Principii-continuare

Principiul precautiei in luarea deciziei

-desprins din principiul prevenirii, fiind expres prevazut in OUG
195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile
ulterioare la art. 3 lit.b). Acest princ este prevazut si in TFUE in art.
191 alin(2).
-principiul justifica luarea unor masuri chiar si atunci cand din datele
stiintifice existente nu rezulta daca o activitate este periculoasa
pentru mediu. Cu alte cuv, cand datele stiintifice sunt
neconcludente in ceea ce priveste efectele unei activitati, decizia
trebuie sa fie in sensul neinceperii respectivei activitati. Aceasta
deoarece pericolul degradarii mediului, inclusiv asupra vietii si
sanatatii, este prea mare pentru a risca o decizie, care se poate
dovedi ulterior ca fiind gresita. Daca principiul prevenirii presupune
o evaluare a riscurilor in raport de cunostinte existe la un moment
dat, ceea ce inseamna ca riscurile exista si se pot produce daune
ecologice daca nu se intreprind masuri corespunzatoare, principiul
precautiei pp necesitatea de a se actiona chiar in lipsa unei
certitudini stiintifice vizand existenta vreunui risc.
Fundamentul acestui principiu consta in aceea ca absenta
certitudinii stiintifice nu constituie o piedica pentru a intreprinde
masurile necesare in scopul evitarii atentatelor grave asupr
amediului.
In consecinta, spre deosebire de principiul prevenirii, in cazul
principiului precautiei, riscul in sine nu este demonstrat.
Principiul precautiei poate fi considerat un principiu al
incertitudinii in sensul ca se iau decizii pe baza unor cunostinte
stiintifice incomplete.
Solutiile adoptate in aplicarea acestui principiu trebuie sa fie
revizuibile in functie de evolutia cunostiintelor stiintifice. Noutatile
stiintifice si descoperirile tehnologice pot pune capat incertitudinilor,
iar in functie de acest aspect masurile luate in aplicarea principiului
precautiei se mentin, se modifica sau se inlatura.
Principiul prevenirii(actiunii preventive)
-este expres prevazut de OUG 195/2005 priivind protectia mediului
in art. 3 lit.c)+ in TFUE in art 121 alin(2).
Acest principiu serveste protectiei mediului prin anticiparea
consecintelor negative pe care le poate avea un plan sau un proiect
asupra mediului.
Princ este fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a
riscurilor ecologice este cu mult mai putin costisitoare decat
repararea daunelor ecologice, care de multe ori au caracter
ireversibil.
-aplicarea acestui prin reclama pe de o parte reglementarea unor
obligatii cu caracter preventiv, iar pe de alta parte promovarea unor
activitati care sa conduca la evitarea producerii unor modificari

negative asupra calitatii mediului. S-a afirmat necesitatea de a se

tine seama cat mai curand posibil de eventualele incidente asupra
mediului in toate procesele tehnice de planificare si de decizie si in
acest scop au fost prevazute proceduri pentru evaluarea
potentialelor riscuri pt mediu. Evaluarea se realiz atat in context
national, cat si international si regional daca activitatea propusa are
potentiale consecinte transfrontaliere.
Principiul poluatorul plateste
-art. 3 lit.e) din OUG 195/2005+art 191 alin(2) TFUE
-a fost afirmat pentru prima data in Declaratia Consiliului Europei
privind lupta impotriva poluarii aerului din 1968, fiind expres
prevazut si in Declaratia de la Rio de Janeiro adoptata in cadrul
Conferintei pt mediu si dezvoltare durabila din 1992, precum si in
numeroase conventii internationale.
-in mod generic, obiectul platii il constituie suportarea cheltuielilor
legate de poluare de autorul acesteia, iar in mod particular
executarea si suportarea de catre agentul poluator a obligatiilor ce
converg spre evitarea, limitarea si eliminarea poluarii.
Principiul are la baza elemente din teoria economica potrivit
careia posturile sociale externe care insotesc productia trebuie sa fie
internalizate, adica sa fie luate in calcul de agentii economici in
costurile lor de productie. Fundamentul principiului rezulta si din
dreptul la un mediu sanatos, cetateanul neputand sa fie obligat sa
plateasca accesul la mediu nici direct, nici indirect, prin
subventionarea din fonduri publice a cheltuielilor legate de poluare.
-continutul regulii poluatorul plateste este deosebit de larg si este
inteles uneori in mod diferit atat la nivel legislativ, cat si in doctrina.
-in sens larg, continutul acestui principiu presupune ca orice
cheltuieli legate de poluare(repararea prejudiciului ecologic,
cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluarii si cheltuielile de
prevenire a poluarii) trebuie sa fie suportate de cel care cauzeaza
poluarea si nu de societate. In plan juridic, acest continut larg
influenteaza materia raspunderii civile pentru mediu si determina
definirea notiunii de prejudiciu intr-un sens specific dreptului
ecologic.
Notiunea de prejudiciu ecologic are un sens mai larg decat
notiunea de prejudiciu in dreptul comun, autorul acestuia trebuind
sa suporte si cheltuielile legate de prevenirea poluarii, precum si
cele vizand eliminarea sau limitarea efectelor poluarii.
-in sens restrans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea
subventiilor destinate protectiei mediului. Aceasta nu ins ca statul
nu trebuie sa isi indeplineasca obligatiile de a asigura cetateanului
un mediu sanatos, deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura
efectele poluarii si inseamna ca trebuie gasite mijloacele legale care
sa permita identificarea poluatorului si obligarea acestuia sa
plateasca.
Identificarea poluatorului reprezinta una din problemele
centrale ale aplicarii acestui principiu, greu de realizat atunci cand
este vorba de o poluare difuza provenind de la mai multe surse.

Uneori, aceasta problema devine chiar imposibil de realizat, spre ex.

cand este vorba de deversarea in mare de catre nave a unor
materiale interzise. Pentru depasirea unor astfel de situatii, se
procedeaza la instituirea anumitor fonduri din anumite taxe, fonduri
destinate acoperirii cheltuielilor specifice in situatia in care autorul
poluarii nu poate fi identificat.
Principiul informarii si participarii publicului la luarea
deciziilor, precum si al accesului la justitie in probleme de
mediu
-prev expres de art.3 lit. h) din OUG 195/2005+in documentele
Conferintei Organiz nat unite pt mediu si dezvoltare de la Rio din
1992, mai exact in Declaratia de la Rio si in Agenda 21, precum si in
majoritatea conventiilor si tratatelor internationale cu incidenta in
domeniul protectiei mediului.
-in cadrul Conferintei de la Aarhus din 1998, intitulata Un mediu
pentru Europa a fost adoptata Conventia privind accesul la
informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la
justitie in probleme de mediu ratificata de Ro prin L. 86/2000.
Conventia garanteaza dreptul de a avea acces la informatie fara ca
solicitantul sa declare un anumit interes. Totdata, Conventia prevede
situatiile in care poate fi refuzata o informatie de mediu si anume:
autoritatea publica nu detine informatia solicitata
cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata intr-o
maniera prea generala
cererea se refera la documente in curs de elaborare sau
priveste sistemul de comunicatii interne al autoritatii publice
in cazul in care o astfel de exceptie este prevazuta de
legislatia nationala sau de practica obisnuita, luandu-se in
considerare interesul public in cazul unei asemenea dezvaluiri
cererea mai poate fi refuzata daca dezvaluirea ar afecta:
confidentialitatea procedurilor autoritatilor publice, relatiile
internationale, siguranta nationala, securitatea publica, cursul
justitiei, confidentialitatea informatiilor comerciale si
industriale, dreptul de prop intelectuala, confidentialitatea
unor date personale, mediul la care se refera informatia in
conditiile legii.
-Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se va face in scris daca
solicitarea a fost facuta in scris sau daca solicitantul cere acest
lucru. Refuzul trebuie sa fie motivat si sa ofere informatii privind
accesul la procedura de recurs. Raspunsul curpinzand refuzul
solicitarii trebuie sa fie dat cat mai curand posibil, fara a se depasi
o luna, in afara cazului cand complexitatea informatiei justifica
prelungirea acestei perioade pana la 2 luni de la data inaintarii
cererii.
In cadrul legislatiei nationale, fiecare parte la Conventie se
obliga sa asigure posibilitatea pentru orice persoana care considera
ca solicitarea informatiei a fost ignorata, gresit refuzata sau care

considera ca a primit un raspuns inadecvat, de a avea acces la o

procedura de recurs in fata unei instante de judecata sau a altui
organism independent si impartial prevazut de lege. Statul va lua
masuri ca respectiva persoana sa aiba acces si la o procedura de
fond, nefiind exclusa nici posibilitatea unei proceduri prealabile in
fata unei autoritati administrative.
In privinta pilonului referitor la participarea la luarea deciziei,
facem precizarea ca publicul interesat trebuie sa fie informat prin
anunt public ori in mod individual cand este cazul despre demararea
unei proceduri de luare a deciziei de mediu si intr-o maniera
adecvata si in timp util printre altele despre urmatoarele
aspecte:activitatea propusa, natura deciziei posibile, autoritatea
publica responsabila de luarea deciziei procedura initiata incluzand
modul si momentul in care o asemenea informatie poate fi furnizata,
autoritatea publica la care pot fi adresate comentarii sau intrebari,
perioada in care pot fi primite aceste comentarii ori intrebari, faptul
ca activitatea propusa face obiectul unei proceduri nationale sau
transfrontaliere de evaluare a impactului asupra mediului s.a.m.d
Procedurile pentru participarea publicului trebuie sa permita
acestuia sa inainteze in scris sau cand este cazul, la o audiere
publica, orice comentarii, informatii, analize sau opinii considerate
relevante pentru activitatea propusa.