin]ilor, tutorilor sau adoptatorilor. Dac\ exist\ date din care rezult\ c\ aceste persoane
nu pot asigur\ o supraveghere satisf\c\toare atunci `ncredin]area supravegherii pe acela[i
interval de timp se poate acorda unei persoane de `ncredere, de regul\ o rud\ apropiat\
la cererea acesteia sau unei institu]ii legal `ns\rcinat\ cu supravegherea minorilor.
Persoana sau institu]ia c\reia i s-a `ncredin]at supravegherea are obliga]ia de a
veghea `ndeaproape asupra comport\rii minorului, de a `ncuno[tiin]a instan]a dac\ aces-
ta se sustrage supravegherii, are rele comport\ri ori a s\vâr[it din nou o fapt\ penal\.
În perioada de supraveghere minorul poate fi obligat s\ se supun\ la una sau
mai multe m\suri alese `n raport de `mprejur\rile `n care a s\vâr[it fapta, situa]ia lui
social\, condi]iile `n care tr\ie[te, dezvoltarea lui intelectual\ [i fizic\, m\suri constând
în obliga]ia de:
- a nu frecventa anumite locuri ;
- a nu intra în leg\tur\ cu anumite persoane;
- a presta o activitate nerenumerat\ în condi]ii de timp, loc, perioad\, deter-
minate de instan]a;
Totodata, instan]a are obliga]ia de a încuno[tiin]a [coala sau unitatea la care
minorul î[i desfa[oar\ activitatea, despre sanc]iunea aplicat\ [i de a-i atrage aten]ia
asupra comport\rii lui în viitor.
Dac\ în cursul termenului de un an minorul se sustrage supravegherii ori are
comportari rele, suspendarea sub supraveghere se revoc\ luându-se m\sura intern\rii lui
într-un centru de reeducare, competent\ fiind instan]a care a pronun]at hot\rârea.
Dac\ s\vâr[este o noua fapt\ penal\ se aplic\ m\sura intern\rii într-un centru
de reeducare sau o pedeaps\.
Rezult\ c\ în cazul s\vâr[irii unei noi fapte penale în perioada de supraveghere
fa]\ de minor, alternativa de sanc]ionare se reduce numai la m\sura intern\rii într-un
centru de reeducare sau aplicarea unei pedepse, mustrarea ori libertatea supravegheat\
nu mai sunt aplicabile.
Punerea in executare a libert\]ii supravegheate se face `n condi]iile art. 488 Cod
procedura penal\ în [edin]a în care s-a pronun]at hot\rârea dac\ minorul [i persoana
desemnat\ cu supravegherea sunt prezen]i ori la un termen ulterior când se dispune
aducerea minorului [i chemarea persoanelor c\rora le-a fost încredin]at\ supravegherea.
De la data punerii în executare în aceste condi]ii a hot\rârii curge termenul de un an.
Dispozi]ia din actualul Cod penal cu privire la executarea acestei m\suri educa-
tive este lacunar\, având `n vedere faptul c\ se pune `n executare o hotârare nedefini-
tiv\ [i exercitarea eventualelor c\i de atac `n defavoarea inculpatului minor de c\tre
procuror sau partea v\t\mat\, admiterea acesteia [i agravarea r\spunderi penale ar
aduce grave prejudicii minorului.
Este posibil ca minorul `n condi]iile în care se modific\ hot\rârea în apel sau în
recurs se execute dou\ sanc]iuni.
Similar cu executarea m\surii educative a mustrarii, m\sura libertatii suprave-
gheate trebuie pus\ în executare la r\mânerea definitiv\ a hot\rârii.

&.3. Internarea într-u

un centru de reeducare
M\sura educativ\ mai sever\ este prevazut\ de art. 104 Cod penal [i se ia atun-
ci când celelalte m\suri educative nu ar avea eficien]\, fie datorit\ comport\rii generale
nesatisf\c\toare a minorului, fie datorit\ pericolului social al faptei.
124
 M\sura intern\rii într-un centru de reeducare, pe lâng\ scopul preventiv are [i
scopul de a asigur\ minorului posibilitatea de a continua preg\tirea [colar\ sau de a
ob]ine o calificare profesional\ conform\ cu aptitudinile sale.
M\sura intern\rii se ia pe durata nedeterminat\ f\r\ ca minorul s\ dep\[easc\
vârsta de 18 ani [i numai dac\ are timpul necesar pentru reeducare pân\ la majorat.
Dac\ scopul intern\rii nu s-a realizat m\sura poate fi prelungit\ pe o perioad\
de cel mult doi ani, solu]ie care se impune în func]ie de rezultatele ob]inute în perioa-
da efectiv executat\.
În fun]ie de comportarea minorului în centrul de reeducare, dup\ trecerea unui
an, acesta poate fi liberat înainte de expirarea de drept a intern\rii, respectiv împlinirea
vârstei de 18 ani.
Criteriile care stau la baza liber\rii sunt cele care privesc sârguin]a la înva]\tur\,
însu[irea preg\tirii profesionale [i existen]a unor dovezi temeinice de îndreptare a con-
duitei minorului.
Liberarea poate fi revocat\ dac\ minorul are ulterior o comportare necore-
spunz\toare.
Revocarea liber\rii are loc [i în cazul în care minorul s\vâr[e[te din nou o
infrac]iune [i se apreciaz\ c\ nu este necesar aplic\rea unei pedepse.
Potrivit art. 108 Cod penal, internarea într-un centru de reeducare poate fi revo-
cata dac\ minorul în timpul executarii m\surii intern\rii sau anterior începerii execut\rii
acesteia ori în perioada liber\rii pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani, s\vâr[e[te o
infrac]iune pentru care se apreciaz\ c\ este necesar aplicarea pedepsei închisorii.
M\sura educativ\ a intern\rii se execut\ în centre specializate unde trebuie s\
existe condi]ii pentru continuare instruc]iei [colare [i a unei preg\tiri profesionale în
raport cu aptitudinile minorului.
Potrivit art. 490 Cod procedura penal\, punerea in executare a m\surii intern\rii
în centrul de reeducare poate fi dispus\ odat\ cu pronun]area hot\rârii înainte de
r\mânerea ei definitiv\.
Punerea de indat\ în executare a acestei m\suri educative poate creea probleme
atunci când dup\ exercitarea c\ilor de atac hot\rârea este modificat\ atât în sensul agrav\rii
r\spunderii penale cât [i atunci când a fost inlocuit\ cu o m\sura educativ\ mai blând\.
Executarea m\surii educative a intern\rii într-un centru de reeducare se face de
organele de politie de la locul unde se afla minorul, acestea având obliga]ia de a preda
minorul centrului de reeducare împreun\ cu copia hot\rârii.
Centrul are obliga]ia de a comunica instan]ei `nceperea execut\rii m\surii
educative a intern\rii.
Executarea m\surii intern\rii în centrul de reeducare este susceptibil\ de
amânare sau întrerupere în condi]iile art. 453 si art. 455 Cod procedur\ penal\.
Competen]a cu privire la amânarea sau întreruperii m\surii educative revine
instan]ei de executare sau instan]ei în a c\rei raz\ teritoarial\ se afl\ centrul de reeducare.
Solu]ionarea cauzelor care privesc liberarea minorului dintr-un centru de ree-
ducare înainte de a deveni major, prelungirea m\surii intern\rii, încetarea prelungirii
precum si revocarea liber\rii înainte de a fi major pentru motiv de comportare necore-
spunz\toare se face de c\tre instan]a care a judecat cauza în fond din oficiu sau la
sesizarea centrului de reeducare.
Revocarea intern\rii minorului într-un centru de reeducare ori men]inerea aces-
tei m\suri [i revocarea liber\rii înainte de a deveni major pentru motivul s\vâr[irii unei
noi infrac]iuni, se face de c\tre instan]a competent\ s\ judece acea infrac]iune.
M\sura educativ\ a intern\rii într-un centru de reeducare a fost [i este una din-
tre cele mai folosite sanc]iuni aplicabile minorilor care r\spund penal, institu]ionalizarea
minorilor în aceast\ form\ fiind o alternativ\ la pedeapsa închisorii.
125
 &.4. Internarea într-u un institut medical-e
educativ
Luarea m\surii intern\rii într-un institul medical educativ este o m\sura care se
poate lua fa]\ de un minor care a s\vâr[it o fapt\ penal\, atunci când pe lâng\ condi]iile
cerute pentru internarea într-un centru de reeducare minorul are nevoie, din cauza st\rii
sale fizice sau psihice, de un tratament medical [i de un regim special de educatie.
M\sura este o alternativ\ la m\sura educativ\ a intern\rii într-un centru de ree-
ducare [i se aplic\ atunci când expertiza medico-legal\ psihatric\ confirm\ existen]a
unor afec]iuni psihice care nu au abolit total discern\mântul [i este nevoie de un trata-
ment medical pentru restabilirea echilibrului psihic.
Aceea[i m\sur\ se impune [i atunci când sufer\ de afec]iuni, altele decât cele
psihice, care necesit\ un tratament special.
Concomitent cu activitatea de restabilire a s\n\t\]ii minorului trebuie s\ se
desf\[oare [i o activitate de reeducare acestuia.
M\sura intern\rii într-un institut medical educativ se ia pe o durat\ nedetermi-
nat\ dar pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani.
La dispari]ia cauzei principale care a determinat luarea acestei m\suri, internarea
într-un institut medical educativ trebuie ridicat\ [i înlocuit\ dac\ este cazul cu internarea
într-un centru de reeducare.
Din coraborarea normelor care reglementeaz\ institu]ia rezult\ c\ aceast\
m\sura nu poate fi prelungit\ dup\ ce minorul a împlinit vârsta de 18 ani.
Dac\ anterior împlinirii de c\tre minor a vârstei de 18 ani m\sura a fost înlocuit\
cu m\sura intern\rii într-un centru de reeducare pentru dispari]ia motivelor care privesc
dezvoltarea fizic\ si psihic\, m\sura înlocuitoare poate fi prelungit\ pentru o perioad\
care nu poate dep\[i doi ani.
Celelate aspecte care privesc revocarea intern\rii, liberarea, revocarea liber\rii,
atât sub aspectul normelor de drept material cât [i procesual sunt identice cu cele apli-
cabile la m\sura educativ\ a intern\rii într-un centru de reeducare, observa]iile privind
data punerii în executare a hot\rârii fiind valabile [i pentru aceasta m\sur\ educativ\.

III.3. PEDEPSELE APLICABILE INCULPATULUI MINOR

În actuala reglementare minorii care r\spund penal pot fi pedepsi]i cu amend\

sau închisoare.
&.1. Amenda
Amenda ca pedeaps\ aplicabil\ minorului delicvent este o alternativ\ de
sanc]ionare a faptelor nu deosebit de grave. Ea se aplic\ atunci când nu se impune apli-
carea unei pedepse cu închisoare iar o m\sura educativ\ ar fi ineficienta fie datorit\
imposibilita]ii execut\rii, fie datorit\ timpului scurt pân\ la majorat.
Pedeapsa amenzii se aplic\ în limitele prev\zute de lege pentru fapta de care
se face vinovat minorul, limite care se reduc la jumatate potrivit art 109 Cod penal.
Executarea pedepsei amenzii aplicate minorului se face in condi]iile art. 425 Cod
procedura penal\, f\r\ a se r\sfrânge obligatoriu asupra p\rin]ilor sau a persoanelor care
îl au în între]inere pe minor.
Executarea pedepsei amenzii aplicat\ minorului poate fi suspendat\ condi]ionat,
termenul de încercare fiind de 6 luni.
&.2. Închisoarea
Cea mai grav\ sanc]iune ce se poate aplica minorilor infractori este reglementat\
distinct atât în ceea ce prive[te condi]iile de aplicare cât [i în ceea ce prive[te executarea.
126
 Ca pedeaps\ privativ\ de libertate închisoarea se aplic\ minorilor care au
s\vâr[it fapte penale deosebit de grave, atunci când m\surile educative nu ar avea fina-
litatea cerut\ de art. 52 Cod penal, prevenirea s\vâr[irii de noi infrac]iuni atât în ceea
ce-l prive[te pe minor cât [i în ceea ce prive[te poten]ialii delicven]i.
Limitele de pedeaps\ aplicabile minorilor sunt cele prev\zute de lege pentru
infrac]iunea s\vâr[it\, limite reduse la jum\tate potrivit art. 109 Cod penal.
În toate cazurile, în urma reducerii, limita minim\ nu poate dep\[i 5 ani.
Atunci când legea prevede pentru fapta s\vâr[it\ pedeapsa închisorii pe via]\,
pedeaps\ aplicabil\ minorului este închisoare de la 5 la 20 de ani.
Actualul Cod penal sanc]ioneaz\ cu închisoare pe via]\ f\r\ alt\ alternativ\ doar
dou\ infrac]iuni, cea de genocid prevazut\ de art.357 al.3 [i tratamente neomenoase pre-
vazut\ de art.358 al.4, fapte care este greu de crezut ca pot fi s\vâr[ite de minori.
În cazul în care fapta este o tentativ\ la infrac]iune are prioritate regimul
sanc]ionator al minorilor, mai întâi operând reducerea în condi]iile prev\zute de art. 109
Cod penal [i apoi cauza de mic[orare a pedepsei prev\zut\ de art. 21 al.2 Cod penal,
aceasta deoarece minoritatea este o cauz\ special\ de diferen]iere a regimului sanc]io-
nator [i nu o cauz\ de reducere a pedepsei.
Dup\ ce instan]a a operat cu criteriile de alegere a sanc]iunii prev\zute de
art.100 Cod penal [i a stabilit ca alternativ\ a r\spunderii penale a minorului, aplicarea
unei pedepse, se va proceda la alegerea tipului de pedeaps\.
Dac\ legea prevede pentru fapta s\vâr[ita pedepse alternative, adic\ închisoare
sau amend\, se va alege una dintre acestea [i apoi se va face individualizarea ei con-
form [i cu criteriile generale de individualizare, cu împrejur\rile care agraveaz\ sau
u[ureaz\ r\spunderea penal\.
Se va avea deasemenea în vedere, indiferent de felul de pedeaps\ ales, circum-
stan]ele agravante [i cele atenuante.
Diferen]a fa]\ de sistemul ordinar de sanc]ionare a faptelor penale, se reg\se[te
[i în aceea c\ în cazul minorilor nu se aplic\ pedepse complementare, suspendarea
condi]ionat\ a executarii având deasemeni un alt regim de aplicare.
Astfel, în cazul minorilor, atunci când instan]a constat\ c\ sunt îndeplinite
cerin]ele art. 81 Cod penal, poate dispune suspendarea condi]ionat\ a executarii pedep-
sei, termenul de încercare fiind compus din durata pedepsei la care se adaug\ un inter-
val de timp între 6 luni si 2 ani.
În sprijinul posibilita]ii de a aplica suspendarea condi]ionat\ a execut\rii pedepselor
minorilor, este [i decizia nr. VI/19 oct 1998 a Sec]iilor unite ale C.S.J, decizie prin care s-a sta-
bilit, c\ în cazul infractorilor minori, prin pedeaps\ prev\zut\ de lege în sensul art. 81 al 3 Cod
penal, se în]elege pedeaps\ rezultat\ ca urmare a aplic\rii dispozi]iilor de reducere prev\zute
de art. 109 al 1 Cod penal [i nu pedeaps\ prev\zut\ de lege pentru infrac]iunea s\vâr[it\.
Pe durata termenului de încercare, dar pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani, în
condi]iile prev\zute art. 110 ind1 Cod penal, minorul poate fi supus supravegherii
p\rin]ilor, adoptatorilor, tutorilor sau unui persoane de încredere la cererea acesteia ori
unei institu]ii de ocrotire.
Totodat\, pe acela[i interval de timp, minorul poate fi obligat s\ respecte una
sau mai multe reguli de conduit\ dintre cele enumerate la art. 103 al 3 Cod penal.
Dup\ împlinirea vârstei de 18 ani, pân\ la expirarea termenului de încercare, minorul
poate fi supus m\surilor de supraveghere ori obliga]iilor enumerate la art.86 ind 3 Cod penal.
Pentru aceasta modalitate de executare a pedepsei închisorii aplicate minorilor,
dispozi]iile art. 81 al 3 Cod penal sunt doar în parte aplicabile, în sensul c\ potrivit
deciziei nr. VI/ 19 oct 1998 a C.S.J, sunt exceptate numai infrac]iunile care sunt pedep-
site cu închisoare pe via]\ [i cele nominalizate în norma juridic\ sus citat\.
Aplicarea suspend\rii execut\rii pedepsei sub supraveghere sau control nu este
127
 condi]ionat\ de îndeplinirea cerin]elor art. 81 al 4 Cod penal, articol care a fost declarat
neconstitu]ional.
Sunt aplicabile condi]iile art. 82 al 3, art. 83, art. 84 dar [i nu a ale art. 86 Cod
penal, acesta dac\ avem în vedere c\ potrivit art. 109 al 4 Cod penal, condamn\rile din
timpul minorit\]ii nu atrag incapacit\]i sau dec\deri.
Dac\ în cursul termenului de încercare, termen care curge de la r\mânerea
definitiv\ a hot\rârii de condamnare, minorul nu respect\ obliga]iile stabilite de instan]\,
ori m\surile de supraveghere la care a fost supus dup\ împlinirea vârstei de 18 ani, sus-
pendarea condi]ionat\ poate fi revocat\.
O institu]ie aplicabil\ minorilor cu care practica nu a operat este cuprins\ în dis-
pozi]iile art. 120 ind 1 al 4 Cod penal, dispozi]ii potrivit c\rora odat\ cu liberarea
condi]ionat\ a minorului, acesta poate fi obligat s\ respecte una sau mai multe reguli de
conduit\ dintre cele enumerate la art. 103 al 3 Cod penal ori art. 86 ind 3 cod penal,
func]ie de vârsta care o are în momentul liber\rii condi]ionate.
Probleme deosebite s-ar ivi dac\ în perioada de liberare condi]ionat\, perioada
care se întinde pân\ la împlinirea duratei pedepsei, minorul nu ar respecta obliga]iile
sau m\surile stabilite prin hot\rârea de liberare condi]ionat\.
Revocarea liber\rii condi]ionate pentru neîndeplinirea obliga]iilor sau m\surilor
este discriminatorie în raport cu majorii care beneficiaz\ de liberare condi]ionat\, dac\
avem `n vedere c\ pentru aceasta categorie liberarea condi]ionat\ poate fi revocat\
numai atunci când s\vâr[esc fapte deosebit de grave în perioada de la liberare pân\ la
împlinirea duratei pedepsei.
Tratamentul sanc]ionator diferit al minorilor se completeaz\ cu dispozi]iile
potrivit c\rora acestora nu li se aplic\ pedepsele complementare, nu sunt considera]i
recidivi[ti, pot beneficia de liberare condi]ionat\ dup\ executarea unei p\r]i din
pedeaps\ redus\ fa]\ de condamna]ii majori.
Astfel, pentru minorii condamna]i la pedeapsa închisorii, care ajung la 18 ani,
dup\ executarea unei treimi din durata pedepsei, atunci când aceasta nu depa[e[te 10
ani, a jum\tate din pedeaps\ când aceasta depa[e[te 10 ani, dac\ îndeplinesc [i celelalte
condi]ii cerute de art. 59 Cod penal, poti fi libera]i condi]ionat.
Dac\ condamnarile sunt date pentru infrac]iuni s\vâr[ite din culp\, partea de
pedeaps\ executat\ pentru a putea beneficia de eliberare condi]ionat\ este de o p\trime pen-
tru pedepse care nu dep\[e[c 10 ani, [i de o treime pentru pedepse care dep\[e[c 10 ani.
Acordarea liber\rii condi]ionate poate fi înso]it\ de una sau mai multe dintre
obliga]iile enumerate la art. 103 al 3 Cod penal, sau de m\suri de supraveghere [i con-
trol enumerate de art. 83 ind 3 Cod penal.
Dispozi]ii derogatorii fa]\ de condamna]ii majori se reg\sesc [i în ceea ce
prive[te deten]ia minorilor.
Potrivit art. 57 al 3 Cod penal [i art. 3 al 2 din Legea nr. 23/ 1969, minorii con-
damna]i execut\ pedeapsa închisorii separat de condamna]ii majori sau în locuri de
de]inere speciale.
Pentru minorii care au de executat cel pu’in 6 luni de închisoare li se asigur\
condi]ii pentru a continua cursurile înv\]\mântului general obligatoriu, li se asigur\ posi-
bilitatea de a ob]ine o preg\tire profesional\ conform\ cu aptitudinile lor [i gradul de
[colarizare. Pentru cei care nu au preg\tirea [colar\ necesar\ de a urma cursurile unei
[coli profesionale li se asigur\ condi]ii pentru calificarea într-o meserie.
Minorilor care au de executat o pedeaps\ mai mic\ de 6 luni li se asigur\ posi-
bilitatea de a-[i completa cuno[tin]ele de cultur\ general\.
În timpul execut\rii pedepsei închisorii, minorii nu pot fi folosi]i la munc\ în
condi]ii de mediu toxic sau v\t\mator.
128
 Minorii beneficiaz\ în perioada de deten]ie de un regim alimentar diferen]iat fa]\
de majori, îmbun\t\]it pentru a li se asigura o dezvoltare fizic\ corespunz\toare.
Pentru înc\lcarea regulilor de disciplin\ împotriva minorilor condamna]i nu se pot
lua m\suri disciplinare cum ar fi: izolare sever\, transfer la un alt penitenciar cu regim
restrictiv, izolare simpl\ mai mare de 10 zile ori retragerea dreptului la coresponden]a.
Minorii care nu respect\ disciplina locului de deten]ie pot fi sanc]iona]i admi-
nistrativ cu mustrare izolare simpl\ de cel mult 10 zile, retragerea dreptului de a primi
vizite sau pachete pentru o anumit\ perioad\.
În vederea acord\rii liber\rii condi]ionate în calculul p\r]ii de pedeaps\ consi-
derat\ ca executat\ pe baza muncii prestate în raport de coeficientul de realizare a
normei de munc\, minorii beneficiaz\ de 4 zile executate pentru 3 de munc\ cu o norma
de 80 - 90 %, 3 zile executate pentru 2 zile de munc\ cu o norm\ realizat\ de 90 - 100%
[i de 2 zile executate pentru o zi de munc\ cu dep\[irea normei.
Deasemeni, a[a cum s-a mai precizat, minorii beneficiaz\ de o reducere a p\r]ii
din pedeaps\ executat\, diferit\ de fa]\ de majori pentru acordarea liber\rii condi]ionat\.
Toate aceste reglement\ri derogatorii de la sistemul ordinar sanc]ionator [i
execu]ional, insuficiente [i nu întotdeauna în acord cu reglement\rile interna]ionale,
urmeaz\ a fi completate odat\ cu intrarea în vigoare a noului Cod penal adoptat prin
legea nr. 301/2004, act normativ care reprezint\ o îmbunat\]ire a legisla]iei în domeniu.

III.4. REGIMUL SANC}IONATOR AL MINORILOR ÎN NOUL COD PENAL

Limitele de vârsta ale r\spunderii penale ale minorilor, criteriile care stau la baza
alegerii sanc]iunilor [i o parte dintre acestea, se men]in în aceea[i form\ [i con]inut în
viitoarea reglementare.
Fa]\ de noile modalit\]i de sanc]ionare a faptelor penale de împ\r]irea acestora
în crime [i delicte, de introducere de noi forme de pedepse, de modificarea limitelor [i
modalit\]ilor de executare a pedepsei închisorii, sistemul sanc]ionator [i execu]ional al
r\spunderii penale a minorilor sufer\ importante modific\ri.
În categoria m\surilor educative, pe lâng\ cele existente care au fost în parte mo-
dificate, se introduc noi modalit\]i de sanc]ionare a minorilor care au s\vâr[it fapte penale.
În continuare, pentru fiecare categorie de m\sur\ educativ\ [i pedeaps\ modi-
ficat\ sau nou prevazut\ vom încerca s\ analiz\m aspectele de noutate pe care le aduce
legea nr. 301/2004.

&.1. M\suri educative

a) Mustrarea
Con]inutul sanc]iunii este identic cu cel din vechea reglementare, elementul de
noutate constituindu-l dispozi]iile al. 2 din art. 116 Cod penal.
Potrivit acestor dispozi]ii m\sura educativ\ a mustr\rii nu poate fi aplicata mino-
rilor care la data judec\rii cauzei au devenit majori.
În aceste situa]ii, dar numai pentru fapte care se sanc]ioneaz\ cu pedeaps\ alter-
nativ\, închisoare strict\, închisoare, amend\, munc\ în folosul comunit\]ii, deci numai pen-
tru delicte, prin derogare de la limitele generale de pedeaps\, minorilor li se poate aplica
fie pedeapsa amenzii sub forma zilelor amend\ între 5 - 10 zile cu un cuantum de la 50.000
- 100.000 lei pe zi, fie munc\ în folosul comunit\]ii pe o perioad\ de la 25 - 50 ore.
Discutabil\ aceast\ manier\ de sanc]ionare alternativ\ în raport cu vârsta pe care
o are minorul în momentul judec\rii cauzei dac\ avem în vedere c\ prin con]inutul ei
„o mustrare“ ca sanc]iune poate fi aplicat\ oricarei persoane [i cu atât mai mult unui
minor care între timp a devenit major.
129
 Aceste modalit\]i alternative de pedepsire a minorilor, amend\ sub forma zilelor
amend\ sau munc\ în folosul comunit\]ii pot fi înlocuite în condi]iile art. 69 si 70 Cod
penal cu pedeapsa închisorii.
b) Libertatea sub supraveghere
Aceast\ m\sur\ educativ\ înlocuie[te libertatea supravegheat\ ca denumire [i
foarte pu]in în con]inutul sanc]iunii în sensul c\ au fost eliminate dispozi]iile potrivit
c\rora supravegherea putea fi încredin]at\ [i unei institu]ii din cele legal îns\rcinate cu
supravegherea minorilor.
Deasemeni, a fost introdus\ ca m\sur\ care poate fi luata pe timpul supravegherii
[i obliga]ia de a frecventa cursurile înv\]\mântului general obligatoriu, au fost detaliate
condi]iile în care minorul, tot ca obliga]ie, poate presta o activitate nerenumerat\.
Dac\ în termenul de 1 an, termen considerat libertate sub supraveghere,
minorul se sustrage supravegherii ori s\vâr[e[te o infrac]iune, libertatea sub suprave-
ghere se revoc\ [i se ia fa]\ de minor în raport cu motivul care atrage revocarea una din
urmatoarele m\suri: libertatea sub supraveghere sever\, internarea într-un centru de
reeducare sau se aplic\ o pedeaps\.
Dac\ la data judec\]ii minorul a devenit major se aplica o pedeaps\, fie amend\
sub forma zilelor amend\ de la 10-20 de zile cu un cuantum cuprins intre 50-200.000 lei
pe zi, fie munc\ în folosul comunit\]ii de la 50-100 ore.
Dispozi]iile cu privire la durata m\surii, persoanele c\rora le poate fi
`ncredin]at\ supravegherea, obliga]iile pe care acestia le au, aducerea la cuno[tin]\ a
[colii sau unit\]ii unde lucreaz\ minorul se men]in [i în noua reglementare.
c) Libertatea sub supraveghere sever\
M\sura educativ\ nou introdus\ const\ în l\sarea minorului în libertate [i inclu-
derea lui în programe de reintegrare social\, acordarea de asisten]\ [i consiliere pe o
perioad\ cuprins\ între 1-3 ani.
Supravegherea este încredin]at\ institu]iilor legal îns\rcinate cu supravegherea
minorilor sau serviciilor de reintegrarea social\ [i supraveghere care func]ioneaz\ pe
lâng\ tribunale conform legii.
În perioada de libertate sub supraveghere sever\ minorul poate fi obligat s\
respecte una sau mai multe dintre m\surile enumerate la art.117 al 3 Cod penal.
Dispozi]iile care privesc aten]ionarea minorilor, încuno[tiin]area [colii sau a
unit\]ii la care lucreaz\ minorul, la revocarea liberta]ii sub supraveghere sever\ [i
înlocuirea acestei m\suri cu internare în centrul de reeducare sau aplicarea unei
pedepse, sunt identice cu cele care reglementeaz\ libertatea sub supraveghere.
Ca [i în cazul celorlalte m\suri educative, aceast\ sanc]iune, aplicarea ei este
condi]ionat\ de vârsta pe care o are minorul la data judec\rii cauzei.
Dac\ a devenit major m\sura educativ\ nu este aplicabil\, în locul acesteia
aplicându-se pedeaps\ amenzii sub forma zilelor amend\ sau munc\ în folosul comu-
nit\]ii în cuantum [i durat\ mai ridicate fa]\ de situa]iile precedente.
d) Internarea într-u
un centru de reeducare
În modalitatea prev\zut\ de noul Cod penal, m\sura educativ\ a intern\rii
într-un centru de reeducare, se poate lua fa]\ de minorul care a s\vâr[it o fapt\ penal\
dac\ acesta are posibilitatea de a se îndrepta f\r\ a i se aplica o pedeaps\.
M\sura se aplica în raport de gravitatea faptei [i nevoile de reeducare a minorului.
În perioada intern\rii minorul are posibiliatea de a dobândi educa]ia necesar\
[i o preg\tire profesional\ corespunz\tor cu aptitudinile sale.
Ca [i în vechea reglementare, m\sura intern\rii într-un centru de reeducare se
130
ia pe timp nedeterminat dar pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani.
Dac\ minorul a s\vâr[it fapta la o dat\ apropiat\ vârstei de 18 ani, fa]\ de
nevoile de reeducare a acestuia [i de necesitatea continu\rii procesului de preg\tire,
]inând seama [i de gravitatea faptei, m\sura educativ\ a intern\rii poate dura pân\ la
împlinirea vârstei de 20 de ani.
M\sura poate fi luat\ pân\ la împlinirea vârstei de 20 ani [i atunci când la data
judec\]ii minorul a devenit major.
Dac\, dup\ pronun]area hot\rârii prin care s-a dispus internarea în centrul de
reeducare, se descoper\ c\ minorul a mai s\vâr[it o fapt\ concurent\, instan]a de jude-
cat\ poate revoca internarea [i s\ aplice o pedeaps\ sau poate men]ine m\sura intern\rii.
Pedepsele ce se pot aplica în aceste situa]ii, precum [i atunci când minorul
s\vâr[e[te o nou\ fapt\ penal\ [i nu este justificat\ men]inerea intern\rii, sunt numai
cele privative de libertate (închisoare [i închisoare strict\).
Dac\ dup\ pronun]area hot\rârii prin care s-a dispus internarea se descoper\ c\
pentru o infrac]iune concurent\ s-a aplicat o pedeaps\ privativ\ de libertate internarea
se revoc\ [i se execut\ pedeapsa.
Dup\ trecerea unui an de la data intern\rii în centrul de reeducare în ambele
variante ca durat\ în raport de vârsta, dac\ minorul d\ dovezi temeinice de îndreptare
acesta poate fi liberat.
Dup\ liberare, pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani, împotriva minorului care s\vâr[e[te
o noua fapt\ penal\, în raport de gravitatea acesteia, instan]a poate men]ine liberarea, o poate
revoca [i aplica o pedeaps\ sau pur [i simplu poate revoca liberarea, urmând a continua
internarea în centrul de reeducare pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani sau 20 ani dup\ caz.
Dac\ pentru fapta s\vâr[ita în perioada liber\rii legea prevede pedeapsa
închisorii stricte, a deten]iunii pe via]\ sau a deten]iuni severe, liberarea se revoc\ [i se
aplic\ o pedeaps\.
Dac\ nu este necesar\ aplicarea unei pedepse atunci se revoc\ numai liberarea,
urmând ca m\sura educativ\ a intern\rii în centrul de reeducare s\ fie prelungit\ pân\
la împlinirea vârstei de 18 ani.
Apreciem c\ asemenea situa]ii sunt posibile numai atunci când m\sura educa-
tiv\ a intern\rii a fost luat\, ca durat\, numai pân\ la majorat.
{i în cazul acestei m\suri educative în raport de vârsta pe care o are minorul la
momentul judeca]ii, ca alternativ\ la internarea într-un centru de reeducare pân\ la vârs-
ta de 20 ani, se poate aplica o pedeaps\ sub form\ de zile amend\ sau munc\ în folo-
sul comunit\]ii în limitele prev\zute de art. 119 al 6 Cod penal.
e) Internarea într-uun centru medical-eeducativ
Dac\ minorul care r\spunde penal, are nevoie din cauza st\rii fizice sau psihice
de un tratament medical [i de un regim special de educa]ie, împotriva acestuia se poate
lua pe timp nedeterminat, dar pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani m\sura intern\rii
într-un institut medical - educativ.
Dac\ în momentul judeca]ii minorul a devenit major, m\sura intern\rii într-un
institut medical-educativ poate fi luat\ pân\ la împlinirea vârstei de 20 ani.
În cazul intern\rii numai pân\ la majorat, dac\ a disp\rut cauza special\, respec-
tiv cea care impunea un tratament special, m\sura poate fi ridicat\.
Odat\ cu ridicarea acestei m\suri instan]a poate hot\râ ca fa]\ de minor s\ se ia
m\sura intern\rii într-un centru de reeducare dac\ este necesar continuarea reeduc\rii
[i a preg\tirii profesionale.
Dac\ în perioada intern\rii într-un institut medical-educativ, minorul s\vâr[e[te
o nou\ fapt\ penal\ [i instan]a socote[te c\ este necesar aplicarea unei pedepse priva-
tive de libertate, m\sura intern\rii se revoc\.
131
 Rezult\ c\ internarea într-un institut medical-educativ poate fi revocat\ pentru
s\vâr[irea unei noi infrac]iuni numai atunci când este necesar ca fa]\ de gravitatea faptei
s\ se aplice minorului o pedeaps\ privativ\ de libertate.
Apreciem c\ în aceste cazuri al\turi de pedeaps\ privativ\ de libertate dac\ nu
a disp\rut cauza care impunea un tratament medical, trebuie s\ se aplice fa]\ de minor
[i m\sura de siguran]\ a oblig\rii la tratament medical.
Dealtfel în cazul când la data pronun]\rii hot\rârii minorul a devenit major [i se aplic\
fa]\ de acest\ pedeaps\ sub forma zilelor amend\ sau munc\ în folosul comunita]ii, ca alter-
nativ\ la internarea într-un institut medical-educativ pân\ la împlinirea vârstei de 20 ani, odat\
cu aplicarea pedepsei se poate dispune [i obligarea minorului la tratament medical.
Dispozi]iile cu privire la executarea acestei m\suri educative sunt acelea[i ca în
vechea reglementare, observa]iile care înso]esc analiza m\surilor educative aplicabile în
prezent se men]in.
&.2. Pedepse
Noua reglementare con]ine un regim variar de pedepse aplicabile minorilor
atunci când se apreciaz\ c\ m\surile educative nu sunt suficiente pentru a asigura ree-
ducarea.
O prim\ constatare este aceea c\ fa]\ de majori, pentru minori nu se pot aplica
pedepse cu deten]iunea pe via]\ sau deten]iune sever\.
Potrivit art. 123 Cod penal, pedepsele aplicabile minorilor în noua reglementare sunt:
- închisoare strict\;
- închisoare;
- amend\ sub forma zilelor amend\;
- munc\ în folosul comunit\]ii.
Se men]in dispozi]iile cu privire la inaplicabilitatea pedepselor complementare
[i exceptarea de la dec\deri sau interdic]ii pentru fapte s\vâr[ite în timpul minorit\]ii.
a) Pedeapsa închisorii
Împ\r]irea faptelor penale în crime [i delicte a determinat instituirea unei vari-
et\]i de forme ale pedepsei închisorii, regimul sanc]ionator al pedepselor aplicabile
minorilor fiind derogator atât în privin]a formelor cât [i a cuantumului de pedeaps\
aplicabil\ inculpatului minor.
Pedeaps\ închisorii pentru minori condi]ionat\ de natura infrac]iunii, crim\ sau
delict, se aplic\ numai sub forma închisorii stricte [i a închisorii în limite reduse dup\
cum urmeaz\ :
- când legea prevede pentru fapta s\vâr[it\ pedeapsa deten]iei pe via]\,
minorii pot fi pedepsi]i cu închisoare strict\ de la 5-15 ani;
- când legea prevede pentru fapta s\vâr[it\ pedeapsa deten]iuni severe,
minorii pot fi pedepsi]i cu închisoare strict\ de la 3 la 12 ani;
- când legea prevede pentru fapta s\vâr[it\ pedeapsa închisorii stricte, pen-
tru minori se poate aplica pedeapsa închisorii stricte în limite reduse la
jum\tate fa]\ de majori f\r\ ca minimul aplicabil s\ fie mai mare de 3 ani;
- când legea prevede pentru fapta s\vâr[it\ pedeapsa închisorii (de la 15 zile
la 1 an), pentru minori se poate aplica pedeapsa închisorii în limite reduse
la jum\tate.
Executarea pedepsei închisorii sau a închisorii stricte se face în penitenciare
anume desemnate, separat de majori în locuri de de]inere speciale cu asigur\rea posi-
bilit\]ii ca minorul s\ continuie înv\]\mantul general obligatoriu [i dobândirea unei
preg\tiri profesionale.
132
 Minorii pot beneficia în cazul pedepsei închisorii stricte de trecere de la regimul
închis la celelalte regimuri semideschis [i deschis în condi]iile art. 66 Cod penal, regula fiind
aceea c\ potrivit art. 37 din Legea nr. 294/2004, minorii beneficiaz\ de un regim deschis.
Schimbarea regimului de executare se hot\r\[te de c\tre judec\toria în a c\rei
circumscrip]ie se afl\ penitenciarul în care minorul execut\ pedeapsa.
Atunci când pedeapsa este închisoare, regimul de executare este întotdeauna deschis.
Minorii afla]i în executarea unei pedepse privative de libertate beneficiaz\ de
programe speciale de asisten]\, consiliere [i supraveghere realizate de compartimentul
social-educativ cu participarea consilierilor de reintegrare social\ [i supraveghere, a aso-
cia]ilor [i funda]iilor, a voluntarilor.
La fel ca la persoanele condamnate majore minorii beneficiaz\ de personalizarea
regimului de executare a pedepsei închisorii, personalizare care se face în baza unui
plan de evaluare [i interven]ie socio-educativ\ care urm\re[te posibilitatea de reinte-
grare social\ a condamnatului.
Minorii care execut\ pedeapsa închisorii privative de libertate nu pot fi folosi]i
la munc\ în timpul nop]ii sau în locuri care prezint\ un grad de risc pentru s\n\tate ori
dezvoltarea minorului.
Minorilor li se asigur\ deasemeni condi]ii pentru efectuarea studiilor [i dobândi-
rea unei calific\ri profesionale.
Pentru minori limitele sanc]iunilor disciplinare prev\zute de art. 82 al 1 litera b-f din
legea nr. 294 / 2004 se reduc la jum\tate iar sanc]iunea izolarii pe termen limitat nu se aplic\.
Deasemeni minorii benificiaz\ de un calcul derogator al p\rtii din durata pedep-
sei considerat\ ca executat\ pe baza muncii prestate [i de o reducere a p\rtii din
pedeaps\ executat\ pentru a fi libera]i condi]ionat, atât în cazul pedepsei închisorii cât
[i a închisorii stricte, minorii pot fi libera]i condi]ionat dup\ executarea unei treimi din
pedeapsa aplicat\.
b) Amenda
Pedeapsa principal\ care poate fi aplicata minorilor sub forma zilelor amend\
în mod direct în cuantum de la 50.000-500.000 lei pe zi, pe o durata între 5 si 180 zile
[i ca alternativ\ la o m\sur\ educativ\ atunci când minorul la data judec]ii a împlinit 18
ani în cuantum [i pe durata mentionat\ anterior.
Suma total\ care urmeaz\ a fi pl\tit\ se calculeaz\ [i se individualizeaz\ în condi]iile
art. 68 al 2 Cod penal, pentru minori sub aceste aspecte neexistând un sistem derogator.
În lipsa unor dispozi]ii exprese apreciem c\ [i în cazul faptelor sanc]ionate
numai cu pedeapsa amenzii sau alternativ cu amend\ si închisoare ori închisoare strict\,
limitele sunt cele prev\zute la art. 123 al 1 litera e Cod penal.
Neexecutarea cu rea credin]\ a pedepsei amenzii atrage [i în cazul minorilor
înlocuirea acestei pedepse cu munc\ în folosul comunit\]ii ori închisoare dac\ con-
damnatul nu `[i d\ consim]\mântul [i dac\ fapta care a atras condamnarea este pedep-
sit\ cu închisoare sau închisoare strict\ ca alternativ\ de sanc]ionare.
Apreciem ca limitele de înlocuire sunt cele prev\zute la art. 123 al 1 litera c,d,
f Cod penal, avându-se în vedere întotdeauna partea din pedeasps\ executat\ sub forma
zilelor amend\.
c) Munca în folosul comunit\]ii
Pedeapsa principal\ nou introdus\ în Codul penal se aplic\ deopotriv\ majo-
rilor [i minorilor.
Pentru minori ea poate fi aplicat\ în mod direct într-un cuantum de 50 la 250
ore munc\ în folosul comunit\]ii, ori ca alternativ\ la o m\sur\ educativ\ atunci când la
data judec\]ii minorul a devenit major, în acest din urma caz cuantumul fiind variabil în
raport de m\sur\ educativ\ aplicabil\ de la 25 ore la 300 ore.
133
 Aceas\ limit\ maxim\ de 300 ore munc\ în folosul comunit\]ii, limit\ care
dep\[e[te cuantumul acestei pedepse a[a cum este prev\zut de art. 123 al 1 litera f Cod
penal, o reg\sim atunci când nu se poate aplica m\sura educativ\ a intern\rii într-un
centru de reeducare.
Este discutabil dac\ se poate aplica în aceste situa]ii munc\ în folosul
comunit\]ii în alte limite decât cele prev\zute la art.123 al 1 litera f Cod penal.
Munca în folosul comunit\]ii se dispune numai cu acordul inculpatului [i numai
pentru delicte pedepsite cu închisoare sau închisoare strict\ de cel mult 3 ani.
Dac\ în cursul execut\rii pedepsei condamnatul nu î[i îndepline[te obliga]iile
ce-i revin sau le `ndepline[te în mod defectuos se poate dispune revocarea muncii în
folosul comunit\]ii [i înlocuirea ei cu închisoare sau închisoare strict\.
În cazul în care condamnatul î[i d\ consim]\mântul, munc\ în folosul
comunit\]ii poate constitui [i o alternativ\ la înlocuirea pedepsei amenzii sub forma
zilelor amend\ atunci când se sustrage cu rea credin]\ pl\]ii amenzii.
Executarea muncii în folosul comunit\]ii pentru minori are un caracter deroga-
tor numai în ceea ce prive[te intervalul de timp pentru executare care nu poate dep\[i
120 de zile; programul zilnic de munc\ care este mai redus fa]\ de al majorilor, atât atun-
ci când desf\[oara o activitate renumerat\ sau urmeaz\ cursuri de `nva]\mant cât [i atun-
ci când nu desf\[oar\ asemenea activit\]i.
Locul de executare nu trebuie s\ pun\ în pericol dezvoltarea minorilor.
d) Suspendarea condi]ionat\ a execut\rii pedepsei aplicate minorilor
Prin derogare de la sistemul ordinar de individualizare a închisorii stricte [i
închisorii, în cazul minorilor termenul de încercare se compune din durata pedepsei
închisorii la care se adaug\ un interval de timp de la 6 luni la 2 ani.
Dac\ pedeapsa aplicat\ este amend\ sub forma zilelor amend\ termenul de
încercare este de 6 luni.
Pe durata termenului de încercare pân\ la majorat minorul poate fi suprave-
gheat de p\rin]i, adoptatori, tutore, Direc]ia de Asisten]\ Social\, Comisia de Protec]ie a
Copilului, Serviciul de Reintegrare Social\ [i Supraveghere. Tot pân\ la împlinirea vârstei
de 18 ani minorul poate fi obligat s\ respecte una sau mai multe dintre m\surile enu-
merate la art.117 al 3 Cod penal.
Dup\ împlinirea vârstei de 18 ani minorul poate fi obligat s\ respecte m\surile
de supraveghere enumerate la art. 103 Cod penal sau s\ execute munc\ în folosul comu-
nit\]ii în condi]iile art. 107 Cod penal.
{i în acest caz observ\m o inadverten]\ a legiuitorului, dep\[irea limitei maxime
a pedepsei cu munc\ în folosul comunit\]ii.
Dispozi]iile cu privire la aplicabilitatea m\surilor de siguran]\, executarea obli-
ga]iilor civile, calculul termenului de încercare, revocarea în cazul s\vâr[irii unei noi
fapte penale ori neexecutarea obliga]iilor civile nu au continut derogator fa]\ de majori.
În schimb, dac\ în cursul termenului de încercare minorul se sustrage
obliga]iilor stabilite ori nu respect\ m\surile de supraveghere, dup\ împlinirea vârstei de
18 ani, nu execut\ munc\ în folosul comunit\]ii, suspendarea condi]ionat\ poate fi revo-
cata ori prelungit termenul de încercare.
Condi]iile de aplicare a suspend\rii condi]onate sunt cele prev\zute la art. 95
Cod penal, sub acest aspect în cazul minorilor neexistând dispozi]ii derogatorii.
e) Suspendarea execut\rii pedepsei sub supraveghere în cazul minorilor
Atunci când pedeapsa aplicat\ minorului este închisoare strict\ de cel mult 7 ani ori
5 ani în caz de concurs de infrac]iuni [i sunt îndeplinite [i condi]iile enumerate la art. 101 al
1 Cod penal, executarea pedepsei aplicate minorului poate fi suspendat\ sub supraveghere.
134
 Termenul de încercare este [i în acest caz mai redus fa]\ de majori, acesta fiind
compus din durata pedepsei la care se adaug\ un interval de timp de la 1 la 3 ani.
Aceleasi m\suri [i obliga]ii pot fi aplicate minorului pe durata termenului de încer-
care în raport de vârst\ ca [i în cazul suspend\rii condi]ionate a execut\rii pedepsei.
Aceast\ modalitate de individualizare a execut\rii pedepsei este insuficient
reglementat\ de noul Cod penal.
Norma de reglementare nu con]ine nici o dispozi]ie de trimitere la normele de
drept comun care reglementeaz\ executarea sub supraveghere a pedepselor ( art. 101 -
art. 106 Cod penal.
Ca [i în cazul majorilor suspendarea sub supraveghere a execut\rii pedepsei poate
fi înso]it\ de munc\ în folosul comunit\]ii dup\ ce a împlinit vârsta de 18 ani, iar pân\ la
aceast\ vârst\ se poate aplica o libertate supravegheat\ în condi]iile art. 107 Cod penal.
Dup\ împlinirea vârstei de 18 ani se poate aplica minorului m\suri de suprave-
ghere sau obliga]ii dintre cele enumerate la ar. 103 Cod penal.
Art.125 Cod penal nu con]ine dispozi]ii care s\ reglementeze situa]ia când
minorul se sustrage m\surilor de supraveghere, nu respect\ obliga]iile sau nu execut\
munc\ în folosul comunit\]ii, atunci când acestea înso]esc suspendarea sub suprave-
ghere a execut\rii pedepsei.
Ambele modalit\]i de individualizare a executarii pedepsei închisorii pot fi
dublate de o libertate supravegheata pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani, de m\suri de
supraveghere si obliga]ii prev\zute la art. 103 Cod penal, de obliga]ia de a presta tot
dup\ majorat munc\ în folosul comunit\]ii într-un cuantum majorat fa]\ de cel prev\zut
`n art. 123 al 1 litera f Cod penal.
f) Renun]area la pedeapsa aplicabil\ minorului
Institu]ie nou introdus\ în capitolul care prive[te individualizarea pedepselor,
are un caracter derogator fa]\ de sistemul ordinar numai în ceea ce prive[te categoria
de fapte pentru care se poate aplica.
Dac\ în cazul inculpa]ilor majori, renun]area la pedeaps\ se poate aplica, numai
delictelor sanc]ionate cu închisoare pentru minori renun]area la pedeapsa aplicabil\ se poate
aplica [i atunci când fapta constituie un delict sanc]ionat cu închisoare strict\ de cel mult 2 ani.
Aceast\ modalitate de solu]ionare a cauzelor penale cu un pericol social redus
este condi]ionat\ de natura faptei [i de aspecte ce ]in de peroana f\ptuitorului.
Renun]area la pedeapsa aplicabil\, ca [i în cazul majorilor, se aplica atunci când
f\ptuitorul nu are antecedente penale, a acoperit prejudiciul [i exist\ indice temeinice
din care s\ rezulte c\ se poate îndrepta f\r\ a i se aplica o pedeaps\.
Aceasta „iertare“ de r\spundere penal\ insuficient reglementat\ constituie o
alternativ\ de sanc]ionare a unor fapte penale lipsite în mod v\dit de pericol social, atât
prin natura lor cât [i prin conduita general\ a f\ptuitorului.
g) Amânarea aplic\rii pedepsei minorului
În aceia[i linie de diversificare a individualiz\rii pedepselor se `nscrie [i aceast\
noua modalitate derogatorie pentru minori de la sistemul de sanc]ionare a majorilor
numai în ceea ce prive[te posibilitatea ca în termenul denumit „de proba“, minorul care
nu a împlinit 18 ani s\ fie încredin]at spre supraveghere ori obligat s\ respecte una din
m\surile prev\zute la art. 117 al 3 Cod penal.
Amânarea aplic\rii pedepsei pentru minori se poate dispune în cazul faptelor
considerate delicte, pedepsite de lege cu închisoare sau închisoare strict\ de cel mult 5
ani, dac\ minorul nu are antecedente, a acoperit prejudiciu sau dovede[te c\ are posi-
bilit\]i de reparare a pagubei [i dac\ dup\ s\vâr[irea faptei a avut o comportare din care
s\ rezulte existen]a unor dovezi temeinice c\ se poate îndrepta f\r\ a executa pedeapsa.
135
 Condi]iile atât în ceea ce prive[te natura faptei, cât [i persoana inculpatului sunt
identice ca în cazul majorilor.
Amânarea pronun]\rii pedepsei dup\ ce a fost stabilit\ se face ca [i în cazul
majorilor pe o perioad\ de cel mult 2 ani, timp considerat „perioad\ de proba“.
Potrivit art. 127 al 4 Cod penal, minorul, pân\ la împlinirea vârstei de 18 ani,
poate fi încredin]at supravegherii ori poate fi obligat s\ respecte una din m\surile
prev\zute de art. 117 al 3 Cod penal.
Legea nu permite ca în perioada de prob\, dup\ împlinirea vârstei de 18 ani,
condamnatul s\ fie supus altor m\suri de supraveghere, o misiune pe care o conside-
ram ca fiind în dezacord cu celelalte dispozi]ii care reglementeaz\ regimul sanc]ionator
al minorilor.

BIBLIOGRAFIE

Brezuleanu, O., Minorul si legea penal\, Editura All Beck, Bucure[ti, 1998;
Dongoroz, V., [i al]ii, Explicatii teoretice ale Codului penal român, Editura Academiei
RSR, Bucure[ti, 1972;
Legea nr. 301/ 2004;
Legea nr. 294/ 2004.

136
 PAR
RTEA a IV-aa. INST
TIT
TU}II {I SER
RVICII IMP
PLICAT
TE ÎN LUCR
RUL CU
MINORRUL VICT
TIM| {I INFR RACT
TOR R
CAPITOLUL I. APORTUL MEDICINII LEGALE ÎN INVESTIGAREA
MINORULUI VICTIM| {I/SAU AGRESOR

I.1.GENERALIT|}I
Înc\ din cele mai vechi timpuri alc\tuirea diferitelor sisteme legislative privind
infrac]ionalitatea la minori a trebuit s\ ia în considerare particularit\]ile biologice [i psi-
hologice ale copil\riei [i adolescen]ei. Principalele preocup\ri ale leguitorilor s-au
îndreptat în direc]ia r\spunderii penale [i civile delictual\ a minorilor, modalit\]ilor de
urm\rire [i judecare a minorilor implica]i în diferite fapte antisociale, sistemelor de
sanc]ionare dar [i a modalit\]ilor de ocrotire a acestora.
Concep]iile legiuitorilor asupra vârstei de la care începe r\spunderea penal\
precum [i tratamentul juridic ce trebuie aplicat minorilor infractori, au evoluat de-a lun-
gul timpului, limita de vârst\ crescând spre a doua jum\tate a secolului XIX, metodele
de prevenire [i educare sau reeducare câ[tigând teren în cursul secolului XX. În secolele
XIX [i XX societatea a avut o atitudine de în]elegere [i toleran]\ fa]\ de minorii care au
comis acte antisociale, aten]ia legiuitorilor fiind concentrat\ asupra autorilor, asupra
reeduc\rii minorilor infractori.
Observarea modific\rii comportamentului minorilor sub influen]a tulbur\rilor
psihice ap\rute fie în contextul social în care se dezvolt\, fie în contextul vârstei, justi-
fic\ expertiza medico-legal\ psihiatric\ la care recurge justi]ia în majoritatea ]\rilor lumii.
În contextul evolu]iei societ\]ilor contemporane, una din cele mai manifeste
forme de violen]\ întîlnit\ este violen]a la tineri. A[a cum o arat\ diferitele statistici efec-
tuate la nivel modial, dar [i relat\rile frecvente din mass-media, implic\rile adolescen]ilor
[i tinerilor, atât în postur\ de victime cât [i de agresori, contribuie semnificativ la
cre[terea global\ a procentelor de moarte prematur\, traumatisme [i disabilit\]i.
Violen]a juvenil\ implic\ nu doar victimele sau agresorii, ci afecteaz\ familiile
din care provin, prietenii [i comunitatea social\ în care ace[tia evolueaz\. Efectele ei se
reflect\ nu numai prin termeni referitori la moarte, boal\ sau incapacit\]i aferente, ci
modific\, cel pu]in pentru un timp, îns\[i calitatea vie]ii.
Pe de alt\ parte, violen]a la tineri contribuie semnificativ la cre[terea cheltu-
ielilor pentru s\n\tate sau alte servicii publice (sociale, pentru handicapa]i), reduce pro-
ductivitatea, scade valoarea propriet\]ii, modific\ valorile, [i, în esen]\, submineaz\
mecanismele intrinseci care stau la baza alc\tuirii unei societ\]i.
Trebuie f\cut\ de la început distinc]ia între un tân\r violent care nu are pro-
bleme semnificative de manifestare a violen]ei, [i violen]a juvenil\ manifest\, deoarece
nu to]i tinerii cu probleme sunt, implicit, tributari unui comportament violent.
De asemenea, trebuie subliniat\ leg\tura între violen]a juvenil\ [i alte forme de
violen]\. De exemplu, pentru unii tineri care au fost abuza]i sexual sau psihic, violen]a
devine unica modalitate de rezolvare a anumitor probleme. Expunerea prelungit\ la anu-
mite conflicte armate poate contribui la crearea unei culturi generale de teroare, care s\
creasc\ violen]a în rândul tinerilor.
La nivel mondial vîrsta violen]ei juvenile se încadreaz\ între 10 [i 29 de ani.
Violen]a juvenil\ se clasific\ la nivel mondial în violen]\ cu consecin]e fatale [i
violen]\ non-fatal\.
137
 I.2. FACTORI EPIDEMIOLOGICI

&.1. Violen]a fatal\:

1..1.. Rata violen]ei juvenile - în cursul anului 2000, OMS apreciaz\ c\ s-au produs
aproximativ 199.000 de omoruri cu autori minori, ceea ce semnific\ un procent de 9,2
la 100.000 de indivizi. Aceast\ inciden]\ variaz\ semnificativ în func]ie de regiune, fiind
mai ridicat\ în ]\rile Americii Latine [i mai sc\zut\ în Europa (de exemplu: 0,6 la 100.000
locuitori în Fran]a, 0,8 la 100.000 locuitori în Germania, 0.9 la 100.000 în Anglia), pen-
tru ca în ]\rile asiatice s\ ajung\ la 0,4 la 100.000 locuitori.
1..2.. Reparti]ia pe sex
xe - inciden]a violen]ei juvenile este semnificativ sc\zut\ în rân-
dul popula]iei de sex feminin, ceea ce sugereaz\ c\ sexul masculin este un puternic fac-
tor de risc predictiv demografic. De asemeni cre[terea inciden]ei la sexul masculin este
mai pronun]at\ în ]\rile în curs de dezvoltare, cu economia aflat\ în tranzi]ie, [i este
frecvent asociat\ cu utilizarea crescut\ a diferitelor tipuri de arme ca metode de atac.

&.2. Violen]a nonfatal\

Studiile statistice longitudinale au demonstrat c\ majoritatea victimelor spitalizate
secundar violen]ei non-fatale sunt de sex masculin, rata fiind de 2,6:1, în favoarea sexu-
lui masculin. În ceea ce prive[te vârsta, atât pentru minorul victim\ cât [i pentru minorul
agresor, aceasta tinde s\ scad\ dramatic, pân\ la adolescen]a timpurie [i adultul tân\r.
Spre deosebire de violen]a cu consecin]e fatale, violen]a non-fatal\ implic\ mai
pu]in armele de foc, [i mai mult atacurile la persoan\, b\t\ile, abuzurile sexuale [i
folosirea armelor albe.

I.3. PERSONALITATEA MINORULUI

Aprecierile medico-legale asupra personalit\]ii minorului se orienteaz\ în dou\

mari direc]ii:
A. Stabilirea responsabilit\]ii - termen juridic ce define[te capacitatea unei per-
soane de a-[i controla [i aprecia atât faptele cât [i consecin]ele sociale ale acestora, de
a-[i asuma integral obliga]iile ce-i revin dintr-o ac]iune liber consim]it\, pe care o
delibereaz\ [i o întreprinde, de a în]elege consecin]ele ac]iunilor sale în interesul pro-
priei persoane dar f\r\ a prejudicia interesul colectivit\]ii, de a accepta [i suporta con-
secin]ele faptelor sale contrare normelor de convie]uire social\.
B. Stabilirea discern\mântului - termen psihiatric ce define[te capacitatea sau
libertatea unei persoane de a distinge între bine [i r\u, legal [i ilegal, permis [i neper-
mis, de a-[i da seama de faptele comise [i de urm\rile acestora, având reprezentarea
consecin]elor negative a faptelor antisociale comise.
Discern\mântul se bazeaz\ pe o percepere [i reprezentare a realit\]ii (natura
actului comis, a con]inutului [i consecin]elor faptelor incriminate), pe capacitatea psihic\
de anticipare prin reprezentarea consecin]elor faptelor proprii. Discern\mântul constitu-
ie capacitatea de a concepe, preg\ti, prevedea [i ac]iona cu inten]ie (direct\, indirect\
sau preterinten]ie) cu toate consecin]ele sale.
Discern\mântul constituie o sintez\ a personalit\]ii [i con[tiin]ei în momentul
s\vâr[irii unei ac]iuni, intervenind atunci când fapta respectiv\ este realizat\ [i în con-
secin]\ susceptibil\ de a suferi rigorile legii. Fapta este considerat\ infrac]iune atunci
când este prev\zut\ de legea penal\, când prezint\ un pericol social, [i când este
s\vâr[it\ cu vinov\]ie (inten]ie, preterinten]ie, din culp\).
Discern\mântul se bazeaz\ pe gândire logic\, pe func]ii afective integre, ce
motiveaz\ comportamentul specific uman, [i pe func]ii volitive.
138
 Stabilirea discern\mântului critic fa]\ de o fapt\ impune analizarea comporta-
mentul individului care este dependent de:

&.1. Factori de risc implica]i în dezvoltarea unor comportamente violente

1..1.. Dinamica violen]ei juvenile:
În cursul dezvolt\rii oric\rei personalit\]i, exist\ anumite pattern-uri comporta-
mentale, a[a cum este [i modelul comportamental de tip violent, care se pot modifica
evolutiv. Perioada adolescen]ei [i tinere]ii este un timp în care, violen]a, la fel ca [i alte
tipuri de comportamente, ating maximum de expresie. În]elegerea [i recunoa[terea
momentului apari]iei condi]iilor declan[atoare ale unui comportament violent st\ la baza
preven]iei violen]ei juvenile.
Violen]a juvenil\ poate evolua în diferite moduri: unii copii manifest\ probleme
de comportament înc\ din copil\rie, iar odat\ cu cre[terea, acestea escaladeaz\ spre
forme severe de agresivitate înainte sau dup\ perioada adolescen]ei. Studiile demon-
streaz\ c\ 20-45 % din b\ie]i [i 47-69% din feti]e au serioare probleme de comportament
între 16-17 ani, perioad\ numit\ „life-course persistent developmental pathway”. Tinerii
care se încadreaz\ în aceast\ categorie comit cele mai serioase acte de violen]\, [i cel
mai adesea, continu\ comportamentul violent [i ca adul]i. Studii longitudinale au
demonstrat c\ agresivitatea se formeaz\ în copil\rie, se continu\ [i amplific\ în ado-
lescen]\, pentru ca la adult s\ devin\ un adev\rat pattern comportamental, fiind o con-
tinuitate a comportamentului agresiv pe tot parcursul vie]ii.
1..2.. Factori situa]ionali:
Exist\ pe pacursul vie]ii oric\rui copil anumi]i factori situa]ionali care pot juca un rol
definitoriu în dezvoltarea unui comportament violent. Între ace[ti factori situa]ionali se pot
enumera: cauzele declan[atoare ale violen]ei, locul de debut al violen]ei, prezen]a ingestiei
de alcool sau folosirea de arme, prezen]a unor alte persoane, asocierea cu alte acte
infrac]ionale (de exemplu, furt). În general cauzele violen]elor depind de vârsta participan]ilor
[i de prezen]a unor alte persoane. Furtul sau consumul de alcool pot precipita violen]ele de
orice tip, la fel ca [i persoanele din anturaj, a c\ror influen]\ poate duce la declan[area unui
act criminal.(de exemplu, b\t\i în cadrul [colii, b\t\i între diferite bande, etc).
1..3. Factori personali - pot apare înc\ din copil\rie [i adolescen]\ [i pot fi influ-
en]a]i de familia în care se dezvolt\ individul, de anturaj, de educa]ie [i cultur\.
- Caracteristici biologice: între posibilii factori biologici capabili a genera compor-
tamente violente, putem enumera sarcina [i na[terea, care pot produce afect\ri neurolog-
ice, cu stimularea agresivit\]ii. Dac\ în ceea ce prive[te complica]iile din timpul sarcinii,
studiile nu indic\ o predictibilitate semnificativ\ a violen]ei, complica]iile survenite în cur-
sul travaliului sunt adesea asociate cu violen]e ulterioare, mai ales atunci când exist\ un
fond familial de boal\ psihic\. De altfel, este mai licit a asocia predictibilitatea violen]ei
secundar\ complica]iilor sarcinii [i na[terii, cu un fond genetic de afectare psihic\.
- Caracteristici fiziologice [i comportamentale: printre factorii comportamentali [i
fiziologici care pot prezice violen]a juvenil\ se înscriu: hiperreactivitatea, impulsivitatea, auto-
controlul sc\zut, probleme de aten]ie [i concentrare, în special dac\ se manifest\ la vârste sub
13 ani. De asemeni, se înregistreaz\ niveluri sc\zute de inteligen]\ la copii care evolueaz\
spre comportamente violente, în special la copiii de sex masculin, proveni]i din medii socio-
economice defavorizate. Impulsivitatea, problemele de aten]ie [i concentrare, nivelul
educa]ional sc\zut, sunt asociate cu disfunc]ii executive localizate în special la nivelul lobului
frontal.
1..4.. Factori rela]ionali - nu exist\ izola]i, ci în strâns\ leg\tur\ [i interdependen]\
cu ceilal]i factori de risc.
- Influen]e familiale: comportamentul parental [i influen]ele mediului familial con-

139
 stituie factori centrali ai dezvolt\rii comportamentului de tip violent la tineri. Slaba suprave-
ghere parental\ a copiilor, utilizarea metodelor de educare prin pedepse fizice, m\suri dis-
ciplinare extreme constituie factori predictivi puternici ai violen]ei în timpul adolescen]ei.
Comportamentul violent este adesea asociat cu conflicte între membrii familiei,
precum [i cu lipsa de afectivitate între membrii familiei, între p\rin]i [i copii în special.
Al]i factori asociaz\: familii numeroase, cu mul]i copii, cu nivel socio-economic deficitar,
mame care au copii la vârste foarte tinere, posibil chiar în timpul propriilor lor ado-
lescen]e, lipsa coeziunii intrafamiliale, factori care duc implicit la disfunc]ii sociale,
emo]ionale [i comportamentale ale minorului. În general, majoritatea psihologilor par
unanimi în a admite rolul important al structurii familiale [i a nivelului sc\zut socio-eco-
nomic în dezvoltarea unui comportament agresiv [i violent ulterior.
- Influen]ele mediului: influen]ele mediului în care evolueaz\ adolescentul sunt,
în general, considerate pozitive pentru evolu]ia ulterioar\ a comportamentului acestuia.
Cu toate acestea, în ultimii ani se constat\ caracterul negativ pe care îl imprim\ prieteni-
ile de grup, în special cu amici delincven]i sau consumarea în grup de droguri.
1..5.. Factori comunitari : în general se consider\ c\ adolescen]ii de sex masculin,
provenind din medii urbane sau suburbane evolueaz\ mai frecvent spre comportamente
de tip violent, comparativ cu cei proveni]i din medii rurale.
- Arme albe, arme de foc, droguri;
- Integrarea social\: gradul integr\rii sociale într-o comunitate afecteaz\ rata
delincven]ei juvenile;
- Comportamentul de ga[c\/band\.
Asocierea tinerilor în benzi sau g\[ti corespunde necesit\]ii adolescen]ilor de a apar]ine
unui grup social [i de a-[i crea o identitate proprie. Ini]ial era un atribut pur al sexului mas-
culin, dar în ultimii ani se întîlnesc [i asocieri ale adolescen]ilor de sex feminin, cuprinzând
limite largi de vârste, între 7 ani [i 25 de ani. În general, membrii unor asemenea grup\ri
provin din arii economice deprivate, medii suburbane, cu nivele socio-economice sc\zute.
De cele mai multe ori sunt copii care au abandonat [coala sau locurile de munc\ din motive
variate. G\[tile se formeaz\ [i evolueaz\ în medii în care sunt abolite regulile de ordine
social\ [i moral\, unde lipsesc formele alternative de educa]ie cultural\, lipse[te mobilitatea
socio-economic\, declin\ legea [i ordinea prin legalitate, lipse[te nevoia de [colarizare,
lipse[te controlul parental, ceea ce promoveaz\ comportamentele de tip agresiv.
1..6.. Factori sociali - creaz\ condi]iile evolu]iei comportamentelor violente.
- Modific\ri sociale [i demografice: modific\rile rapide demografice în cadrul po-
pula]iei tinere, modernizarea, emigra]ia, urbanizarea [i schimb\rile de politic\ social\ sunt
strâns corelate cu cre[terea delincven]ei infantilo-juvenile, tinerilor lipsindu-le suportul
social, venitul regulat derivat al procesului ocupa]ional, la fel ca [i suportul social între
momentul de p\r\sire a [colii [i g\sire a unui loc de munc\. În absen]a unui astfel de suport
este fireasc\ înclina]ia [i orientarea unor comportamente mai dificile spre crim\ [i violen]\.
- Venituri inegale.
- Structuri politice: calitatea ac]iunilor întreprinse de diferitele guverne atât în
termeni de legalitate cât [i în termeni de politici de protec]ie social\ constituie factori
determinan]i în geneza violen]ei juvenile. În societ\]ile în care exist\ pârghii socio-eco-
nomice [i legislative puternice, rata inciden]ei delincven]ei infantilo-juvenile este semni-
ficativ redus\, comparativ cu ]\rile slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare.
- Influen]e culturale: sunt r\spunz\toare de r\spunsul popula]iei la modific\rile
socio-economice [i politice. Factorii culturali pot influen]a gradul de violen]\ într-o
anume societate, prin metodele educative pe care le de]ine. În ultimile decenii se
vorbe[te tot mai acut despre o cultur\ tip mass-media, cultur\ universal\, care folose[te
mijloace tipice prin televiziune, ziare, jocuri video, casete video, DVD, Internet. Aceste
noi forme de media au crescut semnificativ oportunit\]ile tinerilor de a fi expu[i la
violen]\, furnizând totodat\ metode mai rafinate de agresivitate.
140
 &.2. Situa]ia declan[atoare a faptei
Exist\ anumi]i factori care sunt direct r\spunz\tori de declan[area unui anumit
comportament violent, într-o anumit\ situa]ie conflictual\. Între ace[ti factori se asoci-
az\: motivele comportamentului violent, mediul declan[\rii acestuia, prezen]a armelor
de foc sau a ingestiei de droguri, prezen]a unor complici, asocierea cu alte infrac]iuni
(de exemplu, în scop de furt).
În general situa]ia declan[atoare variaz\ în func]ie de vârsta celor implica]i [i de
motivele care au declan[at accesul de sup\rare (de exemplu b\t\ile [colare, r\zbun\rile
personale)

&.3. Factori individuali

3..1.. Tipul de personalitate..
Personalitatea constituie obiectul de studiu al psihologiei [i ar putea fi definit\
ca ansamblul de tr\s\turi morale [i intelectuale, de însu[iri [i aptitudini sau defecte ce
caracterizeaz\ modul propriu de a fi al unui individ, individualizarea acestuia în raport
cu semenii (Gorgos). Freud împ\r]ea personalitatea în trei instan]e:
- id-ul (sinele) - polul pulsional al personalit\]ii, rezervorul dispozi]iilor ereditare
[i al energiei pulsionale;
- ego-ul (eul) - instan]a central\ a personalit\]ii cu rol în autoconservare; armo-
nizeaz\ influen]ele celorlalte dou\ tipuri de instan]e eliminând stimulii considera]i nocivi
pentru individ;
- superego-ul (supraeul) - cenzorul personalit\]ii, reprezentând interiorizarea a
tot ceea ce educa]ia aduce individului. De exemplu exigen]e, interdic]ii, norme morale.
Structura personalit\]ii unui individ define[te gradul ulterior de dezvoltare int-
electual\ [i este puternic influen]at\ de gradul de instruire general\ [i profesional\, gradul
de educa]ie familial\, structura constitu]ional\, experien]a de via]\ a subiectului, prezen]a
unor factori organici cerebrali sau somato-viscerali, factori traumatici, toxici, etc.
În structura con[tiin]ei se pot distinge patru niveluri:
- con[tiin]a elementar\ - care asigur\ nivelul de veghe [i orientarea temporo-spa]ial\;
- con[tiin]a opera]ional-logic\ - care reflect\ obiectiv realitatea [i care exprim\
coeren]a proceselor intelectuale, perceptuale [i de gândire;
- con[tiin]a axiologic\ - de ordonare a valorilor în func]ie de criteriile sociale
opera]ionale;
- con[tiin]a etic\ - prin care subiectul este apt de a discerne binele de r\u, influ-
en]a pe care o poate avea fapta sa asupra societ\]ii.
Con[tiin]a este un atribut al umanit\]ii [i se prezint\ în dou\ ipostaze care se
completeaz\ reciproc: con[tiin]a social\ (totalitatea ideilor, normelor sociale, senti-
mentelor ce reprezint\ experien]a acumulat\ de o comunitate uman\ în cursul istoriei,
pe baza c\rora se construie[te concep]ia despre sine [i despre lume) [i con[tiin]a indi-
vidual\ (reflectarea subiectiv\ a existen]ei fiec\rui om, ce d\ particularitate individului
în raport cu semenii, cu note de unicitate [i irepetabilitate). De[i fiecare fiin]\ uman\
apar]ine societ\]ii [i timpului în care apare [i se dezvolt\, ea posed\ o con[tiin]\ indi-
vidual\ proprie, inconfundabil\, care alc\tuie[te un univers unic.
Conform criteriilor DSM IV [i IOCD 10, personalitatea individului se claseaz\ în
una din urm\toarele trei categorii:
categoria A - include indivizi de tip paranoid (neîncredere [i suspiciune),
schizotipal (comportament ciudat, suspicios, crede în magie [i în supersti]ii),
schizoid (interes sc\zut privind rela]iile interumane, rela]ii sociale aproape inex-
istente).
categoria B - include indivizi de tip antisocial (comportament agresiv înc\ din

141
 copil\rie, tulbur\ri de integrare social\), border-line (instabil, cu implica]ii inter-
personale puternice, cu promiscuitate sexual\, aspect sexual seduc\tor, frecvent
comportament suicidar demonstrativ), histrionic (comportament teatral demon-
strativ, doresc s\ capteze aten]ia [i compasiunea celor din jur, au tendin]a de a
da un caracter puternic erotic oric\rei rela]ii interpersonale), narcisistic (sens de
autoimportan]\ maxim\, sfid\tori, arogan]i, nu au în]elegere uman\, nu se iden-
tific\ cu necazurile celor din jur).
categoria C - comportament evitant, ezitant (fric\ de rela]ii interumane, credin]a
de inferioritate), dependent (nu pot lua un minim de decizie f\r\ multiple con-
sult\ri), obsesiv-compulsiv (hiperexact, tendin]a de a ]ine la detalii, exclud
pl\cerea vie]ii în favoarea datoriei, aspect [i ]inut\ îngrijit\).
În afar\ de aceste categorii tipice, în evaluarea personalit\]ii mai trebuie ]inut
cont [i de urm\toarele categorii:
personalitatea de baz\ sau modal\, care este determinat\ de contactul înc\ de
la na[tere a individului cu mediul socio-cultural în care se dezvolt\, ceea ce con-
fer\ concomitent o structur\ psihic\ proprie dar comun\ cu a celorlal]i membri
ai societ\]ii în care tr\ie[te.
personalitatea optimal\ - care asigur\ o func]ionalitate optim\ fiindu-i necesare
eficien]\, creativitate, armonie interioar\, capacitate de disociere fa]\ de ceilal]i
indivizi, capacitate de sublimare.
personalitate adictiv\ - care prezint\ tr\s\turi predispuse nevrozelor (speriat,
anxios);
personalitate accentuat\ - prin care individul î[i exprim\ plenar caracterul
(poate fi demonstrativ\, hiperexact\, hiperperseverent\, nest\pânit\, hiperti-
mic\, distimic\, abil\, exaltat\, anxioas\, emotiv\, extrovertit\, introvertit\);
personalitate dizarmonic\ - rezultat al tulbur\rii tr\s\turilor de personalitate cu
predominan]a unora dintre ele, ceea ce va genera disfunc]ionaltatea întregului
ansamblu psihic, deci incapacitatea individului de a se adapta normelor sociale.

3..2.. Integritatea [i calitatea func]iilor psihice.

Integritatea [i calitatea func]iilor psihice se stabile[te în cadrul expertizei psiholog-
ice [i medico-legale psihiatrice. Examinarea minorului este necesar\ în primul rând pen-
tru a decela eventualele simptome ale unor boli psihice. Speciali[tii trebuie s\ ]in\ cont de
dou\ aspecte: adolescen]a se caracterizeaz\ prin multiple schimb\ri psihologice [i conflicte
intrapsihice astfel încât, afla]i în fa]a unor tulbur\ri de comportament, este necesar a face
o diferen]iere net\ între disfunc]iile tranzitorii (de adolescen]\) [i tulbur\rile grave (con-
duit\ adesea traumatizant\ pentru anturaj care declar\ adolescentul „de nerecunoscut”).
De multe ori, conduita adolescentului se apropie de cea a adultului fiind manifest\ prin
sinucideri, sindrom nevrotic, tulbur\ri distimice, situa]ii care impun stabilirea unui diagnos-
tic psihiatric. În al doilea rând, este necesar\ aprecierea [i evaluarea simptomatologiei
psiho-patologice pe fondul problematicii de dezvoltare, adesea condi]ionat\ de
interac]iunea familial\. Simptomatologia copilului este strâns integrat\ în istoria raporturilor
intrafamiliale, personalitatea sa fiind în curs de structurare pân\ la vârsta de 16 ani.

În 1980 Asocia]ia American\ de Psihiatrie a elaborat o clasificare a tulbur\rilor

mentale, DSM 3, în care se face o evaluare multiaxial\ a informa]iilor care permit sta-
bilirea unui diagnostic:
1. Ax. I - sindroame clinice;
2. Ax. II - tulbur\ri de personalitate, tulbur\ri specifice de dezvoltare;
142
 3. Ax. III - tulbur\ri [i afec]iuni psihice
4. Ax. IV - severitatea factorilor de stres psiho-social;
5. Ax. V - nivel de adaptare [i func]ionare mai intens\ în cursul ultimului an.
Comportamentul minorului, la fel ca [i comportamentul oric\rui adult, se struc-
tureaz\ pe mai multe niveluri:
1. comportament reactiv, care este stereotip [i este rezultat al activit\]ii instinctuale;
2. comportament situativ care poate fi voluntar sau involuntar;
3. comportament anticipativ care este specific uman [i se bazeaz\ pe structuri
ap\rute relativ recent în filogenia sistemului nervos central, comportament ce poate fi
modificat prin procesele de înv\]are [i memorizare.
Fiecare din cele trei categorii de factori care intervin în stabilirea discern\mân-
tului, î[i pun amprenta asupra comportamentului individual astfel încât ele trebuie
cunoscute [i interpretate corelativ.
Principalele tipuri de alterare a discern\mântului sunt:
1. discern\mânt logic - confuzia între adev\r [i fals;
2. discern\mânt axiologic - confuzia între valoare [i non-valoare;
3. discern\mânt deontologic - nediferen]ierea între bine [i r\u;
4. discern\mânt teleologic - confundarea scopului cu mijloacele;
5. discern\mânt judiciar - nediferen]ierea sentimentelor între dreptate [i nedreptate.
Se descriu patru situa]ii de alterare a discern\mântului:
1. existen]a discern\mântului - nu exist\ tulbur\ri psihice, sau exist\ situa]ii de limit\;
2. absen]a discern\mântului - de exemplu, în psihoze, unde fapta devine un
simptom al bolii;
3. diminuarea discern\mântului, de obicei pe un fond organic sau în tulbur\ri
psihice la limit\;
4. alterat sau chiar abolit, func]ie de starea psihic\ [i situa]ia concret\ a faptului
comis: st\rile marginale, debilit\]ile mintale, dizarmoniile de personalitate, impulsivit\]ile
patologice.

I.4. DELINCVEN}A INFANTILO-JJUVENIL|

Devian]a infantilo-juvenil\ constituie o problem\ acut\ a civiliza]iei actuale, la

aceast\ antisocialitate a minorului ad\ugându-se predelincven]a comportamental\. Devian]a
minorului este motivat\ de factori biogeni (encefalopatii infantile, tulbur\ri psihice) [i de
factori sociogeni care demonstreaz\ f\r\ echivoc c\ nucleul devian]ei infantilo-juvenile îl
constituie caren]a afectiv\ consecutiv\ situa]iei de copil nedorit sau preocup\rilor mamei,
fapt ce face ca ace[ti copii s\ apar\ handicapa]i psihic înc\ de la na[tere. Fenomenul de
bonding (ata[amentul mam\-copil dup\ na[tere) este favorizat de contactul prin tegumente
(copilul alege sânul mamei) [i de privirea ochi în ochi (copilul î[i urm\re[te mama cu ochii
în timpul suptului, râde când o prive[te), aceasta ajutând la dezvoltarea inteligen]ei de zece
ori mai mult decât lipsa sa, când se produce imaturitatea (debilitatea) de origine afectiv\.
Acesta este momentul de debut al form\rii personalit\]ii copilului prin dezvoltarea sensi-
bilit\]ii sale morale [i afective. Concomitent, se structureaz\ dorin]a de a face bine, aceasta
fiind la baza organiz\rii unei experien]e subiective de reprezentare afectiv\ despre lume,
experien]\ ce va conduce la reprezent\ri pl\cute sau nepl\cute despre lume.
Caren]a afectiv\ resim]it\ în primele luni dup\ na[tere, genereaz\ în primul rând
insecuritate afectiv\, lipsa dragostei materne, privând copilul de sensibilitatea necesar\
143
 restului vie]ii. Un copil ce nu se simte iubit nu va fi capabil la rândul s\u s\ iubeasc\,
s\ stabileasc\ rela]ii afective cu semenii, evoluând inevitabil spre indiferen]\ afectiv\ [i
egocentrism. În familie, copilul se identific\ cu p\rin]ii idealizându-se sau
victimizându-se în raport cu prezen]a sau absen]a modelelor parentale. De la interi-
orizarea tr\irilor pl\cute sau nocive, copilul evolueaz\ spre exteriorizarea lor social\
manifestat\ prin reac]ii de opozi]ie la e[ecuri sau prin adaptare. Deseori, aceste reac]ii
debuteaz\ cu p\r\sirea neautorizat\ a domiciliului, ce va evolua în viitor spre vagabon-
daj. Tr\irea ambivalent\ a sentimentelor fa]\ de familie va face copilul s\ prezinte
ambivalen]e fa]\ de oricine altcineva, manifestate prin iubire sau ur\, interiorizare sau
respingere, orice sentiment de frustrare în copil\rie ducând la nevoia de dominare a
celorlal]i, ca o consecin]\ a caren]ei afective ce aduce indiferen]\ afectiv\.
Toate tulbur\rile de comportament la copil apar ca rezultat al caren]elor afec-
tive sau abuzului de autoritate, un copil socializându-se [i structurându-[i personalitatea
între doi poli: c\ldura matern\ [i autoritatea patern\. Caren]a afectiv\ matern\ va aduce
sentimentul de insecuritate afectiv\, dovad\ copiii care sub bombardamente dar în
prezen]a mamelor, nu prezentau semne de anxietate, fa]\ de cei din casele de copii, bine
îngriji]i, dar f\r\ prezen]a mamei, ce manifestau tulbur\ri care evoluau pân\ la sindro-
mul de hospitalism. Tot astfel, abuzul de autoritate patern\, creaz\ modele comporta-
mentale nocive de dezvoltare psihic\, copilul copiind comportamentul tat\lui.
Indiferen]a afectiv\ induce lipsa sentimentelor de culpabilitate, ceea ce duce în final la
agenezia sentimentelor de responsabilitate. Astfel se produce anomia fa]\ de normele
sociale, fapt ce atest\ c\ tulbur\rile comportamentale din copil\rie se prelungesc în psi-
hopatia adultului. Sindromul de dezaferentare afectiv\ (hospitalism), constituie un fali-
ment al comunic\rii, de natur\ emo]ional\ [i mult mai vechi din punct de vedere filo-
genetic decât comunicarea de natur\ simbolic\ (social\). Caren]a afectiv\ constituie o
deprivare emo]ional\ [i o malnutri]ie afectiv\ urmat\ de autism [i indiferen]\ social\.
Educa]ia, [coala, nu sunt îns\ în m\sur\ a suplea activitatea intrafamilial\, fapt ce oblig\
ca, în cazul comportamentelor programate genetic, [coala s\ devin\ creator de compor-
tament. Sindromul de caren]\ afectiv\ îmbrac\ mai multe forme clinice, evoluând în 3
faze: [ocul de separare urmat de apatie psihic\ [i inani]ie mintal\ demonstrând prin
aceasta c\ inteligen]a are [i o matrice afectiv\.
Sindromul Aubry este dominat de pasivitate psihic\ ulterioar\, sindromul
Godfarb de indiferen]\ afectiv\, mitomanie [i contacte interumane superficiale, iar sin-
dromul Guex include nevroza de abandon cu frustrare, angoas\, agresivitate de opozi]ie
[i tendin]\ de r\zbunare pe cei ferici]i.
Tulbur\rile de comportament sunt maxime la vârste cuprinse între 14 [i 16 ani
[i descresc ca frecven]\ spre vârsta adult\ când se reduc pregnant spre categoria defec-
tivit\]ilor, cu particularit\]i patologice stabile. Tulbur\rile de comportament sunt mai
frecvente la b\ie]i, afirma]ia c\ exigen]ele sociale [i familiale ar îngr\di mai mult com-
portamentul fetelor fiind neconving\toare, r\spunsul reg\sindu-se în caracteristicile
structurale biogene.
Analiza detaliat\ a unui act de comportament aberant infantilo-juvenil serve[te
la discriminarea limitelor normale de cele patologice. De[i actul aberant de comporta-
ment pare asem\n\tor [i limitat în experien]a [i capacitatea sa de realizare, specifice
acestei vârste, con]inutul s\u, forma de s\vâr[ire, capacitatea sa de realizare specifice
acestei vârste, factorii situa]ionali determinan]i, stabilitatea conduitei [i reac]ia ideo-afec-
tiv\ critic\ fa]\ de act, constituie elemente de analiz\ psihologic\ acolo unde
investiga]iile medicale deceleaz\ aspecte la limita cu normalul. Aceste aspecte au un car-
acter semnificativ de inadaptare în condi]iile în care maturizarea somato-psihic\ coincide
cu extinderea rela]iilor de grup [i exigen]ele proprii vie]ii moderne.
144
 Subiectivarea acestor rela]ii, ap\rut\ pe fondul susceptibilit\]ii [i incertitudinii pro-
prii dezvolt\rii, determin\ tulbur\ri de comportament [i în absen]a defectivit\]ilor organo-
psihice. Sub aspect clinic, inciden]a maxim\ a actelor de comportament aberant include
tulbur\ri de comportament, uneori pe fond encefalopat [i cu func]ii de cunoa[tere la
limit\, labile la induc]iile psihologice negative. Urmeaz\ apoi debilit\]ile mintale organice
sau întârzierile în dezvoltarea intelectual\ prin insuficien]e educative variate.
Tulbur\rile de caracter constituie puntea de leg\tur\ între inadaptarea infantilo-
juvenil\ [i antisocialitatea adultului [i evolueaz\ spre conduite agresive cu reac]ii de furie,
ostilitate prin fug\, mitomanie, furt. Instabilitatea [i impulsivitatea duce la fug\ iar atunci
când aceasta se permanentizeaz\, devine vagabondaj [i explic\ furtul de necesitate.
Din punct de vedere etiologic, comportamentul aberant infantilo-juvenil
cunoa[te st\ri de limit\ secundare unor sechele dup\ leziuni cerebrale, traumatisme
obstetricale sau meningoencefalite din copil\rie. Ele explic\ comportamentul aberant
prin modific\rile psihice consecutive debilit\]ilor mintale, sindroamelor epileptiforme
sau tulbur\rilor de caracter la care se adaug\ deseori remanierile neuro-psihice [i
endocrine legate de pubertate [i adolescen]\.
În raport cu dezvoltarea intelectual\ [i interrela]ia între factorii biogeni [i socio-
geni, pot apare adeseori disocieri comportamentale, cu acte de tip adult ca execu]ie dar
puerile ca motiva]ie.
Debilitatea mintal\, constitu]ia emotiv\, complexele de inferioritate sau, alteori,
goana dup\ spectacular favorizeaz\ asocierea. Reac]ia la mediul de grup nu apare nicio-
dat\ total\ prin afecte, temperament [i caracter.
Particularit\]ile comportamentului aberant infantilo-juvenil condi]ioneaz\ li-
mitele r\spunderii [i caracterul m\surilor legale, cu dominan]a m\surilor educativ-pre-
ventive asupra celor represive, în redresarea comportamentului.
Determinismul bio-social al personalit\]ii juvenile, definit de plasticitatea form\rii
tr\s\turilor de caracter, beneficiaz\ din plin de m\surile asisten]ei medicale de recuperare.

I.5. EXPERTIZA MEDICO-LLEGAL| PSIHIATRIC|

Expertiza medico-legal\ are în general, caracter multidisciplinar, [i face parte din

categoria examin\rilor medico-legale efectuate pe persoan\ vie, fiind prev\zut\ [i soli-
citat\ în anumite articole ale Codului Penal, [i reglementat\ în cadrul Codului de
Procedur\ Penal\, organizarea practic\ a acestui tip de expertiz\ fiind prev\zut\ în legea
privind organizarea activit\]ii [i func]ion\rii Institu]iilor medico-legale (OGI/2000,
devenit\ Legea nr.459/2001). Expertiza medico-legal\ la minori prezint\ o particularitate
deosebit\ prin rolul s\u recuperator, de educare [i reeducare, de evitare a institu]iona-
liz\rii pe cât posibil a minorilor în medii de deten]ie.
În cadrul unui proces, minorii pot avea calitatea de învinuit, inculpat, martor sau
parte v\t\mat\.
Expertiza medico-legal\ psihiatric\ a minorilor trebuie individualizat\ în func]ie
de tipul de participare a acestuia la fapta incriminat\.

&.1. Cadrul juridic al expertizei medico-llegale psihiatrice

în dreptul penal:
în cazul infrac]iunii de omor deosebit de grav (art.176 C.p.): s\vâr[it prin
cruzimi, asupra a dou\ sau mai multe persoane, de c\tre o persoan\ care a mai s\vâr[it
un omor, pentru a s\vâr[i sau a ascunde s\vâr[irea unei tâlh\rii sau piraterii, asupra unei
femei gravide, asupra unui magistrat, poli]ist, jandarm sau militar, în timpul sau în
leg\tur\ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora.
145
 când organul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ are îndoieli asupra
st\rii psihice a învinuitului sau inculpatului: când persoana respectiv\ are o conduit\
anormal\ în timpul cercet\rii, sugerând existen]a unei patologii psihice; când sunt
indicii/dovezi c\ individul a suferit de unele boli ce pot avea repercursiuni asupra sis-
temului nervos, psihicului; când infrac]iunea este lipsit\ de un mobil evident, plauzibil;
când pe perioada re]inerii/de]inerii, inculpatul/de]inutul are un comportament anormal;
când infrac]iunea a fost s\vâr[it\ cu deosebit\ cruzime.
în cazul infractorilor minori, cu vârsta cuprins\ între 14-16 ani
în vederea instituirii m\surilor de siguran]\ cu caracter medical (art.113-
obligarea la tratament medical [i art.114 - internarea medical\ obligatorie).
în dreptul civil:
pentru stabilirea capacit\]ii de exerci]iu (aptitudinea unei persoane de a-[i
exercita drepturile, de a-[i asuma obliga]ii [i de a încheia acte juridice)
pentru punerea sub interdic]ie
pentru schimbarea sexului civil (în tulbur\ri de transexualitate)
în dreptul muncii:
pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercit\rii anumitor func]ii
pentru stabilirea capacit\]ii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice.

&.2. Cadrul organizatoric al expertizei medico-llegale psihiatrice

expertiza medico-legal\ se execut\ în cadrul unei comisii alc\tuite din:
medic legist, care este pre[edintele comisiei, [i care trebuie s\ coordoneze
activitatea întregii comisii;
doi medici de specialitate, ambii psihiatri (în cazul minorilor, unul din cei doi
psihiatri poate fi specializat în neuropsihiatrie infantil\), sau un psihiatru [i un neurolog;
în cazul persoanelor aflate în stare de libertate sau a expertizei medico-
legale psihiatrice pe acte, cei 2 medici apar]in re]elei sanitare a Ministerului S\n\t\]ii.
în situa]ie în care persoana ce urmeaz\ a fi examinat\ se afl\ în
deten]ie, unul din cei 2 medici apar]ine re]elei sanitare a Ministerului S\n\t\]ii [i Familiei,
iar cel\lalt, re]elei sanitare a Direc]iei Generale a Penitenciarelor ( de regul\ medicul psi-
hiatru [ef de sec]ie din cadrul spitalului penitenciar unde se afl\ de]inutul).
expertiza medico-legal\ psihiatric\ se efectueaz\:
la sediul institu]iei medico-legale;
în spitalele de psihiatrie care apar]in Ministerului S\n\t\]ii [i Familiei, în cazul
bolnavilor netransportabili (patologie grav\, transportul neputând fi efectuat în condi]ii
de siguran]\);
în sec]iile de psihiatrie ce apar]in Direc]iei Generale a Penitenciarelor, în
cazul bolnavilor de]inu]i;
în spitalele ce apar]in Ministerului S\n\t\]ii, indiferent de sec]ia în care sunt
interna]i (neurologie, cardiologie), în situa]ia bolnavilor cu afec]iuni cu poten]ial letal,
c\rora transportul la institu]ia medico-legal\ le-ar accentua suferin]a; deplasare comisiei
în astfel de situa]ii se efectueaz\ numai în vederea stabilirii capacit\]ii psihice pentru
întocmirea unui act de dispozi]ie.
etapele de desf\[urare a expertizei medico-legale psihiatrice respect\ competen]a
teritorial\ [i profesional\:
prima expertiz\ se efectueaz\ la serviciul medico-legal jude]ean, sau Institutul
medico-legal teritorial;
ulterior se pot solicita:
146
 avizul Comisiei de Control [i Avizare din cadrul IML teritorial;
o nou\ expertiz\ medico-legal\ psihiatric\ realizat\ în cadrul IML teritorial;
în cazul contest\rii concluziilor acestei expertize se poate dispune;
avizul Comisiei Superioare din cadrul INML „Mina Minovici”, Bucure[ti.
expertiza medico-legal\ psihiatric\ se efectueaz\:
la solicitarea organelor competente din cadrul Ministerului Justi]iei,
Ministerului Public, Ministerului de interne, printr-o adres\ /ordonan]\ scris\ în care tre-
buie precizate obiectivele la care trebuie s\ r\spund\ comisia medico-legal\;
la solicitarea persoanei, numai pentru stabilirea capacit\]ii psihice de
întocmire a actelor de dispozi]ie;
numai pentru o singur\ fapt\ sau circumstan]\, iar dosarul complet al cauzei
va fi pus la dispozi]ia comisiei medico-legale; pentru alt\ fapt\ se va dispune efectuarea
unei alte expertize medico-legale psihiatrice.
expertiza medico-legal\ psihiatric\ se efectueaz\:
cu examinarea obligatorie de c\tre comisie, a persoanei [i a documentelor ce
apar]in sau fac referiri la aceasta;
numai a documentelor, în cazul persoanelor decedate.

&.3. Obiectivele expertizei medico-llegale psihiatrice

Expertiza medico-legal\ este prin excelen]\ o expertiz\ medical\ cu un cadru
bine definit ce are drept finalitate oferirea justi]iei a unor criterii medico-legale obiective,
pe baza c\rora o persoan\ poate fi tras\ la r\spundere penal\, în condi]iile în care are
capacitatea de a r\spunde de faptele sale. Scopul expertizei medico-legale este de a sta-
bili pe de o parte discern\mîntul celui implicat în momentul s\vîr[irii faptei, iar pe de
alt\ parte de a furniza date pe baza c\rora justi]ia s\ stabileasc\ responsabilitatea.
Obiectivele unei astfel de expertize medico-legale sunt:
s\ stabileasc\ dac\ persoana examinat\ prezint\ sau nu tulbur\ri psihice, cu
alte cuvinte, s\ stabileasc\ dac\ ne afl\m în fa]a unei persoane cu o boal\ psihic\ sau
cu deficien]e organice, neurologice, senzoriale, cu urm\ri asupra vie]ii sale psihice;
s\ stabileasc\ nivelul mintal al persoanei examinate;
s\ exclud\ simularea sau disimularea;
s\ eviden]ieze care sunt tr\s\turile personalit\]ii subiectului [i în ce m\sur\
pot explica acestea impulsurile/actele antisociale;
s\ evalueze capacitatea [colar\ a minorului, felul cum se încadreaz\ în colec-
tivul clasei [i al [colii, comportamentul fa]\ de cadrele didactice;
s\ aprecieze rela]ia p\rinte-copil, cu prec\dere aspectele educa]ionale privind
formarea [i dezvoltarea personalit\]ii minorului;
s\ aprecieze condi]iile de via]\ [i de dezvoltare, influen]a [i rolul mediului
ambiant în motiva]ia actului antisocial comis;
s\ aprecieze capacitatea psihic\ [i capacitatea de discern\mânt în momentul
exmin\rii [i, în consecin]\, dac\ persoana respectiv\ poate fi anchetat\ [i judecat\;
s\ aprecieze capacitatea psihic\ [i cea de discern\mânt în momentul s\vâr[irii
faptei;
s\ fac\ aprecieri prognostice asupra modului în care vor evolua tulbur\rile psi-
hice decelate, deci s\ stabileasc\ gradul de periculozitate social\ actual [i de perspectiv\;
s\ recomande m\surile cele mai adecvate astfel încât s\ se poat\ realiza rein-
tegrarea social\ a individului.
147
 &.4. Metodologia expertizei medico-llegale psihiatrice
Expertiza medico-legal\ psihiatric\ se va executa în principiu dup\ urm\toarele
reguli:
observa]ia clinic\, prin intermediul expertiza]ilor, dac\ este cazul, apelând la toate
investiga]iile clinice [i paraclinice;
consultarea urm\toarelor date din dosarul cauzei:
antecedentele medicale personale [i heredo-colaterale ale expertizatului;
antecedentele penale;
ancheta social\;
mobilul [i împrejur\rile în care s-a s\vâr[it infrac]iunea;
examenul psihic, efectuat imediat dup\ identificarea învinuitului. Este recoman-
dabil ca în cadrul comisiei s\ participe un pedopsihiatru sau un psiholog, cadrul de
desf\[urare al expertizei s\ nu îmbrace un aspect de anchet\, iar examinarea s\ decurg\
ca un dialog, în care s\ se ]in\ seama de dificult\]ile ivite în modelarea comportamen-
tului anormal al copilului.
elaborarea concluziilor, care trebuie s\ fie cât mai ample, atât în ceea ce prive[te
stabilirea diagnosticului, dar, mai ales, a perspectivelor medico-pedagogice privind recu-
perarea minorului, ceea ce impune:
precizarea diagnosticului, natura tulbur\rilor [i excluderea elementelor
supraad\ugate;
stabilirea tr\s\turilor esen]iale ale personalit\]ii expertizatului, raportate la
diagnostic [i reflectate în comportamentul s\u deviant;
men]ionarea stadiului evolutiv al acestor tulbur\ri [i dac\ ele prezint\
poten]ial de agravare sau cronicizare;
precizarea dac\, prin tr\s\turile personalit\]ii sau prin caracterul tulbur\rilor
de comportament, prezint\ periculozitate social\, poten]ial infrac]ional, justificându-se
m\surile de siguran]\ propuse;
stabilirea discern\mântului, care va avea în vedere:
minorii care nu au împlinit 14 ani nu r\spund penal;
minorii care au împlinit 14 ani r\spund penal dac\ se dovede[te c\,
în mod cert, fapta a fost s\vâr[it\ cu discern\mânt;
minorii care au împlinit 16 ani r\spund penal.

I.6. AGRESIUNI DIRIJATE ÎMPOTRIVA MINORILOR

Înc\ de la jum\tatea secolului XX a fost descris „sindromul copilului b\tut”,

dup\ ce la unii copii, cu ocazia autopsiilor medico-legale s-au descoperit multiple frac-
turi costale sau leziuni cerebrale de vechimi diferite. Cel mai adesea minorul este vic-
tim\ a unor atitudini, practici, loviri, tratamente, etc., aplicate de anturaj. De exemplu,
proxenetismul, seduc]ia, violarea unui copil de c\tre tutore, determinarea la sinucidere
se pedepsesc cu asprime de Codul penal. Abandonarea familiei sau a minorului ca [i
re]inerea minorului de c\tre un p\rinte dup\ un divor] f\r\ accep]iunea celuilalt p\rinte,
constituie infrac]iuni contra familiei. Incestul, rela]iile sexuale pedofilice, constituie
abuzuri sexuale asupra minorului, cu sanc]iuni juridice importante. Codul penal se refer\
în mod expres la „relele tratamente aplicate minorului”: punerea în primejdie, grav\ prin
m\suri sau tratamente de orice fel a dezvolt\rii fizice, intelectuale sau morale a minoru-
148
lui de c\tre p\rin]i sau de orice alte persoane c\reia minorul i-a fost încredin]at spre
cre[tere [i educare, se pedepse[te cu închisoarea”.
Prin „Legea pentru ratificarea conven]iei cu privire la drepturile copilului” se
specific\ c\ orice persoan\ sub 18 ani este copil. În aceast\ lege se impune a se lua
m\surile legale, administrative, sociale [i educative corespunz\toare pentru a proteja
copilul de orice form\ de : violen]\, v\t\mare, abuz fizic sau mental, abandon, negli-
jen]\, rele tratamente sau exploatare, inclusiv violen]ele sexuale. Aceste m\suri de pro-
tec]ie vor cuprinde proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale.
În accep]iunea medico-social\ actual\, maltratarea copilului este cunoscut\ sub
mai multe forme:
1. Maltratarea fizic\ - cunoscut\ de mult timp sub numele de Sindromul
Silverman sau „sindromul copilului b\tut”. Este o realitate evident\ a zilelor noastre,
favorizat\ de s\r\cie, promiscuitate, incultur\. Cel mai frecvent se eviden]iaz\ prin obser-
varea pe corpul copilului a unor echimoze [i excoria]ii de vechimi diferite sau, uneori,
radiografic, întâlnim fracturi costale în diferite grade de consolidare, ce atest\ existen]a
mai multor traumatisme succesive.
2. Maltratarea psihologic\ - sub form\ de dispre] constant fa]\ de copil, respin-
gerea sau chiar abandonul afectiv, privarea repetat\ de drepturile sale elementare,
for]area alimentar\ [i [colar\. Originea social\, nivelul de cultur\ [i educa]ie, starea
material\, constituie elemente ce pot favoriza maltratarea psihologic\ a copilului.
3. Abuzurile sexuale - poate cele mai dificile forme de maltratare a copilului
datorit\ caracterului lor strict secret [i dificult\]ile de probare. Cel mai frecvent îmbrac\
forma incestului, în marea majoritate a cazurilor de la tat\ c\tre fiic\. Nu rareori, întâlnim
rela]ii incestuoase [i între fra]i. Cauzele cele mai frecvente sunt, ca [i în celelalte situa]ii de
acest gen, alcoolismul, s\r\cia, incultura, familiile numeroase cu condi]ii precare de trai.
4. Relele tratamente institu]ionale - institu]iile care au rolul de a proteja, educa [i
trata copiii, recurg adesea la tratarea complet neadecvat\ a acestora, instaurând frecvent
un regim de adev\rat\ teroare. Aceste comportamente duc la rezultate dezastruoase
asupra form\rii personalit\]ii, comportamentului [i chiar dezvolt\rii somatice a copilului.

&.1. Factori care condi]ioneaz\ maltratarea copilului

- Factori care ]in de cuplul parental: condi]iile în care s-a hot\rât c\s\toria (imi-
nen]a na[terii unui copil care a impus c\s\toria), alcoolismul (punte de leg\tur\ între so]i);
- Factori care ]in de prima copil\rie a celor doi p\rin]i (copil maltratat, exploatat);
- Afec]iuni psihice sau structur\ de personalitate a unuia din p\rin]i, care pre-
dispune la provocarea de dureri sau umilin]e copilului;
- Factori de ordin material, social, conjunctural (familii cu un singur p\rinte, situa]ii
de risc prin dificult\]i materiale de sus]inere a familiei, munca epuizant\ a p\rin]ilor);
- Evenimente de mare însemn\tate pentru familie (doliu, [omaj, schimbarea
frecvent\ a domiciliului, boal\ cronic\ grav\ a unuia dintre membrii familiei);
Toate aceste condi]ii care depind de mediul în care se dezvolt\ copilul perturb\
echilibrul psihologic al p\rintelui sau p\rin]ilor, ce duce ulterior la c\utarea unui
debu[eu în violentarea copiilor.

&.2. Factori care ]in de copii

- Comportamentul copilului cu handicap sau n\scut prematur;
- Comportamentul copilului care simte respingerea mediului în care cre[te [i se
dezvolt\ (familia);
- Dificult\]i în alimentare.
To]i ace[ti factori care se suprapun pe boli preexistente sau pe lipsuri materiale
149
 acute creeaz\ condi]iile pentru maltratarea copilului pe de o parte, iar pe de alt\ parte
duce la exacerbarea instinctelor de violen]\ ale copilului.
În examinarea personalit\]ii unui minor victim\ sau agresor trebuie s\ se ]in\
cont de trei aspecte majore:
- Comportamentul;
- Semnifica]iile pe care minorul le d\ el însu[i acestui comportament;
- Semnifica]ia acestui comportament asupra celor din jur.

&.3. Probleme de diagnostic a relelor tratamente aplicate minorilor

- Depistarea maltrat\rii ca fapt în sine (stabilirea formelor de maltratare [i a
condi]iilor în care copilului i se aplic\ relele tratamente);
- Aplicarea m\surilor adecvate fiec\rui caz;
- M\suri de prevenire a relelor tratamente.
Dificult\]ile de diagnostic a relelor tratamente asociaz\:
- Perioada de spitalizare a copilului nu este întotdeauna suficient\ pentru obser-
varea [i depistarea relelor tratamente;
- Evaluarea psihologic\ [i social\ a familiei este dificil\, factorii care au favorizat
relele tratamente fiind variabili în timp, proprii fiec\rui p\rinte sau fiec\rei familii;
- Familiile cu situa]ii materiale bune, corect inserate în societate dar în care unul
din p\rin]i ascunde tulbur\ri psiho-patologice sau comportamente perverse pe care le
manifest\ [i propriul copil;
- Absen]a leziunilor evidente în momentul spitaliz\rii sau leziuni minime ce apar
nesemnificative personalului medical f\r\ experien]\;
- O gre[al\ a personalului medical care trebuie s\ observe concomitent compor-
tamentul p\rin]ilor sau sus]in\torilor [i comportamentul copiilor.

&.4. Evaluarea maltrat\rii copilului

Evaluarea maltrat\rii copilului este rezultatul corobor\rii datelor ob]inute prin
observarea copilului în spital cu datele ob]inute de la alte institu]ii sau persoane
(medicul curant, cre[\, LSM, [coal\, tribunal). Etapele examenului clinic includ:
- Motivele intern\rii: de obicei relatat de anturaj, având conota]ii subiective puternice;
- Examenul clinic poate eviden]ia multiple leziuni situate pe întreaga suprafa]\
a corpului (ceea ce infirm\ c\derea), leziuni cu stadiu evolutiv diferit în func]ie de data
aplic\rii loviturilor, starea grav\ a copilului justificat\ de leziunea de violen]\ intern\ care
coexist\ cu leziuni externe. Examenul minu]ios al copilului poate eviden]ia ruptura
sfincterului anal, plesnituri ale mucoasei anale, echimoze cu forma pulpei degetelor si-
tuate pe fa]a intern\ a coapselor, congestia mucoasei vulvare, zgârieturi, hematoame la
nivelul mucoasei vaginale, „marca ciupiturii”, pl\gi mu[cate. Fracturi ale degetelor prin
hiperflexie sau hiperextensie, false alopecii prin smulgerea p\rului, arsuri cu ]igara sau
lichide fierbin]i.

150
 Fig. 1 Multiple echimoze [i excoria]ii prin lovirea copilului cu un bici.

- Examenul radiologic depisteaz\ multiple fracturi costale, calusuri în diferite stadii

de evolu]ie. Pentru abuzul fizic al copilului, patognomonica ar fi fractur\ cu separarea epi-
fizei de diafiza unui os lung. Leziunea considerat\ clasic\ pentru traumatizarea capului în
cadrul sindromului de copil b\tut, este hemoragia subdural\, care face parte din sindro-
mul Caffey. Hemoragia subarahnoidian\ înso]e[te de obicei contuzia cerebral\ cortical\.

Fig. 2 Echimoze [i excoria]ii pe membrele inferioare prin strângere sau grataj

- Analizarea familiei: p\rin]i c\s\tori]i legal sau familii refacute prin rec\s\toria
unuia dintre p\rin]i, rela]ii de concubinaj, p\rin]i la a doua c\s\torie, p\rinte unic.

151
 Fig. 3. Copil mutilat de tat\ într-un puseu delirant de schizofrenie

- Dup\ ie[irea din spital, diagnosticul trebuie adus la cuno[tin]a familiei, servici-
ilor medico-sociale, justi]iei sau medicului de familie.

Fig. 4. Leziuni de [trangulare cu o curea [i excoria]ii produse prin încercarea victimei de a se

elibera din la]

- O situa]ie care exprim\ o dificultate în plus în stabilirea diagnosticului o con-

stituie imposibilitatea stabilirii etiopatogeniei exacte a leziunilor suferite de copil, concret
dac\ acestea sunt accidentale sau datorate relelor tratamente. Reexaminarea la anumite
intervale a copiilor depinde de bun\voin]a familiei sau de persisten]a unor simptome.

152
Fig. 5. Arsuri pe fese, picioare [i mâini produse prin scufundarea copilului în ap\ fierbinte în
pozi]ia ce se vede în figur\.

Fig. 6. Copil supus de p\rin]i unei înfomet\ri inten]ionate

Fig. 7. Excoria]ii pe gâtul copilului prin încercarea de a desface la]ul cu care era [trangulat

153
 Examinarea adolescen]ilor delincven]i a scos în eviden]\ o real\ stare depresiv\,
în special dup\ comiterea primei infrac]iuni, care se manifest\ dup\ contactul cu poli]ia,
primele interogatorii [i mai ales contactul cu p\rin]ii. Cunoa[terea acestei evolu]ii este
deosebit de important\ pe de o parte pentru cei implica]i în efectuarea expertizelor psi-
hiatrice, pe de alt\ parte constituind o experien]\ negativ\ pentru adolescent, reabi-
litarea în aceste cazuri necesitând un minimum de efort educativ.
Principalii factori care favorizeaz\ instalarea unei reac]ii depresive sunt: ambian]a
familial\, principii morale rigide sau prea laxe, etc. În biografia unui minor se recunosc
o serie de momente cu poten]ial depresiv legate de adolescen]\, de mediul familial, etc.
Psihologic vorbind, între copil\rie [i adolescen]\ se produc o serie de pierderi suc-
cesive, renun]\ri cu r\sunet cognitiv [i sau afectiv, exprimate prin perioade depresive.
Clinic, aceste fenomene se manifest\ prin insomnii sau hipersomnii, conflicte interperso-
nale, tulbur\ri de comportament, alcoolism, atitudini refractare, ostile. O caracteristic\ a
depresiei minorului o constituie cronicizarea, [i rata crescut\ de producere a recidivelor.
O alt\ problem\ a adolescen]ilor o constituie tentativele suicidare. La adolescent
suicidul nu poate fi interpretat ca o manifestare a dificult\]ilor din aceast\ perioad\, ci
ca un rezultat al instabilit\]ii familiale, cu evenimente destabilizatoare [i frecvente
abuzuri sexuale petrecute în copil\rie [i continuate în adolescen]\. Manifest\rile clinice
sunt s\race, p\rin]ii nepercepând semnalele minorului. Acesta se îndep\rteaz\ de pri-
eteni, colegi, rezultatele [colare sunt din ce în ce mai slabe, trecerea la actul propriu-zis
fiind precedat\ de un eveniment care copilului îi reaminte[te ca pe un moment dureros
în rela]iile cu p\rin]ii sau este declan[at\ de un eveniment familial cu rezonan]e
emo]ionale. Tentativa suicidar\ se poate integra în grupul inadapt\rilor sociale.
O situa]ie aparte o constituie comportamentul sexual al adolescen]ilor. Îndreptarea
spre „perversiuni sexuale” este de cele mai multe ori doar o simpl\ curiozitate, organi-
zarea pervers\ fiind rar\ în adolescen]\, iar atunci când se declan[eaz\, anun]\ o per-
sonalitate de tip psihopatic.
Adolescentul recurge la exhibi]ionism, homosexualitate, voyeurism, masturbare,
având impresia c\ descoper\ perversiunile practicându-le adesea în semn de insubordonare
fa]\ de familie [i [coal\. În cazurile de homosexualitate adev\rat\, identificarea sexual\ are
loc în jurul vârstei de 14 ani. Prostitu]ia, violul, atentatele la pudoare, nu sunt manifest\ri
ale sexualit\]ii în adolescen]\, cel mai frecvent fiind manifest\ri ale unor acte antisociale.
În ultimii ani s-a creat o categorie aparte de adolescen]i, a[a numi]ii „copii ai str\zii”
sau „copii ai g\rii”. Majoritatea acestor copii au fost abandona]i de familie sau au fugit din
cauza maltrat\rilor intrafamiliale, ace[ti adolescen]i c\utându-[i în acest fel identitatea. La
ace[tia s-au ad\ugat copiii proveni]i din [colile pentru deficien]i mintali care, fie au fugit pen-
tru a sc\pa de tratamentele la care erau supu[i, fie au absolvit [coala r\mânând f\r\ domi-
ciliu sau servici. Majoritatea acestor copii se ocup\ cu cer[etoria [i vagabondajul, se între]in
din furturi sau prostitu]ie. Tr\s\tura comun\ a acestor adolescen]i este lipsa de respect fa]\
de propria persoan\, frustrarea afectiv\ din copil\rie, minorul oferindu-[i în compensa]ie
pl\cerea de a fi liber [i de a întoarce societ\]ii lipsa de dragoste cu care a fost tratat.

I.7. M|SURI DE PROTEC}IE A MINORILOR

&.1. M\suri de protec]ie a minorilor cu caracter medico-llegal

M\surile de protec]ie ale minorilor cu caracter medico-legal sunt:
educative;
mustrare;
154
 libertate supravegheat\;
internare într-un centrul de reeducare se recomand\ în cazul s\vâr[irii unor
infrac]iuni deosebit de grave, [i constituie atât o m\sur\ educativ\ cât [i o pedeaps\ prin
privarea de libertate. În cadrul acestor institu]ii, minorul poate s\-[i însu[easc\ o
meserie, [i înva]\ s\ respecte regulile de comportament social. Se poate dispune m\sura
de amânare sau suspendare a intern\rii într-un centru de reeducare atunci când minora
este gravid\ sau are un copil sub un an, sau când minorul sufer\ de o boal\ ce nu-i per-
mite executarea pedepsei. În cadrul reeduc\rii institu]ionale este necesar a se da aten]ie
[i corela exigen]ele sociale de instruire cu posibilit\]ile proprii de racordare la solicit\rile
sociale, în scopul cre[terii c\ilor de autorealizare a personalit\]ii juvenile [i de ob]inere
a unei eficien]e sociale ridicate. Reeducarea va fi „ individual\, afectiv\, vivace, perse-
verent\ [i optimist\”, l\rgind câmpul con[tiin]ei prin cooperarea celui în cauz\;
spitalizare în internate-[coal\ se aplic\ minorilor bolnavi ce au comis fapte anti-
sociale. Depistarea [i dispensarizarea precoce, controlul periodic în cabinete speciale [i
reexaminarea la intervale regulate a celor cu comportamente deviante [i expu[i la pre-
delincven]\, constituie modalit\]i medico-pedagogice de profilaxie a delincven]ei juve-
nile, în care munca de reeducare, corelat\ cu cea [colar\, din familie sau din institu]iile
sociale, medicale, pedagogice [i judiciare, pot da maximum de rezultate profilactice, în
efortul de reinser]ie a adolescentului.
Condi]iile de internare sunt:
Minori delicven]i între 14-18 ani, care au r\spundere penal\ (vor fi supu[i
unor m\suri educative pe care trebuie s\ le în]eleag\);
Minorul sufer\ de o boal\ congenital\ sau dobândit\, ce trebuie tratat\, f\r\
ca minorul s\ fie absolvit de sanc]iune (de exemplu: epilepsie, paludism, debilitate
mintal\, sau infirmit\]i senzoriale);
Minorul r\mâne internat pân\ la vindecarea bolii [i a redres\rii sale morale,
ambele condi]ii fiind obligatorii la externare. Vindecarea bolii permite eventualul trans-
fer într-un centru de reeducare.
spitalizare în spitale de neurpsihiatrie infantil\;
pedepse;
regim de deten]ie;
amend\;
În alegerea m\surii educative sau pedepsei minorului trebuie s\ se ]in\ cont, s\
se „individualizeze” pedeapsa în func]ie de gradul de pericol social al faptei, de starea
fizic\ [i de dezvoltarea moral\ [i intelectual\ a minorului, de comportamentul s\u, de
condi]iile în care s-a n\scut [i s-a dezvoltat.
Dup\ p\r\sirea de c\tre minor a oric\rei forme de institu]ionalizare, diagnosti-
cul trebuie adus la cuno[tin]a familiei, serviciilor de asisten]\ medico-social\, justi]iei sau
circumscrip]iilor sanitare, pentru a se lua m\surile corespunz\toare.
psihoterapie direc]ional\.
Limitarea cauzelor sociale a comportamentelor aberante infantile permite concen-
trarea aten]iei asupra factorilor psihologici sau psiho-patologici ai dezadapt\rii juvenile,
obligând la înt\rirea [i cre[terea eficacit\]ii m\surilor medico-sociale [i psiho-pedagogice în
scopul readapt\rii utile la mediul social de existen]\. Pentru delincven]a juvenil\ este cu
deosebire afirmat caracterul resocializant al justi]iei. În acest sens, atitudinea medico-social\
are drept scop ameliorarea tendin]elor afective [i atitudinii prin renovarea motiva]iilor, gra]ie
m\surilor psiho-terapeutice de represiune psihologic\, ce for]eaz\ subiectul la controlul de
sine însu[i în raport cu criteriile medicale specifice fiec\rui caz. Readaptarea devine eficient\
155
 printr-o psihopedagogie diferen]iat\ a motiva]iilor, în m\sur\ s\ creeze premisele de
autodirijare a comportamentului de autocontrol [i anticipare a consecin]elor conduitei, în
esen]\, de stabilire a bazelor unei conduite superioare, cu formarea de interese puternice
[i apel la satisfac]ii morale, psihoterapia tinzând spre cre[terea gradului de con[tientizare a
rela]iilor subiectului cu mediul. În cazul minorilor cu prec\dere, psihoterapia direc]ional\
constituie o rezerv\ important\ de reeducare ce corelat\ cu m\surile juridice de prevenire,
înglobând predelincven]a, delincven]a latent\ [i delincven]a manifest\, tinde la ortopeda-
gogia caracterului [i dezvoltarea unui comportament adecvat cerin]elor situative, la comba-
terea insensibilit\]ii morale, la crearea con[tiin]ei raporturilor sociale.

&.2. M\suri de protec]ie a minorilor cu caracter general

1. Crearea de programe puternice sociale care s\ se focuseze asupra însu[irii
metodelor de autocotrol, modificarea comportamentului, adoptarea unor
perspective sociale, dezvoltarea unor norme morale, cl\direa unor norme
sociale valabile [i valide, rezolvarea problemelor sociale, rezolvarea con-
flictelor;
2. Programe de prevenire a sarcinilor nedorite;
3. Programe de supraveghere natal\ [i postnatal\ în medii socio-economice
sc\zute;
4. Programe academice;
5. Programe de [colarizare;
6. Training voca]ional pentru tinerii neprivilegia]i;
7. Programe de consulting individual;
8. Programe de antrenament în sensul folosirii adecvate a armelor de foc;
9. Programe de insitu]ionalizare psihiatric\ [i corec]ional\;
10. Programe de informare cu privire la abuzurile sexuale [i abuzurile de
droguri;
11. Diseminarea rezultatelor ob]inute în urma studiilor longitudinale [i trans-
versale.
M\surile luate în cazul sindromului copilului b\tut au fost diferite (privarea de
libertate a p\rin]ilor vinova]i, aplicarea de tratamente psihiatrice în familiile incestuoase,
plasarea adolescentului într-o unitate de ocrotire). Relele tratamente de care am amintit
ca [i condi]iile în care tr\ie[te [i se dezvolt\ copilul [i adolescentul, pot modela person-
alitatea [i comportamentul acestuia.

I.8. CONCLUZII

Atât în calitate de victim\ cât [i de agresor, minorul genereaz\ o patologie

aparte, cu mare poten]ial criminogen la vârsta adult\. Dificult\]ile de identificare [i diag-
nosticare, legile restrictive [i protective, fac ca în prezent s\ fie relativ dificil\ diagnosti-
carea „copilului b\tut”, agresiunilor sexuale asupra minorilor etc. Familia are drepturi
depline asupra copiilor, astfel încât, rolul celor ce au datoria de a scoate copilul mal-
tratat din mediul s\u familial devine riscant.
Din punct de vedere medico-legal, copilul maltratat pune probleme în stabilirea
diagnosticului de certitudine. Prezen]a pe corp a multiple leziuni în general de gravitate
redus\, cu vechimi diferite (echimoze, excoria]ii, fracturi costale) oblig\ medicul legist
s\ ia în considerare aceast\ ipotez\. Eliberarea unui certificat medico-legal constatator al
leziunilor, se va face cu pruden]\, luând în considerare faptul c\ cel mai frecvent,
156
copilul, de frica p\rin]ilor nu declar\ modul real de producere al leziunilor.
Reexaminarea acestuia la intervale de timp, sub diferite motiva]ii, va eviden]ia apari]ia
unor leziuni recente, produse cu mijoace sau obiecte contondente.
Sfera genital\ nu trebuie trecut\ cu vederea, mai ales în examinarea minorilor
de sex feminin. Frecvent, maltratarea fizic\ este înso]it\ de abuz sexual, în special în
cazurile minorelor provenind din familii cu tat\ unic, consumator de alcool [i conflict-
ual, cu condi]ii de via]\ precare. Întâlnim leziunile genitale (hematoame [i excoria]ii vul-
vare, rupturi himeneale sau/[i a mucoasei vaginale) precum [i leziuni sugestive pe
coapse sau sâni ce sugereaz\ gratajul prin opozi]ie a victimei.
În cazul minorului agresor, rolul medicului legist se rezum\ la evaluarea st\rii
psihice a acestuia. Expertiza medico-legal\ psihiatric\ este obligatorie în cazul fiec\rui
minor ce comite o fapt\ antisocial\, indiferent de gravitatea acesteia. Starea de
delincven]\ se formeaz\ de la vârsta minoratului, fapt ce explic\ [i gradul mare de
recidivitate a faptelor. Odat\ cu cre[terea în vârst\ [i gravitatea faptelor comise devine
mai important\, la vârsta adult\ minorul devenind o personalitate delincvent\ struc-
turat\. Consider\m c\ în aceast\ etap\, se poate modifica în mod eficient acest lan] evo-
lutiv, prin scoaterea minorului din mediul social nociv, prin crearea unor preocup\ri
benefice acestuia, reconsolidarea lan]ului s\u afectiv precum [i monitorizarea lui perma-
nent\ pe tot parcursul maturiz\rii sale.
Rolul O.N.G.-urilor ce au ca scop protec]ia copilului, devine pe zi ce trece tot
mai concret [i mai evident [i consider\m c\ o cooperare strâns\ cu celelalte institu]ii
implicate în aceast\ problem\, este esen]ial\. Semnalele de alarm\ concrete trase la
nivelul institu]iilor unde ajung astfel de minori pot fi duse la îndeplinire în mod practic
[i eficient de institu]iile neguvernamentale antrenate în acest scop.

BIBLIOGRAFIE

Tedeski C.G., Forensic Medicine, Saunders Company, Toronto, 1977.

Pl\hteanu Monica, Sinteze în medicina legal\, Ed. Performantica, Ia[i, 1996.
Beli[ Vladimir, Medicina legal\ în practica judiciar\, Ed. Juridic\, Bucure[ti, 2002.
Kreisler L., Le nouvel enfant du desordre psychosomatique, Toulouse, Ed. Privat, 1992.
Pl\hteanu Monica, Curs de medicin\ legal\, Ed. Timpul, Ia[i, 1994.
Scripcaru Gh., Medicin\ legal\, Ed Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1993.
Scripcaru C., Medicina legal\ în justi]ie, Ed. Cugetarea, Ia[i, 2001.
Scripcaru Gh.; Ast\r\stoae V.;Boi[teanu P.; Chiri]\ V.; Scripcaru C\lin, Psihiatrie medico-
legal\, Editura Polirom Ia[i, 2002.

157
 CAPITOLUL II. ROLUL SERVICIULUI DE PROTEC}IE A VICTIMELOR {I
REINTEGRARE SOCIAL| A INFRACTORILOR-IIA{I ÎN CADRUL SISTEMU-
LUI DE JUSTI}IE JUVENIL|

II.1. SCURT ISTORIC. CADRU LEGISLATIV

Într-o societate în care sistemele de valori [i mentalit\]ile se schimb\ continuu, sub

influen]a politicilor europene atât pe plan legislativ, cât [i economic, apare nevoia restruc-
tur\rii vechiului sistemului de justi]ie penal\ [i, implicit, a valorilor care-l guverneaz\. În
cadrul acestui curent se înscrie [i ini]iativa înfiin]\rii unei institu]ii cu rolul de a realiza tre-
cerea de la vechiul concept al justi]iei represive la cel de justi]ie restaurativ\.
Institu]ia proba]iunii a început s\ se dezvolte în ]ara noastr\ relativ recent, în
anul 1996, de[i pe plan interna]ional a ap\rut în secolul al XIX-lea. Indiferent de sis-
temul de drept în care proba]iunea î[i are un loc aparte, misiunea serviciilor de
proba]iune const\ în sprijinirea instan]elor de judecat\ în procesul de individualizare a
pedepselor, prin promovarea sanc]iunilor neprivative de libertate, precum [i în cre[terea
gradului de siguran]\ a popula]iei prin supravegherea în comunitate a infractorilor(129).
Prima ini]iativ\ concret\ care a fost pus\ în practic\ în ]ara noastr\ a constat în deru-
larea la Arad a unui program de aplicare experimental\ a elementelor de proba]iune - primul
pilot de proba]iune. Acest program a fost ini]iat de Direc]ia General\ a Penitenciarelor,
serviciu-p
cu asisten]\ tehnic\ din partea fondului Know How al Guvernului Marii Britanii.
Ca urmare a rezultatelor ob]inute în urma derul\rii proiectului, la începutul anu-
lui 1997, o echip\ de speciali[ti din Direc]ia General\ a Penitenciarelor [i din unit\]ile
subordonate a fost desemnat\ s\ elaboreze un ante-p proiect de act normativ care s\
creeze cadrul legal necesar dezvolt\rii sistemului de proba]iune la nivel na]ional. Acest
ante-proiect de lege a fost elaborat pornind de la legisla]ia interna]ional\ [i
Recomand\rile Comitetului de Mini[tri al Consiliului Europei privind sanc]iunile [i
m\surile comunitare.
Având la baz\ acest ante-proiect, rezultatele practicii serviciului de proba]iune
experimental [i având în vedere debutul procesului de reform\ legislativ\ derulat de
Ministerul Justi]iei, acesta a procedat la elaborarea unui nou proiect de lege privind
proba]iunea, adaptat realit\]ilor existente în ]ara noastr\, precum [i legisla]iei penale în
vigoare.
În perioada anilor 1997 - 2000 au fost înfiin]ate [i au func]ionat pe teritoriul ]\rii
noastre 11 centre experimentale de proba]iune. Cel de la Ia[i a luat na[tere în anul 1998
ca urmare a unui proiect realizat de c\tre Asocia]ia „Alternative Sociale”. Derularea
proiectului proba]iunii în paralel cu un alt program de anvergur\ [i primul de acest gen
din România, „Instan]a pentru minori” a imprimat un aspect specific evolu]iei proba]iunii
ie[ene [i anume, concentrarea aten]iei asupra categoriei de infractori minori.
Ca urmare a demersurilor legislative men]ionate anterior, în anul 2000 au fost
adoptate Ordonan]a Guvernului nr. 92 privind organizarea [i func]ionarea serviciilor de
reintegrare social\ a infractorilor [i de supraveghere a execut\rii sanc]iunilor neprivative
de libertate, precum [i Hot\rârea Guvernului nr. 1293 ce cuprinde Regulamentul de apli-
care a ordonan]ei. Ulterior, a fost adoptat\ Legea nr.129/2002 care aduce unele
modific\ri O.G. nr. 92/2000.

129 Durnescu, I., Haines, K., Laz\r, C., Willie, A., Proba]iunea în România, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002,
pag. 12 - 16

158
 Existând baza legislativ\, din septembrie 2001 [i-au început activitatea serviciile
de reintegrare social\ [i supraveghere (ini]ial, în 21 de jude]e, ulterior infrastructura fiind
acoperit\ integral), moment ce a coincis cu încetarea activit\]ii centrelor experimentale
din sistemul ONG. Serviciile de reintegrare func]ioneaz\ pe lâng\ tribunale, în subor-
dinea Direc]iei de Reintegrare Social\ [i Supraveghere din cadrul Ministerului Justi]iei,
f\r\ a avea personalitate juridic\.
Activit\]ile desf\[urate de serviciile de reintegrare, reglementate de Ordonan]a
Guvernului nr.92/2000 pot fi clasificate în trei categorii:
întocmirea de referate de evaluare psihosocial\ pentru inculpa]i la solicitarea
instan]ei sau a parchetului;
supravegherea persoanele condamnate c\rora instan]a de judecat\ le-a impus
respectarea m\surilor prev\zute la art. 86 - alin.1, lit.a)-d) din Codul Penal,
respectiv obliga]iile prev\zute la art. 86 - alin.3 lit.a)-f) din Codul Penal, precum
[i supravegherea minorilor c\rora instan]a le-a impus respectarea unei sau mai
multor dintre obliga]iile prev\zute în art.103 alin.3 lit.a)-c) din Codul Penal;
acordarea de asisten]\ [i consiliere, la cerere, persoanelor aflate în supraveg-
herea serviciului, persoanelor condamnate la sentin]e privative de libertate,
precum [i libera]ilor condi]ionat.
Ceea ce caracterizeaz\ activitatea de reintegrare social\ [i supraveghere este
abordarea complex\ a fenomenului infrac]ionalit\]ii printr-o interven]ie continu\ [i efi-
cient\ asupra persoanei care a înc\lcat legea penal\, la nivelul fiec\rei etape a procesu-
lui penal. Este vorba de un „fir ro[u” ce are ca finalitate reabilitarea comportamental\ [i
reintegrarea social\ a infractorului, prin metode specifice, colaborând îndeaproape cu
celelalte verigi ale sistemului de justi]ie penal\, precum [i cu comunitatea.
O l\rgire semnificativ\ a competen]elor serviciilor s-a realizat recent prin
intrarea în vigoare a Legii nr. 211/2004 privind protec]ia victimelor infrac]iunilor, potriv-
it c\reia acordarea de consiliere psihologic\ victimelor unor anumite categorii de
infrac]iuni se va face de c\tre Serviciile de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a
infractorilor - S.P.V.R.S.I. (schimbarea vechii denumiri). Prin aceast\ modificare structu-
ral\, legiuitorul înt\re[te principiile justi]iei restaurative, acordând o aten]ie deosebit\
restabilirii echilibrului ca urmare a infrac]iunii comise.
În cele ce urmeaz\, vom face o prezentare activit\]ilor principale desf\[urate de
c\tre Serviciul de Protec]ie a Victimelor [i Reintegrare Social\ a Infractorilor de pe lâng\
Tribunalul Ia[i.

II.2. CONSILIEREA PSIHOLOGIC| A VICTIMELOR INFRAC}IUNILOR

Reforma în justi]ia penal\ din ]ara noastr\ se reflect\ [i prin mutarea accentului
de pe justi]ia retributiv\ pe principiile justi]iei restaurative, care presupune restabilirea
situa]iei în urma comiterii unei infrac]iuni prin responsabilizarea infractorului, sus]inerea
victimei în recuperarea prejudiciului produs, precum [i implicarea comunit\]ii.
Adoptarea Legii nr. 211/2004 privind unele m\suri pentru asigurarea protec]iei
victimelor infrac]iunilor, care a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2005, este o
dovad\ concret\ în sprijinul afirma]iei de mai sus. Acest act normativ reglementeaz\
urm\toarele m\suri: informarea victimelor infrac]iunilor cu privire la drepturile acestora,
precum [i acordarea de consiliere psihologic\, asisten]\ juridic\ gratuit\, compensa]ie
financiar\ de c\tre stat a victimelor unor infrac]iuni (art. 1).
Potrivit legii, consilierea psihologic\ a victimelor infrac]iunilor se asigur\ de
c\tre serviciile de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor, în vederea
159
 diminu\rii impactului psihologic al infrac]iunii asupra victimei. De asemenea, aceste ser-
vicii pot asigura [i alte forme de asisten]\ a victimelor infrac]iunilor.
Consilierea psihologic\ se acord\ gratuit, la cerere, numai dup\ sesizarea
organelor de urm\rire penal\ sau a instan]ei de judecat\ cu privire la s\vâr[irea
infrac]iunii, pentru victimele infrac]iunilor s\vâr[ite cu violen]\, victimele infrac]iunilor
sexuale, precum [i victimele traficului de fiin]e umane. Competen]a teritorial\ revine ser-
viciului de pe lâng\ tribunalul în a c\rui circumscrip]ie domiciliaz\ victima.
Consilierea psihologic\ gratuit\ asigurat\ de serviciile de protec]ie a victimelor
[i reintegrare social\ a infractorilor se acord\ pe o perioad\ de cel mult 3 luni, iar în
cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioad\ de cel mult 6 luni.
Cererea trebuie s\ cuprind\: numele, prenumele, cet\]enia, data [i locul na[terii,
domiciliul sau re[edin]a victimei; data, locul [i circumstan]ele s\vâr[irii infrac]iunii; data
sesiz\rii [i organul judiciar sesizat. La cererea pentru acordarea consilierii psihologice
gratuite se anexeaz\, în copie, documente justificative. Cererea pentru acordarea con-
silierii psihologice gratuite se solu]ioneaz\ în termen de 10 zile de la data depunerii.
În cadrul activit\]ii de consiliere psihologic\ a victimei, speciali[tii trebuie s\
cunoasc\ impactul infrac]iunii asupra victimei. Oamenii reac]ioneaz\ diferit la
infrac]iunile comise asupra lor, îns\ tipul de reac]ii nu poate fi prev\zut nici dup\ natu-
ra infrac]iunii [i nici dup\ tipul persoanei implicate. Unii sunt afecta]i, dar ajung s\
priveasc\ situa]ia ca o „experien]\ de via]\”. În schimb, al]ii se interiorizeaz\, având
reac]ii întârziate, ca urmare a reprim\rii sentimentelor.
Unele dintre cele mai comune reac]ii pe care le au victimele sunt: vin\, team\,
mânie [i neputin]\. Au sentimentul c\ infrac]iunea a fost îndreptat\ deliberat împotriva
lor. Se tem de ceea se va întâmpla în continuare, mai ales dac\ infractorul nu a fost prins.
Victimele pot sim]i c\ vie]ile lor au sc\pat de sub control sau intr\ într-o stare de depre-
sie [i, în general, sunt nelini[tite.
Toate aceste reac]ii ale victimelor formeaz\ tabloul unei situa]ii criz\, în cadrul
c\reia se întâlnesc de cele mai multe ori urm\toarele stadii:
1. Reac]ie imediat\ - [oc, refuz . Victimele vorbesc despre eveniment uimi]i, ului]i
[i având un sentiment de gol. De multe ori, din dorin]a de a face ca via]a lor
s\ fie cum era înainte, oamenii nu vor s\ cread\ c\ li s-a întâmplat a[a ceva.
2. Preocupare [i triste]e. Persoanele se simt foarte apatice [i, uneori, au perioade
de plâns în hohote. Poate fi o perioad\ de pasivitate, urmat\ de o perioad\
agitat\. Î[i pot pune întreb\ri lor în[i[i - de ce eu? În func]ie de natura
infrac]iunii, pot fi chiar îngrozi]i.
3. Recuperare [i acceptare. Victimele se pot sim]i lini[tite dac\ î[i construiesc
ap\r\ri. Lini[tea poate rezulta din mânie, refuz, amintiri sau din supraaglome-
rarea timpului. Aceasta conduce la etapa accept\rii a ceea ce s-a întâmplat.
4. Recuperare [i reglare. Oamenii sunt capabili s\ accepte ceea ce s-a întâmplat
[i s\ se îndrepte spre viitor.
În majoritatea cazurilor, victimele au nevoie de informa]ii, s\ fie ascultate, expe-
rien]ele lor s\ fie luate în considerare. Exist\ o serie de factori care pot afecta recuperea:
faptul c\ persoana respectiv\ a mai fost victima unei infrac]iuni, alte traume sau suferin]e
recente, lipsa sprijinului, natura infrac]iunii, antecedentele psihiatrice.
Având în vederea noutatea [i complexitatea acestui nou tip de activitate este
necesar\ preg\tirea consilierilor prin traininguri intensive, conform prevederilor legale.
De asemenea, prin colaborarea cu organiza]iile neguvernamentale, unele dintre ele
având deja experien]\ în domenii ca violen]a domestic\ [i traficul de persoane, se poate
garanta eficientizarea acestui tip de interven]ie.
160
II.3. REFERATELE DE EVALUARE PSIHOSOCIAL|

Conform OG 92/2000, referatele de evaluare se întocmesc de c\tre consilieri la

solicitarea organelor de urm\rire penal\ (în faza de urm\rire penal\) sau a instan]ei de
judecat\ (în faza de judecat\) pentru persoanele care au calitatea de inculpat sau cele
aflate în supravegherea serviciului, minori sau adul]i.
Referatul de evaluare are caracter consultativ [i de orientare, având rolul de a
oferi informa]ii privind persoana inculpatului, nivelul instruc]iei [colare [i profesionale,
trecutul infrac]ional, comportamentul persoanei înainte [i dup\ comiterea infrac]iunii,
factorii care influen]eaz\ sau pot influen]a conduita general\ a persoanei, precum [i per-
spectivele reintegr\rii acesteia în societate.
Informa]iile se culeg direct, la domiciliu sau la sediul serviciului, prin interviuri
realizate cu inculpatul, membri ai familiei sale, organe de poli]ie, cadre didactice, anga-
jatori, colegi, prieteni, vecini. Se pot consulta [i speciali[ti (psihologi, sociologi, cadre
didactice, medici), precum [i documente relevante (dosarul penal - rechizitoriul, ancheta
social\, raportul de expertiz\ medico-legal\, acte medicale, registre [colare, etc).
Elaborarea referatului de evaluare urm\re[te analizarea informa]iilor culese,
coroborarea lor, având în vedere c\ provin de la surse diferite, precum [i sintetizarea
acestora într-o form\ coerent\, concis\, care s\ creeze o imagine unitar\ asupra inculpa-
tului. Este foarte important\ limitarea la prezentarea acelor informa]ii care au leg\tur\ cu
comportamentul infrac]ional, elemente obiective care stau la baza identific\rii cauzelor
acestuia, factorilor inhibitori [i declan[atori, precum [i a solu]iilor de reintegrare social\.
În cazul minorilor inculpa]i pentru care se întocmesc referate de evaluare, o
aten]ie deosebit\ se acord\ analiz\rii mediului familial [i social în care ace[tia tr\iesc:
tipurile de rela]ii intrafamiliale (familie organizat\/dezorganizat\/monoparental\), gradul
de ata[ament, sistemul de valori, modelul comportamental parental, m\surile educative
folosite de c\tre p\rin]i, oportunit\]ile de dezvoltare fizic\ [i psihic\, condi]iile de trai,
nivelul de satisfac]ie afectiv\, prezen]a/absen]a viciilor minorului [i ale membrilor fami-
liei, starea s\n\t\]ii fizice [i psihice, nivelul autocontrolului, atitudinea familiei fa]\ de
infrac]iunea comis\ de minor; modalitatea minorului de petrecere a timpului liber, antu-
raj, preocup\ri constructive/nocive.
Când sunt evalua]i inculpa]ii minori se ]ine seama cu prec\dere de particula-
rit\]ile de dezvoltare cognitiv\ [i social\ (130) a acestora. Deoarece adolescen]ii se schimb\
foarte mult într-o perioad\ scurt\ de timp, este periculos ca ei s\ aib\ contact de tim-
puriu cu sistemul de justi]ie, prin efectele negative pe care acesta îl poate avea asupra
evolu]iei lor ulterioare. De aceea, se evalueaz\ atent nivelul maturit\]ii lor, precum [i
motiva]ia pentru schimbare. În acest scop pot fi folosite diverse metode specifice, cum
ar fi: observarea comportamentului verbal [i nonverbal, scale de evaluare, metode
grafice, interviul motiva]ional, etc.
Important de subliniat este rolul opiniei speciali[tilor consulta]i de c\tre consilierul
responsabil de caz, mai ales în situa]ia identific\rii unor probleme de ordin psihic. Evaluarea
psihologic\ constituie astfel premisa formul\rii perspectivelor de reintegrare în societate,
precum [i punctul de pornire în eventualitatea unei inteven]ii specializate ulterioare.
Astfel elaborat, referatul de evaluare, f\r\ a fi considerat mijloc de prob\ de sine
st\t\tor, contribuie la individualizarea judiciar\ a pedepsei [i ofer\ solu]ii de natur\ psi-
hosocial\ în vederea reintegr\rii în societate a persoanei care a comis infrac]iunea, în
func]ie de particularit\]ile acesteia.
130 Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Manual de practic\ în domeniul reintegr\rii sociale
[i supravegherii, anul III, nr. 9/2004, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2004, pag. 18 - 19

161
 Merit\ aten]ie [i precizarea atitudinilor [i principiilor de lucru ale consilierilor
folosite în întreaga activitate desf\[urat\ [i cu atât mai importante la primul contact cu
inculpatul, cu ocazia întocmirii referatului de evaluare: atitudinea nondiscriminatorie,
respectul, acceptarea necondi]ionat\, transparen]a [i onestitatea, oferirea unui model
prosocial de comportament, confiden]ialitatea(131).
Men]inerea unei leg\turi permanente cu instan]ele ie[ene, prin intermendiul întâl-
nirilor comune de lucru, precum [i analizarea datelor statistice reliefeaz\ importan]a acor-
dat\ de magistra]i rolului referatului de evaluare [i în special perspectivelor de reintegrare
social\ conturate. Astfel, o pondere însemnat\ din inculpa]ii evalua]i, în special minori,
sunt încredin]a]i în supravegherea serviciului din Ia[i, prin aplicarea m\surii educative a
libert\]ii supravegheate sau suspendarea execut\rii pedepsei sub supraveghere.
În anul 2004, au fost efectuate de c\tre S.P.V.R.S.I. Ia[i, la solicitarea organelor
de urm\rire penal\ [i a instan]ei de judecat\ 403 referate de evaluare, dintre care 319 au
fost întocmite pentru inculpa]i minori. Astfel, s-a înregistat o cre[tere cu 155 de referate
de evaluare fa]\ de anul precedent (2003: inculpa]i minori - 181, inculpa]i majori - 59).

II.4. SUPRAVEGHEREA ÎN COMUNITATE

Supravegherea în comunitate reprezint\ o component\ principal\ a activit\]ii de

reintegrare social\ [i supraveghere. Potrivit OG 92/2000 [i HG 1239/2000, coroborate cu
prevederile Codului penal [i Codului de procedur\ penal\, supravegherea se refer\ la
controlul pe care consilierul îl exercit\ asupra conduitei persoanei condamnate, în ve-
derea monitoriz\rii modului în care acesta respect\ m\surile [i/sau obliga]iile impuse de
c\tre instan]a de judecat\ prin hot\rârea judec\toreasc\, contribuindu-se astfel la
înt\rirea gradului de siguran]\ social\.
Obiectivele supravegherii, care faciliteaz\ atingerea scopului precizat mai sus,
constau în monitorizarea [i evaluarea permanent\ a riscului de a comite noi infrac]iuni
pe care îl prezint\ persoanele supravegheate, precum [i încurajarea [i sprijinirea perma-
nent\ a persoanelor supravegheate în vederea satisfacerii nevoilor criminogene ale aces-
tora.
Categoriile de beneficiari supu[i supravegherii sunt, conform prevederilor Legii
129/2002, urm\toarele:
persoanele fa]\ de care s-au dispus m\surile prev\zute de art. 863 alin. 1 lit.
a)-d) din Codul penal:
a) s\ se prezinte la datele fixate de c\tre instan]\, la organul desemnat cu
supravegherea;
b) s\ anun]e, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, re[edin]\ sau locuin]\
[i orice deplasare care dep\[e[te 8 zile, precum [i întoarcerea;
c) s\ comunice [i s\ justifice schimbarea locului de munc\;
d) s\ comunice informa]ii de natur\ a putea fi controlate mijloacele lui de
existen]\.
persoanele fa]\ de care s-au dispus una ori mai multe dintre obliga]iile
prev\zute în art. 863 alin. 3 lit. a)-f) din Codul penal:
a) s\ desf\[oare o activitate sau s\ urmeze un curs de înv\]\mânt ori de ca-
lificare;
131 Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Referatul de evaluare, anul I, nr. 7/2002, Editura
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002, pag. 7

162
 b) s\ nu schimbe domiciliul sau re[edin]a avut\ ori s\ nu dep\[easc\ limita
teritorial\ stabilit\ decât în condi]iile fixate de instan]\;
c) s\ nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) s\ nu intre în leg\tur\ cu anumite persoane;
e) s\ nu conduc\ nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) s\ se supun\ m\surilor de control, traament sau îngrijire, în special în sco-
pul dezintoxic\rii.
minorii fa]\ de care s-au dispus una ori mai multe dintre obliga]iile prev\zute
de art. 103 alin. 3 lit. a)-c) din Codul penal:
a) s\ nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) s\ nu intre în leg\tur\ cu anumite persoane;
c) s\ presteze o activitate neremunerat\ într-o institu]ie de interes public fixat\
de instan]\, cu o durat\ între 50 [i 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi,
dup\ programul de [coal\, în zilele nelucr\toare [i în vacan]\.
Activitatea concret\ de supraveghere const\ în derularea succesiv\ a mai mul-
tor etape conforme cu cerin]ele legii, dup\ cum urmeaz\(132):
1) Încredin]area supravegherii. O dat\ cu primirea adresei de punere în exe-
cutare a hot\rârii judec\tore[ti, [eful serviciului desemneaz\ un consilier responsabil de
caz, ce va deschide un dosar de supraveghere pentru persoana condamnat\. Consilierul
va demara primele proceduri care constau în convocarea persoanei supravegheate în
maximum 5 zile lucr\toare de la data comunic\rii hot\rârii judec\tore[ti. Convocarea se
face telefonic sau în scris, precizându-se locul, data [i ora primei întrevederi.
2) Prima întrevedere dintre consilier [i persoana supravegheat\ are loc în ter-
men de 10 zile lucr\toare de la data comunic\rii hot\rârii judec\tore[ti. Contactul ini]ial
are o importan]\ deosebit\, de calitatea acestuia depinzând derularea procesului
supravegherii, mai ales în situa]ia în care beneficiarul nu a mai fost în eviden]a servici-
ului (nu i s-a întocmit un referat de evaluare). Astfel, consilierul face o prezentare clar\
a serviciului [i a rolului s\u în vederea respect\rii de c\tre persoana supravegheat\ a
m\surilor [i/sau obliga]iilor impuse de instan]\, precum [i de a o ajuta pe aceasta în pro-
cesul de schimbare a propriului comportament. Prin aceasta se urm\re[te ca persoana
supravegheat\ s\ în]eleag\ c\ rolul consilierul este acela de a-l sprijini în dobândirea [i
men]inerea unui comportament prosocial, angajarea activ\ a beneficiarului în acest
demers facilitând procesul de reintegrare social\.
Tot în cadrul primei întrevederi persoanei supravegheate îi sunt aduse la
cuno[tin]\ verbal [i în scris (prin intemediul unui proces-verbal) urm\toarele aspecte:
scopul [i obiectivele supravegherii, modul de desf\[urare a supravegherii, m\surile
[i/sau obliga]iile impuse de c\tre instan]\, precum [i consecin]ele nerespect\rii acesto-
ra, obliga]ia respect\rii regulilor de conduit\, posibilitatea persoanei supravegheate de a
formula plângere la [eful serviciului în cazul în care se consider\ tratat necorespunz\tor.
Ulterior, are loc realizarea interviului cu persoana supravegheat\, în scopul de
a ob]ine informa]ii despre contextul de via]\ al acestuia. În cazul existen]ei evalu\rii pre-
senten]iale, interviul urm\re[te eventualele modific\ri ce au intervenit în evolu]ia bene-
ficiarului. Aceste informa]ii sunt utile în vederea întocmirii planului de supraveghere,
document central al dosarului de supraveghere. Acesta cuprinde urm\toarele capitole:
introducerea (numele, data [i locul na[terii beneficiarului, infrac]inea comis\, num\rul
hot\rârii judec\tore[ti, sanc]inea [i m\surile impuse, perioada de supraveghere, numele

132 Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Manual de practic\ în domeniul reintegr\rii sociale
[i supravegherii, anul III, nr. 9/2004, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2004, pag. 46 - 69

163
 consilierului responsabil de caz), nevoile sau problemele identificate, riscul s\vâr[irii
unei noi infrac]iuni sau riscul pentru siguran]a public\, descrierea activit\]ii, locul de
executare [i programul de lucru în cazul minorului obligat la prestarea unei activit\]i
neremunerate într-o institu]ie de interes public, natura [i frecven]a întâlnirilor dintre con-
silier [i persoana supravegheat\, metodele utilizate pentru asigurarea îndeplinirii
m\surilor [i/sau obliga]iilor satabilite de instan]\ (a se vedea Anexa 2).
3) Realizarea demersurilor necesare supravegherii. În vederea asigur\rii
îndeplinirii de c\tre persoana supravegheat\ a m\surilor [i/sau obliga]iilor stabilite de
instan]\, consilierul identific\ [i contacteaz\ pe plan local, dup\ caz: persoanele/institu]iile
care pot furniza informa]ii despre modific\rile ap\rute în situa]ia beneficiarului (membri ai
familiei, prieteni, colegi de [coal\/serviciu, cadre didactice, reprezentan]i ai organelor de
poli]ie, prim\riilor în a c\ror raz\ teritorial\ domiciliaz\, institu]ii medicale, etc), institu]iile
de înv\]\mânt sau de calificare profesional\ (art. 863 alin. 3 lit. a), unit\]ile sanitare, orga-
niza]iile sau speciali[tii care deruleaz\ programe de dezintoxicare (art. 863 alin. 3 lit. f).
4) Monitorizarea [i evaluarea permanent\ a cazului. Monitorizarea cazului
const\ în urm\rirea modului în care persoana supravegheat\ respect\ m\surile [i/sau
obliga]iile ce îi revin, modific\rile ap\rute în situa]ia sa, precum [i luarea de m\suri în
cazul în care aceste modific\ri influen]eaz\ riscul pe care îl prezint\ persoana de a
comite noi infrac]iuni.
Una dintre modalit\]ile concrete prin care consilierul responsabil de caz rea-
lizeaz\ controlul este stabilirea de întrevederi cu beneficiarul la sediul serviciului, cu o
frecven]\ determinat\ de gravitatea infrac]iunii comise, natura m\surilor [i/sau
obliga]iilor impuse, riscul de recidiv\, precum [i alte particularit\]i ale persoanei
supravegheate. În practica S.P.V.R.S.I. Ia[i, aceste întrevederi au loc s\pt\mânal la
începutul supravegherii, pentru a facilita realizarea rela]iei profesionale cu beneficiarul,
dup\ care frecven]a lor scade progresiv, pân\ la o dat\ pe lun\. Sunt exceptate cazurile,
mai rare, când frecven]a este precizat\ prin hot\rârea judec\toreasc\ (lunar, trimestrial
sau bianual). A[adar, în majoritatea situa]iilor este l\sat\ la aprecierea serviciului
frecven]a întâlnirilor, aspect ce permite o gestionare flexibil\ a cazului în func]ie de
evolu]ia persoanei supravegheate.
O problem\ de actualitate o reprezint\ dificultatea men]inerii leg\turii cu per-
soanele supravegheate care domiciliaz\ în mediul rural (jude]ul Ia[i), ca urmare a
situa]iei materiale precare a unui num\r considerabil de beneficiari. Din cauza cos-
turilor ridicate pe care le presupune deplasarea periodic\ în municipiul Ia[i, se stabilesc
întrevederi lunare. În asemenea situa]ii, devine deosebit de util\ colaborarea cu
reprezentan]ii organelor de poli]ie [i prim\riilor în a c\ror raz\ teritorial\ domiciliaz\
persoanele supravegheate, de la care consilierii ob]in informa]ii despre evolu]ia com-
portamental\ a acestora.
Cu prilejul acestor întâlniri, consilierul intervieveaz\ persoana supravegheat\
referitor la modul în care aceasta respect\ m\surile [i/sau obliga]iile impuse. Este vorba
despre situa]ia locativ\, financiar\, locul de munc\, frecventarea cursurilor [colare, sta-
bilitatea rela]iilor intrafamiliale, deplas\rile din afara localit\]ii, grupul de prieteni,
modalit\]i de petrecerea timpului liber, respectarea tratamentului în vederea
dezintoxic\rii, conducerea de vehicule, respectarea orarului privind efectuarea activit\]ii
neremunerate, dup\ caz.
În situa]ia minorilor sanc]iona]i cu m\sura educativ\ a libert\]ii supravegheate
timp de 1 an, controlul exercitat de c\tre consilier are o arie de cuprindere mai com-
plex\. De[i m\surile ce pot fi impuse de c\tre instan]\ sunt limitate din punct de vedere
legislativ, um\rind ca minorul s\ nu aib\ rele purt\ri, consilierul desf\[oar\ activit\]i
intensive cu caracter preventiv, prin intemediul asisten]ei [i consilierii: integrare [colar\
164
sau urmarea unui curs de calificare, medierea rela]iilor intrafamiliale, dezvoltare perso-
nal\, desf\[urarea de activit\]i constructive, etc. Despre aceste aspecte vom vorbi mai
detaliat în capitolul destinat activit\]ii de asisten]\ [i consiliere.
Întrevederile de supraveghere nu sunt suficiente pentru exercitarea unui control
eficient, motiv pentru care, periodic, consilierul realizeaz\ vizite inopinate la domiciliul
persoanei suupravegheate, la [coal\ sau locul de munc\. Cu acest prilej, este verificat\
veridicitatea informa]iilor furnizate consilierului. Con]inutul acestor întâlniri este consem-
nat în fi[a de monitorizare din cadrul dosarului de supraveghere, precum [i în procese-
verbale de constatare.
Conform legisla]iei în vigoare, cel pu]in o dat\ la 6 luni sau ori de câte ori
situa]ie o impune, este obligatorie întocmirea de rapoarte de supraveghere periodice.
Con]inutul acestor rapoarte cuprind modalit\]ile de supraveghere concret\ în func]ie de
obliga]iile [i/sau m\surile impuse de instan]a de judecat\, situa]iile de înc\lc\ri ale
obliga]iilor [i m\surile luate, conduita general\ a persoanei pe perioada supravegherii,
schimb\rile intervenite, precum [i, atunci când este cazul, modific\rile corespunz\toare
ale planului de supraveghere.
Atunci când consilierul responsabil de caz constat\ înc\lcarea de c\tre persoana
condamnat\ a uneia sau mai multor obliga]ii, are obliga]ia de a anun]a de îndat\ [eful
serviciului. În urma consult\rii dosarului de supraveghere, în care se reg\sesc dovezile
cu privire la aducerea la cuno[tin]a persoanei supravegheate a necesit\]ii respect\rii
obliga]iilor, precum [i documente din care reiese f\r\ echivoc înc\lcarea cu bun\ [tiin]\
a acestora, [eful serviciului sesizeaz\ Biroul de Execut\ri Penale al instan]ei de fond.
Deoarece declan[area unei asemenea proceduri are consecin]e importante
asupra persoanei supravegheate (revocarea beneficiului suspend\rii execut\rii pedepsei
sau a libert\]ii supravegheate), consilierul trebuie s\ se asigure de reaua - credin]\ a per-
soanei. De exemplu, nerespectarea datelor întrevederilor stabilite la sediul serviciului,
fixate de comun acord, în condi]iile în care fa]\ de persoan\ au fost luate m\suri pro-
gresive de responsabilizare: mustrare verbal\, declara]ii scrise, procese-verbale de con-
statare. Conform Regulamentului de aplicare a OG 92/2000, în cazul înc\lc\rii obliga]iei
de a nu frecventa anumite locuri/persoane, consilierul poate aplica dou\ avertismente
scrise înaintea anun]\rii [efului serviciului.
Pentru a cunoa[te mai bine situa]ia persoanei supravegheate, în cadrul proce-
sului de revocare, instan]a poate solicita efectuarea unui referat de evaluare pe perioa-
da supravegherii, care con]ine în plus fa]\ de referatul presenten]ial informa]ii despre
comportamentul persoanei pe perioada supravegherii, precum [i modul în care a exe-
cutat obliga]iile stabilite de c\tre instan]\. În cazul minorilor sunt precizate [i aspecte
referitoare la modul în care p\rin]ii i[i îndeplinesc obliga]ile ce le revin, precum [i modul
în care ace[tia au colaborat cu serviciul.
5) Încheierea supravegherii. O dat\ cu finalizarea perioadei de supraveghere, se
va face un bilan] al progreselor înregistrate, precum [i a nevoilor/problemelor r\mase
neacoperite, în ultima situa]ie, beneficiarul putând fi îndrumat c\tre alte institu]ii cores-
punz\toare. Cu prilejul ultimei întrevederi, persoanei supravegheate i se mai pune în
vedere necesitatea de a avea o conduit\ conform\ cu normele de conduit\ social\ [i
moral\. Închiderea dosarului de supraveghere se concretizeaz\ în întocmirea unui raport
final, în cadrul c\reia se precizeaz\ gradul de reintegrare în societate a persoanei
supravegheate.
În decursul anului 2004 în eviden]a S.P.V.R.S.I. Ia[i s-au aflat 122 de minori [i
64 de majori, înregistrându-se astfel o cre[tere semnificativ\ fa]\ de anul 2003 (minori:
76, majori: 19).
165
 II.5. ASISTEN}A {I CONSILIEREA PERSOANELOR CARE AU S|VÂR{IT INFRAC}IUNI

A treia component\ de baz\ a activit\]ii de reintegrare social\ [i supraveghere

este asisten]a [i consilierea persoanelor care au s\vâr[it infrac]iuni. Aceast\ activitate are
ca deziderat redarea acestor persoane comunit\]ii din care provin, într-o form\ care s\
garanteze protec]ia acelei comunit\]i. Conform Regulamentului de aplicare a OG
92/2000, prin activitatea de asisten]\ [i consiliere se urm\re[te(133):
corectarea comportamentului infrac]ional prin con[tientizarea de c\tre minori
sau persoane condamnate a faptei s\vâr[ite, a consecin]elor acesteia [i asumarea respon-
sabilit\]ii pentru fapta comis\;
motivarea minorului sau a persoanei condamnate în vederea dezvolt\rii
responsabilit\]ii [i autodisciplinei;
elaborarea [i derularea unor programe eficiente de asisten]\ [i consiliere a per-
soanelor condamnate sau a minorilor, în func]ie de nevoile identificate ale acestora;
sprijinirea condamnatului sau a minorului în vederea satisfacerii nevoilor
sociale referitoare la educa]ie, preg\tire profesional\, loc de munc\, locuin]\ sau alte
asemenea nevoi.

Beneficiarii acestui tip de activitate sunt:

persoanele condamnate sau minorii afla]i în supravegherea serviciilor de pro-
tec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor;
persoanele aflate în deten]ie sau persoanele liberate condi]ionat, în baza
Protocolului de colaborare dintre Direc]ia General\ a Penitenciarelor [i Direc]ia de
Reintegrare Social\ [i Supraveghere (2003);
persoanele a c\ror pedeaps\ sau m\sur\ educativ\ a intern\rii într-un centru de
reeducare a fost gra]iat\ prin Legea 543/2002 modificat\ [i completat\ prin OUG 18/2003.

Con]inutul dosarului de reintegrare social\ [i supraveghere:

cererea de asisten]\ [i consiliere;
planul de reintegrare social\ [i supraveghere;
referatul de evaluare întocmit înainte de pronun]area hot\rârii judec\tore[ti,
unde este cazul;
referatul de evaluare solicitat de instan]\ pe perioada supravegherii, unde este cazul;
referatele periodice de reintegrare social\ [i supraveghere (cel pu]in unul la
6 luni sau ori de câte ori se înregistreaz\ o evolu]ie pozitiv\ sau negativ\ în procesul
de reintegrare social\);
referatul final de reintegrare social\ [i supraveghere (concluziile consilierului
la expirarea perioadei de asisten]\ [i consiliere, cu privire la perspectivele persoanei
asistate de a se reintegra în societate).
Asisten]a [i consilierea, ca activitate specific\ de reintegrare social\ [i suprave-
ghere, se deruleaz\ pe mai multe componente:
oferirea de consiliere individual\ persoanelor din eviden]a serviciului de c\tre
consilierul responsabil de caz (în unele situa]ii, persoana supravegheat\ de c\tre un anu-
mit consilier poate fi consiliat\ de c\tre alt consilier din cadrul serviciului, în vederea
atenu\rii efectelor dualit\]ii: control-asistare);
derularea de programe de consiliere de grup pe probleme specifice, în cadrul

133 Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Manual de practic\ în domeniul reintegr\rii sociale
[i supravegherii, anul III, nr. 9/2004, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2004, pag.105 - 109

166
serviciului de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor sau în cadrul
unit\]ilor de deten]ie;
asistarea beneficiarilor în vederea acoperirii nevoilor acestora, colaborând în
acest scop cu institu]ii guvernamentale [i neguvernamentale din comunitate care ofer\
serviciile corespunz\toare, inclusiv consiliere.

&.1. Consilierea individual\, aceasta reprezint\ un proces cu dou\ conota]ii: de

înv\]are - pentru client - [i de dezvoltare personal\ - pentru consilier. Deoarece în acti-
vitatea de consiliere cel mai important instrument este însu[i consilierul, pentru asigu-
rarea reu[itei procesului este necesar ca acesta s\ de]in\ câteva atribute esen]iale: capa-
citatea empatic\, autenticitatea, o concep]ie liberal\ [i pozitiv\ despre om, precum [i
dou\ calit\]i indispensabile: maturitatea emo]ional\ [i în]elegerea de sine.
În cadrul S.P.V.R.S.I. Ia[i au fost inclu[i în programe de consiliere individual\
beneficiari cu urm\toarele categorii de probleme/nevoi: medierea rela]iilor intrafamiliale,
situa]ii de criz\, reducerea agresivit\]ii, reducerea consumului de alcool, reducerea riscu-
lui de suicid, sc\derea riscului de recidiv\, folosirea constructiv\ a timpului liber, ges-
tionarea rela]iei cu anturajele negative, sus]inerea motiva]iei în vederea integr\rii [colare
[i profesionale, dezvoltare personal\ (cre[terea stimei de sine, responsabilizare, capaci-
tatea de lua decizii, cre[terea autocontrolului, cre[terea rezisten]ei la frustrare, etc).
Procesul de asisten]\ [i consiliere demareaz\ la cererea unei persoane aflate în
eviden]a serviciului [i cuprinde mai multe stadii(134): (1) construirea rela]iei de încredere
„consilier - beneficiar”, (2) investigarea/evaluarea ini]ial\ [i diagnosticarea, (3) elaborarea
planului de asisten]\ [i consiliere, (4) interven]ia propriu-zis\ [i monitorizarea eficien]ei
sale, (5) revizuirea planului/finalizarea interven]iei. În mod obi[nuit, acest proces se
încheie în momentul în care sunt atinse obiectivele planului de asisten]\ [i consiliere,
într-un timp determinat, doar în cazuri excep]ionale acesta finalizându-se înainte de atin-
gerea obictivelor: la cererea persoanei asistate [i consiliate sau din in]iativa consilierului,
ca urmarea lipsei de cooperare sau a comportamentului neadecvat al persoanei.
Construirea rela]iei de încredere consilier - beneficiar începe, în multe cazuri,
chiar înainte de darea sentin]ei, o dat\ cu întocmirea referatului de evaluare. Cu ocazia
prezent\rii inculpatului de c\tre consilier a rolului s\u [i al serviciului pe care îl
reprezint\, se arat\ [i posibilitatea sus]inerii prin includerea în programe de asisten]\ [i
consiliere. În cazul în care persoana respectiv\ este încredin]at\ în supravegherea servi-
ciului, înc\ de la prima întrevedere i se aduce la cuno[tin]\ posibilitatea de a face cerere
de asisten]\ [i consiliere. Deoarece beneficiarii serviciului de protec]ie a victimelor [i
reintegrare social\ a infractorilor reprezint\ o categorie de beneficiari nonvoluntari (nu
se adreseaz\ serviciului din proprie ini]iativ\), în practic\ se acord\ o importan]\
deosebit\ motiv\rii acestora pentru schimbare. În acest scop se utilizeaz\ diverse
metode [i tehnici specifice, urm\rindu-se ajutarea beneficiarului de a trece prin stadiile
schimb\rii, de la faza de precontemplare (lipsa de con[tientizare a existen]ei unei prob-
leme), pân\ la decizie [i ac]iune. Rela]ia de încredere se dezvolt\ permanent pe tot par-
cursul procesului de asistare.
Pentru realizarea unei interven]ii eficiente este esen]ial\ realizarea unei evalu\ri
complexe [i obiective a tot ceea ce este relevant pentru procesul de reintegrare social\ a
beneficiarului. În general, culegerea informa]iilor se realizeaz\ în urm\toarele arii de inves-
tigare: comportamentul infrac]ional, locul de munc\, nivelul de instruc]ie [i educa]ie, tim-
pul liber, situa]ia financiar\, situa]ia locativ\, s\n\tatea fizic\ [i mintal\/emo]ional\, depen-

134 Irimescu, G., Tehnici specifice în asisten]a social\, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza”, Ia[i, 2002, pag. 148 - 165

167
 den]ele (alcool, droguri, jocuri de noroc, etc), rela]iile (familiale, sociale, sistem de valori).
Elementele componente ale fiec\rui domeniu vizat sunt descoperite de c\tre consilier cu
ajutorul beneficiarului [i sunt completate cu informa]ii provenind din alte surse relevante
(familie, prieteni, [coal\, institu]ii medicale, etc).
O dat\ cu identificarea ariilor de interes pentru beneficiar, acesta este implicat
activ de c\tre consilier în planificarea activit\]ii de asisten]\ [i consiliere ce se va derula,
tocmai pentru a-i sus]ine gradul de motiva]ie în vederea schimb\rii. În timpul realiz\rii
planului, consilierul [i beneficiarul se concentreaz\ asupra scopului procesului de asis-
ten]\ [i consiliere, elabor\rii de strategii de ac]iune, conturându-se posibilit\]i de
rezolvare a problemelor. De asemenea, se stabilesc durata interven]iei [i responsabilit\]ile
beneficiarului, pe de o parte [i ale consilierului, pe de alt\ parte (principiul utilizat de
consilier: a face pentru client, nu în locul acestuia, în vederea responsabiliz\rii).
În etapa cea mai consistent\ a procesului de asisten]\ [i consiliere, interven]ia, rolul
consilierul este de a înso]i beneficiarul în schimb\rile comportamentale [i de rela]ionare cu
mediul. Deoarece dinamica motiva]ional\ a persoanei consiliate este o caracteristic\ a fiin]ei
umane, este necesar\ sus]inerea îndeaproape a beneficiarului, în]elegerea cauzelor
oscila]iilor sale motiva]ionale [i modelarea interven]iei în a[a fel încât s\ stimuleze persoana
în g\sirea resurselor interne [i externe pentru atingerea scopului propus.
Monitorizarea interven]iei presupune evaluarea continu\ a eficien]ei
interven]iei. În func]ie de rezultatele intermediare ob]inute, interven]ia continu\ sau se
revizuie[te conform modului în care a fost renegociat planul de asisten]\ [i consiliere.
Evaluarea final\ este ultima etap\ a procesului de asisten]\ [i consiliere [i const\
în analizarea modului în care s-a derulat procesul de ajutor, precum [i nivelul atingerii
obiectivelor propuse. În acest\ etap\ se acord\ importan]\ felului în care beneficiarul a
deprins abilitatea de a-[i gestiona singur rezolvarea problemelor. Este util\ de asemenea,
ob]inerea feed-back-ului din partea beneficiarului, care îl ajut\ pe consilier în dez-
voltarea profesional\.

&.2. Programele de consiliere de grup reprezint\ un tip de interven]ie adresat unui

num\r de beneficiari din eviden]a serviciului, selecta]i dup\ anumite criterii bine stabilite(135).
La baza eficien]ei acestor programe de interven]ie stau urm\toarele principii: (1) principiul
riscului - intensitatea interven]iei trebuie s\ fie propor]ional\ cu nivelul riscului; (2) princi-
piul nevoii criminogene - programele care ]intesc factorii care au o direct\ leg\tur\ cu
infrac]iunea comis\ au un grad mai mare de eficien]\; (3) pricipiul responsivit\]ii - eficien]a
programelor care corespund stilului de înv\]are al beneficiarului [i al consilierului este
direct propor]ional\ cu angajarea beneficiarului ca participant activ; (4) principiul integrit\]ii
- interven]ia trebuie s\ fie coerent\, riguros aplicat\, conform pa[ilor prestabili]i.
Avantajele lucrului cu grupul sunt numeroase, atâta timp cât se respect\ prin-
cipiile enun]ate mai sus: ofer\ sentimentul c\ nimeni nu este singur în aceea[i situa]ie;
fiecare participant are posibilitatea s\-[i exprime punctul de vedere [i s\-[i exerseze
abilit\]ile de comunicare; participan]ii înva]\ s\ ofere feed-back pozitiv; fiecare membru
înva]\ despre sine [i despre ceilal]i; se creeaz\ cadrul schimb\rii atitudinale; prin inter-
mediul schimbului de idei [i opinii; grupul contribuie la cre[terea stimei de sine a par-
ticipan]ilor; fiecare membru este un poten]ial terapeut; grupul ofer\ un sentiment de
apartenen]\ [i consolideaz\ abilit\]ile participan]ilor de a lucra în echip\; din punct de
vedere al costurilor [i timpului, grupul este o metod\ eficient\, cuprinzând în acela[i
timp mai mul]i beneficiari.

135 Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Lucrul cu grupul, anul I, nr. 3/2002, Editura
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002

168
 Criteriile de selec]ie a participan]ilor sunt urm\toarele: criteriul nevoii crimino-
gene (acele nevoi nesatisf\cute ale beneficiarului care au strâns\ leg\tur\ cu comiterea
infrac]iunii), criteriul motiva]iei pentru schimbare (to]i participan]ii trebuie preg\ti]i în
sesiuni individuale pentru a se afla în acela[i stadiu, fiind exclus stadiul de precontem-
plare despre care am vorbit anterior), criteriul caracteristicilor psiho-sociale (nu pot fi
incluse în grup persoane care au personalit\]i psihopatice sau agresive, tendin]e para-
noide, depresii acute, comportamente necontrolate, cele cu inteligen]\ sc\zut\, precum
[i persoanele ce provin din subculturi puternic deviante).
Interven]ia de grup presupune mai multe stadii: formarea (faza de început, când
participan]ii se cunosc [i sunt preocupa]i de ideea de a fi accepta]i de c\tre ceilal]i), fur-
tuna (este faza când apar primele preocup\ri legate de rela]iile de putere), faza norma-
tiv\ (cre[te coeziunea grupului, prin realizarea consensului cu privire la norme [i pro-
ceduri); faza centrat\ pe activit\]i (preocup\rile legate de structura grupului se dimin-
ueaz\, iar membrii se concentreaz\ pe activit\]i), faza final\ (s-au atins obiectivele pro-
puse total/par]ial, iar membrii se preg\tesc de desp\r]ire).
S.P.V.R.S.I. Ia[i a aplicat programe de lucru cu grupul atât beneficiarilor afla]i în
supravegherea serviciului (programul „Explorarea nevoilor [i a problemelor” - identificarea
factorilor care intervin în decizia de schimbare comportamental\; programul „Ai carte, ai
parte” - reinser]ie [colar\ [i monitorizare/sus]inere a evolu]iei [colare), cât [i de]inu]ilor minori
din cadrul Penitenciarului Ia[i (programul „{apte pa[i” - reducerea riscului de recidiv\).
Facem precizarea c\ în cazul interven]iilor de grup în cadrul penitenciarului se
întâmpin\ unele dificult\]i în respectarea cerin]elor programului, ca urmare a specificu-
lui mediului de deten]ie (proceduri stricte, legate de securitate), precum [i din cauza
dinamicii de]inu]ilor minori (de cele mai multe ori ace[tia sunt într-un stadiu de tranzit,
urmând a fi transfera]i în centre de reeducare sau alte unit\]i penitenciare). De aseme-
nea, nu este posibil\ în prezent aplicarea de asemenea programe persoanelor liberate
condi]ionat sau gra]iate (nu reprezint\ o categorie omogen\).

&.3. Colaborare interinstitu]ional\

Pentru a putea contribui la înt\rirea gradului de siguran]\ public\ [i reintegrarea
social\ a infractorilor, S. P.V.R.S.I are rolul de a identifica [i atrage resursele de care dis-
pune comunitatea local\, ajutând în acela[i timp la dezvoltarea spiritului comunitar [i a
sentimentului de responsabilitate fa]\ de problema infrac]ionalit\]ii.
Ca [i manager de caz, în urma evalu\rii problemelor/nevoilor beneficiarului,
consilierul identific\ acele institu]ii/organiza]ii care pot oferi servicii corespunz\toare, în
limita resurselor disponibile. Accesarea acestor servicii se face în baza unor protocoale
de colaborare încheiate cu respectivele institu]ii guvernamentale [i neguvernamentale.
Acest document procedural cuprinde, conform Regulamentului de aplicare a OG
92/2000: p\r]ile semnatare, obiectul protocolului, tipul serviciilor, durata protocolului,
obliga]iile p\r]ilor, data încheierii protocolului, precum [i semn\tura p\r]ilor. Solicitarea
serviciilor se face prin intermediul formularelor de alocare a cazurilor.
Pentru a reda dimensiunea dezvolt\rii re]elei comunitare locale, vom enumera
institu]iile cu care a colaborat S. P.V.R.S.I Ia[i pe parcursul anului 2004, în cadrul activit\]ii
de asisten]\ [i consiliere în vederea satisfacerii nevoilor tuturor categoriilor de beneficiari:
1) Institu]ii publice: Inspectoratul {colar Jude]ean, Centrul Jude]ean de Asisten]\
Psihopedagogic\, Centrul de Formare [i Ocupare Profesional\, Prim\ria Municipiului Ia[i
- Serviciul de Ajutor Social, Facilit\]i, Gratuit\]i, Serviciul de Autoritate Tutelar\ [i
Asisten]\ Social\ Culte, Ad\postul de Noapte, Agen]ia Jude]ean\ de Ocupare a For]ei de
Munc\, Spitalul Universitar de Psihiatrie „Socola”, Departamentul de Tineret din cadrul
Ministerului Educa]iei, Cercet\rii [i Tineretului, Direc]ia de Asisten]\ Social\, Ad\postul
169
 Popasul Speran]elor, Mitropolia Moldovei [i Bucovinei, Direc]ia de Munc\, Solidaritate
Social\ [i Familie, Cantina de Ajutor Social, S.C. Salubris S. A., Laboratorul de S\n\tate
Mintal\, Institul de Medicin\ Legal\, Serviciul de Stare Civil\, Serviciul de Eviden]\
Informatizat\ a Persoanei, Inspectoratul Jude]ean de Poli]ie, sec]iile de poli]ie din
municipiul Ia[i, posturile de poli]ie din jude]ul Ia[i, prim\riile din jude]ul Ia[i, diverse
institu]ii de înv\]\mânt din jude]ul Ia[i (în special, gimnazial [i liceal).
2) Organiza]ii neguvernamentale: Asocia]ia Alternative Sociale, Centrul de
Mediere [i Securitate Comunitar\, Asocia]ia pentru Promovarea Asisten]ei Sociale,
Educa]iei [i Drepturilor Omului, Organiza]ia World Vision România-Biroul Ia[i, Funda]ia
PRO WOMEN, Funda]ia {anse Egale pentru Femei Ia[i, Funda]ia Solidaritate [i Speran]\,
Organiza]ia Salva]i Copiii Ia[i, Centrul Diecezan Caritas, Funda]ia Maranatha, Asocia]ia
Român\ AntiSida Ia[i, Funda]ia Crucea Albastr\.
În decursul anului 2004, au solicitat asisten]\ [i consiliere 68 de persoane
supravegheate (minori: 49, majori: 19). În anul 2003, situa]ia era astfel: minori - 27,
majori - 4.
În anul 2004 au primit asisten]\ [i consiliere 22 de de]inu]i din cadrul
Penitenciarului Ia[i (minori: 21, majori: 1). În anul precedent, înainte de încheierea pro-
tocolului DGP-DRSS, doar un de]inut major a accesat serviciile de asisten]\ [i consiliere.
Num\rul de persoane liberate condi]ionat care au apelat la S.P.V.R.S.I. Ia[i a fost
de 18 majori (în anul 2003: 6 persoane majore).

II.6. COLABORAREA S.P.V.R.S.I. CU UNIT|}ILE DE DETEN}IE

Ordonan]a Guvernului nr.92/2000, modificat\ prin Legea nr. 129/2002, precum [i

Regulamentul de aplicare a ordonan]ei reprezint\ cadrul legal de baz\ în activitatea de
asistare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate. Conform dispozi]iilor
acestor acte normative, se pot desf\[ura activit\]i de asisten]\ [i consiliere în cadrul unit\]ilor
de deten]ie, cu acordul beneficiarilor, în colaborare cu serviciul cultural-educativ. Grupul ]int\
este reprezentat în principal, de minori [i tineri, persoane care au dificult\]i în men]inerea
leg\turii cu familia, precum [i persoane care se apropie de liberare. De asemenea, în acest
grup se reg\sesc persoanele liberate condi]ionat [i cele a c\ror pedeaps\ a fost gra]iat\.
Dispozi]iile destul de generale ale OG 92/2000 au fost completate cu proceduri
specifice, func]ionale în cadrul Protocolului de colaborare încheiat în anul 2003 între
Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere [i Direc]ia General\ a Penitenciarelor.
Scopul protocolului a fost de a crea bazele unei interven]ii coerente în cazul persoanelor
c\rora li s-au aplicat pedepse privative de libertate, din faza de judecat\ pân\ la momen-
tul liber\rii din penitenciar [i în perioada liber\rii condi]ionate.
Pentru a implementa protocolul de colaborare între DRSS [i DGP, S.P.V.R.S.I. Ia[i
a ini]iat [i organizat în decembrie 2003 o întâlnire regional\ la care au participat
reprezentan]i ai penitenciarelor [i centrelor de reeducare din Moldova, consilieri de rein-
tegrare din Ia[i, Bac\u [i Br\ila, reprezentan]i a DGP [i DRSS. Scopul întâlnirii a fost
identificarea modalit\]ilor optime de punere în practic\ a protocolului de colaborare,
scop care a fost îndeplinit.
Consilierii S.P.V.R.S.I. au un rol determinant în toate etapele acestei interven]ii.
Unele dintre aspectele ce vor fi prezentate în continuare se reg\sesc [i în capitolele ante-
rioare, men]ionarea din nou având doar rolul de a eviden]ia caracterul de continuitate
al interven]iei din acest stadiu.
În faza de judecat\ sau de urm\rire penal\, se poate solicita serviciului de pro-
tec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor întocmirea unui referat de evalu-
170
are pentru inculpat, evaluare care are un rol important în individualizarea judiciar\ a
pedepsei. Dup\ r\mânerea definitiv\ a sentin]ei prin care s-a aplicat o sanc]iune priva-
tiv\ de libertate [i începerea execut\rii pedepsei, referatul de evaluare întocmit anterior
este trimis la serviciul cultural-educativ din penitenciar pentru a folosi la planificarea
execut\rii pedepsei. Acesta este momentul în care speciali[tii de la serviciul cultural-
educativ [i consilierii de reintegrare, în func]ie de nevoile de reinser]ie social\ identifi-
cate în referatul de evaluare, realizeaz\ un plan de interven]ie. De asemenea, referatele
de evaluare întocmite pentru minorii care au fost sanc]iona]i cu m\sura educativ\ a
intern\rii într-un centru de reeducare, sunt transmise de c\tre S.P.V.R.S.I la solicitarea
centrelor.
Pe parcursul perioadei de deten]ie, beneficiarul este implicat în programe cu
caracter educativ [i particip\ la activit\]ile desf\[urate în penitenciar (cerc literar, ateliere,
club). Contribu]ia S.P.V.R.S.I se refer\ la derularea de programe de lucru cu grupul sau
consiliere individual\ la cererea beneficiarului (dup\ cum am precizat în capitolul ante-
rior). Când beneficiarul se apropie de liberare, interven]ia se concentreaz\ pe preg\tirea
acestuia pentru acomodarea cu perioada care va urma dup\ liberare. Un element impor-
tant în aceast\ etap\ este identificarea din timp a dificult\]ilor cu care se va confrunta
persoana liberat\ la ie[irea din penitenciar pentru trasarea unui plan de interven]ie via-
bil în comunitate. Referatul de evaluare socio-ffamilial\, care se întocme[te de c\tre
S.P.V.R.S.I la cererea Comisiei de liberare condi]ionat\, atrage aten]ia asupra eventualelor
dificult\]i întâmpinate în familie sau comunitate dup\ momentul liber\rii. Pe baza unei
cereri scrise, persoana liberat\ condi]ionat sau gra]iat\ poate solicita a S.P.V.R.S.I asis-
ten]\ [i consiliere în vederea sprijinirii reintegr\rii sociale.
În cadrul programului „Prolib” derulat de c\tre Penitenciarul Ia[i, consilierii
coordonatori din cadrul S.P.V.R.S.I. Ia[i realizeaz\ prezent\ri s\pt\mânale ale serviciilor
ce pot fi oferite dup\ liberare de]inu]ilor care îndeplinesc condi]iile pentru liberarea
condi]ionat\.
Activitatea de asisten]\ [i consiliere cu persoane liberate condi]ionat întâmpin\
serioase dificult\]i din cauza problemelor de adaptare cu care se confrunt\ aceste per-
soane [i, în principal, din cauza lipsei unui sistem de sus]inere în comunitate care s\
r\spund\ nevoilor de baz\ ale acestora (lipsa actelor de identitate, situa]ie material\ [i
locativ\ precar\, lipsa sus]inerii din partea membrilor familiei, probleme de s\n\tate,
etichetare din partea comunit\]ii care face aproape imposibil\ angajarea acestora). În
cazurile în care persoanele asistate au fost motivate corespunz\tor [i au perseverat, inter-
ven]ia a avut succes, chiar [i în condi]iile enumerate mai sus, fapt care reprezint\ un suc-
ces pentru S.P.V.R.S.I Ia[i.

171
 II.7. ANEXE
ANEXA 1

MODEL DE REFERAT DE EVALUARE

I. INTRODUCERE
Nume [i prenume inculpat minor: A. LUCIAN IULIAN
Data [i locul na[terii: 1986, Ia[i
Adresa: sat X, comuna Y, jud. Ia[i
Faptele ce formeaz\ obiectul inculp\rii minorului: lovire
Nr. dosar penal: X/J/2004
Termenul de judecat\: 2004
Data primirii solicit\rii instan]ei de judecat\: 03.2004
Data `nceperii [i finaliz\rii perioadei de supraveghere: nu este cazul
Numele [i prenumele consilierului de reintegrare social\ [i supraveghere: M. P.
Data depunerii referatului: 03.2004

II. SURSELE DE INFORMA}II:

- minorul inculpat (A. Lucian Iulian) - 1 întrevedere;
- mama minorului, A. Lucica - 1 întrevedere;
- tat\l minorului, A. Constatin - 1 întrevedere;
- vecinul inculpatului, G. Ovidiu - 1 întrevedere;
- agent principal, Post Poli]ie Y, B. Elvis - 1 întrevedere;
- asistent social Prim\ria Y, d-na T. Maria - 1 întrevedere;
- director {coala General\ X, d-na S. Simona - 1 întrevedere;
- profesor {coala General\ X, d-na T. Silvia - 1 întrevedere.

III. DATE PRIVIND PERSOANA PENTRU CARE A FOST SOLICITAT REFERATUL:

1. Mediul familial [i social
Minorul A. Lucian locuie[te în prezent împreun\ cu p\rin]ii (A. Constantin, în
vârst\ de 54 de ani, f\r\ ocupa]ie [i f\r\ venituri constante [i A. Lucica, în vârst\ de 52 de
ani, de asemenea f\r\ o ocupa]ie constant\ [i f\r\ venituri), într-un imobil cu dou\ camere,
proprietatea p\rin]ilor. Locuin]a se afl\ într-un stadiu avansat de degradare, din cauza lip-
sei de îngrijire, condi]iile de locuit fiind insalubre. Împreun\ cu minorul inculpat [i p\rin]ii
acestuia mai locuiesc patru minori, copiii surorii mai mari a lui Lucian, A. Lenu]a, pe care
aceasta i-a abandonat, minorii fiind încredin]a]i spre plasament bunicilor materni.
Lucian este mezinul familiei A., el mai având [ase fra]i majori, care [i-au înte-
meiat propriile familii, fiind stabili]i în localit\]i din raza jude]ului Ia[i. Ace[tia p\streaz\
sporadic leg\tura cu p\rin]ii, implicându-se foarte rar în sus]inerea lor material\.
Veniturile familiei A. sunt formate în prezent din aloca]iile de care beneficiaz\
cei patru minori [i din câ[tigurile ob]inute de c\tre Lucian din munca cu ziua la oamenii
din sat. Minorul se ocup\ de între]inerea terenului agricol, proprietatea p\rin]ilor s\i, în
suprafa]\ de o jum\tate de hectar, având totodat\ luat\ în arend\ o suprafa]\ de 5
hectare. Lucr\rile agricole pe acest teren sunt realizate în majoritate prin munca minoru-
lui, cu uneltele pe care le de]ine în gospod\rie [i cu c\ru]a cu doi cai.
Rela]iile din cadrul familiei au fost dominate de violen]a tat\lui, pe fondul con-
sumului constant de alcool; aceast\ violen]\ a fost îndreptat\ preponderent împotriva
mamei minorului, care a suferit agresiuni fizice repetate, fiind, dup\ informa]iile ob]inute
172
de la sursele intervievate b\tut\ frecvent de c\tre so]. Din acest motiv, mama minorului
are în prezent grave probleme de s\n\tate, acuzând în special dureri de cap [i st\ri
repetate de ame]eal\, din cauza traumatismelor cranio-cerebrale suferite de pe urma
loviturilor aplicate de c\tre so]. Tat\l minorului are, de asemenea, o stare de s\n\tate
precar\, din cauza consumului abuziv de alcool; cu ocazia interviev\rii acestuia la domi-
ciliu s-a putut constata faptul c\ se afl\ într-o stare avansat\ de ebrietate, dând dovad\
de incoeren]\ verbal\, comportament instabil, reac]ii imprevizibile.
Comportamentul violent al tat\lui a fost sanc]ionat [i de c\tre organele de poli]ie
din comun\, A. Constantin fiind amendat contraven]ional, pentru tulburarea lini[tii pu-
blice în mod repetat.
Minorul inculpat [i-a exprimat ata[amentul [i afec]iunea pentru mama sa, care s-a
ocupat de cre[terea copiilor [i administrarea gospod\riei. Aceasta are în continuare un rol
preponderent în gospod\rie, fiind ajutat\ de c\tre Lucian, care-i încredin]eaz\ o mare parte
din banii pe care îi câ[tig\ pentru procurarea alimentelor [i acoperirea cheltuielilor curente.
Contribu]ia tat\lui la între]inerea gospod\riei este minor\, acesta cheltuind ve-
niturile pe care le ob]ine din munca cu ziua pentru procurarea b\uturilor alcoolice.
Lucian [i-a exprimat ata[amentul fa]\ de un unchi matern, de a c\rui gospod\rie se
ocup\ în timpul cât acesta locuie[te în Ia[i [i la care locuie[te cea mai mare parte a timpului.
Anturajul lui Lucian este format cu prec\dere din minori de aceea[i vârst\, din
satul X, cu care, în timpul liber, joac\ fotbal pe terenul de sport din sat, se întâlnesc la
barul din mijlocul satului sau merg împreun\ la discoteca din comuna Y.
P\rin]ii nu au o reprezentare clar\ despre implicarea minorului în prezentul pro-
ces penal, din cauza nivelului sc\zut de cultur\ [i educa]ie. Minorul inculpat î[i asum\
responsabilitatea particip\rii la fazele procesului penal [i a suport\rii consecin]elor sale.

2. Evolu]ia situa]iei [colare [i profesionale

Minorul A. Lucian Iulian a frecventat {coala cu clasele I - VIII din satul X, având
o frecven]\ bun\ la ore [i un randament [colar mediocru. Dup\ absolvirea a cinci clase,
pe parcursul anului [colar 2001 - 2002, minorul a abandonat [coala. Motivul abandonu-
lui a fost lipsa sus]inerii materiale din partea familiei, minorul fiind deseori luat de la
[coal\ de c\tre tat\l s\u pentru a fi trimis la munc\.
În prezent, Lucian se ocup\ cu muncile agricole pe terenul proprietatea familiei
[i pe terenul luat în arend\. De asemenea, minorul munce[te cu ziua la oamenii din sat,
la diverse lucr\ri de construc]ii sau la cre[terea animalelor.
Lucian a afirmat c\, dup\ împlinirea vârstei de 18 ani, inten]ioneaz\ s\ lucreze
împreun\ cu un frate mai mare în domeniul construc]iilor, s\ înve]e meseria de zidar, pe
care ar dori s\ o practice.

3. Trecutul infrac]ional
Minorul A. Lucian Iulian nu a mai fost cercetat penal.

4. Comportamentul persoanei înainte [i dup\ comiterea infrac]iunii

Din relat\rile surselor intervievate a reie[it faptul c\ Lucian î[i petrece timpul liber
în principal în sat, frecventând un grup de prieteni de aceea[i vârst\, preocup\rile acestui
grup conturându-se în func]ie de veniturile familiilor [i de specificul comunit\]ii rurale.
Implicarea minorului în fapta pentru care este în prezent judecat este un episod
accidental în evolu]ia lui Lucian. Potrivit concep]iei tradi]ionale, începerea cercet\rilor [i
învinuirea minorului au ca rezultat stigmatizarea sa în comunitate, cu atât mai mult cu
cât Lucian este lipsit de sus]inere material\ [i afectiv\ din partea familiei. Minorul
con[tientizeaz\ importan]a procesului penal, manifestând disponibilitate pentru
negocierea unei solu]ii amiabile cu partea v\t\mat\.
173
 5. Factorii favorizan]i ai comportamentului infrac]ional
Din informa]iile ob]inute de la sursele intervievate a reie[it faptul c\, ini]ial, con-
flictul a izbucnit între minorii inculpa]i [i Z. Petronel, aflat în stare de ebrietate. Acesta,
cunoscut cu antecedente penale [i pentru comportamentul recalcitrant, i-a abordat pe
minorii afla]i la barul din sat, afi[ând un comportament violent, provocator. Alterca]ia a
continuat în afara barului, intervenind al\turi de minori [i alte persoane din imediata
vecin\tate, iar al\turi de Z. Petronel [i al]i doi fra]i ai acestuia. Pentru c\ Lucian [i ceilal]i
coinculpa]i erau dep\[i]i de for]a fizic\ a fra]ilor Z., ace[tia s-au limitat la a se ap\ra [i a
fugi imediat la postul de poli]ie din comuna Y. Din relat\rile minorului inculpat, precum
[i a celorlalte surse a reie[it faptul c\ partea v\t\mat\, C. Ilie, a p\r\sit barul respectiv
înainte de a începe conflictul. Nici Lucian, nici ceilal]i minori coinculpa]i nu au avut nici
un contact cu partea v\t\mat\, conflictul derulându-se exclusiv între ace[tia [i fra]ii Z..
Atât Lucian, cât [i ceilal]i minori au fost sanc]iona]i contraven]ional pentru tul-
burarea lini[tii publice din cauza incidentului în care au fost implica]i.
Declan[area procesului penal, la ini]iativa lui C. Ilie nu poate fi explicat\ cu cla-
ritate de c\tre persoanele implicate. O parte din minorii acuza]i, printre care se num\r\
[i Lucian sunt dispu[i s\ accepte preten]iile materiale invocate de partea v\t\mat\ pen-
tru a renun]a la ac]iunea penal\. Acest lucru este cauzat de lipsa de sus]inere din partea
familiei [i a dorin]ei minorului de a evita contactul repetat cu autorit\]ile locale, confrun-
tându-se cu etichetare membrilor comunit\]ii.

IV. FACTORII CARE INFLUEN}EAZ| SAU POT INFLUEN}A CONDUITA GENERAL| A

PERSOANEI PENTRU CARE A FOST SOLICITAT REFERATUL:
Analizând situa]ia prezentat\ mai sus, re]inem urm\torii factori psihosociali po-
zitivi cu rol determinant în conturarea comportamentului minorului A. Lucian Iulian:
Implicarea minorului în între]inerea gospod\riei
Imaginea pozitiv\ a minorului în comunitatea proxim\, unde se bucur\ de
apreciere [i compasiunea pentru situa]ia familial\ dificil\
Lipsa antecedentelor penale
Rolul de exemplaritate al procesului penal pentru comportamentul viitor al minorului
Rela]ionarea pozitiv\ cu membri ai familiei care au un comportament prosocial

V. PERSPECTIVELE DE REINTEGRARE ÎN SOCIETATE:

Analizând factorii psihosociali enumera]i consider\m c\ prezentul proces penal
are un eficient rol de exemplaritate pentru conduita urm\toare a minorului, în scopul
evit\rii implic\rii acestuia în situa]ii de risc .

Data întocmirii [i Întocmit,

semn\rii referatului,
Consilier de reintegrare
{ef Serviciu, social\ [i supraveghere
M. V. 03.2004

M. P.

174
 ANEXA 2

MODEL DE PLAN DE SUPRAVEGHERE

I. INTRODUCERE
Numele [i prenumele persoanei condamnate / minorului: P.M
Data [i locul na[terii
Infrac]iunea s\vâr[it\: furt calificat
Nr. hot\rârii instan]ei
Durata supravegherii: 2002 - 2004
Numele [i prenumele consilierului de reintegrare social\ [i supraveghere
Sanc]iunea aplicat\ persoanei condamnate / minorului: pedeapsa de 1 an
închisoare cu suspendarea condi]ionat\ a execut\rii pedepsei pe o perioad\ de 2 ani
M\surile [i/ sau obliga]iile impuse de instan]\:
a. s\ se prezinte la S.R.S.S. Ia[i la datele [i orele stabilite de consilierul respon-
sabil de caz;
b. s\ anun]e, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, re[edin]\ sau locuin]\
[i orice deplasare care dep\[e[te 8 zile, precum [i întoarcerea;
c. s\-[i definitiveze studiile sau s\ urmeze un curs de calificare;
d. s\ comunice informa]ii de natur\ a putea fi controlate mijloacele sale de existen]\;
e. s\ participe la programele de asisten]\ [i consiliere derulate de Serviciul de
Reintegrare Social\ [i Supraveghere de pe lâng\ Tribunalul Ia[i.

II. NEVOILE SAU PROBLEMELE IDENTIFICATE ALE PERSOANEI CONDAMNATE/

MINORULUI:
Iulie 2002
- lipsa unei locuin]e; P.M. a locuit temporar la p\rin]i sau la bunicul matern [i
în diverse centre de plasament; ultimul dat\ a locuit la un ad\post pentru copiii str\zii,
de unde a fost externat\ pentru c\ a înc\lcat regulamentul de ordine interioar\ (a fugit
în timpul nop]ii); în prezent, vagabondeaz\ împreun\ cu sora sa P.A. în ora[ul Ia[i [i
doarme în scara unui bloc;
- lipsa unor activit\]i cu caracter constructiv;
- lipsa condi]iilor materiale;
- rela]ie tensionat\ [i instabil\ cu membrii familiei;
- întreruperea studiilor;
- probleme de autocontrol; existen]a tentativelor de suicid; risc ridicat de sinucidere;
- traume psihice determinate de experien]ele anterioare (posibil abuz sexual,
dup\ cum rezult\ din declara]iile minorei [i ale asisten]ilor sociali colaboratori).

III. RISCUL S|VÂR{IRII DIN NOU A UNOR INFRAC]IUNI/ RISCUL DE A PUNE ÎN PERI-
COL SIGURAN}A PUBLIC|:

Iulie 2002
Minora are o atitudine corect\ fa]\ de valorile sociale [i morale, abaterile com-
portamentale ale acesteia reclamate de membrii familiei [i asisten]ii sociali de la ultimul
ad\post fiind cauzate de anumite caren]e educa]ionale determinate de mediul familial
instabil. Pe de alt\ parte, minora locuie[te în strad\, nu are posibilit\]i materiale, este
lipsit\ de supraveghere din partea adul]ilor. În consecin]\ estim\m:
175
 - Riscul de a comite infrac]iuni de acela[i gen: mediu
- Riscul de a comite infrac]iuni de obicei (cer[etorie, vagabondaj, prostitu]ie): crescut
- Riscul pentru siguran]a public\: mediu
- Nivelul de supervizare care se impune: crescut

Septembrie 2002
În urma evalu\rilor realizate prin intermediul interviurilor, am constatat c\ per-
soana supravegheat\ prezint\ un risc ridicat de autov\t\mare/sinucidere:
- antecedente psihiatrice în familie;
- tentative de suicid anterioare;
- depresie accentuat\;
- exprimarea inten]iei de sinucidere;
- pierderea recent\ a unor fiin]e dragi (prietenul, mama);
- abandonarea de c\tre p\rin]i;
- lipsa unei locuin]e [i vagabondajul;
- consumarea de b\uturi alcoolice în combina]ie cu medicamente;
- e[ec [colar;
- lipsa unei activit\]i sistematice;
- posibile abuzuri fizice.

Octombrie 2002
S-a confirmat riscul de suicid preconizat, în sensul c\ pe data de 24 octombrie
2002, persoana supravegheat\ a avut o tentativ\ de suicid prin intoxica]ie medicamentoas\.

IV. DESCRIEREA ACTIVIT|}II, A LOCULUI DE EXECUTARE {I A PROGRAMULUI DE

LUCRU, ÎN CAZUL MINORULUI OBLIGAT LA PRESTAREA UNEI ACTIVIT|}I NEREMU-
NERATE ÎNTR-OO INSTITU}IE DE INTERES PUBLIC:
Nu este cazul

V. NATURA {I FRECVEN}A ÎNTREVEDERILOR DINTRE CONSILIER {I PERSOANA CON-

DAMNAT| / MINOR PE PERIOADA SUPRAVEGHERII:
1. Realizarea de întrevederi la sediul SRSS, în prima zi a s\pt\mânii, o
dat\/s\pt\mân\. Ora întrevederilor se va stabili de comun acord între persoana
supravegheat\ [i consilierul responsabil, în func]ie de programul fiec\rei p\r]i
2. Realizarea de c\tre consilierul responsabil de vizite inopinate la [coal\ .

VI. METODELE UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA ÎNDEPLINIRII OBLIGA]IILOR STA-

BILITE DE INSTAN]A DE JUDECAT\ ÎN SARCINA PERSOANEI SUPRAVEGHEATE:
1. Persoana supravegheat\ se va prezenta ini]ial, o dat\ pe s\pt\mân\ la sediul
SRSS, în prima zi a s\pt\mânii. Exist\ posibilitatea reducerii sau amplific\rii frecven]ei
întrevederilor la sediul SRSS, în func]ie de nivelul îndeplinirii m\surilor [i obliga]iilor
corelat\ cu evolu]ia situa]iei psiho-socio-economice a persoanei supravegheate.
2. Persoana supravegheat\ va anun]a, în prealabil, în scris (excep]ie telefonic)
orice schimbare în situa]ia locativ\; de asemenea, persoana supravegheat\ va anun]a, în
prealabil, în scris sau telefonic, adresa, num\rul de telefon pe perioada deplas\rii [i
motivul deplas\rii mai mari de 8 zile.
3. Minora va fi sprijinit\ în respectarea obliga]iei de finalizare a studiilor sau de a
urma un curs de calificare prin identificarea unei institu]ii de înv\]\mânt, conform studiilor
persoanei supravegheate, înscrierea acesteia [i verificarea periodic\ a frecven]ei la cursuri,
colaborând cu cadrele didactice; de asemenea, se vor realiza vizite inopinate la [coal\.
176
 4. Persoana supravegheat\ va comunica în scris informa]ii privind situa]ia loca-
tiv\ [i resursele financiare ob]inute prin diverse modalit\]i. Aceste informa]ii înso]ite de
acte doveditoare, vor fi comunicate la solicitarea consilierului responsabil de caz, ini]ial
sau ori de câte ori situa]ia o impune.
5. Persoana supravegheat\, ca urmare a efectu\rii unei cereri de asisten]\ [i con-
siliere c\tre SRSS, va participa la orice program de terapie atitudinal-comportamental\,
derulat prin intermediul SRSS, care s\ aib\ drept scop îmbun\t\]irea autocontrolului,
gestionarea eficient\ a timpului liber [i a bugetului, îmbun\t\]irea comunic\rii. De
asemenea, este necesar\ evaluarea psihologic\ a persoanei supravegheate în vederea
diagnostic\rii [i supunerii la o interven]ie specializat\. Sprijinirea persoanei din punct de
vedere material. Medierea rela]iilor cu familia.

Persoana condamnat\ / minorul a luat cuno[tin]\ de con]inutul planului de

supraveghere [i în]elege s\ coopereze în executarea obliga]iilor ce îi revin.

Data semn\rii planului de supraveghere, Consilier,

Am luat la cuno[tin]\,
Persoan\ condamnat\/ minor

ANEXA 3

LISTA PROGRAMELOR DE CONSILIERE AFLATE ÎN EVIDEN]A S.P.V.R.S.I. IA{I

1. PROGRAME DE PREVENIRE
Prevent (grup)
Program de informare juridic\ (individual/grup)
Program de prevenire a violen]ei 1 (individual/grup)
Program de prevenire a vioen]ei 2 (individual/grup)

2. PROGRAME CE VIZEAZ\ DEZVOLTAREA DE ABILIT|}I:

Explorarea nevoilor [i a problemelor (individual)
{apte pa[i (individual/grup)
Programul Goldstein (individual/grup)
Terapia realit\]ii (individual)

3. PROGRAME CE VIZAZ| MODIFICAREA COGNITIV-COMPORTAMENTAL|

Programul GEA (gând-emo]ie -ac]iune) (individual)
Reabilitarea - un model al emo]iilor (individual)
RARIS - reducerea riscului de recidiv\ (individual/grup)
Analiza Tranzac]ional\ (individual)
Gestiunea conflictelor (individual/grup)

4. PROGRAME DE INSER}IE SOCIAL|

Ai carte, ai parte (individual/grup)
G\sirea unui loc de munc\ (individual/grup)
177
 ANEXA 4

MODEL DE PLAN DE ASISTEN}| {I CONSILIERE

Numele [i prenumele persoanei asistate [i consiliate: L.F.
Data cererii de asisten]\ [i consiliere: 2003
Data realiz\ri planului de asisten]\ [i consiliere: 2003
Consilier responsabil de caz: V.M.

Probleme identificate:
1. Rela]ie tensionat\ în cadrul familiei. Ca urmare a decesului tat\lui minorului,
mama a început o rela]ie de concubinaj cu o persoan\ cu un comportament agresiv pe fon-
dul consumului de b\uturi alcoolice. De asemenea, mama consum\ b\uturi alcoolice, de[i
sufer\ de probleme cardiace. Din acest motiv este pe punctul de a-[i pierde locul de munc\.
2. Minorul r\mâne mult timp nesupravegheat în compania unui anturaj negativ
(tineri cu comportament infrac]ional). Acesta nu identific\ modalit\]i constructive de
petrecere a timpului liber, afirmând c\ se plictise[te.
3. Minorul absenteaz\ frecvent de la cursuri, existând riscul de a fi exmatriculat
chiar în anul final al [colii complementare la care este înscris.

Obiective
O1 Ameliorarea situa]iei familiale;
O2 Con[tientizarea de c\tre minor a influen]ei negative a anturajului asupra
riscului de a comite din nou infrac]iuni; g\sirea unor preocup\ri adecvate vârstei
minorului pentru petrecerea timpului liber;
O3 Sus]inerea motiva]iei minorului de finalizare a cursurilor [colare, cu atât mai mult cu
cât minorul este obligat la aceasta prin hot\rârea judec\toreasc\ de încredin]are în supraveghere

Demersurile planificate pentru atingerea obiectivelor

O1
Realizarea medierii rela]iilor intrafamiliale prin implicarea unei echipe de
speciali[ti formate din: consilier de reintegrare social\ responsabil de caz,
asistent social din cadrul Direc]iei pentru Protec]ia Drepturilor Copilului
Ia[i, poli]ist de proximitate din cadrul sec]iei I Poli]ie Ia[i
Implicarea rudelor minorului - sora [i so]ul acesteia care domiciliaz\ în Ia[i,
precum [i sora de la Bucure[ti, în limita disponibilit\]ii acesteia - în ges-
tionarea rela]iei cu mama [i concubinul acesteia (reducerea consumului de
alcool [i a agresivit\]ii); dac\ este cazul, se va apela la serviciile sec]iei de
dezalcoolizare din cadrul Spitalului Universitar de Psihiatrie „Socola” Ia[i
Consilierea minorului în vederea cre[terii rezisten]ei la frustrare determi-
nate de nemul]umirile materiale [i cele de natur\ afectiv\ prin încurajarea
exprim\rii sentimentelor [i înt\rirea aspectelor pozitive identificate.
O2
Încurajarea minorului în vederea identific\rii unor modalit\]i pl\cute de
petrecere a timpului [i totodat\ responsabilizarea acestuia: valorificarea
înclina]iei spre lectur\ prin realizarea unui abonament la biblioteca mun.
Ia[i „Gh. Asachi”; sus]inerea rela]iei de prietenie cu vecinul minorului,
cunoscut ca fiind un tân\r cu un comportament prosocial; su]inerea în ve-
derea realiz\rii de economii pentru a achizi]iona o biciclet\
Consilierea minorului în vederea renun]\rii la anturajul negativ [i colabo-
rarea cu poli]ia de proximitate pentru a verifica modul în care acesta î[i
asum\ angajamentul
178
 O3
Supravegherea frecven]ei la [coal\ [i a randamentului [colar, prin
men]inerea periodic\ a leg\turii cu profesorul diriginte, precum [i con-
sultarea catalogului
Includerea minorului într-un program de consiliere individual\ privind sus]inerea
motiva]iei de continuare a studiilor, bazat pe alternativa câ[tiguri/pierderi cu
impact atât asupra situa]iei sale juridice, cât [i pe plan personal

Perioad\ de timp estimat\ pentru solu]ionare

O1: 3 luni
O2: 3 luni
O3: 9 luni (durata anului [colar)

Resurse valorificate în procesul de asisten]\ [i consiliere

Disponibilitatea persoanelor implicate - minor, membrii familiei acestuia,
consilier, precum [i colaboratori
Resursele organiza]iilor guvernamentale: Direc]ia de Protec]ie a Copilului
Ia[i, Prim\ria Ia[i - Biroul de Autoritate Tutelar\, Inspectoratul Jude]ean
{colar Ia[i - Grup {colar Industrial „I. C. {tef\nescu”, Poli]ia de proximitate,
Spitalului Universitar de Psihiatrie „Socola” Ia[i

ANEXA 5

FI{| ASISTEN}| {I CONSILIERE PERSOAN| LIBERAT| CONDI}IONAT

I. INTRODUCERE:
Nume [i prenume client: D. A.
Data na[terii: 1986
Adres\: Ia[i
Infrac]iunea s\vâr[it\: furt calificat
Pedeaps\ primit\: 1 an
Pedeaps\ executat\: 8 luni
Data [i nr. bilet de liberare:
Data depunerii cererii: 02.2004
Data încet\rii activit\]ii de asisten]\ [i consiliere:
Consilier:

II. EVALUAREA BENEFICIARULUI:

PREZENTARE:
Familie: mama: L. C., salariat\ la X; divor]at\ de tat\l natural al tân\rului; sor\,
absolvent\ a Facult\]ii de Psihologie, în prezent salariat\; tat\l decedat în anul 1999 din
cauza unor probleme cardiace, cauzate de consumul de alcool.
Locuin]\: apartament cu 2 camere, în care locuiesc în prezent 3 persoane.
Rela]ia cu familia este bun\, A. comunicând cu sora [i mama sa.
Antecedente penale: condamnare pentru furt calificat.

NEVOI IDENTIFICATE: Persoana liberat\ condi]ionat s-a adresat S.P.V.R.S.I. Ia[i în

vederea acord\rii de asisten]\ [i consiliere pentru sus]inere în vederea reintegr\rii social\.
Abandonul [colar [i e[ecul înregistrat la reluarea cursurilor [colare au determi-
nat ca în prezent tân\rul s\ nu aib\ o ocupa]ie constant\: necesitatea identific\rii unor
preocup\ri care s\ valorifice poten]ialul intelectual [i aptitudinile tân\rului, sus]inere [i
179
 motivare pentru reluarea cursurilor [colare, sondarea posibilit\]ilor de înscriere la un
curs de calificare prin AJOFM.
Prin urmare A. petrece majoritatea timpului în cartier, întâlnindu-se cu tineri de
aceea[i vârst\, unii coinculpa]i în dosarele penale pentru care a fost condamnat:
frecventarea unui anturaj cu poten]ial criminogen. Printre ocupa]iile preferate enumerate
se num\r\ fotbalul [i audierea de muzic\, în special manele, A. afirmând c\ dore[te s\-i
fie testate aptitudinile în aceste domenii, pentru a face o carier\ sportiv\ sau muzical\.
În leg\tur\ cu consumul de alcool [i drog, A. a declarat c\ de la liberarea de
penitenciar nu a consumat alcool, negând consumul de drog - contrazice afirma]iile con-
semnate/necesitatea con[tientiz\rii consecin]elor consumului de alcool/drog.
III. DEMERSURI/COLABORATORI:
1) Identificarea [i aplicarea de programe individuale [i de grup pentru reducerea
riscului de recidiv\, controlul anturajului [i preocup\rilor.
2) Testarea consumului de drog [i alcool (alocarea c\tre LSM pentru evaluare [i
psihoterapie).
3) Colaborarea cu familia pentru responsabilizarea [i evaluarea periodic\ a
evolu]iei înregistrate.
4) Comunicarea posibilit\]ilor de urmare a unui curs de calificare AJOFM - cu
dispens\ pentru neîndeplinirea condi]iilor privind nivelul minim al studiilor.
5) Identificarea posibilit\]ii de testare a aptitudinilor tân\rului în domeniile de
interes: fotbal [i muzic\ [i extinderea acestor preocup\ri prin includerea în activit\]i care
s\ aib\ ca scop responsabilizarea, extinderea anturajului, oferirea de alternative pentru
reducerea timpului petrecut în compania unor persoane cu poten]ial criminogen crescut.
6) Includerea în programe individuale [i de grup de consiliere [i informare [i
identificarea speciali[tilor competen]i.

BIBLIOGRAFIE
Balahur, D.; Haines, K.; Willie, A.; Durnescu, I.; [.a., Manualul consilierului de reinte-
grare social\ [i supraveghere, Editura THEMIS, Funda]ia European\ „Nicolae Titulescu”,
Filiala Craiova, 2002
Irimescu, G., Tehnici specifice în asisten]a social\, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan
Cuza”, Ia[i, 2002
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Manual de practic\
în domeniul reintegr\rii sociale [i supravegherii, anul III, nr. 9/2004, Editura Oscar Print,
Bucure[ti, 2004
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Lucrul cu grupul,
anul I, nr. 3/2002, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Proba]iunea în
România, anul I, nr. 1/2002, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Referatul de evalu-
are, anul I, nr. 7/2002, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Supravegherea [i
asisten]a persoanelor condamnate, anul I, nr. 6/2002, Editura Didactic\ [i Pedagogic\,
Bucure[ti, 2002
Poledna, S. (coord.), Modalit\]i de interven]ie psihosocial\ în activitatea de proba]iune,
Presa Universitar\ Clujean\, Cluj - Napoca, 2002
180
 PAR
RTEA a V-aa PER
RSP
PECT
TIV| PSIHOLOGIC| ASU
UPRA COP
PILU
ULU
UI

CAPITOLUL I. COPILUL VICTIM| A ABUZULUI {I NEGLIJ|RII

I.1. VARIABILE CARE INFLUEN}EAZ| DEFINI}IA MALTRAT|RII

Abuzul asupra copilului este un fenomen prezent în toate societ\]ile [i în rân-
dul fiec\rei clase sociale. Termenul de maltratare a ap\rut în limba francez\ în anul 1987
(Robert, 1996) [i face referin]\ la rele tratamente ale c\ror victime pot fi copiii: violen]e
fizice, psihologice, neglij\ri grave, abuzuri sexuale etc.(136)
Abuzul asupra copilului, de[i nu este un fenomen nou, a re]inut aten]ia spe-
ciali[tilor (pediatri, psihiatri, psihologi) abia la sfâr[itul secolului al XIX-lea.
Psihologul francez de origine român\ {erban Ionescu arat\ c\ maltratarea poate
fi considerat\ ca un continuum care merge de la absen]a maltrat\rii pân\ la maltratarea
extrem\. Pragul dincolo de care putem vorbi de maltratare este subiectiv [i este
condi]ionat de diverse variabile.
Prima variabil\ este limita moral\ între bunele tratamente aplicate copilului [i
abuz. Este greu de definit limita dintre normal [i patologic, fie c\ este vorba despre lipsa
îngrijirii (limita între o educa]ie mai pu]in adecvat\ [i una neadecvat\, care motiveaz\ o
semnalare a specialistului), modul de a exprima afec]iunea (limita între a demonstra o
afec]iune pozitiv\ sau nu), sau pedepsele aplicate (limita intensit\]ii acceptabile a unei
palme date unui copil neascult\tor).
A doua variabil\ este durata actului. Fiecare familie tr\ie[te perioade de tensi-
une, moment în care p\rin]ii pot ac]iona nepotrivit. Uneori chiar [i p\rintele cel mai calm
poate s\-[i piard\ r\bdarea [i s\-[i strâng\ de bra] copilul care face o criz\ în fa]a casei
de marcat dintr-un magazin. Îns\, acest p\rinte, nu va ajunge la o înl\n]uire de compor-
tamente violente care s\ se constituie în abuz.
O alt\ variabil\ de care trebuie s\ ]inem cont atunci când trebuie s\ definim
pragul dincolo de care putem vorbi de maltratare este contextul socio-cultural în care
tr\ie[te copilul, pentru c\ nu exist\ o idee universal valabil\ referitoare la cea mai bun\
metod\ de a cre[te un copil. Exemplu: Faptul de a l\sa copilul s\ plâng\ în pat mult
timp este perceput, în func]ie de epoc\ sau ]ar\, ca fiind benefic educa]iei sau ca un
episod de neglijare.
Definirea abuzului asupra copilului depinde de cele mai multe ori de obiectivele
profesioni[tilor. De exemplu, în profesiile juridice, pentru a lua o decizie juridic\, se
pune accentul pe dovezile de abuz, în func]ie de legea în vigoare, în timp ce pentru a
realiza o interven]ie în favoarea copilului, profesioni[tii din domeniile psiho-sociale sunt
preocupa]i mai ales de efectele pe termen scurt [i lung ale abuzului asupra copilului.

I.2. DEFINIREA CONCEPTELOR DE ABUZ ASUPRA COPILULUI

În DSM-IV (American Psychiatric Association, 1996), conceptul de maltratare
grupeaz\ trei componente principale: abuzul fizic (violen]a), abuzul sexual [i neglijarea.
Violen]a [i abuzul sexual se refer\ la comportamente neadecvate ale unor per-
soane care se afl\ în mod obi[nuit într-un raport de autoritate [i putere cu copilul. Este
vorba, de obicei, de adul]i dar pot fi implica]i [i adolescen]i (Meston, 1993).
Abuz asupra copilului - „orice ac]iune voluntar\ a unei persoane care se afl\
într-o rela]ie de r\spundere, încredere sau de autoritate fa]\ de acesta, prin care este per-

136 {erban Ionescu [i Colette Jurdan-Ionescu, Maltratarea: Forme, Epidemiologie, Etiologie [i Consecin]e, Funda]ia
Interna]ional\ pentru Copil [i Familie, Bucure[ti - 2001

181
 iclitat\ via]a, dezvoltarea fizic\, mental\, spiritual\, moral\ sau social\, integritatea cor-
poral\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului” (art.89, alin.1, Legea 272/2004);
“Profitarea de pe urma diferen]ei de putere dintre un adult [i un copil prin desconsid-
erarea personalit\]ii celui de-al doilea” (Roth-Szamosközi, 1999);
“Cauzarea inten]ionat\ a unei v\t\m\ri ce afecteaz\ s\n\tatea fizic\ sau psihic\
a copilului” (N. Frude, 1989).
Neglijarea copilului - „omisiunea, voluntar\ sau involuntar\, a unei persoane
care are responsabilitatea cre[terii, îngrijirii sau educ\rii copilului de a lua orice m\sur\
subordonat\ acestei responsabilit\]i, fapt care pune în pericol via]a, dezvoltarea fizic\,
mental\, spiritual\, moral\ sau social\, integritatea corporal\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\
a copilului” (art.89, alin.2, Legea 272/2004)
Maltratarea - „orice form\ de ac]iune sau de omitere a unei ac]iuni care este în
detrimentul copilului [i are loc profitând de incapacitatea copilului de a se ap\ra, de a dis-
cerne între ceea ce este bine sau r\u, de a c\uta ajutor [i de a se autoservi” (Popescu, R\du],
1989) sau „orice form\ de violen]\, v\t\mare, abuz fizic sau mental, abandon sau neglijen]\,
rele tratamente, exploatare, abuz sexual” (Conven]ia Drepturilor Copilului, art. 19).
Rele tratamente aplicate minorului - „punerea în primejdie grav\, prin m\suri
sau tratamente de orice fel, a dezvolt\rii fizice, intelectuale sau morale a minorului de
c\tre p\rin]i sau de orice persoan\ c\ruia minorul i-a fost încredin]at spre cre[tere [i edu-
care” (Codul Penal Român, art. 306).
Copil în situa]ie de risc - „se refer\ la o popula]ie de copii necunoscut\ ca num\r sau
ca pondere, în privin]a c\rora avem cuno[tin]\ despre comportamente [i situa]ii care indic\
posibilitatea unor rele tratamente suportate de c\tre minor (diferite tipuri de neglijare sau de
abuz), dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent” (Rotariu [i colaboratorii,1996).
Minori exploata]i prin munc\ - folosirea copilului la activit\]i care dep\[esc
capacit\]ile [i rezisten]a sa fizic\. Aceste tipuri de activit\]i pot afecta echilibrul psihic al
copilului, dac\ sunt contrare preocup\rilor specifice vârstei sale, sunt înjositoare (ex.:
cer[itul) [i împiedic\ realizarea sa [colar\ sau profesional\.

I.3. ABUZUL FIZIC - DEFINI}IE, CONSECIN}E {I MANIFEST|RI

Abuzul fizic(137) implic\ folosirea for]ei fizice asupra copilului [i/sau supunerea la
munci dificile care dep\[esc posibilit\]ile acestuia, având ca rezultat v\t\marea integrit\]ii
sale corporale.
Într-o abordare recent\, psihologii Gelles&Straus (1998) prev\d dou\ stadii de
dezvoltare a pattern-urilor abuzive [i de facilitare sau inhibare a factorilor compensatori
sau destabilizatori ai abuzului: expresivitatea violen]ei în abuzul fizic, v\zut\ ca modal-
itate de reducere a tensiunilor acumulate, dar [i ca reac]ie de r\spuns la ac]iunea vio-
lent\ a altei persoane asupra abuzatorului, [i legitimitatea actului violent explicat prin
folosirea for]ei în situa]ii sociale speciale.
Spunem c\ este abuz fizic atunci când ne referim la pedepse corporale care duc
la alterarea grav\ a st\rii de s\n\tate [i a dezvolt\rii fizice a copilului. Pedepsele corpo-
rale acceptabile din punct de vedere cultural (b\t\i la fund, palme) sunt cu risc atunci
când sunt frecvente (Alfoldi, 1999).
Art. 90 din Legea 272/2004 spune c\: „sunt interzise aplicarea pedepselor fizice
sub orice form\, precum [i privarea copilului de drepturile sale de natur\ s\ pun\ în
pericol via]a, dezvoltarea fizic\, mental\, spiritual\, moral\ sau social\, integritatea cor-
poral\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului, atât în familie cât [i în orice institu]ie care
asigur\ protec]ia, îngrijirea [i educarea copiilor”.

137 Abuzul si Neglijarea Copilului, Studiul realizat de Organizatia "Salvati Copiii" România, Bucuresti - 2000

182
 Consider c\ viziunea legiuitorului în acest articol este de a preveni repetarea
pedepselor corporale acceptabile din punct de vedere cultural (b\t\i la fund, palme)
care se transform\ în abuz fizic asupra copilului. Argumentul pentru aceast\ considera]ie
este faptul c\ legea nu prevede expres un tratament sanc]ionator pentru persoanele care
aplic\ o pedeaps\ fizic\, de[i aceea[i lege interzice aplicarea pedepselor fizice sub orice
form\. Se distinge astfel pedeapsa fizic\ de abuzul fizic ce rezid\ din consecin]ele pe
care o astfel de ac]iune trebuie s\ le întruneasc\ pentru a fi sanc]ionat\.
În contextul socio-cultural românesc s-a cultivat ideea c\ b\taia copilului este o
metod\ educativ\ „eficient\”, iar aplicat\ din când în când d\ rezultate bune în discipli-
narea [i educarea acestuia. Mul]i dintre p\rin]i declar\ c\ educa]ia prin b\taie este sin-
gurul mod eficient pe care-l cunosc [i c\ nu dispun de alternative educa]ionale. Putem
aprecia c\ o parte dintre p\rin]ii care-[i bat copiii au internalizat un comportament
abuziv fizic dar de[i mai greu recunoscut, aceasta reprezint\ [i o modalitate de
desc\rcare a furiei acumulate din frustr\rile [i tensiunile zilnice.
Abuzul fizic presupune pedepse ca: a[ezarea în genunchi a copilului, lovirea,
legarea, r\nirea, otr\virea, intoxicarea sau arderi etc., produse inten]ionat.
Categoriile de copii care se pot diferen]ia dup\ gravitatea efectelor abuzului
sunt: copiii supu[i abuzului fizic minor (suprafe]e de piele înro[ite, contuzii, dungi de la
curea, leziuni u[oare); copiii supu[i abuzului fizic major (cap spart, mâini, coaste rupte, arsuri
cu ]igara sau alte obiecte, hemoragii interne, traumatisme sau ro[ea]\ în jurul organelor gen-
itale etc.). La aceste dou\ categorii se mai adaug\ copiii afla]i în situa]ii de risc.
Manifest\rile comportamentale ale copiilor abuza]i fizic sunt polarizate fie spre
ascultare necondi]ionat\, fie spre iritabilitate:
excesiv de frico[i, caut\ aprobarea adul]ilor înainte de a-[i autoriza cel mai mic gest;
motiveaz\ ciudat urmele de pe corp/nu-[i amintesc cauza lor;
evit\ orice confruntare cu p\rintele;
pare excesiv de docil:
împietrit sau bizar ;
hipervigilent, cu reac]ii de ap\rare fizic\ nemotivate;
manifest\ teribilism [i violen]\ în rela]iile interpersonale;
manifest\ atitudini provocatoare, din nevoia disperat\ de a atrage aten]ia;
hiperactivitate generat\ de frustr\ri repetate.

Consecin]ele abuzului fizic pe termen scurt [i lung se g\sesc în planurile

emo]ional [i social.
Consecin]e în plan emo]ional:
sentimentele de culpabilitate [i inferioritate persist\ [i la vârsta adult\;
comunicarea cu ace[tia este dificil\ [i posibil marcat\ de violen]\;
comportamentul violent este manifestat interpersonal în majoritatea
interac]iunilor sociale, mai ales dac\ copilul a internalizat un model parental
de agresivitate;
se produce o stranie identificare cu acest model, pentru c\ violen]a a fost per-
ceput\ de copil ca pe un semn al interesului p\rintelui fa]\ de el.
Consecin]e în plan social:
copilul victim\ („]apul isp\[itor“) nu recunoa[te uneori abuzul [i nu-l denun]\;
poate refuza separarea de p\rintele agresor;
ca adult va adopta atitudini masochiste;
întâmpin\ dificult\]i [colare (dificult\]i de concentrare, agita]ie, nerespectarea regulilor);
183
 manifest\ tulbur\ri de comportament în rela]iile cu ceilal]i copii (agresivitate,
impulsivitate) ce are ca rezultat izolarea social\ sau stabilirea de rela]ii doar
cu copiii agita]i [i agresivi, ceea ce determin\ includerea lor în cercul vicios
devalorizare-excludere.

I.4. ABUZUL EMO}IONAL - DEFINI}IE, CONSECIN}E {I MANIFEST|RI

Abuzul emo]ional (psihologic)) - un comportament neadecvat al adultului fa]\ de
copil, cu efecte negative asupra personalit\]ii în formare a acestuia.
Abuzul emo]ional sau violen]a psihologic\ regrupeaz\ în acelea[i timp violen]a
verbal\ (insultarea, umilirea, denigrarea, respingerea, refuzul), pedepsele abuzive [i izolarea
(închiderea copilului într-un spa]iu timp de mai multe ore), exigen]ele exacerbate care pun
copilul în situa]ie de e[ec sau amenin]\rile, ca de exemplu, amenin]area cu moartea.

Forme ale abuzului emo]ional:(138)

REJECTAREA - adultul îndep\rteaz\ copilul de el, refuz\ s\-i recunoasc\ va-
loarea sau legitimitatea nevoilor;
IZOLAREA - copilul nu are posibilitatea stabilirii unor contacte sociale sau este izo-
lat într-o zon\ f\r\ interac]iuni sociale (legarea, încuierea lui în diferite spa]ii limitative etc.);
TERORIZAREA - copilul este amenin]at verbal, intimidat [i înfrico[at cu “arme”
fizice [i psihologice;
DEGRADAREA - copilul este tratat ca fiind inferior, umilit [i subapreciat, depri-
vat de demnitate;
CORUPEREA - copilul este încurajat [i îndrumat s\ desf\[oare acte antisociale
care conduc la comportamente criminale [i social neacceptate;
EXPLOATAREA - copilul este folosit în avantajul [i pentru profitul adul]ilor;
NEGLIJAREA R|SPUNSULUI EMO}IONAL - adultul în grija c\ruia se afl\ copilul
îl ignor\ sau îl neglijeaz\ pe acesta (din punct de vedere emo]ional). Acest termen este
diferit de cele de rejectare sau degradare, care au o component\ activ\ (acte de
comitere), [i constituie o form\ tipic\ de abuz.
Consecin]ele pe termen scurt [i lung ale abuzului emo]ional asupra copilului au
de asemnea coresponden]e în plan emo]ional [i social.
Consecin]e în plan emo]ional:
întârziere în dezvoltarea sentimentului de sine, a maturiz\rii emo]ionale [i a
capacit\]ii empatice, stim\ de sine sc\zut\;
Consecin]e în plan social;
fug\ de acas\, acte antisociale;
dificult\]i de adaptare durabil\, repetate într-un mediu nou (familie adoptiv\,
gr\dini]\, [coal\);
lips\ de ini]iativ\, de creativitate, de autonomie, anxietate de separare sau de
anticipare, inclusiv la vârsta adult\.
În sfera abuzului emo]ional psihologii au introdus ca o form\ special\ de abuz
- Sindromul Munchausen. În anul 1977, Meadow a descris pentru prima dat\ sindromul
Munchausen cu referire la copil. Acest sindrom const\ în crearea artificial\ de c\tre
mam\ a unei boli a copilului [i relev\ patologia rela]iei mam\-copil. Boala copilului este
inexplicabil\, misterioas\, prelungit\, iar semnele nu apar decât în prezen]a mamei. În
aceste situa]ii mama inventeaz\ [i atribuie simptome false copilului, ceea ce conduce la
interven]ii terapeutice supradimensionate.

138 Organiza]ia “Salva]i Copiii” - Ghid de Bune Practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Bucure[ti - 2002

184
 Latimer (1998) include în cadrul conceptului de abuz emo]ional [i situa]ia în care
copilul este martor al violen]ei din mediul familial. Copilul se poate afla în aceea[i camer\
sau poate auzi schimburile verbale violente ale p\rin]ilor din alt\ camer\. Poate s\ observe
[i consecin]ele violen]ei fizice dintre p\rin]i (contuzii, ferestre sparte etc). Majoritatea co-
piilor martori ai violen]ei familiale asist\ la agresiunea comis\ împotriva unuia dintre
p\rin]i, adesea împotriva mamei, îns\ uneori [i împotriva fratelui sau sorei. Prezen]a
copilului la violen]ele intrafamiliale poate avea consecin]e negative asupra dezvolt\rii lui.

I.5. NEGLIJAREA - DEFINI}IE, CONSECIN}E {I MANIFEST|RI

Neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu
copilul, de a-ii asigura nevoile biologice, emo]ionale, de dezvoltare fizic\ [i psihic\ pre-
cum [i limitarea accesului la educa]ie(139).
Speciali[tii din domeniile psihologiei [i asisten]ei sociale apreciaz\ ca fiind neglijare
atunci când persoana care r\spunde de copil omite gesturile necesare unei bune dezvolt\ri a
acestuia. Neglijarea grav\ se întâlne[te atunci când via]a copilului este pus\ în pericol prin
ignorarea nevoilor sale vitale. Se descoper\ atunci o malnutri]ie sever\ sau e[ec în men]inerea
copilului într-o bun\ stare de s\n\tate. Miller&Perrin (1999) fac distinc]ia între acest tip de
neglijare [i cea general\, care corespunde neacord\rii de îngrijiri adecvate în ceea ce prive[te
alimenta]ia, îmbr\c\mintea, locuin]a, îngrijirea medical\ [i supravegherea copilului.
Neglijarea poate fi episodic\ sau cronic\. Neglijarea episodic\ sau contextual\
este mai pu]in grav\ pentru c\ dispare atunci când factorii de risc care au dus la apari]ia
neglij\rii dispar. Neglijarea cronic\ este grav\, pentru c\ afecteaz\ familiile defavorizate
care duc lips\ de resurse (afective, intelectuale, educa]ionale, financiare etc.).
Formele neglij\rii1(140):
neglijarea alimentar\ (privarea de hran\, absen]a mai multor categorii de ali-
mente esen]iale cre[terii, mese neregulate etc.);
neglijarea vestimentar\ (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau
prea mari, haine murdare);
neglijarea igienei (lipsa igienei corporale, mirosuri resping\toare, parazi]i);
neglijarea medical\ (absen]a îngrijirilor necesare, omiterea vaccin\rilor [i a
vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise).
neglijarea locuin]ei (locuin]\ prost între]inut\, neînc\lzit\, risc de incendiu,
mobilier absent sau aflat în stare de degradare, subtan]e toxice la îndemâna
copilului, instalare superficial\ din cauza frecventelor mut\ri);
neglijarea educa]iei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse [i rec-
ompense, lipsa modelelor de înv\]are a cur\]eniei, a limbajului, lipsa de
urm\rire [i supraveghere ca [colar);
neglijarea afectiv\ (lipsa aten]iei, a contactelor fizice, a semnelor de afec]iune,
a cuvintelor de apreciere);
abandonul copilului de c\tre p\rin]i este considerat ca fiind forma maxim\ de
neglijare.

Consecin]ele neglij\rii copilului în plan emo]ional:

atitudinea de indiferen]\ sau timiditate;
incapacitatea de a organiza activit\]i în timpul liber;
lipsa curiozit\]ii specifice vârstei;
139 idem 2
140 idem 2

185
 tulbur\rile de aten]ie;
un prag prea sc\zut sau, dimpotriv\, prea ridicat în ceea ce prive[te toleran]a
la frustrare;
copilul somatizeaz\ u[or (cefalee, gre]uri, v\rs\turi, dureri abdominale, diverse
cenestopatii), nu este dispus s\ fac\ eforturi cognitive, nu are aspira]ii pe ter-
men lung (nu se poate proiecta în viitor).

Consecin]ele neglij\rii copilului în plan social:

stabilirea unor contacte interpersonale fragile, dificult\]i de adaptare;
încercarea de a suplini nevoile nesatisf\cute, prin comiterea de acte antisociale
(individual sau aderând la grupuri de delicven]i);
consumul de droguri;
fuga de acas\;
absenteismul [colar;
`nsu[irea deficitar\ a normelor etico-morale.

I.6. ABUZUL SEXUAL - DEFINI}IE, CONSECIN}E {I MANIFEST|RI

Abuzul sexual(141) asupra copilului const\ în expunerea acestuia la vizionarea de
materiale pornografice, seduc]ie (avansuri, mângâieri [i promisiuni) sau implicarea în
acte sexuale genitale, orale sau anale.

Forme ale abuzului sexual(142)

Abuzul sexual se poate clasifica în acte sexuale cu sau f\r\ contact (genital, oral
sau anal):
- evocare sexual\ (telefoane obscene, exhibi]ionism, imagini pornografice, lim-
baj de o cruzime sexual\ extrem\);
- stimulare sexual\ (contact erotic sau pornografic, masturbare, contacte geni-
tale incomplete, participare for]at\ la sexualitatea unui cuplu);
- act sexual (tentativ\ de viol sau viol cu penetrare vaginal\, anal\, oral\).

Cum recunoa[tem copilul abuzat sexual? (143)

Un copil care a suferit un abuz sexual este recunoscut în principal prin modifi-
carea notabil\ a comportamentului comparativ cu cel anterior abuzului [i prezint\
urm\toarele manifest\ri:
- tulbur\ri de somn frecvente (anxietatea de culcare, insomnii, somn agitat,
co[maruri);
- tulbur\ri de alimenta]ie cu apari]ie brusc\ (respinge anumite alimente, anorex-
ie, bulimie, v\rs\turi);
- apari]ia diverselor ticuri (verbale, clipitul des, rosul unghiilor etc);
- persisten]a obsedant\ a unor senza]ii olfactive [i cutanate prezente în mome-
tul abuzului;
- tulbur\ri afective (apatie, stare de alur\ confuz\, dezinteres pentru joc, fa]\
trist\, criz\ de plâns, modificarea rapid\ a dispozi]iei afective, depresie);
- tulbur\ri de adaptare (dificult\]i [colare bru[te, izolare, fug\, refuz de a sta
acas\ sau în alt loc cu un adult);

141 idem 2
142 Marcelli Daniel, Tratat de psihopatologia copilului, Editura Funda]iei Genera]ia, Bucure[ti 2003
143 idem 2

186
 - investire [colar\ intens\, [coala fiind perceput\ ca un mijloc de a sc\pa de
situa]ia familial\ traumatic\;
- impulsivitate [i agresivitate manifestate în situa]ii care nu o impun;
- autoculpabilizare, autostigmatizare;
- neglijen]\ în stabilirea/îndeplinirea sarcinilor [i incapacitatea de a respecta un
program impus;
- dificult\]i de rela]ionare [i comunicare;
- comportament deviant: minte, fuge de acas\/[coal\, fur\;
- comportament sexual necorespunz\tor vârstei (joc cu tent\ sexual\ cu p\pu[i
sau cu copii de aceea[i vârst\, masturbare compulsiv\, limbaj care con]ine cuvinte sex-
uale folosite de adul]i etc);
La adolescen]i, pe lâng\ manifest\rile enumerate, mai pot ap\rea tentative de
suicid, conduite sexuale deviante de tip prostitu]ie sau homosexualitate, atât la fete cât
[i la b\ie]i. Frecvent, în rândul fetelor abuzate sexual pot ap\rea sarcini nedorite
(Courtecuisse, Alvin, 1987).
Consecin]ele abuzului sexual în plan emo]ional:
sentiment de culpabilitate;
responsabilitate tensionant\ de p\strare a secretului;
fric\ de a fi pedepsit;
degradarea imaginii de sine;
sentiment de murd\rire corporal\;
anxietate de reproducere [i deteriorare sexual\;
ostilitate, furie, depresie;
tendin]e suicidare.
Consecin]ele abuzului sexual în plan social:
fug\ de acas\;
e[ec [colar;
prostitu]ie;
consum de droguri [i alcool.
Ca adul]i pot manifesta:
comportamente sexuale aberante;
masturbare compulsiv\;
dificult\]i în alegerea partenerului [i exercitarea rolului de p\rinte (se
distan]eaz\ de proprii copii, pentru c\ asociaz\ afec]iunea cu contactul fizic).

Sentimente identificate la copiii abuza]i sexual (144)

Fric\
de agresor;
de a cauza probleme;
de a pierde afec]iunea adul]ilor;
de a fi exclu[i din familie;
de a fi „diferi]i”.
Furie
fa]\ de agresor;
fa]\ de adul]ii care nu l-au protejat;
pe propria persoan\.

144 Bass E., Davis L., Beginning to Heal - A First Book for Survivors of Child Sexual Abuse, Harper Perennial, New York, 1993

187
 Confuzie
pentru c\ ei pot iubi în continuare agresorul;
pentru c\ sentimentele lor se schimb\ mereu.
Vinov\]ie
pentru c\ nu pot opri abuzul;
deoarece cred c\ au consim]it abuzul;
deoarece au sentimentul c\ se maturizeaz\ prea repede;
deoarece au fost tr\da]i de cineva în care au avut încredere.
Izolare
pentru c\ „ceva este în neregul\ cu mine”;
deoarece se simt singuri în experien]a tr\it\;
deoarece nu pot vorbi despre abuz.
Dezv\luirea abuzului sexual de c\tre copil unui adult este un moment deosebit
de delicat deoarece îi poate provoca acestuia o înc\rcare emo]ional\ intens\. Când un
copil vorbe[te despre abuzuri sexuale din partea unui adult, el spune adev\rul în cea
mai mare parte a situa]iilor. Este important s\ credem copilul, s\-l ascult\m, s\-i lu\m
spusele în serios, altfel copilul risc\ s\ tac\ timp îndelungat dac\ adultul c\ruia i-a f\cut
confiden]e începe prin a se îndoi de spusele sale.
Absen]a reac]iei adul]ilor, cât [i reac]iile impulsive [i necorespunz\tor manifes-
tate în astfel de situa]ii, pot explica conduita de retragere a copilului care se produce în
principal din trei motive (T. Furniss, 1982):
de frica amenin]\rilor paterne;
de frica poten]ialelor consecin]e negative ale dezv\luirilor sale, atât pentru
copilul însu[i cât [i pentru familia sa;
din cauza ostilit\]ilor membrilor familiei, care îi atribuie copilului în mod
deschis responsabilitatea abuzului [i consecin]ele dezv\luirii sale.
Aceast\ atitudine de retragere, non-excep]ional\, face [i mai necesar\ o abor-
dare familial\ coerent\, armonioas\ [i pluridisciplinar\.

Caracteristici familiale ale incestului

Cvasi majoritatea autorilor recunosc c\ exist\ o serie de tr\s\turi care se
reg\sesc regulat la familiile „incestuoase”(145):
acelea[i drame se reproduc frecvent pe parcursul mai multor genera]ii;
exist\ o disfunc]ie familial\ important\;
copilul nu este recunoscut ca fiind o persoan\.
Cercet\rile (Hirsch, 1987) arat\ c\ la vârsta de 8-10 ani copiii devin cel mai
frecvent victimele incestului, chiar dac\ se întâmpl\ ca acesta s\ înceap\ mai devreme
prin atingeri, exhibi]ionism etc. În cele mai multe cazuri, incestul debuteaz\ cu un cli-
mat de seduc]ie la care se adaug\ rapid constrângerea, iar apoi [i amenin]area.
Unele situa]ii în care se afl\ copilul pot favoriza actul incestuos: îngrijirile cor-
porale necesare într-o boal\ cronic\, copilul cu handicap mintal etc.

Posibile semnifica]ii ale incestului la copii:

Îmi place, dar nu este bine.
Îmi place [i este permis.
Nu-mi place [i nu-mi este bine.
{tiu c\ nu este bine, dar m\ face deosebit(\).
145 Rouyer M., Copilul Maltratat, New York, 1993

188
 Îl iubesc pe tata, dar îl ur\sc pentru asta.
Sunt mândru c\ sunt tratat ca un adult.
Îmi place, dar mama este foarte sup\rat\ pe mine.
Nu-mi place, dar mama vrea s\ fac asta.
Îmi place s\ îi fac gelo[i pe fra]ii mei.
Nu-mi place, dar astfel îmi ap\r fra]ii.
Sunt r\u, din cauza mea gre[esc p\rin]ii mei.
Acum îi am cu ceva la mân\ pe p\rin]i.
Mama ar pleca dac\ nu a[ face asta cu tata.
De ce se simte corpul meu bine când face lucruri rele?
Tata cred c\ m\ iube[te foarte mult dac\ risc\ atât.
Singurul mod de a supravie]ui este s\ fac asta.
Aceste semnifica]ii au fost enumerate cu scopul de a eviden]ia ce distorsiuni
cognitive produce incestul în rândul persoanelor abuzate, distorsiuni care îi pot revolta
pe membrii neincestuo[i ai familiei sau pe speciali[tii din domeniile juridice [i sociale.
În]elegerea faptului c\ acestea sunt distorsiuni cognitive [i a cauzelor care le-au provo-
cat poate ajuta profesionistul în abordarea neutr\/obiectiv\ a cazului.

I.7. ROLUL PSIHOLOGULUI (146)

Psihologul poate fi implicat atât în procesul de evaluare a abuzului, cât [i în pro-
cesul terapeutic de recuperare a copilului care a suferit o form\ de abuz. De asemenea,
psihologul are un rol important în echipa multidisciplinar\ implicat\ în investigarea,
evaluarea [i interven]ia în cazurile de abuz asupra copilului. Interven]ia psihologului,
este cerut\ în special de c\tre asistentul social, medicul, profesorul, avocatul sau de al]i
profesioni[ti implica]i în asistarea unui caz de abuz sau neglijare.
Psihologul, în cadrul echipei, de]ine un rol important în procesul de evaluare a
abuzului. Evaluarea psihologic\ a copilului poate fi util\ în în]elegerea:
efectelor abuzului asupra dezvolt\rii psiho-sociale a acestuia;
factorilor care determin\ apari]ia comportamentelor abuzive;
mecanismelor care stau la baza comportamentului [i atitudinilor copilului dup\ abuz.
De asemenea, psihologul este perceput ca un specialist în dezvoltarea copilu-
lui. Dac\ este necesar\ implicarea lui din punct de vedere legal, este considerat ca un
expert care poate depune m\rturie în privin]a dezvolt\rii psihologice a copilului, a con-
secin]elor comportamentelor abuzive ce s-au petrecut asupra copilului, precum [i prog-
nosticul în ceea ce prive[te recuperarea acestuia.
Evaluarea psihologic\ a copilului în privin]a dezvolt\rii include trei domenii:
nivelul de dezvoltare cognitiv\;
caracteristici personale ale copilului, inclusiv dezvoltarea social\ [i emo]ional\;
calitatea interac]iunilor cu p\rin]ii.
O evaluare psihologic\ optim\ trebuie s\ cuprind\:
interviul cu p\rin]ii;
teste de dezvoltare cognitiv\ [i de personalitate;
scale de evaluare a diverselor simptome (anxietate, depresie, sindrom de stres
post-traumatic etc.);
observa]ii ale interac]iunii p\rinte-copil.

146 Mighiu, C., Luca, C., cap. Rolul psihologului în lucrul cu copilul abuzat/neglijat, Ghid de bune practici pentru pre-
venirea abuzului asupra copilului, cap. Psihologi, Organiza]ia “Salva]i Copiii” - 2003

189
 Interviul cu p\rintele.
Scopul acestei etape este de a ob]ine date despre copil [i de a ini]ia formularea
unor ipoteze care pot fi confirmate sau nu pe parcursul întregii evalu\ri. Datele ob]inute
pe parcursul interviului cu p\rintele includ:
istoricul dezvolt\rii copilului;
evaluarea cuno[tin]elor p\rintelui, în ceea ce prive[te dezvoltarea copilului;
întreb\rile specifice din care psihologii pot afla cât de bine î[i cunosc p\rin]ii
copii sunt:
Cât anume [tiu p\rin]ii despre temerile, constrângerile, îngrijor\rile copilului?
Cât de mult [tiu p\rin]i despre problemele de dezvoltare, cum se comport\
copilul atunci când este trist sau atunci când este fericit?
Cum este descris copilul de c\tre p\rin]i? Pozitiv, negativ sau îl laud\ f\r\ suport?
Sunt realiste a[tept\rile p\rin]ilor privind copilul [i dezvoltarea acestuia?

Observarea rela]iilor p\rinte-ccopil.

O evaluare complex\ a rela]iilor p\rinte copil include:
ata[amentul copilului fa]\ de p\rin]i;
gradul de acceptare a separ\rii de p\rin]i;
nivelul de încredere;
calitatea rela]iei dintre p\rinte [i copii;
natura identific\rii cu p\rin]ii;
modalit\]ile de coping;
gestionarea anxiet\]ii.

Pentru a ob]ine informa]iile privind aceste aspecte, psihologul trebuie s\ se

focalizeze atât pe p\rin]i, cât [i pe copii, luându-se în considerare interac]iunile dintre
ace[tia. Începând din acest moment, datele empirice trebuie limitate, ele fiind utile la
început pentru punerea bazelor interpret\rii datelor ob]inute prin observarea rela]iei
p\rinte-copil. Aceste interpret\ri sunt strict legate de experien]a psihologului cu copiii [i
de cursurile de specializare ale acestuia.
Evaluarea psihologic\ formal\ a p\rin]ilor, în afara observ\rii rela]iilor cu copiii
[i r\spunsurilor din timpul interviului, nu este necesar\. Aceasta se face numai dac\ sunt
indicii ale unui comportament bizar [i extrem. În aceste cazuri, psihodiagnosticul formal
include teste de personalitate proiective care pot fi folositoare în clarificarea naturii difi-
cult\]ilor de personalitate ale p\rin]ilor. Informa]iile calitative [i cantitative ob]inute din
interviurile cu p\rin]ii, testele formale [i observa]iile realizate pot determina o în]elegere
general\ a dezvolt\rii copilului [i a nevoilor acestuia. Datele din evaluarea psihologic\
sunt integrate în datele ob]inute din evalu\rile celorlal]i profesioni[ti implica]i.

I.8. ASPECTE PRIVIND CREDIBILITATEA DECLARA}IILOR COPILULUI

În ceea ce prive[te credibilitatea afirma]iilor copilului, pentru J.Y. Hayez (1994),
un minor care vorbe[te spontan spune în general adev\rul, chiar dac\ „este rar s\ existe
o certitudine obiectiv\ care s\ sus]in\ spusele sale”. În schimb, când unul dintre p\rin]i
dezv\luie abuzul, este indicat ca specialistul s\ fie atent [i prudent la declara]iile acesto-
ra astfel: un p\rinte care se cantoneaz\ în enun]ul de generalit\]i, excitându-se în timp
ce poveste[te, cu o supralicitare a lucrurilor interzise denun]ate la cel\lalt etc, într-un con-
text conflictual major de cuplu (neîn]elegere, separare) sau în cadrul unui tablou delirant,
trebuie s\ fim pruden]i.
Problema credibilit\]ii afirma]iilor este într-adev\r complex\, mai ales în cazul
separ\rii dintre p\rin]i, sau în cel al unui conflict violent. Nu este îns\ pertinent s\ formul\m
problema în ace[ti termeni, întrucât credibilitatea se evalueaz\ ]inând cont de o stare psi-
190
hopatologic\ particular\ - psihoz\ acut\, debilitate, stare confuz\ etc. (Gerard Lopez, 1997).
Dar acest fapt nu ne permite s\ presupunem c\ afirma]iile au fost mincinoase sau nu. O
persoan\ credibil\ poate min]i veridic, în aceast\ privin]\ „escrocul” fiind un exemplu car-
icatural, astfel încât un copil psihopat sau debil poate fi victima unui adult care nu va în-
ceta s\ fac\ trimitere la starea de s\n\tate a copilului pentru a-l discredita. O practic\
agreat\ pe plan interna]ional este aceea de a pune problema din perspectiva sugestibilit\]ii
copilului. Cercet\rile care privesc sugestibilitatea se refer\ la studii asupra memoriei cen-
trale [i periferice, asupra sugestibilit\]ii, studii asupra memoriei traumatice(147), care poate fi
examinat\ din punct de vedere neuropsihologic [i/sau psihopatologic.
Memoria nu este un proces simplu de restituire, ci un sistem organic de recon-
struire care face apel la o multitudine de factori care intervin în engramarea, stocarea [i
aducerea aminte. Engramarea nu vizeaz\ decât o parte a evenimentelor, memoria fiind
limitat\ [i selectiv\ (memoria literal\ nu dureaz\ decât câteva secunde). Aceasta depinde
de cuno[tin]ele prealabile ale individului care o faciliteaz\, de durata [i repeti]ia eveni-
mentului, precum [i de interesul pe care îl prezint\, de starea de tensiune emo]ional\ pe
care o genereaz\. În general, se distinge evenimentul central [i detaliile periferice: memo-
ria este ca o pat\ luminoas\ capabil\ s\ se focalizeze asupra anumitor aspecte(148). Stocarea
este, de asemenea, limitat\. Ea constituie o etap\ activ\ (nu constituie simpla înregistrare
a faptelor). Amintirea poate fi transformat\, pierdut\ sau amplificat\.
Dintre factorii studia]i pot fi men]iona]i: trecutul („Cu timpul…”), num\rul de
amintiri (jucând un rol într-un sens sau altul) [i impactul emo]ional.
Aducerea aminte determin\ apari]ia anumitor factori sociali sau cognitivi.
Contextul în care se produce aducerea aminte este unul dintre elementele importante
(„îmi amintesc de asta când m\ aflu într-o oarecare situa]ie…”). De asemenea, calitatea
rememor\rii depinde de adaptarea evenimentului la credin]ele [i a[tept\rile persoanei
(„a face din vise realitate”) - cu cât un eveniment intr\ mai mult în concordan]\ cu
credin]a noastr\ sinoptic\, probabilitatea amintirii este mai mare (Ceci [i Bruck, 1995).
Factorii care influen]eaz\ sugestibilitatea, de natur\ cognitiv\ sau psihosocial\
fac obiectul de studiu al multor speciali[ti: ace[tia modific\ engramarea, stocarea [i rezu-
matul evenimentelor. Memoria poate fi influen]at\ de anumi]i factori sociali cum ar fi:
dorin]a de a pl\cea sau de a se conforma a[tept\rilor sociale (presiunea anturajului, a
prietenilor de aceea[i vârst\, a autorit\]ilor represive). Factorii cognitivi cei mai studia]i
sunt rolul sugestiilor induse de steriotipiile sociale („asta nu m\ mir\”), interogatoriile
repetate, care modific\ atmosfera, con]inutul [i retranscrierea interogatoriilor, ce pot
induce steriotipuri („X este periculos etc.”).
Comportamentul social bizar, de exemplu cel sexualizat, frica, depresia, mânia [i
agresivitatea sunt consecin]ele imediate ale abuzului sexual al copilului, stabilite clinic [i
empiric, dar care nu trebuie s\ fie considerate specifice abuzului. Desenele [i visele cu
con]inut sexual, la fel ca [i jocurile sexuale cu p\pu[i pe care le manifest\ copiii într-un
interviu au nevoie de interpret\ri [i nu sunt catalogate ca probe în sens restrâns.
Doveditoare pot fi leziunile din zona anal\ [i genital\ precum [i bolile care pot fi trans-
mise numai prin contact genital. În multe cazuri probatoriul legal trebuie s\ se bazeze pe
m\rturiile copiilor, o procedur\ care este înc\rcat\ cu diferite probleme: pe de o parte,
pericolul chestion\rii sugestive [i interpret\rile corespunz\toare eronate, pe de alt\ parte,
împov\rarea copilului cu o stigmatizare [i o confruntare retraumatizant\ a acestuia cu cele
întâmplate. Premisa pentru m\rturiile credibile este o tehnic\ de interviu deschis\, care
las\ în seama copilului prezentarea [i o sus]ine prin eforturile sale spre concretizare [i
detaliere, f\r\ a da în prealabil categorii de m\rturii sau a sugera modalit\]i de ac]iune.

147 Baddeley, A., Memoria uman\, teorie [i practic\, traducere din limba francez\, Pressse Universitaire de L’Universite de
Grenoble, 1990.
148 Bertone, A.; Melen M., Py J., Somat A., Martori sub t\cere, Presse Universitaire de L’Universite de Grenoble, 1995

191
 Criteriile de detaliere, de omogenitate [i de constan]\ a m\rturiei, cât [i
descrierea desf\[ur\rilor ac]iunilor tipice unui anumit delict au pentru exper]i cea mai
mare importan]\ (Volbert, 1995).
Steller [.a. (1992) diferen]iaz\ m\rturiile inten]ionat false de cele influen]ate din
exterior, respectiv autosugestive. M\rturiile inten]ionat false sunt în general mai rar întâl-
nite la copii decât la tineri sau adul]i.

I.9. ANCHETA SOCIAL|

Ancheta social\ este un instrument de evaluare a unui context social, con]inând
informa]ii referitoare la momente importante - relevante - din evolu]ia contextului repec-
tiv. Ancheta social\ con]ine elemente de specificitate în func]ie de destina]ia [i de scop-
ul realiz\rii acesteia.
Unul dintre cele mai utilizate modele-cadrul de evaluare a familiei este modelul
McMaster, ce recomand\ urm\rirea competen]elor familiei în 5 domenii:
1. Realizarea sarcinilor, rezolvarea problemelor, adic\:
Sarcina de baz\: asigurarea hranei, educa]ia, protejarea familiei;
Sarcini de dezvoltare: adaptarea la schimb\rile determinate de evolu]ia fa-
miliei (na[terea copiilor, plecarea lor la [coal\, p\r\sirea c\minului)
Sarcini legate de o situa]ie de criz\: dep\[irea unor momente dificile -
boal\, decesul unuia dintre membri, etc.
2. Comunicarea. Se va urm\ri a se determina dac\:
Exist\ comunicare între membrii familiei/este aceasta satisf\c\toare?
(mesajul este transmis direct persoanei c\reia îi este adresat sau prin inter-
mediul altor persoane, este transmis complet, clar/abiguu, etc.)
3. Rolurile (contribu]ia fiec\rui membru al familiei la func]ionarea acesteia). Se
vor evalua:
Rolurile fiec\rui membru al familiei [i gradul de satisfacere a nevoilor fa-
miliei ca întreg;
Modul de repartizare a rolurilor [i setul de sanc]iuni pentru neîndeplinirea
sarcinilor;
Distribu]ia rolurilor comportamentale („oaia neagr\”, „cel mai de[tept”);
„]apul isp\[itor” - ce vin\ i se atribuie?
4. Exprimarea afectivit\]ii [i implicarea.
Exprimarea sentimentelor între membrii familiei;
Implicarea emo]ional\ dovedit\ a membrilor familiei pentru nevoile, intere-
sele [i activit\]ile fiec\ruia dintre membri
5. Controlul comportamentului (lipsa unor reguli - explicite sau implicite - [i a
unor sanc]iuni pentru nerespectarea acestora creeaz\ probleme în func]ionarea familiei).
McMaster, `n 1992, prezint\ patru stiluri de control al comportamentului:
Stilul rigid - cu reguli [i sanc]iuni stricte;
Stilul flexibil;
Stilul „laisser-faire” - controlul [i sanc]iunile nu sunt reglementate clar,
familia func]ionând dup\ reguli [i sanc]iuni adoptate din mers.
Stilul haotic, cu treceri imprevizibile de la stilul rigid la cel „laisser-faire”.
Ancheta social\ în cazurile de abuz îmbrac\ o form\ specific\. Evaluarea abuzu-
lui este influen]at\ de variabile ce privesc limita moral\ (între bune tratamente/abuz),
durata actului (un episod violent izolat este privit diferit fa]\ de o înl\n]uire de compor-
tamente violente), contextul socio-cultural în care tr\ie[te copilul (exist\ concep]ii
diferite asupra metodelor de educa]ie, de exemplu) ({erban Ionescu, 1999).
192
 Definirea abuzului depinde a[adar de multe ori de obiectivele profesioni[tilor.
Evaluarea social\ trebuie s\ vizeze [i urm\toarele elemente:
Nivelul de trai asigurat copilului
Dezvoltarea copilului
Gradul actual de func]ionalitate a familiei
Semnifica]ia mediului ambiant trecut [i actual
Experien]e abuzive tr\ite de p\rin]i
Ancheta urm\re[te s\ stabileasc\ unde se situeaz\ familia între limitele vari-
abilelor prezentate.

CAPITOLUL II. TEORII PSIHOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA COPILULUI *

II.1. NO}IUNI INTRODUCTIVE

Psihologia dezvolt\rii este o ramur\ a psihologiei ap\rut\ din necesitatea de a
în]elege modul cum se constituie caracteristicile, func]iile, procesele psihice de la cele
mai fragede vârste [i evolu]ia lor pe tot parcursul existen]ei umane, cu progresele ce ca-
racterizeaz\ fiecare vârst\.
Baltes [i colaboratorii (1980) au sus]inut existen]a a trei influen]e importante
asupra dezvolt\rii. El le-a denumit influen]e cu caracter de vârst\, influen]e cu caracter
istoric [i evenimente de via]\ f\r\ un caracter specific.
Influen]ele cu caracter de vârst\ se afl\ într-o rela]ie puternic\ cu vârsta crono-
logic\. De exemplu, modalitatea în care copiii î[i dezvolt\ limbajul se afl\ într-un raport
foarte strâns cu vârsta lor, un copil cu vârsta de 2 ani are o performan]\ a limbajului mult
mai redus\ comparativ cu performan]a unui copil de 5 ani.
Influen]ele cu caracter istoric sunt legate de evenimente ce au loc într-un anu-
mit moment [i-i afecteaz\ pe majoritatea membrilor unei genera]ii date. Exemple de
acest gen pot fi r\zboiul din Irak sau perioadele de foamete.
Evenimente de via]\ f\r\ un caracter specific sunt cele care influen]eaz\ dez-
voltarea indivizilor în anumite momente sau la vârste diferite: efectele divor]ului într-o
familie sau un accident grav care are ca rezultat o incapacitate fizic\ etc.
Psihologia vârstelor analizeaz\ longitudinal [i vertical fiin]a uman\ în contextul
existen]ei sale sociale, a modific\rilor psiho-fizice ce se produc sub influen]a condi]iilor de
mediu, a educa]iei, a culturii, a statusurilor [i rolurilor sociale pe care le îndepline[te(149).
Principalele perspective de analiz\ s-au concretizat în teorii. Prima este teoria
înv\]\rii sociale, în care sunt luate în considera]ie contactele pe care le are copilul cu
alte persoane, pentru a determina influen]a acestora asupra dezvolt\rii copilului. Cea
de-a doua abordare va fi abordarea psihanalitic\. A treia perspectiv\ este cea a abord\rii
structuraliste în studiul dezvolt\rii, care pune accent pe maturizarea biologic\ a copilu-
lui [i pe dezvoltarea secven]ial\ a cogni]iei sale.

II. 2. DEZVOLTAREA COPILULUI ÎN TEORIA ÎNV|}|RII SOCIALE

Teoreticienii acestei abord\ri avanseaz\ ideea c\ personalitatea sau comportamen-
tul copilului se dezvolt\ ca urmare a interac]iunii sociale - prin recompense [i pedepse,
imitare, identificarea cu anumite modele de rol [i conformarea la expectan]e. În cursul dez-
volt\rii copilului intr\ în joc toate procesele sociale: percep]ia social\ [i în]elegerea com-
portamentului oamenilor, rolurile sociale, comportamentele asociate [i comunicarea, atât
verbal\ cât [i non-verbal\.

* Adaptare dup\ Hayes, N., & Orrell, S., 2003

149 Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, 1993

193
 Primul contact al copilului cu lumea exterioar\ are loc, în mare masur\, prin
gesturile, mimica [i vorbele persoanei care are grij\ de el. Toate acestea îi pot oferi
copilului o experien]\ destul de variat\: ridicarea [i strângerea în bra]e sunt diferite de
mesajul verbal, iar zâmbetul p\rin]ilor constituie un tip de stimulare diferit de zâmbetul
afi[at de copil atunci când este gâdilat. Din aceast\ diversitate de comportamente pe
care le manifest\ p\rin]ii (nu trebuie neap\rat ca p\rintele s\ fie principala persoana care
are grij\ de copil), copilul începe s\ î[i formeze cuno[tin]ele asupra lumii.
Dup\ cum au ar\tat mul]i cercet\tori, în special Schaffer (1971), copilul are o
tendin]\ mult mai puternic\ de a reac]iona la oameni, decât la al]i stimuli din mediul
s\u, cum ar fi lic\ririle de lumin\ sau zgomotele. La copil pare s\ existe o tendin]\ de
sociabilitate foarte puternic\ [i foarte bine conturat\.
O alt\ modalitate important\ de interac]iune între adul]i [i copii este imitarea.
S-a dovedit c\ pân\ [i copiii foarte mici imit\ expresiile mamelor lor, iar mamele afi[eaz\
deseori expresii faciale exagerate atunci când le vorbesc copiilor. Stern (1977) a ar\tat
c\ bebelu[i de câteva s\pt\mâni se angajeaz\ în interac]iuni cu mamele lor, în care imit\
expresiile acestora.
Plânsul poate fi de asemenea considerat o modalitate de comunicare. Pentru un
copil neajutorat locomotor acesta este o strategie esen]ial\ pentru supravie]uire. Mamele
î[i dezvolt\ adesea o capacitate de în]elegere a plânsului copilului lor, diferen]iind
situa]iile în care copilul este fl\mând, are dureri sau este furios. Una din cele mai impor-
tante variante de comunicare între mam\ [i copil, asupra c\reia s-au concentrat numero[i
cercet\tori este contactul vizual. Fitzgerald (1968) a constatat c\ dilatarea pupilelor, care
este o cale prin care semnal\m incon[tient afec]iunea fa]\ de alte persoane, este un sem-
nal pe care îl transmit [i copiii, mai ales fa]\ de p\rin]ii lor, începând chiar de la vârsta
de patru luni. Înainte de aceast\ vârst\ îl afi[eaz\ la vederea oric\rei figuri. Acest aspect
sugereaz\ dou\ lucruri, mai întâi c\ persoanele care interac]ioneaz\ cu copilul vor primi
[i alte mesaje în afar\ de zâmbet, care le arat\ c\ [i copilului îi face pl\cere interac]iunea,
în al doilea rând se observ\ c\ pe la patru luni copilul începe s\ aib\ preferin]e în pri-
vin]a persoanelor din jurul s\u.
Atunci când analiz\m fenomenul de durat\ al dezvolt\rii copilului, putem obser-
va c\ acesta presupune un proces de socializare, în care copilul înva]\ s\ se conformeze
normelor societ\]ii [i s\ ac]ioneze adecvat. De[i acest proces poate implica expectan]e
diferite de la o societate la alta, se pare c\ natura foarte sociabil\ a copiilor presupune
o disponibilitate foarte mare de a înv\]a [i de a r\spunde la influen]ele sociale.
Exist\ trei modalit\]i principale de încurajare a socializ\rii la copil, prin proce-
sul de imitare [i identificare, prin educa]ia direct\, implicând pedepse [i recompense [i
prin transmiterea expectan]elor sociale. Majoritatea teoreticienilor înv\]\rii sociale con-
sider\ c\ procesul de imitare [i de identificare este cel mai important dintre cele trei.
Imitarea
Copilul observ\ [i imit\ persoanele din jurul s\u: copiii mici se joac\ adoptând
roluri sociale [i imitând adul]ii pe care i-au v\zut în aceste roluri. Toate aceste lucruri
fac parte din procesul prin care copilul înva]\ o gam\ de comportamente pe care le
poate utiliza mai târziu.
Imitarea este deseori descris\ drept o „scurt\tur\” în înv\]are. Aceasta pre-
supune copierea unei anumite ac]iuni sau a unui set de ac]iuni [i permite copilului s\
dobândeasc\ o serie de deprinderi fizice, rapid [i eficient. Prin imitare copilul este capa-
bil s\ înve]e mai mult decât ar putea prin înv\]area direct\.
Identificarea
Este un proces care se realizeaz\ în dou\ etape [i este implicat în înv\]area
bazat\ pe observa]ie. Deseori, un copil va înv\]a un stil mai general de comportament
194
asumându-[i un rol complet sau modelându-se dup\ o alt\ persoan\. Identificarea are
loc într-o perioad\ mult mai mare de timp decât imitarea [i se crede c\, în mare m\sur\,
înv\]area rolurilor sociale, cum ar fi înv\]area rolului de gen [i sex, are loc prin proce-
sul de identificare.
Prezen]a modelelor de rol este foarte important\ în dezvoltare. În jurul copilu-
lui trebuie s\ existe oameni pe care acesta s\ îi poat\ copia, ca s\ î[i poat\ forma o idee
despre felul în care o fiin]\ uman\ real\ se comport\ într-un anumit rol social. Astfel de
modele de rol îi ofer\ copilului o linie de ghidare, care-l va orienta spre un comporta-
ment adecvat în via]\. Bandura [i colaboratorii (1963) au realizat o serie de experimente
prin care au investigat imitarea la copii. Ace[tia au constatat c\ nu toate modelele au
fost imitate în mod egal. În principiu, copiii au imitat modelele pe care le-au considerat
similare lor, de exemplu pe cele de acela[i sex.
Al]i cercet\tori au investigat felul în care stimulii pozitivi (cum ar fi lauda sau
încurajarea) pot influen]a înv\]area prin imitare. Dac\ o purtare agresiv\ a copilului este
ignorat\ sau pedepsit\ de c\tre adul]i, atunci este mai pu]in probabil ca acesta s\ repete
acest comportament. Îns\, ac]iunile agresive care au consecin]e satisf\c\toare pentru cel
ce agreseaz\, au o probabilitate mai mare de a se repeta.
Mussen [i Rutherford (1963) au investigat efectele pe care cordialitatea [i
apropierea dintr-o rela]ie le pot avea asupra procesului de identificare. Au constatat c\
b\ie]ii care au rela]ii de afec]iune calde cu ta]ii lor ob]in, în principiu, scoruri mai mari
la testele de masculinitate decât b\ie]ii a c\ror rela]ie cu tat\l este mai rezervat\. Acela[i
lucru este valabil [i pentru fete: cu cât rela]ia cu mamele lor este mai strâns\, cu atât mai
puternic\ este identificarea cu feminitatea.
Din aceste studii putem vedea c\ imitarea [i identificarea pot fi mecanisme
importante de înv\]are pentru copii. Alte tipuri de studii au investigat aspecte diferite de
înv\]are social\, precum efectele diverselor tipuri de pedepse asupra copiilor. De[i co-
piii înva]\ foarte mult prin imitare [i identificare, exist\ [i unele comportamente care
sunt dobândite prin intermediul reac]iilor directe din partea adul]ilor [i, deseori, aceas-
ta este o modalitate important\ de preg\tire a copiilor pentru a se comporta conform
exigen]elor societ\]ii.
Autoîntarirea. Oamenii î[i definesc standarde de succes pentru propriul compor-
tament în diferite situa]ii [i prin raportarea la aceste standarde î[i autoadministreaz\ re-
compense [i pedepse pentru atingerea [i dep\[irea standardelor. Autoînt\ririle [i
pedepsele iau cel mai adesea forma unor înt\riri emo]ionale (mândria [i satisfac]ia în
primul caz, ru[inea [i culpabilitatea în cel de-al doilea). Depresia face [i ea parte frecvent
din setul de pedepse autoadministrate. Setul ini]ial de standarde de apreciere este înv\]at
de regul\ prin modelare, în principal de la p\rin]i sau de la alte persoane semnificative
în copil\rie.
De[i fiecare societate modeleaz\ comportamentul copiilor s\i prin recompense
[i laude (sau prin amuzamentul [i aten]ia adul]ilor, pe care copiii le consider\ recom-
pense), exist\ o alt\ latur\ a educa]iei pe care fiecare societate o utilizeaz\: pedepsirea
purt\rii rele sau neadecvate social.
Tipul de pedepse pe care le utilizeaz\ p\rin]ii pare s\ se coreleze foarte bine
cu dezvoltarea unui sim] puternic al con[tiin]ei la copil.
Un studiu efectuat de Mackinnon în 1938 a ar\tat ca studen]ii care s-au dovedit
c\ au o con[tiin]\ puternic\ (nu au copiat la un test atunci când au avut ocazia), suferi-
ser\ pedepse psihologice de la p\rin]ii lor, iar cei care au tri[at (deci nu aveau probabil
o con[tiin]\ puternic\) suferiser\ pedepse fizice.
Când vorbim despre pedepse fizice nu suger\m doar lovirea copiilor. Studiul a
inclus [i pedepse ca: interdic]ia de a ie[i din cas\, suprimarea banilor de buzunar. Pe de alt\

195
 parte, în pedepsirea psihologic\ nu este necesar nici un tip de „amend\”, dar copilului îi este
repro[at\ r\nirea pe care a produs-o p\rintelui sau altei persoane, ori este f\cut s\ se simt\
vinovat [i responsabil de ac]iunile sale. Rela]iile sociale constituie aspectul de baz\ al aces-
tor tipuri de pedepse. Copilul simte c\ ac]iunea sa i-a dezam\git pe p\rin]i sau c\ a cauzat
inutil suferin]\ altcuiva, dar în afar\ de a-[i cere scuze, nu poate face nimic în compensa]ie.
Hill sus]ine (1964) c\ motivele pentru care pedepsele psihologice par s\ fie atât
de eficiente în producerea unei con[tiin]e puternice la copii, au la baz\ actul de a-[i cere
scuze. Treptat, acesta se interiorizeaz\, astfel încât, în loc s\ spun\ doar „îmi pare r\u”,
copilul ajunge chiar s\ îi par\ r\u [i, mai târziu, s\ se simt\ vinovat [i responsabil. Pe
de alt\ parte, dac\ este pedepsit fizic, copilul poate vedea lucrurile mult mai superficial,
ca pe o amend\ pe care trebuie s\ o pl\teasc\ pentru un comportament neadecvat, dar
nimic mai mult. Deci, singurul efect al pedepsei fizice ar fi teama de a nu fi descoperit
[i nu neap\rat dezvoltarea unei con[tiin]e puternice.
Pentru copii, importan]a explica]iilor, pentru a li se clarifica expectan]ele adul]ilor
[i motivele regulilor, este un alt aspect al socializ\rii, care poate diferi de la un grup social
la altul. Explica]iile par s\ încurajeze copilul s\ se comporte sociabil. Un alt factor foarte
important în dezvoltarea copilului este felul în care acesta în]elege ceea ce se întâmpl\
în jurul s\u [i ra]iunea pe care o d\ regulilor [i comportamentelor observate.

II.3. ABORDAREA PSIHANALITIC|

Viziunea psihanalitic\ a lui Freud privind dezvoltarea afectiv\ a copilului a avut
un efect profund asupra gândirii psihologice înc\ de la apari]ia acesteia, în prima parte
a secolului XX.
Freud sus]ine c\ personalitatea este constituit\ din trei structuri importante: Id
(Sinele), Ego (Eul) [i Superego (Supraeul). Fiecare parte a personalit\]ii are propria sa
func]ie, iar în personalitatea s\n\toas\ matur\, cele trei p\r]i produc un comportament
echilibrat, bine integrat. Aceste trei p\r]i ale personalit\]ii nu trebuie v\zute ca fiind
entit\]i biologice tangibile.
Idul este determinat biologic [i este partea primitiv\ a personalit\]ii ce
înglobeaz\ toate pulsiunile instinctuale: sexuale, agresive [i cele care intereseaz\ satis-
facerea nevoilor corporale. El ac]ioneaz\ dup\ principiul pl\cerii, adic\ caut\ s\ simt\
pl\cerea [i s\ evite durerea. Idul este ira]ional, impulsiv [i nu este afectat de restric]iile
sociale. La copiii noi n\scu]i toate procesele mentale sunt procese ale Id-ului.
Eul se dezvolt\ odat\ cu cre[terea copilului în încercarea acestuia de a se adap-
ta cerin]elor lumii exterioare. Eul opereaz\ dup\ principiul realit\]ii, adic\ gratificarea
nevoilor sunt amânate pân\ în momentul [i locul oportun. De exemplu, copilul înva]\
c\ foamea îi va fi satisf\cut\ numai atunci când cineva va fi disponibil s\-i prepare mân-
carea. Prin dezvoltarea acestei structuri de personalitate copilul înva]\ s\ ia în conside-
rare constrângerile [i restric]iile lumii înconjur\toare. Eul încearc\ s\ realizeze echilibrul
dintre pulsiunile ira]ionale ale Sinelui [i realit\]ile lumii exterioare.
Supraeul este echivalentul aproximativ al con[tiin]ei de sine [i apare în perioa-
da 4-6 ani. Supraeul reprezint\ cadrul intern al individului, a ceea ce este „drept” [i
„nedrept”, a[a cum sunt ele reprezentate de sanc]iunile [i inhibi]iile morale existente în
cultura respectiv\. Orice violare a standardelor înalte, deseori nerealiste, are ca rezultat
sentimentul de vinov\]ie [i anxietatea.
Stadiile dezvolt\rii psihosexuale exprimate de Freud au ap\rut în urma investig\rii
mai multor traume la copii, ajungându-se la concluzia c\ primii cinci ani de via]\ au un
efect permanent asupra dezvolt\rii personalit\]ii acestuia. Freud s-a referit la instincte se-
xuale, de[i atribuia acest termen copiilor, îns\ conota]ia termenului de „sexual” a fost mai
degrab\ cea de „pl\cere fizic\”.
196
 Stadiul oral
Primul stadiu se desf\[oar\ în primul an de via]\, sursa principal\ de pl\cere a
copilului fiind gura. Copilul g\se[te o pl\cere deosebit\ în activit\]i orale, precum suptul [i
apucarea cu gura, lucru important, dup\ Freud, în definirea tipului de personalitate care se
dezvolt\. La început, principala pl\cere a sugarului o constituie suptul [i sorbitul, cunoscut\
drept faza optimismului oral. Mai târziu în acest stadiu, principala pl\cere este ob]inut\ prin
apucarea cu gura [i mestecatul, stadiul sadic-oral. Dac\ etapa anterioar\ este considerat\ mai
satisf\c\toare, dup\ Freud, copilul devine dependent, pasiv, extrem de credul, sociabil, flu-
ent [i relaxat. Dac\ principala pl\cere a copilului provine îns\ din mu[cat [i mestecat, atunci
devine independent, foarte agresiv verbal sau fizic, ranchiunos, ambi]ios [i ner\bd\tor.
Copilul ar putea c\p\ta o fixa]ie pentru gur\, ca sursa de pl\cere, dac\ este în]\rcat
fie prea devreme, fie prea târziu. Dac\ este a[a, atunci va ajunge tipul de om care ]ine tot-
deauna câte ceva în gur\: ]ig\ri, capete de creioane etc. Freud consider\ c\ persoanele foarte
independente prezint\ o forma]iune reac]ional\ împotriva dependen]ei de stadiul oral. Cu
alte cuvinte, ele supracompenseaz\ aceast\ dependen]\, transformând-o în opusul s\u.
Stadiul anal
Acest al doilea stadiu are loc de la unu la trei ani. În timpul lui, libidoul, imboldul [i
energia sexual\ a individului se concentreaz\ asupra anusului [i copilul g\se[te mult\ pl\cere
în ac]iunea de defecare. Aceasta este vârsta la care copilul va fi deprins cu oli]a [i Freud con-
sider\ c\ aceast\ deprindere ar putea influen]a personalitatea ulterioar\. Dac\ p\rin]ii copilu-
lui sunt prea severi, copilul ar putea deveni anal-retentiv, f\cându-i pl\cere s\ re]in\ materiile
fecale, în loc s\ cear\ imediat oli]a. În acest caz, va deveni ca adult un tip egoist, lacom,
înc\p\]ânat, refractar [i obsesiv. Pe de alt\ parte, dac\ folosirea oli]ei i se pare deosebit de
pl\cut\, ar putea deveni anal-expulziv, iar ca adult ar fi extrem de generos [i de darnic.
În plus, dac\ deprinderea cu oli]a a avut loc prea devreme sau prea târziu,
copilul ar putea c\p\ta o fixa]ie anal\. Personalitatea anal\, dup\ Freud, este caracteri-
zat\ printr-o obsesie pentru cur\]enie, sistematizare, ordine, pu]in\ spontaneitate. Tipul
de personalitate în care sunt combinate aceste tr\s\turi este cunoscut\ sub denumirea
de personalitate obsesiv-compulsiv\.
Stadiul falic
În stadiul falic, de la trei la [ase ani, are loc identificarea sexual\ a copilului. Acest
stadiu a fost cel mai studiat de c\tre psihanaliza clasic\. Pentru prima dat\, zonele geni-
tale devin zone erogene principale, dar nu în leg\tur\ cu reproducerea, ci în maniera spe-
cific\ sexualit\]ii infantile, urm\rind doar ob]inerea de pl\cere. În timpul acestui stadiu,
Freud presupune c\ b\ie]ii încep s\ se confrunte cu ceea ce el a numit complexul Oedip.
Acesta îi produce copilului conflicte tulbur\toare, care trebuie rezolvate prin identificarea
copilului cu p\rintele de acela[i sex. În stadiul falic b\ie]elul cap\t\ o afinitate sexual\ pen-
tru mama sa. Datorit\ acestui lucru el î[i percepe tat\l ca pe un rival ce trebuie înl\turat.
În aceast\ perioad\ se contureaz\ diferen]a între sexe, care e perceput\ ca dife-
ren]a între a avea [i a nu avea penis. Aceasta este cauza care conduce la complexul
castr\rii. S-a observat c\ acest complex se dezvolt\ chiar [i atunci când nu sunt formu-
late amenin]\ri explicite cu castrarea.
Exist\ antecedente care creaz\ teren favorabil dezvolt\rii acestui complex: expe-
rien]e traumatizante în care survine o pierdere - în]\rcarea, defecarea, sc\parea sânului
în timpul al\pt\rii, chiar [i îns\[i na[terea (Otto Rank, 1978).
Rolul complexului este diferit la fat\ fa]\ de b\iat. La b\iat apari]ia complexului
castr\rii pune cap\t complexului Oedip, iar la fat\, complexul castr\rii deschide com-
plexul Oedip (denumit Electra).
Perioada de laten]\
Al patrulea stadiu psihosexual este cunoscut sub denumirea de perioad\ de
laten]\ [i se desf\[oar\ de la [ase ani pân\ la pubertate. Caracteristicile principale ale
197
 acestei perioade sunt determinate de declinul sexualit\]ii infantile, diminuarea activit\]ii
sexuale. Apar [i se consolideaz\ sentimente esen]iale pentru om ca fiin]\ cultural\ [i
moral\: pudoarea [i dezgustul. Acest declin se leag\ de încheierea complexului Oedip.
Freud considera c\ libidoul difuzeaz\ în tot corpul în loc s\ se concentreze într-o anu-
mit\ zon\. De asemenea, în aceast\ etap\ reful\rile se intensific\.
Stadiul genital
Când copilul ajunge la pubertate, libidoul se focalizeaz\ asupra organelor genitale
[i aten]ia tân\rului adult se concentreaz\ acum asupra sexului opus. Acest stadiu aduce cu
sine transform\rile definitive ale sexualit\]ii umane. În timp ce sexualitatea infantil\ este pre-
dominant autoerotic\, sexualitatea adult\ este predominant obiectal\. Se trece de la excitarea
zonelor erogene la activitatea sexual\ specific\, genital\, orientat\ spre reproducere.
Activitatea sexual\ infantil\ este subordonat\ activit\]ii genitale, sub forma
pl\cerii preliminare.

Contribu]ia Annei Freud

Cercet\rile clinice realizate de Freud cu privire la dezvoltarea copilului au fost
preluate de fiica sa, Anna Freud.
Abordarea ei s-a concentrat mai mult asupra modalit\]ilor în care copilul î[i dez-
volt\ mecanismele de ap\rare a Eului. Ea considera c\ Eul se manifest\ în scopul
ob]inerii echilibrului [i armoniei, încercând compensarea tuturor aspectelor extremiste
ale personalit\]ii, de exemplu: f\când în a[a fel încât o persoan\ foarte agresiv\ s\
nutreasc\ afinitate pentru blânde]e. Ca urmare, mecanismele de ap\rare pe care le uti-
lizeaz\ Eul opereaz\ în acest scop.
Anna Freud a identificat cinci mecanisme principale de ap\rare a Eului:
1. Negarea prin fantasm\ - de exemplu: un copil ar putea s\ î[i înving\ teama
de un tat\ puternic inventând un leu imaginar drept prieten, astfel încât s\ ajung\ la fel
de puternic ca [i tat\l.
2. Refuzul în cuvânt [i fapt\ - un copil ar putea refuza, pur [i simplu, s\ admit\
existen]a unei amenin]\ri sau a unei surse de amenin]are. De exemplu, un b\ie]el ar
putea afirma c\ este la fel de mare [i de puternic ca [i tat\l s\u.
3. Limitarea Eului - procesul de a nu permite deliberat, dezvoltarea unei p\r]i a
personalit\]ii, cultivând în schimb, alte p\r]i.
4. Identificarea cu agresorul - de exemplu: un copil care abia a fost la dentist,
ar putea ac]iona ca [i când ar fi el însu[i dentistul.
5. Altruismul excesiv - copilul manifest\ o grij\ excesiv\ fa]\ de binele priete-
nilor s\i, în detrimentul propriei persoane.
De[i Anna Freud s-a ocupat în principal de copii, aceste mecanisme de ap\rare
pot fi observate [i la adul]i, au fost concepute pentru a clarifica [i a fi ad\ugate la meca-
nismele de ap\rare indentificate de Freud, [i nu pentru a le înlocui.

II.4. TEORIA DEZVOLT|RII PSIHOSOCIALE

Neofreudienii s-au concentrat în principal, asupra dezvolt\rii Eului, pe care l-au
considerat un domeniu neglijat de c\tre Freud. Un exemplu este oferit de teoria dez-
volt\rii psihosociale, avansat\ de Erikson în 1959. Erikson, ca [i Freud, a crezut c\ indi-
vidul se confrunt\ cu o serie de conflicte care trebuie s\ fie rezolvate în vederea dez-
volt\rii unei personalit\]i s\n\toase. Dar în teoria lui Erikson, conflictele nu sunt centrate
pe p\r]ile corpului ci pe rela]iile individului cu al]i membri ai societ\]ii.
Erikson a eviden]iat opt stadii în teoria sa; în fiecare stadiu, individul se con-
frunt\ cu un alt conflict. Totu[i, este necesar\ rezolvarea conflictelor ini]iale, pentru a-i
asigura individului capacitatea de a le st\pâni pe cele ulterioare, procesul poate fi v\zut
ca un progres pas cu pas.
198
 Primul stadiu în teoria lui Erikson are la baz\ conflictul încredere-neîncredere (de la
na[tere pân\ la aproximativ un an [i jum\tate): copilul trebuie s\-[i stabileasc\ atitudinea de
baz\ fa]\ de lumea din jurul s\u. Dac\ în acest stadiu beneficieaz\ de satisfac]ie [i confort,
acest lucru îl va ajuta s\-[i dezvolte o atitudine mai încrez\toare. Dac\ îngrijirile nu sunt con-
sistente, rezult\ neîncredere fa]\ de cei de care depinde copilul, apoi fa]\ de to]i indivizii.
Pe m\sur\ ce copilul înva]\ s\ mearg\, se confrunt\ cu alt conflict de
autonomie-îndoial\ (între 1½ - 3 ani ). Noile provoc\ri fizice pe care le înfrunt\ acesta
îi pot sus]ine încrederea sau îl pot face s\ se simt\, pur [i simplu, incapabil. Din nou,
se va stabili atitudinea global\ cu care copilul va merge mai departe.
Al treilea stadiu apare pe m\sura dezvolt\rii sociale [i fizice, când copilul se
confrunt\ cu conflictul dintre ini]iativ\ [i vinov\]ie (între 3 [i 6 ani). Deoarece copilului
i se cere s\-[i asume din ce în ce mai mult\ responsabilitate pentru via]a sa, el poate
ajunge s\-[i dezvolte un puternic sim] de ini]iativ\ sau poate ajunge s\ se simt\ vinovat
c\ nu [i-a îndeplinit corespunz\tor responsabilit\]ile.
Copilul mai mare (6-12 ani) se confrunt\ cu conflictul sârguin]\-inferioritate, pe
m\sur\ ce are de înfruntat tot mai multe provoc\ri noi. Copilul poate s\ se str\duiasc\
s\ le dep\[easc\ sau poate s\ capete un sentiment caracteristic de incapacitate.
Al cincilea stadiu apare la adolescen]\ (12-20 de ani) când trebuie rezolvat conflic-
tul identificare-confuzie de rol. Mul]imea noilor roluri sociale [i apartenen]a la grupurile
sociale diferite presupun dezvoltarea unui sim] integrator al propriei persoane; astfel,
copilul este cople[it de multitudinea de roluri pe care trebuie s\ le joace. G\sirea unor
r\spunsuri satisf\c\toare presupune integrarea unei game variate [i contradictorii de per-
cep]ii despre sine [i de percep]ii ale altora despre sine într-o structur\ coerent\, respectiv
propria identitate. Nerealizarea propriului viitor, asumarea de responsabilit\]i, edificarea
unei identit\]i negative, deviante (cu elemente pe care subiectul nu le dore[te) sunt ele-
mente ale identit\]ii care se afl\ în contradic]ie [i sunt pu]in compatibile cu normele sociale.
Ca tân\r adult, omul se confrunt\ cu al [aselea conflict: intimitate-izolare în
rela]iile cu al]ii (20-40 de ani). Intimitatea presupune fuzionarea liber\ a identit\]ilor f\r\
s\ existe vreo team\ [i nici pierderea acestora. Recompensele asociate intimit\]ii sunt
atât de mari încât [i persoanele cu echilibru psihologic fragil vor fi dispuse s\-[i asume
riscurile. Alternativa nefavorabil\ a celor care refuz\ acceptarea limit\rilor propriei inde-
penden]e sau riscurile intimit\]ii, este aceea a izol\rii.
La maturitate, individul se confrunt\ cu un conflict de crea]ie-stagnare (40-65 de ani).
În aceast\ etap\ se formuleaz\ [i realizeaz\ observa]ii amplasate dincolo de limitele propri-
ului sine [i raportate la elemente ca: familia, cariera profesional\, societatea în ansamblu.
Ultimul stadiu apare la vârste înaintate (peste 65 ani), când individul trebuie s\
accepte realitatea apropierii mor]ii, care presupune conflictul de a o întâmpina integru
sau cu disperare. Integritatea Eului rezult\ din faptul c\ individul poate privi retrospec-
tiv propria existen]\, cu satisfac]ie, fiind capabil s\ accepte atât succesele cât [i insucce-
sele proprii. Când situa]ia aceasta nu apare, constatarea faptului c\ nu exist\ timpul
disponibil pentru operarea unor schimb\ri majore, stabilirea unor noi obiective precum
[i realizarea acestora, rezult\ disperarea. Individul este dezgustat de via]\, dezvolt\ o
imagine de sine negativ\ ce nu mai poate fi modificat\.
Putem observa din teoria lui Erikson c\ dezvoltarea Eului continu\ toat\ via]a [i
c\ fiecare vârst\ se confrunt\ cu propriul s\u set de probleme [i conflicte.

II.5. TEORIILE STRUCTURALISTE

Unii psihologi s-au concentrat asupra modalit\]ilor în care copiii organizeaz\
ceea ce înva]\. Ei consider\ dezvoltarea un proces structurat [i sistematic. Una dintre
cele mai valoroase teorii structuraliste a fost avansat\ de c\tre Jean Piaget, în anul 1953.
199
 &.1. Teoria dezvolt\rii cognitive a lui Piaget
Majoritatea psihologilor sunt de acord c\ Piaget a fost cel mai influent psiholog
în domeniul psihologiei dezvolt\rii din secolul XX.
Piaget a considerat inteligen]a ca pe o form\ de dezvoltare prin interac]iunea cu
mediul. Copilul fiind activ, ac]ioneaz\ continuu asupra mediului s\u, observând efectul
pe care îl are ac]iunea sa. Când se gânde[te, copilul efectueaz\ opera]ii mintale. O
opera]ie reprezint\ orice set de ac]iuni care produc un efect asupra mediului. Pe m\sur\
ce copilul începe s\ st\pâneasc\ noi abilit\]i, acestea apar în procesele sale de gândire
sub forma structurilor cognitive denumite scheme.
O schem\ con]ine toate ideile, amintirile, capacit\]ile [i asocierile legate de un
anumit set de opera]ii asupra mediului. Piaget considera c\ dezvoltarea cognitiv\ are loc
prin procesul construirii [i dezvolt\rii de scheme noi [i al extinderii celor existente, ast-
fel încât s\ se aplice la un domeniu mai vast. Pe m\sur\ ce cre[te [i interac]ioneaz\ cu
mediul, copilul î[i dezvolt\ [i î[i modific\ schemele în mod continuu.
O schem\ este o structur\ pe care o utiliz\m ca fir director în comportamentul nos-
tru. Nu percepem fiecare lucru nou din via]a noastr\ ca fiind la fel de nou în fiecare zi, ci
facem apel la experien]ele [i capacit\]ile dobândite anterior pentru a [ti ce trebuie s\ facem.
Piaget considera c\ procesul gândirii a luat na[tere ca rezultat al evenimentelor
nea[teptate. Prin asta, el în]elegea c\, atunci când suntem capabili s\ apel\m la schemele
preexistente f\r\ nici o problem\, nu ne mai gândim prea mult la evenimentul în curs. Noua
uzan]\ ar fi în afara a ceea ce Piaget a numit domeniu de oportunitate al schemelor noas-
tre preexistente, deci trebuie s\ se modifice atât comportamentul obi[nuit cât [i schemele.
Piaget a considerat c\ to]i copiii trec printr-o serie de perioade distincte în dez-
voltarea intelectual\. Astfel, stadiile dezvolt\rii copilului propuse de Piaget sunt:
1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani). În acest stadiu copilul experimenteaz\ lumea
prin percep]ii imediate [i prin activitate fizic\, f\r\ o gândire a[a cum o cunosc adul]ii.
Gândirea copilului este dominat\ de principiul „aici [i acum”. De exemplu, pân\ la vârs-
ta de 8 luni nici un copil nu de]ine conceptul de permanen]\ a obiectelor. Pân\ atunci
tot ceea ce se afl\ în afara câmpului vizual se afl\ în afara min]ii lui, adic\ copilul nu va
încerca s\ se uite dup\ un obiect vizibil anterior care este plasat în afara câmpului vizual.
2. Stadiul preopera]ional (2-7 ani). În perioada preopera]ional\ pot fi percepute cel
mai clar diferen]ele între gândirea copiilor [i gândirea adul]ilor. Aceasta este perioada în
care se dezvolt\ limbajul [i Piaget considera c\ utilizarea limbajului de c\tre copil demon-
streaz\ o reducere treptat\ a egocentrismului. La început, copilul prezint\ o vorbire ego-
centric\, cu o con[tien]\ redus\ a necesit\]ilor ascult\torului, dar, treptat devine con[tient
c\, utilizând limbajul pentru comunicare, trebuie s\ [i-l ajusteze în vederea unei interac]iuni,
în loc s\ î[i exprime pur [i simplu gândurile. În aceast\ perioad\ copilul î[i dezvolt\ capac-
itatea de descentrare, de adoptare a punctului de vedere al altei persoane. Atunci când se
gânde[te la diferite probleme, copilul are [i o tendin]\ de centrare, concentrându-se asupra
esen]ei problemei [i ignorând al]i factori. Un exemplu este lipsa reflexivit\]ii: la aceast\
vârst\, copiilor le este foarte greu s\ vad\ opera]iile ca fiind reversibile. De exemplu, un
copil ar putea înv\]a c\ 3x3=9, dar nu ar fi capabil s\ ajung\, de aici, la concluzia c\ 9=3x3;
sau copilul poate admite c\ are un tat\, dar nu este capabil s\ admit\ c\ [i tat\l s\u are un
copil. De[i o opera]ie este inversul celeilalte, copilul are tendin]a s\ se concentreze asupra
unei laturi a problemei [i îi este greu s\ vad\ o alt\ latur\.
Un alt exemplu de centrare este redat de incapacitatea copilului aflat în perioa-
da preopera]ional\ de a în]elege principiile de conservare. Aceasta este cea mai faimoas\
dintre p\r]ile teoriei lui Piaget. Prin conservare în]elegem c\ un obiect î[i poate modifi-
ca forma sau aspectul, p\strându-[i totu[i aceea[i mas\ sau volum. El a efectuat mai
multe studii asupra conserv\rii. Aceste studii s-au realizat cu mai multe obiecte: buc\]i
200
de plastilin\, transformate din bile în forme alungite, sau apa colorat\, turnat\ dintr-un
pahar larg [i mic, într-unul înalt [i sub]ire. De fiecare dat\, copilul se concentra asupra
celui mai evident aspect al modific\rii, ignorându-le pe cele asociate, care indicau fap-
tul c\ volumul sau cantitatea a r\mas aceea[i.
Principala sarcin\ a perioadei preopera]ionale este de a preg\ti copilul pentru
perioadele ulterioare [i, în acest scop, copilul înva]\ tot timpul din ce în ce mai multe
despre mediu. O caracteristic\ a acestei perioade, observat\ de Piaget, este tendin]a de
a generaliza excesiv regulile pe care le-a înv\]at. Numai prin aplicarea regulii copilul
înva]\ modalit\]i diferite de a o utiliza. De exemplu, la începutul acestei perioade copilul
ar putea numi toate animalele mici „c\]el”, dar cu cât persevereaz\ mai mult, cu atât î[i
d\ mai bine seama c\ exist\ diferite tipuri de animale mici [i c\ toate au nume diferite.
Prin procesele de asimilare [i acomodare copilul î[i extinde schemele, aplicându-le la
mediu, pân\ când î[i formeaz\ un set opera]ional de structuri. La sfâr[itul perioadei pre-
opera]ionale, copilul este dotat destul de bine cu scheme adecvate pentru a face fa]\
principalelor provoc\ri din mediul s\u.
3. Stadiul opera]iilor concrete (7-11 ani). Începând cu aceast\ perioad\ copilul nu
mai este atât de egocentric, fiind capabil s\ vad\ obiectele [i evenimentele [i din punctul
de vedere al celorlal]i. În aceast\ perioad\, gândirea copilului începe s\ fie asem\n\toare
cu cea a adultului, dar copilul are totu[i dificult\]i în manipularea no]iunilor pur abstracte,
pentru c\ trebuie s\ le lege de lumea real\, pentru a le în]elege. Copiii afla]i în aceast\
perioad\ sunt caracteriza]i de o dorin]\ extraordinar\ de a culege informa]ii despre lume:
deseori ei adun\ liste considerabile de fapte sau de date despre un subiect de interes.
4. Stadiul opera]iilor formale (de la 11 ani pân\ la maturitate). Acest stadiu
marcheaz\ apari]ia abilit\]ii de a gândi abstract f\r\ a se bizui pe obiecte sau evenimente
concrete. El poate manevra acum logica abstract\, elaboreaz\ ipoteze (teorii) despre lume,
le testeaz\ ca un om de [tiin]\ [i utilizeaz\ no]iuni abstracte în gândirea sa. Copilul este
capabil s\ rezolve o problem\ la nivel mental prin evaluarea sistemic\ a mai multor
propozi]ii [i, în acela[i timp, s\ analizeze intercondi]ionarea lor. Piaget considera c\ aceas-
ta este cea mai înalt\ form\ de gândire [i sus]inea c\, din acest moment, copilul î[i poate
extinde cuno[tin]ele, f\r\ a mai fi împiedicat de egocentrism sau de alte asemenea restric]ii.
&.2. Teoria lui Piaget asupra dezvolt\rii morale
Un aspect important al teoriei dezvolt\rii cognitive a lui Piaget este acela care
leag\ nivelul capacit\]ii de ra]ionare a copilului cu moralitatea sa. Moralitatea are în
vedere modul în care copilul apreciaz\ ce este corect [i ce este gre[it, constituind o parte
important\ a socializ\rii sale. Fiecare societate are propriile sale idei despre tipurile
acceptabile de comportament, iar copiii sunt educa]i s\ observe normele societ\]ii lor.
Dup\ cum men]iona [i Iano[i în lucrarea Vârstele omului, „copilul ajuns om nu e îns\
nici animal [i nici robot, cum nu e nici p\pu[a pe care o alint\. El devine capabil s\-[i
însu[easc\, oricât de timid, op]iuni morale”.
Contribu]ia major\ a lui Piaget la teoria dezvolt\rii sociale a copiilor apare în
„Judecata moral\ la copil” (1932), în care a analizat atitudinile copiilor fa]\ de reguli,
aprecierile lor asupra anumitor infrac]iuni [i opiniile lor despre justi]ie.
Într-o încercare de a explora în]elegerea regulilor, Piaget a ales ni[te jocuri cu
bile, în care au fost implica]i copii cu vârste diferite. El a ales aceste jocuri deoarece ade-
sea regulile sunt inventate chiar de c\tre copii [i rar sunt înv\]ate de la adul]i. Piaget le-a
cerut copiilor s\-i arate cum se joac\ un joc [i s\-l înve]e regulile. Din observa]iile sale,
Piaget a descoperit c\ viziunea copilului asupra regulilor [i asupra a ceea ce este corect
sau gre[it se dezvolt\ frecvent în rela]ie cu maturizarea lor. De exemplu, copiii de trei
ani [i cei sub trei ani par s\ urmeze o oarecare ordine în jocul lor, dar nu consider\
necesar s\ p\streze aceast\ ordine; de fapt, ei î[i modific\ frecvent regulile.
201
 Între vârstele de 3 [i 6 ani, majoritatea copiilor copiaz\, pur [i simplu, unele din-
tre regulile pe care le-au v\zut la copiii mai mari, dar nu sunt înc\ în stare s\ joace un
joc corect cu al]i copii. Ei par s\-[i joace propria versiune, chiar [i atunci când se joac\
cu al]ii. Piaget a asociat aceast\ constatare cu descoperirea sa ini]ial\ asupra egocentris-
mului copiilor din perioada preopera]ional\. Cu alte cuvinte, ace[ti copii au tendin]a de
a vedea lucrurile tot timpul din propriul lor punct de vedere, lipsindu-le structura cog-
nitiv\ pentru a ]ine cont de opiniile altora.
De asemenea, exist\ diferen]e în flexibilitatea regulilor, a[a cum o percep co-
piii. De[i ei nu sunt capabili s\ urmeze regulile, a[a cum o fac copiii mari, copiii afla]i
în perioada preopera]ional\ par s\ cread\ c\ regulile sunt inventate de o autoritate supe-
rioar\ lor, fiind fixe [i imuabile. Totu[i, când ajung la perioada opera]iilor concrete,
majoritatea copiilor î[i dau seama c\-[i pot concepe propriile reguli [i c\ acestea nu sunt
inventate de nici o autoritate atotputernic\.
O modificare similar\ de ra]ionament se poate constata în viziunea copiilor
asupra justi]iei. Piaget a chestionat mul]i copii de vârste diferite în leg\tur\ cu opiniile
lor asupra unor infrac]iuni, relatându-le întâmpl\ri despre persoane care au min]it, escro-
cat sau furat. El a tras concluzia c\, în perioada preopera]ional\, copiii pot fi caracteriza]i
de realism moral. Prin aceasta, el sugera c\ aprecierea lor cu privire la gravitatea unei
fapte sau a unei minciuni depinde foarte mult de consecin]ele faptei sau ale minciunii
respective. De exemplu, un copil care r\stoarn\ accidental un set întreg de farfurii este
considerat mai obraznic decât un copil care sparge deliberat una. Ace[ti copii nu ]in
seama de inten]ia cu care este comis\ infrac]iunea.
Când au în jur de opt ani, copiii î[i pierd acest realism moral [i încep s\ ]in\
seama de inten]ia persoanei. Acum, o persoan\ care r\stoarn\ inten]ionat o farfurie este
considerat\ mai rea decât una care sparge neinten]ionat mai multe.
Deci, în perioada preopera]ional\, copiii au o viziune mai mult dogmatic\. În
general, Piaget consider\ copiii ca fiind capabili s\ lege natura pedepsei de delict. Ei
cred, pur [i simplu, c\ este cu atât mai bine, cu cât pedeapsa este mai sever\, oricare ar
fi delictul. Interesant, ei au [i o idee de „justi]ie iminent\”, care presupune c\ orice acci-
dent care se întâmpl\ dup\ o infrac]iune, are loc din cauza infrac]iunii. De exemplu, o
persoan\ care se împiedic\ atunci când fuge de la locul unei crime este pedepsit\ pen-
tru crima sa. Acela[i sim] al justi]iei iminente poate fi observat [i la adul]i, în no]iunea
de „justi]ie poetic\”. Piaget descrie acest nivel de dezvoltare moral\ ca unul de „con-
strângere a adultului”, deoarece copiii cred c\ orice spune un adult este adev\rat [i c\
adul]ii aplic\ întotdeauna pedepse corecte [i adecvate. Totu[i, copiii mai mari sunt din
ce în ce mai capabili s\ aprecieze pedepsele care „se potrivesc infrac]iunii”, lucru cunos-
cut sub denumirea de „justi]ie reciproc\”.
Deci, dup\ Piaget, exist\ o progresie treptat\ în sim]ul moral al copilului.
Copilul mic parcurge o etap\ heteronom\ în care disciplina este impus\ de c\tre
autorit\]i [i copilul acccept\ regulile lor. Copilul mai mare parcurge o etap\ autonom\,
în care poate gândi pentru el însu[i [i moralitatea sa este mai curând un produs al pro-
priului s\u ra]ionament, decât al constrângerilor altor persoane.
Pe scurt, Piaget considera c\ exist\ o leg\tur\ între nivelul ra]ionamentului cog-
nitiv al unui copil [i sim]ul s\u asupra a ceea ce este corect sau gre[it. În parte, proce-
sul de a înva]a corect din gre[eli implic\ în]elegerea regulilor, momentul [i motivul pen-
tru care acestea sunt impuse. Dup\ Piaget, în perioada preopera]ional\, copiii în]eleg rar
c\ regulile sunt create de c\tre un grup pentru binele grupului, ca întreg. Copiilor li se
pare c\ regulile le sunt impuse de c\tre o autoritate. Atunci când copilul are în jur de
opt ani, începe s\ ]in\ seama de inten]ia cu care a fost realizat\ gre[eala, infrac]iunea [i
g\se[te o pedeaps\ adecvat\ pentru gravitatea acesteia.
202
 &.3. Teoria lui Kohlberg asupra dezvolt\rii morale
O alt\ versiune structuralist\ a dezvolt\rii morale a fost avansat\ de c\tre
Kohlberg, în 1963. El era interesat în investigarea c\ilor prin care oamenii ajung s\
rezolve dilemele morale [i a cercetat dezvoltarea moral\ oferind copiilor [i adul]ilor o
serie de probleme morale. În fiecare dintre acestea ap\rea dilema: dac\ era cazul s\ faci
un bine cuiva sau s\ ascul]i de regulile societ\]ii. De exemplu, într-una dintre aceste
povestiri era vorba de un b\rbat care a intrat prin efrac]ie în farmacie, ca s\ fure medica-
mente pentru so]ia sa muribund\. Subiectului i s-a cerut s\ aprecieze ce este corect [i
ce este gre[it în acest caz [i cum trebuie pedepsit\ gre[eala.
Din analiza rezultatelor, pe baza argumentelor pe care le utilizeaz\ oamenii
atunci când încearc\ s\ ia o decizie, Kohlberg a elaborat o teorie în care apar trei etape
principale în dezvoltarea moral\, fiecare având dou\ niveluri distincte.
Prima etap\ este cea premoral\, în care individul crede în anumite idei pentru
simpla lor valoare instrumental\. La primul nivel, credin]a în ideile morale are ca scop
doar evitarea pedepsei, iar la nivelul al doilea, aceast\ credin]\ este men]inut\ pentru
a-i asigura individului simpatia celorlal]i.
A doua perioad\ este cea a moralit\]ii conven]ionale, în care individul este pre-
ocupat în principal de respectarea regulilor sociale. La primul nivel al acestei etape, indi-
vidul caut\ aprobarea social\ general\ [i se conformeaz\ moralei altora, pentru a o
dobândi. La al doilea nivel, îndividul începe s\ sus]in\ cu putere „legea [i ordinea”,
deoarece respectarea legilor [i a regulilor societ\]ii este considerat\, în sine, corect\ din
punct de vedere moral.
A treia perioad\ este cunoscut\ drept perioada moralit\]ii autonome. În aceast\
etap\, individul î[i elaboreaz\ un cod moral personal, în loc s\ accepte automat codurile
stabilite de al]ii. La nivelul ini]ial al etapei, individul accept\ regulile societ\]ii deoarece
simte c\ sunt adoptate democratic, spre binele tuturor. La al doilea nivel, oamenii î[i sta-
bilesc codurile [i principiile morale reflectând asupra problemelor [i dezvoltându-[i pro-
priile lor idei. Astfel, ei pot ajunge s\ nu fie de acord cu unele reguli ale societ\]ii, dac\
le consider\ gre[ite din punct de vedere moral.
Studiile lui Kohlberg [i Elfenbe în 1975 au ar\tat c\ mul]i copii de zece ani se afl\
înc\ la primul nivel de dezvoltare moral\ [i c\ foarte mul]i adul]i nu ating niciodat\ nivelurile
finale. Kohlberg sus]inea c\ dezvoltarea structurilor cognitive ne influen]eaz\ mult nu numai
nivelul de gândire, dar [i felul în care ne comport\m în lume. El credea c\ o bun\ metod\
de a ajuta oamenii s\-[i dezvolte gândirea moral\ este ascultarea punctelor de vedere ale
altor persoane, care se afl\ într-o etap\ superioar\ de dezvoltare moral\. Acest lucru este
important pentru p\rin]ii care doresc s\ ajute la dezvoltarea moral\ a copiilor lor, deoarece,
dac\ le spun, pur [i simplu, copiilor ce este corect [i ce este gre[it, far\ s\ le explice motivele,
pot ajunge s\-[i încurajeze copilul s\ r\mân\ la nivelul de dezvoltare pe care l-au atins deja.
&.4. Teoria ata[amentului
Cercet\rile realizate asupra ata[amentului la copil au fost puternic influen]ate de
teoria psihanalitic\ a lui Freud, care a accentuat importan]a rela]iei mam\-copil. Bowlby
(1959) [i al]i cecet\tori influen]a]i de teoria psihanalitic\ credeau c\ rela]ia de ata[ament
care se dezvolt\ între copil [i mam\ conduce la formarea bazelor tuturor rela]iilor inter-
personale de mai târziu. În primul an de via]\ copilul î[i dezvolt\ securitatea [i
ata[amentul de baz\ fa]\ de p\rin]i sau alte persoane care-l îngrijesc.
Termenul de ata[ament a fost introdus de John Bowlby (1959) pentru a descrie
leg\tura afectiv\ [i durabil\ dintre indivizi, adeseori între mam\ [i copil.(150)

150 B\iceanu L., Dic]ionar ilustrat de psihologie, englez-român, Editura Tehnic\ - 2004

203
 Un ata[ament fa]\ de cineva înseamn\ s\ fii absolut dispus s\ cau]i apropierea [i
contactul cu persoana în cauz\ [i, mai presus de toate, atunci când situa]ia este nesigur\.(151)
Comportamentul de ata[ament eviden]iaz\ formele diferite ale ata[amentului
pentru realizarea sau men]inerea acestei apropieri. Ata[amentul poate fi observat cel mai
bine atunci când copilul (sau adultul) este speriat, obosit, bolnav sau are nevoie de
forme speciale de îngrijire.
Ainsworth [i colaboratorii (1971) au descris trei modele de ata[ament care pot
fi prezente în grade variate:
Ata[amentul sigur - copilul are încredere c\ p\rin]ii vor fi disponibili, receptivi
[i îi vor acorda ajutor dac\ s-ar ivi situa]ii dificile sau i-ar fi team\. Cu aceast\ convin-
gere, copilul are curajul s\ exploreze lumea. Acest model este dezvoltat [i men]inut de
c\tre p\rin]i, fiind în primii ani disponibili, aten]i la semnalele copilului [i capabili s\-i
ofere lini[te [i alinare ori de câte ori acesta are nevoie de ea.
Ata[amentul anxios - copilul este nesigur c\ p\rin]ii vor fi disponibili, receptivi
[i gata s\-i ofere ajutorul când sunt solicita]i. Din cauza incertitudinii, copilul trece prin
anxietate/team\ de separare [i tinde s\ fie timorat în manifestarea comportamentului în
mediului s\u. Acest model este men]inut de p\rin]ii care uneori sunt disponibili, dispu[i
s\ acorde ajutor copilului lor, iar alteori nu. Amenin]\rile cu b\taia sau cu abandonul
sunt folosite în cre[terea [i educarea copilului. Acestea pot conduce la tr\irea de c\tre
copil a sentimentului de nesiguran]\ care se poate croniciza în timp. Acest tip de
ata[ament poate fi observat la tipul de copil „iubitor”, cel care-[i sacrific\ propriile nevoi
pentru a le satisface pe cele ale adul]ilor.
Ata[ament evitant - copilul nu are încredere c\ p\rin]ii vor reac]iona în mod
pozitiv [i vor fi gata s\-i ofere ajutorul. Copilul se a[teapt\ la respingere din partea
p\rin]ilor [i încearc\ s\ se descurce f\r\ dragostea [i ajutorul celorlal]i. El lupt\ pentru
a deveni independent emo]ional. Acest tip de ata[ament este v\zut în rela]iile p\rin]i-
copil în care copilul a devenit independent în mod prematur.
Main [i Solomon (1986) au descoperit c\ un num\r redus de copii nu au o strate-
gie coerent\ pentru a face fa]\ stresului datorat unei „situa]ii str\ine” [i au introdus ter-
menul de ata[ament dezorganizat [i dezorientat. Comportamentul acestor copii este total
dezorientat [i dezorganizat; acesta se caracterizeaz\ prin mi[c\ri [i reac]ii incomplete,
uneori sunt circumspec]i fa]\ de o persoan\ str\in\, uneori chiar fa]\ de mam\.
Evaluarea schemei de ata[ament al copilului aflat la vârsta de un an este înalt
predictiv\ pentru comportamentul copilului la gr\dini]\. Copiii care la vârsta de 4-5 ani
dovedesc o rela]ie de ata[ament sigur\ cu mama lor vor fi cooperan]i, iubi]i de ceilal]i
copii din colectivitate, plini de energie, pricepere [i resurse. Copiii cu rela]ie de
ata[ament anxioas\, evitant\, vor manifesta comportamente ostile, antisociale, vor fi
izola]i afectiv [i vor c\uta prea mult\ aten]ie. Copiii cu ata[ament nesigur vor fi ten-
siona]i, încorda]i, impulsivi, cu sentimente de neputin]\, u[or de frustrat [i vor cere
mult\ aten]ie de la persoanele din jur.
Cercet\rile recente au subliniat importan]a ata[amentelor care se formeaz\ între copil
[i ceilal]i adul]i, în special cu tat\l. Referitor la rolul tat\lui, Parke arat\ c\ exist\ o diferin]\
mic\ între reac]iile mamelor [i cele ale ta]ilor fa]\ de copiii lor (Parke [i O’Leary, 1976).
Kotelchuck (1976) a demonstrat c\ sup\rarea copiilor este aceea[i fa]\ de o per-
soan\ str\in\ dac\ p\rin]ii nu se afl\ în camer\. Lamb (1977) a depistat pu]ine diferen]e
între semnele de ata[ament, atunci când copiii s-au jucat singuri, mai întâi cu un p\rinte
[i apoi cu cel\lalt. Totu[i, când ambii p\rin]i au fost prezen]i, majoritatea copiilor au
ar\tat un ata[ament mai puternic fa]\ de mam\.

151 Irimescu Gabriela, Asisten]a social\ a persoanelor abuzate, note de curs, Ia[i - 2003

204
 Cu privire la analiza modului în care p\rin]ii se joac\ cu copiii, Lamb (1977) a
descoperit c\, în mod tipic, ta]ii s-au jucat mai activ fizic [i mai ferm cu copiii fa]\ de cum s-au
jucat mamele; ei nu st\teau atât de aproape de copii [i le vorbeau într-un limbaj adaptat.
Mamele aveau tendin]a s\ interac]ioneze cu copiii într-o manier\ blând\, pe un ton lini[tit.

CAPITOLUL III. ETAPELE DEZVOLT|RII COPILULUI

III.1. VÂRSTA PRE{COLAR| (A DOUA COPIL|RIE), 3 - 6/7 ANI

Având în vedere polivalen]a ei de fiin]are precum [i tonalitatea impetuoas\ [i
ingenu\ a tr\irilor, perioada pre[colar\ constituie, pe drept cuvânt, „vârsta de aur“ a copil\riei.
Reperele psihologice fundamentale, ce dau contur [i individualitate celei de a
doua copil\rii sunt: activitatea de baz\ - jocul [i respectiv, tipul rela]iilor în care este
antrenat individul (concret, se produc nuan]\ri în rela]iile interfamiliale [i o diversificare
a celor extrafamiliale, ceea ce conduce la cristalizarea identit\]ii sale primare).
Acest\ perioad\ cuprinde urm\toarele etape:
a pre[colarului mic (3-4 ani);
a pre[colarului mijlociu (4 ani);
a pre[colarului mare (5-6/7 ani).

&.1. Dezvoltarea somato-ffiziologic\

Se produce o cre[tere a dimensiunilor sale antropometrice, aproximativ de la 14
la 22 kg, iar în\l]imea de la 92 cm la 116/118 cm, cu o u[oar\ diferen]\ în favoarea
b\ie]ilor. Continu\ procesul de perfec]ionare a sistemului nervos, atât pe plan structural
cât [i func]ional;
Se contureaz\ [i câteva diferen]e între cele dou\ sexe, sub raport comportamen-
tal: fetele sunt mai cooperante [i mai vorb\re]e, în timp ce b\ie]ii sunt mai rezerva]i [i
mai nelini[ti]i.

&.2. Evolu]ia psihologic\

Vârsta pre[colar\ constituie perioada structur\rii viitoarei personalit\]i; în aceast\
perioad\ asist\m la progrese remarcabile ale sensibilit\]ii tuturor organelor de sim];
Cooperarea dintre tact [i v\z se îmbog\]e[te a[a încât un obiect poate fi identificat f\r\
a fi v\zut, doar prin simpla palpare [i invers;
Sub aspect auditiv se perfec]ioneaz\ auzul fonematic, muzical precum [i abilitatea de
a repera obiectele [i fenomenele numai dup\ sunetul lor;
Copilul face progrese [i pe plan gustativ [i olfactiv, mediul de provenien]\ având un
rol decisiv în reglarea preferin]elor [i aversiunilor sale pe acest plan;
Sub raport perceptiv apar o serie de achizi]ii notabile, în sensul trecerii de la forme
elementare de percep]ie la forme superioare, ca observa]ia;
În domeniul reprezent\rilor se produc modific\ri, ceea ce confer\ mai mult\ consis-
ten]\ [i fluiditate vie]ii sale interioare, contribuind la dezvoltarea gândirii.
Datorit\ modestei experien]e de via]\, grani]ele dintre real [i imaginar sunt înc\ labile.
Memoria
Formele predominante, în aceast\ etap\, sunt cea mecanic\, cea involuntar\
(bazat\ ini]ial pe asocia]ia de contiguitate). Progresele sunt îns\ rapide [i evi-
dente, dovad\ c\ dup\ 4-5 ani, intr\ în scen\ [i memoria voluntar\.
Memoria are o puternic\ amprent\ afectogen\ (re]ine, mai ales, ceea ce l-a
emo]ionat intens, fie pozitiv, fie negativ), dar [i intuitiv-concret\ (se memo-
reaz\ mai u[or acea informa]ie care este ilustrat\ prin imagini plastice).
205
 Limbajul
Dac\ debutul vârstei este caracterizat de limbajul situativ, format din propozi]ii
simple, treptat se impune limbajul contextual;
Zestrea de cuvinte a vocabularului spore[te, la 3 ani este de aproximativ 100
de cuvinte, iar la 6 ani de cel mult 5000 de cuvinte;
Sub aspect calitativ progresele sunt evidente:
a) se amelioreaz\ corectitudinea pronun]iei, expresivitatea vorbirii [i folosirea
acordului gramatical;
b) comunicarea gestual\ se estompeaz\;
c) apare conduita verbal\ reveren]ioas\ (de pild\ utilizarea pronumelui de
polite]e „dumneavoastr\“ în rela]iile cu persoanele str\ine);
d) se dezvolt\ [i caracterul generativ al vorbirii, în sensul capacit\]ii copilului
de a construi cuvinte noi mai mult sau mai pu]in inspirate (ex. „url\re]“);
e) Se structureaz\ [i limbajul interior (vorbirea pentru sine), dup\ B.F.Baiev
(1960).
Gândirea
La 5, ani se formeaz\ aproximativ 50% din poten]ialul intelectual al individu-
lui (conform opiniei lui W. Jacques, 1976).
Din perspectiva [colii piagetiene, la vârsta pre[colar\, gândirea copilului se
afl\ în stadiul preoperatoriu, cu urm\toarele dou\ secven]e:
1. Pân\ la 4 ani, gândirea este preconceptual-simbolic\, identificându-se prin
câteva particularit\]i:
Egocentrismul (datorit\ confuziilor dintre planul obiectiv [i cel subiectiv,
totul este filtrat doar prin propriul punct de vedere al copilului, acesta adop-
tând cu dificultate opinia altuia);
Sincretismul (în]elegerea global\, nediferen]iat\ a fenomenelor);
Animismul (tendin]a de a însufle]i întreaga realitate înconjur\toare);
Realismul nominal (copilul consider\ numele obiectelor ca pe o însu[ire intrin-
sec\ a lor);
Caracter practic-ssitua]ional (judec\]ile individului sunt dependente de expe-
rien]a concret\ pe care o posed\).
De[i cunoa[te caracterul grup\rii în fiin]e [i lucruri, el clasific\ cele patru cartona[e
(om, car, cal, lup), în dou\, dup\ ra]iuni absolut pragmatice: omul, carul [i calul, pe de o
parte [i lupul, pe de alt\ parte. Ra]iunea: omul folose[te carul [i calul pentru a sc\pa de lup.
2. Între 4 -7/8 ani gândirea este intuitiv\ din mai multe considerente:
Se formeaz\ [i ea sub influen]a investiga]iilor practice ale copilului;
Este destinat\ nu atât cunoa[terii adev\rului, cât rezolv\rii unor probleme ime-
diate precum [i achizi]ion\rii unor cuno[tinte elementare de via]\;
Ra]ionamentul transductiv sau preconceptual (de la particular la particular)
este înlocuit, mai ales, dup\ vârsta de 5 ani cu cel intuitiv, care apeleaz\ masiv
la reprezentare.
Imagina]ia
Jocul, în general, [i cel cu roluri, în particular, ofer\ un teren deosebit de fer-
til pentru dezvoltarea imagina]iei la vârsta pre[colar\. În plus, o serie de acti-
vit\]i organizate (desen, muzic\, modelaj) contribuie [i ele la stimularea fan-
teziei pre[colarului.
Mare admirator de basme [i de povestiri pe care le ascult\ cu un viu interes [i
le tr\ie[te deosebit de intens, ceea ce atest\ o mare satura]ie afectiv\.
206
 Capacitatea fabulatorie este deosebit de activ\ în aceast\ etap\, el povestind
cu maxim\ siguran]\ [i dezinvoltur\ despre lucruri [i întâmpl\ri pur imaginare.
La 3 ani copilul confund\ fantasticul cu realul, dup\ vârsta de 5 ani, fantasticul
devine doar o conversa]ie dictat\ de joc.
Aten]ia
Jocul prin registrul amplu de situa]ii atractive, solicit\ [i func]iile aten]iei, mai
ales a celei involuntare [i treaptat a celei voluntare.
Se consolideaz\ volumul, concentrarea [i mobilitatea aten]iei. Astfel, concen-
trarea înregistreaz\ amelior\ri succesive: dac\ la pre[colarul mic este de 5-7
minute, la pre[colarul mijlociu de 20-25 minute, iar la pre[colarul mare de 45-
50 minute.
Ascultarea de pove[ti, diafilme, desene animate, teatru de p\pu[i solicit\ aten]ia.
Afectivitatea
Adultismul (imita]ia adultului) constituie [i sursa unor noi tr\iri afective (frica
de reptile, dezgust fa]\ de unele alimente etc).
Se accentueaz\ fenomenul de identificare în special prin intermediul situa]iilor
în care pre[colarul depisteaz\ diverse similitudini cu adultul (fizice, psihice, de
conduit\);
Uzual, identificarea se produce cu p\rintele de acela[i sex. Acest proces are
dou\ consecin]e: pe de o parte, copilul adopt\ conduite specifice sexului
c\ruia îi apar]ine, pe de alt\ parte, i se formeaz\ superegoul (con[tiin]a), ca o
sintez\ de conduite morale;
În afara p\rin]ilor, fra]ii [i surorile constituie modele pentru copil. Dup\ vârsta
de 5 ani copilul î[i caut\ elemente ale identific\rii în afara c\minului p\rintesc, inclusiv
în basme, c\r]i [i filme. Identificarea constituie un element important în evolu]ia perso-
nalit\]ii copilului. (R.R. Sears).
Afectivitatea pre[colarului, ca aspect general, se distinge prin caracterul ei
exploziv, instabil. Apoi striden]ele se mai estompeaz\, st\rile afective devin
mai profunde [i mai nuan]ate;
La 3 ani apare vinov\]ia [i pudoarea (eritemul de pudoare - înro[irea fe]ei);
La 4 ani se schi]eaz\ mândria;
La 5 ani apare sindromul bomboanei amare, respectiv starea afectiv\ pe care
o traverseaz\ copilul când prime[te o recompens\ nemeritat\;
La 6 ani se manifest\ criza de prestigiu, adic\ disconfortul pe care îl tr\ie[te
copilul ori de câte ori este mustrat în public.
Voin]a
Apar o serie de tr\s\turi pozitive: st\pânirea de sine, ierarhizarea motivelor
ac]iunii;
Pre[colarul va fi capabil s\ îndeplineasc\ [i activit\]i care nu îi plac, sau îi plac
mai pu]in, dac\ poate procura o bucurie celor dragi sau î[i preg\te[te, astfel,
teren pentru o activitate mai pl\cut\;
P\rin]ii pot contribui la exersarea voin]ei sale atribuindu-i o serie de sarcini
permanente: [ters praf, a[ezat tacâmuri pe mas\, udat flori etc.
Caren]ele volitive pot prefa]a debutul unei maladii, dar evoc\ de cele mai multe
ori deficien]e educative (r\sf\], neglijare, inconstan]\).
Personalitatea
La vârsta pre[colar\ se pun bazele personalit\]ii;
Joaca este important\ pentru evolu]ia copilului, permi]ându-i s\ se identifice
cu adultul [i s\-[i descarce stresul. Jucându-se, copilul î[i folose[te mintea [i
207
 corpul [i înva]\ lucruri esen]iale despre lumea din jurul lui.
Copilul se joac\ pentru c\ aceasta îl distreaz\.
Jocul îl ajut\ pe copil la dezvoltarea capacit\]ilor de vorbire, gândire [i
organizare.
Jocul consolideaz\ cunoa[terea [i experien]a [i ajut\ copilul s\-[i dezvolte
curiozitatea, încrederea `n sine [i puterea de a se controla.
Jocul îl ajut\ pe copil s\-[i descarce micile sau marile traumatisme. Atunci
când copilului îi vine greu s\ dep\[easc\ un conflict, el îl pune în scen\.
Acesta este mijlocul cel mai bun de a admite un eveniment nepl\cut, de a
exprima ceea ce i-ar fi greu s\ transmit\ prin cuvinte.
Pe fondul temperamentului (eredit\]ii) se schi]eaz\ primele tr\s\turi caracteriale
pozitive: ini]iativ\, independen]\, hotarâre, st\pânire de sine, perseveren]\ etc.
Formarea caracterului la pre[colar are o motiva]ie practic\ [i presupune, mai ales,
adeziune afectiv\ decât ra]ional\ la normele morale: interiorizeaz\ regulile pos-
tulate de familie sau de gr\dini]\;
Acum apar [i primele aptitudini speciale (în domeniul muzical - Mozart,
Haydn, Chopin, Enescu; literatur\ - Goethe, Goldini; pictur\ - Rafael, Giotto;
tehnic - Gauss, Pascal, Edison, Vuia).
Atunci când analiz\m fenomenul de durat\ al dezvolt\rii copilului observ\m c\
acesta presupune un proces de socializare în care copilul înva]\ s\ se conformeze
normelor societ\]ii [i s\ ac]ioneze adecvat. De[i acest proces presupune expectan]e
diferite de la o societate la alta, se pare c\ natura foarte sociabil\ a copiilor determin\
o disponibilitate foarte mare de a înv\]a [i de a r\spunde influen]elor sociale. Exist\ trei
modalit\]i de încurajare a socializ\rii la copil: imitare [i identificare, educa]ia direct\
(pedepse [i recompense) [i transmiterea expectan]elor sociale. Procesul de imitare [i de
identificare este cel mai important dintre cele trei.
Imitarea:
Copilul observ\ [i imit\ persoanele din jurul s\u;
Copilul se joac\ adoptând roluri sociale [i imitând adul]ii pe care i-a v\zut în
aceste roluri;
Copilul înva]\ mai mult prin imitare decât ar re]ine prin înv\]are direct\;
Copilul imit\ în func]ie de înt\rirea pe care o prime[te: înt\rirea pozitiv\ pre-
cum lauda sau încurajarea duc la repetarea comportamentului, în timp ce
pedeapsa sau ignorarea scad probabilitatea repet\rii comportamentului;
Identificarea:
Înv\]area se interiorizeaz\ rapid, astfel încât copilul ajunge s\ se identifice cu
persoana sau cu rolul respectiv;
Are loc într-o perioad\ mai mare de timp decât imitarea, de aceea rolurile de
sex se înva]\ prin identificare; prin urmare, prezen]a modelelor de rol în preaj-
ma copiilor este foarte important\; modelele de rol îi ofer\ copilului un fir de
ghidare, care-l va orienta spre un comportament adecvat în via]\;
Copilul nu imit\ toate modelele ci numai pe cele similare lor, de exemplu cel
de acela[i sex (experimentul lui Bandura);
Identificarea [i imitarea sunt mecanisme importante de înv\]are pentru copil.
Exist\ îns\ unele lucruri care sunt dobândite prin intermediul reac]iilor directe ale
adul]ilor, acestea fiind o modalitate important\ de preg\tire a copiilor pentru a se com-
porta conform cu exigen]ele societ\]ii. Printre ele se numar\ pedeapsa [i încurajarea.
208
 Un alt aspect al socializ\rii îl reprezint\ clarificarea expectan]elor adul]ilor [i
motivele regulilor. Explica]iile încurajeaz\ copilul s\ se comporte sociabil. Copilul tre-
buie s\ în]eleag\ ce se întâmpl\ în jurul s\u, s\ dea o ra]iune regulilor [i comporta-
mentelor observate.

III.2. VÂRSTA {COLAR| MIC| (MAREA COPIL|RIE), 6/7- 10/11 ANI

Aceast\ etap\ a fost denumit\ [i copil\ria adult\ sau maturitatea infantl\.
&.1. Dezvoltarea somato-ffiziologic\
Dac\ la 6-7 ani ritmul cre[terii treneaz\, ulterior devine alert, astfel încât pân\
la debutul pubert\]ii, copilul cre[te în greutate aproximativ 10 kg, iar în înal]ime cu circa
20 cm. Corpul [i extremit\]ile se lungesc, ceea ce provoac\ o modificare a propor]iei
dintre cap [i trup. Sistemul muscular progreseaz\, îndeosebi sub raportul masei sale.
Cre[te for]a muscular\, precizia [i viteza motric\ a micului [colar.
În ceea ce prive[te sistemul nervos, asist\m la o cre[tere a creierului (aproxima-
tiv 1200 g) [i la o organizare de c\i func]ionale noi.
&.2. Evolu]ia psihologic\
Achizi]ionarea scris-ccititului solicit\ complex întreaga palet\ de senza]ii,
percep]ii, reprezent\ri. Se dezvolt\ sensibilitatea tactil\ a mâinii dar [i cea vizual\ [i audi-
tiv\. Se îmbun\t\]e[te vederea la distan]\ [i capacitatea de apreciere vizual\ a m\rimii.
Auzul fonematic evolueaz\ considerabil.
Pe plan gustativ [i olfactiv cre[te abilitatea individului de a identifica [i clasifica
gusturile [i mirosurile.
Sub raport tactil, asist\m la o evolu]ie deosebit\ a chinesteziei mâinii prin scris,
desen, lucru manual.
Spiritul de observatie, ca etap\ superioar\ a percep]iei, face progrese, devenind
acum deliberat, sistematic, analitic.
Amelior\ri multiple survin [i în planul percep]iei spa]iului [i a timpului. Cât
prive[te percep]ia timpului, datorit\ implic\rii copilului în diverse activit\]i [colare, care
presupun respectarea unui orar, se dezvolt\ capacitatea acestuia de a percepe [i apre-
cia corect durata de desf\[urare a fenomenelor.
Reprezent\rile sporesc în volum [i apar reprezent\ri noi: istorice, geografice,
topografice.
Memoria.
Predomin\ memoria mecanic\ (moment de apoteoz\ la 8 ani), involuntar\ [i
cea de scurt\ durat\;
Memoria este condi]ionat\ de înc\rc\tura afectogen\ (re]ine preponderent
ceea ce l-a impresionat mai mult);
Uitarea apare frecvent în jurul vârstei de 7 ani (el uit\ frecvent tema de
preg\tit, penarul, caietul etc.); la 9 ani [colarul face eforturi voluntare de a-[i
cultiva memoria (repeti]ii);
Raportul dintre capacitatea de recunoa[tere [i de reproducere se modific\. La
6-7 ani procesul de recunoa[tere este mai u[or de realizat, iar pe m\sura
înaint\rii sale în vârst\ cre[te posibilitatea de reproducere. Deficitul din acest
plan se datoreaz\ dificult\]ii de a transpune limbajul interior (care a stat la
baza în]elegerii) în limbaj exterior;
La acest\ vârst\ micul [colar este mare amator de basme [i povestiri, tr\indu-le
cu mare intensitate;
209
 În aceast\ perioad\ se dezvolt\ [i imagina]ia creatoare (joc, momente de fab-
ula]ie etc.). Copilul cocheteaz\ cu preocup\rile artistice (desen, compuneri lit-
erare etc.).
Tr\s\turile distincte ale desenului la [colarul mic sunt:
1. În primii doi ani de [coal\ primar\ desenul infantil mai conserv\ tr\s\turile
specifice vârstei anterioare (într-un singur plan, deficitar în respectarea m\rimii [i pro-
por]iilor dintre obiecte [i fenomene, colorit estompat, grad de originalitate redus - ape-
leaz\ frecvent la cli[ee);
2. În ultimele dou\ clase ale ciclului primar con]inutul tematic, perspectiva [i
adâncimea desenului se îmbun\t\]esc considerabil;
!n desen [i în crea]ia literar\ este prezent\ grija pentru detaliu, ceea ce evoc\ o
înc\rc\tur\ afectiv\. Ambele prezint\ tr\s\turi pozitive ca bun\tatea, cinstea etc.
Aten]ia.
Cre[te capacitatea de mobilizare voluntar\, dar sunt frecvente fluctua]iile de
aten]ie;
Neaten]ia fortuit\ - apari]ia nea[teptat\ a unui stimul oarecare spre care
[colarul mic se orienteaz\;
Neaten]ia activ\ - agita]ie motric\ care deranjeaz\ pe cei din jur;
Neaten]ia pasiv\ - sub o masc\ de implicare aparent\ deturneaz\ traiectul in-
telectiv în cu totul alt\ direc]ie;
Neaten]ia activ\ [i cea pasiv\ trebuie rezolvate prin cunoa[terea cauzelor care
le-au alimentat (biologice, psihologice, educa]ionale).
Voin]a
Pân\ la intrarea în [coal\, activitatea copilului se reduce numai la a face ceea
ce îi procur\ pl\cere. {coala determin\ copilul s\ se sacrifice diverselor
tenta]ii, interese, care îi ocup\ majoritatea timpului diurn;
Se exerseaz\ caracterul voluntar al conduitei [i se pun bazele unor deprinderi,
priceperi automatizate, ce vor fi active prin voin]\;
Toate procesele psihice (percep]ie, memorie, gândire, aten]ie, afectivitate) se
impregneaz\ volitiv;
Demararea unei activit\]i este declan[at\ de for]a autorit\]ii adultului;
În desf\[urararea ac]iunii se las\ u[or perturbat [i sustras, ceea ce demon-
streaz\ caracterul fragil al voin]ei.
Afectivitatea
Via]a emo]ional\ a micului [colar devine mai echilibrat\ [i apare sentimentul
datoriei;
Imita]ia adultului, dorin]a de a demonstra c\ nu mai este mic, constituie o alt\
cale de socializare afectiv\ (recurge la bravaj, acte de curaj - cînd se love[te
pozeaz\ c\ nu îl doare; intr\ într-o încapere f\r\ lumin\ chiar dac\ îi este fric\);
Apare un progres semnificativ în ceea ce prive[te capacitatea de reproducere.
Dac\ ini]ial reproducerea era fidel\ (textual\) pe m\sura acumul\rii de cuno[tinte,
[colarul mic este tentat s\ fac\ mici reorganiz\ri ale textului acumulat;
Cre[te volumul memoriei (A. Memon fji R. Vartoukian -1996). Referitor la
efectele pe care le au asupra perfoman]elor memoriei, interoga]iile repetate
adresate unor copii (ce au fost martorii unui eveniment regizat) au pus în evi-
den]\ faptul c\ evocarile subiec]ilor sunt mai precise la 7 ani decât la 5 ani. Ca
o not\ comun\, pentru ambele vârste, s-a constatat c\ atunci când întreb\rile
am\nun]ite sunt repetate, copilul crede c\ primul s\u r\spuns a fost eronat,
a[a încât îl va retu[a sau îl va modifica integral pe urm\torul.
210
 Limbajul
Intrarea copilului în [coal\ accelereaz\ procesul eliber\rii limbajului de anu-
mite cli[ee parazitare, elemente dialectale, jargoane, pronun]ii deficitare etc.,
altfel spus micul [colar are acces în mod organizat la limbajul cult;
Poten]ialul lingvistic difer\ la începutul clasei I în func]ie de educa]ia primit\
în familie, de fomula sa temperamental\ etc.;
Vocabularul se dubleaz\ (1500/1600 cuvinte formeaz\ vocabularul s\u activ).
Progrese evidente se înregistreaz\ în ceea ce prive[te debitul vorbit [i cel scris
pe m\sur\ ce se aproprie de sfâr[itul clasei a IV-a.
Impactul cu limba literar\ provoac\ modific\ri calitative:
1. Exprimarea se rafineaz\ [i se nuan]eaz\;
2. Se amelioreaz\ pronun]ia odat\ cu dezvoltarea auzului fonematic;
3. Se înva]\ sinonimile, omonimele, antonimele;
4. Pân\ la nivelul clasei a IV-a, limbajul interior acompaniaz\ în forme sonore
actul scrierii.
Gândirea
Se instaleaz\ gîndirea operatorie concret\, prin trecerea de la cunoa[terea intu-
itiv\, nemijlocit\ a realit\]ii (cu ajutorul reprezent\rilor) la cea logic\, mijlocit\
(cu no]iunile [i rela]iile dintre ele);
Apare caracterul operatoriu al gândirii - posibilitatea de a manipula obiectele
[i fenomenele în plan mental, f\ra a le deforma, p\strându-le permanen]a;
Opera]iile gândirii au un caracter concret. La 7-8 ani individul este capabil
numai de conservarea cantit\]ii (adic\ în]elege c\ îngustînd o cantitate de plas-
tilin\, cantitatea ei nu se modific\). Abia la 9-10 ani apare [i capacitatea de con-
servare a greut\]ii. La 11-12 ani apare capacitatea de conservare a volumului;
La 7 ani este evident spiritul critic al gîndirii („vârsta gumei“); la 8 ani gândi-
rea se deta[eaz\ prin independen]a sa; la 9/10 ani, gândirea este caracterizat\
de flexibilitate;
În jurul vârstei de 6-10 ani copilul î[i con[tientizeaz\ cu adev\rat vârsta.
Imagina]ia
Imagina]ia reproductiv\ permite micului [colar s\ în]eleag\ timpul istoric,
raportul dintre evenimente [i fenomene, poate c\l\tori în trecut pentru a
reconstitui fapte [i evenimente petrecute. Aceste incursiuni sunt deseori po-
pulate cu elemente fantastice, fabulatorii care evoc\ fragilitatea experien]ei;
Se modific\ exprimarea reac]iilor: la 7 ani este re]inut, meditativ; la 8 ani
devine mai expansiv, mai bine dispus; la 9 ani recade într-o stare meditativ\;
la 10 ani dobânde[te o mare expresivitate a fe]ei.
Personalitatea
Sub raport temperamental, se produce o mascare a fomulei temperamentale,
adic\ tr\s\turile primare, generate de tipul de activitate nervoas\ superioar\
sunt redistilate, ajustate în tipare noi (impulsivitatea se domestice[te, iner]ia se
diminueaz\ etc.);
La aceast\ vârst\ se pun bazele convingerilor morale fundamentale;
Datorit\ cerin]elor morale ale [colii [i familiei asist\m la o înt\rire [i modelare
a tr\s\turilor de caracter. În formarea tr\s\turilor caracteriale contribuie c\r]ile
(prin eroii s\i pozitivi) [i mijloacele mass-media (tv, filme);
Când [colarul nu g\se[te suficient\ energie pentru a dep\[i greut\]ile generate
de [coal\, se pot profila o serie de tr\s\turi negative de caracter (lene, super-
ficialitate, tri[aj, minciun\, dezordine);
211
 Apare procesul de diferen]iere a aptitudinilor; pe lâng\ aptitudinile generale (spirit
de observa]ie, inteligen]\) se dezvolt\ [i aptitudinile speciale (literatura, muzica etc.).

III. 3. PUBERTATEA {I ADOLESCEN}A (14 - 24/25 ANI)

Pubertatea (10-14/15 ani), este corespunz\toare gimnaziului;

Adolescen]a propriu-zis\ (14/15-18/20 ani), este corespunz\toare liceului;
Adolescen]a prelungit\ (18/20-24/25 ani), caracterizat\ printr-o diversitate de
situa]ii (studii superioare, stagiu militar, diferite [coli post-liceale, serviciu etc.).

Dup\ Ursula {chiopu [i Emil Verza, aceast\ perioad\ de vârst\ se subetapizeaz\ în:
&.1. Dezvoltarea somato-ffiziologic\
La aceast\ vârst\ se produce, ca rod al cooperarii dintre ereditate [i mediu, atât
o cre[tere spectaculoas\, cât [i o maturizare evident\.
Datorit\ cre[terii nivelului de via]\ [i a schimb\rilor survenite în calitatea alimen-
ta]iei, se poate observa, la ultimele genera]ii de adolescenti, o cre[tere a dimensiunilor
antopometrice fa]\ de genera]iile anterioare. Exist\ dou\ revolu]ii:
Fiziologic\ (de cre[tere);
Hormonal\ (care se instaleaz\ îndat\ ce se tempereaz\ cre[terea).
Dac\ timusul (glanda copil\riei) î[i diminueaz\ treptat activitatea, începând cu
15 ani, tiroida [i hipofiza activeaz\ la cote ridicate. În plus, intr\ în scen\ glandele se-
xuale. Biochimismul este într-o autentic\ „fierbere“, ceea ce conduce la un aflux supli-
mentar de impulsuri subcorticale, de unde [i irascibilitatea [i nervozitatea acestei etape.
1..1.. În pubertate
Ritmul de cre[tere este spectaculos, el se instaleaz\ mai repede la fete (aproxi-
mativ c\tre 10 ani [i jum\tate) decât la b\ie]i (12-13 ani). De asemenea, este mai intens
în mediul urban decât în cel rural. Individul cre[te mai întâi în în\l]ime, apoi [i în greu-
tate. Odat\ cu dezvoltarea masei musculare cre[te [i puterea fizic\, cu men]iunea c\, la
b\ie]i, aceasta se angajeaz\ pe un traseu ascendent atât cât dureaz\ adolescen]a, în timp
ce la fete, puterea atinge apogeul aproape de data declan[\rii ciclului menstrual.
Pofta de mâncare este în general bun\, chiar dac\ apar [i unele capricii ali-
mentare.
Somnul se instaleaz\ u[or [i e reconfortant.
Starea de s\n\tate este bun\, umbrit\ uneori de episoade virale.
Maturizarea sexual\ demareaz\ vertiginos, atât la fete, cât [i b\ie]i.
Debutul, ritmul [i nivelul cre[terii este influen]at de mai multi factori: condi]ii
climaterice, clasa socio-economic\ din care provine individul, premise genetice, nutri]ia,
gradul de s\n\tate al persoanei. Ca aspect, puberul are o alur\ caricatural\, întrucât î[i
ajusteaz\ cu dificultate gestica la noua sa configura]ie. Ansamblurile vestimentare sunt
uneori grote[ti, obligatoriu acute pentru a epata anturajul. Moda grupului devine impe-
rativ\ pentru el.
1..2.. În adolescen]\
ritmul de cre[tere se tempereaz\ treptat, dar continu\ lent pân\ la 25 de ani;
datorit\ echilibrului hormonal fragil, apetitul este inconstant;
ritmul somnului este deseori perturbat, datorit\ obiceiului de a înv\]a noaptea;
starea oscileaz\: de la 14-18 ani e bun\; între 18-24 se fraglizeaz\, ceea ce îl
expune la o serie de maladii;
adolescentul manifest\ interes pentru amenajarea camerei proprii. Gustul ves-
timentar se rafineaz\. Maturizarea sexual\ se des\vâr[e[te [i de regul\, se orga-
nizeaz\ conduita sexual\.
212
 &.2. Dezvoltarea psihologic\
2..1.. Pe plan senzorial
1. În pubertate asist\m la o sc\dere a tuturor pragurilor senzoriale, ceea ce
evoc\ cre[terea sensibilit\]ii sale. În plus, se produce o erotizare a tuturor sim]urilor.
Individul are o mai mare capacitate în a percepe culorile. Se dezvolt\ spiritul de obser-
va]ie odat\ cu diversificarea consumurilor culturale. Se constat\ o capacitate mai bun\
de verbalizare a tr\irilor sale.
2. În adolescen]\ - erotizarea senzorial\ continu\ [i apare în plus o intelectu-
alizare a acestei dimensiuni. Se stabilizeaz\ câmpul vizual [i cromatic, individul dobân-
de[te o capacitate suplimentar\ în a denumi culorile. Interesul pentru activitatea [colar\
este fluctuant, nu de pu]ine ori apar perioade când [coala i se pare anost\, devitalizant\
[i în compesa]ie se activeaz\ deschiderea cultural\.
2..2.. Pe plan intelectual
Gândirea
1. În pubertate coexist\ dou\ stadii de evolu]ie a intelectului:
stadiul opera]iilor concrete (7-12 ani);
stadiul opera]iilor formale, care debuteaz\ dupa vârsta de 11- 12 ani [i con-
tinu\ dincolo de acest palier ontogenetic.
În ceea ce prive[te operativitatea gândirii, ea este de dou\ feluri: nespecific\ (în
sensul c\ regula gândirii se aplic\ în orice situa]ie) [i specific\ (regula gândirii este va-
labil\ doar la unele probleme).
În pubertate este prezent\ îndeosebi operativitatea nespecific\ (abstractizare,
sintez\, generalizare, analiz\, compara]ie etc.) dar se schi]eaz\ [i operativitatea specific\
(capacitatea de a utiliza algoritmi).
Not\: algoritmul este o suit\ de reguli pe care trebuie s\ le parcurgem pentru a
rezolva o problem\.
Se formeaz\ judec\]i [i ra]ionamente tot mai complexe, inclusiv de probabilitate.
Se strucureaz\ [i un stil de gândire, adic\ un mod personal prin care individul ac]ioneaz\
intelectiv asupra unui aspect sau altul din realitate. Exist\ trei stiluri care se refer\ la:
simplu-complex, intuitiv-abstract, primar-secundar (dac\ reac]ioneaz\ imediat sau dim-
potriv\, chibzuit, amânat). Tot la aceast\ vârsta apare o curiozitate intelectual\ deosebit\,
iar pe fondul aspectului contestatar se structureaza [i caracterul critic al gândirii.
2. În adolescen]\, specific este stadiul operatiilor formale care în viziunea lui
Piaget, semnific\ punctul terminus în evolu]ia gândirii [i inteligen]ei.
Apare un nou tip de gândire: logic, cauzal, dialectic. Altfel spus, gândirea indi-
vidului evadeaz\ din perimetrul lui „aici [i acum“ dominând cu pertinen]\ [i dezinvoltur\
problemele complexe, ipotetice [i în general lumea abstrac]iunilor.
Se dobândesc câteva abilit\]i noi:
distinc]ia dintre real [i posibil;
utilizarea de simboluri secundare;
coordonarea unor variabile multiple;
Curiozitatea continu\ s\ evolueze, apare nevoia de a filozofa, ceea ce va con-
tribui la apari]ia primei concep]ii despre lume [i via]\ a individului.
Memoria
Ea asigur\ consisten]a vie]ii psihice [i inser]ia pe dimensiunea temporal\ a exis-
ten]ei. Exist\ mai multe tipuri de memorie: voluntar\-involuntar\; mecanic\ - logic\; de
scurt\ durat\ - de lung\ durat\; episodic\ (empiric\) - semantic\ (abstract\).
1. În pubertate este specific\ memoria voluntar\, logic\ [i mai ales cea de scurt\
durat\ de[i func]ioneaz\ [i cea de lung\ durat\. Preadolescentul evoc\, mai ales, eveni-
mente [colare, înv\luind în mister (dup\ ani) întâmpl\rile din familie.
213
 2. În adolescen]\ caracteristic\ este mai ales memoria de lung\ durat\ iar în ado-
lescen]a prelungit\ atât memoria de lung\ cât [i cea de scurt\ durat\. Adolescen]a se
caracterizeaz\ [i prin memoria logic\.
În adolescen]\ individul evoc\ mai ales evenimente socio-culturale, iar dup\ 17
ani, acele fapte care îl proiecteaz\ într-o lumin\ favorabil\. Dac\ puberul manifest\ fa]\
de e[ecul [colar o mare senin\tate, la începutul adolescen]ei, persoana devine sensibil\
la e[ec, pentru ca dup\ 18 ani, din nou s\ se instaleze dezinteresul [colar.
Limbajul
1. În pubertate limbajul se caracterizeaz\ prin urm\toarele particularit\]i:
cre[te debitul verbal oral (120 cuvinte/minut) [i cel scris (7-9 cuvinte/minut);
vocabularul se îmbog\]e[te în termeni de [tiint\, tehnic\, literatur\;
dispar expresiile fonematice parazite;
exprimarea devine mai fluent\, mai logic\, mai elocvent\;
este specific\ vorbirea în jargon, populat\ cu expresii pitore[ti, teribilisme, vul-
garisme.
2. În adolescen]\ apar noi tr\s\turi pe plan lingvistic:
debitul verbal continu\ s\ creasc\, atât cel oral (200 cuvinte/minut) cât [i cel
scris (14-20 cuvinte/minut);
apare limbajul literar, dar în acela[i timp se cristalizeaz\ [i un anumit stil per-
sonal în exprimare;
vocabularul continu\ s\ se nuan]eze, fiind prezente [i numeroase expresii
tehnice;
se consolideaz\ corectitudinea gramatical\ a limbii materne;
se stabilizeaz\ caracteristicile scrisului [i ale semn\turii;
apare pl\cerea discu]iilor în contradictoriu;
jargonul se estompeaz\, dar e înc\ prezent;
apare disponibilitate spre limbile str\ine.
2..3.. Pe plan reglatoriu
Motiva]ia
Conform piramidei trebuin]elor (Maslow, 1954), exist\ [apte tipuri de trebuin]e
care enumerate de la inferior la superior, sunt urm\toarele:
fiziologice (foame, sete, sex, odihn\);
securitate;
dragoste [i afiliere la grup;
stim\ [i statut;
cunoa[tere;
estetice;
autorealizare a propriului poten]ial.
Dinamica trebuin]elor este regizat\ de cîteva reguli:
trebuin]\ devine for]a motric\ a comportamentului dac\ e nesatisf\cut\;
pentru a trece la o trebuin]\ superioar\, cea imediat anterior\ trebuie
satistf\cut\ în propor]ie de cel putin 25%;
cu cât urc\m spre vârful piramidei, cu atât vorbim de trebuin]e mai specific
umane;
nu exist\ fiin]\ uman\ care s\ poat\ str\bate toate treptele piramidei.
1. ~n pubertate, specifice sunt trebuin]ele de securitate precum [i cele de
dragoste [i afiliere la grup.
214
 2. În adolescen]\, întregul set este prezent, critice fiind trebuin]ele sinelui (de
cunoa[tere [i estetice).
În adolescen]a prelungit\ se manifest\ cu pregnan]\ trebuin]a de autorealizare.
Not\: referitor la raportul dintre motiva]ie [i pârghia recompens\-pedeaps\, suc-
cesul [i recompensa sunt mai stimulative decât insuccesul [i pedeapsa. Nu se pedepse[te
un insucces pentru c\ accentueaz\ sentimentul de insecuritate.
Afectivitatea
1. În pubertate:
Afectivitatea are un caracter vulcanic, debordant;
Emotivitatea oscileaz\ între extreme;
Toat\ gama de st\ri afective este prezent\: anxietatea, teama, timiditatea. S-a con-
statat c\ fa]\ de stress, puberul manifest\ intoleran]\, reac]ionând recalcitrant.
Spiritul contestatar îmbrac\ accente corozive, ceea ce provoac\ o serie de dis-
torsiuni în ambian]\. Primul destinatar al acestei virulen]e îl constituie familia,
deoarece exercit\ cea mai veche [i perseverant\ tutel\; de asemenea, profe-
sorul reprezint\ ]inta criticismului s\u;
În interiorul grupului format din persoane de acela[i sex, rela]iile sunt calde,
tandre, grupul îl securizeaza [i îi d\ for]\;
Prin urmare, în cadrul aceluia[i sex se schi]eaz\ prieteniile cele mai sincere.
Referitor la atitudinea fa]\ de sexul opus, ini]ial, se manifest\ o aparent\ indifer-
en]\ [i distan]are, care ascunde de fapt o tatonare a „adversarului“. Dup\ ce puseul
puberal s-a încheiat, la b\ie]i apare o agresivitate de coloratur\ sexual\, materia-
lizat\ în comportament [i limbaj, iar la fete se schi]eaz\ primele iubiri, corelate cu
t\ceri [i priviri prelungi, iubiri romantice care adeseori r\mân neâmplinite.
2. În adolescen]\:
via]a afectiv\ se nuan]eaz\;
emotivitatea devine mai echilibrat\;
pe fondul deschiderii fa]\ de bine [i frumos apar sentimente superioare in-
telectuale, estetice, morale;
Raporturile cu familia, asperit\]ile se estompeaz\ [i armonia se restabile[te;
Fa]\ de sexul opus apare o deschidere particular\, adolescen]a fiind cotat\ drept
vârsta celor mai frenetice iubiri. În alegerea partenerului, modul cum individul
se raporteaz\ la imaginile parentale, nu trebuie deloc minimalizat, deoarece, în
caz de respingere al acestora, mecanisinul alegerii va func]iona dup\ criterii anti-
nomice sau aleatoare.
Dup\ 18 ani apar deseori primele cupluri maritale.
Personalitatea
Pubertatea [i adolescen]a se caracterizeaz\ prin definitivarea [i stabilizarea struc-
turilor de personalitate, fenomen care se produce la 14-15 ani. Dincolo de multitudinea
transform\rilor ce invadeaz\ întreaga personalitate a adolescentului, exist\ trei domi-
nante care dau culoare [i specificitate acestei vârste:
a) cristalizarea con[tiintei;
b) identitatea voca]ional\ ;
c) debutul independen]ei.
În pubertate [i adolescen]\, con[tiin]a de sine înregistreaz\ un salt calitativ
remarcabil, datorit\ frecventelor replieri ale individului în propriul s\u for interior.
215
 Procesul de cristalizare a imaginii de sine implic\ mai multe fa]ete:
Identificarea e-ului personal, al E-ului spiritual [i al E-ului social. Referitor la
e-ul corporal, pentru a se familiariza cu noua sa entitate anatomic\, dialogurile
puberului cu oglinda sunt deosebit de frecvente, oscilând între satisfac]ie [i
critic\ virulent\. Pe lâng\ teribilismul vestimentar [i comportamental, apare o
gal\ de modalit\]i de sublimare prin art\ [i literatur\ dar [i acte delincvente
(fuga de acas\, furtul, violul etc.);
Cât prive[te formarea E-ului spiritual, acesta se refer\ la capacitatea individu-
lui de a-[i evalua corect propria activitate [i nivelul de cuno[tinte [i aptitudini
pe care le posed\;
E-ul social semnific\ reputa]ia social\ a individului [i con[tientizarea sta-
tusurilor [i rolurilor pe care le îndepline[te în prezent, sau cele pe care le
proiecteaz\.
Identitatea voca]ional\ desemneaz\ abilitatea persoanei de a-[i cunoa[te
calit\]ile [i defectele, ca pe baza lor s\ poat\ decide asupra op]iunii sale profesionale.
Dac\ puberul manifest\ abilitate îndeosebi în cunoa[terea tr\s\turilor de caracter [i a
intereselor la adolescent apare capacitatea de a-[i defini aptitudinile.
Dobândirea independen]ei constituie un corolar firesc al inventarului minu]ios
[i sever pe care individul [i l-a f\cut pe plan interior.
Cazurile cele mai frecvente apar în jurul vârstei de15-16 ani, la sexul masculin,
fiind provocate, mai ales de un climat familial instabil, s\r\cie, caren]e educative.
Exist\ numero[i factori care contribuie [i influen]eaz\ num\rul comporta-
mentelor delincvente ale adolescen]ilor. Ultimele cercet\ri au ar\tat c\ prezen]a unui sin-
gur factor nu cauzeaz\ un comportament violent sau antisocial, ci este nevoie de
ac]iunea mai multor factori. Factorii care pot determina comportamentul delincvent pot
fi casifica]i în:
Factori individuali: disfunc]ii cerebrale, deficien]e intelectuale, tulbur\ri ale
afectivit\]ii (imaturitate, instabilitate, frustrare, indiferen]\ afectiv\, ambivalen]\ afectiv\,
absen]a înclina]iilor altruiste), tulbur\ri caracteriale (lipsa autocontrolului, impulsivitate,
agresivitate, indiferen]\ [i dispre] fa]\ de munc\, indolen]\, respingerea normelor
sociale, juridice [i morale, egocentrism), ini]iere timpurie în comportamentul violent, ati-
tudini [i credin]e favorabile comportamentului deviant sau antisocial.
Factori familiali: climat familial conflictual [i imoral, familie dezorganizat\,
implicare sc\zut\ în educarea copiilor, lipsa de autoritate a p\rin]ilor, atitudine tiranic\
a p\rin]ilor.
Factori de natur\ educa]ional\: e[ec [colar, leg\tur\ slab\ cu [coala, tranzi]ii
frecvente de la o [coal\ la alta, gre[eli ale educatorilor (de atitudine [i rela]ionare, de
competen]\ profesional\, de autoritate moral\).
Factori ce ]in de comunitate: accesul la droguri [i arme, deteriorarea [i dezor-
ganizarea comunit\]ii, nivel ridicat al criminalit\]ii, existen]a g\[tilor.
Factori ce ]in de mediu: s\r\cie, expunerea la violen]a din mass-media, neîn-
crederea adul]ilor în valorile [i cultura tinerilor, lipsa implic\rii institu]iilor de stat [i civile
prin programe pentru copii [i tineri.
Unii autori, precum Patterson, De Barysche [i Ramsey consider\ c\ majoritatea
indivizilor cu probleme comportamentale în copil\rie vor conserva aceste comporta-
mente [i în pubertate..
De altfel la puberi, agresivitatea înregistrez\ un salt consistent, de la 3.2% la
10%. Comportamentul agresiv oscileaz\ nu numai în func]ie de vârst\, dar [i de sex,
raportul dintre b\ie]i [i fete fiind de 5 la 1, ceea ce înseamn\ un supliment remarcabil
de agresivitate masculin\.
216
 Conform opiniei vehiculate de Robertson (1977) pubertatea [i adolescen]a
furnizeaz\ un num\r mare de criminali (43% au vârsta sub 18 ani, iar 20% sub 15 ani).
Majoritatea dintre ei provin din rândul categoriilor dezavantajate din punct de vedere
socio-economic, dar nu lipsesc nici exemplarele claselor avute [i care au fost pierdute
de sub controlul parental.
Indiferent de ipostaza prin care delincven]a se manifest\, ea evoc\, un lamen-
tabil e[ec în rezolvarea inerentelor crize de identitate pe care le traverseaz\ individul în
aceast\ perioad\.
O interesant\ contribu]ie la problema comportamentelor este furnizat\ [i de R.
R\[canu (1994), printr-un studiu medical [i psihologic, pe un num\r de 144 de subiec]i
cu asemenea tulbur\ri. La apari]ia manifest\rilor respective concur\, în doze greu de
precizat, factorii genetici [i cei care apar]in unui mediu patoplastic.
S-a constatat ca peste 61 % dintre tulbur\rile de comportament se grefeaz\ pe
fondul unor maladii psihice (epilepsie, schizofrenie, nevroze) sau ale oligofreniei..
Mai apoi, indivizii cu tar\ de comportament sunt mai raspândi]i în mediul urban
decât în cel rural [i se multiplic\ în condi]ii de subcultur\. Recuperarea lor presupune
un efort multifocal, în care terapia biologic\ s\ se asocieze cu cea psihologic\ [i social\.
Stresul adolescentin poate cauza [i consumul de alcool, nicotin\ [i droguri.
Printre cauzele acestora se num\r\:
Cauze interne: curiozitatea, dorin]a de senza]ii tari, lipsa de maturitate [i de
responsabilitate, plictiseal\, teribilism.
Cauze externe: anturaj, climat familial defavorabil, nivel educa]ional [i cultural
redus, lipsa informa]iilor, imitarea modelelor din filme.
Studiile realizate de Warners [i Smith (1982), Mayer (1982) au scos în eviden]\
câteva caracteristici ale adolescentului care apeleaz\ la asemenea surogate existen]iale:
majoritatea dintre ei au avut o copilarie nefericit\, au un tonus psihologic
dezolant, încordat, acuz\ nervozitate, depresie, gânduri sinuciga[e;
acest tip de adolescen]i au pu]ine reu[ite [colare, iar imaginea de sine [i
proiec]ia lor în viitor este profund deteriorat\;
aproximativ 25 % dintre ei au avut în familie modele nefaste, respectiv, un
p\rinte sau chiar pe amândoi cu vicii similare.
Ca o expresie a unei dezadapt\ri ajuns\ la limit\ extrem\ se plaseaz\ sinu-
ciderea. Conform unor date recente, fumizate de O.M.S., mijlocul [i sfâr[itul adolescen]ei
sînt cele mai afectate de acest fenomen, cifra sinuciderilor dublându-se în ultimii 5 ani.
Printre cauzele care pot alimenta un comportament suicidar se num\r\:
Destr\marea familiei, mai ales prin divort;
Absen]a p\rin]ilor mai ales în prima copil\rie, abuzul fizic [i sexual;
Mediul familial traumatizant, alcoolismul, consumul de droguri etc.
În 95% din cazuri sinuciga[ii prezint\ tulbur\ri psihiatrice evidente.

III. 4. PROFILUL PSIHOLOGIC AL ADOLESCENTULUI CU COMPORTAMENT

DEVIANT

Percep]ia. De la 15 ani adolescentul dobânde[te capacitatea complet\ de dis-

criminare a detaliilor. Criza de originalitate îl va împinge pe adolescentul nesigur,
nepreg\tit, s\ alerge dup\ senzatii tari, s\ [ocheze, provocând la rândul s\u senza]ii sim-
ilare anturajului [i p\rin]ilor.
Limbajul. Adolescentul deviant este ostil la dialog, r\spunde vag [i lacunar,
comunic\ greu [i monosilabic, ader\ la limbajul argotic pentru a-[i ascunde abilit\]ile
verbale s\race.
217
 Gândirea. Adolescentul deviant prezint\ insuficien]e de combinatoric\
abstract\, capacitate redus\ de analiz\ [i sintez\, nu poate interpreta critic realitatea,
con[tientizând doar par]ial importan]a major\ a sferelor vie]ii [i activit\]ii sociale, nu
poate formula explicit unele întreb\ri de esen]\ asupra locului [i menirii propriei per-
soane, autoreflexia [i autoanaliza sunt distorsionate.
Imagina]ia. Adolescentul deviant are o fantezie debordant\, fabula]ii [i reverii
prelungite, disimuleaz\ frecvent, recurge la minciuna de imagina]ie pentru a-[i exprima
un eu ideal.
Memoria. Putenic colorat\ emo]ional, memoria afectiv\ este mai dezvoltat\ în
raport cu cea verbal\ [i cea motric\, tulbur\rile de percep]ie spa]ial\ [i temporal\ deter-
min\ înregistrarea [i fixarea incorect\ a dimensiunilor spa]io-temporale.
Înv\]area. Adolescentul deviant înva]\ copiind conduitele negative ale celor din
anturajul s\u, înregistreaz\ performan]e slabe la obiectele teoretice.
Motiva]ia [i voin]a. Conflictele motiva]ionale determin\ minciuna de justificare
(de motiva]ie, de ap\rare, de vanitate), nivelul de aspira]ie este sc\zut, se am\ge[te, este
înc\p\]ânat, control voluntar slab ceea ce duce la la[itate, disimulare, tendin]a spre con-
sumul de droguri, alcool, distrac]ii c\rora nu le poate rezista, ador\ fal[ii eroi.
Deprinderile [i obi[nuin]ele. De obicei, adolescentul deviant nu posed\
deprinderi igienico-sanitare, de comportare civilizat\, de planificare a activit\]ii proprii,
de rela]ionare socio-afectiv\, are ticuri, dificult\]i de percepere [i diferen]iere rapid\ a
stimulilor, culorilor, mirosurilor, gusturilor.
Procesele afective [i sexualitatea. Devian]a afectiv\ reprezint\ starea de normal-
itate a adolescen]ilor. Interesul fa]\ de sexul opus guverneaz\ toate ac]iunile adolescen-
tului, stimulând eforturile sale în celelalte domenii, justificând deseori abaterile de la
norma moral\ sau legal\.
Inteligen]a. Adolescen]ii devian]i prezint\ fie un intelect de limit\, fie unul de
nivel superior, manifest\ disonan]e cognitive profunde. Aptitudinile sunt cultivate pu]in
sau deloc. Frecvent, adolescen]ii devian]i au aptitudini sportive, artistice, de integrare.
Fiind deseori lipsit de orientare, de consiliere [colar\ [i profesional\, adolescentul nu
con[tientizez\ posibilit\]ile lui aptitudinale.
Caracterul. Tabloul atitudinilor adolescentului deviant (fa]\ de sine, de oameni,
de munc\, de valorile sociale) reflect\ o imaturitate caracteriologic\: autocontrol insufi-
cient, impulsivitate, agresivitate, subestimarea actelor antisociale comise, indolen]\, dis-
pre] fa]\ de munc\, respingerea societ\]ii în ansamblul ei, dificult\]i de integrare social\,
indiferen]\ sau repulsie fa]\ de [coal\, minciun\, neglijen]\, dezorientare, confuzia va-
lorilor sociale, dorin]\ de aventur\, lips\ de idealuri, frustra]ie educa]ional\, opozi]ie fa]\
de universul adul]ilor.
O problem\ care nu poate fi minimalizat\ este aceea a abuzului sexual la vârs-
ta pubert\]ii [i adolescen]ei. În S.U.A., una din patru adolescente constituie victima unui
viol. Din p\cate num\rul real al agresiunilor nu poate fi contabilizat (mai ales cele care
se produc în mediul familial). Oricum, 60% dintre violatori î[i aleg victimele dintre fetele
sub 19 ani. Majoritatea persoanelor agresate sexual prezint\ leziuni fizice [i genitale
(unele chiar majore), care pot duce chiar la moarte. Trauma psihologic\ este oricum
sever\, novicitatea fiind cu atât mai accentuat\ cu cât victima se afl\ la o vârst\ mai
fraged\. Rela]iile incestuoase începute în copilarie se pot prelungi în adolescen]\ dar,
uneori, se încheie odat\ cu apari]ia ciclului mentrual. Victimele prezint\ simptome
diverse, de tipul isteriei, fobiilor, depresiei, anxiet\]ii, comportamentului psihotic, de
aceea, psiho-terapia pe termen lung devine salutar\ în astfel de cazuri.
Dincolo de toate situa]iile indezirabile semnalate mai sus, majoritatea ado-
lescen]ilor reu[esc s\ tranziteze f\r\ „[ifon\ri „ de fond aceast\ vârst\, ie[ind la suprafa]\
mai drep]i, mai frumo[i, mai c\li]i [i purtând cu ei, a[a cum afirm\ Ursula {chiopu „schi]a
curat\ a omului bun“..
218
 Un alt aspect important al dezvolt\rii copilului [i adolescentului îl constituie
dezvoltarea ra]ionamentului moral. Toate stadiile sau nivelurile constituirii ra]ionamen-
tului moral sunt deschise achizi]iei individuale, dar nu sunt parcurse de to]i oamenii.
Dupa Kholberg nivelurile [i stadiile dezvolt\rii ra]ionamentului moral sunt:
1. Premoralitatea - criteriile de judecat\ a ceea ce este bine [i r\u sunt preluate
din exterior, f\r\ a fi interiorizate. Este tipic\ înainte de 10 ani, dar [i la unii adolescen]i.
Principalele repere sunt: pedeapsa [i beneficiul. Cuprinde dou\ stadii:
Stadiul moralit\]ii ascult\rii [i supunerii: cei mari [i regulile lor trebuie ascul-
tate pentru c\ ei [tiu [i sunt putenici.
Stadiul hedonismului instrumental naiv: este bine s\ te porti astfel încât s\
eviti pedeapsa, este pl\cut s\ fii recompensat. Esen]a acestui stadiu poate fi cuprins\ în
formula: Dac\ te ajut ce câ[tig?
2. Moralitatea conven]inal\ - ceea ce grupul de referin]\ (familie, covârstnici,
[coal\) valorizeaz\, conteaz\ prioritar. Începe interiorizarea regulilor [i conformarea la
normele grupului. Este tipic\ adolescen]ei la adul]i. Principalele repere sunt: statutul în
grup [i datoria fa]\ de norm\. Cuprinde urm\oarele stadii:
Stadiul bunelor rela]ii al copilului bun: este bun comportamentul care place
celorlal]i [i care-l face acceptat. Sunt valorizate încrederea, loialitatea, respectul.
Stadiul moralit\]ii ordinii [i datoriei: respect legea chiar dac\ nu-mi place sau
m\ nedrept\]e[te.
3. Moralitatea postconven]ional\ sau autonom\ - criteriile de judecare se
bazeaz\ pe raportarea critic\ la norm\. Autoritatea care ghideaz\ judecata este intern\.
Este forma adult\, dar foarte rar\. Principalul reper este con[tiin]a proprie. Cuprinde
urm\toarele stadii:
Stadiul drepturilor individuale [i al contractului social: norma este vazut\ ca
un contract social, nu este perfect\, are contradic]ii [i poate fi schimbat\. Norma nu se
poate opune unor valori fundamentale: via]\, libertate.
Stadiul principiilor individuale de conduit\: ceea ce este bun sau r\u este
rezultatul unui demers personal. Cam 6% din popula]ie atinge acest stadiu, fiind consi-
derat moralitatea eroilor sau sfin]ilor.
Pân\ la 7 ani majoritatea copiilor se afl\ în stadiile 1 [i 2, la 10 ani în stadiile
1,2,3 [i foarte pu]ini în 4 (18%), la 16 ani ajung [i în stadiile 4 [i 5 (22%, respectiv 25%)

219
 III.5. GLOSAR DE TERMENI

Anorexie = absen]a patologic\ a apetitului alimentar.

Anxietate = stare afectiv\ vag\, difuz\, de nelini[te, de ap\sare, tensiune, îngrijorare [i
team\ nemotivat\, f\r\ obiect, care este neconfortant\ din punct de vedere psihologic.
Sunt dominante sentimente intense de insecuritate (generate de teama abandonului,
pedepsirii, a producerii unor accidente, a unor nenorociri [i catastrofe iminente). A.
genereaz\ produse imaginative abudente (derul\ri de scene de imagina]ie uneori
însp\imânt\toare) care nu pot fi ignorate [i nici eliminate [i care pun st\pânire pe per-
soana uman\ [i o domin\.
Aptitudine = complex de însu[iri relativ stabile ale personalit\]ii, care condi]ioneaz\
realizarea cu succes (peste medie) a diferitelor tipuri de activit\]i intelectuale, artistice,
profesionale, [tiin]ifice, organizatorice, sportive, tehnice sau manuale etc.
Ata[ament = termen introdus de John Bowlby (1959) pentru a descrie leg\tura afectiv\
[i durabil\ dintre indivizi, adeseori între mam\ [i copil.
Auz fonematic = este legat de însu[irea limbajului (prin imita]ie) [i îndepline[te un rol
important în controlul [i coordonarea pronun]\rii cuvintelor.
Bulimie = tulburare de comportament caracterizat\ printr-un apetit alimentar excesiv,
urmat de vomismente autoprovocate.
Compulsie = tendin]\ irezistibil\ [i inutil\ de a repeta o ac]iune, chiar dac\ aceasta este
inadecvat\ [i uneori nociv\. Este un simptom al tulbur\rii obsesiv-compulsive.
Confabula]ie = evocarea unor evenimente nereale în locul celor adev\rate datorit\ unei
afect\ri a capacit\]ii de reproducere a informa]iilor.
Coping = control, adaptare, a face fa]\. Mobilizarea tuturor resurselor personale pentru
a face fa]\ unui stres.
Depresie = stare emo]ional\ caracterizat\ prin sentimente de neajutorare, sentimente de
vinov\]ie, lipsa speran]ei, înstr\inare, perturb\ri ale apetitului alimentar, tulbur\ri de
somn, sc\derea nivelului energetic.
Ecomprezis = emisie involuntar\ a materiilor fecale în locuri inadecvate pentru aceasta.
Enurezis = emisiune involuntar\ de urin\, la o vârst\ în care în mod normal un copil ar
trebui s\ aib\ controlul mic]iunilor. Putem vorbi de enurezis de la vârsta de 2-4 ani a
copilului.
Fabula]ie = falsitate, minciun\. N\scocirea unor evenimente ca [i cum ar fi adev\rate.
Hiperactivitate = stare de excita]ie psihic\ [i motorie extrem\.
Hipofiz\ = gland\ endocrin\ cu func]ii multiple, situat\ la baza creierului [i având o
mare influen]\ asupra celorlalte glande, în special asupra glandelor sexuale [i a tiroidei.
Identificare = mecanism de ap\rare prin care individul imit\ ac]iunile unei alte persoane
sau î[i atribuie calit\]ile acesteia.
Identificarea copilului = proces prin care copilul î[i modeleaz\ comportamentul dup\ cel
al adul]ilor, în general persoane cu semnifica]ie pentru copil.
Imagina]ie reproductiv\ = imagina]ia este procesul psihic de creare de imagini noi în
plan mental. Se disting dou\ forme al imagina]iei: reproductiv\ [i creatoare. Imagina]ia
220
reproductiv\ const\ în actul prin care se reproduc unele situa]ii, fenomene etc. Totu[i
chiar [i aceast\ form\ de imagina]ie reconstituie decupaje de realitate [i debuteaz\ prin
totalit\]i care se între]in prin ele în[ile – [i includ subtexte ce dep\[esc reproducerea de
tip numeric [i de[i se construiesc pornind de la un model, exprim\ trebuin]a subiectu-
lui de a se exprima continuu altfel decât este ([i [tie) pentru a se adapta - [i de a uti-
liza în acest scop istoria lucrurilor, persoanelor, situa]iilor, reproducerea corporal\ sau
mintal\ a acestora.
Interiorizare = un mecanism al activit\]ii psihice prin care persoana tr\ie[te o stare de
deta[are de circumstan]ele situa]ionale. Procesele de interiorizare sunt printre altele
reveria, medita]ia, introspec]ia etc.
Întârziere afectiv\ = imaturitate în domeniul instinctelor.
Limbaj = este un instrument de codificare obiectiv\ care face posibil\ trecerea func]iei
comunica]ionale de la un stadiu receptiv-reactiv, la unul activ-debitant (de la cel
situa]ional sau practic, la cel general-abstarct). În acela[i timp este expresia concretizat\
[i particularizat\ a limbii vorbite de un individ altui individ sau de un individ unui grup
precum [i invers, dar [i o comunicare de dialog intern (cu sine însu[i) nu numai extern.
L. reprezint\ o matrice intern\ pe care se structureaz\ [i se dezvolt\ întreaga organizare
psihic\ a omului.
Maltratare = reprezint\ toate formele de rele tratamente fizice [i sau emo]ionale, abuz
sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comercial\ sau de alt tip, ale c\ror
consecin]e sunt daune actuale sau poten]iale aduse s\n\t\]ii unei persoane,
supravie]uirii, dezvolt\rii sau demnit\]ii sale, în contextul unei rela]ii de r\spundere,
încredere sau putere.
Masochism = termenul provine de la numele scriitorului austriac Leopold von Sacher-
Masoch (1836-1905) [i este descris în psihologie de c\tre R. Krafft-Ebing. Masochismul
sexual este o anomalie a preferin]ei actului sexual, care const\ în realizarea excita]iei
sexuale prin tr\irea unei suferin]e fizice pricinuite de partener. (Comportament
masochist = comportament de autolezare.)
Masturbare = provocarea erec]iei [i ob]inerea orgasmului prin stimulare manual\ sau
mecanic\. S-au efectuat numeroase studii asupra masturb\rii [i prevalen]ei acesteia la
adolescen]i Alfred C. Kinsey [.a. au indicat c\ aproximativ 80% dintre b\rba]i au rapor-
tat c\ au avut aceast\ conduit\ sexual\ în adolecen]\. Femeile se încadreaz\ într-un pro-
centaj mult mai mic (între 30-70%). Masturbarea nu afecteaz\ virilitatea, nu conduce la
conduite sexuale anormale (de exemplu parafilii) [i nu deterioreaz\ func]iile intelec-
tuale.
Memorie = reprezint\ capacitatea [i procesul psihic de reflectare a experien]ei anterioare
prin fixarea (întip\rirea [i p\strarea), recunoa[terea [i reproducerea imaginilor senzo-
riale, ideilor, st\rilor afective. Memoria voluntara este organizat\, sistematic\, produc-
tiv\, intrând în func]iune mai ales în activit\]ile grele, dificile, monotone, neinteresante.
Memoria involuntar\ este mai pu]in organizat\ [i sistematizat\ decât cea voluntar\, este
dependent\ de particularit\]ile mai deosebite ale stimulilor care se impun de la sine.
Motricitate = totalitatea posibilit\]ilor de a ac]iona ale fiin]ei umane. M. implicat\ în
ac]iuni are o dezvoltare intens\ în ontogenez\ - [i o organizare în dou\ direc]ii mai
importante – în direc]ia deplas\rilor [i activit\]ilor suple [i complexe din pozi]ia verti-
cal\ [i în direc]ie activit\]ilor mâinii – care cap\t\ înc\ din copil\rie o foarte mare
suple]e [i îndemânare.
Ontogenez\ = dezvoltarea mintal\ psihic\ [i fizic\ a persoanei umane de la prima sa
221
 form\, embrionar\, pîn\ la vîrsta adult\, prin opozi]ie cu dezvolatrea speciei (filogenez\
sau filogenie).
Operativitatea gîndirii = gândirea, ca proces cognitiv de însemn\tate central\ în
reflectarea realului, se define[te prin sistemele opera]ionale de nivel intelectual.
Modalit\]ile de operare ale gândirii sunt: analiza [i sinteza superioar\, compara]ia,
abstractizarea [i generalizarea.
Praguri senzoriale = sunt pragurile care determin\ apari]ia senza]iilor. Pragul minimal
reprezint\ intensitatea cea mai mic\ a unui stimul care poate determina o senza]ie spe-
cific\. Pragul absolut maxim este definit ca cea mai mare cantitate dint-un stimul care
mai determin\ înc\ o senza]ie specific\. Pragul diferen]ial este acea cantitate minim\
care, adaugat\ la stimularea ini]ial\, determin\ o nou\ senza]ie.
Reprezentare = proces psihic ce face trecerea spre procesele cognitiv-logice. R. reflect\
obiectele [i formele în absen]a lor. Ele sunt implicate în identificare [i orientare general\
[i se bazeaz\ pe capacit\]ile de conservare ale memoriei. R. este „o percep]ie trecut\ [i
reprodus\”. Con]inutul s\u reflectoriu îl constituie obiecte, fenomene, situa]ii, persoane
cu însu[irile lor concrete, caracteristice importante. Forma sa reflectorie este imaginea,
îns\ nu doar intuitiv\ ca la percep]ie, ci intuitiv-prelucrat\, generalizat\.
Stadiul preoperatoriu (2-77 ani) = este stadiul inteligen]ei caracterizat de o intens\ dez-
voltare, implicând interiorizarea ac]iunilor, multiplicarea schemelor diferen]iate [i asimi-
late reciproc, expansiunea simbolicii reprezentative, a semnaliz\rii [i comunic\rii ver-
bale.
Stadiul opera]iilor concrete (8-1
11 ani) = este stadiul inteligen]ei în care copilul de[i
posed\ o serie de no]iuni intuitive generale r\mâne legat de concret.
Stadiul opera]iilor formale (de la pubertate, 12-1
14 ani) = gândirea opereaz\ în acest sta-
diu cu abstac]ii, ra]ionamente [i ipoteze.
Stil de ata[ament sau tip de ata[ament = studiile efectuate de cercet\toarea american\
Mary Salter Ainsworth (1913-1999) au dus la identificarea a trei tipuri principale de
ata[ament (1977, 1974). I. ata[ament caracterizat prin insecuritate: copilul este anxios sau
evitant la vederea mamei; II. ata[ament caracterizat prin securitate: copilul este afectat
de absen]a mamei; III. tot un ata[ament caracterizat prin insecuritate dar copilul are un
comportament ambivalent: caut\ [i evit\ simultan contactul cu mama. Cercet\ri ulte-
rioare (M. Main [i J. Solomon 1986) au confirmat existen]a unui tip de ata[ament (IV) la
copil, care se manifest\ prin existen]a unui comportament dezorganizat [i dezorientat în
prezen]a mamei sau a unei alte persoane.
Temperament = ansamblul tr\s\turilor fiziologice [i nervoase ale unei persoane, care
determin\ diferen]ieri psihice [i de comportament între indivizi.
Timus = gland\ cu secre]ie intern\, a[ezat\ în partea superioar\ a toracelui, care influ-
en]eaz\ cre[terea organismului în primii ani ai copil\riei [i se atrofiaz\ mai târziu.
Tiroid\ = gland\ cu secre]ie intern\, situat\ în partea anterioar\ a gâtului, în fa]a traheii,
ai c\rei hormoni influen]eaz\ cre[terea, metabolismul etc
Tulburare obsesiv compulsiv\ = tulburare anxioas\ manifestat\ prin idei recurente [i
adeseori absurde (obsesii), tendin]\ irepresibil\ de a repeta ac]iuni steriotipe sau cu ca-
racter de ritual (compulsii).
Volitiv = voin]\. Orice activitate voluntar\ care implic\ decizia de îndeplinire [i finalizare
a acesteia.

222
III.6. ANEXE

Anexa 1

RAPORT DE EVALUARE PSIHOLOGIC|

Realizat de: psiholog Oana Amazili]ei
Raport solicitat de c\tre: Inspectoratul de Poli]ie, Serviciul cercet\ri penale, Ia[i
Scopul efectu\rii evalu\rii psihologice
Evaluarea psihologic\ a minorei C. Oana a fost realizat\ la solicitarea Inspectoratul
de Poli]ie, Serviciul cercet\ri penale Ia[i pentru dosar nr. XXXX din X.X. 2004.

Metode folosite
Au fost utilizate interviul, observa]ia [i teste psihologice pentru identificarea sta-
diului de dezvoltare al copilului [i eventualele traume suferite de acesta în urma abuzu-
lui sexual la care a fost supus.

Locul desf\[ur\rii evalu\rii psihologice

Evaluarea psihologic\ s-a efectuat la cabinetul psihologic al Asocia]iei
Alternative Sociale.
Evaluarea psihologic\ a fost solicitat\ pentru C. Oana, în vârst\ de 13 ani,
n\scut\ la data de 22.09.1991.

Num\rul de întâlniri realizate

Dou\ cu victima (minora C. Oana), una cu mama acesteia, C. T. Gabriela.

Dezvoltarea socio-p psiho-e

emo]ional\:
C. Oana este un copil normal dezvoltat din punct de vedere social: stabile[te
contacte sociale cu adul]ii [i particip\ activ la unele sarcini casnice curente. Minora are
rela]ii cu copii de aceea[i vârst\, participând cu pl\cere la jocuri de grup.
Se manifest\ acut trebuin]a de afiliere, C.Oana fiind puternic ata[at\ de familia
sa, în special de mam\ [i fra]i.
Limbajul este normal dezvoltat : minora folose[te fraze scurte în comunicarea
verbal\, în scris se exprim\ uniform, are vocabular variat, influen]at de motiva]ie [i de
mediul educativ.
În ceea ce prive[te nivelul dezvolt\rii cognitive corespunde vârstei de 13 ani: C.
Oana are mare capacitate de achizi]ie prin citit, privit, ascultat ; gânde[te în termeni de
necesitate, probabilitate [i condi]ii ipotetice ; opereaz\ asem\n\ri în diade mai dificile.
Minora are un randament [colar foarte bun, particip\ frecvent la olimpiade [i
dore[te s\ urmeze liceul în ora[ul Ia[i.
Ata[amentul: se resimte o u[oar\ dependen]\ afectiv\ fa]\ de mam\. Aceasta
constituie elementul central al sistemului rela]ional al C. Oanei, ei fiindu-i atribuite acti-
vit\]i rela]ionale pozitive, legate de aspectele educative [i afective ale vie]ii sale. Minora
a dezvoltat un ata[ament sigur fa]\ de mama sa, dovedit [i de comportamentul ei într-o
situa]ie dificil\. Dup\ abuz, minora nu a ezitat s\-i povesteasc\ mamei ce s-a întâmplat
[i s\-i cear\ ajutorul. Aceast\ rela]ie pozitiv\ de ata[ament a fost dezvoltat\ [i men]inut\
de mama minorei, care a fost mereu atent\ la semnalele date de aceasta [i a încercat s\-i
ofere lini[te, alinare ori de câte ori a avut ea nevoie.
Suportul afectiv oferit de întreaga familie, [i în special de c\tre mam\, a ajutat-o
pe C. Oana s\ fac\ fa]\ mai u[or consecin]elor abuzului la care a fost supus\.
223
 Abuzului sexual [i consecin]ele acestuia asupra minorei
Rezultatele ob]inute la testele aplicate ne îndrept\]esc s\ afirm\m c\ minora C.
Oana manifest\ simptomele unor evenimente traumatizante de nivel ridicat:
- abuz psihologic - umilin]a, în[elarea încrederii de c\tre o persoan\ adult\
- abuz sexual
- abuz fizic
Severitatea consecin]elor abuzului sexual suferit este influen]at\ [i de
urm\toarele aspecte:
vârsta precoce a minorei în momentul s\vâr[irii abuzului (13 ani)
rela]ia cu agresorul era apropiat\ (abuz de încredere din partea acestuia).
Dup\ abuzul sexual suferit minora a manifestat Sindrom acut de stres posttrau-
matic, caracterizat prin:
tulbur\ri de somn: insomnie, somn agitat, co[maruri (retr\irea evenimentului
traumatic: „Nu puteam s\ dorm [i m\ gândeam numai la ce s-a întâmplat”; „Visam ce s-a
întâmplat, c\ m\ b\tea”, „M\ trezeam plângând”) ;
tulbur\ri alimentare (lipsa poftei de mâncare) ;
modificarea rapid\ a dispozi]iei afective (episoade de veselie transformate în
st\ri de triste]e, înso]ite de plâns: “Îmi aduceam aminte ce s-a întâmplat“;
impulsivitate nejustificat\ de situa]ie (se enerveaz\ [i ]ip\ la mama [i fratele s\u când
ace[tea o roag\ s\ execute unele sarcini casnice pe care alteori le f\cea cu pl\cere);
autostigmatizare, culpabilizare (minora se simte vinovat\ pentru ce i s-a întâmplat);
sc\derea randamentului [colar : dup\ abuz, minora se sim]ea foarte obosit\
[i s-a învoit de la [coal\ o s\pt\mân\. Când a revenit la [coal\ a avut probleme de con-
centrare a aten]iei;
neglijen]\ în îndeplinirea sarcinilor [i incapacitatea de a respecta un program
impus (minora se implic\ în rezolvarea sarcinilor casnice, dar la scurt timp le aban-
doneaz\ [i fuge la joac\, comportament pe care nu-l avea înaintea abuzului).
Ulterior unele simptome s-au ameliorat, manifestându-se adaptarea la traum\
prin intrarea în func]iune a mecanismelor de ap\rare (C. Oana nu-[i poate aminti toate
detaliile traumei).
}inând cont de abuzul sexual, abuzul fizic (“M-a lovit peste fa]\ [i m-a zgâriat!”)
[i de abuzurile psihice pe care le-a sav\rîr[it învinuitul C. Mihai asupra minorei C. Oana,
se observ\ apari]ia unor sentimente de ur\ a minorei fa]\ de acesta. Minora dore[te ca
învinuitul s\ fie pedepsit pentru suferin]a pe care i-a produs-o: „Vreau s\ fac\ pu[c\rie
pân\ o s\ fie mo[neag, s\ se înve]e minte !“; “Îmi vine s\-l bat!“ .
Recomand\ri:
Având în vedere interesul superior al copilului [i de nevoile de dezvoltare ale aces-
tuia, recomand\m ca minora C. Oana s\ fie crescut\ [i educat\ într-un mediu securizant, în
care ea s\ realizeze leg\turi de ata[ament netraumatice, în care s\ i se asigure nevoile pen-
tru dezvoltarea psihic\, cognitiv\, afectiv\ [i social\. Recomand\m ca C. Oana s\ evite con-
tactele pe viitor cu agresorul, s\ urmeze consiliere individual\ având ca obiectiv prelucrarea
traumelor suferite de abuz cât [i pentru reabilitarea psiho-social\ a acesteia.
Instrumente [i teorii folosite în evaluare :
Instrumente :
Testul Goodenough
Testul Stora Koch
Testul Familiei
Interviul
224
 Observa]ia
Teorii :
Teorii ale ata[amentului : J. Bowlby, M. Ainsworth, Main [i Solomon
Teoria dezvolt\rii copilului (cognitiv\, comportamental\, socio-afectiv\)
Teoria Sindromului de Stres Posttraumatic

psiholog Oana AMAZILI}EI

Anexa 2

Institutia (antet)

ANCHET| SOCIAL|

Efectuat\ de: Alexandru Gulei, asistent social

Solicitat\: 5 Da Solicitant Judec\toria R\duc\neni
… Nu
Data efectu\rii: 20 Octombrie 2003

A. PERSOANE PREZENTE:
Asistent social Alexandru Gulei, d-na Maria Anton (mama), Ion Gheorghiu
(concubinul mamei), Ioana Anton (fiic\), Vasile Anton (fiu), Andrei Meri[c\ (fiu),
Mihaela Ionescu (m\tu[\)

B. DATE DESPRE COPIL:

Nume A Prenume IOANA
B.I. Seria XXX nr. 123456
Eliberat de Politia Raduc\neni la data 12 august 2003.
CNP 2890810223344.
Data na[terii 10 august 1989 locul R\duc\neni.
Adresa: Str. X nr. 14 bl. X sc. X et. X ap. X, localitatea R\duc\neni.
Ocupa]ia f\r\ ocupa]ie.
Starea de s\n\tate bron[it\ cronic\, afectiuni ale aparatului genital.
Evenimente personale semnificative:
A.I. provine dintr-o rela]ie anterioar\ de concubinaj a mamei, Mariei Anton.
Tat\l natural al minorei (Vasile Hu]anu) se afl\ în prezent în Penitenciarul Ia[i, închis
pentru o infrac]iune de omor. În prezent nu este încadrat\ în nici o form\ de înv\]\mânt.

C. DATE DESPRE MEMBRII FAMILIEI:

MAMA:
Nume ANTON Prenume MARIA.
B.I. Seria AB nr. 345672
Eliberat de Politia Raduc\neni la data 15 februarie 1998
CNP 2680210256844
Data na[terii 10 februarie 1968 locul sat Zarea, comuna Mo[na
Adresa: Str. X nr. 14 bl. X sc. X et. X ap. X, localitatea: R\duc\neni
Ocupa]ia: casnic\
Starea de s\n\tate: bun\
Evenimente personale semnificative:
225
 A. Maria. este mama a patru copii, to]i proveni]i din rela]ii de concubinaj. La
vârsta de 31 de ani a fost închis\ pentru doi ani pentru furt. A absolvit 4 clase. Nu are
nici o calificare [i nu a fost încadrat\ niciodat\ la un loc de munc\.

TAT|L:
Nume: H. Prenumele: Vasile
B.I. Seria XX nr. 159763.
Eliberat de: Poli]ia Ia[i la 21 iunie 1999.
CNP 1580311232566 .
Data na[terii: 11 martie 1958 locul Com. }ibana.
Adresa: Str. X nr. 14 bl. X sc. X et. X ap. X.
Ocupa]ia: f\r\ ocupa]ie.
Starea de s\n\tate: TBC tratat.
Evenimente personale semnificative:
H.Vasile. este tat\l natural al minorei Ioana Anton, nefiind totu[i trecut în certi-
ficatul de na[tere al acesteia. În prezent H.Vasile, se afl\ în Penitenciarul Ia[i, isp\[ind o
condamnare pentru omor.

FRA}I, SURORI:

Nr. crt. Nume [i prenume Data [i locul na[terii Ocupa]ia

1 A. Mihaela 27 decembrie 1992, R\duc\neni F\r\ ocupa]ie
2 A. Vasile 3 august 1998, Scânteia F\r\ ocupa]ie
3 M. Andrei 18 ianuari 1984, R\duc\neni F\r\ ocupa]ie

D. ISTORICUL SOCIAL AL FAMILIEI:

Familia este în prezent alc\tuit\ din A. Maria (mama), G. Ion (concubinul mamei),
A. Ioana (fiic\), A. Mihaela (fiic\), A.Vasile (fiu), M. Andrei (fiu), A. Elisabeta (bunica).
A. Maria a avut mai multe rela]ii de concubinaj din care au rezultat cei patru copii.
A. Maria tr\ie[te în concubinaj cu G. Ion din anul 2000. Familia a mai locuit în
Ia[i [i în com. Scânteia, fiind nevoit\ s\ se întoarc\ în R\duc\neni datorit\ lipsurilor
financiare [i a neîn]elegerilor dintre G. Ion [i fra]ii acestuia.
G. Ion nu a suferit nici o condamnare dar este cunoscut ca o persoan\ violent\.
În prezent este cercetat de Poli]ia R\duc\neni pentru agresarea unui cons\tean [i a fiicei
acestuia. A terminat dou\ clase în 1968. A fost încadrat ca tractorist în cadrul fostelor
CAP-uri dar nu a mai lucrat dup\ desfiin]area acestora. A mai fost c\s\torit legal de dou\
ori. Consum\ b\uturi alcoolice. Este în prezent cercetat de c\tre organele de poli]ie fiind
suspectat de abuz sexual împotriva minorei A. Ioana.
Cu ocazia unor investiga]ii de natur\ ginecologic\ medicul a constatat afec]iuni
ale organelor genitale consistente unui viol. Fata a declarat acestuia c\ nu a între]inut rela]ii
sexuale [i a refuzat s\ mai vorbeasc\ despre aceasta, motivând c\ concubinul mamei i-a
interzis [i a [i amenin]at-o. Ca urmare a acestui fapt au fost anun]ate autorit\]ile.
De[i este suspectat de abuz sexual împotriva A. Ioana, A. Maria refuz\ s\ se
despart\ de concubin [i nu d\ crezare declara]iilor fiicei.
În prezent G. Ion mai este cercetat [i pentru agresarea unui cons\tean [i a fiicei
acestuia. Cei doi nu doresc s\ vorbeasc\ cu asisten]ii sociali de teama lui G.Ion.

226
 1. Rela]ii în comunitate:
a) ale copilului
A. Ioana nu a frecventat cursurile vreunei forme de înv\]\mânt [i nu este nici
în prezent încadrat\ [colar. Maria Anton spune c\ nu a lasat-o pe Ioana s\ mearg\ la
[coal\ deoarece consider\ c\ aceasta nu ar face fa]\.
Nu are un grup de aceea[i vârst\ cu care s\ socializeze, deoarece tat\l vitreg îi
interzice contactul cu al]ii copii [i o amenin]\ cu violen]a în cazul în care nu îi d\ ascultare.
b) ale familiei
Familia nu are o imagine prea bun\ în comunitate, atât datorit\ comportamen-
tului violent a lui G.Ion, a lipsei de implicare a întregii familii în via]a comunit\]ii, pre-
cum [i datorit\ antecedentelor de conflict cu legea membrilor.
Vecinii evit\ s\ vorbeasc\ despre G. Ion, temându-se de acesta din cauza com-
portamentului s\u violent.
I. Mihaela, m\tu[a A. Ioanei, declar\ c\ familia a fost afectat\ negativ de rela]ia
A.Maria cu G. Ion. Spune c\ este foarte posibil ca G. Ion s\ o fi agresat pe nepoat\.
2. Descrierea copilului de c\tre p\rinte:
Maria Anton, o descrie pe Ioana ca fiind o persoan\ retras\, dar care creeaz\ prob-
leme celorlal]i în special prin faptul c\ minte (Maria Anton descrie mai multe astfel de situa]ii).
Sus]ine de asemenea c\ acesta este [i motivul pentru care nu a integrat-o [colar pe fiica sa.
Bunica matern\ (Elisabeta Anton) sus]ine afirma]iile mamei dar spune c\ Ioana
nu a spus niciodat\ minciuni în leg\tur\ cu lucrurile importante, grave. Elisabeta Anton
spune, mai mult, c\ Ioana este destul de distant\ în rela]ia cu ceilal]i membri majori ai
familiei, [i c\ prefer\ s\ petreac\ timpul mai mult în compania ei.
Ion Gheorghiu, concubinul mamei, spune c\ Ioana minte mereu, iar rela]iile
dintre el [i fat\ nu au fost niciodat\ prea bune. Spune c\ nu în]elege de ce Ioana îl acuz\
de un lucru pe care el nu l-a f\cut.
3. Descrierea copilului de c\tre alte persoane (rude, vecini, colegi, profesori,
alte persoane).
Mihai Vasilescu (vecin), o descrie pe Ioana ca pe un copil destul de lini[tit dar
c\ruia îi lipsesc „cei [apte ani de acas\“. Spune îns\ c\ acest lucru se datoreaz\ mediu-
lui în care tr\ie[te.
Preotul Ioan Varga descrie pe Ioana ca fiind un „copil bun dar care are parte de
o familie rea“. Spune c\ familia a beneficiat de ajutor din partea bisericii. Nici unul din
membrii familiei nu frecventeaz\ biserica.

E. INFORMA}II DE NATUR| MEDICAL|:

Ioana Anton: În urma investiga]iilor medicale s-au urm\toarele: bron[it\ cronic\
- netratat\, afec]iuni ale aparatului genital. Medicul semnaleaz\ posibilitatea unui viol
asupra minorei.
Din declara]iile celorlal]i membri ai familiei starea de s\n\tate a acestora este
bun\. Nu exist\ informa]ii legate de starea de s\n\tate a acestora din alte surse.

F. SITUA}IA MATERIAL|:
Condi]ii de locuit:
Familia locuie[te în condi]ii precare într-o cas\ alc\tuit\ din dou\ camere din
care doar una este locuibil\, prost mobilat\ [i igienizat\ precar. Gospod\ria nu are alte
dependin]e. Familia nu are acte de proprietate pe locuin]\ [i nu de]ine animale. Nu
de]ine p\mânt sau alte propriet\]i.
Condi]iile igienice sunt precare. Familia g\te[te pe o sob\ improvizat\ care este
227
 [i unica surs\ de c\ldur\.
Situa]ia financiar\: (resurse financiare/venituri)
Singurele surse de venit sunt reprezentate de pensia bunicii [i de aloca]iile a doi
dintre copii. Adul]ii nu presteaz\ munca în folosul comunit\]ii motiv pentru care nu ben-
eficiaz\ de prevederile Legii Venitului Minim Garantat.
O alt\ surs\ de venit provine din muncile ocazionale pe care membrii familiei
le presteaz\ la unii vecini.
Familia a mai beneficiat în cateva rânduri de sprijin material din partea bisericii
sau dona]ii din partea unor persoane sau organiza]ii neguvernamentale.

G. OBSERVA}II:
Ioana Anton se teme de concubinul mamei [i recunoa[te c\ acesta o amenin]\
cu b\taia [i chiar cu moartea. Mai mult, minora declar\ c\ Ion Gheorghiu o amenin]\ c\
va face r\u [i celorlal]i membri ai familiei.
Maria Anton nu d\ crezare spuselor fiicei sale [i refuz\ s\ abordeze subiectul în
discu]iile cu asistentul social. Este de p\rere c\ familia sa este ]inta unor oameni care `i
vor r\ul. Crede c\ Ion Gheorghiu este un tat\ bun, iar dac\ este mai agresiv este spre
binele familie, protejând-o [i educând ceva mai sever copii care nu ascult\.
Ion Gheorghiu nu dore[te implicarea autorit\]ilor în problemele familiei, [i are
o atitudine agresiv\ fa]\ de reprezentan]ii institu]iilor de protec]ie a copilului de la nivel
local [i jude]ean. Prezen]a reprezentantului Poli]iei este necesar\ pentru realizarea
evalu\rilor în familie.

Data întocmirii referatului: Semn\tura,

22 Octombrie 2003 Alexandru Gulei
asistent social

228
BIBLIOGRAFIE

Atkinson, R.,L.; Atkinson,R.,C.; Bem,D., J.; Smith,E.,E., Introducere în psihologie

Edi]ia a XI-a,, Editura Tehnic\, Bucure[ti, 2002
Bass, E.; Davis L., Beginning to Heal - A first book for survivors of child sexual abuse,
Harper Perennial, New York, 1993
B\iceanu, L., Dic]ionar ilustrat de psihologie englez-român, Editura Tehnic\,
Bucure[ti, 2004
Beverly, E., The Right to innocence- Healing the trauma of childhood sexual abuse,
Ivy Books, New York, 1991
Beverly, J., Handbook for treatment of attachment- trauma, problems in children,The
Free Press, New York, 1994
Brich, A., Psihologia dezvolt\ri, Editura tehnic\, Bucure[ti, 2000
Cosmovici, A.; Iacob L.(coordonatori) ; Psihologie [colar\, Polirom, Ia[i, 1999
Hoffman, E., Psychologicaly testing at work, McGraw-Hill, London, 2002
Fischer, G., & Riedesser P., Tratat de Psihotraumatologie, Editura Trei, Bucure[ti, 2001
Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Salva]i Copiii
România, Bucure[ti 2003
Hayes, N., Orrell, S. ; Introducere `n psihologie, Editura ALL, Bucure[ti, 2003
Gudjonsson, G.H.; Haward L.R.C., Forensic Psychology, a guide to practice,
Routledge, London, 1998
Ionscu, {. (coordonator), Copilul Maltratat-Evaluare, prevenire, interven]ie, Funda]ia
Interna]ional\ pentru Copil [i Familie, Bucure[ti, 2001
Killen, K., Copilul Maltratat, Editura Eurobit, Timi[aoara, 2000
Lopez, G., Violen]ele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000
Marcelli, D., Tratat de psihopatologia copilului, Editura Funda]iei Genera]ia,
Bucure[ti, 2003
Munteanu, A., Psihologia Copilului [i Adolescentului, Editura Augusta, Timi[oara ,
1993
Munteanu, A., Stadiile Dezvolt\rii, Editura Augusta, Timi[oara, 1997
Neveanu, P. P., Zlate, M., Cre]u, T., Psihologie, manual de clasa a X-a, Editura
Didactic\ [i Pedagogic\ RA, Bucure[ti, 1998
Popa, S., (coordonator), Abuzul [i neglijarea copilului, studii de caz, UNICEF & FICF,
Bucure[ti, 2000
Studiul Abuzul [i Neglijarea Copilului, Salva]i Copiii România, Bucure[ti 2000
{chiopu U.; Verza E., Psihologia Vârstelor, ciclurile vie]ii, Editura Didactic\ [i peda-
gogic\, Bucure[ti, 1997
{chiopu U. (coordonator); Dic]ionar de Psihologie, Editura Babel, Bucure[ti, 1997
Verza E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, Bucure[ti, 1993
229
 PAR
RTEA a VI-aa. ASP
PECT
TE DE DREP
PT COMP
PAR
RAT
T
CAPITOLUL I. MINORII ÎN CONFLICT CU LEGEA PENAL| {I PEDEPSELE
COMUNITARE - SISTEMUL BRITANIC -
I.1. INTRODUCERE
Administrarea sistemului de justi]ie juvenil\ în Marea Britanie este definit\ printr-
un num\r mare de acte normative [i caracterizat\ ca fiind extrem de dinamic\ în ceea ce
prive[te ajustarea cadrului legislativ [i gestionarea pedepselor comunitare. Nu voi insista
asupra aspectelor de ordin descriptiv ale sistemului de justi]ie juvenil\ în Marea Britanie,
îns\ a[ vrea s\ scot în eviden]\ câteva principii care stau la baza acestuia pentru o mai
bun\ în]elegere a rolului pedepselor comunitare.
Cuvântul pedeaps\ este foarte rar uzitat de c\tre instan]ele de judecat\ pentru
minori [i este înlocuit cu cel de reabilitare. Aceast\ practic\ determin\ o abordare diferit\
în tratarea minorilor de c\tre sistemul de justi]ie juvenil\ din Marea Britanie. Obiectivul
cheie al tuturor institu]iilor implicate în actul de justi]ie juvenil\ este focalizat pe prevenirea
comiterii de noi infrac]iuni; s-a demonstrat în practica instan]elor de judecat\ c\ pedepsele
comunitare sunt instrumente viabile în acest sens.
Iat\ cum a prezentat situa]ia din Marea Britanie doamna Elisabeth Burney de la
Institutul de Criminologie din Cambridge în cadrul unei conferin]e de criminologie: în 2001
au fost judeca]i cu 20% mai mul]i tineri comparativ cu 1999, îns\ pedepsele care combin\
sentin]ele privative de libertate cu cele comunitare au crescut cu mult peste 20%. Elisabeth
Burney afirm\ c\ magistra]ii consider\ juste pedepsele care combin\ o sentin]\ custodial\
cu una comunitar\ [i le uziteaz\ mai des decât pedepsele comunitare simple cum ar fi: un
ordin de supraveghere, munca în folosul comunit\]ii, interdic]ia de a se afla în anumite
locuri la anumite ore etc. Reac]ia imediat\ a Guvernului la aceast\ situa]ie a fost experi-
mentarea unor noi sentin]e cum ar fi supravegherea intensiv\ la domiciliu, care este simi-
lar\ cu privarea de libertate la domiciliu.
Ceea ce se urm\re[te cu prec\dere în administrarea pedepselor comunitare este
principiul propor]ionalit\]ii, unde sentin]a trebuie s\ fie pe m\sura infrac]iunii comise.
Riscul pentru comunitate trebuie pus în balan]\ cu posibilitatea de reabilitare. La prima
vedere pare simplu, dar în practic\ lucrurile sunt extrem de complexe. Aceast\ complexi-
tate este creat\ de introducerea în sistemul justi]iei juvenile a no]iunilor de justi]ie repara-
tiv\, justi]ie restaurativ\, reabilitare [i reinser]ie social\, grad de responsabilitate al minoru-
lui fa]\ de infrac]iune, celeritatea actului de justi]ie precum [i responsabilitatea p\rin]ilor.
De exemplu, abordarea sentin]elor comunitare din perspectiva justi]iei restaurative
presupune confruntarea tinerilor infractori cu consecin]ele faptelor s\vâr[ite, ceea ce are, în
cele mai multe cazuri, un impact pozitiv în reducerea riscului de comitere a unei noi
infrac]iuni. Punerea în practic\ a unei astfel de sentin]e de c\tre Ministerul de Justi]ie este
îns\ costisitoare. În Marea Britanie o bun\ parte a acestor sentin]e sunt gestionate de c\tre
organiza]ii neguvernamentale finan]ate din fonduri publice. În anumite condi]ii, când
tân\rul infractor î[i recunoa[te vinov\]ia, justi]ia restaurativ\ poate fi aplicat\ f\r\ a urma o
cale judiciar\.
Pentru a nu m\ abate de la scopul acestei lucr\ri, care este cel de a v\ familiariza
cu o serie de sentin]e comunitare folosite de c\tre sistemul de justi]ie juvenil\ din Marea
Britanie, nu voi insista asupra aspectelor de ordin administrativ.

I.2. SENTIN}E COMUNITARE LA DISPOZI}IA INSTAN}ELOR PENTRU MINORI

DIN MAREA BRITANIE
Aceste sentin]e sunt aplicate minorilor cu vârsta de peste 16 ani.
&.1. Sentin]e cu proba]iune
Sentin]ele cu proba]iune sunt aplicate atunci când se consider\ dezirabil\ suprave-
230
gherea minorului în comunitate, avându-se în vedere sporirea [anselor acestuia de reabilitare
precum [i protejarea publicului de consecin]ele unor noi infrac]iuni.
Durata acestor sentin]e de supraveghere în proba]iune variaz\ în func]ie de
gravitatea infrac]iunii [i circumstan]ele în care s-a comis infrac]iunea [i sunt cuprinse
între 6 luni [i 3 ani.
Aceste sentin]e pot specifica frecven]a [i natura întâlnirilor dintre consilierul de
proba]iune [i minorul infractor, sunt explicate de c\tre magistra]i infractorilor în cauz\ [i
devin responsabilitatea serviciului de proba]iune. Uneori sentin]ele cu proba]iunea sunt
înso]ite de sentin]e compensatorii, în care infractorul minor sau familia sa este obligat s\
pl\teasc\ daune materiale sau morale p\r]ii v\t\mate.
Revocarea sentin]elor de proba]iune se face de c\tre instan]a de judecat\ dac\
se consider\ înc\lcat\ una sau mai multe obliga]ii men]ionate în sentin]\.
&.2. Sentin]e comunitare cu privire la prestarea unor activit\]i f\r\ plat\ în folo-
sul comunit\]ii
Munca nepl\tit\ în folosul comunit\]ii se aplic\ ca sentin]\ persoanelor minore
care au comis o infrac]iune pedepsibil\ cu închisoare [i care au o vârst\ de peste 16 ani.
Num\rul orelor de munc\ nepl\tit\ în folosul comunit\]ii variaz\ între 40 [i 240 de ore
[i trebuie s\ existe acordul minorului în cauz\.
Emiterea unor astfel de sentin]e se face numai dup\ ce instan]a de judecat\ este
satisf\cut\ cu privire la capacitatea intelectual\ [i fizic\ a minorului de a presta o astfel
de munc\. În cazul mai multor infrac]iuni, num\rul orelor poate fi cumulat, f\r\ a dep\[i
num\rul de 240 de ore.
Astfel de sentin]e sunt date dup\ ce Instan]a pentru Minori (Youth Court) are
raportul prealabil al unui consilier de proba]iune sau al unui asistent social.
Iat\ câteva dintre responsabilit\]ile minorilor condamna]i la o sentin]\ cu munc\
în folosul comunit\]ii:
- s\ ]in\ leg\tura cu consilierul de proba]iune responsabil de caz [i s\-i comu-
nice acestuia orice schimbare de domiciliu sau telefon;
- s\ presteze num\rul de ore de munc\ urmând instruc]iunile consilierului de
proba]iune responsabil de caz;
Consilierul de proba]iune are datoria de a ]ine seama de timpul minorului alo-
cat [colii sau serviciului precum [i de credin]ele sale religioase.
Înc\lcarea obliga]iilor men]ionate în sentin]\ poate duce la revocarea sentin]ei.
În func]ie de gravitatea situa]iei se poate m\ri num\rul de ore de munc\, ad\uga noi
obliga]ii sau dispune încarcerarea minorului.
&.3. Sentin]e combinate
Dac\ situa]ia o impune, Instan]a pentru Minori are op]iunea de a aplica o
sentin]\ combinat\ în cazurile în care minorul poate fi sanc]ionat cu o m\sur\ privativ\
de libertate. Aceasta presupune supravegherea strict\ a minorului infractor pentru o
perioad\ cuprins\ între 1 [i 3 ani, la care se adaug\ munca nepl\tit\ în folosul
comunit\]ii, nu mai pu]in de 40 de ore, dar s\ nu dep\[easc\ 100 de ore.
&.4. Sentin]e cu privire la tratarea minorilor dependen]i de droguri precum [i
testarea regulat\ a acestora
O astfel de sentin]\ poate fi dat\ pe o perioad\ de timp cuprins\ între 1 [i 3 ani,
specificându-se foarte clar, dup\ consulta]ii prealabile cu consilierul de proba]iune [i pro-
fesioni[ti din domeniul medical, tipul de tratament precum [i frecven]a testelor antidrog.
Aceast\ sentin]\ poate fi dat\ dac\ Instan]a pentru Minori are dovezi clare c\
minorul în cauz\ este dependent de droguri sau se afl\ la limita dependen]ei [i reabi-
231
 litarea sa nu se poate face f\r\ a beneficia de tratament medical. Cerin]a minim\ care
poate fi folosit\ ca prob\ în Instan]\ este prezen]a în corpul minorului a substan]ei ile-
gale rezultat\ din testarea antidrog.
În func]ie de gradul de dependen]\, Instan]a pentru Minori poate dispune
internarea minorului într-un centru medical special desemnat în acest sens sau tratarea
acestuia la domiciliu.
Serviciul de proba]iune va avea responsabilitatea de a superviza respectarea
sentin]ei de c\tre minorul condamnat, iar în cazul înc\lc\rii acesteia va trebui s\ sesizeze
Instan]a pentru Minori prin intermediul unui nou raport de evaluare psiho-social\.
Prin intermediul unei sentin]e de tratare [i testare antidrog minorul condamnat
este obligat s\ p\streze regulat contactul cu consilierul de proba]iune [i s\ raporteze
orice schimbare de domiciliu, numele persoanelor implicate în tratarea sa precum [i alte
schimb\ri care au leg\tur\ cu obliga]iile men]ionate în sentin]\.
În cazurile în care progresul f\cut de minorul condamnat este considerabil, Instan]a
pentru Minori poate revoca sentin]a sau poate schimba unele din obliga]iile sentin]ei ante-
rioare. Sunt situa]ii în care Instan]a poate dispune revizuirea sentin]ei ini]iale la o anumit\
perioad\ de timp, iar Serviciul de Proba]iune împreun\ cu celelalte institu]ii implicate în reabil-
itarea minorului condamnat au datoria de a informa Instan]a cu privire la progresul înregistrat.
&.5. Sentin]e cu privire la infrac]iuni care prezint\ un risc public redus
În categoria acestor infrac]iuni intr\ neplata uneia sau mai multor amenzi. O m\sur\
care poate fi aplicat\ de Instan]a pentru Minori în aceste situa]ii este interzicerea frecvent\rii
de c\tre minor a unor locuri, la anumite ore, pe o perioad\ de timp, nu mai mare de 6 luni,
[i care poate fi revizuit\ de c\tre Instan]\ la 3 luni de la data aplic\rii sentin]ei.
Instan]a pentru Minori poate dispune supravegherea minorului, în vederea
îndeplinirii sanc]iunii, de c\tre un adult responsabil sau o institu]ie special desemnat\.
În ultimii ani, în Marea Britanie sunt folosite dispozitive electronice de monitorizare
care de regul\ au forma unei br\]\ri [i se aplic\ la mâna sau piciorul minorului infractor.
&.6. Sentin]e cu privire la urmarea unor cursuri sau programe de reabilitare
Grupa de vârst\ vizat\ de aceast\ sentin]\ este cuprins\ între 14 [i 21 de ani, iar
condi]ia aplic\rii ei este ca infrac]iunea comis\ s\ poat\ fi pedepsit\ cu închisoarea. În
aplicarea unor astfel de sentin]e se ia în considerare vârsta persoanei condamnate, acce-
sul la serviciul necesar reabilit\rii, resursele disponibile în localitatea de domiciliu, reli-
gia [i timpul afectat educa]iei, serviciului sau a unei sentin]e precedente, cum ar fi
munca nepl\tit\ în folosul comunit\]ii.
Serviciului de Proba]iune îi revine datoria supravegherii minorului condamnat
pe perioada sentin]ei.
&.7. Sentin]e cu supravegherea minorului de c\tre p\rin]i
Sunt similare sentin]elor cu proba]iunea, îns\ responsabilitatea supravegherii
revine atât p\rin]ilor cât [i serviciului de proba]iune.
&.8. Sentin]e cu privire la implementarea unui plan de ac]iune
Aceast\ sentin]\ se aplic\ numai minorilor infractori [i impune acestora urmarea
unui plan de ac]iune cu o durat\ de 3 luni. Acest plan de ac]iune difer\ de la caz la caz,
îns\ are în vedere reabilitarea minorului [i reducerea riscului de comitere a noi infrac]iuni.
În astfel de sentin]e pot fi incluse ac]iuni precum: terminarea [colii, g\sirea unui loc de
munc\, adresarea unor nevoi speciale (s\n\tate, locuin]\ etc.), nefrecventarea unor locuri
sau grupuri de prieteni, s\ cear\ scuze victimei [i/sau s\ acopere daunele cauzate etc.
Sentin]a cu privire la implementarea unui plan de ac]iune nu se aplic\ dac\
infractorul minor este deja subiectul unei sentin]e comunitare ori infrac]iunea comis\
poate fi pedepsit\ cu închisoarea.
232
 Implicarea serviciului de proba]iune [i a serviciilor sociale este necesar\ în ved-
erea supravegherii minorului condamnat la o astfel de sentin]\.
Revizuirea planului de ac]iune are loc în Instan]\ nu mai târziu de 21 de zile de
la data aplic\rii sentin]ei.
&.9. Sentin]e reparative
Atât în cazul infrac]iunilor comise împotriva unei persoane cât [i în cazul
infrac]iunilor comise împotriva bunului public, sentin]ele reparative vizeaz\ minorii
c\rora o alt\ sentin]\ din cele men]ionate anterior nu se poate aplica.
Atitudinea minorului fa]\ de infrac]iune are o importan]\ vital\ în administrarea
sentin]elor restaurative.
Prin intermediul acestei sentin]e minorul infractor este obligat la desp\gubirea
victimei sau prestarea unor activit\]i compensatorii în folosul victimei, fie ea persoan\
privat\ sau institu]ie public\. În cazul în care activit\]ile compensatorii presupun munc\,
aceasta nu trebuie s\ dep\[easc\ un total de 24 ore.
Acceptul victimei în administrarea acestei sentin]e este crucial. Responsabili de
supravegherea sentin]ei pot fi consilierul de probatiune sau asistentul social iar termenul
de îndeplinire a obliga]iilor impunse în sentin]\ nu trebuie s\ dep\[easc\ 3 luni de la
data pronun]\rii sentin]ei.
&.10. Sentin]e compensatorii
În vederea compens\rii victimei, ca urmare a pagubelor produse de actul
infrac]ional comis de minor, Instan]a poate dispune plata unor compensa]ii. Astfel de
compensa]ii pot acoperi cheltuieli medicale, distrugeri de bunuri, cheltuieli funerare etc.
&.11. Sentin]ele privative de libertate
Pedeapsa cu închisoare pe via]\
Un tân\r cu vârsta cuprins\ între 18-21 ani poate fi condamnat la o sentin]\ pe
via]\ pentru infrac]iuni de omor sau alte infrac]iuni prev\zute de lege ca fiind pedepsite
cu închisoarea pe via]\. Minorul condamnat la închisoare pe via]\ va fi trimis într-o insti-
tu]ie custodial\, închisoare pentru tineri (Young Offender Institution), iar la vârsta de 21
de ani va fi transferat c\tre o închisoare de adul]i.
&.12. Sentin]e privative de libertate (Young Offender Institution)
Perioada minim\ de încarcerare pentru tinerii infractori cuprin[i între 18 - 21 ani
este de 21 de zile.
Transferarea într-o închisoare pentru adul]i se poate face dac\ tânarul con-
damnat a împlinit 21 de ani [i mai are de efectuat o perioad\ de deten]ie sau dac\ com-
portamentul respectivei persoane este negativ sau îi influen]eaz\ negativ pe ceilal]i tineri
condamna]i, prin manipulare sau agresivitate.
Singurele situa]ii în care un tân\r infractor poate fi condamnat la o sentin]\ pri-
vativ\ de libertate într-o închisoare pentru tineri pe o perioad\ mai scurt\ de 21 de zile
sunt cele create de înc\lcarea unor obliga]ii prev\zute într-o sentin]\ comunitar\.
&.13. Sentin]e privative de libertate într-o o institu]ie de reabilitare a minorilor
(Detention and Training Order)
Categoria de vârst\ care vizeaz\ aceast\ sentin]\ include infractori tineri cu o
vârsta cuprins\ între 12 [i 21 de ani, cu condi]ia de a nu împlini 21 de ani pe perioada
execut\rii sentin]ei. Aceste institu]ii mai sunt cunoscute [i sub numele de Secure
Accomodation sau Secure Training Unit. În astfel de institu]ii nu ajung doar tinerii care
comit infrac]iuni, ci [i minorii care duc o via]\ dezorganizat\, fug de acas\ sau refuz\ s\
lucreze cu serviciile sociale. Datorit\ stilului de via]\ pe care-l duc, ace[ti tineri se expun
233
 unor riscuri foarte mari [i Instan]a este nevoit\ s\ ia acest\ decizie în vederea protej\rii
minorilor de consecin]ele stilului lor de via]\.
I.3. ÎN LOC DE CONCLUZII
Pentru a face posibil\ punerea în aplicare a sentin]elor men]ionate anterior este
necesar\ implicarea comunit\]ii locale precum [i a societ\]ii civile [i, foarte adesea, a
unor institu]ii private. Contractarea de servicii în administrarea unor sentin]e de la sec-
torul privat, fie el profit sau nonprofit, a demonstrat de-a lungul anilor, în Marea Britanie,
o eficien]\ crescut\ în raport cu cele gestionate de stat.
La o prim\ vedere se poate observa c\ aceste sentin]e comunitare transfer\ o
bun\ parte din responsabilitatea administr\rii lor comunit\]ii. Dezvoltarea unor servicii
locale care s\ r\spund\ unor astfel de nevoi este crucial\.
Serviciile de proba]iune sunt motorul punerii în aplicare a sentin]elor comu-
nitare, iar cheia succesului în atingerea acestui scop este dezvoltarea de parteneriate
locale în vederea contract\rii de servicii. Transparen]a Instan]elor de Judecat\ în admi-
nistrarea sentin]elor joac\ un rol important în vederea consolid\rii imaginii publice.
Libertatea Instan]elor de Judecat\ de a dezvolta parteneriate locale comune cu parche-
tul, poli]ia, serviciul de proba]iune [i societatea civil\ în vederea reducerii criminalit\]ii,
este de asemenea important\. Securitatea public\ este o responsabilitate împ\r]it\ între
institu]iile mai sus men]ionate, iar eforturile acestora trebuiesc coordonate pentru a
r\spunde nevoilor locale. Elaborarea unei proceduri de colaborare [i de sprijin la nivel
local a unor astfel de parteneriate devine responsabilitatea Ministerului de Justi]ie.

BIBLIOGRAFIE

Children and Young Persons Act, 1933, www.homeoffice.gov.uk

Criminal Justice Act, 1991, www.homeoffice.gov.uk
Guide to Criminal Justice System in England and Wales, www.homeoffice.gov.uk

234
 Asocia]ia Alternative Sociale
www.alternativesociale.ro
www.antitrafic.ro

Str. Cuza-V
Vod\, nr. 8A, sc. B, demisol, Ia[i, 700036
Tel: 0232 218232; 0332 405476
Fax: 0232 219382; 0332 405477
e-m
mail: office@alternativesociale.ro

{oseaua Nicolina, nr. 24, bl. 949, parter, Ia[i, 700722

Tel: 0232 262814; 0332 407178
Fax: 0232 262814; 0332 407179
e-m
mail: prevenire@alternativesociale.ro