Home | Despre Noi | Contact

Istoria romnilor - Partea II

ROMNII si aparitia IMPERIULUI ROMAN DE RASARIT
Intreaga Istorie este bazata pe interactiunea dintre activitatea
din interiorul lumii create si legile si interventiile divine.
Legile sunt cele prin care este ordonata lumea de Cel ce
este Dumnezeul ordinii; unele dintre ele pot fi incalcate, in
special de fiintele extraordinare care sunt ingerii si oamenii,
dar nu fara consecinte inevitabile, prevazute de alte legi.
Interventiile dumnezeiesti nu sunt in principiu obligatorii,
caci Dumnezeu nu este conditionat de nimic. Dar in
practica ele sunt inevitabile, deoarece Dumnezeu nu a
creat lumea spre a o abandona, ci spre a avea cu ea o
relatie deosebita, numita de obicei proniere.
Studierea Teologiei Istoriei inseamna tocmai studierea
pronierii si a legilor pe care se bazeaza existenta lumii.
Importanta unor astfel de studii nu este de loc mica, atat din
punct de vedere apologetic dar si dogmatic, moral etc.
Am putea da ca exemplu textul -Atunci a zis Dumnezeu catre
Avraam: "Sa sti bine ca urmasii tai vor pribegi in pamant
strain, unde vor fi robiti si apasati patru sute de ani; dar pe
neamul acela, caruia ei vor fi robi, il voi judeca Eu si dupa
aceea ei vor iesi sa vina aici, cu avere multa [...] Ei insa se
vor intoarce aici, in al patrulea veac de oameni, caci nu s-a
umplut inca masura nelegiuirilor Amoreilor." (Fac. 15.13-16).

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

de Mihai Aldea

publicat la 31.10.2008

Ambii au fost respinsi de armata dupa moartea Sf.

Constantin cel Mare.
21. Constans, mparat ortodox (333-350).
22. Vetranius (350).
23. Constantius II, mparat arian (337-361).
24. Constantinus Galus (351-354).
25. Nepotianus (350).
26. Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare persecutor al
crestinilor, supranumit Iulian Apostatul (361-363).
27. Flavius Iovianus, mparat ortodox (363-364).
28. Flavius Valentinianus I (364-375)
29. Flavius Valens (364-378), arian.
30. Gratianus (367-383)
33. Valentinian III (425-455).
34. Marcianus (450-457).
35. Leon I Thrax (Tracul) (457-477).
36. Leon II (456-474).
37. Vitalianus (513-515).
38. Anastasius (491-518).
39. Iustin I (518-527).
40. Iustinian I (527-565).
41. Flavius Iustinianus II (565-578).
42. Tiberius (578-582).
43. Focas (602-610), ultimul mparat al Imperiului Roman

pdfcrowd.com

Avem aici prestiinta dumnezeiasca, ce intereseaza in mod

deosebit atat Dogmatica si Apologetica - chiar si Morala dar si, fireste, Teologia Istoriei. Avem de asemenea
exemplul relatiei speciale intre un popor ca intreg si ordinea
morala a lumii. Avem exemplul pronierii si milei divine, atat
fata de urmasii lui Avraam cat si fata de Amorei.
Si astfel de informatii deosebit de importante pentru
intelegerea realitatii in care traim se gasesc peste tot in
Sfanta Scriptura, multe fiind deja explicate de catre Sfintii
Parinti; lipseste aici insa munca de sinteza necesara
adunarii textelor patristice din domeniu iar dincolo efortul
special de selectie si sistematizare al pasajelor inca
nevalorificate din unghiul Teologiei Istoriei (ceea ce poate
constitui un larg camp de lucru pentru Exegetica si
Patrologie).
Pentru aceasta lucrare ne vom opri pe moment la
observarea existentei popoarelor ca entitati bine definite, cu
responsabilitate morala. Aceasta existenta se arata nu doar
in pasajul citat mai sus, ci in intreaga Scriptura, prin
atitudinea lui Dumnezeu fata de toate popoarele mentionate
in Istoria sfanta a mantuirii. Este un lucru ce ne intereseaza
in mod deosebit, deoarece implica o noua atitudine fata de
istoria Neamului nostru.
Privind Istoria Neamului din acest punct de vedere, realizam
adevarata importanta a unor aspecte altfel minimalizate ori,
din contra, maximizate.
Trairea duhovniceasca a unor oameni sfinti, fie ei din popor
sau nu, capata o noua semnificatie in lumina Scripturii, fie si
rezumandu-ne la dialogul dintre Dumnezeu si Avraam
dinainte de distrugerea Sodomei si Gomorei, sau la cererea
lui Lot de crutare a unei mici cetati in care se refugiaza.
(Fac.18.16 33 si 19.15-22)

43. Focas (602-610), ultimul mparat al Imperiului Roman

de Rasarit, care Imperiu va fi transformat de Heraclius n
Imperiu elinesc (cunoscut ca Imperiul Bizantin).
Criza de la sfarsitul sec. III, nceputul sec. IV.
Rolul mparatilor traco-iliri

Imperiul Roman cunoaste n secolul III un

declin tot mai accentuat. S-a pus de catre unii istorici acest
declin pe seama invaziilor venite n special din Rasarit.
Neamurile migratorilor, lovind val dupa val, au sfaramat n
timp puterea imperiala.
Acesta este nsa o observatie empirica si partinitoare, ce
exclude nu doar aspecte secundare ale problemei ci chiar si
pe Dumnezeu, realitatea absoluta.
Prima vina pentru aceasta decadere o constituie
vointa ndreptata spre rau a cetatenilor romani.
Hedonismul ajunge n aceasta epoca la apogeu, la fel si
ura fata de crestini. Prigoana acestor oameni ai lui
Dumnezeu si complacerea n cele mai josnice pacate
aduce dupa sine si pedeapsa divina.
Invaziile migratorilor sunt consecinta, nu cauza
decadentei romane, asa cum stapanirea filistenilor s-a
impus evreilor datorita decaderii lor morale si nu invers.
Trebuie observat nsa un fapt semnificativ:
aceasta epoca, numita si a anarhiei militare, este deschisa
de un traco-roman (Maximin Tracul) si continuata de alti
mparati sau candidati la tron de aceeasi origine tracoilira.
Referindu-se la situatia Germaniei cucerite de Imperiul
Roman Th. Mommsen spune : "Ca ntotdeauna n
asemenea situatii, n fiecare canton se forma o partida a
docililor partizani ai Romei si una nationala, care pregatea
rascoala n secret.".
Acelasi lucru s-a ntamplat si cu traco-ilirii. Spre exemplu,
la nceputuri, populatiile traco-ilire din Panonia si Iliria au
opus Romei o rezistenta ndarjita, reeditata atunci cand
impozitele sau alte obligatii deveneau suparatoare.
n contrast, Tracia a jucat cu predominanta rolul de aliat
fidel al romanilor, chiar n contra celorlalti traci.
Aceeasi lupta ntre tabere nationale opuse ca
aceea dintre taberele nationale ale galilor, germanilor sau
altor neamuri a avut nsa n cazul iliro-tracilor o influenta
hotaratoare, definitorie, asupra istoriei Imperiului.
Numerosi si capabili ei au ajuns sa ocupe functii importante
n armata si administratie, pozitii pe care le-au folosit n
interesul propriu pentru clarificarea conflictelor dintre tabere,
antrenand dupa ei tot Imperiul.
Este de observat ca acest fenomen ncepe a se manifesta

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

De asemenea, anumite obiceiuri ori traditii straine

crestinismului, privite cu ingaduinta si chiar placere de unii
istorici si de mai toti etnologii, apar altfel daca ne raportam
la raspunderea pe care o are un Neam ce se vrea crestin.
Un alt reper teologic ce trebuie obligatoriu recuperat este cel
al rostului al motivatiei existentei unui popor.
De vreme ce neamurile exista prin voia lui Dumnezeu si vor
exista in veci - Apocalipsa 21.26; 22.2 - este limpede ca
aparitia fiecaruia corespunde unui sau unor teluri cunoscute
de Dumnezeu si care, macar partial, pot fi detectate de
Teologia Istoriei.
Cunoasterea acestor teluri este absolut necesara pentru
orice om care doreste sa isi inteleaga rostul sau, dar si
fiecarui neam care vrea sa isi implineasca menirea.
Deosebirile intre rosturile pentru care a fost creat un
popor si imaginea pe care acesta o are despre ele pot
provoca greseli ireparabile si chiar distrugerea acelui

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

destul de tarziu fata de primele contacte traco sau iliroromane. Se dovedeste astfel ca romanizarea - cea care a
declansat aceste lupte - s-a manifestat mai tarziu decat se
crede de obicei, ceea ce necesita gasirea unui alt factor de
latinizare decat cele valabile pana la nceputul sec. I d.Hr.
Acesta este crestinismul.
Primul mparat din seria traco-ilira, Maximin
Tracul, de o mandrie bolnava, datorata probabil nu doar
vigorii sale aproape incredibile ci si constientizarii trufase a
caracterului exceptional a ascensiunii sale sociale, a fost
unul dintre cei mai aprigi prigonitori ai crestinilor. El a
poruncit de la nceput uciderea "conducatorilor Bisericii
[episcopi, preoti, diaconi] vinovati de nvatatura cea dupa
Evanghelie" (Eusebiu, Ist. Bis., VI,28). Primul edict general
mpotriva crestinilor apartine lui Decie (249-251).
Amintirea acestuia este trista, data fiind nversunarea cu
care atat el cat si oamenii sai au prigonit Biserica.

pdfcrowd.com

provoca greseli ireparabile si chiar distrugerea acelui

popor.
Alt aspect deseori uitat, insa deosebit de important mai ales
sub aspect practic, este cel al legaturii dintre oameni, mai
ales considerati comunitar, si restul lumii create, chiar
excluzand pe ingeri.
Vedem astfel, in Vechiul Testament, cum poporul evreu,
departat de Dumnezeu, se desfata de bogatiile naturale ale
Canaanului pentru ca dintr-o data, Pustiirile, ca si belsugul,
nu sunt deci rezultatul unor forte oarbe, mecanice si
indiferente, ci al legilor morale ce stabilesc relatiile in
triunghiul Dumnezeire - oameni - restul creatiei.
Tot aici trebuie subliniat si acel aspect al vietii nationale care
este din pacate uitat de multi asa-zisi patrioti: desi
ereditatea conteaza, nu ea este factorul primordial in
stabilirea apartenentei nationale. "Dumnezeu a facut dintrun sange tot neamul omenesc" ( F.A. 7.26 ), iar urmasii lui
Avraam sunt cei care fac faptele lui Avraam si au aceeasi
credinta cu el (Ioan 8.39;Rom. 2.28-29, 4.11-12 etc.).
Se poate observa de aici - ca si din studiile stiintifice
existente (4) - ca factorul determinant din punct de vedere
national este cel spiritual si nu cel biologic.
.Formarea Romnilor
A. Generalitati
Aparitia Neamului Romanesc nu a fost un eveniment
ntamplator. Ea nu a nsemnat nici aparitia unui vas al
maniei lui Dumnezeu, sau al unuia de rusine. Modul cu totul
unic n care a aparut Neamul Romanesc lamureste o
parte din scopurile nalte pentru care Dumnezeu l-a
chemat la existenta. Acest mod unic de nastere va fi descris
n paginile care urmeaza, si se va ncerca, n final,
gasirea rosturilor existentei Neamului Romanesc.
Importanta ntelegerii felului n care s-a format Neamul
Romanesc se vede clar din randurile de mai sus. A
ntelege pentru ce exista poporul de care prin voia lui
Dumnezeu apartii nseamna a-ti clarifica o mare parte
din rostul existentei tale individuale Tainele nedeslusite
ale sufletului - tulburari, nemultumiri, chemari ascunse etc.
-au de multe ori la origine prapastia dintre fiinta Neamului
si ceea ce se pretinde ca ar fi ea.

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

Aurelian (270-275) a nceput spre sfarsitul

domniei o mare persecutie anti-crestina. Stiuta fiind originea
lui se pune ntrebarea ce legatura este ntre retragerea
trupelor din Dacia nord dunareana si aceasta persecutie?
Sa fi ncercat Aurelian eliminarea crestinismului din Dacia
nordica prin intermediul paganilor migratori ?
Sa se fi temut de numarul mare al crestinilor de la Dunare ?
Ca nu avea o justificare reala aceasta retragere se vede din
aceea ca dupa cca. trei decenii, fara ca situatia militara sa

pdfcrowd.com

 ntr-adevar, cum ar putea presupune cineva ca

Dumnezeu, facandu-te sa apari ntr-un anume popor,

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

aceea ca dupa cca. trei decenii, fara ca situatia militara sa

se schimbe semnificativ, Sf. Constantin cel Mare va
recupera n mare parte Dacia Romana.
Starneste mirarea si mai mult faptul ca, dupa cate se
pare, Aurelian nu a retras de fapt trupele decat din actuala
Transilvanie, provinciile numite astazi Banat si Oltenia
nefiind deloc abandonate. Ori bogatia n aur si alte averi
subpamantene a Transilvaniei facea mai mult decat
justificata mentinerea ei.
Si cu toate acestea nu numai ca de-a lungul timpului
Transilvania a fost relativ putin vizata de invazii - ndreptate
n general spre sudul Dunarii - dar a si fost n mod de
necrezut parasita de trupele romane.
Singura explicatie pe care o pot gasi tinand cont de toate
acest elemente este aceea a Transilvaniei centru al
crestinismului nord-dunarean. Dupa cum spune un celebru
cunoscator al Istoriei bisericesti, "sub mparatii Diocletian
(284-305), Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305)
si Constantiu Chlor (293-306), Biserica a suferit cea mai
grea persecutie. Acesti mparati, n frunte cu Diocletian,
au dat contra crestinilor patru edicte de persecutie, trei n
303 si al patrulea n ianuarie-februarie 304, prin care
decretau daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea
adunarilor crestine, arderea cartilor sfinte si arhivelor
crestine, pedepsirea aspra a clericilor si crestinilor care nu
apostaziau de la credinta n Hristos.

pdfcrowd.com

Dumnezeu, facandu-te sa apari ntr-un anume popor,

zamislit cu anume scop, nu te-ar si dota ntr-un mod mai
special, astfel ncat sa poti lucra si tu pentru mplinirea
celor bune n poporul tau?
O astfel de idee este evident absurda.
Se poate afirma aici, fara dubiu, ca multe din greselile
facute de Neamul nostru, mai ales n ultimele secole, se
datoreaza distantei gigantice dintre realitate si teoriile
pseudo-istorice propagate de felurite institutii si
persoane.
Tot din cauza acestei ruperi de realitate a aparut si
fenomenul de nstrainare fata de Neam pe care l putem
constata, tot mai amplificat, de mai multe generatii.
Autorii initiali ai teoriilor false sus amintite nu
sunt, asa cum s-ar putea crede, inocenti savanti de buna
credinta dar lipsiti de informatii, nici teoriile simple erori.
Realizarea primelor teorii false a fost un act constient,
voit, avand scopuri precise. Se poate vedea acest lucru
cercetand izvorul lor.
n cazul autorilor pro-ungari acest lucru se vede cu
claritate, motiv pentru care ele au putut fi mai usor evitate;
totusi nu s-a putut evita de fiecare data cand li s-a raspuns
caderea n anumite exagerari.

O pozitie mai speciala o ocupa nsa scoala

Ardeleana . Izvoarele ei se afla la Vatican. De aceea
falsurile constatate aici capata o semnificatie speciala. Ne
referim n special la pozitia unica n Imperiul Roman pe
care, dupa afirmatiile ntemeietorilor scolii Ardelene,
o ocupa Dacia.
Ea apare ca singura provincie n care a avut loc
exterminarea populatiei autohtone si totodata ca singura
n care s-au colonizat numai cetateni ai Romei.
Daca veneau din alta sursa aceste afirmatii puteau parea
simple erori. Dar ele au ca izvor Vaticanul, depozitarul
unor informatii clare n acest domeniu. Columna
Traiana, document n imagini , atesta supravietuirea
populatiei dacice, fiind astfel cel mai evident document. Dar
si fara aceasta, biblioteca Vaticanului putea furniza
informatiile obiective necesare.
Corespondenta dintre tarul roman Ionita Asan si Vatican
atesta cunoasterea de catre acesta din urma a originii unice
a romanilor, indiferent ca ei erau n Dacia, Macedonia sau
alte foste provincii romane. De aceea nu se putea n nici
un caz lansa ipoteza, absurda stiintific din toate punctele de
vedere, a exterminarii dacilor si colonizarii cu locuitori ai
Romei.
Desigur, se pune ntrebarea : ce scop a
urmarit Vaticanul prin lansarea acestui fals?

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

n 298, Galeriu a procedat la o curatire a

soldatilor crestini din armata. ". Mai departe autorul citat
ofera o larga lista de martiri, atat din acel an cat si din
urmatorii ani ai persecutiilor.
Este de asemenea cunoscuta atitudinea lui Licinius, care
dupa un nceput promitator n 313 decade la statutul de
persecutor al crestinilor, mai ales din cauza unor ambitii
personale, pierzand n final totul.
Nu ncercam aici realizarea unei relatari amanuntite a
situatiei din Imperiul Roman n timpul dinastiei pagane
traco-ilire (daca poate fi numita dinastie). Acesta este scopul
altor lucrari, cu caracter mai general.
Dorim sa aratam aici doar interactiunea dintre gesturile
acestor "zeloti" iliro-traci si dublul fenomen al formarii
Romnilor si aparitiei Imperiului Roman de Rasarit.
Si ntr-adevar, efectul pe care ei l-au avut asupra istoriei
este considerabil, atat luand n considerare pozitia lor de
mparati cat si laturile specifice pe care ei le-au dat
acesteia.
Un prim element al puterii acestor mparati l

pdfcrowd.com

Dezradacinarea. Odata separati de adevarata lor istorie,

odata convinsi ca ei sunt, ereditar, fii ai Romei, romanii ar fi
putut fi mult mai usor convertiti la romano-catolicism si
pastrati sub controlul Romei.
De asemenea, prin divizarea realizata ntre romnii din
Dacia si cei din alte provincii s-ar fi slabit puterea unui neam
prea mare pentru a fi controlat.
Primul scop a fost partial atins, al doilea n ntregime.
Initiatorii scolii Ardelene au facut astfel un rau imens,
practic ireparabil, ca dovada ca nu a putut fi ndreptat
ulterior nici de

Un prim element al puterii acestor mparati l

constituie trupele tracice. Fiind n numar de cca. 200.000
de soldati militarii traci formau o forta extraordinara... nsa
doar la nivel teoretic, ori doar pentru dusmanii externi.
Aflati n diferite parti ale Imperiului, mpartiti ntre ei
prin religii si pareri politice, confirmand prin toata atitudinea
lor apartenenta la neamul lor cel dezbinat, tracii de sub
arme erau o putere mult mai mica decat ar fi putut fi, cel
putin din punct de vedere politic.
Totusi mparatii traco-romani s-au folosit de aceste trupe
n mare masura, iar rezultatele n-au fost deloc neglijabile,
fie si considerand doar succesele lui Galerius.
A doua latura a fortei specifice pe care o posedau
- importanta elementului iliro-tracic n Imperiu. Acesta se
ntindea din zona Venetiei si din Noricum pana departe
n Rasarit. n afara importantei militare ei erau si o
nsemnata putere economica si culturala.
Puterea economica a Daciei, atat de mult dezvoltata sub
conducerea nteleapta a diferitilor regi si mai ales a lui
Decebal, trebuia sa fi sporit mult sub organizata stapanire
romana.
Totodata se dezvoltasera si regiuni cu o economie latenta daca o putem numi astfel - ca cele din Ilia si Pind,
dezavantajate initial de marea faramitare geografica si
statala.
Traco-ilirii aveau o larga arie de activitate. Din Iliria n
Dacia se ntindeau o sumedenie de mine si de ape
aurifere ce erau exploatate de Imperiu. Alaturi de mine se
gaseau n mod firesc centre mestesugaresti, atat pentru
prelucrarea metalelor cat si conexe - ceramica, zidarie,
producerea carbunilor, dulgherie etc. - . si probabil nici nu
mai este cazul sa prezentam activitatile agro-pasorale si
conexe, n care iliro-tracii totdeauna excelasera.
Si totusi, aceasta imensa forta economica n-a fost folosita,
nici protejata corespunzator de atacurile externe.
La fel s-a ntamplat si cu domeniul cultural. Se
uita cand se trateaza acest teritoriu de influenta enorma pe
care cultura traco-ilira a avut-o asupra grecilor si astfel,
implicit, asupra romanilor.
Cati se gandesc, de exemplu, la influenta pe care originea
si instructia tracica a avut-o asupra unor personalitati ca
filosoful Anistene, maestrul celebrului Diogene, sau
Menandros, Miltiade, Temistocles, Kimon, Tucidide etc.?
Cati si amintesc de faptul ca atat Orfeu cat si Dionisos,
cu opusa lor mistica si mitologie, ca si alti zei adoptati de
greci si apoi de romani, au izvorat de la traci ?
Sau de avansata cultura a getilor de care aminteste
Iordanes ?

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

 Un rezultat similar l-au obtinut n sudul

Romniei - luata n sensul sau real, v. Atl.3 - clericii si
calugarii greci. Acestia au nascocit termenul de vlaho-elini,
nemaintalnit pana atunci si au convins pe multi dintre
romanii macedoneni, epiroti etc. ca ar fi de origine ...
greceasca! Astfel prelucrati rom nii grecizati au devenit
cei mai mari dusmani ai natiei lor, cum se ntampla de
altfel cu toti renegatii care nu revin la adevar.
De aceea, privind lucrurile n perspectiva
ortodoxa, este evident ca regasirea adevarului privind
formarea Neamului Romanesc si redarea lui Neamului sunt
lucruri de o deosebita importanta.
Fara exagerare, de recapatarea constiintei adevaratei
noastre origini depinde existenta noastra ca neam.
B. Cadrul aparitiei Neamului Romanesc

Au fost lansate de-a lungul vremurilor o multime

de ipoteze si teorii privind formarea romnilor.
Dupa cei mai multi alogeni din sudul Dunarii romnii au
aparut n teritoriile lor din nordul acestui fluviu.
Dupa cei mai multi alogeni din miazanoaptea Dunarii
romnii ar fi sosit din sudul acesteia.
Deoarece nu avem informatii despre oameni amfibie n
vechiul Danubius, iar romnii sunt prezenti din cele mai
vechi timpuri si la nord si la sud de Dunare, o concluzie se
impune: indiferent ce ar dori unii sau altii rom nii nu au
fost niciodata migratori si s-au format n toata aceasta
zona n care se afla si astazi.
Silviu Dragomir afirma ca romnii sunt urmasii traco-ilirilor
romanizati. Acelasi lucru este afirmat si de istorici ca
Nicolae Iorga si Theodor Capidan.

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

Nu este locul aici a trata despre multele laturi ale culturii

tracice, fie si de ne-am limita la opera d-lui Mircea Eliade,
De la Zamolxis la Genghis-Han, sau la altele similare. Este
nsa o realitate incontestabila stiintific faptul ca traco-ilirii
au avut o cultura cel putin la fel de avansata ca si cea
greceasca, sortita nsa sa ramana n umbra.
Si aceasta nu doar din cauza caracterului ei ezoteric, ci si
dezinteresului pe care militarii traco-iliri ajunsi pe tronul
Romei l-au avut fata de cultura.
Nu se poate nega faptul ca toti mparatii citati mai sus au
fost ostasi viteji si este de remarcat ca aproape totdeauna
ascensiunea lor a fost realizata pe linie militara.
Nu li se poate nega n general nici dragostea de neam, fie
ea si ntr-o forma alterata.
Dar ceea ce uimeste este atitudinea lor absurd-ostila fata
de crestinism, asemanatoare cu a zelotilor din vremea vietii
pamantene a Mantuitorului De ce oare nu au ncercat sa
obtina un crestinism de limba tracica ?
De ce au fost oare atat de obtuzi ncat sa nu nteleaga
puterea pe care ar fi adus-o neamului lor crestinismul ?
Pozitia lor este cel putin ciudata. Desi dusmani ai
Romei nu aveau curajul sa se desprinda de ea, nici cultural,
nici religios, nici administrativ.
Poate ca originea lor umila, socul inerent unei ascensiuni
sociale atat de rapide si stralucitoare, lipsa de clarviziune,
sa fi fost unele din elementele ce au dus la comportarea lor
atat de irationala.
Ceea ce ramane de necontestat este nsa rezultatul
purtarii lor.
Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel
de conducatori s-au adaugat loviturilor primite de aceasta
din partea inamicilor adusi de Dumnezeu ca pedeapsa
pentru prigonirea ucenicilor Sai.
Alte lovituri le-a suferit administratia, precum si alte domenii
ale vietii publice ale Imperiului sfasiat de o permanenta si
absurda lupta interna.
Daca adaugam aici si hedonismul promovat de familiile
aristocrate care, tot mai putin implicate n conducere de
acesti mparati autoritari, aveau prea mult timp liber, prea
multi bani si prea putina morala si responsabilitate,
hedonism atat de atragator pentru majoritatea paganilor si
atat de greu de controlat n situatia conflictuala interna a
Imperiului, avem o imagine despre haosul care tindea sa
cuprinda cel mai mare stat al vremii.
Si nu am tratat aici nici un detaliu mai subtil al razboiului
nevazut purtat de Satana si ngerii lui mpotriva
oamenilor, razboi pe care un cercetator mai nduhovnicit lar putea analiza pentru a evidentia metodele folosite de cei
rai pentru amagirea celor slabi si atacarea Bisericii.

pdfcrowd.com

Nicolae Iorga si Theodor Capidan.

Dar istorici romni de prestigiu, ca de exemplu, Dinu si
Constantin Giurescu afirma o origine daco-romana a
romnilor.
Informatiile pe care nsa le prezinta chiar ei dovedesc
labilitatea acestei teorii.
Nu se poate explica de ce n Dacia Romna, dintr-un
amestec de daci, traci sudici, iliri si traco-iliri romanizati s-au
putut forma romni, iar n alte provincii cu aceeasi
compozitie etnica,nu.
Fara a intra n dispute ce nu fac obiectul
prezentei lucrari mentionam ca singura teorie ce se sustine
stiintific este cea a formarii Romnilor din traco-ilirii
romanizati.
Cu o precizare: romanizati prin crestinism.
Se impune aici o lamurire mai larga.
Limba tracilor era pentru ei o limba sfanta; cultura lor era o
cultura mistica, esoterica si aproape total orala.
Sfintenia limbii era pentru traci un element atat de
important ncat nu renuntau la ea nici sub presiunea
civilizatiei grecesti, nici n urma ndelungatului stagiu
militar roman.
Singura putere care a reusit sa le schimbe limba a fost
crestinismul.
De aceea se poate afirma fara nici o ndoiala ca
romnizarea stramosilor nostri s-a realizat prin crestinarea
lor.
Si daca sintagma poporul romn este singurul popor
nascut crestin e evident eronata - crestini au fost de la
aparitia lor ca popoare si spaniolii, portughezii, francezii etc.
- n schimb este profund adevarat faptul ca, pe cat stim,
Poporul Romn este singurul popor nascut n si prin
Biserica.(autorul este preot -nn)

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

perioada

Protoromnii/Strromnii

aceasta

Formarea unui popor este un proces continuu,

asa cum si existenta unui om este un proces dinamic si
continuu. Din anumite puncte de vedere cineva poate spune
nu mai sunt acelasi om desi din alte puncte de vedere
este evident ca este tot el nsusi. La fel si popoarele. Atata
vreme cat nu sunt schimbate anumite caracteristici
esentiale pot aparea mereu nnoite.
Dar odata cu schimbarea acelor elemente fundamentale totdeauna spirituale - apare un popor nou.
Fenomenul romanizarii nu este pentru sec. III o noutate, asa
cum nu era nici pentru sec. I. Dar n aceasta perioada se
desavarseste un proces amplu si profund ce separa cea
mai mare parte din iliro-tracii romanizati de restul
romanitatii: formarea Poporului Romn.
Secolul al III-lea al erei crestine surprinde tocmai
prin aceasta trecere. Multele comunitati protorom ne,
raspandite din vestul Asiei Mici pana n Noricum, din
insulele dalmate n posesiunile romane din Crimeea si
Scitia Mare (nordul Marii Negre) si din Moreea sau
Peloponez n cei mai nordici Carpati, ajung sa formeze
un tot unitar, un ntreg : Neamul Rom nesc.
Uniti nu doar printr-o limba comuna, o dezvoltare specifica a
limbii latine, ci si printr-o religie comuna, printr-o viata
religioasa comuna, printr-o constiinta comuna asupra
rolului propriei existente, printr-un specific national,
protoromnii sunt adunati acum ntr-un organism
spiritual si material unic.
Desigur, nu se poate fixa o data a acestei treceri
de la comunitatile apropiate spiritual si material la ntregul
nchegat care este un popor.

pdfcrowd.com

nchegat care este un popor.

Dar limita pana la care s-a putut efectua aceasta
nchegare nu poate trece mult de epoca retragerii
aureliene (270 275).
Importanta retragerii aureliene este destul de mare pentru
Neamul Romnesc.
Separati administrativ de Imperiul Roman si lipsiti rapid de
o viata urbana propriu-zisa, protoromanii din Transilvania,
Crisana, Moldova, Galitia si Slovacia de mai tarziu trec din
procesul de extindere nationala de pana atunci la cel de
conservare, de supravietuire.
De ce? Din cauza imposibilitati existentei unei ierarhii
bisericesti superioare, din cauza permanentei conlocuiri cu
paganii si a pierderilor provocate de-a lungul timpului de
acestia.
De fapt, nu procesele fizice de extindere au ncetat.

n aceasta forma, nasterea Poporului Romn

apare pentru prima oara la Pr. Dumitru Staniloae, iar actul
de nastere al Neamului Romnesc l constituie textul din
F.A. 16.8 40. n acesta se arata activitatea Sfantului
Apostol Pavel n colonia romana Filipi, aflata n unul
dintre cele mai puternice tinuturi tracice din Macedonia.
Neamul Romnesc a prins a se zamisli din astfel de
puncte de vietuire crestineasca nfiintate de apostoli si
ucenicii lor n spatiul traco-ilir. Momentul a fost acelasi mai
pentru toti traco-ilirii, caci nca din acei ani minunati ai
nceputului Biserici propovaduitorii au ajuns n
majoritatea zonelor traco-ilire europene. Sfantul Apostol
Pavel a predicat nu doar n Asia Mica, Grecia, Italia sau
Orientul Apropiat, ci si n Macedonia - cum am mai aratat , Tesalia si Iliria, Sfantul Apostol Andrei a vestit Evanghelia si
n Dobrogea, Campia Romana si sudul Moldovei si
Ucrainei de azi, Sfantul Apostol Tit a predicat si n

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

Pastorii romani, de exemplu, ajungeau n

continuare n mlastinile Pripetului si la poalele

pdfcrowd.com

Dalmatia s.a.m.d.
Predica s-a facut peste tot n latina populara,
cunoscuta atat evreilor din Palestina - de care apartinea Sf.
Ap. Andrei - cat si tuturor locuitorilor din orasele Imperiului
Roman. Latina era limba filipenilor, si de ea s-a slujit printre
ei Sfantul Pavel, ca si de cetatenia sa romana
. n Iliria sau Dalmatia limba internationala era de
asemenea latina.
De la nceputul secolului sub dominatie romana
Dobrogea adoptase latina n administratie si viata publica,
chiar daca elina era nca limba cultilor.
De altfel influenta romana n Dacia se facuse de mult
simtita ; denarul roman - ca sa dam un singur exemplu fusese adoptat si perfect copiat cand ntre Donaris si
hotarele Imperiului erau nca cca. 200 km.
Mai mult, daca limba greceasca avea, la fel cu celta sau
germana, unii cunoscatori n zona, ea, la fel cu celelalte
limbi alogene, nu se bucura nsa de raspandirea
deosebita a latinei, de statutul unanim acceptat al acesteia
de lingua franca.
Revenind, trebuie sa subliniem alte doua aspecte ale
acestor momente de nceput ale neamului.
Astfel trebuie nteles faptul ca adoptarea crestinismului de
catre iliro-traci nu a fost, oricat ne-ar fi placut sa fie asa, un
fenomen rapid. El a avut loc n timp ndelungat, printr-un
proces complex de traire si vestire a Evangheliei. Astfel, n
sec.lV-V, Sfantul Niceta de Remesiana desfasura nca o
misiune de crestinare a tracilor pagani, crestinare ce
nsemna totodata si romnizarea lor.
Dar, si acesta este al doilea aspect important, centrele
protoromanesti ce existau deja sau apareau, unite ntre
ele prin fraternitatea si ierarhia crestina, aveau o stabilitate
deosebit de mare. Membrii lor nu mai erau iliro-tracii pagani
dornici de lupte si aventuri, ci iliro-tracii crestinati si
romanizati, cetateni de nadejde ai Imperiului, oameni legati
de pamantul pe care trebuiau sa-l sfinteasca prin viata lor.
S-a derivat din pagus cuvantul pagan,
si s-a dedus gresit ca viata crestina a patruns n mediul
rural foarte greu si foarte tarziu.
Ca si n mediul rural a patruns greu crestinismul este
adevarat.
Dar se uita atat faptul ca diferenta dintre oras si sat nu era
pe atunci chiar asa de mare - exceptand cele cateva orase ...
de exceptie - cat si ca mai exista un termen pentru
localitatile rurale : fossatum!
Ori tocmai din acest cuvant ce desemna satele ntarite
sunt originari termenii ce definesc n limba romna
asezarea rurala si membrii ei : sat si respectiv

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

continuare n mlastinile Pripetului si la poalele

Caucazului. De asemenea este inevitabil ca n continuare
entuziasti crestini romani sa ncerce convertirea nu doar a
paganilor ce veneau la ei ci si a altora de la distanta.
Dar nu mai aveau, nici unii, nici ceilalti, sprijinul ierarhic,
organic necesar, care sa le mentina identitatea si erau,
ncet dar inevitabil, asimilati.

Avem astfel o prima divizare artificiala a

Romnilor.
Pe de-o parte sunt cei din Imperiul Roman, ntinsi din
Dacia Malvensis si Campia Romana n Creta si Asia Mica.
Ei sufera n aceasta perioada o serie de persecutii
religioase, n realitate cu efecte exact contrare celor vizate
de prigonitori, datorate printre altele chiar originii comune a
mparatilor pagani. Alte suferinte datorate acestora sunt
de ordin material, legate de proasta politica interna si
externa promovata de aceiasi mparati.
Dar cea mai mare asuprire o vor suferi mai tarziu de la nca de atunci - fanaticii elenisti (a se vedea pentru
aceasta lucrarea d-lui Constantin Papanace, Geneza si
evolutia constiintei nationale la macedoromani , Bucuresti,
1995, care, exceptand mai slaba ntelegere a laturii
crestine nationale, este cea mai buna lucrare n domeniu).
De altfel subiectul a fost tratat n lucrarea de fata.
Pe de alta parte sunt romanii care pana la retragerea
aureliana aveau parte si de asupririle materiale ale
administratiei, dar si de prietenoasele invazii ale
dacilor liberi si ale altor musafiri dorici de jaf.
Pentru ei retragerea a fost un fenomen foarte important si
efectul avut asupra lor se va extinde n timp si asupra
celorlalti romani. Desigur, au fost destui care s-au bucurat
de plecarea administratiei, dar mult mai putini care sa se
bucure de plecarea armatei.
Aceasta aparare cade acum si, pentru multa, foarte multa
vreme, singurele aparari n fata silniciilor raman fie
mobilizarea civila, fie retragerea la codru.
n aceste conditii, n care nu mai puteau
exista asezari urbane, nu mai puteau exista nici episcopi
locali. De aceea, pentru toate hirotoniile, trebuia mentinuta
legatura cu episcopii ortodocsi din sud.
Din Noricum n Chersonez episcopii oraselor de frontiera
aveau aceasta misiune suplimentara, de a asigura
existenta ierarhiei religioase pentru romanii de dincolo de
granita. Si trebuie subliniat ca pe masura ce Imperiul trecea
la defensiva n Scitia Mare sau Dacia Nordica singurul
sprijin pentru romanii din campiile Niprului, Azovului si
Nistrului l constituia Biserica, alaturi de traditia istorica tot
mai mitologizata (desigur, nu excludem aici ntarirea
etnica realizata prin elementele pastorale venite din

pdfcrowd.com

satean!
Explicatia este una singura, conforma cu toate dovezile
arheologice, istorice si lingvistice cunoscute : opozitia
fiintiala ntre satele ntarite ale sedentarilor protoromani
crestini, aparatori sau nostalgici ai Imperiului, si pagusurile
paganilor migratori, localitati nentarite, ridicate pentru un
timp si nu pentru totdeauna.
Avem astfel, pastrata n limba nationala cea
mai autentica, imaginea comunitatilor stabile protoromane.
Stabilitatea lor, rezistenta lor n fata migratiilor, s-au
datorat Bisericii si puterii dumnezeiesti ce lucra prin
aceasta. De altfel n limba romna exista o serie de
aspecte unice aparute n urma acestei situatii
. Parintele Petroniu de la Athos dadea ca exemplu numele
cele mai raspandite date de rusi, greci si romani Fecioarei
Maria.

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

etnica realizata prin elementele pastorale venite din

Chersonz ori Carpati, de fugarii romanofoni si de sclavii pe
care migratorii i aduceau din acele zone; nu o excludem,
dar nici nu o includem, deoarece aceasta ntarire nu poate
avea efectul dorit fara existenta unor institutii superioare,
asa cum sunt Biserica si traditia populara).
Pastorirea venita din sud, alaturata prestigiului imperial si
relatiilor comerciale a asigurat nu doar unitatea nationala, ci
si un specific al dezvoltarii spirituale. Acesta se va difuza la
romanii din sud, mai ales atunci cand si ei se vor gasi n
situatii similare, n urma unor invazii mai violente.

S-ar parea - e timpul sa observam aceasta - ca

data limita a "protoromanismului" ar fi 271, nu 313.
Dar trebuie sa subliniem ca, n masura n care am
valorificat corect datele istorice, ni se pare putin probabil ca
Neamul Romnesc sa fi avut aceeasi soarta fara ceea ce
s-a ntamplat la nceputul sec. IV.
Fara victoria str rom nilor n Imperiul Roman, fara
schimbarea de regim de care a avut parte Ortodoxia din
acel moment este putin probabil ca straromanii din nord
s-ar fi putut mentine ca popor latin, ca Rom ni.
Este mai sigur ca s-ar fi ntamplat ca n Mesopotamia
sau Siria unde crestinii, mereu mputinati de persecutii
dar mereu prezenti, si-au pierdut limba sau - n cel mai
bun caz - ca n Egipt, unde limba bastinasa a ramas doar
ca limba de cult, fara a fi folosita n mod liber - ca slavona
n Rusia, Ucraina, Serbia etc.

ntorcandu-ne la problema vietii proto/stra

romanilor n sec. III sa remarcam n primul rand
existenta elementului romanesc extra-statal nca dinainte
de 271.
Existenta lui se baza pe aceleasi elemente ce permisesera

pdfcrowd.com

 Acest nume este o sinteza milenara a constiintei

ortodoxe despre cea care s-a nvrednicit a naste pe
Dumnezeu ntrupat . La aceeasi concluzie conduce si
termenul de "nevointa" folosit pentru ostenelile mantuitoare
ale vietii calugaresti, n comparatie cu sportivul "askisis",
tipic spatiului elenistic marcat de psihologia veche, antecrestina.
Fireste, nu trebuie sa neglijam nici importanta armatei
romane n cadrul procesului de formare a Poporului
Romn. Chiar din punctul de vedere al vietii crestine functia
armatei nu a fost de mica nsemnatate. E cazul sa
amintim ca Sfantul Ioan Botezatorul nu a cerut militarilor sa
renunte la meseria armelor ( Lc. 3.14) si nu a cerut aceasta
nici Sfantul Petru, atunci cand l-a botezat pe Corneliu si casa
acestuia (F.A. cap.10). De aceea n armata au existat multi
crestini, chiar de la nceputurile propovaduirii apostolice,
mai ales ca si Ortodoxia este potrivita cu spiritul militarcavaleresc - luat n sensul cel mai curat al cuvantului.
mparatii traco-iliri si straromani. Identificare

1. Primul mparat de certa origine tracica este

Maximin Tracul (235-238). Acesta fusese pstor n
regiunea sa natala, Moesia, si fusese ridicat tot mai sus de
Sever Alexandru (222-235) datorita capacitatii sale militare
si aspectului sau impunator: avea 2,40m inaltime si era
deosebit de voinic. Vorbea latina cu accent tracic.

Existenta lui se baza pe aceleasi elemente ce permisesera

infiltrarea latinismului n Dacia nord-dunareana nainte
de cuceririle romane n zona: prestigiul militar al
Imperiului, negustorii si religia.
Viata protoromanilor de aici pare sa nu fi fost mai usoara
decat sub stapanirea romana data fiind atitudinea agresiva
a dacilor liberi fata de Imperiu.
Dar e probabil totusi ca ostilitatea fata de ei sa nu fi atins la
dacii pagani aceeasi intensitate ca la cei din sud, care erau
apasati de felurite complexe si de procesul de romanizare
mai intens.
Mai mult, odata aliati cu migratorii si deveniti n mare parte
ei nsisi migratori, dacii liberi aveau nevoie de populatia
sedentara, pasnica si productiva pe care o constituiau
crestinii.
n acest fel ea se bucura de o anumita autonomie si
ocrotire pe care o va ntalni ulterior si la alte popoare, grija
care nu nsemna nsa nici pe departe ceva mai mult
decat efectul un interes economic si social.
n sud, n Imperiul Roman, situatia era cea general
cunoscuta, cu specificul deja mentionat.
Oamenii de rand aveau o situatie grea, care se agrava pe
masura ce ajungeau la putere tot mai multi mparati tracoiliri pagani.
Acestia erau o plaga atat prin persecutiile absurde - al caror
scop propagandistic declarat avea efecte distructive asupra
moralei - cat si prin ntregul sistem de viata impus statului
si cetatenilor acestuia.
"Antinomici ideii de Imperiu Roman" ei erau de fapt
antinomici si ideii de stat n general, ca majoritatea
tracilor, fie ca aceasta atitudine o constientizau sau nu
. Viata lor era razboiul, iar pacea clipa desfatarilor ntre
doua razboaie. Pentru unii pacea nici macar atat nu era.
Acesti mparati erau, oricat ar parea de ciudat, niste
dezradacinati
Neamul lor atat de tolerat de Dumnezeu cu toate pacatele lui
ajunsese la o limita; pocainta si ntoarcerea spre cer erau
singura sansa de salvare. Ei ar fi trebuit, daca voiau sa si
salveze neamul, sa propage ori sa sprijine propagarea
crestinismului de limba traca.

Atins de bolile sufletesti ce caracterizeaza de

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

obicei pe detinatorii puterii ajunsese, de exemplu, sa si

colecteze sudoarea, consuma 18 kg carne si 27 l vin pe zi
etc. Mai mult, ridicarea sa pe tron a facut-o prin asasinarea
binefacatorului sau !
2. Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius),
n 249, fiind si el de origine traco-ilira . Domneste pana
n 251.
3. Marcus Acilius Aureolus (267-268) si el de origine umila,
ca majoritatea imensa a mparatilor traco-iliri.
4. Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270).
5. Aurelian - Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275)
6. Probus - M. Aurelius Probus - (272-282) sunt din Sirmium.
7. Marcus Aurelius Carus (282-283).
8. Aurelius Valerius Diocletianus (284-305).
9. Valerius Maximianus Herculis (286-305). 10. Constantius
Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare.
11. Caius Galerius Valerius Maximianus (305-311).
12. Galerius Valerius Maximinus Daia (305-313).
13. Flavius Valerius Severus (305-307).
14. Valerius Licinianus Licinius (308-324).
15. Domitius Alexander (308-328).
16. Flavius Iulius Crispus (317-328).
17. Sfantul mparat Constantin Cel Mare, fiul lui
Constantius Chlorus si al sfintei Elena - daca de origine - ,
(Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337).
18. Constantinus II (317-340), mparat arian, prigonitor al
Bisericii.
19. Dalmatius, nepotul Sfantului Constantin cel Mare,
proclamat august ntre 335-337.
20. Hannibalius, de asemenea nepot al Sf. Constantin cel
Mare, august 335-337.

n loc de aceasta cautau salvarea n tot felul

de surogate care nu i-au scutit de disparitia neamului pe
care l iubeau cu atata nepricepere.
Purtau razboaie, dar fara matura chibzuinta de care ar fi
trebuit sa dea dovada conducatorii unui stat atat de evoluat.
Pierderile erau mari, si nu doar pentru armata, ci pentru
ntregul Imperiu prost aparat.
Ceea ce era misiunea lor fusese acum preluat de Biserica.
Ea devine astfel n cel mai intim sens al cuvantului Maica
Neamului Romnesc.
Viata proto si stra Romanilor are acum, ca ntotdeauna, o
mare varietate de aspecte practice. De la pastorii din
Dalmatia, Alpi, Pind, Hem, Carpati sau Chersonez la
crescatorii de cai din Panonia, Moesia sau Scitia Mare, de la
minerii din Carpati la agricultorii din Tesalia, Scitia Mica
s.a.m.d., de la olari la soldati si de la episcopi la argintari ei
ocupa o varietate de domenii de activitate, formand bazele
unui neam mult mai dezvoltat decat se cunoaste n
general.
Aceasta varietate se mentine si la Romanii de dincolo de
hotarele Imperiului, dar n proportii diferite fata de celelalte
zone romanesti.
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO
/ISTORIE/istoria-neamului.htm

Home | Despre Noi | Contact

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com