Structuri urbane - cadru urban - studiu urbanistic

1.

Aria de interes in abordarea structurilor urb.

aria de interes-supraf. din terit. inclusa unei limite

tipuri de arii de interes: a. izocrona (?!)-raportare exclusiva la un centru de interes in coroborare cu
timpul de parcurs b. de atractie- rap. exclusiv la centrul de interes in raport elem. de factura subiectiva
c. de influenta- rap. exclusiv la centrul de interes in raport cu raza de influenta teoretica a centrului
respectiv. d. de convergenta raportata la centre de interes resp. si totodata la centrele de interes
vecine, de acelasi nivel
Princ. suparapunerilor ariilor de interes

ex.: Bucuresti-centrul istoric-in toate sectoarele, suprapunere ineficienta si ilogica a

unei limite administrative peste o limita cu caracter structural
Structura urbana- totalitatea rel.ce se stabilesc in terit. urban intre elem. constitutive ale org. urban.
aria de interes a limitei-determinata de de obiectivul limitei (scopul)-reprezinta coerenta/lipsa de
coerenta a sistemului

Exista o coerenta si la nivel grafic

daca dantelarea este perfecta => exista o stare de coerenta minima

limite care prin procedeul de definire evidentiaza niste arii de competenta care influenteaza foarte mult.

Aria de interes (a limitei) este dependenta de centru

Unitati de echipament

Elemente subiective ambianta, cultura, elem. socio-econom

Cumpana de interese
- aria de competenta functionala aria in care ar pute aexista respectivul teren

2.Abordarea in variante a studiului urbanistic

studiul de tema- etapa in procesul de cercet./proiectare
metodologie de studiu- se analiz. caract. retelei de elem. => MORFOLOGIA/SCARA DE
CRESTERE/MATRICE DE CRESTERE
studiul trece la texturi -> analiza calitativa a ocuparii terenului-scari de ordonare
scheme funct-pe categ. de funct. (retele de dotari)-concretizari ale diverselor posibilitati-rez. scheme
funct. cu variante

MODEL FUNCTIONAL- coroborarea tuturor schemelor functionale coresp. funct. prin

suprapunerea div. variante-rez. o multitudine de modele functionale(ANALIZA LA NIV. DE MODEL)
INFO-verific. si analiza comparativa a variantelor de dezv. urbana propuse pe parcurs.
abordarea metdologica trebuia sa cuprinda: * analiza functiunii urbane ** analiza comparativa a
variantelor
MODEL FUNCTIONAL OPTIM- model funct sau de echipare care se releva ca valoare globala a
starii de funct. partiala si efectiva
MODEL SPATIAL- se trece la analizarea ocuparii spatiului-rez. MODELE DE OCUPARE A
SPATIULUI, care, pt. fiecare var. in parte se releva ca evaluare globala a starii de efectiva
functionalitate
MODEL. FUNCT. + MODEL. SP.=PARTIU URBANISTIC
1.

analiza efectiva asupra existentului

2.

in variante-structura urbana restructurabila sau noua

- variantele de dezvoltare reprez. o imagine intuitiva cu privire la posibil. de dezv. ale orasului, sa se
verifice coerenta lor, sa se cuantifice elementele care sunt supuse procesului de analiza comparativa;
- variantele de dezvoltare, verificare cu modele matematice, sunt supuse procesului de decizie;

3, Ambianta in cadru urban

elem. de cadru urban transpun in teritoriul urban sist. de activ. urbane, se constituie cu o anumita
config. a spatiului in rap. cu activ. pe care le inglobeaza, cu conditiile si nevoile ambientale; sp. aferent
unei activit. este deci o adecvare coresp. a sp.
Adaptarea spatiala nu este numai functionala, ci si sociala, econom., biol. in plan spatio-receptor (?)
se exercita nevoia estetica, etica psihol.nevoia de ambient- impune calit. complexa a sp. urban ca
factor in formarea si definirea unui comport. (?)
ambianta- (mediu fizic/moral/social in care se afla cineva ) este proprie sp. urban care este creeat prin
exercitarea functiunii si subliniaza suplimentar un mod subiectiv de intelegere a sp. Urban.
str. sp. urban=exprimarea fizica a struct. functionale si a contextului social/uman in care se constituie.
raspunde indirect unui ansamblu de nevoi, prin interm. str. funct., si direct unui ansamblu de senzatii
considerate etic, estetic si psiho-social.

Daca cele doua trasaturi nu se exprima, complementar, apre starea de insuficienta (potrivire intre
functie si ambianta, luata ca forma); sunt cazuri cand functia este inclusa artificial unor spatii neutre; o
alta conditiona a spatiului urban este de natura temporala, ea trebuie sa corespunda in timp.
Structura spatiala urbana raspunde indirect unui ansamblu de nevoi, prin intermediul structurii
functionale, si indiredct unui ansamblu de senzatii considerate etic, estetic si psihosociale in timp.
Cadrul urban- se realizeaza printr-o acumulare spatiala care are la baza asocierea de sp. urbanecondusa de o legitate care serveste atat intereselor obiect. de prelucrare a spatiului cat si intereselor
subiective (omul-producator si beneficiar)
4.Aditionalul in restructurarea urbana
actiunile de (re) structurare sunt actiuni de (re)ordonare a elementelor intr-un sistem.
sprijinindu-se pe zonificarea multifunctionala, procesul de restructurare pretinde introducerea integrarii
ca mijloc de organizare a vietii in cadrul urban.
ADITIONAL- orice aport constitutiv care apare la nivelul structurii functionale sau configurative, in
urma operatiei de modernizare, mai ales in urma constructiei urbane.
aditionalul este situat distinct fata de existent in organismul urban restructurat se concretizeaza
cantitativ si calitativ (in sine sau in raport cu existentul)
aditionalul este un subsistem; organizarea este influentata de pozitia in teritoriu astfel:

CENTRAL-un nou ansamblu central;

PERIFERIC- zona marginla restructurata;

ADIACENT-PERIMETRAL-cartier care se realizeaza in continuarea perimetrului construit;

EXPERIMENTAL- cartier aparte (platforma industriala in afara existentului)

Zonificare in acceptul de astazi, stare de cooperare a act.-integrare; produs struct. al

suprapunerii si intrepatrunderii (pana la integrare) a diferitelor tipuri de elem. de viata urbana,
ceea ce nu infirma notiunea de ordine

5. Abordarea complexa, filosofico-analitica a restructurarii urbane

1.

Abordarea operational-analitica; determina functional solutia, pornind de la existent si folosind experienta drept model ; este incompleta, deoarece renovarea (parte a restructurarii) se
sprijina pe obiective care nu sunt definite rigid, nu sunt determinate clar si aceasta din cauza imposibilitatii de a cunoaste modul in care se va desfasura existenta urbana viitoare.

2.

Abordarea filosofica- restruct. trebuie sa realizeza un echilibru intre valorle materiale si cele spirituale, umaniste; problema calitatii vietii, in cadrul procesului de modernizare, o atrage dupa
sine pe cea a calit. omului, ceea ce implica completarea metodologiei analitice opaerationale cu o metoda filosofica; apare, in plus, problema abordarii etice

3.

Abordarea etica- se refera la atitudinea organelor de decizie si proiectare care sunt obligate sa ia in considerare necesiatile reale ale societatii, sa nu impuna o solutie straina de spiritul
locului si al oamenilor; arhitectii au o responsabilitate deosebita pe linia intelegerii societatii existente. ; este un aspect al politicii urbane

apar mai multe probleme: echilibrul centru-periferie , utilizarea terenului, centrul raportat la populatie
modernizarea este dependenta de nevoile populatiei studiul de urbanism trebuie sa cuprinda un studiu
asupra populatiei.
motivatiile restructurarii sunt: reevaluarea istorica, arhitecturala, arheol., artistica; utilizarea insuficienta
a terit.; necesit. imbunat. cond. de viata
actiunile de restructurare- sunt actiuni de reordonare a elem. intr-un sistem, sprijinindu-se pe integrare
ca mijloc de reorg. a vietii in cadrul urban.

6. Analiza matriciala-instrument de lucru in studiul de structura urbana

(Principiul de functionare/continut/situatie)
- in urbanismul functionalist principiul separarii/zonificarii functionale;
- in ubanismul modern princ. separarii intre activitati;

ORASUL:- sistem complex;

- cresterea structurala nu doar in marime, ci si in complexitatea rel. dintre parti.

ANALIZA MATRICIALA analiza sistemica a orasului d.p.d.v. al sistematizarii

(sistematizare:

ansamblul de marimi tehnice economice si legislative relative la spatiile de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor si a materialelor, care se iau in scopul asigurarii unor cond. de viata
optime;

ramura a urbanismului care se ocupa cu proiectarea si reorg. stiintifica a asez. urbane si rura

- punct de plecare in elucidarea unor aspecte ale proceselor de dinamica urbana si al modului in care sunt reglementate de catre edilii orasului.

Elem. de cadru urban: cadru natural / unitati econ. / dotarile urbane / forta de munca / populatia /
locuintele / spatiile plantate / echipamentele

in cadrul unui sist. fix, el. este legat, direct sau indirect, de toate celelalte elemente ale sist. =>

RELATII: - CALITATIVE (dotari urb. / populatie)

- SPATIALE (dotari urb. / locuinte)

A.

MATRICEA PATRATICA:

pe fiecare latura activitati (A,B,C,D) => tablou de rel. intre activitati, notate cu simboluri.

B.

MATRICEA NEPATRATICA:

rel. intre activitati si zone operationale (din teritoriu) spatii;

A,B,C,D, - activitati; 1,2,3,4, - spatii.

ce fel de activitati pot pune in spatiul x? unde pot pune spatiul B? (simboluri +, - compatibile sau incompatibile)

evidentiaza adaptarea spatiului la activ. resp.: adaptarea ideii la spatiu; adaptarea spatiului la idee; adapt. functiunii. la spatiu; adpt. spatiului la functiune; adapt. activ. la spatiu; adapt. spatiului la activ.

SITUATIE: mobilul uman: subiectiv / obiectiv => pretinde o activitate.

ACTIVIT. DE MUNCA obiective
Mobilul meu este obiectiv pt. ca impune o activ. pe care vreau sa o desf.;
Mob. meu este subiectiv pt ca impune altor oameni o activ.
OBS. pe baza matricei structurii urbane se poate intocmi o reprez. simplificata (grafica) a sist. urban.

7. Cerinta functionala si echilibrul organismului urban- situatii caracteristice

functia-trebuie inteleasa ca producatoare a unei proprietati intr-un sistem si ca rezultand dintr-o
anumita caracteristica a sistemului respectiv. Astfel rezulta cerinta functionala
functionalitatea- capacitatea de conservare a sistemului (in sensul de pastrare); de pastrare a
trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege trasatura care contribuie la mentinerea starii sitemului
respectiv, indiferent daca aceasta convine sau nu)
cerinta functionala implica, in realitate, atat mentinerea dar si modificarea unei functii. modul de
interpretare a cerintelor functionale se transporta, impunandu-si consecintele, la nivelul cadrului urban
si al culturii urbane.
cercetarea interdisciplinara sporeste sansele sesizarii corecte a starilor, oferind camp deschis cerintelor
functionale reale (in sensul depistarii lor si al aprecierii cantitative si calitative in contextul existent si
posibil in viitor)
ea apare intr-un anumit terit. urban si rezulta din starea acelui teritoriu. Ea nu poate fi impusa terit.
printr-o simpla decizie, deoarece:

ca ipostaza a mobilului urban angajta in dezv. organismului urb., c.f. este si un produs al starii de echilibru a sistemului de elem. de viata urbana, semnaland o iminenta modificare a echilibrului intr-o anumita
directie. ;

desi cerinta functionala apare in cadrul elem. de viata urbana determinate functional, ea opereaza prin intermediul elem. de viata urbana determinate functional-ambiental si vizeaza cadrul urban;

cerinta functionala are un caracter activ

echilibrul organismului urban- superficial, prin pastrarea fortata a unei trasaturi; intrega activitate de
sistemat. conduce dezbateri pt. pastrarea unor astfel de trasat . pozitive sau pt. introducerea unora noi,
deci modificarea unor functii; pot aparea posibile erori in cursul dezv. urbane, datorita unei cunoasteri
superficiale a aspectelor ext. ale faptelor si starilor. rez. decizii care cauta EFECTUL si nu CAUZA;
prezenta artificiala a unor stari care nu mai corespund (ex: spatiul urban pietonal intr-o zona urbana de
mare interes zona NV a Pietei Unirii).
pot fi cerinte functionale:

CENTRIPETE: care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc decat la o reasezare a alem. sale

CENTRIFUGE: care tind in afara sistemului, propunand o extindere a acestuia, prin acapararea de noi elem. sau prin integrarea cu un alt sistem. integrarea la niv. vietii urbane, a unor sist. existnte, impune
modif. structurii funct.-rez. restructurarea - apare cand satissatisfacerea problemei se poate face in afara sist. respectiv-rez. ca sist. respectiv dispare, nu mai are nici o valoare.

CENTRIF.-CENTRIPETE- traieste in afara sist., dar se intoarce in centrul lui

cladire cu val. f. mare care trebuie absorbita de centru

elem. adus in sist. sp. din centru (el se poate percepe din centru, prin reconsid.
compozitiei centrale care sa permita perceperea elem. direct din piata
cerinta functionala tinde spre anularea/dezvoltarea unor functii existente sau spre introducerea si
antrenarea unor functii noi pt sitemul/ zona respectiv(a).
In realitatea urbana se constata un proces de evolutie a cerintei functionale de la formare pana la
afirmare
trebuie evitata faza brutala-sa se asigure o evolutie fireasca, prin introducerea treptata a procesului
reformativ
cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului urban, prin intermediul
unei reorientari a functiei, a unuia sau a mai multor elem. ale sist. respectiv.

8. Categorii de modele utilizate in sistematizare in raport cu gradul de generalitate si scopul

utilizarii lor.

grad de generalitate
1.

in funct. de intinderea modelului M. SPECIFIC; M. GENERAL

2.

in funct. de profunzimea modelelor M. GLOBAL; M. PARTIAL-orizontal si vertical

Ex.: o localitate poate fi reprezentata prin PUG(schita de sistem) care reflecta caract. global; insotit si
de un plan de traficcaract. partial-vert.
in tema-program- studiul M. GLOBAL; studiul M. PARTIAL; analiza solutiei dpdv cantitativ si
calitativ

raport intre real si UTOPIC

scopul utilizarii modelelor
a.

M. analitic-descriptiv-rol aplicativ, analiza a raportului cauza-efect

b.

M. planificativ- implica factorul politic in teritoriu prin decizie

c.

M. predictiv- ofera o alternativa

d.

M. metodologic- de orientare; de conducere

9. Categorii de modele utilizate in sistematizare, in raport cu continutul, exprimarea si tipul de

valabilitate. exemplificari
1.

in raport cu continutul

model formal-se refera la forma (plan, macheta); exprimarea rel. formale

model conceptual- se refera la conceptie; exprimare teoretica si prin schite (ex: orasul liniar)

model analogic-material: se refera la esenta situatiei; reprezinta o situatie sau un fenomen (ex. model gravitational)

model urbanistic de indiferenta model matematic-se studiaza un anumit terit. si se determina curbe pt. fiecare dintre caracteristici. ex: in cazul studilui poluarii se ia in considerare o curba a dispersarii in
teritoriu a noxelor; se unesc punctele cu aceeasi densitate si se obtine in plan o posibila disp. de org. a terit.

2.

in raport cu exprimarea

model iconic- model formal; imagini f. clare

model real-obiectiv-ia in considerare ca model un obiect care exista sau care este creat in scopul de a fi utilizat (Le Corbusier-Unite dHabitation a Marseille)

m. analitic- foloseste o schema pt. a exprima o situatie(ierarhizare, restrangere); nu poate fi exhaustiv

m. matematic-reprezentare printr-o formula

m. vorbit-apare probl. limbajului

3.

in raport cu tipul de valabilitate

model static- nu ia in considerare schimbarile ce se pot petrece in timp. in urbanism-ordinul ideal; contemp-BRASILIA

m. de echilibru momentan se bazeaza pe modelul static.; studii in ideea transf. in crestere si descrestere; se refera la PUD

m. dinamic de comportament- reflecta transformarea

10. Caracteristicile organismului urban si functia prioritara. metode de analiza

ZONA- are un anumit caracter, depinzand de dozajul diferit al functiilor
caracteristicile zonei

calitativ-categorii de texturi;

cantitativ- valoare de utilizare a terenului

- se leaga de FUNCTIA PRIORITARA in zona respectiva (sprijina si conlucreaza cu celelalte functii)

F. URBANA PRIORITARA- se detaseaza din functionalitatea structurii urbane si defineste caracterul de organism urban

1. LEG. FCT. PRIORITARA-ZONIFIC.

org. necontemporana- zonificarea stricta-nu constituie un impediment in afirmarea functiei prioritare
motive:

modul de viata al societatii este zonificat

supraf. restransa a organizarii-rez. ca functiile gaseau usor relatiii intre ele

org. contemporana- crestere nemasurata :

tinde sa estompeze functiile prioriare

nu poate ascunde prezenta functiilor (fenomenului urban)

transformare continua :

functia prioritara-elem. transformabil, generat de transformarea de ansamblu a organismului urban

- nu mai poate fi vorba de identificarea orasului cu functia prioritara

Functia urbana este adresata teritoriului si implica exteriorul orasului.
Rolul orasului in terit. se adreseaza ext. + f. urbana prioritara-rez. prin raportarea lor PROCESUL DE
DEZV. A ORASULUI.

2. FCT. PRIORITARA-principal FACTOR DE OMOGENIZARE

intr-o zona F. PRIORITARA = prod. structural si functionalist ; se asigura

sp.eterogen;

zona omogena (activitati complementare)

CARACT. ORG. URBAN pt. ansamblu/zona/oras

afirmare(mat., spirit.) esenta a structurii organismului urban / mediului inconjurator
- se exprima prin prin cadrul urban si solicita la nivel de spatialitate si functionalitate raportul dintre
ansamblu si detaliu;
MET. DE ANALIZA-STUDIU COMPARATIV

analiza multicriteriala (a),

abordare matriciala (b).

a operatia de clasificare care ia in calcul simultan mai multe caracteristici (mai multi descriptori).
Dintre descriptori se aleg cei mai semnificativi (subiectivism, identif. calit. pe elem. componente)-rez.
instr. f. diferite.
stud. comparativ pe baza listei de criterii; se pun in evidenta sisteme matriciale diferite
1.

multitudine de comp. dif. si a unei multimi de descriptori in cazul in care comp. si descript. sunt identici

2.

o multime de comp. analizate printr-o multime de descript. care insa se schimba de la un moment la altul

3.

multime de comp. ce se schimba, in timp ce mult. descript. ramane aceeasi

ETAPE; 1. listarea criteriilor (documentarea); 2. analiza critica 3. evaluarea critica (scara de ordonare)
4. analiza de criterii in teritoriu 5. 6. cumularea val. de interval 7. definirea limitelor
11.Centrul orasului. Restructurarea urbana.
Restructurarea urbana este un proces de adaptare a unor relatii existente intre elementele orasului la
necesitati noi, sau de introducere a unor relatii noi intr-un context existent.
Dezvoltarea centrului este legata de dezvoltarea orasului; orice dezechilibru in dezv.
orasului se reflecta asupra centrului si asupra cartierelor, prin aglomerarea excesiva
in centru ( datorita lipsei serviciilor corespunzatoare ).
Centrul istoric este o componenta a centrului orasuluichiar daca dpdv spatial, separatia este neta.
Este necesar un proces general si coordonat de gestiune urbana in cadrul caruia sa se desfasoare operatii
de renovare, reconstructie sau constructie.
Motivatii:

uzura fizica si morala a fondului construit implica necesitatea imbunatatirii conditiilor de viata si salubrizare.

reevaluarea istorica, arhitecturala, arheologica si istorica a centrului.

Probleme:
-accesibilitatea in centrul istoric

-modernizarea locuintelor
-stlistica constructiilor si asocierea lor
-amenajarea ambientala a spatiului
Cresterea centrului este un proces permanent de sporire a eficientei, confortului, calitatii :
23472rlx77pbe1h

intensiva economica, confortabila intregirea centrului, este aplicabila mai ales in zonele de importanta rasfirate

extensiva pentru zone de tip compact configuratie noua a centrului.

Echilibrul centru-periferie presupune investitii complementare locuintelor de la

periferie, dar care tind ca amplsare spre centru.
Utilizarea terenului terenul central are valoare mare, care creste proportional cu marimea orasului,
tendinta de aconstrui locuinte in cazul unei cresteri intensive.
Raportul centru/populatie: centrul are -dimensiune sociala
-semnificatie simbolica si deasemenea contine
activitati reprezentative, elemente semnificative, efecte plastice, de compozitie.
Modernizarea este dependenta de nevoile populatiei (ea nu poate fi impusa) studiul de urbanism
trebuie sa cuprinda si un studiu asupra populatiei.
Importanta deosebita a centrului istoric fata de populatia nou-venita, aceasta chiar daca nu locuieste in
centrul istoric, accepta si cultiva un mod de viata. Valoarea istorica si ambientala a centrului este un
factor cadru de urbanizare.

12. Corelarea intre ocuparea spatiului si utilizarea teritoriului in abordarea structurii urbane
Activitatea urbana sta la baza constituirii organismului urban. omul isi desfasoara
viata prin exercitatrea unor activitati pe un anumit teren, sau intr-o anumita forma de
utilizare a solului activitatea umana este legata intr-un fel sau altul de modul de
utilizare al ternului

activitate legata de un amplasament

activitate independenta de loc

Referitor la relatia activitate-spatiu aferent se definesc termenii :

ocupare: activitate/suprafata teren

utilizare: activitate/suprafata teren/productivitate lb472r3277pbbe

afectare: activitate/poluare/anexe/circulatii

din cele 3 rel. rap. activitate/teritoriu f. complex.

Indicele de utilizare a terenului prezinta interes pentru urbanismul comparatist,
permite compararea unor ansambluri complexe, chiar din zone sau tari diferite.
Eficienta sau ineficienta de utilizare a teritoriului unei zone este strans legata cu
structura urbana eficienta de utilizare a terenului (teritoriului) se constituie in
element de baza al studiului de partiu.
Analogie intre P.O.T si P.U.T.
Sporirea eficientei este o problema de optimizare, intre gradul de ocupare al
teritoriului si gradul de utilizare al terenului exista un raport de interdependenta.
Utilizarea eficienta a teritoriului de catre individ / colectivitate.
Apare necesitatea de ambient. necesitate practica de convietuire / stapanire activa a
spatiului. Nevoia de ambient impune calitatea complexa a spatiului urban ca spatiu
de viata organizat multiplu factor in formarea si definirea unui anumit concept
urban.

13.Criterii de apreciere a coerentei unui partiu urbanistic

partiu urbanistic: este exprimarea complexa a unui mod global de organizare a unui teritoriu urban,
precizand localizarea functiunilor, ocuparea su utilizarea terenului conform premiselor sale de
dezvoltare, atat in planul cadrului structural cat si socio-economic si estetic, el exprima carateristicile
sistemului:

eterogenitatea elementelor componente

existenta structurii ansamblul format din elemente si relatii

dimensiune ecologica: ambientconfiguratie situata in afara perimetrului cu care sistemul intra in dialog.

comportamentul dinamic

Existenta structurii sistemului (a ansmablului format din elementele si relatiile sistemului) asigura
coerenta; pot aparea erori dintr-o analiza superficiala de aceea trebuie o cercetara atenta,
multidisciplinara pt. stabilirea corecta a nevoilor si a posibiltatilor de realizare a functiilor respective.
Partiul urbanistic este un instrument de lucru, reprezinta o etapa distincta a procesului de cercetareproiectare.
Criterii de apreciere a situatiei existente
analiza situatiei existente

starea existentului

definirea premiselor (date de tema)

raportare sistemica

definirea variantelor de studiu date externe

analiza valorica

solutia

14.Coroborarea functionala
Coroborarea schemelor functionale se constituie la nivelul modelului corespunzator
tuturor categoriilor de functiuni din teritoriul afectat.
Suprapunerea diferitelor variante de scheme functionale MODELE FUNCTIONALE . Acesta aduce
o evaluare globala a starii potentiale si efective de functionalitate.
Se realizeaza o analiza a asemanarilor in plan spatial perceptiv definirea spatialitatii prin modelul
spatial.
MODELUL SPATIAL model de ocupare a spatiului, format dintr-o serie de scheme spatiale:

scheme de sit trasaturile cadrului natural, efecteplastice urbane

scheme de evaluare economica a elem. de cadru urban

scheme de eveniment miscare, aglomerare, culoare

Analiza structurilor spatiale urbanistice se realizeaza prin:

analiza estetica compozitie

analiza economica

analiza psiho-sociala

Coroborarea modelului functional cu modelul spatial genereaza un MODEL GLOBAL AL

STRUCTURII URBANE PARTIU URBANISTIC
Coroborarea functionala nu urmareste, individual, fiecare functie in parte, decat in
masura in care ea poate constitui in termeni de animatie urbana.

Asocierea chiar coroborarea functiunilor in sine pune probleme interesul urban nu

poate fi stimulat doar printr-o simpla punere in legatura a mai multor elemente
( insiruirea unor locuinte cu magazine la parter, de-a lungul unui element integratotr,
nu creeaza un ansamblu cu functie rezidentiala si comerciala)
Coroborarea functionala determina aparitia unei anumite ambiante umane deschizand ciclul de continua
transformare a acesteia de la functia spatiu urban, la comportamentul urban si la o noua functionalitate.
Ambianta urbana = produs variabil in timp si in spatiu initiat prin coordonarea naturala sau constienta a
tesuturilor de elem. in cadrul structurii urbane.
15.Decizia in abordarea structurii urbane: momente de baza ale deciziei. Exemple.
In cadrul desfasurarii unui studiu asupra unui oras se poate intocmi o matrice de
crestere pa baza stabilirii retelei de elemente manifestate si arel;atiilor dintre ele.
Se poate ajunge la concluzia ca localizarile functionale si puse in planul de ansamblu nu corespund
dorintelor initiale (ex: noul oras Thamesmead- Anglia, analiza profunda a starii de potential de
functionalitate ca baza a detaliului de sistematizare)
Se ajunge la o metodologie de analiza aprofundare sistemica a str. urbane, care isi poate descoperi
trasaturile la nivelul de activitati, de echipament, global.
Aceasta analiza sta la baza studiului de tema. Se intocmesc scari de crestere/ matrici/ grafuri de relatii,
scheme functionale/ spatiale/ modele functionale/ spatiale
1.

descrierea / analiza situatiei existenta

2.

intocmirea unor variante de solutionare prin prelucrarea datelor se reduce din informatia bruta stiintific

3.

analiza de impact/consecinte

4.

evaluarea comparativa a variantelor cea optima in vederea deciziei trebuie analizata pe functiuni urbane/ analiza comparativa a variantelor.

Variantele sunt verificate cu ajutorul modelelor matematice si apoi sunt supuse deciziei.
Politica urbana are rol de decizie prin manifestrea infrastructurii societatii.
Prelucrarile stiintifice sunt:

aplicarea schemei de analiza in conditiile specifice, pe care le impune teritoriul

abordare - spatiala, temporala, sectoriala

Analiza se face: - transversal (analiza secventiala)

- longitudinal (analiza de parcurs, de dezvoltare)
Problemele ce trebuie abordate privind decizia:

zonificarea

amplasarea

alocarea de echipament

fluxuri/ abordari de trafic

Decizia trebuie sa se inscrie intr-un proces evolutiv si sa se bazeze pe evaluarea corecta a nevoilor.
decizie norma
realizare posibilitate necesitate
evaluare valoare

16.Definirea notiunii de cadru urban in sensul abordarii de structura urbana .

Intre elementele de cadru urban se stabilesc relatii de functionalitate/ cooperare si de spatialitate; aceste
relatii constituie STRUCTUTRA URBANA SPATIALA.
CADRU URBAN
-acumulare spatiala realizata in timp
-are la baza asocierea de spatii urbane
-este generat de o legitate concreta (fizico-economica, estetica, geometrica)
Sistemul de elemente de cadru urban este dependent de capacitatea omului de a sesiza mediul
inconjurator.
-functional rasouns la o nevoie
- ca organizare estetica,etica,administrativa.
In planul spatio-perceptiv se exercita nevoia de ambient fata de nevoia existenta din planul spatiofunctional, si fata de nevoia sociala.
In acest context categoria de spatiu urban este insuficienta si apare categoria de ambianta spatiala
urbana.
Nevoia de ambient

impune calitatea complexa a sistemului urban

spatiu de viata organizat multiplu; factori in formarea si definirea comportamentelor.

Ambianta urbana proprie unui spatiu urban este capacitatea de a adanci si sublinia trasaturile
caracteristice ale sistemelor de elementa de cadru urban exprimate.
Structura spatiala urbana:

exprimare fizica a structurii functionale-urbane

exprimare fizica a contextului social-uman in care se constituie

rasounde unui ansamblu de nevoi transpus in mod:

a)indirect prin intermediul sist. functionale urbane

b)direct unui ansamblu de perceptii/ senzatii considerate ( etice, estetice, psiho-sociale) in timp.
CADRU URBAN exprimare in planul spatio- perceptiv
a.

elemente det. funct. compozitional

-efecte de plastica urbana, de comportament si relatii intre ele.

b)elem. determinate functional (produse de activitati )
c)elemente det. comportament formal
-mijloace de perceptie
-mijloace estetico- formative
-mijloace prin care se asigura coerenta elementelor determinate functional.
17.Densitatea elementelor morfologice
Fiecare textura se caracterizeaza in sine, in raport cu specificul elementelor sale de viata urbana
printr-o anumita ocupare a terenului, exprimata prin densitatea elem. de viata
urbana.
La un anumit palier, elem. de viata urbana ocupa un anumit teritoriu, definind astfel un anumit grad de
ocupare a acestui teritoriu, prin densitatea elementelor de viata urbana. Densitatea creste cu atat cu cat
se refera la un palier de grad inferior
Pe ansamblul sistemului (transpus din retea de relatii, la texturi) prin proiectarea pe un plan orizontal
densitatea elementelor de viata urbana variaza dintr-o portiune in alta a ariei de extindere a sistemului
aglomerari/ rarefieri ale elementelor de viata urbana a caror configuratie poate fi pusa in evidenta prin
marcarea zonei de retea ocupate.
In practica configuratia de aglomerari/ rarefieri ale texturii urbane nu este concentrica (ideal) cide
obicei dispersata in teritoriu.
Aceasta configuratie interpretata ca o radiografie prin compararea ei cu alte date privind organismul
urban diagnostic al alcatuirii urbane, definindu-I o serie de deficiente.

Aglomerarea elementelor de viata urbana = centre de greutate, de interes. Intensitatea populatiei intr-o
zona este direct proportionala cu densitatea populatiei ( in momentul exercitarii interesului putem
distinge densitate diurna/ nocturna / de locuit.
Densitatea elementelor de v.u. caracterizeaza textura dar nu poate fi posibila o comparare intre diferite
texturi urbane ( inseamna ca o textura cu densitate mai mica este mai putin importanta decat una cu
dens. mai mare).
Densitatea elem. de viata urbana activitati + comportamente.
Elemente determinante

activitatea rezidentiala

activitatea direct-productiva se afla in rel;ationare (in

activitatea indirect-productiva contact sistemic)

comunicationale

18.Echipamentul teritorial. Concept si implicatii in abordarea organismului urban.

Functia se atribuie unui agent sau unui instrument de lucru
Activitatea se raporteaza la un agent care o produce.
Definirea tripolara a organului echivalent in teritoriu (tot ceea ce omul realizeaza in teritoriu pentru al aduce intr-o stare de confort)
Activitate
Mobil uman Functie
Institutie Spatiu
Spatiu+Institutie = Dotare (parte a echipamentului teritorial); cand dotarea exista, functioneaza
echipament
Echipament urban evidentiaza functionalitatea unui teritoriu; se defineste ca fiind ansamblu de
elemente FIZICE / EXISTENTE IN ORAS si necesare exercitarii unei game de functiuni asumate de
acestea; echipamentul se traduce fizic, pe sol, prin constructii si spatii amenajate.
Ex.- cinematograf, statii metrou, plantatie de protectie.
Echipamentul este determinat de cerintele pe care le impune o activitate; se caracterizeaza prin calitate
(natura si nivelul de amenajare) si cantitate (raza de influenta, capacitate); este o componenta a unui
teritoriu, care releva ocuparea acestuia de catre o comunitate umana, printr-o grupare (adaptare) a
spatiului folosit ca spatii adaptate ADECVARE
Spatiul adecvat corespunde exercitarii unei activitati urbane; trebuie supus unei gestiuni de folosinta
in cadrul unei institutii corespunzatoare.

Stabilitatea functiei in cadrul sistemului instabilitate contradictie intre : functie si spatiu;

functie si invest.
Elementele de cadru urban sunt importante in definirea unei asezari (ca oras, in special).
Densitatea comunicatiilor auto, telefon, mass-media
Configuratia rarefierea densitatii omogena (caz ideal); repartizarea densitatii elementelor
morfologice de v. urbana trebuie sa reflecte densitatea populatiei.
Densitatea este un indicator calitativ si reflecta modul de viata (ex.- locuinta cu curte interioara
r1,locuinta cu lot 2r, r1=r2).
Indicatori obiectivi P.O.T. valabil in zone omogene, functional
C.U.T. Zonificarea duce, in mod implicit, la un proces de cooperare a activitatilor umane in cadrul teritoriului,
deci, la o cooperare a texturii elementelor de v.u. densitate.
TEXTURA DE V.U. = ansamblu de elemente de V.U. care pot purta o functie corespunzatoare sau ale
caror reletii face posibila o functie corespunzatoar necesara satisfacerii cerintelor functionale intr-un
anumit context.

19. Eficienta de utilizare a teritoriului. Criterii de judecata a partiului

Partiul proces dialectic al cercetarii; punct final / punct de plecare / mijloc de
verifivare a rezultatelor cerute / instrumente de lucru flexibile / proces integrator al
cercetarii.
Eficienta de utilizare a teritoriului este un criteriu de judecata a coerentei partiului urbanistic (in cadrul
unui partiu urbanistic privind remodelarea urbana a unei zone de interes istoric) criteriul de
apreciere a coerentei ca obiect cercetat global, ca structura.
- Valorificarea caracteristicilor + pastrarea specificului unei zone
- Mod de tratare nou-vechi
- Ocuparea terenului la nivelul cerintelor actuale
- Asigurarea densitatii de functiuni si optimizarea repartitiei dotarilor

- Salubrizarea totala a zonelor centrale si istorice

- O mai buna circulatie carosabila si pietonala
Este un proces integrator al cercetarii, care impune, prin cumularea unor informatii de natura foarte
diferita, si reductia lor la aspecte esentiale
Prin el insusi un mijloc de verificare al rezultatelor cercetarilor, impunand, prin cumularea unor
informatii de natura foarte diferita si reducerea lor la aspecte esentiale.
PARTIUL URBANISTIC exprimarea complexa a unui model global de organizare a unui teritoriu
urban, precizand localizarea functiunilor, ocuparea si utilizarea terenului conform premizelor sale de
dezvoltare atat in planul cadrului natural cat si in planul cadrului socio-economic si estetic.
Utilizarea eficienta sau neeficienta a teritoriului unei zone devine caracteristic pentru zona respectiva
alaturi de functia si specificul ei dependenta foarte stransa cu structura urbana.
20. Functionarea organismului urban. Principii, conditionari
Mod de abordare
FORMA = exprimarea functionalitatii; functionalitatea determina forma
Organismul urban functioneaza prin conlucrarea mai multor subsisteme.
Orasul se analizeaza de la detaliu la ansamblu d.p.d.v. al:
-ALCATUIRE -FUNCTIONARE -DEZVOLTARE
FORMA
FUNCTIE FUNCTIONALITATE FUNCTIONARE
gestionare
planificare
conjunctura
Functie in orice sistem, deci si in organismul urban, are un rol functional care asigura functionalitatea,
prin intermediul activitatii oamenilor. Este exprimarea nevoii ca cerinta impune o activitate.
Functionalitatea organismul urban (oras, ansamblu, zona) se caracterizeaza in orice moment al
existentei lui, printr-o anumita functionalitate = capacitatea structurii sale de a raspunde unui complex
de nevoi care se manifesta in acel moment, in teritoriu; functionalitatea este rezultanta unui complex de
functiuni; este o caliate a spatiului, o stare a spatiului; un spatiu are o functionalitate buna sau nu.
Functionarea exercitarea acestei calitati in spatiu sau in con