Lucrarea nr. 7 TEHNICA ALEGERII PLANTELOR ELITA LA PORUMB Obiective: Lucrarea are drept scop cunoasterea criteriilor pe baza cdrora se aleg plantele eliti de porumb, precum si efectuarea masuratorilor biometrice necesare. Materiale si aparaturaé folosite: dispozitiv Fleischman, micrometru Meissner, balanta tehnica, scafe din carton sau farfurii din material plastic, pungi de hartie de 0.5 kg,, plante de porumb, stiulefi de porumb. Mod de lucru:Analiza plantelor elita la porumb consta din masuratori si determinari ce se fac asupra plantei, stiuletelui si boabelor. Analiza plantelor cuprinde: 1. Inaltimea totala a plantei, care se masoara de la colet pana la varful paniculului si se exprima in centimetri. 2. Numarul de frunze de pa planta, care prezinta importanta pentru a stabili orientativ suprafata foliara care este corelata pozitiv cu capacitatea de productie. 3. Inaltimea de insertie a stiuletelui se masoara de la colet pana la locul de insertie al stiuletelui pe tulpina. Aceasta prezinta importanta pentru recoltarea mecanizata a porumbului si trebuie sa fie de 70 — 80cm. In cazul in care plantele nu se duc Ja laborator, ci se recolteaza numai stiuletii, analiza plantei se face in camp, iar datele respective se noteaza pe etichetele stiuletelui care se recolteaza. Analiza stiuletelui cuprinde: 4, Lungimea — se masoara cu ajutorul dispozitivului Fleischman si se citeste pe rigla verticala. 5. Grosimea (diametrul) la varf si la baza, se masoara cu acelasi dispozitiv, citindu-se pe linia orizontala inferioara grosimea la baza, iar pe rigla curbata superioara grosimea la varf. 6. Forma stiuletelui se apreciaza in functie de diametrul la varf si la baza si poate fi: - cilindrica— atunci cand cele doua dimensiuni sunt egale - cilindro-conica — daca diametrul la baza este de doua ori mai mare decat cel de la varf. = conica — cand diametrul la baza este de peste doua ori mai mare decat cel de la varf 7. Numarul de boabe pe stiulete este stiut ca intotdeauna este par. Randurile se numara in partea de mijloc a stiuletelui, adica acolo unde sunt regulate. Se prefera stiuletii care au 16-24 randuri de boabe.8. Gradul de acoperire cu boabe la baza si la varf se apreciaza cu calificative: foarte bine acoperit, bine acoperit si slab acoperit. 9. Greutatea stiuletelui se determina prin cantarirca acestuia la balanta trehnica. 10. Culoarea rahisului poate fi rosie cu diferite nuante sau alba. Analiza boabelor cuprinde: 11. Greutatea boabelor pe stiulete. Boabele se cantaresc pe balanta tehnica. 12. Masa a 1000 boabe se dete4rmina cantarind separat doua probe de cate 250 boabe, la care se calculeaza media care se inmultesteapoi cu patru. Masa a 1000 boabe variaza in functie de marimea boabelor, de la 50-60g la formele cu boabe marunte, pana la 1100-1200g la formele cu boabe mari. 13. Procentul de boabe (raportul boabe/rahis). Boabele trebuie sa reprezinte peste 85% din greutatea totala a stiuletelui. 14, Culoarea boabelor poate fi: alba, alb ~ fildesie, galbena, portocalie, rosie, negricioasa, cenusie sau violacee. 15. Prezenta misunei se constata numai la formele din varietatea indentata. 16. Tipul coroanci. Coroana bobului se prezinta sub diferite tipuri, in functie de varictate. Astfel, in varietatea indentata coroana poate fi: - de tip dentat cu misuna crestata; - de tip dentat cu misuna sbarcita: - de tip cu misuna redusa; La varietatea indurata se intalnesc urmatoarele tipuri de coroana: - tip de coroana rotunda; - tip cu urme de misuna; - tip cu coroana plata; 17. Forma bobului in profil. Bobul de porumb poate avea in profil forma de lopata, de dinte, de para, de caldaruse ete. 18. Forma bobului in sectiune. Se apreciaza forma bobului daca se sectioneaza coroana si poate fi: dreptunghiulara, patrata, trapezoidala, rotunda, triunghiulara ete, 19. Dimensiunile bobului. Cu ajutorul micrometrului Meissner se masoara lungimea, latimea si grosimea la un numar de 25-50 boabe din zona mijlocie a stiuletelui si se calculeaza mediile respective in milimetrii, Grosimea si latimea se masoara in partea superioara a bobului. Rezultatele masuratorilor si determinarilor se trec in fisa de analiza. Boabele rezultate de la fiecare stiulete analizat se pun separat in pungi de hartie sau in saculeti de panza pe care se scrie numarul curent din fisa de analiza. Dupa ce s-a terminat analiza tuturor stiuletilor elita, se calculeaza media pentru principalele elemente ale productiei (numarul de boabe pe stiulete, masa a 1000 de boabe si numarul randurilor de boabe pe stiulete). Valorile obtinute pentru fiecare stiulete elita se compara cu mediile calculate si se elimina stiuletii care au valori inferioare acestor medii, taindu-se cu o linie rosie din fisa de analiza. Apoi se renumeroteaza cu creion rosu stiuletii clita retinuti in fisa de analiza si, in mod corespunzator se face renumerotareapungilor ramase dupa ce au fost indepartate pungile semintelor stiuletilor eliminati. Pungile retinute se ordoneaza si, la epoca optima pentru semanat, se face insamantarea lor in campul de selectic, dupa metoda ¥3 sau 1/3 de stiulete pe rand. Concluzii: Masuratorile efectuate se trec in tabelul de mai jos, urmand apoi alegerea efectiva a plantelor care corespund cel mai bine obiectivelor de ameliorare urmirite. STATIUNEA CAMPUL PROVENIENTA ANUL FISA PENTRU ALEGEREA PLANTELOR ELITA LA PORUMB (Numar | Caracterul masurat 1 2-7 3 4 5 | criteriu i 1 Tnaltimea totala a plantei (em) 2 ‘Numarul de frunze pe planta | f , I | 3 Inaltimea de insertie a | iL ____stiuletelui | | ry ‘Lungimea (cm) L I fs Grosimea la varf I I 7 Forma stiuletelui fone iia He | | 1 | (iametrul); cm a | + | | 6 Greutatea stiuletelui | 1 |g _| Gradul de acoperire | cu boabe. Tia bara |__Ne-randurilor de boabe [_Culoarea rahisului | ‘Nr. total de boabe pe stiulete | . aja Greutatea boabelor pe stiulete faa z MMB. E T I _Zesoental dobosbe | | ‘Culoarea bobelor Prezenta misunei~s>Lucrarea nr. 8 TEHNICA ALEGERIL PLANTELOR ELITA LA FLOAREA SOARELUI Obiective: Lucrarea are drept scop cunoasterea criteriilor pe baza c&rora se aleg plantele elit de floarea soarelui, precum si efectuarea masuratorilor biometrice necesare. Materiale si aparaturd folosite: metra de croitorie, micrometru Meissner, balanta tehnica, scafe din carton sau material plastic, bicromat sulfuric de potasiu, vase Petri sau pahare Berzelius, pungi de hartie de 0,5 kg, pensete, ace spatulate. Mod de lucru: Analiza plantelor elita in laborator. Calatidiile recoltate din camp si uscate sunt supuse unor analize de laborator privind unele caracteristici morfologice si elemente de productie. Inainte de inceperea analizei se mai elimina o parte din calatidii si anume cele corespunzatoare. Instructiuni privind masuratorile si determinarile. Analiza in laborator a plantelor elita de floarea soarelui consta in aprecieri, masuratori si determinari asupra calatidiului si a semintelor. Analiza calatidiului. 1. Diametrul calatidiului se determina masurand diametrul pe partea frontala sip e cea dorsala si calculand media lor. Se retin numia formele la care diametrul calatidiului este mai mare de 20-25cm. 2. Forma poate fi convexa, concava sau plana. Cea mai buna forma este cea convexa deoarece calatidiile care au aceasta forma au cel mai mic procent de seminte seci (nedezvoltate). 3. Pozitia se refera la gradul de inclinare al calatidiului pe planta. Ea poate fi: orizontala, semirasturnata, rasturnata sau mult curbata. Sunt preferate plantele care au calatidiile in pozitie rasturnata sau semirasturnata. Plantele care au calatidiile in pozitie orizontala sunt atacate de pasari si retin apa de la precipitatii, din care cauza putrezesc , iar cele cu tulpinile mult curbate prerzinta dezavantajul ca tulpinile se frang la maturitate ingreunand recoltarea mecanizata, din care cauza se produc mari pierderi la recoltare. De aceea tulpina trebuie sa fie indoita in treimea ei superioara, de preferinta sub calatidiu .4. Densitatea. Calatidiile care au densitate buna, au semintele bine fixate intre ele, avand in acelasi timp si o rezistenta buna la scuturare. 5. Numarul semintelor. Se treiera semintele de pe calidiu si se numara toate semintele normal dezvoltate. In procesul de ameliorare se retin numai calatidiile care au peste 1500 de seminte normal dezvoltate. 6. Greutatea somintelor pe calatidiu. Dupa ce au fost numarate, semintele sunt cantarite la o balanta tehnica. 7. Procentul de seminte seci (nedezvoltate) se apreciaza prin masurarea diametrului cu seminte seci din centrul calatidiului, care se raporteaza la diametrul calatidiului intreg considerat 100%. Sunt preferate plantele care au cel mai mic procent de seminte seci (maximum 5%). Analiza semintelor. 8. Culoarea semintelor la floarea soarelui poate sa fie alba, cafenie, violacee, cenusie, neagra sau vargata, 9. Forma. Semintele de floarea soarelui pot fi alungite, rotund-ovale sau intermediara. Forma alungita se intalneste la formele asa numite “de rontait”. 10. Dimensiunile semintei. Cu ajutorul micrometrului Meissner se masoara lungimea, latimea si grosimea semintelor in milimetri. Latimea si grosimea se masoara in partea superioara a semintelor. 11. Masa a 1000 de scminte. Se iau probe de cate 250 seminte si se cantarese la o balanta tehnica fiecare separat. Daca diferenta dintre MMB — urile gasite nu depaseste 3%, atunci MMB se afla prin calcularea medici aritmetice a probelor luate, care se inmultesc apoi cu 4. Masa a 1000 de seminte la diferiti hibrizi de floarea soarelui poate fi cuprinsa intre 45 — 100g. 12, Proportia de seminte cu strat carbonogen. Prezenta stratului carbonogen in cojile semintelor de floarea soarelui prezinta o importanta deosebita in ceea ce priveste rezistenta la atacul moliei florii soarelui (Homeosoma nebulella). Acesta este format dintr-un strat de celule cu peretii ingrosati si de culoare neagra, situat intre stratul de suber si sclerenchim, pe care omizile moliei nu-l pot strapunge. Semintele plantelor lita trebuie sa prezinte strat carbonogen in proportie de 100%. Pentru determinarea stratului carbonogen, se iau probe de cate 50 seminte fiecare. Dupa analiza se calculeaza procentul de seminte cu strat carbonogen pentru fiecare proba si se calculeaza media. In functie de culoarea semintelor, se folosese metode diferite pentru determinarea stratului carbonogen. Astfel, pentru semintele de culoare alba, argintie, cenusie sau vargata se folosesc urmatoarele doua metode:a) Metoda zgarierii. Este cea mai simpla si consta in zgarierea usoara a semintelor cu unghia sau cu un ac spatulat, pe partea de culoare mai deschisa. In urma zgarierii, la semintele cu strat carbonogen apare 0 urma neagra. b) Metoda oparirii. O proba de 50 sau 100 seminte se introduce intr-un vas cu apa clocotita, astfel incat toate semintele sa fie acoperite de apa. Se mentin semintele in apa fiarta timp de 15-30 minute, dupa care cele cu strat carbonogen capata o culoare negricioasa ca urmare a distrugerii epidermei, in timp ce semintele fara strat carbonogen raman de culoare deschisa (albicioasa). In cazul semintelor de culoare neagra sau de culoare inchisa, se foloseste metoda de determinare a stratului carbonogen cu solutie de bicromat sulfuric de potasiu. Solutia de bicromat sulfuric de potasiu este formata din 85 parti solutie saturata de bicromat de potasiu si 15 parti de acid sulfuric concentrat. Proba de SO sau 100 semimte se tine 10-15 minute in aceasta solutie la temperature camerei. Datorita actiunii solutici asupra epidermei si a stratului de suber, acestea se descompun, punand in evidenta stratul carbonogen. Semintele care au strat carbonogen raman de culoare neagra, deoarece acesta nu se dizolva in solutia de bicarbonat sulfuric de potasiu, in timp ce semintele fara strat carbonogen se decoloreaza devenind albicioase, putand fiusor observate. 13. Procentul de coji si miez din greutatea semintelor. Pentru determinarea procentului de miez si de coji din greutatea semintelor, se iau din fiecare varianta de analizat (calatidiu elita) cate doua probe de seminte a cate 2g fiecare. Semintele se decojesc cu ajutorul unei pense si se cantarese separat miejii si cojile pentru fiecare proba. Se calculeaza procentul de miez din greutatea semintelor si, prin diferenta se stabileste procentul de coji. Se calculeaza media atat pentru procentul de miez cat si pentru procentul de coji fata de greutatea semintelor. Pe aceasta baza se retin doar capitulele care au procentul de coji sub 24% si, respectiv peste 76% miez. 14. Continutul de ulei in samanta se determina in laborator. Deoarece in cazul plantelor elita de floarea soarelui este necesar sa se determine continutul de ulei la un numar mare de variante, se folosesc metode rapide de determinare cum este determinatorul Ruskovski sau determinatorul electronic cu care se poate determina continutul de ulei fara distrugerea semintelor. Rezultatele analizelor si determinarilor efectuate la plantele clita se inregistreaza in fisa pentru analiza plantelor elita.Pe baza aprecierilor si observatiilor din camp precum si a analizelor si determinarilor din laborator, se face o noua triere a plantelor elita alese. In aceasta ultima triere se tine seama de mediile aritmetice pentru numarul de seminte pe calatidiu, masa a 1000 de seminte, procentul de seminte seci, procentul de seminte cu strat carbonogen si procentul de coji. Rezultatele obtinute in urma analizei la fiecare planta se compara cu aceste medii si se retin numai calatidiile care prezinta valori superioare mediilor calculate, iar restul se elimina. In mod corespunzator, se taie din fisa de analiza elitele eliminate, renumerotandu-se cele retinute. Pungile cu seminte se renumeroteaza in mod corespunzator si se pastreaza in ordine in lazi sau in dulapuri metalice. Primavara, la epoca optima pentru semanatul florii soarelui, se seamana in campul de selectie numai o parte din samanta ficcarui calatidiu, dupa metoda 1/2, 1/3 din calatidiu pe rand, restul de samanta pastrandu-se separate in rezerva, in conditii corespunzatoare pana in anul urmator. Coneluzii: Masuritorile efectuate se trec in tabelul de mai jos, urménd apoi alegerea efectiva a plantelor care corespund cel mai bine obiectivelor de ameliorare urmirite. STATIUNEA CAMPUL. PROVENIENTA ANUL FISA PENTRU ANALIZA PLANTELOR ELITA LA FLOAREA SOARELUI Nr. [ Caracterul masurat Crt. 1 | Diametrul ero [acres eormme a" Pozitia 4 Densitatea 5 | ____Nr.Seminte 6 | __ Greulatea seminielor 7 % seminte nedezvoltateey Ne FEL i c | | | ad = 13 | Masa 1000 de seminte (MMB) iP 44 ‘% seminte cu strat carbonogen (is aemice 16 | %ede coji_ | 16) i et. % de ulei Insamanta | 18 In miez SLucrarea nr. 9 TEHNICA ALEGERII PLANTELOR ELITA LA GRAU Obiective: Lucrarea are drept scop cunoasterea criteriilor pe baza carora se aleg plantele elit de grau, precum si efectuarea masurdtorilor biometrice necesare, Materiale si aparatura folosite: — fisa sau registrul de analiza al plantelor elita ; - balanta tehnica automata ; - foarfeci mari de croitorie ; - metru de croitorie ; - seafe ; - pungulite farmaceutice pentru elite ; - farinotom ; - insecticid pentru tratarea boabelor fiecarei plante elita contra daunatorilor ; Mod de lucru: Analiza plantelor elita in laborator Plantele elita alese din camp sunt aduse in laborator unde sunt supuse unor analize amanuntite privind , in special unele caractere morfologice si unele caractere de productie.Inainte de a incepe analiza , amelioratorul mai face o triere a plantelor elita , retinand numai pe cele care corespund obiectivelor urmarite. Analiza plantet 1. » Inaltimea plantei se masoara cu metrul de croitorie care se fixeaza pe masa de lucru, Se masoara tulpina fratelui principal , cel mai bine dezvoltat , de la colet pana la baza spicului . ‘Numarul fratilor fertili— se numara toti frafi care auspic cu boabe , inclusiv fratele principal. numarul fatilor cu spic steril sau fara spic. . Uniformitatea fratilor ca inaltime se apreciaza cu calificativele : - foarte uniform — cand toti fratii fertili au aceeasi inaltime , - uniform — cand frati au inaltimea la diferenta de pana la o lungime de spic , - neuniform — cand fratii au inaltimi foarte diferite.5. Lungimea medie a primelor internoduri de la baza . Se masoara primul si al doilea internod de la baza la toti fratii fertili si se calculeaza media pentru fiecare frate in parte. 6. Greutatea plantei. Se taie radacina plantei de la colet si se cantareste planta fara radacina la balanta tehnica. ° Analiza spicului fratelui principal : 7. Dezvoltarea aristelor — se noteaza daca spicul este aristat sau nearistat, 8. Culoarea spicului , poate fi alba-galbuie si se noteaza “alba” sau bruna — roscata si se noteaza “rosie”. 9. Perozitarea spicului — gumele pot fi cu sau fara perisori. 10. Varietetea. 11. Lungimea rahisului se masoara de la baza spicului pana la punctual de insertie pe rahis al ultimului spiculet din varful spicului . 12, Numarul de spiculete fertile din spic. Se masoara toate spiculetele care au boabe. 13. Numarul de spiculete sterile. 14, Numarul de boabe in spic, Se treietra spicul intr-o scafa , se sulfa plevele si se numara boabele. 15. Numarul mediu de boabe intr-un spiculet se calculeaza impartind numarul de boabe la numarul de spiculete fertile in spic. 16. Densitatea spicului reprezinta numarul mediu de spiculete (fertile si sterile) la unitatea de lungime a rahisului si se determina cu ajutorul formulei : D=(S4)/L, incare : (S-l) ~ reprezinta numarul total de spiculete (fertile si sterile din spic minus spiculetul din varful spicului) + L ~reprezinta lungimea rahisului in centimetri. Soiurile de grau din specia Triticum aestivum ssp. Vulgare se impart in functie de densitatea spicului in uramatoarele categorii : a) Soiuri cu spic lax D=1,6-2,2 b) Soiuri cu spic dens D=2,3-28 c) Soiuri cu spic foarte dens D= 2,8 17. Greutatea boabelor din spicul principal. Boabele obtinute dupa treicrarea spicului principal se cantaresc la 0 balanta de preizie , dupa care se pun intr-o pungulita pe care se scrie numarul de ordine al plantei elita respective din fisa de analiza.. woabelor de pe intreaga planta 18. Numarul total de boabe de pe planta, Se treiera la un loc si ceilalti frati ai plantei analizate si se numara boabele. La numarul obtinut se adauga si numarul de boabe gasit la analiza spicului principal. 19. Greutatea boabelor pe planta. Se cantaresc boabele gasite in urma treiererii fratilor , iar la greutatea aflata se adauga si greutatea boabelor din spicul principal. 20. Masa a 1000 de boabe. Deoarece la o planta se obtine un numar redus de boabe (70 — 200 ) , masa a 1000 de boabe se determina raportand greutatea boabelor pe planta la numarul si la 1000. Desi aceasta determinare nu este Sufficiont de precisa , totusi valoarea este orientativa in ceca ce priveste marimea boabelor. Formele intensive trebuie sa aiba MMB > 40 g. 21.Procentul de boabe din greutatea totala se calculeaza raportand greutatea boabelor de pe planta la greutatea totala a plantei , considerate 100 %. La formele intensive , procentul de boabe trebuie sa fie de 45 — 55 , adica raportul boabe / paie sa fie in favoarea boabelor. 22. Culoarea boabelor este corelata cu continutul de proteina. La graul de toamna de regula este culoarea roscata. Cu cat culoarea boabelor este mai inchisa (cafeniu - inchis) , continutul de substante proteice este mai ridicat, Rezultatele determinarilor si masuratorilor pentru fiecare planta elita analizata se inscriu in fisele de analiza. Pe bazele rezultetelor analizei toturor plantelor se facea triere a lor.La trierea plantelor elita se tine seama de mediile aritmetice pentru numarul de boabe pe planta si MMB. Rezultatele obtinute in urma analizelor se compara cu aceste medii si se retin numai acele plante care sunt superioare mediilor calculate , iar restul se climina.In mod corespunzator se taie din fisa de analiza plantele eliminate si se face renumerotarea_celor retinute.Plicurile cu samanata spicului principal se aumeroteaza Corespunzator si se pregatesc pentru semanatPentru aceasta , plicurile cu samanta se grupeaza pe proveniente si se insira pe sfoara in ordine : jar dupa fiecate noua plicuri cu elite se intercaleaza un plic cu samanta din sojul martor , care este de obicei soiul cultivat in zona respectiva. Toamna , la epoca optima pentru semanatul graului se insemanteaza samanta obtinuta in campul de selectie , dupa metoda “un spic pe un rand” Semanatul se face manual sau cu semanatori speciale bob cu bob , la distanta de 3-5 on intre boabe pe rand si 25 — 30 cm intre randuri.Lungimea randurilor este de 1 — 1,5 m iar adancimea de semanat de 5 —7 cm in functie de gradul de umiditate al solului.€oneluzii: Masuratorile efectuate se trec in tabelul de mai jos, urmand apoi alegerea efectiva a plantelor care corespund cel mai bine obiectivelor de ameliomre urmirite. PROVENIENTA FISA PENTRU ANALIZA PLANTELOR LA GRAU a 2 3.4 3 j 7 I Tanltimea| | plantei _| || Ne. De frati J fertili Nr. de frati cu spic steril sau fara spic Lungimea primelor internodii de la baza Greutatea || plantei Dezvoltarea aristelor | Culoarea spicului Perozitatea spicului Lungimea tahisului Nr.spiculete fertile pe spic Nr. spiculete | _sterile peNr. mediu de boabe in spiculet cal spic (Gs | Tt |] Densitatea spicului boabelor in spic Greutatea | Nr. total de boabe pe plante Greutatea boabelor pe planta | MMB Boabel din greutatea totala % Culoarea boabelor Consistenta boabelor(% boabe sticloase) Observatii ILucrarea nr. 10 ALEGEREA PLANTELOR ELITA LA MORCOV Obiective:cunoasterea principalelor caractere si insusiri care stau la baza alegerii de plante elita si modul de apreciere al acestora in procesul ameliorarii. Materiale si aparaturaé folosite : radacini de morcov dintr-o populatic sau din 2-3 soiuri diferite , atat normal dezvoltate cat si din cele cu defecte (crapate, ramificate); bricege, centimeter, balante. Completarea expunerii cu diapozitive legate de alegerea plantelor elita. Mod de lucru: in ameliorarea morcovului se foloseste in mod current alegerea in masa dupa caracterele radacinii sau alegerea in masa combinata pe familii si linii, aplicata atat la soiuri cat si la materialul hibrid. Alegerea clitelor se face dupa ce radacinile s-au recoltat si s-au asezat in randuri pe o suprafata plana de teren sau pe masa de laborator, tinindu-se cont de urmatoarele clemente: 1. Forma radacinii. In functie de soi aceasta poate fi rotunda turtita (la Carote de Paris), conic trunchiata (Guerande), conic-alungita (Saint Valery), fusiforma (Erstling) sau cilindrica (de Nantes). Mai apreciate sunt formele cilindrice si conice care au cel mai mare volum si la care radacinile sunt mai puternice si se dezgroapa mai bine. Odata cu observarea formei se mai tine cont si de felul in care se prezinta baza radacinii si varful acesteia. Se prefera radacinile la care baza (locul de prindere al rozetei de frunze, este dreapta sau bombata si nu prezinta "umeri" in jurul locului de prindere al frunzelor si cele cu varful radacinii scurt si gros). 2. Lungimea radacinii. Se prefera radacinile mai lungi care dau si productii mai mari dar lungimea este limitata de greutatile ce se intampina la scoaterea radacinilor si de faptul ca la manipulare si transport, cele prea lungi se rup usor. Cea mai indicata (cu exceptia soiurilor foarte timpurii) este lungimea de 22-24 cm. 3. Culoarea radacinii. Se cunosc soiuri cu radacini de culoare galbena, portocalie, portocaliu rosiatica, alba sau violacee. Culoarea galben rosietica este preferata deoarece denota prezenta in cantitate mai mare a caratenoizilor (in special a si caroten). La soiurile cultivate, continutul in caroten variaza intre 6 si 12 mg/10 g substanta uscata. De multe ori, 0crestere mai mare a continutului in caroten se coreleaza cu lipsa de fragezime a radacinii. Inima (fascicolele de lemn) sa aiba o nuanta cat mai apropiata de cea a tesutuluiparenchimatos al liberului. 4. Suprafata radacinii. Intereseaza in mod deosebit la soiurile culinare la care trebuie sa fie cat mai neteda, fara adancituri sau excrescente. O radacina cu suprafata neteda usureaza curatatul si face ca pierderile sa fie cat mai mici. 5. Indicele de calitate. Se noteaza cu litera i si este egal cu raportul dintre diametrul exterior al radacinii (D) si diametrul inimii (d). El ne da indicatii asupra dezvoltarii liberului secundar, tesut in care sunt depuse majoritatea substantelor de rezerva. Se exprima in valori relative si se foloseste pentru a se compara radacinile intre ele. Se prefera radacinile cu un indice de calitate cat mai ridicat. Nu se poate tolusi micsora prea mult diametrul inimii deoarece aceasta atrage dupa sine micsorarea frunzisului si slabirea rezistentei mecanice a radacinii. Indicele de calitate se apreciaza la 10-15 radacini din acelasi grup sau linie, care se sectioneaza cu un briceag la jumatatea lungimii lor. Calitatea radacinilor poate fi apreciata si dupa raportul in greutate dintre inima si restul tesuturilor. Mai jos se da aceasta relatie, exprimata la cateva soiuri mai raspandite. | Soiul | Greutatea liberului si scoarta fats i de greutatea radacinii In afara de elementele mentionate, se mai tine seama la alegerea elitelor de urmatoarele: - radacinile sa fie rezistente la orapare sa nu ramifice - sa nu aiba aroma prea pronuntata care le face sa devina neplacute in special atunci cand morcovii se consuma in stareproaspata. Aprecierea intensitatii aromei se face prin degustari comparative retinandu-se tipurile cu o aroma mai slaba. - radacinile sa-si pastreze culoarea la prelucrarea tehnica (uscari, conserve ete.). sa se pastreze bine peste iarna Toate aceste aprecieri se completeaza cu rezultatele analizelor de laborator privind continutul in zahar, vitamine, substanta uscata etc. al radacinilor. Concluzii: Masuratorile efectuate conduc la alegerea efectiva a plantelor care corespund cel mai bine obiectivelor de ameliorare urmiarite.10Lucrarea nr. 11 APRECIEREA REZISTENTEI LA FILOXERA A VITEI DE VIE Obiective: insusirea modului de infestare artificialé a materialului, pregitirea sa gi aprecierea rezistenei la filoxeri dupa frecventa si aspectul nodozitatilor si dupa unele particularitati anatomice. Materiale si aparatur& folosite : frunze cu gale de filoxer’, plante de viti din s&manti cu 4-5 frunze, radacini de vifi cu nodozit3ti produse de filoxera. Mod de lucru: intepand radacinile vifei de vie pentru a se brani, filoxera introduce 0 enzima din grupa catepsinei care hidrolizeazi amidonul pin la glucoza si desface substanfele proteice pana la aminoacizi. in locul infepaturii, celulele sunt distruse, iar pAtrunderea unor bacterii de putrefactie duce la necrozarea fesuturilor si pierderea ridacinii. Asupra celulelor invecinate, enzima are o actiune stimulativa provocénd 0 diviziune acceleraté a lor si formarea tuberozititilor pe ridacinile groase si a nodozititilor pe ridacinile subfiri. Pentru cresterea soiurilor noi, rezistente la filoxera se foloseste hibridarea interspecificd urmaté de infestarea artificial a descendentelor hibride, studiul si extragerea elitelor rezistente. Infestarea materialului hibrid se face, de obicei, in sera. Se seamani semintele ceva mai tArziu, la sfirsitul lunii martie, astfel ca vitele si ajungi la a 5-a, a 6-a frunzA in a doua jumatate a lunii iunie, end pe frunzele speciei americane s-au format gale de filoxera. La aceasta varsta vifele se transplanteazi in mod obignuit la ghivece mai mari, cu diametrul de 12 cm. Cu aceasta ocazie, pe fundul ghiveciului se pune un strat subfire de pamant, apoi se pun 1-3 frunze de vif cu gale de filoxerd gi se transplanteazA tindra planti. Vitele se uda, se umbresc cdteva zile pentru a favoriza prinderea, iar apoi se scot afara la paturi reci si ghivecele se ingroapa in pamént. Se dau ingrijirile curente ca plivit, udat, stropit cu zeama bordeleza, etc. Vifele isi continua aici vegetatia pana in toamn’. Ingropata in pimant, forma galicold a filoxerei se transforma in forma radicicolé care ataci radicinile producdnd vatimari mai mari sau mai mici in functie de sensibilitatea acestora. Toamna dup& ciderea frunzelor vifele se scot din ghivece, se scutura usor radacinile de pamént, se spal in apa si se examineazA planta cu planta.Infestarea materialului se poate face si direct in cémp intr-un teren infestat de filoxer tinerele plante de viti cu 4-5 frunze. Aprecierea rezistentei la atacul de filoxerd se poate face: a) dup& aspectul si frecvena nodozititilor pe radacini sau b) dupa particularititile anatomice ale radacinei. Dupa aspectul gi frecventa nodozitafilor, sunt socotite rezistente vitele la care nu s-au format nodozitafi sau acestea sunt foarte rare. De asemenea sunt socotite rezistente si acele vife la care, in locul intep&turii, tesutul s-a necrozat pe © zoni restransd, iar apoi rana s-a cicatrizat si a fost izolata prin dezvoltarea unui strat de suber. Sunt socotite mijlociu de rezistente vitele la care nodozititile apar in lungul radacinilor tinere, cu grosimea de pana la 3 mm. cate 2-3, sau mai multe la mici intervale, radacina continuand sa creasca. Aceste vite reugesc si izoleze locul atacului prin formarea unui strat de suber si ridacina creste mai departe pana cand o noua infepdtura declanseaza formarea unei noi nodozititi. fn sfarsit sunt considerate nerezistente acele vife la care nodozititile sunt numeroase gi cele mai multe sunt plasate chiar la varful ridacinilor tinere. La acestea enzimele introduse de insecté au determinat proliferarea celulelor si formarea nodozitatilor dar producdnd gi distrugerea fesutului lemnos si liberian varful ridacinii cu zona pilifera a pierit. Observafiile asupra particularitatilor anatomice ale radacinii se fac pe secfiuni fine, facute cu briciul pe material proaspat sau conservat. Se folosesc ridacini tinere cu diametrul de 2- 3 mm pe care se gasesc nodozitafi. Sectiunile transversale se coloreaza cu reactivi obignuifi ca rogu de Congo si crisoidind (coloreaza celuloza in rogu, lemnul si suberul in galben) sau fluoroglucina (coloreaz’ lemnul in violaceu), ele se cerceteazi apoi la microscop cu obiectivul 10 sau 20. Atenfia va fi indreptati asupra urmitoarelor elemente: marimea celulelor, structura fesuturilor, aspectul tesutului liberian si al fesutului lemnos, confinutul in hidrafi de carbon si rafide al peridermei, aparitia si dezvoltarea suberului. Concluzii Apreciind comparativ secfiunile provenind de la mai multe plante se apreciazi ca fiind mai rezistente acelea care intrunesc urmitoarele particularitati: 1. Prezinta celule de dimensiuni mai reduse. 2. Au tesuturi mai compacte, cu celulele aldturate fair goluri, sau cu goluri foarte reduse. 3. Tesutul liberian este constituit din vase de lemn mari si bine dezvoltate. 4. Tesutul liberian contine mai multe substante tanante. 5. Periderma confine in cantitati mai mici hidrati de carbon (graunciori de amidon) si rafide (cristale de oxalat de Ca) Suberul apare de timpuriu in dreptul zone’ izoleaza zona vatimat impiedicand si pitrunderea tepate, se dezvolta rapid giLucrarea nr. 12 APRECIEREA COACERT LEMNULUI LA HIBRIZI DE VITA DE VIE Obiective : insusirea de apreciere a coacerii Jemnului atat la diferite speci sila sojuri ce urmeaza a fi folosite ca genitori cat si la hibrizi , aceasta insusire asigurand in mare masura rezistenta la iernat a plantelor cat si productii bune in amul urmator. Materiale si aparatura folosite:: coarde de pe vita hibrida , eprubete , alcool de 96° , microtom special pentru lemn (in lipsa acestuia un brici bine ascutit) , apa distilata , iodura de potasiu , iod metallic , ame de microscop , lamele microscop , acid clorhidric 41 % , solutie de fluoroglucina 5-10 % in alcool etilic de 96% , pipete, pensete. Mod de lucru: Pentru a putea aprecia gradul de coacere a lemnulut la vita de vie , se utilizeaza doua metode : ‘A: Metoda directa , orientativa , care consta in bonitarea in camp a plantelor , acordandu-se note in scara 1 — 3 in functie de marimea portiunii de lemn copt de pe lastar.Astfel se da : _ nota 1 : butucilor la care lemmul este copt pe 1/3 din lungimea lastarului. - nota 2: butucilor cu lemnul copt pe 1/2 - 1/3 din lungimea lastarului si nota 3 : Ja butuoii ai caror lastari au lemnul copt pe mai mult de 2/3 din lungimea lor. Lemnul copt se apreciaza dupa culoare care este bruna sau brun~ roscata. B: Metoda indireeta , microcimica , prin care se stabileste gradul de coacere a Jemnului fie dupa prezenta si cantitatea amidonului in diferite tesuturi , fie dupa cantitatea de lignina acumulata in tesuturi. Si intr-un caz si in celalalt , se recolteaza in a doua jumatate a lunii octombrie coarde pentru probe care se analizeaza separat pe soiuri sau combinatii hibride FFiecare mugure trebuie sa contina un mugure si o portiune de material de 3—4 cm sub el.Cand preparatele nu se fac imediat dupa recoltarea probelor , se pot pastra in eprubete in alcool de 96° chiar si jumatate de an.Inainte de a se efectua observatiile la microscop se fac sectiuni din coarde de 70 —90 microni , la un microtom special pentru lemn ( sau cu briciul), Aprecierea gradului de coacere a lemnului dupa prezenta amidonului se face in felul urmator : se pregateste o solutie de iod in iodura de potasiu (in 100 em* apa distilata se dizolva 2 g. iodura de potasiu si apoi se adauga 1 — 2 g, iod metallic si se agita pana ce se dizolva cristalele de iod) , cu care se coloreaza sectiunile de coarda asezata pe lama de microscop , folosindu-ne de o lama de pipeta. Amidonul se coloreaza sub actiunea iodului in brun , observatiile facandu-se la microscop dupa 5 — 10’. Aprecierea coacerii lemnului se face acordandu-se note in scara de la 0 la 5, tinandu-se cont ca la o cantitate mai mare de amidon denota 0 coacere mai buna a lemnului. -nota 5 : cand amidonul se gaseste in cantitate mare in urmatoarele cinci zone : zona razelor medulare , zona perimedulara (fibrele lemnoase) , liberal moale si liberal tare. -nota 4 : amidonul se gaseste in zonele amintite dar in cantitati mai mici , existand si cellule fara amidon (in special in zona liberului tare si liberului moale). -nota 3 : amidonul se gaseste in abundenta in celulele razelor medulare din zona xilemului si mai putin in celelelte zone , lipsind de obicei in zona liberului tare si liberului moale. -nota 2 : amidonul se gaseste in cantitate redusa in celulele din zona razelor medulare , ale zonei perimedulare si foarte rar in librifros -nota 1: amidonul este prezent in cantitati mici in celulele razelor medulare din zona xilemului si numai rareori in cateva cellule din celelalte zone. -nota 0 : amidonul lipseste din toate tesuturile. La aprecierea coacerii lemnului se tine seama si de numarul de straturi de liber tare ce se formeaza prin depunerea ligninei in fibrele liberiene al liberului moale.Cu cat numarul de straturi ¢ mai mare , gradul de coacere al lemnului e mai bun.Deasemenea , se va tine cont si de cantitatea de lignina acumulata in fibrele pericilindrice. Numarul straturilor de liber tare difera in functie de partea de sectiune studiata.Astfel el poate ajunge pana la 7 — 8 in zona ventrala a coardei si la 3 — 4 sau chiar deloc , in zona ei convexa. Pentru a pune in evidenta lignina , sectiunile de coarda se trateaza in prealabil 5 — 6 minute cu acid clorhidric 41 % care face ca celuloza , care intra impreuna cu lignina in compozitia membranei celulare sa se hidrolizeze trecand in glucoza.In acest mod , lignina ramane libera si poate fi colorata , tratand pe lama sectiunea de coarda cu o picatura de solutie de fluoroglucina 5 — 10 % in alcool etilic de 96°. Preparatul se acopera cu o lamala si se mentine umed prin picurarea de solutic la marginea lamelei cu ajutorul pipetei.Dupa 5 — 10/ se pot face aprecierile lamicroscop , notele acordandu-se in functie de cantitatea de lignina acumulata ce se determina prin intensitatea culorii ei(de la visiniu — intens la visiniu — galbui ). Concluzii: Se acorda note in scara 1 — 5 in modul urmator : -nota 5 : culoarea visinie intens -nota 4 ; culoarea visinie -nota 3 : culoarea visinie — violacee -nota 2 : culoarea visinie — roz -nota 1 : culoarea visinie deschis cu nuanta galbue.Lucrarea nr. 13 RECUNOASTEREA CLONILOR DE CARTOF CU UN CONTINUT RIDICAT DE SOLANINA Obiective:: cunoasterea metodelor de apreciere a continutului de solanina la clonii de cartof. Pentru determinare se foloseste suc extras din tuberculi sau din frunze. Metoda este orientativ dar suficient de rapid si de precisa si se bazeaz pe solubilitatea solaninei intr-un amestec de acid acetic si acetat de etil urmati de colorarea in nuante de roz corelate cu cantitatea de solanin’. Materiale si aparaturé folosite : acid tricloracetic 20%(20g acid tricloracetic in 100 cc. apa distilat’), acid tricloracetic 10%(10g acid tricloracetic in 100 ce. apa distilata), amestec acid acetic-acetat de etil 9:1(9 parti acid acetic la 1 parte acetat de etil), amestec acid acetic-acetat de etil 1:1(1 pirfi acid acetic la 1 parte acetat de etil), solutie de triclorura de stibiu in cloroform 38% (38g triclorura de stibiu in 100ce. cloroform), acid acetic 5% (See. acid acetic glacial la 100cc. api distilata), amoniac concentrat, acid acetic glacial, hartie de filtru- format 6 x 6 cm sau benzi format 40 x 6 em. Mod de lucru: Extragera sucului de pulpa din tuberculi Se taie tuberculii in felii de 3mm grosime si apoi cu ajutorul unei prese de mana sau de laborator se obfine prin presare sucul de pulp. Peste suc se adaugi 0,5-1ml acid tricloracetic 20%, apoi vasul cu tot continutul stu se introduce intr-o baie cu apa la cea. 55°C pentru 3min. Pentru precipitarea substantelor albuminoide, Urmeaza centrifugarea lichidului si recoltarea supernatantului. Sucul din pulpa se mai poate extrage si prin centrifugare astfel:se taie bucati de pulp& cat mai subfiri si mai mici care se introduc in fiole de centrifuga pana la % din lungimea fiolei; peste pulpa de cartofi se adauga 0,5 ml acid tricloracetic 10%. Fiolele se introduc in frigider la temperatura sub °C pentru inghefarea fesuturilor. Dupa aceea fiolele se scot, sunt lasate la temperatura camerei pentru dezghetare si apoi se introduc pentru 4min in apa calda la 55°C pentru precipitarea substantelor albuminoide. Urmeazi centrifugarea si recoltarea supernatantului. Evidentierea solaninei din sucul de pulpé Se iau bucati de hartie de filtru de 6 x 6 cm pe care se pipeteaz cate ImI suc de pulpa(supernatant). Se las s& se usuce si apoi in centrul petei sepicura cu atentic amestec acid acetic-acetat de etil 9:1 pana la formarea unei zone de difuzie de 0,5 cm peste pata initiala. in aceast& zona de difuzie va migra solanina solubila. Se usucé la aer hartia de filtru, se inmoaie in solutia de triclorura de stibiu 38% in cloroform, se tine apoi 10min la temperatura camerei sau Imin la etuva la 80°C si apoi in functie de intensitatea culorii de roz se apreciaz continutul de solanina. La un numér mare de probe de analizat se poate Iucra in serie astfel: se iau benzi de hartie de filtru lungi de 40 cm pe care din 6 in 6em se pipeteaz& supernatantul din sucul de pulp de la tofi clonii sau hibrizii de analizat; dupa uscarea benzilor sau termostat, se pun la irigat ascendent in cuve lungi de 45-50cm intr-un amestec acid acetic-acetat de etil 1:1 la temperatura camerei pana cand frontul amestecului purtator(acid acetic acetat de etil 1:1) depageste marginea superioara a spoturilor pipetate cu cca lem. Urmeaza uscarea hartiilor de filtra si apoi developarea lor cu solufie de triclorura de stibiu 38% in cloroform. Dup& 10-15min solanina apare in forma de benzi de culoare roz deasupra locurilor de pipetare a supernatantului de suc de pulpa. Evidentierea solaninei in frunze Se recolteaz frunze de la hibrizii sau clonii de analizat, se spali cu apa distilata si se pun Ja uscat la aer gi la loc umbrit intinse intr-un strat sublire. Se iau din fiecare proba de analizat cite 0,25g, se pun in fiole de centrifuga, se adauga 2ml amestec acid acetic-acetat de etil 1:1 i apoi se agité mecanic timp de 30min sau se las pentru extractie pana adoua zi. Se centrifugheaz la 2500 ture/min. Cu o micropipeta se ia din supernatant si se pipeteaz pe bucati de h@rtie de filtru céte 0,25ml. Hartia de filtru se last si se usuce la aer gi apoi sunt puse la irigat ascendent in solutie de acid acetic 5% pana cand frontul de irigat depageste marginea superioara a spoturilor de pipetare cu lcm. Urmeazi uscarea hértiei de filtru si apoi developarea cu solufie de triclorura de stibiu 38% in cloroform. Dup& 10-15min solanina apare in benzi colorate in roz. Concluzii: Daci dup’ developare apar benzi colorate roz pal (de slab intensitate), proba are un continut scazut de solaninii, Daca dupa developare apar benzi colorate roz intens, proba are un continut mijlociu de solanina. Daca dupa developare apar benzi colorate rogu intens, proba are un continut ridicat de solanin’.Lucrarea nr. 14 APRECIEREA iNSUSIRILOR CULINARE ALE CARTOFILOR Obiective :cunoasterea unor caracteristici importante care determina calitatile culinare ale cartofilor si a metodelor de examinare a lor. Materiale si aparatura folosite : tuberculi de cartofi din diferite soiuri. Mod de lucru: Aprecierea soiurilor culinare de cartofi, trebuie sa se bazeze mai intai pe o examinare fenotipica a tuberculilor si apoi pe o examinare a altor caracteri 1. Aprecierea fenotipica a tuberculilor Aspectul fenotipic al tuberculilor de cartofi influenteaza in mare masura directia de intrebuintare a lor. Astfel tuberculii soiurilor de masa, trebuie sa fie uniformi ca marime, de forma regulata, cu ochi superficiali. a). Marimea tuberculilor este corelata negativ cu numarul lor la cuib, dar de obicei sunt preferati tuberculii de marime mijlocie sau mare. b). Forma tuberculilor de cartofi trebuie sa fie pe cat posibil rotunda sau oval-rotunda pentru a inlesni curatitul mecanic. Se intalnesc insa si soiuri cu tuberculi de forma ovala, alungit-ovala, reniforma. Forma tuberculilor pe langa conditionarea sa genetica este influentata mult si de conditiile de mediu. Nu sunt preferati tuberculii cu excrescente sau adancituri sau cu suprafata rugoasa. c). Repartizarea, numarul, marimea, si_asazarea_ochilor prezinta importanta atat pentru a facilita curatatul mecanic cat si pentru micsorarea pierderilor la curatare. In acest punct de vedere sunt preferate soiurile care au un numar mai redus de ochi, repartizati mai uniform, asezati superficial si mai mici ca marime. d). Culoarea cojii este un caracter tipic de soi putand fi galbena sau roza, preferintele consumatorilor find impartite din acest punet de vedere. 2. Aprecierea insusirilor culinare Insusirile culinare ale tuberculilor de cartof se determina prin proba la fiert. Pentru aceasta se recolteaza probe de tuberculi de marime mijlocie, sanatosi, fara vatamari mecanice. Fiecare proba va fii formata din 12 tubereuli. a). Procentul de coji__conditioneaza randamentul de pulpa si se determina astfel: se iau tuberculii se sterg cu o carpa umeda pentru aindeparta restulile de pamant, se cantaresc si se curate de coaja cu un cutit; dupa curatatul de coaja se cantarese din nou si prin diferenta se detrmina cantitatea de pulpa folosibila. Rezultatele se exprima procentual si pentru a spori exactitatea se recomanda ca operatiunea de curatire a cojii sa fie facuta de aceeasi persoana pentru toate probele supuse analizei si cat mai uniform. b). Durata de fiebere a tuberculilor tuberculii curatati de coaja se pun la fiert in vapori de apa sau in apa in vase acoperite cu capac notandu-se ora inceperii si terminarii fierberii. Momentul cand tuberculii sunt fierti se determina in funetie de usurinta cu care patrunde in pulpa o sarma subtire (0,5 cm) dintr-un metal moale. Durata de fierbere variaza de la un soi la altul de la 17 minute (soiul Mercur) la peste 27 de minute (soiul Gulbaba). Soiurile de masa trebuie sa aiba o cat mai scurta durata de fierbere. ©). Comportatrea la fierbere a tuberculilor se apreciaza prin bonitare cu note de la 1 Ia 4 astfel: - cu nota 1 — tuberculii nu se sfarma, raman intregis - eu nota 2—tuberculii se sfarma mai putin, mai ales la suprafata; - cu nota 3 — tuberculii nu-si mai pot mentine integritatea din cauza sfarmarii lor masive; - cu nota 4 —tuberculii prin fierbere se transforma in terei. Comportarea la fiebere este influentata de continutul de amidon si amilopectine. Un continut ridicat de amidon, dar scazut de amilopectine atrage dupa sine o sfaramare rapida a tuberculilor. Comportarea Ia fierbere este influentata, intr-un sens sau altul, de cele doua componenete (amidon si amilopectine). In functie de comportarea la fierbere si de celelalte insusiri ale tuberculilor, soiurile de masa se impart in 4 categorii: 1). ~ soiuri de salata, cu pulpa consistenta, fara sa se sfarme la fiert si continut redus de amidon; 2). — soiuri pentru consum cu sare, unt, ete. , cu pulpa nesfaramiciosa, cu continut redus spre mijlociu de amidon; 3). — soiuri pentru prajit, cu pulpa consistenta si nesfaramicioasa, si continut mijlociu de amidon; 4). — sofuri pentru piure, cu pulpa consistenta partial sfaramicioasa si continut mijlociu sau ridicat de amidon. d). Stretura amidonului se determina prin degustare acordand note de la - nota 1- structura foarte fina, in gura se simte untos; ~ nota 2 —structura fina, se simte putin amidon; - nota 3 —structura puti fina, se simte amidon mult; - nota 4 — structura grosiera, se simte amidon mult si grauntos. ©). Umiditatea tuberculilor fierti se apreciaza la tuberculi fierti si taiati in felii sau jumatati in funetie de aspectul pe care il au. Astfel, aspectulIucios sau prezenta unei cantitati de apa indica o pulpa cu umiditate redusa. In general o pulpa sticloasa, cu amidon fin se coreleaza si cu 0 umiditate ridicata. Umiditatea puplei se apreciaza prin bonitare cu note de la 1 la 4, notand cu nota I soiurile cu umiditate ridicata, placute la mancat si cu nota 4 soiurile su umiditate redusa, cu pulpa uscata, structura a amidonului grosiera, inecacioase la mancat. f). Fainozitatea se apreciaza prin bonitare cu note de Ia 1 la 4 in functie de stretura amidonului si umiditate. Umiditatea seazuta, grosiera a amidonului si pulpa uscata se coreleaza cu o fainozitate mare, iar structura fina a amidonului si umiditatea ridicata se coreleaza cu fainozitatea redusa. g)- Consistenta pulpei_se apreciaza tot prin bonitare cu note de Ia 1 la 4 prin taierea in felii in functie de modul in care acesteaisi pastreaza integritatea. Consistenta pulpei este corelata cu umiditatea ridicata, structura fina a amidonului si fainozitatea redusa. In funetie de notele obtinute la comportarea la fierbere, structura amidonului, umiditate, fainozitate si consistenta pulpei se calculeaza nota generala prin insumarea notelor calitatilor mai sus enumerate si se stabileste clasa in care se grupeaza conform indicatiilor din tabelul: CLASA NOTA GENERALA CALITATILE | ‘CULINARE | A 5,00-9,99 foarte bune | B 10,00 - 14,99 bune c 15,00 — 17,99 mijlocii D Peste 18,00 mediocre _ 3. Alte aprecieri a). Inegrirea pulpei crude sia sucului crud_- pulpa de cartof curatata sau taiata in felii trebuie sa-si mentina un timp cat mai indelungat culoarea normala fara sa se inegreasca. Aceasta inegrire nu afecteaza gustul dar da aspect neplacut pulpei si se datoreste oxidarii firozinei si trecerii ei in melanina, reactie catalizata de fier. Pentru apreciere se taie pulpa de la mai multi tuberculi in felii de 3-4 mm grosime care se aseaza pe placi de sticla sau vase Petri descoperite si se lasa la aer pentru 4 ore. Dupa scurgerea acestui timp se apreciaza prin bonitare gardul de ingrijire cu note de la 1 la 10. Se da nota 1 probelor care dupa 4 ore nu au inceput sa se inegreasca si pulpa isi pastreaza culoarea initiala, iar nota 10 probelor Ia care pulpa a Iuat culoare negriciasa intens. ‘Aprecieri asemanatoare se pot efectua si asupra sucului crud extras pulpa unei probe medii cu ajutorul preselor de mana sau de laborator. Din sucul extras de la o proba se pun cate 2-3 picaturi in doua eprubete i. Una din cele doua eprubete va servi pentru determinare si in ea se maiadauga 1-2 mm’, solutie de perhidrol 0,5 — 1%, iar cea de-a doua eprubeta va servi ca martor si in ea se mai adauga o cantitate egala (1 — 2mm°) apa distilata. Aprecierile se fac dupa 24 de ore folosind acelasi sistem de bonitare. b). | Culoarea_pulpei nu prezinta importanta deosebita pentru calitatile culinare, insa consumatirii pot prefera o culoare sau alta, ori pot fi indiferente. Sunt preferate de multe ori soiurile care au pulpa de culoare alba. Aprecierile asupra culorii se fac cu note de la 1 Ia 6 astfel: - nota 1— pentru culoarea pulpei albe; - nota 2 — pentru culoarea pulpei alb-murdar; - nota 3 — pentru culoarea pulpei alb-galbui; - nota 4 — pentru culoarea pulpei galbui; - nota 5— pentru culoarea pulpei galben; - nota 6 — pentru culoarea pulpei galben intens; ©). Gustul insusire importanta pentru soiurile culinare. Gustul se apreciaza organoleptic prin comparatie cu un soi recunoscut ca bun, exemplu soiurile Viola, Sapunar, Juliperle ete. Pentru apreciere se dau note de la 1 la 4 astfel: - nota 1 — pentru gust foarte bun; - nota 2 — pentru gust bun; - nota 3 — pentru gust potrivit; - nota 4 — pentru gust neplacut, strain. 4). Continutul in fosfor ridicat al grauntelor de amidon este corelat cu insusiri gustative superioare. e). Continutul in substante proteice ridicat se coreleaza negative cu caliatatile gustative. Din acest punct de vedere intereseaza mai mult raportul intre potasiu si azotul proteic; la soiurile cu calitati culinare bune si foarte bune s-a constata raportul de 1:2,8 intre azotul proteic si potasiu sub forma de KO. Concluzii: dup’ efectuarea tuturor misuritorilor si determindrilor de mai sus se apreciazi ca fiiind sau ne fiind corespunzator din acest punct de vedere un soi sau altul.FISA PENTRU APRECIEREA INSUSIRILOR CULINARE ALE CARTOFILOR. qvazesqQ, Soiul , Hibridul , Clonu! a ous aorajoad Ni aayuy imsodey | & ‘319}01d aqueysqns op manupuos |B t 4gys0p op nua | R & msn | & s msn radind vaaeomng | & apnia yadind vaxysfouy zeaxpeouy as a1e9 wy esti | EET TEs 61 | ayp}0u = efesoual roy | Jodind eyuaysisuog | = £ voyeyzoupey | a S a eyay redind eayeypray) | 3 mynuoprore eamonng | 7 a es uoprame ap % | = asaquay ej aaey10dm0 | > susquoy op eyeing | Hoa ap % | i ufos vasvomn | © gs g : Aoyyp0 voaezasy | 2 <3 Joqynaszaqny euuog | * aopna.aqny rome | o juaano jnreumyy