.

ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Organele carora le revine sarcina de a asigura reproducerea poarta numele de
organe
genitale.
Aparatul genital feminin este compus din:

organe genitale externe

organe genitale interne

glande anexe

1.1 Organelegenitaleexterne:
1. Muntele lui Venus este o proeminenta triunghiulara cu varful in jos si
baza in sus, situate inaintea simfizei pubiene.
2. Formatiuni labiale sunt pliuri tegumentare ce delimiteaza despicatura
vulvara.
In functie de dimensiuni, se delimiteaza labiile mari si labiile mici .

Labiile mari au o lungime de 7-10 cm. si 2 cm. grosime. In

constitutia lor, sub pielea acoperita de par se gasesc glandele sebacee si
sudoripare. La femeia adulta labiile mari sunt groase si rezistente, iar
despicatura vulvara este inchisa.

Labiile mici-au olungime de 3 cm., sunt de culoare rosie-rozata sau

bruna si se gasesc inauntrul labiilor mari, ele delimiteaza vestibulul
vaginal. Contin glande sebacee si corpusculi tactili speciali, asa numiti
ai voluptatii. Pe mucoasa lor se gaseste un numar mare de glande, ce
secreta un mucus, care impreuna cu secretia glandelor anexe ale
aparatului genital, lubrefiaza vaginul, avand un rol important in actul
sexual.

3. Organele erectile sunt reprezentate de clitoris, corpusculi tactili speciali

ai labiilor mici si bulbii vestibulari.
CLITORISUL - este organ nepereche, median, situat in partea anterioara a
vulvei, inapoia comisurii anterioare. Este format din doi corpi cavernosi cu volum
redus, inveliti intr-o membrane fibroelastica.Rolul principal al clitorisului in actul
copulatiei este de a receptiona si transmite stimuli sexuali, fie direct prin actiune
mecanica asupra glandului clitoridian fie indirect in timpul contactului sexual.

1.2 Organelegenitale interne

ovarele

tubele uterine

uterul

vaginul

.
1.2.1 OVARELE
Ovarele sunt cele doua glande sexuale care produc cellule sexuale feminine
-ovulele. Acestea sunt conduse in tubele uterine, unde se produce fertilizarea.

OVARELE: sunt glande sexuale ale femeii si determina caracterele sexuale

primare. In ovare se produc ovulele. In afara de acest rol, ovarele mai indeplinesc
un important rol de glande endocrine, prin secretia hormonilor sexuali. Ovarele
impreuna cu tubele si ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele uterului.
ASEZARE: Ovarele sunt asezate in micul bazin, de o parte si de alta a uterului si
rectului, sub bifurcatiile arterelor iliace commune.
FORMA: Ovarele au fost comparate cu o migdala verde, ele avand forma unui
ovoid putin turtit.
CULOARE: Ovarele au culoare albicioasa la nou-nascuti, roz-palid la fetita, iar la
femeia adulta sunt de culoare rosiatica ce se accentueaza in timpul menstruatiei.
Dupa menopauza devine albicios-cenusiu.
ASPECTUL: Aspectul este neted si regulat pana la pubertate. Dupa aceasta capata
un aspect neregulat, suprafata sa fiind presarata cu numeroase depresiuni, cicatrici,
unele liniare altele neregulate. Cicatricile rezulta din involutia corpilor galbeni.
CONSISTENTA: La femeia adulta este elastica, dar ferma astfel ca el este palpabil
la examenul ginecologic. Dupa menopauza capata o consistenta dura, fibroasa.
DIMENSIUNILE: Cresc odata cu varsta pana la maturitate. La femeia adulta are
aproximativ urmatoarele dimensiuni: 4 cm. lungime, 3 cm. latime, 1 cm. grosime.
Dupa menopauza el se atrofiaza progresiv.
GREUTATEA: La femeia adulta este de aproximativ 6-8g.

STRUCTURA: Pe sectiune ovarul apare constituit in felul urmator: la suprafata

este acoperit de un epiteliu, sub care se gaseste un invelis conjunctiv. Sub acest
invelis se gasesc cele doua zone caracteristice ovarului: una centrala, medulara si
alta periferica, corticala.
Substanta medulara - are o culoare rosiatica si e caracterizata printr-o structura
intens vascularizata.
Substanta corticala - are culoare galben cenusie si contine foliculi in diferite faze
de evolutie sau involutie.

1.2.2 TUBELE UTERINE

TUBELE SAU TROMPELE UTERINE
- sunt doua conducte musculo-membranoase care se intind de la coarnele uterine
pana la ovare.
Tubele au un important rol in captarea ovulului, apoi in vehicularea acestuia si a
spermiilor. In treimea sa laterala se petrece fecundatia. Ea ofera apoi conditii
favorabile pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului si migrarea acestuia
spre cavitatea uterina.

FORMA- portiunile tubei: tuba are o lungime de 10-12 cm. si prezinta patru
segmente:

- infundibilul - compus dintr-un pachet de 10-15 ciucuri sau fimbrii care

masoara 10-15mm.
- portiunea ampulara sau ampula tubei- este segmentul cel mai lung al
ei.
Masoara 7-9 cm. si reprezinta aproape doua treimi din lungimea totala a tubei.
-istmul - patrunde in cornul uterului, intre ligamentul rotund si ligamentul
propriu al ovarului. Masoara 3-4 mm.diametru.
- portiunea uterina - strabate peretele uterului, este scurta de 1 cm. si
ingusta de 1 mm.O teaca de tesut conjunctiv o separa de peretele uterin.
VASCULARIZATIA SI INERVATIA OVARELOR SI A TUBELOR UTERINE
-ARTERELE - artera primara a ovarului este artera ovariana, iar a tubei, artera
uterina.
-VENELE- urmeaza in general dispozitia arterelor: venele ovarului in fosa iliaca
se unesc intr-un trunchi unic, vena ovariana care se varsa in stinga in vena renala,
iar in dreapta direct in vena cava inferioara.Venele tubei merg paralel cu arterele
formand o retea subtebara.
-NERVII: sunt de natura organo-vegetativa, pentru ovar, provin in cea mai mare
parte din plexul ovarian si in cea mai mica masura din plexul uterin. Nervii tubei
provin din plexul ovarian si din plexul uterin; ei urmeaza traiectul vaselor

1.2.3 UTERUL
UTERUL- este un organ median nepereche, musculos, cavitar, in care se dezvolta
oul; la sfarsitul sarcinii el expulzeaza fatul si anexele lui.
FORMA- uterul are forma unui trunchi de con turtit in sens antero-posterior,
avand baza orientata in sus si varful trunchiat in jos. In partea sa mijlocie, uterul
prezinta o ingustare aproape circulara numita istm, care il imparte in doua portiuni:
una superioara mai voluminoasa, numita corp, si alta inferioara numita col.

-corpul uterin- are un aspect conoid, turtit antero-posterior, caruia ii descriem:

doua fete, doua margini, fundul, si doua unghiuri tubare.
-colul uterin- are forma cilindrica, usor bombat la mijloc.
DIMENSIUNILE UTERULUI - la femeia adulta, multipara sunt urmatoarele:
lungimea de 6 cm., latimea la nivelul fundului de 4 cm., grosimea de 2 cm. La
multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm.
CONSISTENTA UTERULUI - este ferma, dar elastica, usor de perceput la
examenul ginecologic.
GREUTATEA UTERULUI - este in medie de 50-70g, fiind mai usor la
nulipare(50-60g), decat la multipare(60-70g).
SITUATIA SI DIRECTIA UTERULUI- uterul se gaseste situat in centrul cavitatii
pelvine: inapoia vezicii urinare, inaintea rectului, deasupra vaginului, fundul sau se
afla sub planul stramtorii superioare a pelvisului, pe care nu o depaseste decat in
sarcina sau in unele procese tumorale. Corpul uterin este acoperit de peritoneu,
care de pe marginile lui laterale se continua cu ligamente largi.
RAPORTUL DINTRE CORPUL SI COLUL UTERULUI: Ele formeaza un
unghi cu varful la nivelul istmului numit unghiul de flexiune. In cazurile normale
unghiul este deschis inainte spre simfiza pubiana si masoara aproximativ 140-170s,
se spune ca uterul se afla in anteflexiune.
RAPORTUL DINTRE COLUL UTERIN SI VAGIN: Anexele lor longitudinale
formeaza intre ele unghiul de versiune si masoara 90-110s anteversiune.
RAPORTUL DINTRE UTER SI EXCAVATIA PELVINA: Este curb, cu
concavitate orientata anterior.
VARIATII FIZIOLOGICE: Uterul este organ mobil. Corpul se poate misca in
raport cu colul la nivelul istmului, ca intr-o articulatie.
VARIATII PATOLOGICE: sunt acelea in care modificarile directiei sau pozitiei
uterului sunt definite.
CONFORMATIA INTERIOARA: In interiorul uterului se gaseste o cavitate turtita
in sens antero-posterior, care ocupa atat corpul cat si colul uterin.

CAVITATEA UTERULUI- este divizata printr-o strangulare situata la nivelul

istmului in doua compartimente: cavitatea corpului si canalul cervical
CAVITATEA CORPULUI - pe sectiune frontala prin uter are forma triunghiulara,
cu baza spre fundul organului si varful spre canalul cervical. Ea este cuprinsa intre
doi pereti anterior si posterior, plani, netezi, aplicati unul pe celalalt. Fiecare perete
prezinta un rafeu median. Dintre cele trei margini, una e superioara si doua laterale.
Toate trei marginile sunt convexe spre interiorul cavitatii la nulipare si convexe
spre exterior la multipare. Cele trei unghiuri sunt marcate prin trei orificii.
Orificiile superioare foarte inguste corespund deschiderii tubelor.Orificiul interior
conduce in canalul cervical.
CANALUL
CERVICAL SAU
CANALUL
COLULUI - are
aspect
fuziform. Extremitatile sunt reprezentate prin cele doua orificii ale acestui canal:
orificiul intern conduce in cavitatea uterina, orificiul extern se deschide in vagin.
Canalul cervical e limitat de doi pereti unul anterior si altul posterior. Fiecare
perete prezinta o plica mediana pe care se implanteaza de o parte si de alta o serie
de plici oblice. Cele doua reliefuri formate de plicile palmate nu se suprapun ci se
juxtapun.
VASCULARIZATIA SI INERVATIA UTERULUI:
ARTERELE: Irigatia arteriala a uterului este asigurata in primul rand de
catre artera uterina; in mica masura participa si artera ovariana si artera
ligamentului rotund.
VENELE: pleaca din toate tunicile uterului si se aduna mai intai in niste
canale speciale, situate in stratul plexiform al miometrului.
INERVATIA UTERULUI: este de natura organo-vegetativa, simpatica si
parasimpatica.
1.2.4 VAGINUL
VAGINUL - este organul de copulatie al femeii. Este un canal musculomembranos, extensibil si elastic, turtit antero-posterior, lung de 8-12 cm. si larg
de 2,5 cm. El se insera pe laturile colului uterin, formand funduri de sac (anterior,
posterior si doua laterale) si se deschide la nivelul vulvei.

Vaginul serveste la copulatie, eliminarea produsului de conceptie la nastere, la

trecerea fluxului menstrual si al secretiilor normale si patologice ale organelor
genitale

II. FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Functiile sexuale feminine constau in:
- formarea si maturarea ovulelor in ovar
- lansarea ovului capabil de a fi fecundat
- retinerea si dezvoltarea oului
- nidarea oului in uter
- asigurarea dezvoltarii intrauterine a produsului de conceptie.
OVARUL - are o dubla functie :
-exocrina - de producere a gametului feminin / ovulul, care prin
ovulatie este eliminat in exterior
-endocrina - de producere a hormonilor sexuali ovarieni care trec
in sange. Ambele functii sunt legate de foliculul ovarian care contine ovulul, iar
peretele contine celule cu proprietati glandulare endocrine.
COLUL UTERIN - are doua functii importante:
a) - de bariera pentru mediul septic din vagin, deschizandu-se
numai in timpul: -nasterii
-menstruatiei
-ovulatiei.
b) - de a tractare si asigurare a supravietuirii spermatozoizilor prin
glera cervicala.
CORPUL UTERIN indeplineste trei roluri:
-rol in ciclul menstrual
-loc de nidatie pentru ou
-rol in timpul nasterii, datorita miometrului.

VAGINUL - mucoasa vaginului este protejata impotriva infectiilor printr-o

usoara aciditate permanenta (ph=4-5), asigurata de acidul lactic din degradarea
glicogenului de catre bacteriile saprofite ce exista in mod normal in vagin.
Mucoasa vaginului prezinta modificari in functie de concentratiile hormonale si are
rol de organ copulator.
FECUNDATIA
Reprezinta procesul prin care spermatozoidul se uneste cu ovulul.
Principalele actiuni sunt:
-recunoasterea ovulului de catre spermie ( acest lucru presupune si faptul
ca ambii gamete sa apartina aceleiasi specii)
- penetrarea membranei ovulului de catre spermie
-contopirea gametilor (contopirea materialului genetic present in nucleii
gametilor)
-sinteza de substante necesare implantarii zigotului.
Fecundatia are loc la nivelul portiunii ampulare a trompei uterine (1/3 externa).
Oul rezultat ajunge dupa 3-4 zile in cavitatea uterina, unde nideaza.
Intre zilele 16 si 42 de la ovulatie are loc embriogeneza, perioada in care se
formeaza principalele organe.
Urmeaza perioada fetala de dezvoltare si dupa 40 de saptamani de la fecundatie
se produce nasterea produsului de conceptie.

III.AVORTUL

3.1 DEFINITIE
Avortul - este intreruperea sarcinii, inainte ca produsul de conceptie sa fi atins un
grad de maturitate suficienta, care sa-i permita dezvoltarea autonoma (dupa
intreruperea conexiunilor sale cu organismul mamei).
Potrivit criteriilor O M S mai poate fi definit ca : Intreruperea sarcinii in primele 28
de saptamani de gestatie, sau expulzia unui produs de conceptie (fat) a carei
greutate este mai mica de 1000g, iar lungimea sub 35cm. Ultimele doua sunt
criterii legate ponderal si al lungimii fatului utilizate in prezent in tara noastra,
pentru a delimita nasterea de avort.

3.2 CLASIFICARE
In functie de modul in care se desfasoara antreruperea sarcinii sau cum se face
evacuarea produsului de conceptie, din punct de vedere anatomo-clinic, avortul
poate fi:

iminent

incipient

incomplet

complet

Avortul comple t- presupune expulzia integrala a oului si a caducai, iar de la

sfirsitul lunii a III a expulzia fatului, placentei si a caducai. Avorturile foarte
precoce, asa-numitele avorturi menstruale, de regula de cauza genetica, sunt in
general avorturi complete. Nici pentru lunile mari de sarcina, avortul complet nu
reprezinta, totusi, o exceptie.

Avortul incomplet efectuat, presupune expulzia doar partiala a continutului (a

oului).
In cavitatea uterina sunt retinute fragmente ovulare (in cazul avorturilor precoce),
sau sunt retinute placenta si caduca in avorturile tardive. Fragmentele ramase in
uter intretin hemoragia. Impreuna cu cheagurile de sange aflate in cavitatea uterina
reprezinta un excelent mediu de cultura pentru germeni care ascensioneaza din
vagin prin colul deschis.
Avortul in curs de efectuare - se caracterizeaza prin dilatarea colului (deschiderea
inclusiv a orificiului intern), pierderile de sange abundente sau/si ruperea
membranelor. In trimestrul II daca s-au rupt membranele, avortul
devine inevitabil, chiar daca nu s-au instalat inca contractiile uterine dureroase
si colul nu s-a dilatat.
Din punct de vedere clinic, avortul poate sa se desfasoare:
-intr-un singur timp, in primele doua luni de sarcina (oul este expulzat in
bloc);
- in doi timpi in lunile III-VI de sarcina. Intai este expulzat fatul, apoi placenta.
Avortul se desfasoara ca o nastere in miniatura.
In mod obisnuit insa, expulzia fatului si, mai ales, dezlipirea si expulzia
placentei sunt departe de a se produce cu aceiasi promptitudine cu care au loc in
nasterea la termen. Mai adesea, placenta este retinuta total sau partial(impreuna cu
caduca) in interiorul cavitatii uterine.
Amenintarea de avort - se caracterizeaza prin aparitia durerilor lombo-abdominale
de intensitate nu prea mare, a metroragiei, reduse insa, iar uneori doar a unei
pierderi sero-sanguinolente. Colul ramane inchis sau, cel mult, se intredeschide
orificiul sau extern. Daca vitalitatea oului nu este compromisa, incetarea
contractiilor dureroase si a pierderilor de sange echivaleaza cu continuarea
evolutiei sarcinii.
Daca, insa, contractiile devin tot mai intense si mai frecvente, metroragia mai
abundenta iar colul se deschide, avortul devine iminent.
Dupa modalitatile producerii avortului au fost definite:

Avortul spontan - intreruperea sarcinii printr-o cauza naturala

Avortul provocat - care poate fi la randul sau:

avort provocat cu indicatie medicala

avort la cererea femeii

ilegal, delictual sau criminal.

In raport cu varsta sarcinii la care survine avortul acesta poate fi :

Ovular - pe timpul primelor 4 saptamani de sarcina.
Embrionar- in saptamanile 5-12 (acesta mai este cunoscut si sub numele de
avort precoce)
Tardiv - din saptamana a 13-a.
Incidenta avortului, este dificil de stabilit. Se estimeaza insa ca 15-20% din
sarcinile diagnosticate pe parcursul primelor saptamani, se soldeaza cu avortul
spontan.
Dintotalulavorturilor 15% suntavorturi tardive.
3.3 ETIOLOGIE
Cauzele avortului spontan sunt multiple si variate:
Factorii - favorizanti
- determinanti
Originea factorilor putand fi din:
- mediul extern
- mediul intern
De origine genetica: - gene
- nuclei

- cromozomiale
Factorii din mediul extern sunt: eforturile fizice legate de activitatea profesionala
a femeii poate produce avortul prin declansarea contractiilor uterine.
- emotiilenegative permanente
- alimentatia carentata: carentele de vitamine,
proteine, fier, calciu, fosfor, pot determina avortul prin aparitia de hemoragii
placentare sau cu necroza vilozitatilor sau prin moartea produsului de conceptie.
Factorii din mediul intern - aberasiile cromozomiale de la nivelul oului reprezinta
un factor important (40%) in etiologia intreruperii spontane a evolutiei sarcinii. De
cele mai multe ori este vorba de aberatii cromozomiale la nivelul celulelor sexuale,
care produc un ou ce este de la inceput anormal. Alteori gametii sunt normali,
dar asupra oului actioneaza o serie de factori, care produc aberatii cromozomiale.
La baza acestor tulburari exista trei grupe de factori:
1. Stari patologice familiale (heredo-colaterale): anomalii de dezvoltare, boli
neuro-psihice, boli endocrine si de metabolism.
2. Stari patologice capatate ale gametilor: boli infectioase (virale), boli endocrine,
varsta anaintata, intoxicatii endogene, iradiatii ce pot determina perturbari ale
functiei gonadelor.
3. Afectiuni ce apar pe organismul matern in cursul evolutiei sarcinii: infectii,
intoxicatii profesionale, unele medicamente administrate la inceputul gestatiei:
a) Aberatii cromozomiale numerice: variatiile numerice ale cromozomilor
pot intere setul cromozomial (poliploidie) sau numai o singura pereche de
cromozomi (aneuploidiu).
Tulburarile din cadrul aberatiilor cromozomiale numerice s-ar datora unui
supradozaj sau defect genetic si in consecinta enzimatic care ar duce la tulburari
metabolice, responsabile de diferite anomalii organice, ce determina moartea
produsului de conceptie.
b) Anomalii morfologice: aceste anomalii se refera in special la dilatiune si
translocatie, ele fiind mai putin importante in declansarea avortului, deoarece
numarul de gene din celula ramane neschimbat sau variaza putin.

c) Infectiile cronice: luesul, toxoplasmoza, listerioza, pot determina avortul prin

leziuni placentare sau prin moartea embrionului sau fatului.
d) Intoxicatiile cronice: alcool, plumb, tabagism, medicamente (trachilizante,
euforizante, etc.) produc frecvente leziuni placentare sau moartea produsului de
conceptie.
e) Afectiuni ale sistemului nervos: in unele situatii pot determina avortul prin
declansarea contractiilor uterine.
f) Afectiuni ale sistemului endocrine: produc intreruperea sarcinii in procentaj de
30-35%. Dintre toate tulburarile hormonale cele mai importante sunt determinate
de anomalii ale steroizilor sexuali si anume: insuficienta estrogenica, insuficienta
progestativa, insuficienta globala si hiperandrogenia.
g) Afectiuni ale sistemului hematopoietic: anemiile cronice produc avortul prin
moartea embrionului sau fatului datorita hipoxiei.
Purpura hemoragica determina hemoragii placentare.
Incompatibilitatea factorului RH poate produce avortul repetat in caz de
imunizare masiva cu anticorpi permanenti cand se ajunge la moartea produsului de
conceptie printr-un conflict grav anticorp-antigen.
h) Afectiuni ale aparatului respirator: bronsita si astmul bronsic pot produce
avortul, fie prin declansarea contractiilor uterine fie prin moartea fatului datorita
hipoxiei.
i) Afectiuni ale aparatului circulator: cardiopatiile grave decompensate pot
determina hemoragii placentare prin tulburari circulatorii pelvine.
j) Afectiuni ale aparatului urinar: nefritele cronice produc frecvent leziuni
placentare (hemoragii, infarcte).
k) Afectiuni ale aparatului genital:
- malformatii uterine determina avortul prin declansarea contractiilor uterine ca
rezultat al incapacitatii de extensie a uterului.
- infectiile cronice determina fixari defectuoase si fragile ale oului.

- tumorile (fibromul uterin) explica determinarea avortului prin reducerea

extensibilitatii muschiului uterin.
- cicatricile in special cele de la nivelul corpului pot impiedica extensibilitatea
muschiului uterin.
- deplasarile (retroversia, prolapsul) pot determina avortul prin inclavarea uterului
gravid in micul bazin
- incompetenta cervico-istmica explica in special avortul fetal (lunile 5-6) cand
prin presiunea exercitata de catre ou, se produce o relaxare a istmului si colului.
Datorita acestui fenomen membranele de la polul inferior al uterului nu vor mai
intalni nici o rezistenta si se vor rupe.
3.4 ANATOMIE PATOLOGICA
S-a adoptat o diviziune anatomica:
- avortul ovular cand expulzia s-a facut in primele saptamani de sarcina;
- avortul embrionar produs intre a cincea si a doisprezecea saptamana de
sarcina;
- avortul fetal survenit din saptamana a 13-a de sarcina.
In primele saptamani de sarcina de cele mai multe ori partile care constituie oul
sunt atat de infiltrate in sange, incat masa expulzata se prezinta ca un bloc
compact in care nu se recunosc usor elementele anatomice distincte: s-a dat numele
de mola sangvina sau mola cornoasa acestei mase eliminate intr-un singur
timp.
Oul uman de 3 sau 4 luni are partile constitutive perfect distincte: un ou expulzat
la aceasta varsta poate sa se prezinte complet, adica invelit la exterior de o caduca
parietala cu o portiune mult ingrosata. Daca oul este mort de mai mult timp, el
sufera modificari de mumifiere, un fat mumifiat este scurtat, pielea de culoare
galben-pamantie pe care lichidul amniotic, resorbit in parte, lasa
un deposit cremos. La varsta de 5-6 luni, oul are aproape acelasi aspect anatomic
ca si la termen. Cand fatul este viu, poate prezenta pentru putin timp miscari
respiratorii si batai ale inimii.

Cand oul a fost mort si retinut, fatul se macereaza, tesuturile se imbiba cu

serozitate, pielea devine rosie-bruna, se acopera cu flictene pline de o serozitate
rosiatica, consistenta fatului este mult scazuta, oasele craniului sunt incalecate:
placenta poate prezenta leziuni degenerative, infiltratii, focare hemoragice.
3.5

SIMPTOMATOLOGIE

In majoritatea cazurilor, simptomele se succed in doua perioade:

1) Perioada prodromica numita amenintare de avort;
2) Perioada de stadiu sau de efectuare;
In prima perioada se intalnesc trei simptome importante: disparitia semnelor
obiective de sarcina, hemoragii, dureri.
Femeia care prezinta semne subiective de sarcina ca: greturi, varsaturi, tulburari
senzoriale, sani mariti si durerosi, observa disparitia tuturor semnelor.
Cand avortul incepe prin dezlipirea oului, apar pierderi de sange de la pierderea
unei cantitati neinsemnate, repetata zilnic si prelungita in curs de zile si saptamani,
pana la hemoragia subita si foarte abundenta cu alterarea grava a starii generale, se
pot intlni toate formele intermediare. Astfel, uneori pierderea incepe printr-o
serozitate sangino-lenta, care se coloreaza apoi in rosu-viu putin timp, pentru a se
prelungi cu pierderi persistente de culoare bruna, asemanatoare cu drojdia de cafea.
Dupa ce dezlipirea oului continua, hemoragia reincepe cu sange rosu in cantitate
mai abundenta. De mai multe ori pierderile de sange se produc brutal si sunt foarte
abundente la inceput, insotite de cheaguri mari cat oul sau cat portocala si
determina o stare de anemie pronuntata.
In perioada prodomica se produc si dureri care sunt datorate contractiilor uterine,
ele au caracter deosebit de cele ale travaliului de nastere, intrucat intensitatea lor
este moderata; sediul variabil in abdomenul inferior, in lombe sau perineu, se
repeta la intervale neregulate.
De multe ori contractiile dau o stare de indispozitie care sunt insotite de alte
tulburari: greturi, varsaturi, urinari frecvente, tenesme vezicale sau rectale.
Perioada prodromica se contureaza cu perioada de stadium in care hemoragiile
si durerile se accentueaza si apar simptome obiective si locale.

In avortul de doua luni, pierderile de sange sunt aproape continue si oul este
eliminat de multe ori in intregime dupa mai multe ore de dureri lombare sau
abdominale, insotite de tenesme vezicale si terminate prin colici expulsive. La
aceasta varsta se gasesc semne obiective manifestate: corpul uterin marit de volum
este coborat, colul moale si intredeschis, fundurile de sac sunt intinse si dureroase,
colul poate fi alternative, moale sau dur, dupa cum se afla in timpul sau intre
contractii. Orificiul extern deschis permite simtirea oului cand tinde sa fie eliminat,
uneori oul se afla in parte in vagin, in parte in cavitatea cervicala.
In lunile a treia si a patra, oul este de marimea unui pumn chiar si mai mare.
Evolutia avortului se face mai lent. Contractiile sunt foarte dureroase se succed
regulat, iar pierderile de sange si cheagurile dureaza mai multe ore. Oul se
dezlipeste complet, formeaza canalul cervical, care va lua o forma de palnie,
orificiul extern se deschide si continutul uterului este expulzat in intregime intr-un
timp.
Cand oul se rupe in cursul travaliului abortive eliminarea se face in doi timpi. Se
poate ca placenta si membranele sa nu se elimine, fie total sau partial, caz in care
rezulta retentia de resturi ovulare.
Semnele obiective la aceste varste de sarcini sunt foarte lente : colul
este dehiscent permitand
patrunderea
degetului
la tuseul vaginal, in
canalul cervicalis se simte fie membranele, fie cheagurile, fie parti fetale.
Daca examenul este facut la sfarsitul travaliului sau imediat dupa expulzia oului,
colul este scurtat, iar orificiul dilatat permite usor patrunderea a doua degete.
Avorturile in cursursurile lunilor a 5 si a 6-a, reproduce o nastere in proportii
reduse; contractiile sunt foarte dureroase, pierderile de sange sunt foarte mici, iar
expulzia se face in doi timpi. In primul timp este expulzat fatul, iar in al doilea
timp este expulzata placenta.
3.6 DIAGNOSTIC
Diagnosticul se bazeaza pe: - diagnostic clinic
- examen de laborator
Diagnosticul clinic: - semne subiective ( amenoree, tulburari neuro-vegetative)

- semne
marit, moale, pastos)

obiective,

semne

uterine

de

sarcina

uter

Daca la o femeie care prezinta amenoree si semne de graviditate apar hemoragii,

dureri sau ambele trebuie sa ne gandim de la inceput la posibilitatea unei
intreruperi de sarcina. Prin examinarea completa a femeii trebuie rezolvate
urmatoarele probleme:
-daca femeia este sau a fost gravida
-daca exista o amenintare de avort
-daca este un avort in curs de efectuare sau chiar efectuat
-daca este complet sau incomplet
-daca este complicat
-cauza lui
Durerile abdominale sau lombare la o gravida pot fi datorate unei colici
intestinale, apendiculare, nephrite sau hepatice.
In primele doua luni de sarcina un diagnostic diferential greu de lamurit il ofera
sarcina extrauterina care dupa ce determina de la inceput o amenoree, se manifesta
apoi prin dureri abdominale, pierderi de sange persistente marirea uterului
si eliminarea de caduca. Prezenta sau diferenta unei tumori anexiale fixeaza de
obicei diagnosticul.
Diagnosticul unui avort in curs de efectuare nu se poate stabili decat prin examen
local, constatandu-se ca vaginul este plin de cheaguri, colul deschis oul sau fatul
coborat in cavitatea cervicala, corpul uterin contractat intermitent, are volumul
micsorat fata de varsta sarcinii.
Examinarea resturilor ovulare se face in apa spre a descoperi fragmente de caduca
si vilozitati coriale acest examen cere multa experienta.
Nu este intotdeauna usor de precizat daca expulzia fatului a fost completa sau
incompleta.

Chiar atunci cand oul pare eliminat in intregime, este posibil ca fragmente mari de
caduca sau cotiledoane sa fie retinute in uter. Pierderile de sange in zilele care
urmeaza avortului constitue semnul cel mai sigur al retentiei de resturi. Se adauga
semne locale ca: un col moale, intredeschis care permite patrunderea pulpei
indexului sau chiar o exploratie intrauterine; corpul uterin marit de consistenta
pastoasa, este dureros la presiune si de multe ori deviat.
Examenul digital lamuresteprecisdiagnosticul de retentie. Diagnosticul de infectie
post-avortum se stabileste prin constatarea febrei, a fetiditatii si a purulentei
lohiilor, a frisoanelor repetate si a modificarilor patologice locale. Cazurile
avorturilor spontane au un prognostic benign cu totul diferit de avortul provocat,
unde mortalitatea si morbiditatea au un procent mai ridicat.
Avortul cu retentie este in proportie de 40-50%. Inventia medicala rationala asigura
vindecarea. In cazurile cu retentie in care s-a asteptat eliminarea spontana a
resturilor si vindecarea in timp. Complicatiile trec de 40-60% cel mai mult se
complica cu hemoragii, iar 5-10% se complica cu infectii. Un numar foarte redus
se vindeca prin eliminarea spontana a resturilor, iar in cele mai multe cazuri dau
nastere la complicatii tardive ca:
-polipi placentari
-metrite
-tulburari menstruale
-sterilitate secundara
3.7 EVOLUTIA AVORTULUI
Durata de timp in care se efectueaza un avort este variabila.Unele se efectueaza
rapid in mai putin de o ora, altele dureaza cinci- sase ore chiar si mai mult.
Deseori oul este eliminat incomplet din cauza contractiilor uterine insuficiente, a
rezistentei colului sau a aderentei membranelor. In avorturile incomplete, resturile
ovulare se elimina treptat in curs de mai multe zile sau se organizeaza si se
formeaza polipi placentari, sau produc complicatii hemoragice si septice.
Dupa avorturile complete urmeaza o scurgere de lohii, scurgere putin abundenta a
carei durata este in raport cu varsta sarcinii. Uterul involueaza rapid si poate fi

considerat vindecat dupa 8-10 zile, pentru avorturile din primele trei luni si dupa
14-15 zile pentru avorturile de cinci, sase luni.
Menstruatia revine dupa patru pana la sase saptamani. La avorturile trecute de trei
luni se observa o marire a sanilor si o secretie lactata redusa care dispare dupa 5-10
zile.
3.8 COMPLICATIILE AVORTULUI
Complicatiile imediate sunt reprezentate de hemoragii si infectii.
Avorturile tardive, in lunile a V-a si a VI-a pot sa se soldeze cu leziuni traumatice
ale oartilor moi, rupturi ale colului, peretilor vaginului si chiar ale perineului.
Controlul instrumental practicat in avortul incomplet efectuat, poate de asemenea,
sa se soldeze cu complicatii traumatice (mecanice) - rupturi ale colului sau
perforatii uterine, soldate uneori cu lezarea viscerelor abdominale pelvine.
Complicatiile tardive sunt reprezentate de tulburari menstruale, sterilitate,
sindroame alergice pelvine, traume psihoafective generate de imposibilitatea de a
avea copii, in avorturile habituale. Tot printre consecintele tardive se numara
cresterea incidentei sarcinilor ectopice si anomaliilor de insertie ale placentei, la
sarcinile ulterioare (praevia,accreta ).
3.9 PROGNOSTIC
In avortul spontan prognosticul imediat este bun, in conditiile unei conduite
corecte si in absenta complicatiilor. Prognosticul tardiv functional aoare mai
nuantat.
Adeseori avortul precoce este de cauza genetica. Ouale al caror bagaj genetic este
anormal (datorita unor erori ale gametogenezei, ale fecundatiei sau survenite pe
parcursul primelor diviziuni alale zigotului) sunt expulzate in cea mai mare parte,
acest fenomen aparand ca un mijloc de protectie a speciei. Riscul recurentei
anomaliilor genetice aleatorii este, in astfel de cazuri mic.
Prognosticul in avortul habitual este insa rezervat, in circumstantele unei cauze
netratabile sau dificil de tratat, sau daca nu se poate sa fie identificata cauza bolii
abortive. Riscul recurentei (repetarii avortului) creste progresiv, cu numarul de
avorturi spontane din antecedentele femeii. Daca femeia a mai prezentat alte trei

avorturi spontane anterior, riscul ca sarcina sa se soldeze tot cu avort este de 3247%.
Perioade mai lungi de timp de infertilitate (avort repetat, sterilitate secundara)
sugereaza existenta unei translocatii echilibrate la unul din genitori.
Probleme deosebite terapeutice (si, deci, un prognostic rezervat) implica si cauzele
imune ale avorturilor repetate.
Un prognostic favorabil, in schimb, avorturile ce se datoresc unor cauze materne
locale si generale tratabile.
3.10 TRATAMENT
Conduita terapeutica in amenintarea de avort consta in:
-stabilirea vitalitatii ovulare cu ajutorul ultrasunetelor (echografie, tehnica
Doppler) si eventual, prin dozarea beta-hCG
-instituirea repausului fizic si al repausului sexual;
-spitalizare, in caz ca durerile lombo-abdominale se intensifica sau/si apar
pierderile de sange
-administrarea de spasmolitice uzuale, analgezice, tocolitice din grupul adrenomimeticelor(Partusisten,Gynipral,Ritodrina, Duvadilan,Salubutamol);
-administrarea de progestative gestagene ( Alilestrenol, Duphaston) sau
de hidroxiprogesteron caproat (progesterone retard). Asupra eficacitatii derivatiilor
progestageni in amenintarea de avort, nu exista probe sigure.
In avortul in curs de efectuare si avortul incomplet efectuat, conduita consta in
controlul instrumental (sau manual in lunile mari de sarcina) al cavitatii uterine.
In avortul in curs este evacuat oul, in cel incomplet placenta (sau fragmentele
placentare retinute) si caduca. In hemoragiile mari chiuretajul Imbraca un caracter
de urgenta.
In avortul incomplet, chiar daca hemoragia nu este important, controlul
instrumental este necesar pentru a preveni instalarea anemiei (daca hemoragia se
prelungeste) si complicatiile infectioase.

O situatie particulara o prezinta avortul inevitabil ce se datoreaza ruperii

membranelor, daca sarcina este mai mare de 14-16 saptamani. Evacuarea sarcinii
prin dilatatie extemporanee a colului (cu bujii dilatatoare HEGAR) nu este
intotdeauna posibila, sau poate sa se soldeze cu complicatii traumatice importante.
Daca nu se instaleaza contractiile uterine dureroase si nu se produce dilatatia
colului intr-un interval de 12-24 de ore, se va recurge la administrarea de
prostaglandine E si F pentru inducerea dinamicii uterine si/sau la dilatarea colului
cu buchete de laminarii sau balonase.
Tratamentul avortului habitual va fi profilactic si se va adresa cauzei lui (daca
poate fi depistata si este tratabila):
-in malformatiile uterine corectia chirurgicala pe cale abdominala sau
histeroscopica (pot fi rezecate prin histeroscopie septurile uterine);
-in incompetenta cervico-istmica, practicarea cerclajului colului;
-in infectiile vaginale cu streptococi B, a fost propusa antibioticoterapia in
asociere cu cerclajul colului;
-tratarea unor boli infectioase materne, ce pot sa determine avortul habitual
(rickettsiozele cu cicline in afara sarcinii, listeriozele cu betalactazinele,
micoplasmele de asemenea cu cicline in afara sarcinii);
-tratamentul unor boli cornice: HTA,diabetul de tip 1 (insulinodependent)
-tratament hormonal (progesterone retard, gestgene) in hipoplaziile uterine;
-administrarea de aspirina in doze mici in anomaliile recurente ale placentatiei.
Tratamentul in avortul de cauza imina se afla inca in stadii de debut. Pentru
femeile cu avorturi repetate la care nu pot fi identificati anticorpi blocanti, s-a
propus iminizarea prin administrarea de limfocite paterne. A fost propusa utilizarea
de aspirina sau prednison in doze mici, in prezenta anticorpilor antifosfolipidici.
3.11. EDUCATIA PENTRU SANATATE, ALIMENTATIE, MEDICATIE SI
CONTROLUL MEDICAL PERIODIC
Importanta muncii de educatie sanitara in cadrul sectiei de obstetrica-ginecologie
se datoreaza faptului ca femeia gravida, mai ales la prima sarcina este foarte
receptiva fata de sfatul medicului si ale moasei, din dorinta de a evita orice

complicatie posibila si de a avea o sarcina normala si un copil sanatos la nastere.

Dintre sarcinile mai importante enumeram:
1. evolutia normala a sarcinii, a nasterii si a perioadei de lauzie
2. prevenirea si combaterea imbolnavirilor
3. diminuarea numarului de intreruperi a sarcinii
4. imformarea asupra mijloacelor si metodelor contraceptive
5. cresterea si ingrijirea corecta a copilului
Educatia sanitara se desfasoara la serviciile de consultatie, in maternitati, in casa de
nasteri, pe teren si in cabinetele de Planing Familial.
Tematica educatiei sanitare se poate axa pe urmatoarele probleme :
-dezvoltarea intrauterina a fatului;
-cauzele, urmarile si prevenirea nasterilor premature;
-igiena individuala a gravidei;
-igiena odihnei si alimentatiei gravidei;
-urmarile avortului;
-mijloace si metode contraceptive;
-regimul de viata al gravidei in timpul sarcinii si mai ales in timpul concediului
prenatal ;
-profilaxia bolilor ginecologice;
-importanta controlului ginecologic periodic;
-importanta controlului urinei;
-igiena vietii sexuale.
O problema importanta este profilaxia bolilor venerice la gravide :

-importanta controlului serologic;

-importanta tratamentului regulat antiluetic in timpul graviditatii.
Depistarea si indepartarea din timp (inainte sau in timpul sarcinii), a factorilor
identificati sau banuiti ca generatori de avort, facandu-se un serios si amanuntit
examen anamnezic (subiectiv) si obiectiv (general de specilitate).
Se recomanda si examenul sotului su raport genetic si aport conceptional, aceste
masuri profilactice nu trebuie sa vizeze numai varsta adulta a femeii in timpul sau
in afara sarcinii, ci prenuptial si preconceptional.
Trebuiesc inlaturati factorii nocivi din campul muncii, din familie, din alimentatie,
si din modul de viata care pot provoca avort.