Curs mediului 1

Probleme generale de dr mediului

In Criza Economica fara precedent s-a constientizat importanta dr mediului, aceasta
devenind o prioritate la nivel national, regional si international.
Incepand cu Conferinta ONU privind mediul, de la Stockholm s-a recunoscut faptul ca
problemele mediului sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice in
general.
Comisia Mondiala asupra Mediului de pe langa ONU a finalizat o serie de recomandari, una
referindu-se la implementarea dezvoltarii durabile care a fost definite ca acel tip de dezvoltare
care asigura satisfacerea dorintelor generatiei prezente fara a compromite posibilitatea
generatiei urmatoare de satisfacere a cerintelor.
Ordinea de zi a cuprins printre altele:
a. planificarea asezarilor umane in vederea asigurarii calitatii mediului
b. gestionarea resurselor naturale ale mediului
c. determinarea poluantilor
d. dezvoltarea si mediul
e. aspecte educative, sociale si culturale ale problemei de mediu
A doua Conferinta importanta a fost la Rio (1992), a avut ca scop elaborarea de strategii si
de masuri care sa contribuie la combaterea degradarii mediului in toate tarile, in contextual
dezvoltarii durabile dpdv al dezvoltarii durabile.
In 2002, la Iohannesburg, a fost a treia conferinta mondiala, fiind dedicate dezvoltarii
durabile, dar fara a se ridica la nivelul celor anterioare.
In prezent, cerintele de protectie a mediului trebuie sa fie luate in considerare in toate
domeniile de activitate, indatorirea de a proteja mediul revenind tuturor persoanelor fizice si
persoanelor juridice.
Poluarea (O.U.G. 195/2005) reprezinta introducerea directa sau indirecta in mediu a unui
poluant care poate aduce prejudicii sanatatii umane/calitatii mediului, poate dauna bunurilor
materiale ori poate cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ
sau in alte scopuri legitime.
Poluantul inseamna orice substanta/preparat sub orice forma lichida, gazoasa, solida, vapori
sau energie, radietie electromagnetica, ionizanta, care introdusa in mediu modifica echilibrul
constituentilor acestora, inclusive al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale.
Poluantul e un factor care aflat in mediu in cantitate si concentratie care depasesc limita de
toleranta a unor specii de vietuitoare, impiedica inmultirea si dezvoltarea lor prin actiune
toxica.
Poluarea:
-naturala (deseurile activitatilor vitale fiecarei specii de vietuitoare care permit dezvoltarea
parazitilor, eruptiilor vulcanice)
-antropica: -fizica
-chimica
-genetica
Activitatea de prevenire a poluarii, gestionarea deseurilor, conservarea si refacerea
mediului, punerea sub control a fenomenului de sera la nivel national si global, gestionarea
resurselor naturale si mentinerea bio-diversitatii speciilor, precum si altele asemenea care pot
fi grupate in ,,protectia mediului necesita eforturi ari de natura financiara, organizatorica in
reconsiderarea ratei de exploatare a resurselor, si in directionarea cercetarii spre dezvoltarea
durabila.
Notiunea de mediu
Mediul inseamna ansamblul de conditii naturale ale Terrei, aspectele caracteristice ale
peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si
fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele anterioare inclusive unele
valori, calitatea vietii si conditiile ce pot influenta bunastarea omului.

Resursele naturale inseamna totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite
in activitatea umana incluzand resursele regenerabile sip e cele neregenerabile.
Definitia dreptului mediului
Dreptul mediului e constituit din ansamblul complex al normelor juridice care
reglementeaza relatiile ce se stabilesc intre oameni privind atitudinea lor fata de mediu, ca
element vital si support al vietii in procesul folosirii, in procesul economic, a compunerii sale
naturale si artificiale, precum si relatiile legate de protectia, conservarea si dezvoltarea lor
durabila.
Dreptul mediului este o ramura distincta de drept, in cadrul sistemului juridic, care cuprinde
norme ce reglementeaza o categorie complexa de relatii interumane nascuta in procesul
utilizaii, conservarii si dezvoltarii mediului si componentelor sale, precum si relatiile legate de
protectia lor.
1. Utilizarea inseamna folosirea componentelor si resurselor naturale ale mediului de catre
om, care trebuie sa fie rationala si in limitele capacitatii de suportare ale acestuia.
2. Conservarea inseamna mentinerea si reproducerea factorilor naturali si antropici prin
instituirea unor masuri speciale de ocrotire.
3. Dezvoltarea inseamna asigurarea unor conditii de viata tot mai bune pt generatiile
prezente si viitoare, prin ameliorarea calitatii factorilor naturali si antropici, precum si prin
dezvoltare.
4. Protectia inseamna necesitatea prevenirii si combaterii poluarii, a efectelor daunatoare,
refacerea elementelor afectate sau deteriorate.
Izvoarele dreptului mediului
Particularitati:
-toate normele dr mediului au caracter imperativ
-o parte insemnata din dr mediului are caracter tehnic, fiind sanctionata pe cale juridical si
constituind o adevarata ordine publica tehnologica.
Categorii de izvoare:
a. Constitutia - adoptata in 1991 a constituit noua ordine politica creata in Romania in urma
Revolutiei din decembrie 1989
- in 2003 a fost revizuita pt eliminarea imperfectiunilor din practica, dar si pt a
permite integrarea Romaniei in NATO.
- consacra pt prima data recunoasterea dreptului oricarei persoane la un mediu
sanatos si echilibrat, cu un continut complex pt a carei exercitare statul asigura cadrul
legislativ necesar. Corelativ, peroanele fizice si juridice au datoria de a proteja mediul
inconjurator.
Accesul liber la justitie imbogateste dreptul la un mediu sanatos.
In titlul IV, se refera la unele aspecte de mediu in stransa legatura cu problemele
economice. Constitutia stabileste in sarcina statului 3 categorii de obligatii:
1. exploatarea rationala in concordanta cu interesul national a resurselor naturale
2. refacerea si octrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic
3. conditiile necesare pt cresterea calitatii vietii
Art. 44, alin. (7) stipuland ca dr de proprietate private oblige la respectarea sarcinii privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini,
creaza o servitude legala de mediu.
In conformitate cu modificarile aduse regimului proprietatii publice, proprietatea publica e
garantata si ocrotita prin lege facand obiectul exclusiv al acesteia bogatiile de interes public
ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil.
Curs mediului 2
Categorii de izvoare:
A. Tratatele si conventiile internationale => conform prevederilor art. 11, alin. (2) din
Constitutie, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dr intern.

Tratatele si conventiile internationale referitoare la mediu, pe care Romania le-a ratificat sau
la care a aderat fac parte din dr intern si constituie izvoare ale dr mediului:
- Conventia privind accesul la informatie semnata la Aarhus ratificata de Romania prin legea
nr. 86/2002
- Conventia privind evaliarea impactului asupra mediului in context transfrontier adoptata la
Espoo la 25.02.1991 si ratificata de Romania prin legea nr. 22/2001
- Conventia privind efecectele transfrontiere ale accidentelor industriale (17.03.1992) la care
Romania a aderat prin legea nr. 93/2003
- Conventia de la Basel privind controlul transportului, al deseurilor periculoase si al eliminarii
acestora adoptata, si la care Romania a aderat prin legea nr. 6/1991.
B. Reglementari ale UE cu caracter obligatoriu si aplicabilitate directa
Exemplu:
- Regulamentul nr. 66/2010 privind eticheta UE ecologica
- Regulamentul nr. 1013/2006 privind transportul de deseuri
- Regulamentul nr. 1907/2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea
substantelor chimice
C. Tratatul privind UE
Carta drepturilor fundamentale ale UE
Tratatul de aderare a Romaniei la UE
TFUE stabileste ca cerintele de protectie a mediului trebuie integrate in definirea si punerea
in aplicare a politicilor si actiunilor UE, in special pt promovarea dezvoltarii durabile.
Politica de mediu reprezinta in UE o politica ce trebuie luata in considerare in elaborarea si
aplicarea celorlalte politici ale UE.
Carta drepturilor fundamentale a UE stabileste ca politicile UE trebuie sa prevada un nivel
inalt de protectie a mediului si de imbunatatire a calitatii acestora care sa fie asociat in
conformitate cu dezvoltarea durabila, asigurarea unui nivel ridicat de protectie si de
imbunatatire a mediului, fiind expres mentionata si in TUE.
In tratatul de aderare a Romaniei, aspectele legate de protectia mediului ocupa o pondere
insemnata.
D. Legea - izvor frecvent al dr mediului, astfel de reglementari sunt:
a. legea apelor
b. legea nr. 111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si
controlul activitatilor nucleare
c. legea nr. 407/2006 a vanatorii
d. legea calitatii aerului inconjurator
E. Codul -> fiind reglementare de ansamblu, codul ar fi o optiune c ear raspunde cel mai bine
nevoii de abordare globala a problemelor protectiei mediului.
Pana in prezent, nu s-a ajuns la elaborarea unui cod al mediului, dar se pot exemplifica in
acest domeniu ca reprezentand izvoare ale dr mediului, Codul silvic, precum si norme din
Codul civil, Codul Penal, Codul de procedura penala, Codul de procedura civila.
F. Ordonantele Guvernului
Reglementarea cadrului in protectia mediului este reprezentata de O.U.G. 195/2005 privind
protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare, ce contine reglementari ulterioare
referitoare la principiile dr mediului.
Procedura de reglementare, factorii si elementele de mediu, atributii ale autoritatilor
publice, obligatii ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, principalele reglementari privind
raspunderea de mediu.
G. Ordonante si hotarari ale Guvernului

In privinta actelor autoritatilor locale este vorba de hotararile adoptate de consiliile locale in
exercitarea atributiilor ce le revin pt asigurarea cadrului necesar furnizarii serviciilor publice de
interes local privind protectia si refacerea mediului, conservarea, restaurarea si punerea in
valoare a monumentelor istorice si de arhitectura a parcurilor, gradina publica.
Autoritatile administrative publice judetene adopta strategii, prognoze si programe pe baza
propunerilor primute de la consiliile locale, dispun si urmaresc in cooperare cu autoritatile
administrative publice locale masurile necesare pt realizarea acestora.
In privinta jurisprudentei, in sistemul nostru, nu e considerat izvor de drept formal, dar
contribuie la fixarea + dezvoltarea reglementarilor existente ori la stimularea legiuitorului in
adoptarea altora noi.
Caracterul dr mediului:
1. caracter preponderant preventiv => majoritatea normelor de protectie urmaresc
degradarea mediului, deoarece odata deteriorat e aproape imposibil de adus in starea initiala.
2. caracter dinamic => trebuie sa ofere raspunsuri rapide problemelor mediului, fiind un
domeniu marcat de schimbari legislative frecvente.
3. caracterul mixt
4. caracter national, regional si international => exista reguli care dpdv juridic sunt sub
jurisdictia unui stat si au caracter national local si altele ce au caracter regional cu atat mai
mult cu cat poluarea nu cunoaste frontiere.
5. caracter orizontal => e luat in considerare in toate domeniile de activitate.
6. caracter de sinteza -> institutii
-> principii
=> si din alte ramuri ale dreptului adaptarii specifice
-> tehnici si metode
obiectului de reglementare
Mediul nu poate fi gestionat eficace fara contributia conjugata a unui ansamblu de
reglementari.
Functii:
1. functia de
ameliorare
2. functia de
3. functia de
4. functia de

organizare => institutionalizare a actiunilor sociale in scopul protectiei si

promovare a obiectivelor durabile
protectie, conservare, ameliorare
promovare a cooperarii internationale in domeniul protectiei mediului

Raportul juridic de dreptul mediului

Definitie: relatie sociala care ia nastere intre persoane in legatura cu prevenirea +
combaterea poluarii, protectia, conservarea si dezvoltarea durabila a mediului.
Relatii reglementate de normele dr mediului
Ca orice raport juridic, raportul de dr al mediului are o serie de trasaturi comune cu celelalte
raporturi juridice, dar si o serie de trasaturi proprii:
a. ia nastere intre persoane in legatura cu protectia mediului
b. in raportul juridic de dr al mediului participa ca subiect activ, dar si ca subiect pasiv orice
persoana, statul prin organele sale, alte persoane juridice si persoane fizice
c. subiectele raportului juridic sunt pe pozitia juridical de subrdonare
d. raporturile de dr al mediului se nasc prin vointa statului exrpimata in lege.
Categorii de raporturi juridice de mediu difera in functie de felul si natura activitatilor cu
care iau nastere, se modifica sau se sting.
Astfel intalnim:
1. raporturi in legatura cu prevenirea poluarii mediului cum sunt cele din procedura de
reglementare a realizarii obligatiilor ce revin persoanelor fizice si juridice de a nu crea poluare
prin activitatile desfasurate

2. raporturile in legatura cu eliminarea efectelor pagubitoare ale mediului care intervin intre
cei ce polueaza si organul competent sau detinatorul elementului supus refacerii
3. raporturile juridice de sanctionare a agentului poluator
4. raporturile juridice nascute in procesul de imbunatatire si refacere a conditiilor de mediu
intre organul competent si persoana care participa
5. raporturile juridice nascute in cadrul realizarii activitatii de dezvoltare durabila a mediului
intre organele competente si persoanele fizice/persoanele juridice
6. raporturile de drept international al mediului cand apare elementul de extraneitate.
Continutul raportului juridic de dr mediului
Drepturile + obligatiile de apartin subiectului de drept in legatura cu protectia, conservarea,
utilizarea si dezvoltarea diferitelor componente ale mediului, drepturile si obligatiile prevazute
in reglementarea cadru si in reglementarile sectoriale.
Obiectul raportului juridic de dr mediului
Conduita subiectelor raportului juridic - actiunile/inactiunile pe care aceste subiecte sunt
obligate sa le savarseasca.
Obiectul este deosebit de variat si complex, datorita faptului ca atat poluarea, cat si
activitatile pt prevenire si combatere sunt diverse.
1.
2.
3.
4.

Mijloace de protectie
mijloace juridice
mijloace tehnice de control si stopare la sursa a emisiilor
masuri economice si financiare
educatia si informarea

Curs mediului 3
Principiile dreptului mediului:
Consideratii generale
Principiile dreptului mediului sunt acele reguli esentiale de maxima aplicabilitate, care se afla
la baza acestei ramuri de drept. Principiile prezinta o importanta deosebita in aceasta materie,
deoarece:
- normele de dreptul mediului se gasesc, in general, in izvoare foarte diverse, principiile fiind
acelea care asigura coeziunea interna a ramurii de drept;
- dreptul mediului, fiind o ramura relativ noua, dinamica si evolutiva, trebuie sa gaseasca
rapid raspuns la problemele degradarii si, in acest scop, atunci cand inca nu au fost adoptate
norme juridice intr-o anumita materie, se aplica principiile;
- principiile dreptului mediului au un rol important in interpretarea normelor tehnice, care,
uneori, ridica dificultati pentru practicienii dreptului;
- au caracter complex, juridic, economic si decizional, caracter perfect adaptat naturii
complexe a acestei ramuri de drept;
- sunt specifice dreptului mediului, reprezentand unul dintre motivele care fundamenteaza
autonomia acestei ramuri de drept.
Clasificarea principiilor
Principiile dreptului mediului pot fi clasificate dupa mai multe criterii, astfel ca putem distinge
intre:
1. Principii interne si principii internationale. Trebuie retinut ca anumite principii au,
deopotriva, caracter intern si international.
2. Principii traditionale, considerate deja clasice in materie (principiul poluatorul plateste) si
principii noi, afirmate, in general in 1980 si consolidate prin Declaratia de la Rio (principiul
integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale, principiul precautiei in luarea
deciziilor, principiul retinerii poluantilor la sursa, principiul informarii si participarii pubicului la
luarea deciziilor, precum si a accesului in justitie in probleme de mediu si altele).

3. Principii expres afirmate in Legea protectiei mediului si principii doctrinare

4. Principii de maxima generalitate in dreptul mediului si principii speciale (se aplica numai
intr-un anumit domeniu: principiul proximitatii, care este specific regimului juridic al
deseurilor, presupunand eliminrea acestora cat mai aproape de locul de producere).
Principii interne
1. Principiul potrivit caruia protectia mediului constituie un obiectiv de interes public major
OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare
statueaza expres ca ocrotirea mediului reprezinta un obiectiv de interes public major.
Actul normativ mentionat consacra caracterul de interes public major nu numai pentru valorile
generale ale mediului, ci si pentru ceea ce constituie obiect al regementarilor cuprinse in legi
speciale.
Constitutia Romaniei din 1991 revizuita, desi nu consacra expres acest principiu, totusi,
prevede in art. 135 alin. (2) lit. d), obligatia statului de a exploata resursele naturale ale tarii,
in concordanta cu interesul national. Acest principiu are o serie de consecinte juridice,
precum:
- In materia asociatiilor si fundatiilor, una dintre conditiile prevazute de lege pentru ca o
asociatie sau fundatie sa fie recunoscuta ca fiind de utilitate publica, este ca activitatea
acesteia sa se desfasoare in interes general sau al unei comunitati. Asociatiile de protectie a
mediului indeplinesc aceasta conditie.
- In domeniul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, Legea nr. 33/1994 stabileste ca
fiind de utilitate publica, intre altele: instalatiile pentru protectia mediului, sistemele de
avertizare si prevenire a fenomenelor naturale periculoase, lucrarile de combatere a eroziunii
in adancime.
- In privinta limitarii dreptului de proprietate rezultata din folosirea subsolului unei proprietati
private imobiliare, art. 44 alin. (5) din Constitutia Romaniei prevede ca, pentru lucrari de
interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu
respectarea anumitor conditii. Activitatile de inlaturare a consecintelor grave ale poluarii sunt
activitati de interes general.
2. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale
Principiul supus atentiei este consacrat expres in art. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2005 privind
protectia mediului, cu modificarile si completarile anterioare si fundamenteaza caracterul
orizontal al dreptului mediului.
Necesitatea acestui principiu rezulta din aceea ca nu se poate realiza o protectie eficienta a
mediului numai prin masuri speciale in acest domeniu, fiind necesara integrarea cerintelor de
mediu in toate celelalte actiuni specifice politicilor sectoriale.
Integrarea politicilor de mediu in politicile sectoriale, cum sunt: agricultura, transportul,
sanatatea, au drept scop imbunatatirea calitatii mediului si realizarea dezvoltarii durabile.
Conceptul de dezvoltare durabila presupune armonizarea protectiei mediului cu dezvoltarea
economica si sociala, astfel incat sa se asigure satisfacerea cerintelor generatiilor prezente,
fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte.
Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice coordoneaza activitatea de integrare a cerintelor
privind protectia mediului in celelalte polictici sectoriale, in concordanta cu cerintele si
standardele europene si internationale. In acest scop, in cadrul Ministerului Mediului si
Schimbarilor Climatice functioneaza Comitetul Interministerial pentru Coordonarea Integrarii
Protectiei Mediului in Politicile si Strategiile Sectoriale la Nivel National, acest comitet fiind un
organism consultativ fara personalitate juridica.
3. Principiul actiunii preventive
OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului prevede acest principiu in art. 3 lit. c). Acest
principiu serveste protectiei mediului prin anticiparea consecintelor unui plan sau proiect
asupra mediului.

Principiul actiunii preventive este fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor

ecologice este cu mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice, care, de
cele mai multe ori, au un caracter ireversibil.
Aplicarea acestui principiu reclama, pe de o parte, reglementarea unor obligatii cu caracter
preventiv, iar, pe de alta parte, promovarea unor activitati care sa conduca la evitarea
producerii unor modificari negative in calitatea mediului.
In cadrul acestor activitati, un rol important revine evaluarii impactului asupra
mediului.Evaluarea impactului asupra mediului se poate realiza atat la nivel national, cat si in
context regional sau international, daca activitatea propusa are potentiale consecinte
transfrontaliere.
4. Principiul precautiei in luarea deciziilor
Principiu nou, desprins din principiul prevenirii, este prevazut expres in art. lit. b) din OUG nr.
195/2005.
Principiul precautiei in luarea deciziilor justifica luarea unor masuri, chiar si atunci cand, din
datele stiintifice existente, nu rezulta cu exactitate daca o activitate este periculoasa pentru
mediu. Cu alte cuvinte, cand datele stiintifice sunt neconcludente in ceea ce priveste efectele
unei activitati, decizia de mediu, trebuie sa fie in sensul neinceperii unei activitati.
Daca principiul prevenirii presupune o evaluare a riscurilor in raport de cunostintele existente
la un moment dat, demonstrandu-se ca riscurile exista si ca se pot produce daune ecologice,
daca nu se intreprind masuri corespunzatoare, principiul precautiei presupune necesitatea de
a se actiona chiar in lipsa unei certitudini stiintifice, vizand existenta vreunui risc.
Fundamentul acestui principiu este ca absenta certitudinii stiintifice nu constituie o piedica
pentru a intreprinde masurile necesare, in scopul evitarii atentatelor grave asupra mediului.
In consecinta, spre deosebire de principiul prevenirii, in cazul principiului precautiei, riscul in
sine nu este demonstrat.
Principiul precautiei este un principiu al incertitudinii, in sensul ca se iau decizii pe baza unor
date stiintifice incomplete. Solutiile adoptate trebuie sa fie revizuibile in functie de evolutia
cunostintelor stiintifice (daca ulterior s-ar demostra ca nu exista risc, atunci, activitatea ar fi
autorizata).
5. Principiul poluatorul plateste
Principiul este prevazut expres in art. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului.
A fost afirmat pentru prima data in Declaratia Consiliului Europei din 1968 privind lupta
impotriva poluarii aerului, fiind, totodata, prevazut in Declaratia de Principii de la Rio de
Janeiro adoptata in cadrul Conferintei Organizatiei Natiunilor Unite privind mediul si dezoltarea
durabila din 1992 si in numeroase conventii internationale.
In mod generic, obiectul platii il constituie suportarea cheltuielilor legate de poluare de catre
autorul acesteia, iar, in mod particular, executarea si suportarea de catre intreprinzatorul
poluator a obligatiilor ce converg spre evitarea, limitarea si eliminarea poluarii.
Principiul are la baza elemente din teoria economica, potrivit careia costurile sociale externe
care insotesc productia trebuie sa fie internalizate, adica sa fie luate in calcul de agentii
economici, in costurile lor de productie.
Fundamentul principiului rezulta si din dreptul la un mediu sanatos, cetateanul neputand sa fie
obligat sa plateasca accesul la mediu nici direct si nici indirect, prin subventionarea din
fonduri publice a cheltuielilor legate de poluare.
In sens larg, continutul principiului este ca orice cheltuieli legate de poluare (repararea
prejudiciului ecologic, cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluarii si cheltuielile de
prevenire a poluarii) sunt suportate de cel care cauzeaza poluarea, si nu de societate.
In plan juridic, acest continut larg influenteaza materia raspunderii pentru mediu si determina
notiunea de prejudiciu, specific dreptului ecologic.
Astfel, notiunea de prejudiciu ecologic are un inteles mult mai larg decat notiunea de
prejudiciu din dreptul comun, autorul poluarii trebuindsa suporte si cheltuielile legate de
prevenirea poluarii, precum si cele privind limitarea sau eliminarea efectelor poluarii.
In sens restrans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea subventiilor destinate
protectiei mediului, astfel incat costurile legate de poluare sa fie suportate strict de cel care

cauzeaza poluarea, iar nu de societate. Aceasta nu inseamna ca statul nu trebuie sa-si

indeplineasca obligatia de a asigura cetatenilor un mediu sanatos, deoarece autoritatile au
indatorirea de a inlatura efectele poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite mijloacele legale care
sa permita identificarea poluatorului si obligarea acestuia sa plateasca. Daca autoritatile nu
descopera imediat poluatorul, acesta trebuie ca, ulterior, sa acopere costurile de reparare a
poluarii.
Principiul poluatorul plateste nu poate fi aplicat singur, ci impreuna cu alte principii, pentru a
nu se ajunge la consecinta nedorita: Platesc, deci, pot sa poluez!.
Curs mediului 4
6. Principiul informarii si participarii publicului la luarea deciziilor, precum si al accesului la
justitie in probleme de mediu
Acest principiu este prevazut expres in art. 3 lit. h) din OUG nr. 195/2005 privind protectia
mediului, cu modificarile si completarile ulterioare.
In acelasi timp, principiul in discutie este prevazut si in documentele Conferintei ONU pentru
mediu si dezvoltare, mai exact, in Declaratia de principii si Agenda 21, precum si in
numeroase conventii si tratate internationale cu incidenta in domeniul protectiei mediului.
In cadrul conferintei de la Aarhus, din 1998, intitulata Un Mediu pentru Europa, a fost
adoptata Conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si
accesul la justitie in probleme de mediu, ratificata de Romania prin Legea nr. 86/2000.
Conventia garanteaza dreptul de a avea acces la informatie fara ca solicitantul sa declare un
anumit interes. Totodata, Conventia prevede situatiile cand poate fi refuzata o informatie de
mediu, si anume:
- autoritatea publica nu detine informatia solicitata;
- cererea este vizibil nerzonabila sau este formulata intr-o maniera prea generala;
- cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul de comunicatii
interne al
autoritatii publice, in cazul in care o astfel de exceptie este prevazuta in legislatia nationala
sau de practica obisnuita, luandu-se in considerare interesul public, in cazul unei asemenea
dezvaluiri;
- daca dezvaluirea ar afecta confidentialiatea procedurilor autoritatilor publice, relatiile
internationale, siguranta nationala, securitatea publica, cursul justitiei, confidentialiatea
informatiilor comerciale si industriale, dreptul de proprietate intelectuala, confidentialitatea
unor date personale, mediul la care se refera informatia in conditiile legii.
Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se va face in scris, daca solicitarea a fost facuta in
scris sau daca solictantul cere acest lucru.
Refuzul trebuie sa fie motivat si sa ofere informatii cu privire la procedura de recurs. Refuzul
trebuie dat cat mai curand posibil, fara a se depasi o luna, in afara cazului cand complexitatea
informatiei justifica o prelungire a acestei perioade, pana la doua luni de la data inaintarii
cererii.
In cazul legislatiei nationale, fiecare parte la Conventie se obliga sa asigure pentru orice
persoana care considera ca solicitarea informatiei i-a fost ignorata, gresit refuzata sau care
considera ca a primit un raspuns inadecvat, de a avea acces la o procedura de recurs in fata
unei instante de judecata sau a unui alt organism independent si impartial, prevazut de lege.
Statul va lua masuri ca respectiva persoana sa aiba acces si la o procedura de fond, nefiind
exclusa nici posibilitatea unei proceduri prealabile in fata unei autoritati administrative.
In ceea ce priveste pilonul referitor la participarea publicului la luarea deciziei, facem
precizarea ca publicul trebuie sa fie informat, prin anunt public sau in mod individual, cand
este cazul, despre demararea oricarei proceduri de luare a deciziei de mediu si in timp util,
intre altele, despre:
- activitatea propusa;
- natura deciziei posibile;
- autoritatea responsabila de luarea deciziei;
- autoritatea careia i se pot adresa intrebari si comentarii referitoare la procedura desfasurata,
perioada in care sunt primite aceste comentarii sau intrebari si despre faptul ca activitatea

propusa face obiectul unei proceduri nationale sau transfrontiere de evaluare a impactului
asupra mediului.
Procedurile pentru participarea publicului trebuie sa permita acestuia sa inainteze, in scris
sau, cand este cazul, la o audiere publica, orice comentarii, informatii, analize sau opinii,
considerate relevante pentru activitatea propusa.
Principii internationale
1. Principiul sic utere tu
Acest principiu presupune obligatia statelor de a se asigura ca activitatile desfasurate in
limitele jurisdictiilor lor nationale, nu cauzeaza daune altor state, fiind recunoscut pentru
prima data, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca un principiu specific dreptului fluvial.
In 1935, acest principiu a constituit o clauza intr-un tratat incheiat intre SUA si Canada, in
sensul ca un stat nu trebuie sa altereze conditiile naturale ale propriului teritoriu, in
dezavantajul conditiilor naturale ale teritoriului statului vecin. In 1941, si-a gasit aplicarea intrun diferend, tot intre SUA si Canada privind poluarea aerului, ocazie cu care Tribunalul de
arbitraj a afirmat existenta unei reguli de drept international, impunand statului obligatia de a
se abtine de la orice acte care pot cauza prejudicii pe teritoriile vecine.
In Actul final de la Helsinki, din 1975, se precizeaza ca fiecare dintre statele participante, in
acord cu principiile dreptului international si intr-un spirit de cooperare, trebuie sa se asigure
ca activitatile desfasurate pe teritoriul lor nu cauzeaza degradarea mediului inconjurator in
alte state sau in regiuni situate dincolo de limitele jurisdictiilor nationale.
In Proiectul de articole al Comisie de drept International al ONU privind prevenirea
daunelor transfrontiere datorate activitatilor periculoase, se subliniaza datoria statelor de a
lua masurile necesare pentru a preveni sau a reduce daunele transfrontiere, de a repara sau
compensa eventualele prejudicii.
2. Principiul informarii si cooperarii intre state
Necesitatea de cooperare si de informare intre state, in domeniul protectiei mediului s-a
accentuat datorita inmultirii si diversificarii tipurilor de poluare si, mai ales, a gradului de
periculozitate a unor poluanti.
Fara o cooperare adecvata intre state, nu se poate concepe si realiza in mod eficient protectia
si conservarea mediului. Imperativul cooperarii statelor, a unor actiuni concertate pentru
protectia mediului, inclusiv a dezvolatarii dreptului international al mediului, a fost subliniata
in mod deosebit de lucrarile Conferintei ONU de la Stockolm, din 1972, conferinta care a
constituit un prim semnal de alarma pentru politica statelor, in ceea ce riveste meiul
inconjurator si sanatatea.
Potrivit Planului de actiune al conferintei de la Stockolm din 1972, statele sunt invitate
sa procedeze la un schimb de informatii ori consultari bilaterale sau regionale, de fiecare data
cand conditiile mediului unei tari sau anumite activitati ale acesteia pot avea efecte
pagubitoare si in alte tari.
Rezolutia Consiliului Europei asupra poluarii aerului in zonele de frontiera stabileste
obligatia partilor de a se asigura ca orice proiect de activitate susceptibil de a cauza poluarea
aerului in afara granitei este adus la cunostinta statelor interesate. Notificarea reprezinta o
masura necesara de avertizare, in cazul unui pericol care ameninta alte state.
In anul 1986, dupa accidentul de la Cernobl, Agentia Internationala pentru Energie Atomica a
adoptat Conventia cu privire la notificarea rapida a unui accident nuclear, care
impune statelor parti obligatia sa notifice imediat, direct sau prin intermediul Agentiei
Internationala pentru Energie Atomica. Acele state care sunt sau pot fi afectate, precum si
Agentia asupra accidentului nuclear, a localizarii acestuia, a naturii sale si a momentului
aparitiei.
3. Principiul protejarii patrimoniului comun al umanitatii
Prin sintagma patrimoniu comun al umanitatii, intelegem, pe de o parte, bunurile nationale,
care prezinta la nivel mondial, o importanta deosebita sub raport stiintific, estetic si
conservativ, iar, pe de alta parte, spatiile sau zonele aflate dincolo de limitele jurisdictiilor

nationale, care necesita masuri specifice de protectie, conservare si utilizare in interesul

intregii comunitati internationale.
Protectia juridica a acestor bunuri are ca scop, intre altele, prevenirea si eliminarea tensiunilor
internationale, care ar putea fi periculoase pentru mentinerea pacii, respectarea drepturilor si
libertatilor fundamentale ale oamenilor, impiedicarea exploatarii nerationale a resurselor
naturale.
Principiul protejarii patrimoniului comun al umanitatii este consacrat printr-o serie de
conventii, precum:
1. Conventia pentru protejarea patrimoniului mondial, cultural si natural, adoptata in cadrul
Conferintei pentru educatie, stiinta si cultura, in 1972;
2. Conventia privind conservare speciilor migratoare de animale salbatice, adoptata la Bonn,
in 1979;
3. Conventia privind prevenirea poluarii marine de origine termica, adoptata la Paris in 1974;
4. Conventia privind dreptul marii de la Montego Bay, din 1982.
Dreptul fundamental la un mediu sanatos
In prezent, dreptul la un mediu sanatos este recunoscut in numeroase documente
internationale, precum si in reglementarile nationale.
In Declaratia de la Stockolm din 1972 se mentioneaza ca omul are dreptul la un mediu a
carui calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si in bunastare.
Carta Africana a drepturilor omului si popoarelor din 1981 afirma ca toate popoarele
au dreptul la un mdeiu sanatos, propice dezvoltarii lor.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu prevede expres dreptul la un mediu
sanatos, dar Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudenta sa, a stabilit ca
dterioarea mediului poate avea ca efecte incalcarea drepturilor din Conventie, cum ar fi
dreptul la viata privata, de familie si domiciliu, precum si dreptul de proprietate.
De exemplu, in Cauza Lopez Ostra c. Spaniei, s-a aratat ca dreptul la un mediu sanatos are
legatura cu dreptul la viata privata, domiciliu si viata de familie, prevazut de art. 8 din
Conventie. Curtea a aratat ca atingeri grave aduse mediului pot afecta bunastarea unei
persoane si o pot lipsi de bucuria folosintei domiciliului sau, daunand vietii sale private fara
ca, prin aceasta, sa ii puna in pericol sanatatea. In toate cazurile, trebuie avut in vedere
echilibrul just care trebuie mentinut intre interesele concurente ale persoanei si ale societatii,
in ansamblul sau.
In Cauza Tataru c. Romaniei, s-a aratat ca poluarea cauzata de S.C. Aurul Baia Mare S.A.
poate determina calitatea vietii persoanelor care locuiesc in zona, aducand atingere vietii
private si de familie a acestora. Statul trebuia sa isi indeplineasca obligatiile pozitive de a lua
toate masurile pentru a preveni si a stopa aceatsa situatie, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
In Cauza Branduse c. Romaniei, Curtea a aratat, facand trimitere la principiile sale
jurisprudentiale privind atingerile grave aduse dreptului la viata privata si de familie, ca
autoritatilor nu le revine numai obligatia negativa de a nu actiona de o maniera care sa aduca
atingere acestor drepturi, ci si obligatia pozitiva de a adopta proiectele si pune in aplicare
reglementarile necesare pentru desfasurarea activitatilor cu impact asupra mediului, in asa
fel, incat sa fie asigurata o protectie efectiva a cetatenilor.
Deciziile luate trebuie sa asigure pastrarea unui just echilibru intre interesele conurente si este
important ca publicul sa poata avea acces la concluziile studiilor efectuate.
Curtea a aratat ca spatiul de viata al reclamantului, reprezentat de o celula din penitenciarul
in care isi executa pedeapsa privativa de libertate, este afectat de o maniera suficient de
grava, care nu constituie o simpla consecinta a privarii de libertate (noxele deseurilor din
groapa de gunoi de langa celula sa).
Autoritatile si-au incalcat obligatia pozitiva de actiona de o maniera care sa duca la rezolvarea
situatiei create ca urmare a faptului ca rampa de deseuri, care a functionat efectiv, intr-o
anumita perioada, in apropierea locului de detentie al reclamantului, a fost folosita in
continuare de catre proprietar, fara ca autoritatile sa intervina in mod eficient.
Curs mediului 5

Continutul dreptului fundamental la un mediu sanatos

Precizari importante privind continutul dreptului la un mediu sanatos au fost aduse prin
Proiectul.
Declaratiei internationale cu privire la drepturile omului si mediului, publicat la Geneva, in
1984.
Documentul are la baza principiile celor mi importante documente internationale, in materie
de drepturi fundamentale, inclusiv principiile Declaratiei de la Stockolm (1972), Declaratia de
la Rio si Agenda 21 (1992).
Documentul reafirma dreptul fundamental al omului a un mediu sanatos si accentueaza
legatura acestuia cu celelalte drepturi fundamentale ale omului.
Dreptul fundamental la un mediu snaatos presupune, in lumina documentului mentionat, in
principal, urmatoarele:
- dreptul de a trai intr-un mediu nepoluat, nealterat de activitati ce pot polua mediul,
bunastarea oamenilor si dezvoltarea durabila;
- dreptul la cel mai ridicat nivel de sanatate, neafectat de degradarea mediului;
- accesul la resurse de hrana si apa adecvate;
- dreptul la conditii de locuit, la conditii de folosire a terenurilor si la conditii de viata intr-un
mediu sanatos;
- dreptul la conditii de munca intr-un mediu sanatos;
- dreptul la asistenta, in caz de catastrofa de mediu, naturala sau produsa de om;
- dreptul de a beneficia de folosinta durabila a naturii si a resurselor naturale;
- dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale mediului.
De asemenea, in continutul dreptului la un mediu sanatos, sunt evidentiate doua dimensiuni:
1. dimensiune individuala (implica dreptul fiecarui individ la prevenirea poluarii, incetarea
activitatii care produce poluare si repararea pagubei suferite in urma acelei poluari);
2. dimensiune colectiva (implica obligatia statelor de a coopera, in vederea prevennirii si
combaterii poluarii, a protejarii mediului la nivel regional si international).
Dreptul la un mediu sanatos presupune, in acelasi timp, indeplinirea obligatiilor cu privire la
mediu.
Aceste obligatii apartin, in primul rand, statelor, care trebuie sa ia masurile legale,
administrative si orice alte masuri necesare pentru garantarea dreptului la un mediu sanatos.
Aceste masuri trebuie sa aiba ca scop prevenirea degradarii mediului, stabilirea remediilor
necesare si reglementarea folosirii resurselor naturale.Intre aceste masuri, un loc esential il
ocupa autorizarea prealabila a activitatilor cu impact asupra mediului, participarea publicului
la procesul de luare a deciziilor, stabilirea de remedii pentru prejudiciul suferit.
Un rol important il joaca cooperarea internationala, precum si organizatiile internationale.
Mai trebuie avut in vedere ca, in conformitate cu dispozitiile art. 6 din OUG nr 195/2005
privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare, protectia mediului
constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice centrale si locale,
precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.
Consacrarea dreptului la un mediu sanatos in dreptul romanesc
Inainte de revizuirea din 2003, Constitutia Romaniei din 1991 nu consacra expres dreptul
fundamental la un mediu sanatos, dar existenta acestuia a fost dedusa din recunoasterea
unor drepturi cu care prezinta stranse legaturi, precum: dreptul la viata, sanatate, informatie,
dreptul la un nivel de trai decent, dreptul rezultand si din obligatia corelativa a statului de a
asigura refacerea si ocrotirea mediului, precum si mentinerea echilibrului ecologic.
Art. 5 din fosta Lege a protectiei mediului nr. 137/1995, abrogata prin OUG nr. 195/2005,
prevedea expres ca statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos si arata
garantiile acestuia.
Dreptul la un mediu sanatos era, de asemenea, recunoscut in doctrina si in jurisprudenta. De
exemplu, in Decizia nr. 112/1997 a Curtii Supreme de Justitie se arata ca Legea nr. 137/1995
onsacra dreptul la un mediu sanatos, iar, pentru apararea acestui drept, se garanteaza
persoanelor fizice si juridice dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul asociatiilor
pentru protectia mediului autoritatilor administrative sau judecatoresti, pentru a preveni

situatia care ar incalca dreptul la un mediu sanatos sau, dupa caz, producerea unui prejudiciu
direct sau indirect.
Dupa revizuirea din 2003, in Constitutia Romaniei s-a prevazut expres dreptul la un mediu
sanatos, in art. 35, cu urmatorul continut: Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un
mediu inconjurator, sanatos si echilibrat ecologic. Statul asigura cadrul legisltiv penrtu
exrcitarea acestui drept. Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora
mediul inconjurator.Tot Constitutia obliga statul sa asigure refacerea si ocrotirea mediului
inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic, prin art. 134 alin. (2) lit. e).
Dreptul la un mediu sanatos este prevazut, in mod expres si OUG nr. 195/2005 privind
protectia mediului, precum si in alte acte normative, cu caracter sectorial, din acest domeniu.
Garantiile procedurale ale dreptului fundamental la un mediu sanatos
Conform art. 5 din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile
ulterioare, statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat
ecologic, garantand, in acest scop:
- accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate, prevazute
de legislatia in vigoare;
- dreptul de asociere in organizatii privind protectia mediului;
- dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind mediul, in ceea ce priveste
dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu,
elaborarea planurilor si programelor;
- dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului,
autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent
daca s-a produs sau nu un prejudiciu;
- dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.
Accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate,
prevazute de legislatia in vigoare
Dreptul la informatia de mediu isi are izvorul in urmatoarele acte:
- OUG nr. 195/2005;
- Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul la informatie, participarea publicului la
luarea deciziei si accesul la justiei in probleme de mediu (ratificata prin Legea 86/2000);
- Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informatia de mediu;
- HG nr. 878/2005 privind accesul publicului la informatia privind mediul;
- Conventii si tratate internationale cu incidenta in domeniu;
- Legi cu caracter sectorial la nivel national.
Informatia privind mediul cuprinde orice informatie scrisa, vizuala, audio, electronica si sub
orice forma materiala, despre:
1. starea elementelor de mediu;
2. factorii care pot afecta sau care afecteaza elementele de mediu;
3. masurile, inclusiv cele administrative, cum sunt politicile;
4. activitatile care afecteaza sau care pot afecta elementele de mediu;
5. masurile destinate sa protejeze elementele de mediu;
6. rapoartele referitoare la implementarea legislatiei prvind protectia mediului si starea
sanatatii si sigurantei umane, conditiile de viata, siturile arheologice, monumentele istorice si
orice constructii, in masura in care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de
mediu.
Potrivit HG nr. 878/2005, solicitarea si furnizarea informatiei privind mediul se fac in
conformitate cu prevederile Conventiei de la Aarhus. Primirea cererilor de informatii privind
mediul si furnizarea raspunsurilor la acestea se realizeaza de catre compartimentele
specializate de informare si relatii publice, organizate in cadrul autoritailor publice. A se vedea
principiul informarii.
In privinta accesului la justitie, HG nr. 878/2005 prevede ca orice solicitant, care considera ca
cererea sa pentru furnizarea unor informatii privind mediul a fost respinsa nejustificat, total
sau partial, a fost ignorata ori rezolvata cu un raspuns necorespunzator din partea unei

autoritati publice, se poate adresa cu plangere prealabila conducatorului respectivei autoritati

publice, solictand reconsiderarea actelor sau omisiunilor.Procedura administrativa prealabila
este scutita de taxe.
Solicitantul care considera ca a primit un raspun nefavorabil sau care nu a primit raspuns
laplangerea prealabila in termenul legal, poate depune o cerere la instanta de contencios
administrativ competenta, unde sunt examinate actele sau omisiunile autoritatii publice in
cauza. Solutionarea cererii se face in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ.
Hotararile judectaoresti definitve, prin care s-au admis actiunile, constituie titluri executorii
impotriva autoritatii publice, care detine informatia privind mediul.
Dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului
Aceasta garantie a dreptului fundamental la un mediu sanatos este prevazuta in art. 5 lit. b)
din OUG nr. 195/2005, dispozitii care reprezinta si o aplicare a prevederilor constitutionale ce
garanteaza dreptul la asociere.
Dincolo de dreptul la asociere in organizatii privind protectia mediului, se pune problema
rolului pe care organizatiile neguvernamentale il pot avea in protectia mediului, care este
infuentat de un complex de factori, printre care:
- recunoasterea acestora ca parteneri in procesul de decizie. OUG nr. 195/2005 obliga
autoritatea publica centrala, in domeniul protectiei mediului, sa realizeze consultari periodice
cu organizatiile neguvernamentale, cu asigurarea eficientei acestei consultari;
- finantarea, respectiv sprijinirea in orice modalitate a acestor organizatii;
- rolul organizatiilor neguvernamentale in justitie.
Potrivit art. 20 alin. (6) din OUG nr. 195/2005, organizatiile neguvernamentale care
promoveaza protectia mediului au drept la actiune in justitie, in probleme de mediu, avand
calitate procesuala activa in litigiile are au ca obiect protectia mediului.
Desi acest articol se regaseste in Capitolul II din OUG nr. 195/2005, intitulat Procedura de
reglementare, in raport cu dispozitiile art. 5 lit. b) (dreptul de asociere in organizatii petru
protectia mediului) si lit. d) (dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor
pentru protectia mediului autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in
probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu) si cu prevederile
Conventiei de la Aarhus, organizatiile neguvernamentale au dreptul de a se adresa justitiei si
in alte probleme legate de protectia mediului, iar nu numai in ceea ce priveste strict
procedura de reglementare.
Dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind mediul, in ceea ce
priveste dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de
reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor
Este prevazut expres in art. 5 lit c) din OUG nr. 195/2005. Totodata, art. 20 alin. (4) din OUG nr.
195/2005prevede ca modalitatile de realizare a participarii publicului la elaborarea unor
planuri si programe in legatura cu mediul se stabilesc prin hotarare de Guvern. In acest sens,
a fost data HG nr. 564/2006 privind cadrul de realizarea a prticiparii publicului la elaborarea
anumitor planuri si programe in legatura cu mediul.Conform art. 20 alin. (3) din OUG nr.
195/2005, consultarea publicului este obligatorie in cazul procedurilor de reglementare potrivit
legislatiei in vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziilor este stabilita si
prin alte acte normative specifice.
Dispozitiile din legislatia nationala se completeaza cu prevedrile Conventiei de la Aarhus din
1998.
Potrivit acestei conventii, participarea publicului in procesul decizional presupune mai multe
componente:
- participarea publicului la deciziile privind activitatile specifice (decizia de autorizare in sens
larg).
- autoritatile au obligatia de a pune la dispozitia publicului informatiile necesare, expres
prevazute, privind modalitatile de desfasurare a procedurii de consultare.
- trebuie sa furnizeze informatii privind descrierea activitatii propuse, a efectelor semnificative
asupra mediului, a masurilor initiate, a posibilitatilor alternative, studiate de solicitant etc.

- autoritatile trebuie sa se asigure ca, in decizia luata, se tine seama de rezultatul participarii
publicului.
- publicul trebuie sa fie informat asupra deciziei luate, sa i se asigure accesul la textul deciziei,
precum si la motivele care au stat la baza acesteia.
Cursul mediului 6
Participarea publicului in procesul decizional - componente (continuare)
2. participarea publicului la deciziile privind introducerea pe piata a organismelor
modificate genetic
In acest scop, fiecare parte la Conventie, va asigura informarea adecvata si in timp util,
precum si participarea adecvata a publicului, inainte de a lua decizii privind autorizarea
introducerii pe piata a organismelor modificate genetic.
3. participarea publicului in timpul pregatirii regulamentelor de aplicare a
normativelor si instrumentelor legale, obligatorii general aplicabile.
Fiecare parte la Conventie trebuie sa se straduiasca sa promoveze o participare efectiva a
publicului, intr-o etapa adecvata atat timp cat optiunile sunt inca deschise in perioada
pregatirii regulamentelor de aplicare si a altor reglementari legale obligatorii, general
aplicabile, care pot avea efecte semnificative asupra mediului. La acest nivel trebuie sa fie
facuti urmatorii pasi:
- trebuie fixata o perioada suficienta pentru realizarea unei participari publice efective
- proiectele reglementarilor legale trebuie sa fie puse la dispozitia publicului de o maniera
adecvata, prin publicare sau prin alte metode
- trebuie sa se ofera publicului posibilitatea de a face comentarii direct sau prin intermediul
unor organisme consultative reprezentative.
Rezultatul participarii publicului trebuie sa fie luat in considerare cat mai mult posibil
4. participarea publicului la pregatirea planurilor, programelor si politicilor legate
de mediu
Potrivit Conventiei de la Aarhus, fiecare parte trebuie sa ia masuri practice, adecvate si sa
promoveze prevederi pentru ca publicul sa participe in timpul pregatirii planurilor si
programelor legate de mediu, intr-un cadru transparent, dupa ce i-a fost furnizata informatia
necesara.
In aceeasi masura, fiecare parte la Conventie, trebuie sa asigure oportunitatile necesare in
vederea participarii publicului in timpul pregatirii politicilor legate de mediu.
Potrivit HG 654/2006, Publicul este informat prin anunt public, facut prin orice mijloace,
inclusiv prin mijloace electronice, asupra urmatoarelor aspecte:
- initierea procesului de elaborare a unui plan sau program sau despre orice modificare ori
revizuire a unui plan sau program, dupa caz.
- dreptul publicului de a participa la luarea deciziei
- autoritatile publice care detin informatii referitoare la propunerea de plan sau program, in
legatura cu mediul, ori la modificarea sau revizuirea unui astfel de plan sau program
- autoritatea competenta la care pot fi transmise comentarii, intrebari sau opinii si altele
asemenea
Autoritatea publica identifica publicul indreptatit sa participe la elaborarea, revizuirea sau
modificare unui plan sau program.Organizatiile non-guvernamentale care promoveaza
protectia mediului sunt considerate drept organizatii relevante si sunt incluse in categoria
publicului indreptatit.
Exercitarea drepturilor de participare a publicului se realizeaza din momentul elaborarii
propunerii planului sau programului legat de protectia mediului, ori din momentul propunerii
modificarii sau revizuirii si pana la transmiterea spre adoptare, dupa caz.
In procesul de luare a deciziei, autoritatea competenta examineaza comentariile si opiniile
exprimate de public si ia in considerare rezultatele participarii acestuia la elaborarea,
modificarea ori revizuirea planului sau programului, dupa caz.

Dupa luarea deciziei, autoritatea competenta informeaza publicul asupra urmatoarelor

aspecte:
- decizia luata
- motivele pe care se intemeiaza decizia luata
- procesul de realizare a participarii publicului la luarea deciziei, inclusiv modul in care au fost
luate in considerare rezultatele participarii publicului
- posibilitatea contestarii deciziei luate la instanta competenta.
IV. Dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor privind
protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in
probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu
Sedes materiae: art. 5 lit. d) din OUG 195/2005 privind protectia mediului (...)
Potrivit prevederilor acestui text legal, accesul la justitie este garantat, indiferent daca s-a
produs sau nu un prejudiciu, ceea ce inseamna ca actiunea poate sa aiba si un caracter
preventiv si pe de alta parte organizatiile non-guvernamentale pentru protectia mediului au
dreptul de a se adresa justitiei in probleme de mediu.
Acest drept le este conferit expres si de dispozitiile art. 20 alin. (6) din OUG 195/2005.
In doctrina, dreptul organizatiilor non-guvernamentale pentru protectia mediului de a se
adresa justitiei este analizat, fie in legatura cu problema calitatii procesuale, fie in legatura cu
problema interesului.
Dispozitiile OUG 195/2005 intereseaza in primul rand in ceea ce priveste calitatea procesuala.
Ca regula generala, calitatea ceruta pentru a exercita o actiune in justitie trebuie sa
corespunda cu calitatea de titular al dreptului ce se discuta.
Prin exceptie, in anumite imprejurari, actiunea poate fi pornita nu numai de titularul dreptului
ci si de late persoane carora legea le recunoaste expres calitatea procesuala.
Dispozitiile OUG 195/2005 sunt extrem de importante pe acest plan pentru ca ele dau expres
organizatiilor non-guvernamentale pentru protectia mediului legitimare procesuala activa in
probleme de mediu.
In lipsa acestor prevederi exprese ele nu ar avea o astfel de legitimare.
V. Dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit
Sedes materiae: art. 5 lit. e) OUG 195/2005
*Va fi analizat la un curs viitor.
Relatia dintre dreptul fundamental la un mediu sanatos cu celelalte drepturi
fundamentale
In prezent, existenta dreptului fundamental la un mediu sanatos este in afara oricarei discutii
si se considera ca, de principiu, el nu vine in contradictie cu celelalte drepturi fundamentale,
ci, dimpotriva, contribuie, in raport cu noile cerinte legale, la dezvoltarea sociala alaturi de
acestea.
In teorie se subliniaza ca dreptul fundamental la un mediu sanatos constituie o cerinta la
celelalte drepturi fundamentale. In concret, in practica se pune problema limitelor in care pot
fi exercitate diferitele drepturi fundamentale in situatia in care ele interfereaza.
Stabilirea acestor limite este evolutiva dar premisa de la care trebuie pornit, asa cum s-a
stabilit si in hotararea Lopez Ostra c. Spaniei, este ca trebuie gasit un just echilibru intre
interesele persoanelor afectate si interesul general.
Procedurile de reglementare a activitatilor cu impact asupra mediului
(Autorizarea administrativa prealabila a activitatilor cu impact asurpa mediului)
Scopul procedurilor de reglementare il reprezinta realizarea unui control adminitrativ special
sau de dreptul mediului, prealabil, al activitatilor cu impact asupra mediului.
Caracteristici generale
1. Aceste proceduri sunt de competenta autoritatilor cu responsabilitati in domeniul protectiei
mediului.

Conform art. 8 alin. (1) OUG 195/2005 autoritatile competente pentru protectia mediului, cu
exceptia Garzii Nationale de Mediu si a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura
de reglementare si emit, dupa caz, acte de reglementare, in conditiile legii.
2. Actele de reglementare sunt emise in baza unor proceduri specifice, flexibile, in care
elementele esentiale sunt evaluarea impactului asupra mediului si participare publicului.
3. Reprezinta principalelel modalitati de palicare a principiului prevenirii poluarii.
4. Aceste proceduri se finalizeaza cu emiterea unui act de reglementare, care reprezinta de
fapt un act administrativ special sau de dreptul mediului.
Ca regula generala, actul de reglementare are natura juridica a unei autorizatii administrative.
5. Cap. 5 din OUG 195/2005 stabileste regulile generale aplicabile procedurilor de
reglementare. Aceste reguli generale sunt completate, de regula, prin acte normative cu
valoare juridica inferioara, adoptate in aplicarea OUG 195/2005.
6. Conform terminologiei folosite de OUG 195/2005 actele de reglementare imbraca, in
principal, forma avizului de mediu, acordului de mediu, autorizatiei de mediu s.a prin care se
stabilesc drepturi si obligatii de mediu determinate pentru subiectele de drept carora li se
adreseaza.
In adoptarea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activitati, care pot avea efecte
semnificative asupra teritoriului altor state, autoritatile competente pentru protectia mediului
au obligatia sa respecte prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte.
Mentionam ca, prin Legea nr. 22/2001, Romania a ratificat Conventia privind evaluarea
impactului asupra mediului, in context transfrontier, adoptata la Espoo la 25 februarie 1991.
Principalele proceduri de reglementare, astfel cum sunt prevazute in OUG 195/2005 sunt:
- procedura de obtinere a avizului de mediu pentru planuri si programe;
- procedura de obtinere a acordului de mediu;
- procedura de obtinere a autorizatiei de mediu;
- procedura de obtinere a autorizatiei integrate de mediu.
1. Procedura de obtinere a avizului de mediu pentru planuri si programe
Scopul avizului de mediu este de a asigura conformitatea activitatilor cu impact asupra
mediului intr-o faza cat mai incipienta, respectiv, inca din faza adoptarii unui plan sau program
in legatura cu mediul de catre autoritatile competente.
Conform legii, avizul de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru
protectia mediului care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau
programul supus adoptarii.
Solicitarea si obtinerea avizului de mediu pentru planuri si programe sunt obligatorii pentru
adoptarea planurilor si programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
Prin planuri si programe legiuitorul intelege planurile si programele, inclusiv cele cofinantate
de UE, ca si orice modificari ale acestora care se elaboreaza si/sau se adopta de catre o
autoritate la nivel national, regional sau local ori care sunt pregatite de o autoritate pentru
adoptarea, printr-o procedura legislativa, de catre Parlament sau Guvern, si sunt cerute prin
prevederi legislative sau administrative.
Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor si cerintelor de protectie a mediului in
pregtairea si adoptarea planurilor si programelor. Prin evaluare de mediu se intelege
elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului si a autoritatilor publice interesate de
efectele implementarii planurilor si programelor, luarea in considerare a raportului de mediu si
a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei
lor.
Raportul de mediu este acea parte a documentatiei planurilor sau programelor care identifica,
descrie si evalueaza efectele semnificative posibile asupra mediului, ale aplicarii acestora si
alternativele sale rationale, luand in considerare obiectivele si aria geografica aferenta,
conform legislatiei in vigoare.
Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediusi conditiile de emitere a
avizului de mediu pentru planuri si programe, inclusiv pentru cele cu efecte tranfrontiere, sunt
stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea Autoritatii Publice Centrale pentru protectia
mediului.

Aprobarea planurilor si programelor, la orice nivel ierarhic, este conditionata de existenta

avizului de mediu pentru respectivul plan sau program. Avizul de mediu isi pastreaza
valabilitatea pe toata perioada punerii in aplicare a planului sau a programului pentru care a
fost emis.
2. Procedura de obtinere a acordului de mediu
Acordul de mediu reprezinta decizia autoritatii competente pentru protectia mediului care da
dreptul titularului unui proiect sa realizeze proiectul din punct de vedere al protectiei mediului,
fiind, deci, necesar pentru inceperea proiectului.
Potrivit legii, acordul de mediu reprezinta actul administrativ emis de autoritatea competenta
pentru protectia mediului prin care sunt stabilite conditiile si, dupa caz, masurile pentru
protectia mediului care trebuie respectate, in cazul realizarii unui proiect.
Solicitarea si obtinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private
sau pentru modificarea ori extinderea activitatilor existente, inclusiv pentru proiecte de
dezafectare (schimbarea destinatiei) care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
Pentru obtinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private, care pot avea impact
semnificativ asupra mediului prin dimensiunea, natura sau loalizarea lor, sunt supuse la
decizia autoritatii competente pentru protectia mediului, evaluarii asupra impactului asupra
mediului.
Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact
transfrontier si lista proiectelor publice sau private supuse procedurii, sunt stabilite prin
hotarare a Guvernului, la propunerea Autoritatii Publice Centrale pentru Protectia Mediului.
Acordul de mediu isi pastreaza valabilitatea pe toata perioada punerii in aplicare a proiectului.
3. Procedura de obtinere a autorizatiei de mediu
In esenta, autorizatia de mediu reprezinta actul administrativ necesar pentru desafsurarea
activitatilor cu impact asupra mediului.
Potrivit OUG 195/2005, autorizatia de mediu reprezinta actul administrativ emis de autoritatea
competenta pentru protectia mediului prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de
functionare ai unei activitati existente sau ai unei activitati noi cu posibil impact semnificativ
asupra mediului, obligatoriu la punera in functiune.
Desfasurarea activitatilor existente, precum si inceperea activitatilor noi cu posibil impact
semnificativ asupra mediului se realizeaza numai in baza autorizatiei de mediu. Ca regula
generala autorizatia de mediu este, prin urmare, necesara la momentul inceperii activitatii.
Procedura de emitere a autorizatiei de mediu si lista activitatilor supuse acestei proceduri sunt
stabilite prin ordin al conducatorului Autoritatii Publice Centrale pentru Protectia Mediului.
Functionarea fara autorizatie de mediu este interzisa pentru activitatile care fac obiectul
procedurii de autorizare, din punct de vedere al protectiei mediului.
Autorizatia de mediu este valabila 5 ani.
Curs mediului
Situatia activitatilor existente
Din economia OUG 195/2005 privind protectia mediului, rezulta ca trebuie sa distingem intre
urmatoarele situatii:
1. Autorizatia de mediu pt punerea in functiune a unei activitati noi cu posibil impact
semnificativ asupra mediului
2. Autorizatia de mediu pt activitatile existente
2 .Regimul juridic al activitatilor existente se justifica prin aceea ca, pt activitatile aflate in
curs de desfasurare este necesar un regim flexibil, tranzitoriu, pt a permite intreprinderilor sa
se adapteze dispozitiilor legale.
Se apreciaza ca autorizarea activitatilor existente cuprinde activitatile care se afla in
derulare la momentul intrarii in vigoare a unei reglementari cu privire la autorizare sau o
modificare a conditiilor care au stat la baza emiterii autorizatiilor initiale legate de insusi
obiectul activitatii.

Pt obtinerea autorizatiei de mediu, activitatile existente care nu sunt conforme cu normele

de mediu in vigoare sunt supuse bilantului de mediu la decizia Autoritatii competente pt
protectia mediului.
Procedura de realizare a bilantului de mediu este stabilita prin ordin al conducatorului
autoritatii publice centrale pt protectia mediului. Autoritatea competenta pt protectia mediului
stabileste cu titularul activitatii programul pt conformare pe baza concluziilor si
recomandarilor bilantului de mediu.
Prin program pt conformare se intelege planul de masuri necesare pt indeplinirea cerintelor
privind protectia mediului la termenele stabilite de Autoritatea competenta pt protectia
mediului. Programul pt conformare face parte integranta din autorizatia de mediu.
Este obligatorie indeplinirea masurilor cuprinse in programul pt conformare la termenele
stabilite.
IV. Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu
Autorizatia integrata de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competenta pt
protectia mediului cu informarea prealabila a Agentiei Nationale pt Protectia Mediului care
acorda dreptul de a exploata in totalitate sau in parte o instalatie in anumite conditii care sa
garanteze ca respectiva instalatie corespunde prevederilor privind prevenirea si controlul
integrat al poluarii.
Autorizatia poate fi emisa pt una sau mai multe instalatii sau numai pt anumite parti ale
unei instalatii situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator. Masurile
privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, precum si lista activitatilor supuse
procedurii de obtinere a autorizatiei integrate de mediu sunt stabilite de lege.
Se au in vedere masurile necesare pt prevenirea, sau in cazul in care aceasta nu este
posibila, pt reducerea emisiilor de poluanti in aer, apa si sol, inclusiv masurile privind
gestionarea deseurilor, astfel incat sa se asigure un nivel ridicat de protectie a mediului
considerat in intregul sau.
Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu si normele metodologice de aplicare
a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al Autoritatii Publice Centrale pt Protectia Mediului.
Conditiile si procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu asigura informarea si
participarea publicului si a tuturor autoritatilor implicate in conformitate cu legislatia in
vigoare.
Functionarea fara autorizatie integrata de mediu este interzisa pt activitatile supuse
legislatiei privind prevenirea si controlul integrat al poluarii.
Autorizatia integrata de mediu este valabila 10 ani.
Rolul evaluarilor asupra mediului (evaluari care pot fi numite generic studii de impact).
Acestea imbraca in principal forma evaluarii impactului asupra mediului si a bilantului de
mediu.
Evaluarea impactului asupra mediului
Se concretizeaza sub forma unei documentatii sau expertize elaborate de persoane fizice
sau juridice independente, avand rolul de a cuantifica efectele viitoare asupra mediului ale
unui proiect.
Potrivit OUG 195/2005 privind protectia mediului, evaluarea impactului asupra mediului
reprezinta procesul menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca in functie de fiecare caz in
parte si in conformitate cu legislatia specifica efectele directe si indirecte sinergice,
cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra sanatatii umane si mediului.
Pentru obtinerea acordului de mediu, proiectele publice ori private care pot avea impact
semnificativ asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor sunt supuse la
decizia autoritatii competente pt protectia mediului evaluarii impactului asupra mediului.
Procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pt proiecte cu impact
transfrontier si lista proiectelor publice ori private supuse procedurii sunt stabilite prin HG la
propunerea Autoritatii Publice Centrale pt Protectia Mediului.
Bilantul de mediu

Potrivit OUG 195/2005 privind protectia mediului, bilantul de mediu reprezinta lucrarea
elaborata de persoane fizice sau juridice care contine elementele analizei tehnice prin care se
obtin informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate, anterioare,
prezente si anticipate ale activitatii in vederea cuantificarii impactului de mediu efectiv de pe
un amplasament. In cazul in care identifica un impact semnificativ, bilantul de mediu se
completeaza cu un studiu de evaluare a riscului.
Evaluarea riscului constituie acea lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice care au
acest drept potrivit legii prin care se realizeaza analiza probabilitatii si gravitatii principalelor
componente ale impactului asupra mediului si se stabileste necesitatea masurilor de
prevenire, interventie si/sau remediere.
Bilantul de mediu este necesar la emiterea actelor de reglementare pt activitati in derulare
care au produs deja efecte asupra mediului, respectiv pt autorizarea activitatilor existente si
pt revizuiea actelor de reglementare.
Procedura de realizare a studiilor de impact, in general, implica o multitudine de aspecte
tehnice.
Dpdv juridic, evaluarea impactului asupra mediului si bilantul de mediu reprezinta
operatiuni procedurale anterioare emiterii actului administrativ (pe care il reprezinta actul de
reglementare a activitatii cu impact asupra mediului) care nu produc ele insele efecte juridice,
dar care premerg elaborarii actului producator de efecte juridice.
Evaluarea impactului asupra mediului si bilantul de mediu sunt realizate de persoane
specializate, autorizate in acest sens, independente de autoritatea care emite actul de
reglementare.
Actele de reglementare:
-avizele de mediu,
-acordurile de mediu,
-autorizatiile de mediu,
-autorizatiile integrate de mediu.
Cheltuielile pt elaborarea acestor lucrari revin titularului planului, programului, proiectului
sau activitatii cu privire la care au fost realizate. Raspunderea pt corectitudinea informatiilor
puse la dispozitia autoritatii competente pt protectia mediului, precum si a publicului revine
titularului planului, programului, proiectului sau activitatii, iar raspunderea pt corectitudinea
lucrarilor revine autorului acestora.
Probleme comune privind actele de reglementare
1. Modificari ale conditiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare
Potrivit OUG 195/2005, autoritatea competenta pt protectia mediului emite sau revizuieste,
dupa caz, actele de reglementare. Titularii planurilor, programelor, proiectelor sau activitatilor
au obligatia :
a. De a notifica autoritatea competenta pt protectia mediului daca intervin elemente noi
necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum si asupra oricaror modificari ale
conditiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare inainte de realizarea
modificarii
b. De a respecta termenele stabilite de autoritatea competenta pt protectia mediului in
derularea procedurilor de emitere a actelor de reglementare
In consecinta, actele de reglementare se revizuiesc daca apar elemente noi cu impact
asupra mediului necunoscute la data emiterii sau se modifica conditiile care au stat la baza
emiterii acestora conform deciziei autoritatii competente.
In acest caz, se poate cere si refacerea evaluarii impactului asupra mediului si/sau a
bilantului de mediu.
Revizuirea actelor de reglementare nu reprezinta o sanctiune proprie juridica, ci o masura
determinata de schimbarea coditiilor avute in vedere la data emiterii actului de reglementare
in cauza.
Titularul actului de reglementare are totusi obligatia de a informa autoritatile cu privire la
modificarea conditiilor care au stat la baza emiterii actului de reglementare sau cu privire la
aparitia unor elemente noi.

2. Modificarea titularilor activitatilor cu impact asupra mediului

Reprezinta elemente noi si modificarile legate de titularul activitatilor. Astfel, potrivit legii, in
cazul in care, titularii de activitati pentru care este necesar reglementarea dpdv al protectiei
mediului prin emiterea autorizatiei de mediu, respectiv autorizatiei integrate de mediu,
urmeaza sa deruleze sau sa fie supusi unei proceduri de vanzare a pachetului majoritar de
actiuni, vanzare de active, fuziune, divizare, concesionare ori in alte situatii care implica
schimbarea titularului activitatii, precum si in caz de dizolvare urmata de lichidare, lichidare,
faliment, incetarea activitatii, acestia au obligatia de a notifica autoritatea competenta pt
protectia mediului asupra aspectelor mentionate.
Autoritatea Competenta privind Protecia Mediului informeaza titularii de activitati cu privire
la obligatiile de mediu care trebuie asumate de partile implicate pe baza evaluarilor care au
stat la baza emiterii actelor de reglementare existente.
In termen de 60 de zile de la data semnarii sau emiterii documentului, care atesta
incheierea uneia dintre procedurile mentionate, partile implicate transmit in scris Acppm
obligatiile asumate privind protectia mediului printr-un document certificat in conformitate cu
originalul.
Clauzele privind obligatiile de mediu cuprinse in actele intocmite in cadrul acestor proceduri
au caracter public.
Indeplinirea obligatiilor de mediu este prioritara in cazul procedurilor de dizolvare urmata
de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii.
Cursmediului
Situatia activitatilor existente
Din economia OUG 195/2005 privindprotectiamediului,
rezultacatrebuiesadistingemintreurmatoarelesituatii:
1. Autorizatia de mediuptpunerea in functiune a uneiactivitatinoi cu posibil impact
semnificativasupramediului
2. Autorizatia de mediuptactivitatileexistente
2 .Regimuljuridic al activitatilorexistente se justificaprinaceeaca, ptactivitatileaflate in curs de
desfasurareestenecesar un regimflexibil, tranzitoriu, pt a permiteintreprinderilorsa se
adaptezedispozitiilorlegale.
Se apreciazacaautorizareaactivitatilorexistentecuprindeactivitatile care se afla in derulare la
momentulintrarii in vigoare a uneireglementari cu privire la autorizaresau o modificare a
conditiilor care au stat la bazaemiteriiautorizatiilorinitiale legate de insusiobiectulactivitatii.
Ptobtinereaautorizatiei de mediu, activitatileexistente care nu suntconforme cu normele de
mediu in vigoaresuntsupusebilantului de mediu la
deciziaAutoritatiicompetenteptprotectiamediului.
Procedura de realizare a bilantului de mediuestestabilitaprinordin al
conducatoruluiautoritatiipublicecentraleptprotectiamediului.
Autoritateacompetentaptprotectiamediuluistabileste cu
titularulactivitatiiprogramulptconformarepebazaconcluziilorsirecomandarilorbilantului de
mediu.
Prin program ptconformare se intelegeplanul de
masurinecesareptindeplinireacerintelorprivindprotectiamediului la termenelestabilite de
Autoritateacompetentaptprotectiamediului.Programulptconformare face parte integranta din
autorizatia de mediu.
Este obligatorieindeplinireamasurilorcuprinse in programulptconformare la termenelestabilite.
IV. Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu
Autorizatiaintegrata de mediuesteactuladministrativemis de
autoritateacompetentaptprotectiamediului cu informareaprealabila a
AgentieiNationaleptProtectiaMediului care acordadreptul de a exploata in totalitatesau in parte
o instalatie in anumiteconditii care

sagarantezecarespectivainstalatiecorespundeprevederilorprivindprevenireasicontrolulintegrat
al poluarii.
Autorizatiapoate fi emisaptunasaumaimulteinstalatiisaunumaiptanumiteparti ale uneiinstalatii
situate peacelasiamplasamentsiexploatate de acelasi operator.
Masurileprivindprevenireasicontrolulintegrat al poluarii,
precumsilistaactivitatilorsupuseprocedurii de obtinereaautorizatiei integrate de
mediusuntstabilite de lege.
Se au in vederemasurilenecesareptprevenirea, sau in cazul in care aceasta nu esteposibila,
ptreducereaemisiilor de poluanti in aer, apasi sol,
inclusivmasurileprivindgestionareadeseurilor, astfelincatsa se asigure un nivelridicat de
protectie a mediuluiconsiderat in intregulsau.
Procedura de emitereaautorizatiei integrate de mediusinormelemetodologice de aplicare a
acesteiprocedurisuntstabiliteprinordin al AutoritatiiPubliceCentraleptProtectiaMediului.
Conditiilesiprocedura de emitere a autorizatiei integrate de
mediuasigurainformareasiparticipareapubliculuisi a tuturorautoritatilor implicate in
conformitate cu legislatia in vigoare.
Functionareafaraautorizatieintegrata de
mediuesteinterzisaptactivitatilesupuselegislatieiprivindprevenireasicontrolulintegrat al
poluarii.
Autorizatiaintegrata de mediuestevalabila 10 ani.
Rolulevaluarilorasupramediului (evaluari care pot fi numite generic studii de impact).
Acesteaimbraca in principal forma evaluariiimpactuluiasupramediuluisi a bilantului de mediu.
Evaluareaimpactuluiasupramediului
Se concretizeaza sub forma unei documentatiisau expertize elaborate de
persoanefizicesaujuridiceindependente, avandrolul de a
cuantificaefecteleviitoareasupramediului ale unuiproiect.
Potrivit OUG 195/2005 privindprotectiamediului,
evaluareaimpactuluiasupramediuluireprezintaprocesulmenitsaidentifice,
sadescriesisastabileasca in functie de fiecarecaz in parte si in conformitate cu
legislatiaspecificaefecteledirectesiindirectesinergice, cumulative, principalesisecundare ale
unuiproiectasuprasanatatiiumanesimediului.
Pentruobtinereacordului de mediu, proiectelepubliceori private care pot avea impact
semnificativasupramediuluiprinnatura, dimensiuneasaulocalizarealorsuntsupuse la
deciziaautoritatiicompetenteptprotectiamediuluievaluariiimpactuluiasupramediului.
Proceduracadru de evaluareaimpactuluiasupramediului, inclusivptproiecte cu impact
transfrontiersilistaproiectelorpubliceori private supuseproceduriisuntstabiliteprin HG la
propunereaAutoritatiiPubliceCentraleptProtectiaMediului.
Bilantul de mediu
Potrivit OUG 195/2005 privindprotectiamediului, bilantul de mediureprezintalucrareaelaborata
de persoanefizicesaujuridice care contineelementeleanalizeitehniceprin care se
obtininformatiiasupracauzelorsiconsecintelorefectelor negative cumulate, anterioare,
prezentesi anticipate ale activitatii in vedereacuantificariiimpactului de mediuefectiv de pe un
amplasament. In cazul in care identificaun impact semnificativ, bilantul de mediu se
completeaza cu un studiu de evaluare a riscului.
Evaluarearisculuiconstituieacealucrareelaborata de persoanefizicesaujuridicecare au
acestdreptpotrivitlegiiprin care se
realizeazaanalizaprobabilitatiisigravitatiiprincipalelorcomponente ale
impactuluiasupramediuluisi se stabilestenecesitateamasurilor de prevenire,
interventiesi/sauremediere.
Bilantul de mediuestenecesar la emitereaactelor de reglementareptactivitati in derularecare
au produsdejaefecteasupramediului,
respectivptautorizareaactivitatilorexistentesiptrevizuieaactelor de reglementare.
Procedura de realizare a studiilor de impact, in general, implica o multitudine de
aspectetehnice.

Dpdvjuridic, evaluareaimpactuluiasupramediuluisibilantul de
mediureprezintaoperatiuniproceduraleanterioareemiteriiactuluiadministrativ (pe care
ilreprezintaactul de reglementare a activitatii cu impact asupramediului) care nu
produceleinseleefectejuridice, dar care premergelaborariiactuluiproducator de efectejuridice.
Evaluareaimpactuluiasupramediuluisibilantul de mediusuntrealizate de persoanespecializate,
autorizate in acestsens, independente de autoritatea care emiteactul de reglementare.
Actele de reglementare:
-avizele de mediu,
-acordurile de mediu,
-autorizatiile de mediu,
-autorizatiile integrate de mediu.
Cheltuielileptelaborareaacestorlucrarirevintitularuluiplanului, programului,
proiectuluisauactivitatii cu privire la care au
fostrealizate.Raspundereaptcorectitudineainformatiilorpuse la
dispozitiaautoritatiicompetenteptprotectiamediului, precumsi a
publiculuirevinetitularuluiplanului, programului, proiectuluisauactivitatii,
iarraspundereaptcorectitudinealucrarilorrevineautoruluiacestora.
Problemecomuneprivindactele de reglementare
1.Modificari ale conditiilor care au stat la bazaemiteriiactelor de reglementare
Potrivit OUG 195/2005, autoritateacompetentaptprotectiamediuluiemitesaurevizuieste,
dupacaz, actele de reglementare. Titulariiplanurilor, programelor, proiectelorsauactivitatilor au
obligatia :
a. De a
notificaautoritateacompetentaptprotectiamediuluidacaintervinelementenoinecunoscute la
data emiteriiactelor de reglementare, precumsiasupraoricarormodificari ale conditiilor care au
stat la bazaemiteriiactelor de reglementareinainte de realizareamodificarii
b. De a respectatermenelestabilite de autoritateacompetentaptprotectiamediului in
derulareaprocedurilor de emitereaactelor de reglementare
In consecinta, actele de reglementare se revizuiescdacaaparelementenoi cu impact
asupramediuluinecunoscute la data emiteriisau se modificaconditiile care au stat la
bazaemiteriiacestora conform decizieiautoritatiicompetente.
In acestcaz, se poateceresirefacereaevaluariiimpactuluiasupramediuluisi/sau a bilantului de
mediu.
Revizuireaactelor de reglementare nu reprezinta o sanctiunepropriejuridica, ci o
masuradeterminata de schimbareacoditiiloravute in vedere la data emiteriiactului de
reglementare in cauza.
Titularulactului de reglementare are totusiobligatia de ainformaautoritatile cu privire la
modificareaconditiilor care au stat la bazaemiteriiactului de reglementaresau cu privire la
aparitiaunorelementenoi.
2.Modificareatitulariloractivitatilor cu impact asupramediului
Reprezintaelementenoisimodificarile legate de titularulactivitatilor.Astfel, potrivitlegii, in cazul
in care, titularii de activitatipentru care estenecesarreglementareadpdv al
protectieimediuluiprinemitereaautorizatiei de mediu, respectivautorizatiei integrate de mediu,
urmeazasaderulezesausa fie supusiuneiproceduri de vanzare a pachetuluimajoritar de actiuni,
vanzare de active, fuziune, divizare, concesionareori in altesituatii care
implicaschimbareatitularuluiactivitatii, precumsi in caz de dizolvareurmata de lichidare,
lichidare, faliment, incetareaactivitatii, acestia au obligatia de a
notificaautoritateacompetentaptprotectiamediuluiasupraaspectelormentionate.
AutoritateaCompetentaprivindProteciaMediuluiinformeazatitularii de activitati cu privire la
obligatiile de mediu care trebuieasumate de partile implicate pebazaevaluarilor care au stat la
bazaemiteriiactelor de reglementareexistente.
In termen de 60 de zile de la data semnariisauemiteriidocumentului, care
atestaincheiereauneiadintreprocedurilementionate, partile implicate transmit in

scrisAcppmobligatiileasumateprivindprotectiamediuluiprintr-un document certificat in

conformitate cu originalul.
Clauzeleprivindobligatiile de mediucuprinse in acteleintocmite in cadrulacestorproceduri au
caracter public.
Indeplinireaobligatiilor de mediuesteprioritara in cazulprocedurilor de dizolvareurmata de
lichidare, lichidare, faliment, incetareaactivitatii.
Curs 9 mediului
Suspendarea si anularea actelor de reglementare
Atat anularea, cat si suspendarea actelor de reglementare reprezinta sanctiuni juridice
aplicabile in cazul in care titularul actului de reglementare nu isi indeplineste obligatiile
prevazute in acesta.
Acordul de mediu, autorizatia de mediu si autorizatia integrata de mediu se suspenda de
catre autoritatea emitenta pt nerespectarea prevederilor acestora dupa o notificare prealabila
prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile.
Suspendarea se mentine pana la eliminarea cauzelor care au determina-o, dar nu mai mult
de 6 luni.
Pe perioada suspendarii, desfasurarea proiectului sau a activitatii este interzisa.
In cazul in care nu s-au indeplinit conditiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea
competenta pt protectia mediului dispune dupa expirarea termenului de suspendare anularea
acordului de mediu, a autorizatiei de mediu ori a autorizatiei integrate de mediu, dupa caz.
Dispozitiile de suspendare si implicit, de incetare, a desfasurarii proiectului sau activitatii
sunt executorii de drept.
Potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si
completarile ulterioare, continuarea activitatii dupa suspendarea acordului de mediu sau a
autorizatiei de mediu sau a autorizatiei integrate de mediu, dupa caz, daca fapta a fost de
natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala reprezinta
infractiune.
Aspecte procedurale specifice
Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare
sunt de competenta instantelor de contencios administrativ.
Autoritatea competenta pt protectia mediului impreuna cu celelalte autoritati ale
administratiei publice centrale si locale, dupa caz, asigura informarea, participarea publicului
la deciziile privind activitati specifice si accesul la justitie, in conformitate cu prevederile
conventiei privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la
justitie in probleme de mediu semnata la Aarhus la 25 iunie 1998 si ratificata prin legea nr
86/2000.
Informarea publicului in cadrul procedurilor de reglementare pt planuri, programe, proiecte
sau activitati, se realizeaza conform legislatiei specifice in vigoare.
Consultarea publicului este obligatorie in cazul procedurilor de emitere a actelor de
reglementare in conformitate cu legislatia in vigoare.
Modalitatile de realizare a participarii publicului la elaborarea unor planuri si programe
specifice in legatura cu mediul se stabilesc prin hotarare a guvernului la propunerea autoritatii
publice centrale pt protectia mediului.
Accesul la justitie al publicului se realizeaza potrivit reglementarilor in vigoare.
ONGurile care promoveaza protectia mediului au dr la actiune in justitie pe probleme de
mediu, avand calitate procesuala activa, in litigiile care au ca obiect protectia mediului.
Informarea si consultarea publicului in procedurile de reglementare a activitatilor cu impact
asupra mediului sunt nu numai etape ale procedurilor de emitere a actelor de reglementare, ci
si garantii ale dr fundamental la un mediu sanatos, asa cum a retinut, de altfel si CEDO in
jurisprudenta sa.
Astfel in hotararea Tatar c. Romaniei din 27 ianuarie 2009, in care Romania a fost
condamnata pt incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in ceea ce

priveste aceste aspecte procedurale, s-a precizat ca in cadrul obligatiilor pozitive care decurg
din art. 8 al Conventiei, Curtea tine sa sublinieze importanta dr publicului la informare, astfel
cum a fost confirmat si in jurisprudenta sa anterioara.
Se reaminteste ca nu exista indoieli cu privire la importanta accesului publicului la
concluziile studiilor de mediu preliminare, precum si la informatiile care permit evaluarea
pericolului la care acesta este expus.
In aceasta privinta, astfel cum subliniaza guvernul parat, Curtea consta ca la datele de 24
noiembrie si 3 decembrie 1999 au avut loc dezbateri publice. In afara chestiunii autenticitatii
copiilor celor 2 procese verbale anexate de guvern la observatiile sale suplimentare, Curtea
evidentiaza ca participantilor la aceste 2 dezbateri nu le-a fost prezentat niciun studiu de
impact asupra mediului.
In plus, rezulta din continutul procesului verbal din 24 noiembrie 1999, participantii care au
solicitat precizari cu privire la pericolul pe care il pot prezenta aplicarea tehnologiei in cauza
nu au obtinut niciun raspuns.
Curtea observa ca in conformitate cu procedura de reglementare a activatilor economice si
sociale care au impact asupra mediului, autoritatile nationale aveau obligatia ca in cadrul unei
dezbateri publice sa informeze persoanele interesate cu privire la impactul pe care activitatea
industriala il poate avea asupra mediului.
In plus, raportul privind impactul asupra mediului trebuia facut public cu ocazia acestei
dezbateri.
Curtea subliniza ca, in special, autoritatile nationale nu au facut publice concluziile studiului
preliminar realizat in anul 1993 care a stat la baza emiterii autorizatiei de mediu, a societatii
Aurul S.A. Baia-Mare.
Participantii la dezbaterea mentionata nu numai ca nu au avut acces la concluziile studiului
care s-a aflat la baza autorizatiei de mediu, dar nu au avut acces la nicio alta informatie
oficiala privind acest subiect.
Din documentele depuse la dosar de catre guvern, rezulta ca in speta nu au fost respectate
dispozitiile interne in materie de dezbateri publice
In hotararea Branduse c. Romaniei s-au precizat urmatoarele:
Curtea face trimitere la principiile dezvoltate in jurisprudenta sa privind gravele incalcari de
ordin moral ale dr la respectarea vietii private si de familie al unei persoane datorita noxelor
sonore, olfactive sau de alta natura cauzate persoanei respective la domiciliul acesteia in
sensul art. 8 din Conventie.
Curtea reaminteste ca intr-o cauza privind horarari si masuri cu impact asupra unor
probleme de mediu adoptate sau luate de autoritati, statul trebuie sa intervina in mod
eficient.
Intr-o astfel de situatie CEDO poate examina cauza sub doua aspecte:
1. Aceasta poate aprecia continutul material al hotararii resspective pt a se asigura ca este
compatibila cu art.8 din Conventie
2. Poate examina procesul de luare a deciziilor in scopul de a verifica daca interesele
individului au fost luat in considerare in mod corespunzator.
De asemenea, Curtea reaminteste ca art. 8 nu se limiteaza la obligarea statului de a evita
incalcarile arbitrare din partea autoritatilor publice. La acest angajament, mai degraba
negativ, se pot adauga obligatii pozitve inerente respectarii efective a vietii private sau de
familie.
Exista, mai presus de toate, o obligatie pozitiva a statelor, in special, in cazul unei activitati
periculoase de a adopta o legislatie corespunzatoare adaptata caracterului specific al
activitatii respective, in special nivelului de risc care ar putea rezulta din aceasta.
Aceasta obligatie trebuie sa reglementeze autorizarea, punerea in functiune, explorarea,
securitatea si controlul activitatii in cauza, precum si sa impuna oricarei persoane interesate
adoptarea unor masuri de ordin practic care sa asigure protectia efectiva a cetatenilor a caror
viata risca sa fie expusa pericolelor inerente domeniului in cauza.
De asemenea, procesul de luarea deciziior mentionat anterior trebuie sa presupuna, in
primul rand realizarea anchetelor si a studiilor corespunzatoare astfel incat sa se previna si sa
se evalueze anticipat efectele activitatilor care pot aduce atingere mediului si drepurilor

persoanelor si sa se asigure astfel stabilirea unui echilibru just intre diversele interese
concurente implicate.
Importanta accesului publicului la concuziile acestor studii, precum si la informatiile care
permit evaluarea pericolului la care este expus nu poate fi pusa la indoiala.
Conservarea durabila a fondului forestier national
Cadrul legal este oferit, in principal, de OUG 195/2005 si de Codul silvic aprobat prin legea
nr 46/2008 cu modificarile si completarile ulterioare.
Caracteristici generale ale asigurarii dezvoltarii durabile a fondului forestier national.
Fondul forester national cuprinde totalitatea padurilor, a terenurilor destinate impaduririi, a
celor are servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, a iazurilor, a albiilor
paraielor, a altor terenuri cu destinatie forestiera si neproductiva, curpinse in amenajamente
silvice, la 1.01.1990 sau incluse in acestea ulterior in conditiile legii indiferent de natura dr de
proprietate.
Ca regula generala, reducerea suprafetei fondului forestier national este interzisa.
Prin exceptie, este permisa reducerea suprafetei fondului forestier national prin scoaterea
definitiva a unor terenuri din fondul forestier pt realizarea obiectivelor de interes national
declarate de utilitate publica in conditiile legii.
Tot in conditii speciale poate fi permisa ocuparea temporara a unor terenuri din fondul
forestier. Solicitarile de scoatere definitiva sau de ocupare temporara a unor terenuri din
fondul forestier national se aproba de:
A. Guvern la propunerea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura pt suprafete
de peste 10 hectare
B. Conducatorul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura pt suprafete de pana
la 10 hectare cu posibilitatea delegarii de competenta conducatorilor subunitatilor teritoriale
de specialitate ale autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura pana la suprafata
de 1 hectar.
Este interzisa trecerea fondurilor forestiere din domeniul public al unitatilor administrativ
teritoriale in domeniul privat al acestora prin hotarare a Consiliului Local, a Consiliului
Judetean sau a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Este interzisa includerea padurilor in intravilan.
Fondul forestier national este supus regimului silvic. Respectarea regimului silvic este
obligatorie pt toti detinatorii de fond forestier.
Modul de gestionare a terenurilor din fondul forestier national se reglementeaza prin
amenajamanete silvice.
Amenajamentul silvic este documentul de baza in gestionarea padurilor cu continut tehnicooganizatoric si economic fundamentat ecologic.
Amenajamentele silvice se elaboreaza la nivelul ocoalelor silvice pe unitati de productie sau
de protectie cu respectarea normelor tehnice de amenajare.
Legea prevede ca elaborarea amenajamentelor silvice se face:
1. In concordanta cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului aprobate potrivit legii
2. Sub coordonare si controlul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura
3. Prin unitati specializate atestate de autoritatea publica centrala care raspunde de
silvicultura
Contravaloarea amenajamentelor silvice se suporta de urmatoarele persoane:
A. Administratorul fondului forestier proprietate publica a statului
B. De proprietar pt suprafetele mai mari de 100 de hectare
Cheltuielile privind elaborarea amenajamentelor silvice se suporta de la bugetul de stat prin
bugetul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura pt suprafete de maxim 100
de hectare din fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice indiferent
daca acestea sunt sau nu sunt cuprinse in asociatii.
Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani cu exceptia
amenajamentelor intocmite pt speciile de plop, salcie si alte specii care cresc repede la care
perioada de valabilitate este de la 5 la 10 ani.

Curs mediului 9
Proprietatea asupra fondului forestier si administrarea acestuia
Proprietatea asupra fondului forestier cuprinde urmatoarele:
fondul forestier proprietate publica a statului
fondul forestier proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale
fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice
fondul forestier proprietate privata a unitatilor administrativ-teritoriale
Dreptul de proprietate asupra teritoriului care consituie fondul forestier se exercita din
punct de vedere a protectiei mediului in conformitate cu dispozitiile Codului Silvic (CS).
Punerea in valoare economica, sociala si ecologica a padurilor e un atribut al statului care
se exercita prin autoritate publica ce raspunde de silvicultura.
1.
2.
3.
4.

Obligatiile proprietarilor fondului forestier

Proprietarii fondului forestier au urmatoarele obligatii in exercitarea regimului silvic:
- sa delimiteze proprietatea forestiera in conformitate cu actele de proprietate si sa mentina in
stare corespunzatoare semnele de hotar
- sa asigure intocmirea si respectarea amenajamentelor silvice
- sa asigure paza si integritatea fondului forestier
- sa realizeze lucrarile de regenerare a padurilor
- sa notifice structurile de specialitate teritoriale ale autoritatii publice centrale (APC) care
raspund de silvicultura in termen de 60 de zile cu privire la transmiterea proprietatii asupra
teritoriilor forestiere
- sa execute lucrarile necesare pt prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor padurii
- sa asigure respectarea masurii de prevenire si de stingere a incendiilor
- sa exploateze masa lemnoasa numai dupa eliberarea documentelor necesare de catre
personalul abilitat.
Teritoriile din fondul forestier proprietate privata se pot vinde cu respectarea in ordine a dr
de preemptiune al coproprietarilor si vecinilor.
Sunt obligatorii administrarea, cat si asigurarea serviciilor silvice, dupa caz, la toate
padurile indiferent de forma de proprietate prin ocoale silvice, cu exceptia celor incluse in
bazele experimentale ale Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice (Marin Dracea).
Administrarea prin ocoale silvice se poate realiza prin doua categorii de ocoale silvice si
anume:
- ocoale silvice de stat din structura Regiei Nationale a Padurilor, ROMSILVA, care
administreaza paduri proprietate publica a statului si care sunt infiintate de aceasta
- ocoale silvice private care sunt infiintate in conditiile legii de unitatile administrativteritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au in proprietate fond forestier
sau de asociatii constituite de catre acestia.
Ocoalele silvice amintite sunt de interes silvic si pot administra ori asigura servicii silvice,
dupa caz, si pentru alte proprietati pe baza de contract.
Fondul forestier proprietate publica a statului se administreaza de Regia Nationala a
Padurilor, ROMSILVA, regie autonoma de interes national, aflata sub autoritatea statului prin
autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.
Fondul forestier proprietate publica a statului se administreaza si de institute publice de
cercetare sau de institutii de invatamant de stat cu profil silvic.
Fondul forestier prorprietate publica a unitarilor administrativ-teritoriale se administreaza
prin ocoale silvice private care functioneaza ca regii autonome de interes local cu specific
exclusiv silvic sau pe baza de contracte incheiate cu ocoale silvice din cadrul Regiei Nationale
a Padurilor ROMSILVA.
Pt fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice administrarea si /sau
serviciile silvice, dupa caz, se realizeaza prin ocoale silvice private care functioneaza
asemanator asociatiilor si fundatiilor sau pe baza de contract cu alte ocoale silvice.

In raport cu functiile pe care le indeplinesc padurile pot fi clasificate in doua grupe

functionale:
a. Grupa 1 care cuprinde padurile cu functii speciale de protectie a apelor, solului, climei si
obiectivelor de interes national, paduri pt recreere, paduri de ocrotire a genofondului (rezerva
genetica a unei specii) si ecofondului, precum si padurile cuprinse in ariile naturale protejate
de interes national.
b. Grupa 2 care cuprinde paduri cu functii de productie si de protectie in care se urmareste
realizarea masei lemnoase de calitate superioara si a altor produse ale padurii, precum si
concomitant, protectia calitatii factorilor de mediu.
Clasificarea prezinta importanta, deoarece modul de gestionare a padurilor din fiecare grupa
se diferentiaza in raport cu intensitatea si natura functiilor silvice atribuite, stabilite prin
amenajamentele silvice.
Cu privire la dreptul de proprietate asupra padurilor, la continutul si limitele acestui drept,
CCR a precizat ca in confirmitate cu legislatia silvica, padurile si terenurile destinate
impaduririi constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national
astfel incat fiecare proprietar de terenuri din fondul forestier trebuie sa respecte regimul silvic
si a inlaturat apararea invocata de anumiti reclamanti care au considerat ca ar fi discriminati
in raport cu alti titulari ai dreptului de proprietate.
Stabilirea de reguli speciale privind exploatarea masei lemnoase in raport cu
protectia mediului
Exploatarea masei lemnoase se poate efectua numai dupa obtinerea autorizatiei de
exploatare cu respectarea regulilor silvice si in conformitate cu instructiunile privind
termenele, modalitatile si perioadele de colectare si transport al materialului lemnos aprobate
prin ordin al autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.
Exploatarea masei lemnoase se face de catre persoane juridice atestate de autoritatea
publica centrala care raspunde de silvicultura.
Prin exceptie, persoanele fizice pot exploata in regie proprie un volum de maxim 20 m 3 de
masa lemnoasa pe an din padurile pe care le au in proprietate.
Arborii destinati taierii se inventariaza si, dupa caz, in functie de natura taierii se marcheaza
cu dispozitive speciale de marcat de catre personalul silvic imputernicit in conformitate cu
normele tehnice.
Materialele lemnoase indiferent de provenienta lor se transporta numai insotite de
documente specifice de transport din care sa rezulte cu certitudine legalitatea provenientei
acestora.
Sunt interzise primirea spre incarcare si transportul cu orice mijloace de transport a
materialelor lemnoase neinsotite de documente de transport.
Protectia faunei
Protectia animalelor in general
Masuri pt protectia animalelor in general sunt reglementate in legea 205/2004 privind
protectia animalelor si in O.G. 42/2004 privind organizarea activitatii veterinare.
Aceste acte normative contin obligatii ce revin proprietarilor, detinatorilor, ingrijitorilor de
animale si altor persoane, precum si atributii ale autoritatilor competente in domeniu.
Autoritatea nationala sanitara veteriara si pentru siguranta alimentelor reprezinta in mod
firesc autoritatea nationala in domeniul protectiei animalelor.
Detinatorilor de animale le este interzis sa aplice acestora rele tratamente si cruzimi. In
sensul legii 205/2004 prin rau tratament se intelege comportamentul brutal, abuzul in
utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum si neasigurarea
urmatoarelor conditii:
a. un adapsot corespunzator
b. hrana si apa suficiente
c. posibilitatea de miscare suficienta
d. ingrijire si atentie
e. asistenta medicala

Prin cruzime tot in intelesul reglementarii mentionate, intelegem urmatoarele:

- omorarea animalelor cu intentie
- practicarea tirului pe animale domestice sau captive
- organizarea de lupte cu animale sau intre animale
- folosirea de animale vii pentru dresajul altor animale sau pentru a le corecta agresivitatea
- folosirea de animale pentru expozitii, spectacole, publicitate, realizare de filme si in alte
scopuri asemanatoare daca aceste activitati le provoaca suferinte fizice si psihice, afectiuni
sau raniri, abandonarea si/sau alungarea unui animal a carui existenta depinde de ingijirea
omului
- administrarea de alte substante destinate stimularii capacitatilor fizice ale animalelor in
timpul competitiilor sportive sub forma dopajului
- maltratarea si schingiuirea animalelor
- interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal sau altor scopuri
necurative
- despartirea puilor de mama pana la varsta de minimum 8 saptamani de viata
- capturarea animalelor prin alte mijloace decat cele prevazute de lege
- folosirea armelor cu tranchilizante in alte situatii decat pentru imobilizarea animalelor
Este interzisa eutanasierea cainilor si pisicilor, precum si a altor animale realizata cu
nerespectarea procedurilor prevazute de lege.
Prin exceptie, animalele cu boli incurabile constatate in conditiile legii de medicul veterinar
pot fi eutanasiate de indata.
Sunt inscrise in sfera ilicitului penal urmatoarele fapte:
- uciderea animalelor cu intentie, fara drept
- practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale salbatice captive
- organizarea de lupte intre animale sau cu animale
- folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitate
- ranirea sau schingiuirea animalelor
- interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal sau altor scopuri
necurative.
Protectia faunei de interes cinegetic
In scopul protectiei faunei salbatice autohtone, legea vanatorii si a protectiei fondului
cinegetic nr. 407/2006 modificata si completata interzice tinerea in captivitate a speciilor de
fauna salbatica fara autorizatie eliberata de organele de stat cu competente in domeniu,
interzicand in acelasi scop introducerea oricarei specii de fauna straina in natura salbatica a
tarii fara avizul organului competent, combatarea bolilor si a daunatorilor prin metode care ar
putea primejdui sanatatea si viata faunei salbatice.
Totalitatea animalelor de interes cinegetic impreuna cu totalitatea fondurilor de vanatoare
reprezinta fondul cinegetic al tarii care constituie resursa naturala de interes national si
international.
Prin fond de vanatoare se intelege unitatea de gospodarire cinegetica constituita indiferent
de categoria de teren, indiferent de proprietar si delimitata incat sa asigure o stabilitate cat
mai mare faunei de interes cinegetic in interiorul sau.
Administrarea faunei de interes cinegetic se asigura de autoritatea publica centrala care
raspunde de silvicultura.
Fauna de interes cinegetic se gestioneaza pe baza de contract incheiat cu urmatoarele
categorii de gestionari:
- administratorii padurilor proprietate privata
- administratorii padurilor proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale
- administratorii padurilor proprietate publica a statului
- organizatiile de vanatoare
- insitutiile publice care au ca obiect de activitate cercetarea stiintifica in domeniul cinegetic
- institutiile de invatamant care au ca discipline de studiu vanatul si vanatoarea
Contractul de gestionare se incheie pe o perioada de 10 ani.
Curs mediului 11

Gestionarii care au in gestiune fonduri de vanatoare pot sa faca de comun acord schimb de
gestiuni cu avizul administratorului fondului cinegetic national.
Schimbul se realizeaza cu pastrarea clauzelor cuprinse in contractele initiale modificandu-se
doar titularii de contracte prin acte aditionale incheiate intre administratorul fondului cinegetic
national si gestionarii in cauza.
Atribuirea in gestiune se face in maxim 60 de zile de la data incetarii din orice cauza a
contractului de gestionare anterior. Pe perioada de la incetarea contractului de gestionare
anterior si pana la preluarea efectiva in gestiune a fondului cinegetic de catre noul gestionar
in baza noului contract, gestionarea fondului cinegetic se realizeaza de fostul gestionar.
Gestionarii fondului de vanatoare au urmatoarele obligatii:
- sa asigure paza faunei de interes cinegetic cu cel putin un paznic de vanatoare pe fond
- sa asigure gospodarirea faunei de interes cinegetic cu respectarea principiului durabilitatii,
pe baza studiilor de evaluare si a panurilor de management cinegetic intocmite pt fiecare fond
de vanatoare pt perioada de valabilitate a contractului de gestionare
- sa asigure protectia faunei de interes cinegetic impotriva bolilor, daunatorilor si braconajului
- sa repare prejudiciile produse din culpa sa faunei cinegetice pe care o gestioneaza
In vederea conservarii faunei de interes cinegetic, autoritatea publica centrala cu atributii in
domeniu, impreuna cu gestionarii fondurilor cinegetice delimiteaza in fiecare fond cinegetic
una sau mai multe zone de liniste in care se iau masuri suplimentare de protectie prin
planurile de management cinegetic.
Masuri de exercitare a vanatorii
Vanatoarea este permisa numai in perioadele, in locurile si cu mijloacele prevazute de lege,
doar pt speciile admise la vanatoare, cu respectarea regulilor privind autorizarea, organizarea
si practicarea vanatorii.
Vanatoarea se realizeaza numai de vanatorii care indeplinesc cumulative conditiile:
1. permis de vanatoare cu arme
2. autorizatie emisa de gestionar
3. permis de arma tip B
4. asigurarea obligatorie impotriva accidentelor.
Permisele de vanatoare pot fi permanente sau temporare. Permisuld e vanatoare se
anuleaza daca posesorul acestuia savarseste o infractiune la regimul fondului cinegetic.
Anularea permisului de vanatoare se publica in Monitorul Oficial Partea a IIIa.
Autorizatiile de vanatoare sunt documente oficiale cu regime special, emise si inseriate de
gestionari printr-un sistem informatic, in conformitate cu modelul si prevederile stabilite prin
ordin al conducatorului autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.
Autorizatiile de vanatoare pot fi colective sau individuale. Autorizatia de vanatoare eliberata
de gestionar, da dreptul titularului acestuia de a vana exemplarele pt care a fost eliberata, pe
terenurile incluse in fondul cinegetic respectiv, indiferent de categoria dreptului de proprietate
asupra terenurilor respective.
In scopul gestionarii durabile a faunei de interes cinegetic, legea stabileste anumite
interdictii:
- popularea fondurilor cinegetice cu exemplare bolnave, degenerate sau provenind din
crescatoriile de vanat destinate altor scopuri
- mutarea de catre personal neautorizat a hranei destinate vanatului
- distrugerea sau sustragerea hranei destinate vanatului
- nepredarea catre gestionar sau catre un reprezentant al acestuia in termen de 7 zile de la
momentul gasirii coarnelor lepadate de carbide
- distrugerea materialelor de constientizare a publicului privind existenta in anumite locuri a
faunei de interes cinegetic si a indicatoarelor pt orientarea in fondurile cinegetice
- lasarea animalelor domestice sa pasuneze in fondul forestier etc.
Prin exceptie, este permis pasunatul vitelor mari daca sunt indeplinite cumulative conditiile:
1. sa existe acordul scris al proprietarului padurii si al gestionarului fondului cinegetic
2. suprafetele pe care se pasuneaza sa fie suprafete in care arboretele rezultate pe cale
naturala ori varsta mai mare de 15 ani sau suprafete pe care plantatiile au starea de
maturizare indirecta si inaltimea mai mare de 3 metri

3. sa nu existe pasune comunala.

Protectia fondului piscicol
O.U.G. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura republicata, reglementeaza conservarea,
administrarea si exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultura, procesarea si
comercializarea produselor obtinute din pescuit si acvacultura.
Protectia resurselor acvatice vii se realizeaza prin prohibitia anuala a pescuitului oricarei
specii de pesti si a altor vietuitoare acvatice prin interzicerea totala a pescuitului anumitor
specii acvatice, prin stabilirea dimensiunilor minime ale vietuitoarelor acvatice care pot fi
pescuite, precum si ale ochiurilor instrumentelor de pescuit.
Pescuitul se poate realiza in scop recreativ sau comercial, numai pe baza de premise si
autorizatii de catre membri ai asociatilor pescaresti, in temeiul contractelor incheiate dupa
organizarea de licittatii in acest scop.
Executarea pescuitului si protectia fondului piscicol in interiorul Rezervatiei Biosferei Delta
Dunarii se realizeaza in conformitate cu normele rezervatiei prin premise si autorizatii emise
de Administrarea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.
Agentia Nationala pt Pescuit si Acvacultura care este institutie publica de interes national cu
persoanlitate juridica, organizeaza permanent actiuni de inspectie si control prin inspectori
piscicoli, in scopul verificarii si asigurarii aplicarii legislatiei in domeniul pisciculturii si
acvaculturii.
Persoanele supuse cntrolului au obligatia sa permita accesul in unitatile si in toate navele
(ambarcatiunile de pescuit), sa pemita verificarea uneltelor si instalatiilor de pescuit, a
mijloacelor de transport sis a puna la dispozitia persoanelor cu drept de control toate
documentele si mijloacele necesare exercitarii functiei de control.
Procedura de control sic ea de inspectie se stabilesc de catre Agentia Nationala de Pescuit si
Acvacultura.
Regimul juridic al ariilor naturale protejate
Aspecte generale
Potrivit O.U.G. 57/2007 privind regimul juridc al ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, florei si faunei salbatice, conceptual de arie naturala protejata
desemneaza zona terestra si/sau acvatica in care exista specii de plante si animale salbatice,
elemente si formatiuni bio-geografice, paleontologice, peisagistice, geologice, speologice sau
de alta natura, cu valoare ecologica, culturala si stiintifica deosebita, care are un regime
special de protectie si conservare stabilit conform prevederilor legale.
Ansamblul ariilor naturale protejate constituie reteaua nationala de arii nationale protejate.
Regimul de protectie se stabileste nediferentiat, indiferent de destinatia terenului si
detinatorului, iar respectarea acestuia este obligatorie.
Legea consacra urmatoarele categorii de principii:
1. garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural constituie un obiectiv de
interes public major
2. conservarea si utilizarea durabila a patrimoniului natural constituie o componenta a
strategiei nationale pt dezvoltare durabila
3. instituirea regimului de arie naturala protejata constituie o prioritate in raport cu orice alte
obiective, cu exceptia celor care privesc siguranta nationala, asigurarea securitatii, sanatatii
oamenilor si animalelor si prevenirea unor catastrofe naturale.
Conservarea acestor principii reprezinta o reflectare a dispozitiilor constitutionale care
stabilesc obligatia statului de a asigura exploatarea resurselor naturale in conformitate cu
interesul national, refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea
echilibrului ecologic si in acelasi timp o reflectare a dispotiilor reglementarii cadru in domeniul
protectiei mediului, reglementare care stabileste ca protectia mediului constituie un obiectiv
de interes public major.
Instituirea regimului de arie naturala protejata
Se face dupa cum urmeaza:
a. prin lege pt siturile naturale ale patrimoniului natural universal

b. prin H.G. pt rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii, parcuri naturale,
rezervatii naturale, zone umede de importanta internationala, rezervatii ale biosferei, arii
speciale de conservare si arii de protectie speciala avifaunistica
c. prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pt protectia mediului pt siturile care
prezinta importanta la nivelul UE, fiind necesar si avizul Academiei Romane
d. prin hotarari ale consiliilor judetene sau locale pt arii naturale protejate de interes judetean
sau local
Propunerile pt instituirea regimului de arie naturala protejata se pot face din initiative
oricarei persoane fizice sau juridice si se inainteaza autoritatii publice centrale pt protectia
mediului in vederea promovarii actului normative de desemnare a acestora.
Autoritatea publica centrala pt protectia mediului stabileste lista siturilor care prezinta
importanta la nivelul UE si o inainteaza Comisiei Europene.
In constiuirea si administrarea ariilor naturale protejate se au in vedere interesele
comunitatilor locale, facilitandu-se participarea reprezentantilor acestora in consiliile
consultative pt aplicarea masurilor de protectie, conservare si utilizare durabila a resurselor
naturale, incurajandu-se mentinerea practicilor si cunostintelor traditionale locale pt
valorificarea acestor resurse in beneficial comunitatii locale.
Documentele necesare pt instituirea regimului de arie naturala protejata trebie sa cuprinda:
- studiu de fundamentare stiintifica
- nepraf si situatia juridica a terenurilor cu precizarea proprietarilor acestora la data infiintarii,
solicitarii de infiintare a ariei protejate, hotararea consiliului communal, orasenesc, municipal
sau judetean, dupa caz, de avizare a suprafetelor ce urmeaza sa fie incluse in ariile protejate
propuse.
Administrarea ariilor naturale protejate
Modalitatile de administrare a ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului
natural puse sub regim special de protectie si consevare se stabilesc avandu-se in vedere
urmatoarele aspecte :
1. categoria ariei naturale protejate
2. intinderea ariei naturale protejate si complexitatea obiectivelor de management
3. capacitatea stiintifica si tehnica precum si posibilitatile financiare necesare atingerii
obiectivelor de conservare Administrarea ariilor naturale protejate se asigura prin structuri de
administrare special constituite sau prin custozi, dupa caz.
Structurile de administrare special constituite au personalitate juridica.
Pe langa aceste structuri se infiinteaza consilii consultative de administrare alcatuite din
reprezentanti ai institutiilor, organizatiilor economice, organizatiilor neguvernamentale,
autoritatilor si comunitatilor locale care detin cu orice titlu suprafete ori bunuri sau au interese
in perimetrul ori in vecinatatea ariei naturale protejate si care sunt implicate si interesate in
aplicarea masurilor de protectie, in conservarea si dezvoltarea durabila a zonei.
Structurile de administrare special constituite sunt indrumate de un Consiliu stiintific cu rol
de autoritate stiintifica pe teritoriul ariei naturale protejate.
Componenta consiliilor stiintifice se propune de catre administratia ariilor naturale protejate
cu avizul Academiei Romane si se aproba de Autoritatea publica centrala pentru protectia
mediului, iar regulamentul de organizare si functionare a Consiliilor stiintifice se stabileste cu
avizul Academiei Romane prin ordin al conducatorului Autoritatii publice centrale pentru
protectia mediului in mod unitar pentru toate ariile naturale protejate.
Evaluarea managementului ariilor naturale protejate care au structuri de administrare
special constituite se face cel putin o data pe an de catre autoritatea publica centrala pentru
protectia mediului pe baza rapoartelor intocmite de structurile de administrare si avizate de
Consiliile stiintifice.
Custozii pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea si mijloacele
necesare pentru a stabili si aplica masurile de protectie si conservare a bunurilor incredintate
conform conventiei de custodie.
Calitatea de custode se stabileste prin incheierea de conventii intre parti conform legii in
care se stipuleaza drepturile si obligatiile acestora.

Conventia de custodie si legitimatia de custode reprezinta documente valabile in fata

autoritatilor publice si altor persoane interesate.
Modalitatea de incheiere a conventiilor de custodie si eliberarea legitimatiilor de custode
sunt in competenta de reglementare autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Pentru buna administrare a ariilor naturale protejate se elaboreaza planuri de management
prin care se stabilesc masuri speciale de management si se reglementeaza activitatile umane
in conformitate cu obiectivele pentru care a fost desemnata aria naturala protejata.
Controlul asupra aplicrii reglementrii n domeniul ariilor naturale protejate
Controlul se exercit de ctre personalul cu atribuii de control din cadrul structurilor proprii
ale:
1. grzii naionale de mediu
2. autoritii publice centrale pentru protecia mediului i structurilor teritoriale ale acesteia cu
responsabiliti n domeniul proteciei mediului i respectiv, silviculturii
3. structurilor de administrare i custozilor ariilor naturale protejate
4. administraiei rezervaiei biosferei Delta Dunrii pentru Rezervaia Biosferei Delta Dunrii
5. gestionarilor fondurilor de vntoare pe domeniul lor de competen
6. autoritii naionale a vmilor pentru operaiunile vamale
7. autoritii naionale sanitare veterinare i pentru sigurana alimentelor pe domeniul su de
competen n ceea ce privete activitile de comer cu specii de faun i flor slbatic
8. altor autoriti cu atribuii n domeniul proteciei mediului
Controlul asupra respectrii prevederilor legale referitoare la ariile naturale protejate
declarate ca atare prin hotrri ale Consiliilor judeene sau locale se exercit i de personal
mputernicit al acestora.
Orice persoan fizic sau juridic are obligaia s furnizeze informaiile i datele solicitate de
autoritile competente pentru protecia mediului si de administratorii ariilor naturale
protejate pentru ndeplinirea responsabilitilor pe care le au potrivit legii.
n vederea realizrii corespunztoare a controlului n perimetrul i n vecintatea ariilor
naturale protejate, accesul personalului cu atribuii de control din cadrul structurilor proprii ale
autoritilor competente nu poate fi restricionat indiferent de tipul de proprietate.
Regimul juridic al deeurilor
Aspecte generale
Legea nr. 211/2011 privind regimul deeurilor constituie n prezent reglementarea cadru n
domeniul gestionrii deeurilor.
Potrivit legii deeul reprezint orice substan sau obiect pe care deintorul l arunc ori
are intenia sau obligaia s l arunce.
Gestionarea deeurilor trebuie s se realizeze fr s pun n pericol sntatea uman i
fr s duneze mediului, n special :
1. fr a genera riscuri pentru aer, ap, sol, faun sau flor
2. fr a crea discomfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor
3. fr a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special
Obiectivele prioritare ale gestionrii deeurilor sunt urmtoarele :
1. Prevenirea sau reducerea producerii de deeuri i a gradului de periculozitate a acestora
prin :
a) dezvoltarea de tehnologii curate cu consum redus de resurse naturale
b) comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au
impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creterii volumului i periculozitii deeurilor
ori asupra riscului de poluare
c) dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea final a substanelor periculoase din
deeurile destinate valorificrii
2. Reutilizarea, valorificarea deeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care
se obin materii prime secundare ori utilizarea deeurilor ca surse de energie.

Ierarhia deeurilor se aplic n funcie de ordinea prioritilor n cadrul legislaiei i politicii n

materie de prevenire a generrii i de gestionare a deeurilor dup cum urmeaz :
1. prevenirea,
2. pregtirea pentru reutilizare,
3. reciclarea
4. alte operaiuni de valorificare cum ar fi de exemplu valorificarea energetic,
5. eliminarea.
Autoritatea public central pentru protecia mediului colboreaz cu celelalte autoriti
publice centrale i locale cu atribuii n domeniul gestionrii deeurilor si autoritile
competente din statele membre ale Uniunii Europene prin crearea unei reele integrate
adecvate de instalaii de eliminare a deeurilor innd seama de cele mai bune tehnici
disponibile care nu implic costuri excesive, cu respectarea cerinelor Tratatului de aderare a
Romniei la Uniunea European semnat la Luxemburg la 25 aprilie 2005.
Legea interzice abandonarea deseurilor, eliminarea deseurilor in afara spatiior autorizate in
acest scop, incinerarea deseurilor pe mare.
La nivel national, regional si judetean, inclusiv al municipiului Bucuresti, se elaboreaza
planuri de gestionare a deseurilor.
3. Autorizarea activitatilor legate de deseuri
Unitatile si intrepriderile care desfasoara activitati de tratare a deseurilor sunt obligate sa
obtina autorizatie de mediu ori autorizatie integrata de mediu de la autoritatile competente pt
protectia mediului.
Autorizatia de mediu ori autorizatia integrata de mediu, dupa caz, trebuie sa cuprinda:
-tipurile si cantitatile de deseuri care pot fi tratate,
-cerintele tehnice si de orice natura aplicabile amplasamentului in cauza pt orice tip de
operatiune autorizata,
-masurile de siguranta si de prevenire care trebuie luate,
-metoda care trebuie aplicata pt fiecare tip de operatiune,
-monitorizarea si controlul operatiunilor,
-masurile de inchidere a depozitelor de deseuri si de intretinere ulterioara a acestora, dupa
caz.
In situatia in care autoritatea teritoriala pt protectia mediului considera ca metoda de tratare
propusa nu este acceptabila din punct de vedere al protectiei mediului, aceasta refuza
remiterea autorizatiei de mediu ori a autorizatiei integrate de mediu, dupa caz.
Autoritatea teritoriala pt protectia mediului poate acorda unitatilor sau intreprinderilor in
baza normelor generale aprobate de autoritatea publica centrala pt protectia mediului
derogari de la obligatia de autorizare pt urmatoarele operatiuni:
-eliminarea deseurilor neperculoase proprii la locul de productie al acestora
-valorificarea deseurilor.
Pt acordarea derogarilor, autoritatea publica centrala pt protectia mediului stabileste pt
fiecare tip de autoritate norme generale care sa prevada tipurile si cantitatile de deseuri care
pot face obiectul unei derogari, precum si metoda de tratare care trebuie sa fie aplicata.
Aceste norme se stabilesc, astfel incat sa se asigure ca deseurile sunt tratate cu respectarea
cerintelor de securitate a sanatatii umane si mediului.
In cazul in care intervin elemente noi necunoscute la data emiterii actelor de reglementare
sau se modifica conditiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competenta decide pe
baza notificarii titularului mentinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii
acestora informand titularul cu privire la aceasta decizie.
Sunt supuse procedurii de autorizare specifice activitatile cu privire la depozitarea deseurilor
in conformitate cu prevederile H.G. 349/2005.
4. Transportul peste frontiere al deseurilor periculoase
Prin legea nr 6/1991, Romania a aderat la Conventia de la Basel privind controlul
transportului peste frontiera al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora incheiata in anul
1989.

Statele parti la Conventie se obliga sa adopte masurile necesare pt ca gospodarirea

deseurior, inclusiv transportul si eliminarea lor sa fie in concordanta cu cerintele de respectare
a mediului si sanatatii umane.
Partile nu pot autoriza exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri catre un stat
care nu este parte la Conventie sau importul de astfel de deseuri intr-un stat care nu este
parte.
Fiecare stat trebuie sa interzica tuturor persoanelor de sub jurisdictia sa sa transporte si sa
elimine deseuri periculoase fara autorizatie sau fara sa fie abilitate pt astfel de operatiuni.
Transportul peste frontiera de deseuri periculoase poate fi autorizat de parti numai daca:
A. Statul exportator dovedeste ca nu are capacitatea tehnica si instalatiile necesare pt
eliminarea desurilor respective intr-un mod eficient si rational dpdv ecologic.
B. Deseurile sunt solicitate ca materii prime pt reciclare sau recuperare in industria statului
importator
C. Transportul se conformeaza si altor criterii convenite de parti cu conditia de a nu contraveni
obiectivelor Conventiei.
Pt ca transportul peste frontiera intre parti sa aiba loc trebuie ca statul exportator sa
informeze sau sa ceara ca producatorul sau firma exportatoare sa informeze in scris prin
intermediul autoritatii competente a statului exportator, autoritatile competente ale statelor
prin care deseurile periculoase urmeaza sa fie transportate.
Fiecarui stat implicat i se va transmite cate o notificare.
Statul importator este obligat sa raspunda in scris, acceptand transportul cu sau fara
conditii, cerand informatii suplimentare sau refuzand permisiunea pt transport.
O copie a raspunsului final a statului importator se transmite autoritatilor competente din
statele parti la Conventie care sunt interesate.
Statul exportator nu va autoriza transportul peste frontiera pana cand nu primeste
consimtamantul scris din partea statului importator, precum si dovada existentei unui contract
intre exportator si eliminator din care sa rezulte eliminarea rationala si ecologica a deseurilor.
De asemenea, trebuie sa primeasca consimtamantul scris al statelor de tranzit.
Este considerat trafic ilicit orice deplasare transfrontiera a unor deseuri periculoase sau a
altor reziduuri daca s-a efectuat:
-fara hotararea expresa a tuturor statelor interesate
-fara consimtamantul unui anumit stat interesat sau cu consimtamantul obtinut prin declaratie
falsa sau frauda.
-prin eliminarea deliberata a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri cu incalcarea
prevederilor Conventiei si a principiilor generale ale dreptului international.
In toate situatiile de trafic ilicit, statul exportator va trebui sa asigure reimpartirea deseurilor
periculoase de catre exportatori sau producatori ori, daca este necesar, de catre el insusi in
propriul teritoriu sau daca acest fapt nu este posibil, deseurile sa fie eliminate ecologic in
termen de 30 de zile din momentul in care statul exportator a fost informat cu privire la
traficul ilicit sau intr-un alt termen convenit de statele interesate.
Daca de traficul ilicit se face raspunzator importatorul sau eliminatorul, obligatia de
eliminare rationala si ecologica revine acestuia.
Daca responsabiltatea pt traficul ilicit nu incumba nici exportatorului (producatorului), nici
importatorului (eliminatorului), statele parti interesate vor coopera pt eliminarea ecologica a
deseurilor in cel mai scurt timp, intr-un loc convenit de ele.
Dr mediului prezinta urmatoarele caractere:
Prevenitiv
Caracter vericl
Norme dispizitive
Fondul de vanatoare reprezinta:
Unitatea de gospodarire cinegetica numai pe terenul prop publica a statului si unitatilor adm
terit astfel delimitata incat sa asigure o...fauna cinegetica pt interesul sau
Izvoarele dr mediului:
Caracter Eterogen

Caracter
Reglementari nationale