Introducere - Scurt istoric al calcualoarelor

Din cele mai vechi timpuri, una dintre preocuparile fundamentale ale civilizatiei umane, a
constituit-o cautarea unor instrumente de calcul adecvate. Marile monumente cum ar fi piramidele
egiptene si cele de pe continentul sud-american, ansamblul megalitic de la Stonehenge, Marele Zid
chinezesc etc, nu ar fi putut fi construite fara astfel de instrumente.
Omul a cautat mereu sa imbunatateasca procesul de prelucrare a datelor. El a cautat sa gaseasca
metoda eficace de colectare, inregistrare, manipulare, evaluare, care sa corespunda nevoilor sale.
Abacul a fost printre primele instrumente de calcul utilizate de om (aproximativ 3000-2000
i.e.n.).
Un pas important pe calea efectuarii calculelor a fost descoperirea logaritmilor in 1617 de
catre John Napier.
In 1641 Blaise Pascal a construit prima masina care efectua calcule simple (adunari) cu
ajutorul unui dispozitiv mecanic cu roti dintate.
O imbunatatire a acestei masini a aparut in 1694 cand matematicianul Gottfried Wilhelm
Leibniz a dus mai departe tehnicile mecanice prin care sa poata fi realizate calcule si a reusit sa o faca
capabila sa efectueze cele patru operatii aritmetice plus extragerea radacinii patrate. Pe baza acestor
principii descoperite de Leibniz a aparut in 1874 prima masina de calculat de birou.
Intre anii 1822-1834 profesorul de matematica Ch. Babbage a conceput la Universitatea din
Cambridge o masina mecanica de calcul bazata pe aritmetica binara, masina numita dispozitiv
analitic. Masina construita de acesta in 1834 a fost prima masina de calcul care continea un dispozitiv
de memorare. Acest dispozitiv analitic putea memora 1000 de valori a cate 50 de cifre zecimale,
realiza o adunare de 2 cifre intr-o secunda si o inmultire a acestora intr-un minut.
Calculatorul analitic construit de Ch. Babbage a inspirat mai tarziu pe proiectantii de masini de
calcul, acesta avand elementele fundamentale ale unui calculator modern: unitate de calcul, dispozitive
de intrare iesire, dispozitivul de comanda, memorie etc.
In 1887 statiscianul Hermaan Hollerith preia ideea cartelelor perforate (aplicata de Joseph
Maria Jacquard in 1801 pentru realizarea unui razboi de tesut complet automatizat) si construieste o
masina mecanica de numarat si sortat.
Un alt pas important in procesul de construire a masinilor de calcul l-a constituit dezvoltarea
exploziva, la inceputul secolului trecut, a tehnicii bazate pe fenomene electromagnetice. Astfel in 1930
Bush Vannevar construieste un calculator cu relee electromagnetice si dispozitive mecanice.
Primele calculatoare au fost construite la inceputul anilor 40 ai secolului trecut, aparitia lor
fiind grabita de necesitatile celui de al II-lea Razboi Mondial. Konrad Zuse in Germania
(calculatoarele Z2 si Z3, distruse in razboi) si Turing in Marea Britanie (calculatoare utilizate la
decodificarea mesajelor) au fost cei care au construit primele calculatoare din lume. In SUA, primul
calculator, numit Mark 1, a fost construit pentru firma IBM de catre Howard H. Ainken in 1944 la
Universitatea Harvard. Aceste calculatoare aveau dimensiuni foarte mari: peste 10 metri in latime si
peste 2 metri inaltime.
Un progres insemnat pentru tehnologia calculatoarelor l-a adus utilizarea tuburilor
electronice. Primul aparat de acest tip pentru multi primul calculator autentic a fost realizat in
1946 de catre Mauchly si Eckert la Universitatea din Pensylvania si a fost botezat cu numele de
ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Computer). Merita precizat ca acest calculator avea
18800 de tuburi electronice, 7300 relee, aproape o jumatate de milion de fire, cantarea peste 30 tone si
avea dimensiuni impresionante (ocupa 180 mp); viteza lui de calcul era de 5000 de adunari sau 300
inmultiri pe secunda.

Urmatorul salt calitativ l-a adus aparitia primelor tranzistoare din materiale
semiconducatoare in anul 1954, materiale care constituie inca si azi materia prima de baza pentru
principalele elemente ale calculatorului: procesoarele si celelalte circuite integrate.
In 1964 firma IBM lanseaza calculatoare cu capacitate de memorare mai mare, iar componenta
de prelucrare era formata din circuite integrate miniaturizate IC (Integrated Circuit). Peste cativa ani
aceeasi firma lanseaza pe piata calculatoarele din seria 370 avand in componenta cipuri (chips) de
siliciu superminiaturizate (VLSI Very Large Scale Integration). Dintre aceste circuite face parte si
microprocesorul.
Primul microprocesor functional dezvoltat de firma Intel in 1969 a constituit o insemnata
piatra de hotar in istoria construirii calculatoarelor. Capacitatea de lucru a acestor procesoare a avut in
anii urmatori o dezvoltare puternica, de la Intel 8086, care a fost creat in 1978, la 80286, 80386 si
80486 si pana la procesorul Intel Pentium din zilele noastre.
In 1976, intr-un garaj (dupa cum se pretinde), Steve Wozniak si Steven Jobs au construit
primul calculator personal, cunoscut sub numele Apple. Astfel s-a nascut calculatorul personal sau
PC-ul (Personal Computer).
PC-ul se deosebeste de calculatorul din care provine prin aceea ca el reprezinta un sistem care
lucreaza independent, nu este subordonat unui calculator central si se poate adapta la munca
individuala. La sfarsitul anilor 70 ai secolului trecut au mai aparut pe piata PC-uri de la firme
proeminente ca Atari, Commodore si Texas Instruments. Dar succesul PC-ului a fost determinat de
dezvoltarea firmei IBM care nu s-a multumit numai sa realizeze si sa comercializeze propriile PC-uri,
ci imediat a fixat un standard industrial pentru PC. Majoritatea producatorilor au aderat foarte repede
la aceste standarde, astfel ca pe piata nu au mai rezistat decat sistemele compatibile IBM PC si
sistemele Apple. Acestea din urma s-au remarcat in special prin designul deosebit, dand astfel o noua
orientare acestui domeniu.
Generatia de calculatoare specifica zilelor noastre este caracterizata prin prezenta circuitelor
integrate tridimensionale, utilizand tehnologia retelelor neuronale, precum si alte tehnologii speciale,
urmarindu-se obtinerea unei capacitati de a rationa in situatii noi, adica de a gasi solutii unor
probleme noi. Acest mod de lucru constituie domeniul asa-numitei inteligente artificiale sau AI
(Artificial Intelligence).
Cum va evolua mai departe calculatorul este greu de prevazut. In acest sens se pot aminti
cercetarile privind integrarea elementelor biologice in calculatoare, la fel ca si dezvoltarea
calculatoarelor cu cuante, care vor depasi probabil chiar si limitele vitezei luminii.

Modulul 1 Conceptele de baza ale Tehnologiei Informatiei (IT)

Concepte generale: hard, soft, IT

Hardware componentele fizice ale unui sistem de calcul
Software componentele ce nu se vd la un sistem de calcul
Reele de informaii (LAN, WAN, Internet)
Utilizarea calculatoarelor n activitatea zilnic
Sntatea i sigurana, mediul nconjurtor
Securitatea informaiei i viruii
Copyright i legea privind protecia informaiilor n Romnia

1.1 Concepte generale

1.1.1 Hardware, Software, IT
Tehnologia informatiei (Information Technology - IT) = totalitatea normelor si procedeelor
de colectare, memorare, prelucrare si transmitere a datelor in vederea obtinerii rezultatelor scontate,
cu ajutorul unui sistem de calcul sau calculator electronic.
Un sistem de calcul este un ansamblu format din doua subsisteme de baza, ce a fost proiectat
si realizat astfel incat sa poata prelucra niste date de intrare, sa le transforme conform unor reguli si
sa prezinte rezultatele intr-o forma dorita, intreaga activitate realizandu-se sub controlul unor
instructiuni precise. Cele doua subsisteme sunt:
hardware (hard) - componentele electronice (toate dispozitivele care tin de calculator placile, perifericele si echipamentele) care altcatuiesc un sistem de calcul. Aceasta este
partea materiala a calculatorului, partea care "se vede".
software (soft) - programele de sistem si cele utilitare sau aplicatiile exprimate intr-un
limbaj ce poate fi inteles de catre calculator. Aceasta este partea imateriala, care "nu se
poate vedea".
Un calculator complet, capabil sa indeplineasca anumite sarcini este format intotdeauna din
ambele componente, hardware si software - deci din corp si spirit. Un calculator fara software ramane
un obiect mort, iar un program fara calculator este comparabil cu o idee care inca nu si-a gasit creierul.
1.1.2. Tipuri de calculatoare
Lexiconul da urmatoarea definitie pentru calculator:
Calculator = dispozitiv electronic de calcul pentru prelucrarea datelor. Calculatorul este
construit sa rezolve probleme care, pe alta cale, ar putea fi solutionate numai intr-un timp foarte lung
si cu cheltuieli mari. Aceste probleme trebuie sa fie definite si descrise exact, pentru a putea fi
convertite intr-un program schema de functionare sau organigrama. Programul schema de
functionare descrie pasii logici singulari ai viitorului program, care, cu ajutorul unui limbaj de
programare, este codificat, astfel incat calculatorul sa-l poata intelege. In acceptiunea actuala,
notiunea de calculator cuprinde, pe langa aceasta, un domeniu larg de calculatoare, de la automatele
de comanda, utilizate de exemplu la aparatele casnice, si pana la calculatoarele mari, universale, si
chiar mai departe la "supercalculatoare", utilizate pentru probleme complicate de matematica
numerica, pentru prognoze meteorologice si pentru calculul modelarii. De asemenea, se poate

evidentia faptul ca prin calculator se intelege de obicei un dispozitiv de calcul digital si nu unul
analogic.
Brockhaus-Enzyklopadie, 19, Auflage
Dupa capacitate de stocare, viteza de lucru, costul si domeniile de utilizare a unor asemenea
dispozitive se disting urmatoarele tipuri de calculatoare / sisteme de calcul:
Supercalculatoare: calculatoare foarte complexe (CPU poate fi formata din cateva mii de
microprocesoare) cu o capacitate enorma de lucru (pot executa peste 1 bilion de instructiuni pe
secunda), utilizate in cercetarile din domeniul militar, cercetarea fundamentala, cercetarea mediului
etc. Sunt cele mai puternice si cele mai scumpe calculatoare.
Calculatoarele mainframe: utilizate pentru gestionarea colectiilor foarte mari de date (in
banci, la asigurari, in spitale etc). Aceste sisteme sunt constituite dintr-un calculator central de foarte
mare viteza, cu procesor complex si capacitate foarte mare de stocare a datelor in memoria interna si
mai multe terminale (de ordinul sutelor si chiar miilor) prin care utilizatorul obtine accesul la colectia
de date. Sunt calculatoare care functioneaza in continuu, nefiind alimentate direct de la reteaua de
inalta tensiune.
Minicalculatoarele: calculatoare de dimensiuni medii, ce executa anumite functii specializate
(automatizari industriale, transmisii de date prin retea etc); au capacitate de stocare mare si sistemul de
intrare / iesire dezvoltat pentru utilizarea in retea de periferice in sisteme multiutilizator.
Calculatorul personal (microcalculator) - PC-ul: calculator independent, capabil sa lucreze
singur, fara a se folosi de inteligenta unui calculator central.
Home-computer: este un calculator pe cale de disparitie. Simplu si ieftin, a fost destinat in
special unor scopuri particulare cum sunt jocurile. Adesea, in loc de monitor acestea erau legate direct
la televizor.
Avand in vedere ca sunt cele mai utilizate tipuri de calculatoare - sunt accesibile din punct
de vedere al pretului, au dimensiuni reduse si se poate invata destul de usor sa se lucreze pe ele,
putand fi utilizate in orice domeniu au aparut mai multe tipuri de PC-uri:
Desktop - tipul clasic de constructie a PC-ului. Carcasa este mica si compacta, plata,
monitorul fiind asezat pe aceasta carcasa.
Tower carcasa unitatii centrale este mai ingusta si mai inalta (format inalt fata de format
plat). Exista in diferite variante de marimi, de la cele joase la cele mai inalte.
Laptop, notebook - calculatorul mobil. Este bazat pe cele mai noi inovatii din domeniul
calculatoarelor: sursa independenta de alimentare cu curent electric (baterii sau acumulatoare),
componente usoare si mici (afisajul cu cristale lichide - Liquid Crystal Display LCD), tastatura si
inlocuitor de mouse integrat. Pretul este destul de ridicat avand in vedere performantele acestor
calculatoare.
Palm PC (Handhold, Palmtop, Organizer) sunt aparate foarte mici de dimensiunea unei
palme. Sunt utilizate in special pe post de agenda personala, calculator, calendar. Au posibiliate de
conectare la PC si de accesare a Internetului.
PDA (Personal Digital Assistant) - dispozitive de dimensiuni foarte mici care combina
functionalitatile unui calculator cu cele ale unui telefon/fax. Folosesc un stilou special in loc de
tastatura si sunt foarte scumpe avand in vedere numarul mic de aplicatii pe care le contin.

1.1.3 Partile principale ale PC-ului

Sistemele de calcul au fost concepute pe baza modelului conventional de computer de tip Von
Neumann. Von Neumann publica in 1947 proiectul primului calculator cu prelucrare secventiala a
instructiunilor si datelor (EDVAC) in care include urmatoarele componente:

unitate centrala (unitate aritmetica si unitate centrala de control)

unitate de intrare

unitate de iesire

unitate de memorie
Microcalculatorul sau calculatorul personal, respecta structura generala a unui sistem de calcul:

unitatea centrala care cuprinde:

unitatea centrala de prelucrare (CPU - Central Processing Unit) microprocesorul
unitatea de comanda si control: primeste instructiuni din memorie, le
interpreteaza si trimite comenzi la unitatea aritmetico logica, la memorie
si la sistemele de intrare/iesire
unitatea aritmetica si logica: primeste comenzile de la unitatea de
comanda si control si executa operatii cu datele din memorie punand
rezultatele inapoi in memorie.
memoria interna: un sistem de circuite integrate care pastreaza instructiunile si
datele in locatii diferentiate prin adrese. Este de mai multe tipuri:
memorie ROM (Read Only Memory): de dimensiuni reduse, utilizatorul
nu poate scrie date in ea iar datele de aici nu se pierd la oprirea
calculatorului
memorie RAM (Random Access Memory): principala memoria a
calculatorului, utilizatorul poate scrie date in ea, dar la oprirea
calculatorului acestea se pierd.

unitati de memorie externa: este memoria secundara a calculatorului, formata

din totalitatea mediilor de stocare, externe CPU hard disk, DVD-uri, CD-uri, floppy disk,
disc ZIP etc. Este folosita pentru pastrarea programelor si datelor utilizatorului.

sistemul de intrare/iesire
dispozitive pentru interfata cu utilizatorul: sunt acele dispozitive prin care
utilizatorul comunica cu calculatorul. Se mai numesc si dispozitive periferice
deoarece nu fac parte din carcasa care contine unitatea centrala de prelucrare si
memoriile. Sunt de doua tipuri:
dispozitive periferice de intrare: tastatura, mouse-ul, microfon etc;
dispozitive periferice de iesire: monitor, imprimanta, boxe etc.
dispozitive pentru accesarea memoriei externe: unitatea floppy, unitatea CDRom, unitatea DVD etc. Acestea pot fi atat interne carcasei calculatorului cat si
externe.

interfetele: sunt componentele ce fac legatura intre unitatea centrala si periferice. Pot fi de
mai multe tipuri:

interfata seriala: transmit bitii de informatie unul dupa altul, serial, dupa cum
arata si numele. Este o interfata universala folosita in special pentru tastatura,
mouse, modem etc.
interfata paralela: transmit simultan 8 biti (sau 1 byte) si este folosita in special
pentru conectarea imprimantei
interfata USB (Universal Serial Bus): denumita si interfata viitorului deoarece
la aceasta se pot conecta la ea majoritatea tipurilor de dispozitive periferice,
chiar in timpul functionarii calculatorului, ceea ce nu este indicat pentru
celelalte interfete. (NOTA: daca se vrea conectarea unui mouse pe interfata
seriala, mai intai trebuie oprit calculatorul, apoi conectat mouse-ul si apoi
repornit calculatorul)

magistrale de transmitere a datelor: sisteme de conductoare de semnal ce asigura

transportul datelor in interiorul calculatorului, asigurand legatura functionala intre
componente.

1.1.4 Performantele calculatorului

Factorii principali care influenteaza performantele unui calculator sunt:
viteza CPU (la PC-uri se identifica cu viteza de lucru a procesorului)
dimensiunea memoriei RAM
dimensiunea hard disk-ului
viteza de transmitere a datelor prin magistrale etc.

1.2 Hardware
1.2.1 Interpretarea datelor in interiorul calculatorului
Asa cum reiese din definitia calculatorului, principala sarcina a acestuia este sa prelucreze
datele sau informatiile introduse de utilizator, apoi sa le extraga si sa i le prezinte acestuia intr-o forma
inteligibila pentru om.
Datele sau informatiile introduse de utilizator pot sa apara in cele mai diverse forme:
text - datele de acest fel sunt numite date alfanumerice;
numere - date numerice;
imagini - ilustratii, grafica;
sunete etc.
In functie de modul de transmisie datele sunt de doua feluri:
date analogice - informatii pe care le cunoastem din lumea reala, informatii care pot avea
pe langa cele doua stari principale "negru" si "alb", si o multitudine de nuante de "gri";
date digitale - date la care exista numai cele doua stari principale.
Calculatoarele lucreaza numai cu date digitale. Desi aparent calculatoarele executa operatii
extrem de complicate, de fapt aceste operatii sunt descompuse intr-o multime de operatii elementare
de genul "negru" si "alb", "da" si "nu".
Circuitele electronice din calculatoare detecteaza diferenta dintre doua stari (curent mare si
curent mic, "trece curentul" sau "nu trece curentul") si reprezinta aceste stari ca unul din cele doua
numere din sistemul binar: 1 sau 0. Elementele acestui sistem (siteme de numere cu baza 2) sunt
numite binary digits (cifre binare), prescurtate biti (bits). Bitul este deci unitatea de informatie de baza
sau cea mai mica unitate de informatie ce poate fi reprezentata si prelucrata de calculator.
In interiorul calculatorului, informatiile se prezinta prin pachete de biti care in functie de
marime (de numarul de biti al acestor pachete) au urmatoarele denumiri:
1 BYTE = 8 biti (2 la puterea a 3-a); 1 byte se atribuie unui caracter (a, b, c, 4, 7 etc)
1 KILOBYTE = 1024 BYTE (2 la puterea a 10-a) (deci 1 KB nu este egal cu 1000 de
BYTE)
1 MEGABYTE = 1024 KILOBYTE (2 la puterea 20) = 1.048.576 BYTE (sau caractere)
1 GIGABYTE = 1024 MEGABYTE (2 la puterea 30) = 1.073.741.824 BYTE
1 TERABYTE = 1024 GIGABYTE (2 la puterea 40) = deja foarte multe caractere.
Pentru a putea intelege mai bine ce inseamna toate aceste valori trebuie avut in vedere faptul
ca o pagina de carte avand numai text, necesita aproximativ 2 KB spatiu de memorare, o carte mai
groasa cu circa 500 de pagini reprezinta 1 MB, iar un GB contine aproximativ 1000 de carti groase.
Merita precizat si volumul datelor in funtie de tipul acestora:

textele ocupa cel mai putin spatiu de memorie;

textele formatate (aranjate frumos in pagina) necesita mai mult spatiu;
imaginile grafice necesita si mai mult spatiu, iar daca sunt si animate (in miscare) deja
ocupa un volum mare;

programele instalate pe calculator sunt cele care ocupa spatii de memorie foarte mari
fiind intrecute doar de inregistrarile video.

1.2.2 Unitatea Centrala

Unitatea centrala este inima oricarui calculator personal deoarece la nivelul ei are loc
prelucrarea datelor.
Unitatea centrala se afla in interiorul carcasei calculatorului pe asa numita placa de baza si este
compusa din:
unitatea centrala de prelucrare (CPU) microprocesorul (la PC-uri este numit si procesor);
memoria interna;
Unitatea centrala de prelucrare (CPU) - procesorul
Procesorul reprezinta creierul intregului calculator, coordonatorul tuturor operatiilor ce se
efectueaza de catre acesta.
Sarcina sa este sa interpreteze comenzile unui program si sa le execute impreuna cu datele
corespunzatoare care se afla in memoria interna. In acest scop la niveul procesorului au loc operatii
aritmetice (adunari, scaderi, etc) si comparatii logice (mai mare ca, mai mic ca, egal).
Procesorul este format din mai multe module interconectate prin itermediul unor magistrale
interne prin care circula date si instructiuni. Latimea acestor magistrale reprezinta numarul de biti care
poate fi transportat in acelasi timp prin ele 8, 16, 32, 64, 128 de biti etc.
Viteza cu care procesorul prelucreaza datele depinde in principal de doi factori:
frecventa de tact - data in Mhz sau Ghz, reprezinta numarul de pasi de lucru pe care ii poate
executa procesorul intr-o secunda
latimea registrului - numarul de biti care poate fi prelucrat de procesor intr-un tact.
NOTA: Prima firma care a lansat pe piata un microprocesor a fost firma Intel. Apoi,
microprocesoare similare au fost oferite de firme ca AMD sau Cyrix.
Memoria interna
Memoria interna sau memoria principala are rolul de a stoca, pastra si reda informatiile si este
alcatuita din circuite integrate.
Exista doua tipuri de operatii cu memoria:
scrierea - sau operatia de depunere a informatiilor in memorie;
citirea - operatia de extragere a informatiilor din memorie.
In functie de modul de functionare, memoria interna poate fi de doua feluri:
memoria cu acces aleatoriu sau memoria volatila (Random Acces Memory) RAM
memoria cu acces doar pentru citire sau memoria nevolatila (Read Only Memory) ROM.
Notiunea de memorie volatila semnifica faptul ca la deconectarea calculatorului de la reteaua
de alimentare cu energie electrica, aceasta memorie nu mai poate retine informatia inmagazinata.
La memoria nevolatila, care nu depinde de alimentarea cu energie electrica, datele raman in
memorie si dupa deconectare.
Memoria ROM (nevolatila) are urmatoarele caracteristici:

10

Contine informatii stocate permanent care nu se pot modifica de utilizator

Memoreaza comenzi de initializare si pornire a sistemului si a programelor de baza
necesare asigurarii accesului la toate componentele din configuratia sistemului.
Este de mici dimensiuni
Este programata prin tehnici speciale de catre constructor.

Spre deosebire de memoria ROM, memoria RAM (volatila) este accesibila operatiilor de citire
si scriere a informatiilor, este de mari dimensiuni comparativ cu memoria ROM si pastreaza datele si
programele in timpul executiei acestora.
Deoarece aceasta parte a memoriei principale este volatila, apare necesitatea ca datele
prelucrate (de exemplu un document aranjat complet) sa fie stocate pe o memorie externa nevolatila.
Acesta este procedeul cunoscut sub denumirea de memorare sau salvare. Daca se uita salvarea
datelor prelucrate cu truda, pe un suport de memorie externa, atunci la decuplarea calculatorului
acestea se pierd.
In memoria RAM se pot afla la un moment dat programe preluate din ROM, programe rulate
de utilizator alcatuite din comenzi si date, date asupra carora se efectueaza prelucrari, etc. Cu cat
aceste programe utilizator sunt mai mari, si cu cat volumul de date pe care trebuie sa-l prelucreze
calculatorul este mai mare, dimensiunea memoriei trebuie sa fie mai mare. Viteza de lucru a
calculatorului depinde foarte mult de marimea memoriei de lucru.
In afara de memoria interna si de memoria externa mai exista un tip de memorie, de foarte
mare viteza, denumita memorie cache care poate fi o sectiune din memoria principala sau un
dispozitiv independent. Poate fi incorporata chiar in structura microprocesorului. Marimea acesteia
(masurata in KB sau MB) reprezinta inca un factor care contribuie in mod hotarator la cresterea
performantelor calculatorului.
NOTA: In memoria calculatorului datele sunt reprezentate la nivel de byte (octet = 8 biti),
cuvant de memorie (2 bytes = 16 biti), cuvant dublu (4 bytes) sau cuvant cvadruplu (8 bytes).
1.2.3 Dispozitive de intrare/iesire
Dispozitivele sau unitatile de intrare/iesire cunoscute si sub denumirea de echipamente
periferice sau si mai simplu periferice, inglobeaza totalitatea componentelor care pot fi conectate la
unitatea centrala, pentru a asigura comunicarea dintre aceasta si mediul exterior. Aceasta comunicare
are loc prin intermediul interfetelor.
In functie de directia de transfer a datelor distingem mai multe tipuri de dispozitive periferice:
dispozitive periferice de intrare sau echipamente de intrare, ce pot fi caracterizate la
randul lor in functie de tipul datelor pe care le introduc in calculator (tastatura, mouse,
scanner, etc.)
dispozitive periferice de iesire sau echipamente de iesire, care pot fi caracterizate la
randul lor dupa forma sub care prezinta informatiile utilizatorului (monitor, boxe,
imprimanta etc.)
dispozitive periferice bidirectionale (modem, touchscreen etc.)
Dispozitive de intrare
Tastatura

11

Tastatura este cu siguranta cel mai important echipament de intrare, fiind destinata introducerii
textelor. Aspectul tastaturii a fost mostenit de la masinile de scris, la care s-au mai adaugat unele taste.
Dupa modul de asezarea al caracterelor pe aceasta, tastaturile sunt de doua feluri:
QWERTY - modelul anglo-saxon;
AZERTY - modelul European.
La noi in tara cele mai intalnite tastaturi sunt cele de tip anglo-saxon (QWERTY).
Majoritatea tastaturilor au 101 taste (in prezent au aparut tastaturi cu mai multe taste
majoritatea celor noi fiind taste speciale):
taste alfa-numerice: permit obtinerea tuturor literelor si semnelor de punctuatie din
alfabetul anglo-saxon si a cifrelor arabe. Prin apasarea si a tastei SHIFT se obtin semnele
speciale marcate in partea de sus a tastelor alfanumerice.
blocul numeric: cuprinde cifrele de la 0 la 9 si operatiile matematice de baza (+, -, *, /)
grupate astfel pentru a permite tastarea mai rapida a acestor taste.
tastele sageti: sunt folosite in general la deplasarea cursorului (liniuta care clipeste pe
ecran) in momentul editarii unui text, fara a modifica textul. Tastele sageti sunt marcate atat
ca taste distincte cat si impreuna cu tastele din blocul numeric.
tastele ce permit controlul cursorului: sunt asezate deasupra sagetilor. HOME si END
muta cursorul la inceputul respectiv la sfarsitul randului. DELETE sterge caracterul aflat in
partea dreapta a cursorului. INSERT este folosita pentru a comuta intre modul de inserare si
cel de suprascriere la introducerea textului. PageUp si PageDown deplaseaza cursorul cu
un ecran mai sus respectiv cu un ecran mai jos.
tastele pentru fixarea modului de lucru: prin apasare (activare - se aprinde un led in
partea dreapta-sus a tastaturii) tasta CAPS LOCK atribuie tastelor cu litere semnificatia
majusculelor. Retastand pe ea se revine la modul anterior. NUM LOCK stabileste, prin
activare (se aprinde alt led pe tastatura) modul de lucru specific tastelor din blocul numeric.
Dezactivarea lui atribuie tastaturii blocului numeric semnificatia tatelor sageti si a celor de
control a cursorului.
tastele functionale (F1, .. , F12): se folosesc pentru activarea directa a unor comenzi,
oferind functii speciale corespunzatoare programelor folosite.
taste cu actiune predefinita: sunt recunoscute la scrierea unei comenzi, a unui text sau a
unui program. ESC, aflata in coltul din stanga sus, anuleaza efectul unei comenzi.
PrintScreen/SysRq realizeaza capturarea imaginii de pe ecranul monitorului. Pause/Break
determina oprirea afisarii pe ecran a unui text. Scroll Lock indeplineste functii care variaza
de la o aplicatie la alta (activarea acesteia, insotita de aprinderea ledului corespunzator din
tastatura, blocheaza functionarea normala a tastelor sageti). Tab deplaseaza cursorul la
dreapta cu un numar fix de spatii. Backspace realizeaza stergerea caracterului din stanga
cursorului intr-un editor de texte. Enter/Return lanseaza in executie un program, iar in
editoarele de text marcheaza inceputul unui rand nou. Space, cea mai mare tasta, realizeaza
adaugarea unui spatiu liber intre caractere.
tastele pentru obtinerea unor comenzi: Ctrl si Alt. Aceste taste sunt folosite numai in
combinatie cu alte taste si sunt dublate ca si tasta Shift in stanga si in dreapta blocului alfanumeric. Combinatia Ctrl+Alt+Delete determina resetarea la cald a sistemului de calcul
(reincarcarea sistemului de operare de pe hard-disc, fara deconectarea de la reteaua
electrica).
In alte configuratii de tastaturi mai pot apare destul de des tastele cu emblema Windows,
numite si taste Win care sunt utilizate in combinatii cu alte taste pentru a genera comenzi de sistem sau

12

pentru aplicatii. Mai poate exista inca o tasta Application care simuleaza butonul din dreapta al mouseului.
Tastaturile se pastreaza in forma clasica dreptunghiulara, aparand de curand si tastaturi cu
design ergonomic, adica mai bine adaptate corpului omenesc.
La unele tastaturi mai noi (multimedia) mai pot fi prezente si taste speciale de navigare pe
internet sau pentru controlul unor programe cu ajutorul carora se pot viziona filme sau se poate asculta
muzica.
Mouse-ul
Mouse-ul este un echipament periferic de intrare ce poate fi deplasat pe o suprafata plana
pentru a muta pe ecran un punct numit cursor si cu care se pot selecta programe sau comenzi din
listele de comenzi afisate, se pot selecta pictograme sau muta obiecte pe ecran, prin apasarea pe un
buton al acestuia (operatiune numita clic).
Mouse-ul s-a dezvoltat ca dispozitiv de intrare in paralel cu interfetele grafice pentru
utilizatori.
Mouse-ul impreuna cu tastatura face parte din grupa standard a dispozitivelor de intrare.
In afara de simplul clic prin apasarea butonului stang al mouse-ului se mai poate efectua si
dublu-clic care are efect similar cu apasarea tastei Enter. O alta operatie este drag and drop (deplasare
si plasare) ce permite selectarea unui obiect si deplasarea acestuia pe ecran mentinand apasat butonul
mouse-ului.
Butonul din dreapta al mouse-ului este utilizat mult mai rar si cu ajutorul lui se acceseaza
meniurile rapide (pop-up menu), in cazul aplicatiilor ce ruleaza sub mediul Windows.
Mouse-ul mai poate avea inca un buton pe mijloc, sau o rotita pe mijloc (cu ajutorul ei se poate
naviga mai usor in interiorul unui document, nemaifiind necesara utilizarea tastelor sageti) sau diferite
alte butoane.
In functie de modul de constructie se deosebesc doua tipuri principale de mouse:
mouse-ul mecanic: are in partea inferioara o bila care se poate roti si prin intermediul unui
dispozitiv special inregistreaza miscarea si o transmite PC-ului sub forma de semnal
electric.
mouse-ul optic: inregistreaza miscarea prin intermediul unei fotocelule, care transmite mai
departe calculatorului semnale electrice. Este mult mai precis si mai rapid ca cel mecanic
dar si mai scump.
In afara de aceasta clasificare se mai poate face o clasificare dupa modul in care este conectat
mouse-ul la calculator:
mouse cu fir - se conecteaza printr-un cablu la interfata seriala sau USB a calculatorului;
mouse fara fir (wireless) se conecteaza la calculator prin niste dispozitive care comunica
cu ajutorul undelor (unde radio in special).
Scannerul
Dupa functie si aspect scanner-ul este comparabil cu un copiator. Acesta serveste la
transformarea imaginilor (fotografii, schite, texte scrise pe hartie) in format digital (digitizare), pentru
a putea fi intelese de catre computer. Dupa scannare imaginile pot fi prelucrate de catre PC, memorate,
si in final chiar tiparite.

13

Exista doua tipuri de scanner:

scanner de birou: arata ca un copiator. Foaia se aseaza pe o suprafata plana de sticla
deasupra careia se aseaza un capac.
scanner de mana: acest aparat trebuie sa fie tras cu mana cu o miscare lina si uniforma pe
deasupra originalului de hartie.
Scannerele se folosesc in special in doua domenii:
la prelucarea imaginilor
la citirea informatiilor (cuvinte cheie, coduri de bare in supermarket-uri, etc)
Microfonul
Cu ajutorul acestui echipament de intrare se pot introduce in calculator sunete. Pentru a putea fi
intelese de calculator bineinteles ca si sunetele sunt digitizate.
Microfoanele pot fi folosite la telefonie prin internet, video conferinte, comenzi vocale pentru
calculatoare, ultimele nefiind inca puse suficient la punct.
Trackball
Este un dispozitiv de intrare asemanator cu mouse-ul numai ca billa este in partea de sus. Nu
are nevoie de o suprafata plana pentru a functiona, putand fi asezat oriunde. A fost implementat in
special la calculatoarele portabile.
Alte echipamente de intrare mai sunt:
Camera video.
Joystick-ul.
Touchpad-ul: cu un astfel de dispozitiv, cursorul mouse-ului poate fi deplasat pe ecran prin
miscarea degetului pe o suprafat plana. In locul celor doua butoane ale mouse-ului, in
jumatatea inferioara a dispozitivului se afla doua taste.
Light pen-ul (creion luminos): folosit la selectarea obiectelor de pe un ecran prin punctare
directa cu ajutorul unui detector sensibil la lumina.
Dispozitive de iesire
Pentru afisarea intr-o forma inteligibila pentru om a rezultatelor procesarii datelor realizata de
computer se utilizeaza diferite echipamente numite dispozitive de iesire
Monitorul
Monitorul este dispozitivul standard de iesire. Pe ecranul acestuia se afiseaza rezultatele
prelucrarii de catre calculator a datelor, mesajele pentru utilizator si informatii despre starea
sistemului.
Din punct de vedere constructiv, exista urmatoarele tipuri principale de monitoare (VDU
Video Display Unit):
monitor cu tub catodic CRT (Cathodic Ray Tube) - construite pe principiul tubului catodic
asemanator celui folosit la televizoare;

14

monitor cu cristale lichide LCD (Liquid Crystal Display) au ecrane ce utilizeaza doua
straturi de material polarizat cu o solutie de cristale lichide intre ele, care la trecerea
curentului electric se aseaza astfel incat sa opreasca trecerea luminii; ocupa mult mai putin
spatiu decat monitoarele CRT dar sunt mai scumpe decat acestea.
monitoare bazate pe afisaj cu plasma GPD - un tip mai nou de monitoare, foarte putin
intalnit pe piata.

Calitatea unui monitor este determinata de:

marime (dimensiunea diagonalei): masurata in inch (1 inch = 2,54 cm)
rezolutie: masurata in pixeli (punct de imagine); cu cat este mai mare rezolutia (cu cat este
mai mare numarul de pixeli in care este impartit ecranul) cu atat mai clara este imaginea
frecventa cadrelor: masurata in Hz, arata de cate ori pe secunda este improspatata imaginea
(se genereaza o noua imagine). Cu cat este mai mare frecventa cu atat este mai stabila
imaginea.
aspectul ergonomic: se refera la radiatia monitorului in special.
Tastatura si monitorul sunt considerate periferice standard obligatorii si formeaza un pseudodispozitiv mixt numit consola.
Imprimanta
Imprimanta constituie al doilea dispozitiv de iesire important. Cu ajutorul ei se pot afisa pe
hartie rezultatele prelucrarii interne a datelor.
Imprimantele difera mult prin calitatea lor, viteza, zgomotul, capacitatea grafica si utilizarea
hartiei.
Tipurile de imprimanta frecvent folosite sunt:
imprimanta matriceala (cu pini): caracterele tiparite de aceasta imprimanta se formeaza din
puncte separate alaturate, care sunt imprimate in cerneala pe hartie cu niste ace mici. Este
ieftina dar neplacut de zgomotoasa si se foloseste din ce in ce mai putin in zilele noastre.
imprimantele cu jet de cerneala: imaginea se formeaza stropind cu cerneala, prin
intermediul unor duze, direct pe suprafata hartiei.
imprimantele laser: folosesc tehnologia aparatelor de copiat, de topire a unei pudre de
cerneala (toner). Executa cam cele mai bune imagini tiparite.
plotter-ul: un tip special de imprimanta care deseneaza cu un creion direct pe hartie; sunt
folosite in proiectare pentru tiparirea planurilor si a desenelor de constructii.
Cele mai importante caracteristici ale imprimantelor sunt:
rezolutia (calitatea imprimarii): se masoara in DPI (dot per inch) = numarul de puncte
tiparite pe un inch;
viteza: reprezinta numarul de caractere tiparite intr-o secunda sau numarul de pagini
tiparite intr-un minut;
zgomotul: sunetele pe care le scoate imprimanta in momentul tiparirii; masurat in decibeli.
Difuzoarele (boxele)
Un alt echipament de iesire este reprezentat de difuzoare. Acestea servesc la redarea sunetului,
a muzicii. Sunt foarte utile unor aplicatii de instruire (invatarea unei limbi straine).
Dispozitive de intrare/iesire

15

In afara dispozitivelor amintite mai sus mai exista un al treilea tip de dispozitive periferice,
mixte, care gestioneaza atat introducerea de date in calculator cat si iesirea datelor din calculator.
Modem
Modem-ul este un echipament periferic mixt. El transforma semnalele digitale produse de
calculator in semnale analogice care pot fi transmise prin intermediul liniilor telefonice sau linii de
comunicatii asemanatoare. De asemenea, transforma semnalele analogice primite de pe linia telefonica
in semnale digitale de intrare pentru calculator, permitand acestuia sa comunice prin linia telefonica.
Modemul este cel mai ieftin dispozitiv de conectare a doua calculatoare aflate la distanta si
poate fi de doua feluri:
modem intern: sub forma unei placi incorporate in carcasa calculatorului;
modem extern: conectat pe una din interfete la calculator.
Touchscreen
Este un tip de ecran care reactioneaza la atingere. Selectarea elementelor care apar pe ecran se
face cu degetul iar efectul comenzilor date in acest fel apare tot pe ecran. Se utilizeaza in mod curent
in supermarket-uri.
1.2.4 Dispozitive de stocare a datelor memoria externa
Memoria externa este o memorie nevolatila in care sunt pastrate datele dupa deconectarea
calculatorului de la reteaua de curent electric.
Cele mai cunoscute unitati de memorie externa sint:
Hard-disk-ul (discul fix)
Floppy disk-ul (discul flexibil)
CD (Compact Disk)
DVD
Fiecare disc este construit dintr-un support de material plastic mai flexibil (floppy disk) sau
mai dur (hard disk) acoperit cu un strat ferromagnetic in care datele se inregistreaza sau se citesc in
unitatile de disc cu ajutorul capetelor de citire/scriere. Aceste discuri sunt organizate sub forma unor
zone circulare concentrice numite piste care la randul lor sunt impartite in arce de dimensiuni egale
numite sectoare.
Pot stoca un volum mare de date cu costuri reduse, dar nu sint la fel de rapide si de sigure ca
memoriile ROM sau RAM.
Hard-disk-ul
Este format din mai multe discuri confectionate din material mai dur, acoperite cu material
ferromagnetic, fixate pe un ax comun care prin rotire permit scrierea/citirea concomitenta a
informatiilor.
Aceste discuri au capacitati de memorare foarte mari, ajungand la sute de Mb (mega byte), Gb
(giga byte) sau Tb (terra byte), au viteze de citire/scriere mult mai mari decat alte dispozitive de
stocare, fiind cele mai utilizate discuri magnetice.

16

Caracteristicile tehnice care determina viteza unui hard-disk sunt:

timpul de acces la date: timpul in care se poate accesa un sector de pe disc (se masoara in
ms); cu cat viteza de rotatie a discului este mai mare cu atat scade timpul de acces la date
(viteza de rotatie se masoara in rpm = rotatii pe minut si este de ordinul miilor 5700, 7200,
10000 rpm la harddiskurile mai noi);
viteza de transmisie a datelor: cantitatea de informatii care se pot citi de pe hard disk intr-o
secunda.
Exista doua tipuri de hard disk-uri: intern (amplasat in interiorul carcasei calculatorului) si
extern (se conecteaza la calculator prin intermediul uneia din interfetele acestuia).
Floppy disk-ul
Numit popular discheta, acesta este un suport de memorare ieftin, de capacitate mica. Trebuie
introduse in fanta unitatii de disc din carcasa calculatorului pentru ca utilizatorul sa aiba acces la datele
de pe ele. Unitatea inregistreaza magnetic sau citeste datele de pe disc.
Discurile flexibile erau destul de mult utilizate in trecut pentru stocarea de date. Cele mai
uzuale sunt de 3.5 si 5.25 inch, iar capacitatea de stocare variaza intre 30KB si 2MB. In prezent insa
nu prea mai sunt folosite, locul lor fiind luat de CD-uri.
Inainte de a folosi o discheta aceasta trebuie pregatita pentru a putea fi recunoscuta si folosita
de calculator. Aceasta operatie poarta denumirea de formatare si consta in stergerea tuturor
informatiilor existente pe discheta, aranjarea spatiului acesteia pentru scrieri ulterioare, testare si
eventual marcarea zonelor defecte prezente pe discheta.
Utilizarea dischetelor presupune atat avantaje (sunt ieftine si majoritatea calculatoarelor au
unitate de discheta astfel incat informatiile pot fi citite cam peste tot) cat si dezavantaje (au capacitate
mica de memorare, se defecteaza usor datele neputand fi pastrate in siguranta mai mult timp pe
acestea).
NOTA: In zilele noastre a devenit tot mai popular termenul multimedia care reprezinta o
metoda de prezentare a informatiei care combina text, imagini grafice, sunete, imagini video, animatii
etc. Aplicatiile de acest tip sunt utilizate in special la prezentari, jocuri, materiale de invatare cu
ajutorul calculatorului, publicitate etc. Un computer multimedia echipat corepsunzator pentru a
permite prezentarea in cat mai bune conditii a celor de mai sus catre utilizator este capabil sa redea
muzica, sa ruleze filme, inlocuind cu succes o linie audio sau un DVD player.
CD-ul
In zilele noastre unitatea de CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory) nu poate lipsi dintrun PC, deoarece cele mai multe programe sunt distribuite in prezent pe CD-uri, in special aplicatiile
multimedia.
CD-urile avand o capacitate mare de stocare (aproximativ 700 MB) sunt foarte utile in
transmiterea acestor aplicatii deoarece realizeaza stocarea si accesarea datelor prin mijloace optice cu
viteza mult mai mare ca la dischete dar mai mica decat cea a hard disk-ului.
Exista in prezent mai multe tipuri de astfel de discuri:
CD-R: poate fi inscriptionat (scris) numai o data si nu mai poate fi sters;
CD-RW: poate fi inscriptionat de mai multe ori.
DVD-ul
Multi vad in DVD suportul de informatii al viitorului pentru ca prin capacitatea sa uriasa (pe o
parte pana la 4,7 GB sau 8,5 GB iar pe ambele parti pana la 8,4 GB sau 17 GB) poate fi utilizat ca

17

purtator de date universal: muzica, inregistrari video si bineinteles pentru pastrarea datelor de pe
calculator.
Exista in prezent mai multe tipuri de astfel de discuri:
DVD-R, DVD+R: poate fi inscriptionat (scris) numai o data si nu mai poate fi sters;
DVD-RW, DVD+RW: poate fi inscriptionat aproximativ de 1.000 de ori ;
DVD-RAM: este extrem de fiabil, poate fi rescris teoretic de 100.000 de ori si permite
accesul aleatoriu la scriere sau citire asemanator hard disk-ului.
Unele dintre acestea sunt mult mai scumpe decat CD-urile dar avand in vedere proprietatile pe
care le au, vor inlocui incetul cu incetul CD-urile asa cum s-a intamplat si cu dischetele.
Unitatile de disc ZIP si JAZ
Sunt o dezvoltare a firmei Iomega si sunt destul de asemanatori cu dischetele obisnuite.
Unitatile de disc ZIP pot memora intre 100 MB si 300 MB.
Capacitatea modelului JAZ ajunge pana la 1 GB.
Banda magnetica
Este utilizata atunci cand se doreste stocarea unei cantitati foarte mari de date (arhiva de
planuri a unei firme de proiectari) la un pret rezonabil.
Un exemplu pentru acest model este streamer-ul, unitate care memoreaza datele pe caseta cu
banda magnetica.
1.2.5 Placi de extensie
Pentru a degreva unitatea centrala de anumite sarcini, marindu-i in acest fel capacitatea de
procesare, se pot conecta la placa de baza, printr-o simpla introducere in conectori special prevazuti,
placi de extensie.
Exista mai multe feluri de astfel de conectori:
ISA
PCI
AGP
PCIe
Placile de extensie sunt de mai multe categorii in functie de rolul pe care trebuie sa-l
indeplineasca.
Placa grafica
Este necesara pentru afisarea pe ecranul monitorului a datelor de iesire. Monitorul este legat
direct de placa grafica si este comandat de aceasta. Imaginile de pe ecran sunt de o calitate mai buna
sau mai slaba in functie de calitatea si performantele placii grafice.
Placa audio
Pentru datele de iesire de tip sunet, muzica, etc. se foloseste o placa audio la care se conecteaza
boxele si microfonul.
Placa de retea

18

Prin intermediul acestei placi, PC-ul este legat in retea impreuna cu alte PC-uri.

19

1.3 Software
1.3.1 Tipuri de software
Un calculator, pentru a functiona, pe langa hardware, mai are nevoie si de software. Orice fel de
program este considerat software. Dar sa nu se inteleaga gresit termenul de program.
Un program pentru calculator este o insiruire de operatii elementare, asa-numitele comenzi.
Aceste comenzi determina aptitudinile si functiunile unui calculator. Cu ajutorul acestor comenzi,
programul determina modul in care sunt prelucratele datele in calculator.
Aceste programe sunt scrise in limbaje de programare precum C, C++, Visual Basic, Visual C,
Delphi, Java, etc.
Deosebim doua tipuri de software:
Software de sistem (sistem de operare): programe de sistem ce coordoneaza in mod
eficient modul in care lucreaza partile componente ale sistemului de calcul. Se mai
numeste si software de baza deoarece reprezinta programe care interactioneaza cu
componentele hardware la nivelul cel mai de jos si ofera mediul de dezvoltare si
executie a programelor utilizatorului. Este interfata dintre hardware si utilizator.
Software al utilizatorului (programe de aplicatii sau aplicatii software): programe create
pentru utilizatori in scopul utilizarii calculatorului la rezolvarea unor probleme specifice
si pentru a indeplini anumite sarcini: procesare de text, aplicatii grafice, etc.
1.3.2 Sisteme de operare
Sistemul de operare este un pachet de programe care sunt necesare pentru functionarea si
adminstrarea calculatorului. Acesta este primul incarcat in memoria de lucru dupa pornirea
calculatorului.
Avand in vedere ca reprezinta interfata dintre hardware si utilizator, majoritatea acestor sisteme
de operare sunt organizate pe doua nivele: unul fizic, mai apropiat de hardware, bazat pe un sistem de
intreruperi (programe de comanda si control) si unul logic, mai apropiat de utilizator, bazat pe un
sistem de comenzi, limbaje de programare etc (programe de servicii)
Sistemul de operare indeplineste urmatoarele functii:

Organizarea procedurilor de start ale calculatorului

Administrarea unitatii centrale de prelucrare - planificarea executiei programelor dupa
anumite criterii ca timpul de executie, prioritati etc.
Transportul datelor in interiorul sistemului
Administrarea memoriei interne
Gestionarea prelucrarilor ofera posibilitati de pregatire si lansare in executie a
programelor de aplicatie (dispune de un editor de texte, un translator, un editor de
legaturi)
Coordonarea executiei simultane a mai multor programe (depisteaza si trateaza erorile,
urmareste modul de executie a instructiunilor etc)
Asistarea executiei programelor utilizatorului, printr-o interfata prietenoasa.

Sistemele de operare s-au dezvoltat si au evoluat o data cu PC-urile. Primul sistem de operare
cu o larga raspandire, anume cel adoptat de firma IBM, a fost MS-DOS (Microsoft Disc Operating

20

System). Acest sistem de operare nu a fost dezvoltat singur de Bill Gates, cum s-ar crede, ci l-a
cumparat sub numele de QDOS de la un programator la sfarsitul anilor 70 si l-a adaptat.
MS-DOS este un sistem de operare orientat pe comenzi introduse la prompterul de comanda.
Aceasta inseamna ca o comanda trebuie sa fie data calculatorului cu ajutorul tastaturii sub forma unui
sir de caractere. O caracteristica a comenzilor intrebuintate este faptul ca lungimea comenzii nu poate
depasi lungimea unui rand. Iar daca numai un singur caracter este introdus gresit (de exemplu un
spatiu gol), comanda nu mai functioneaza.
Firma Apple a fost la inceput mult timp in frunte, mai ales fata de competitorul Microsoft,
oferind un sistem de operare cu interfata grafica pentru utilizatori (GUI Graphical User
Interface).
Interfata grafica cu utilizatorul reprezinta un sistem bazat pe ferestre unde o comanda nu se
poate da numai sub forma de caractere, ci si mai simplu, prin intermediul unor pictograme pe care se
executa clicuri cu ajutorul mouse-ului. In afara de prezentarea grafica mai agreabila a utilizatorului,
aceasta reduce foarte mult probabilitatea erorilor. In special asa-numita operare prin meniuri (liste de
comenzi care pot fi afisate printr-un simplu clic) a facut ca utilizarea calculatorului sa inceteze a mai fi
o corvoada pentru utilizatorii nespecialisti.
Pe scurt avantajele utilizarii interfetei grafice sunt:
interactiunea cu computerul mai usoara si mai eficienta;
simplificarea instructiunilor complexe prin intermediul meniurilor si a pictogramelor;
gestionarea mai usoara a datelor si programelor din calculator.
Componentele de baza ale unei GUI sunt:
Dispozitivul de punctare mouse, trackball etc care sa permita selectarea obiectelor de pe
ecran.
Cursorul sau indicatorul o sageata sau o imagine mica care clipeste pe ecran si este
mutata cu ajutorul mouse-ului sau a altui dispozitiv de punctare.
Iconite sau pictogramele mici desene care reprezinta legaturi catre comenzi, programe,
fisiere, ce pot fi activate cu ajutorul mouse-ului.
Ferestre (windows) zone ale ecranului in care se pot executa activitati diferite.
Meniuri o insiruire grafica de mai multe comenzi care prin selectare sunt executate.
Desktop zona de pe ecran unde se afla iconitele, ferestrele, meniurile.
La mijlocul anilor 1980, cunoscuta firma Microsoft a pus la punct, sub numele Windows, o
interfata grafica, care insa nu era o parte integranta a sistemului de operare, ci era o completare la MSDOS.
Pentru prima data, in 1995, prin Windows 95, Microsoft a integrat sistemul de operare cu
interfata utilizatorului la 10 ani dupa Apple.
Sistemul de operare Windows are, la ora actuala, o pozitie dominanta pe piata PC-urilor, peste
90% din acestea avand instalat un sistem de operare al firmei Microsoft. Windows a aparut in diferite
versiuni, denumite in functie de anul aparitiei si de tipul de calculatoare pe care este utilizat:
Windows 95
Windows 98

21

Windows NT (Workstation si Server)

Windows 2000 (Professional, Server si Advanced Server)
Windows XP (Home Edition si Professional Edition)
Windows Server 2003 (impreuna cu variantele NT Server, 2000 Server si 2000 Advanced
Server, sunt proiectate pentru lucrul cu retele de calculatoare)
Windows CE (pentru Palmtop)

Paralel cu liderul de piata, Windows, au fost dezvoltate si alte sisteme de operare:

Sistemul de operare Apple:
- In prezent MacOS X
Sistemul de operare Unix
- Este instalat mai ales in domeniul calculatoarelor mari, si in retele
Sistemul de operare Linux
- Este inrudit cu Unix
- Mai rentabil din punct de vedere al pretului decat Windows
Sistemul de operare Novell
- Este destinat in special retelelor de calculatoare.
1.2.3 Aplicatii software (programe de aplicatii)
Pe langa software-ul de sistem, a mai aparut inca un tip de software si anume software-ul
utilizatorului.
Software-ul de sistem (mai bine zis sistemul de operare) comanda calculatorul. Fara acest
sistem de operare nu functioneaza nici un calculator. Dar un calculator care sa functioneze numai
pentru el nu poate fi un lucru rational, deci trebuie sa existe si programe care pot prelucra datele intr-o
anumita forma.
Asemenea programe care pot sa proceseze texte, sa prelucreze imagini, sa execute calcule
statistisce, sa distreze utilizatorul (jocuri), sa introduca utilizatorul in Internet etc. poarta denumirea
generala de software al utilizatorului sau aplicatii software.
In functie de domeniul de utilizare aplicatiile software pot fi clasificate astfel:
Programele de procesare a textului Amipro, StarOffice Document, Microsoft Word
Programe de calcul tabelar Lotus, Microsoft Excel, StarOffice Spreadsheet
Programe de gestiune a bazelor de date Microsoft Access, Appleworks
Programe de navigare pe WEB Netscape Navigator, Microsoft Internet Explorer
Programe de comunicatii Yahoo Messanger, Outlook Express (comunicare tip chat si
posta electronica)
Programe de gestiune a fisierelor Windows Explorer, Apple OS 9, Linux
Programe specializate Adobe Photoshop (grafica), Macromedia Studio (aplicatii
multimedia si pentru Internet), Quark Express (procesarea documentelor pentru tipografii),
Pinacle Studio (prelucrare video), Mentor (contabilitate) etc.
Orice aplicatie software respecta in momentul realizarii sale anumite etape standard:
cercetarea si analiza (studiu de fezabilitate) se studiaza necesitatea crearii programului si conditiile
si cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca acesta la final; proiectarea; realizarea sau programarea

22

propriu-zisa; testarea; implementarea; verificarea studierea modului in care programul raspunde

cerintelor utilizatorului; intretinerea sau actualizarea in functie de schimbarea cerintelor utilizatorului.

23

1.4 Retele de Informatii

1.4.1 LAN si WAN
Prin retea se intelege o grupare de doua sau mai multe calculatoare legate intre ele prin
anumite medii de transmitere a informatiilor.
In functie de aria de raspandire a calculatoarelor din retea deosebim mai multe tipuri:
Local Area Network (LAN) sau retea locala, cu calculatoare situate destul de aproape unele
de altele (in aceeasi cladire sau in aceeasi firma).
Metropolitan Area Network (MAN) sau retea metropolitana, cu calculatoare situate in zona
unui oras sau a unei parti dintr-o localitate foarte aglomerata.
Wide Area Network (WAN) sau retea de mare acoperire, cu calculatoare aflate la distante
foarte mari intre ele, chiar in tari diferite.
Global Area Network (GAN) sau reteaua globala de calculatoare, ce cuprinde toata lumea.
Una dintre cele mai cunoscute retele de tip GAN este Internetul.
Alta clasificare a retelelor se poate face in functie de importanta pe care o au calculatoarele in
interiorul retelei:
Retele PTP (peer to peer) sau retele punct la punct, cu calculatoare care au responsabilitati
echivalente, fiecare dintre acestea avand acces la informatiile de pe celelalte calculatoare.
Retele client / server, formate dintr-un calculator central, numit server, care are stocate pe
el aplicatii si date ce sunt accesate de celelalte calculatoare numite clienti. De obicei
serverul este un calculator mai performant decat clientii.
Un caz particular al retelelor client / server este acela in care clientii sunt simple console
formate numai din monitor si tastatura (deci nu detin capacitatea proprie de procesare) si sunt
folosite numai ca mod de accesare a datelor de pe computerul principal (serverul). Acestea
poarta denumirea de terminale neinteligente.
Retelele mai pot fi clasificate si dupa topologie sau arhitectura:
Retele de tip magistrala fiecare calculator poate accesa datele de pe celelalte calculatoare.
Retele de tip stea calculatoarele sunt asezate sub forma de stea; informatiile care trebuie
sa ajunga de la un calculator la celalalt trec printr-un punct de intersectie comun.
Retele de tip inel - calculatoarele din cadrul retelei sunt asezate in cerc; informatiile care
pleaca de la un calculator pot trece prin toate celelalte calculatoare si sa ajunga la
calculatorul de unde au pornit, fara sa treaca de doua ori prin acelasi calculator.
In retelele se folosesc anumite seturi de regului numite protocoale pentru a comunica intre
calculatoare. Cel mai intalnit protocol pentru retelele LAN este Ethernet-ul.
Avantajele lucrului calculatoarelor in retea sunt evidente:
Partajarea utilizarii resurselor indiferent de localizarea lor fizica se poate utiliza o
imprimanta legata la un calculator de catre toate celelalte calculatoare legate in retea cu
primul. Se scad astfel costurile unei firme.
Accesul programelor si datelor de la distanta se poate face usor actualizarea acestora, se
poate asigura service de la distanta etc.

24

Comunicare mai rapida intre oameni prin text, imagini, sunete si chiar conferinte video
utilizate in special pentru tele-learning (invatamant la distanta), tele-working (lucru la
distanta sau de acasa), e-commerce (comert electronic) etc.
1.4.2 Intranet, Extranet
Intranetul este o retea de comunicare gen Internet dar de tip privat, apartinand unei companii.
Utilizeaza aceleasi instrumente de comunicare (in special browser-ele www) dar datele din intranet pot
fi accesate numai de calculatoarele din interiorul companiei, fiind protejate de accesul din afara
companiei prin intermediul unor bariere denumite firewalls.
Extranetul este o extensie a retelei Intranet, in special pe World Wide Web, facand legatura
dintre mai multe organizatii sau dintre clienti si firme, oferind si un acces limitat la date din Intranetul
acestor organizatii. Chiar daca este o retea exterioara firmelor este diferita de Internet tocmai prin
faptul ca permite accesul la o parte din datele din Intranet ceea ce la Internet nu este posibil.
1.4.3 Internet
Termenul Internet supranumit si reteaua retelelor descrie o retea globala de calculatoare
(de ordinul milioanelor), cu dezvoltare foarte rapida, care leaga prin intermediul retelelor cablate sau
prin satelit institutii de invatamant, guverne, institutii publice, utilizatori si multe alte retele, fiecare
dintre aceste calculatoare putand functiona si independent, si care faciliteaza serviciile de transfer de
date gen posta electronica, World Wide Web, transferul de fisiere etc.
Principalele utilizari / servicii ale Internetului sunt:
World Wide Web (WWW) sistem de servere Internet ce permit transferul de documente
multimedia formatate intr-un limbaj special numit HTML (Hyper Text Markup Language).
Datorita dezvoltarii acestui serviciu a aparut necesitatea selectarii numai a anumitor
informatii din cantitatea imensa pe care o ofera WWW-ul. Acest lucru este realizat de niste
programe specializate ce permit utilizatorilor sa gaseasca anumite informatii pe Internet,
programe denumite motoare de cautare (Ex. Yahoo, Google, AltaVista etc).
E-mail (posta electronica) - transmiterea de mesaje in format electronic prin Internet.
Chat conversatie in timp real prin intermediul textelor trimise de la un calculator la altul.
ftp transferul de fisiere de pe un calculator pe altul prin intermediul Internetului.
1.4.4 Reteaua telefonica si calculatoarele
Reteaua telefonica poate fi utilizata in domeniul calculatoarelor pentru conectarea acestora la
Internet.
Semnalele care circula prin reteaua telefonica sunt reprezentate in format analogic.
Semnalul analogic este un semnal electric a carui frecventa sau amplitudine variaza in functie
de anumite fenomene: sunet, lumina, caldura, presiune etc. (Vocea se transmite de obicei in format
analogic).
Semnalele cu care lucreaza calculatoarele sunt reprezentate in format digital.
Semnalul digital este un semnal electric care variaza numai la intervale regulate de timp,
continand una sau mai multe amplitudini pentru fiecare din aceste intervale.

25

Pentru a putea conecta un calculator la Internet prin intermediul liniei telefonice standard este
nevoie de un dispozitiv special numit modem care sa transforme informatiile digitale transmise de
calculator in semnale electrice analogice si invers.
Viteza de transmitere a datelor digitale se masoara in bps = biti pe secunda.
Informatiile circula pe linia telefonica intre calculatorul utilizatorului si calculatorul aflat la
firma care ofera servicii de Internet, firma ce poarta denumirea de ISP = Internet Service Provider
(Providerul de Internet), utilizatorul platind serviciile doar pe distanta dintre el si firma, ca si cum
toate informatiile accesate de el s-ar afla la sediul ISP.
In afara de partea de conectare fizica mai este nevoie de niste aplicatii software care sa
faciliteze comunicarea intre utilizatorii internetului:
browsere web programe de navigare folosite la vizualizarea paginilor in format HTML;
programe de posta electronica folosite la trimiterea si primirea mesajelor in format
electronic;
programe de telecomunicatii folosite la teleconferinte etc.
Exista mai multe tipuri de conexiuni la Internet prin intermediul cablului telefonic:
PSTN (Public Switched Telephone Network) reteaua telefonica standard prin care se
transmit sunete sub forma de semnale in format analogic. Este nevoie de modem pentru a
conecta calculatorul la aceste retele.
ISDN (Integrated Services Digital Network) standardul mondial de transmitere a
semnalului telefonic si a serviciilor de date sub forma de semnale in format digital. La acest
tip de conexiune nu mai este nevoie de modem.
ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line) = linie asimetrica de legatura tip de
conexiune bazat pe faptul ca viteza de transmitere a datelor este diferita de viteza de
primire a acestora, fiind rentabil pentru cei interesati in special sa primeasca informatii de
pe Internet decat sa trimita.
NOTA: Retelele de transmisie a datelor mai poarta denumirea de Autostrazi informationale,
termen ce desemneaza retelele mari de calculatoare, de mare viteza, accesibile publicului larg.
(Internetul este o astfel de retea). Termenul a fost folosit pentru prima data de Al Gore pentru a descrie
infrastructura de comunicatii informationala globala, bazata pe Internet si alte retele mari de
computere.

26

1.5 Utilizarea calculatoarelor in activitatea zilnica

1.5.1 Utilizarea calculatoarelor la locul de munca
Calculatoarele se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga, inlocuind munca realizata de
oameni intr-o multitudine de domenii. Acest lucru se intampla in special in domeniile in care sarcina
oamenilor implica realizarea unui volum foarte mare de calcule intr-un timp cat mai scurt. Un
calculator este mai adecvat decat o persoana in aceste domenii datorita rapiditatii si a preciziei cu care
realizeaza calculele.
Exista totusi si situatii/domenii in care, la alegerea celei mai bune decizii intr-o anumita
problema, intervin factorii de natura umana (sentimente, gandirea umana etc.) de care calculatoarele
nu pot tine seama.
Scopul pentru care a fost gandit si anume acela de a face calcule simple a fost de mult timp
depasit, calculatorul patrunzand astazi in domenii pentru care nu a fost conceput initial. Astfel aproape
ca nu mai exista domeniu in care sa nu se utilizeze si computerul:
In domeniul activitatilor productive (mediul de afaceri) calculatoarele apar sub diferite forme,
realizand diferite functii care sa usureze si sa eficientizeze munca oamenilor: birotica; administrarea
depozitelor, aprovizionare si logistica; administrarea sistemelor de productie; comandarea liniilor de
productie inalt tehnicizate; cercetarea stiintifica; planificare si proiectare; crearea reclamelor si a
spoturilor publicitare. Cateva dintre aplicatiile software intalnite in domeniul afacerilor sunt MIS
(Sistem informational de management), EIS (Sisteme executiv informational), programe de
contabilitate, programe de proiectare asistata de calculator (CAD Computer Aided Design),
procesare de text, programe pentru lucrul cu baze de date, prezentari etc.
A aparut un concept nou in acest domeniu si anume teleworking - lucru la calculator pentru o
intreprindere, din afara acesteia, un exemplu fiind munca de acasa. Printre avantajele acestui mod de
lucru se numara: costurile reduse atat pentru persoana respectiva (nu mai plateste mijlocul de transport
pana la serviciu) cat si pentru companie, abilitate mai mare a lucratorului de a se concentra asupra unei
activitati, program flexibil, cerinte reduse din punct de vedere tehnic si locativ pentru o companie.
Cateva dezavantaje ale teleworking-ului ar fi: lipsa contactelor umane, nu se dezvolta foarte bine
lucrul in echipa deorece colegii nu se cunosc personal si nu se poate crea o cultura organizationala,
lucru deosebit de important pentru o firma.
In domeniul administrativ (chiar si in cel guvernamental) calculatoarele sunt utilizate in luarea
unor decizii, la colectarea taxelor, la inregistrarea datelor (recensamant, inmatricularea
autovehicolelor), aparand chiar conceptul de vot electronic (oamenii ar putea vota de acasa cu ajutorul
calculatorului, fara a se mai deplasa la centrele de votare).
In domeniul bancar calculatoarele sunt foarte utile pentru calcularea automata a dobanzilor,
inregistrarea depozitelor, transferul de bani, crearea si gestionarea bazei de date a clientilor etc. Pe
langa aceste functionalitati au mai aparut doi termeni tele-banking si net-banking care se refera la
folosirea Internetului pentru realizarea operatiunilor bancare de la distanta.
In domeniul sanitar se utilizeaza calculatoarele la inregistrarea pacientilor, sisteme de control
ambulatorii, investigatii medicale de mare acuratete (cu ajutorul calculatorului se pot observa mai usor
anumite anomalii care nu se pot vedea cu ochiul liber), instrumente chirurgicale (cele mai cunoscute
sunt instrumentele utilizate la operatia cu ajutorul laserului care este mult mai precisa si in urma careia
pacientii se refac mult mai rapid), gestionarea resurselor spitalelor si a informatiilor medicale, operatii
pe internt etc.

27

Datorita aparitiei unei multitudini de profesii pentru specialistii in calculatoare, in domeniul

educational a fost necesara aparitia cailor de instruire a acestora. Astfel s-au dezvoltat programe de
pregatire, programe de prezentare, a aparut utilizarea CD-ROM-ului ca purtator de informatii (de la
muzica pana la programe intregi, filme, jocuri, etc), folosirea Internetului pentru procurarea
informatiilor necesare efectuarii temelor/proiectelor.
In afara de programele utilizate de cei care invata au aparut si programe utile pentru institutiile
de invatamanat: inregistrarea studentilor, sisteme de realizare a orarului, etc.
Si in acest domeniu, ca urmare a utilizarii calculatoarelor, a aparut un nou concept: educatia cu
ajutorul computerului (CBT Computer Based Training) cu particularitatea telelearning sau elearning (invatamanatului la distanta) se poate invata de acasa prin intermediul calculatorului fara ca
elevul sa se mai deplaseze pana la institutia de invatamant si fara a depinde de un anumit program.
Acest mod de a invata are atat avantaje - nu este necesara participarea la cursuri, cursurile pot fi
accesate oricand si de oriunde prin intermediul calculatorului, se invata in ritm propriu, cat si
dezavantaje nu se interactioneaza cu alti elevi, dispare comunicarea cu profesorul si modul de
motivare (apare o desocializare).
Pe langa cele de mai sus utilizarea computerelor are o amploare deosebita in domenii diverse
ca:

domeniul militar (aparitia armelor inteligente: de la rachete care urmaresc tintele mobile
pana la aparate de zbor fara pilot; materiale invizibile pentru radar etc.)
stiinta si tehnologie (supercalculatoarele, modelarea electronica a diverselor fenomene
meteorologice, simularea distrugerii automobilelor, simulatoare pentru invatarea zborului
cu avioane, navete spatiale, etc.);
transporturi (functioneaza deja sisteme de calcul pentru dirijarea traficului aerian, feroviar,
naval etc.);
comunicatii (procesarea digitala a sunetului si a imaginii este de neconceput fara
computere; telefonia mobila; etc);
domenii in care se lucreaza cu cantitati foarte mari de date cum ar fi asigurarile.

1.5.2 Utilizarea calculatoarelor in domeniul privat. Lumea electronica.

Oamenii si-au dat seama ca utilizarea activa a calculatorului in domeniul privat, in viata de zi
cu zi mai bine zis, poate face existenta mai simpla si mai placuta. Prin urmare au aparut cardurile de
plastic pentru accesul la depozitele de bani, ca dovada de legitimare etc. Au aparut infoterminalele calculatoare postate in locuri publice care pun la dispozitie anumite informatii, jocurile pe computer un nou mod de distractie pentru toate varstele, etc. Exista posibilitatea producerii de CD-uri proprii cu
filme, muzica, jocuri etc.
Unul din cele mai importante subdomenii de utillizare a calculatoarelor in viata de zi cu zi este
utilizarea internetului pentru scopuri personale. Astazi nu prea mai exista persoana care sa nu fi auzit
despre posta electronica (e-mail), despre chat (conversatie pe Internet), despre navigare pe internet sau
despre cumparaturi prin intermediul internetului.
Posta electronica (e-mail) reprezinta modalitatea de comunicare prin mesaje in format
electronic, utilizand o retea de calculatoare (Internetul este cel mai cunoscut exemplu de astfel de
retea).
Posta electronica cunoaste o dezvoltare din ce in ce mai mare, lumea auzind din ce in ce mai
mult de avantajele acestui mod de comunicare:

28

Viteza transmiterea si primirea mesajelor se poate face aproape instantaneu (depinde de

viteza de conectare si de marimea mesajului) catre orice locatie din lume.
Costul redus este mult mai ieftina trimiterea unui mesaj electronic decat prin modalitatea
clasica de corespondenta deoarece dispar aproape in totalitate intermediarii.
Accesibilitatea se pot trimite mesaje in orice moment, de oriunde exista un calculator
legat la Internet. Nu mai trebuie sa se astepte deschiderea oficiului postal.
Gestionarea mesajelor se pot pastra mesajele trimise iar cele primite se pot imparti pe
categorii in interiorul casutei postale electronice. Se poate trimite acelasi mesaj la foarte
multe persoane prin simpla adaugare la lista de adrese a numelor destinatarilor.
Acest mijloc modern de comunicare are totusi si cateva dezavantaje:
Virusii electronici se pot primi prin intermediul fisierelor atasate la mesajele electronice.
Supraincarcarea casutei postale daca nu se gestioneaza corect, casuta postala se poate
umple cu mesaje vechi iar mesajele noi care sosesc, neavand unde fi salvate, se pierd.
Junk Mail se pot primi foarte multe mesaje nesolicitate care ingreuneaza gasirea
mesajelor utile.
Erori pot apare neglijente in gestionarea mesajelor pierzandu-se din greseala anumite
mesaje importante care nu mai pot fi recuperate.
e-Commerce sau comertul electronic reprezinta modalitatea de a realiza tranzactii comerciale
(cumparari si vanzari) prin intermediul Internetului sau al altor retele. Se pot tranzactiona online atat
bunuri cat si servicii.
Inainte de efectuarea unei tranzactii clientii trebuie sa furnizeze cateva informatii personale
(nume, prenume, adresa, numar de telefon etc.) prin intermediul completarii unor formulare
electronice. Dupa introducerea datelor se alege de obicei modalitatea de plata non-cash - factura
proforma, card bancar etc. Sistemele de plata folosite depind de legislatia fiecarei tari, in Romania
putandu-se consulta legea comertului electronic nr. 365 din 7 iunie 2002 si legea semnaturii
electronice.
Daca produsele primite nu corespund cerintelor utilizatorului acesta are dreptul sa le returneze
vanzatorului, folosind un procedeu asemanator.
Avantajele comertului electronic sunt evidente:
Servicii disponibile non-stop - magazinele online pot functiona 24 de ore din 24.
Economie mare de timp - produsele sunt primite acasa fara a fi nevoie de deplasarea la
magazin.
Oportunitatea de a alege dintr-o gama foarte larga de produse - se poate face selectie de
oferte si se poate cumpara de la magazinul unde raportul pret/calitate este cel mai bun.
Dezavantajele achizitionarii online a produselor si serviciilor:
Sisteme de plata nesigure modalitatea de plata necesita un risc destul de mare chiar daca
s-au dezvoltat sisteme din ce in ce mai complicate de criptare a datelor. In Romania inca nu
este suficient de dezvoltat un sistem sigur de plati prin Internet ca in celelalte tari
dezvoltate din UE sau din SUA.
Calitatea produselor unui magazin virtual - nu poate fi verificata decat la primirea
produselor acasa.
Lipsa contactului uman e-commerce ca e-learning sau teleworking poate duce la
desocializarea oamenilor.

29

1.6 Sanatatea si siguranta, mediul inconjurator

1.6.1 Ergonomia
Ergonomia se refera la elementele, practicile si normele de protectie care contribuie la crearea
unui mediu de lucru sanatos pentru utilizatorii de calculatoare:
Pozitia corecta in fata monitorului este recomandat ca monitorul sa fie pozitionat exact in
fata utilizatorului, la o distanta minima de 60 centimetri de acesta pentru a evita afectarea
ochilor.
Utilizarea unor monitoare care sa emita cat mai putine radiatii (conform standardelor
MPRII, TCO03 etc.) si care sa functioneze la frecvente cat mai mari (minim 75 Hz). Se
pot utiliza in acest scop si ecranele de protectie.
Tastatura ergonomica cu rest-palm suport pentru sprijinirea mainilor astfel incat acestea
sa aiba o pozitie cat mai odihnitoare pentru incheieturi.
Utilizarea unui mouse-pad suport din material special pe care se deplaseaza mouse-ul,
mana nesprijinandu-se direct pe masa.
Scaune ajustabile este recomandata utilizarea acestor scaune reglabile, cu spatar comod,
pentru a obtine o pozitie cat mai comfortabila a corpului in timpul lucrului la calculator.
Lumina si ventilatie adecvate camera in care se lucreaza la calculator trebuie sa fie cat
mai bine luminata si aerisita pentru a evita oboseala ochilor. Ferestrele camerei trebuie
dotate cu jaluzele care sa nu permita stralucirea sau reflexele luminii.
Distante adecvate intre genunchi si coapse si birou sau terminal genunchii trebuie sa fie
la o inaltime de maxim 70 de centimetri fata de sol.
Pauze frecvente este recomandat sa se faca o pauza de 10 minute la fiecare 50 de minute
de lucru cu calculatorul.
1.6.2 Aspecte legate de sanatate
Miscarile stereotipe (miscari dese ale gatului, incheieturilor mainii, degetelor etc) aparute la
utilizarea calculatorului pot duce la afectiuni ale gatului, coloanei vertebrale, etc. Aceste afectiuni
poarta numele de RSI (Repetitive Strain Injury) accidentare cauzata de miscari repetate.
Cateva probleme de sanatate frecvente pentru cei care utilizeaza frecvent PC-ul, sunt:
dureri de mijloc si oboseala cauzate de sederea indelungata la calculator;
afectiuni ale ochilor datorate radiatiilor;
afectiuni ale umerilor si spatelui cauzate de pozitionarea neadecvata in fata calculatorului.
1.6.3 Aspecte legate de siguranta
In momentul utilizarii calculatorului trebuie luate cateva masuri de precautie atat pentru
protejarea utilizatorului cat si a datelor de pe computer.
Trebuie avut in vedere in primul rand respectarea tuturor normelor de siguranta ce apar in
momentul in care se lucreaza cu dispozitive electronice si cu dispozitive electrice - evitarea atingerii
surselor de curent, evitarea folosirii de cabluri electrice neizolate, evitarea contactului componentelor
calculatorului cu solutii lichide etc.
Pentru evitarea pierderii datelor de pe calculator in momentul socurilor de tensiune sau a
intreruperii curentului electric, se pot folosi:

30

UPS (Uninterruptible Power Suply) sursa continua de curent care in functie de putere
poate tine calculatorul in functiune pe o perioada de la 5-10 minute pana la cateva ore, timp
in care se pot salva datele importante si inchide corect calculatorul.
Dispozitive de atentionare in momentul cresterii tensiunii in priza de curent electric.
Salvarea fisierelor in mod regulat, in timpul lucrului cu ele.
Realizarea unui backup complet al sistemului in mod regulat - executarea periodica de
copii a informatiilor din sistem.

1.6.4 Mediu de lucru

Se recomanda folosirea unor echipamente care produc cat mai putine radiatii si care consuma
cat mai putina energie. In categoria acestor echipamente cu probleme intra monitoarele si
imprimantele. Cu cat monitoarele sunt mai mari si mai puternice cu atat consuma mai multa energie si
emit radiatii mai puternice (este vorba de monitoarele CRT). La fel se intampla si cu imprimantele.
Este recomandat de asemenea sa se recicleze cartusele imprimantelor prin reincarcare. Dupa
folosire aceste cartuse trebuie duse la centrele speciale de reciclare; in nici un caz nu trebuie aruncate
la cosul de gunoi deoarece sunt foarte toxice.
Hartia pe care se realizeaza printarile trebuie economisita pe cat de mult posibil, stiut fiind
faptul ca documentele in format electronic pot fi mult mai usor transportate si se pot realiza oricate
copii ale acestora.

31

1.7 Securitatea informatiei si virusii

1.7.1 Securitatea informatiei
Termenului de securitate a informatiilor se refera la protejarea datelor importante ale unei
companii pentru ca acestea sa nu poata fi furate sau facute publice, sa nu fie pierdute din greseala sau
in urma unor accidente cum ar fi caderea de tensiune in cazul calculatoarelor.
O organizatie poate actiona in directia minimizarii riscurilor de securitate prin:
adoptarea unei politici de securitate informationala cu privire la datele importante
adoptarea unor proceduri de raportare a incidentele de securitate
intelegerea de catre angajati a responsabilitatilor pe care le au in legatura cu securitatea
informatiilor acestora trebuie sa li se explice cat de importante sunt pentru firma
informatiile cu care lucreaza ei si care sunt consecintele care ar putea apare in cazul
pierderii datelor importante pentru firma.
Politica de securitate informationala se refera in cazul calculatoarelor la mai multe aspecte de
confidentialitate (modalitati de protejare) a datelor:
restrictionarea accesului fizic la calculator calculatoarele in care sunt stocate anumite
informatii vitale pentru companie pot fi situate in incaperi in care au acces numai
persoanele de incredere din acea companie.
adoptarea unor politici bune de parolare fiecarui angajat care lucreaza cu informatii
importante de pe un calculator i se poate atribui un cod de identificare a utilizatorului (user
ID) si o parola de acces (password) prin intermediul carora sa acceseze aceste informatii.
Codul de identificare a utilizatorului este unic pentru fiecare angajat in parte. Parola trebuie
cunoscuta numai de utilizatorul respectiv si trebuie conceputa in asa mod incat sa nu poata
fi ghicita de alti utilizatori neautorizati. (se recomanda sa nu se foloseasca date personale in
componenta unei parole si nici parole foarte simple)
crearea de utilizatori care sa detina drepturi diferite de acces la informatii, in functie de
locul pe care il detin in ierarhia organizatiei. Angajatii care se afla pe o treapta inferioara in
aceasta ierarhie vor avea drepturi mai mici - vor putea accesa o parte mai mica din
informatiile importante - in timp ce angajatii aflati in partea superioara a ierarhiei
structurale vor avea drepturi mai mari vor putea accesa majoritatea informatiilor
importante pentru companie.
crearea unui backup informational datele si aplicatiile folosite la un moment dat in
interiorul unui calculator se pot copia la intervale regulate pe un dispozitiv de stocare
extern pentru ca in momentul unei caderi de tensiune sau a defectarii calculatorului, datele
respective sa nu se piarda. In functie de importanta datelor cu care se lucreaza aceasta
copiere poate fi facuta zilnic sau de mai multe ori pe zi.
criptarea informatiilor cu care se lucreaza.
Folosirea programelor anti-virus si a aplicatiilor de securitate de tip firewall.
Strans legate de cele de mai sus sunt posibilele implicatii pe care le poate avea pierderea sau
furtul unui laptop, a unui PDA sau a telefoanelor mobile:
sustragerea datelor confidentiale;
pierderea agendelor telefonice sau a fisierelor;
pierderea unor detalii importante daca acestora nu li s-a facut un backup;
posibile abuzari de diferite numere de telefon.

32

1.7.2 Virusii calculatoarelor

Termenul de virus folosit in informatica se refera la un tip de programe creat de oameni cu
scopuri distructive. Aceste programe au proprietatea de a se automultiplica si de a distruge informatiile
si aplicatiile aflate pe un calculator destabilizand sistemul de operare de pe acesta.
Exista mai multe tipuri de virusi:
cei care strica documentele si sterg datele dintr-un calculator;
cei care distrug componentele fizice (hardware) ale unui calculator.
O alta clasificare a virusilor se poate face in functie de modul in care lucreaza:
Virusi care distrug calculatoarele in momentul executiei prin accesarea lor de catre
utilizator.
Virusi care in momentul executiei lucreaza invizibil pentru utilizator (fara sa distruga
informatiile de pe calculator) dar care culeg informatii confidentiale (adrese de email,
parole, etc) din calculator si le trimit prin Internet (daca au aceasta posibilitate) la persoane
rauvoitoare. Acesti virusi poarta denumirea de worms (viermi) sau trojans (cai troieni).
Virusii pot patrunde in sistemul calculatorului prin intermediul copierii de pe un suport de
memorie externa (discheta, CD, harddisk etc.) sau de pe Internet a fisierelor deja virusate (modificate
de virus prin atasarea setului de instructiuni proprii la inceputul fisierului respectiv).
Virusii mai pot fi primiti si prin e-mail ca fisiere atasate la mesajele electronice.
Pentru a evita pe cat posibil virusarea calculatoarelor se recomanda cunoasterea urmatoarelor
masuri antivirus:
sa se instaleze pe calculator o aplicatie antivirus foarte buna, care sa descopere si sa elimine
la timp, daca este posibil, eventualii virusi;
sa se actualizeze cat mai des lista cu virusi a programului antivirus;
se se scaneze cu regularitate tot sistemul;
sa se scaneze orice mediu extern de stocare a informatiilor inainte de a fi folosit;
sa nu se deschida mesajele e-mail de la adrese necunoscute;
sa se scaneze fisierele atasate la mesajele electronice primite prin e-mail chiar daca
adresele de unde vin sunt/par cunoscute;
sa nu se ruleze programe a caror provenienta este ambigua.
Dezinfectarea calculatorului se refera la operatia de eliminare a virusului prezent pe calculator.
In momentul in care se observa prezenta unui virus pe calculator se ruleaza programul antivirus.
Acesta poate depista toate aparitiile virusului pe calculator si apoi poate incerca sa il elimine curatand
toate fisierele infectate.
Trebuie avut in vedere si faptul ca nu toti virusii poti fi eliminati de pe calculator cu ajutorul
programului antivirus, deci programele antivirus sunt limitate. De aceea este indicat sa se respecte cu
cea mai mare strictete masurile antivirus descrise mai sus.

33

1.8 Copyright si Legea privind protecia informaiilor n Romnia

1.8.1 Copyright
Copyright-ul sau dreptul de autor este modalitatea legala de protejare a lucrarilor literare,
stiintifice, artistice sau de orice alta natura, publicate sau nepublicate, cu conditia ca aceste lucrari sa
aiba o forma tangibila (adica sa se poata vedea, auzi sau atinge).
Orice program de calculator sau fisier de tip grafic, text, audio, video, tiparit pe hartie sau
inregistrat pe un suport de memorare poate fi protejat de copyright.
Deschizand oricare din programele sau fisierele de mai sus, acesta contine in Properties data la
care a fost creat acel document si ID-ul documentului respectiv. Orice copiere ulterioara sau
descarcare de pe Internet a acestuia reprezinta o incalcare a dreptului de copyright deoarece data la
care se face copierea este ulterioara datei crearii documentului.
O alta modalitate de stabilire in timp a momentului crearii unui document propriu este
trimiterea unei scrisori prin posta la propria adresa care sa contina forma tangibila a documentului,
scrisoare ce nu va mai fi deschisa.
Aspecte de copyright asociate cu folosirea si distributia materialelor stocate pe suporturi
media detasabile (externe) cum ar fi: CD, dischete zip, dischete:
Shareware reprezinta aplicatiile sau programele ce pot fi achizitionate direct de la producator,
persoana care doreste distribuirea in mod gratuit sau cu o taxa minima a acestora, fara intermediari.
Acest tip de programe se pot copia si transmite altor utilizatori fara a cere acceptul autorului.
Freeware programe protejate de copyright care pot fi difuzate gratis de catre autor, acesta
pastrand copyright-ul asupra programului. Acest tip de programe pot fi utilizate dar nu pot fi vandute
fara acordul autorului.
Licenta reprezinta programul achizitionat de la autor pentru care se plateste dreptul de
folosire. Acest drept poate fi valabil pentru un singur calculator sau pentru mai multe calculatoare prin
achizitionarea unei licente speciale ce permite instalarea pe mai multe calculatoare. Acest tip de
programe poate fi utilizat dar nu si comercializat sau distribuit catre alte persoane.
1.8.2 Legea privind protejarea informatiilor in Romania
Extrase din Legea Nr. 8 / 1996, privind drepturile de autor si drepturile conexe
CAP. 5 Durata protectiei drepturilui de autor
ART. 30
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator dureaza tot timpul vietii
autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada
de 50 de ani.
CAP. 9 Programele pentru calculator
ART. 72
(1) Prin prezenta lege, protectia programelor pentru calculator include orice expresie a unui
program , programele de aplicatie si sistemele de operare, exprimate in orice fel de limbaj, fie in codsursa sau cod-obiect, materialul de conceptie pregatitor, precum si manualele.

34

(2) Ideile, procedeele, metodele de functionare, conceptele matematice si principiile care stau
la baza oricarui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza
interfetelor sale, nu sunt protejate.
ART. 73
Autorul unui program pentru calculator beneficiaza in mod corespunzator de drepturile
prevazute de prezenta lege, in partea I a prezentului titlu, indeosebi de dreptul exclusiv de a realiza si
de a autoriza:
a) reproducerea permanenta sau temporara a unui program, integral sau partial, prin orice
mijloc si sub orice forma, inclusiv in cazul in care reproducerea este determinata de incarcarea,
afisarea, transmiterea sau stocarea programului de calculator;
b) traducerea, adaptarea, aranjarea si orice alte transformari aduse unui program pentru
calculator, precum si reproducerea rezultatului acestor operatiuni, fara a prejudicia drepturile persoanei
care transforma programul pentru calculator;
c) difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice forma, inclusiv
pentru inchiriere.
ART. 74
In lipsa unei conventii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru
calculator, create de unul sau mai multi angajati in exercitarea atributiilor de serviciu sau dupa
instructiunile celui care angajeaza, apartin acestuia din urma.
ART. 75
a). In lipsa unei conventii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru
calculator se prezuma ca:
b). utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
c). utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru
calculator.
d). Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implica si transferul
dreptului de autor asupra acestuia.
ART. 76
In lipsa unei conventii contrare, nu sunt supuse autorizarii titularului dreptului de autor actele
prevazute la art. 73 lit. a) si b), daca acestea sunt necesare pentru a permite dobanditorului sa utilizeze
programul pentru calculator intr-un mod corespunzator destinatiei sale, inclusiv pentru corectarea
erorilor.
ART. 77
a). Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fara autorizarea
autorului, o copie de arhiva sau de siguranta, in masura in care aceasta este necesara pentru asigurarea
utilizarii programului.
b). Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fara autorizarea
titularului dreptului de autor, sa observe, sa studieze sau sa testeze functionarea acestui program, in
scopul de a determina ideile si principiile care stau la baza oricarui element al acestuia, cu ocazia
efectuarii oricaror operatiuni de incarcare in memorie, afisare, conversie, transmitere sau stocare a
programului, operatiuni pe care este in drept sa le efectueze.
c). Dispozitiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplica programelor pentru calculator.

35

ART. 78
Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci cand reproducerea codului sau
traducerea formei acestui cod este indispensabila pentru obtinerea informatiilor necesare
interoperabilitatii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, daca sunt
indeplinite urmatoarele conditii:
a). actele de reproducere si de traducere sunt indeplinite de o persoana care detine dreptul de
utilizare a unei copii a programului sau de o persoana care indeplineste aceste actiuni in numele celei
dintai, fiind abilitata in acest scop;
b). informatiile necesare interoperabilitatii nu sunt usor si rapid accesibile persoanelor
prevazute la lit. a) a prezentului articol;
c). actele prevazute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la partile de program necesare
interoperabilitatii.
ART. 79
Informatiile obtinute prin aplicarea art. 78:
a). nu pot fi utilizate in alte scopuri decat realizarea interoperabilitatii programelor pentru
calculator, creat independent;
b). nu pot fi comunicate altor persoane, in afara cazului in care comunicare se dovedeste
necesara interoperabilitatii programului pentru calculator, creat independent;
c). nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru
calculator, a carui expresie este fundamental similara, sau pentru orice alt act ce aduce atingere
drepturilor autorului.
ART. 80
Dispozitiile art. 78 si 79 nu se aplica, daca se cauzeaza un prejudiciu titularului dreptului de
autor sau exploatarii normale a programului pentru calculator.
ART. 81
Dispozitiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplica programelor pentru calculator.

36