NOILE POLITICI ECONOMICE

In fata crizei economice si a consecintelor sale politice periculoase democratiile nu

raman indiferente. Statele intervin, incercand sa limiteze efectele crizei. Ele au
experimentat, incepand cu 1931, doua tipuri de politica: deflatia si devalorizarea
monedei.
Deflatia este practicata in Germania si in Franta pana in 1935. Aceasta politica
urmareste apararea monedei.
Ea implica:
- mentinerea echilibrului bugetar prin reducerea cheltuielilor publice;
- balanta comerciala echilibrata prin scaderea generala a preturilor pentru a permite
reluarea exporturilor.
Experimentarea acesteia nu a avut efectele scontate. Rezultatul a fost o diminuare
a activitatii economice. Cea mai dura politica de deflatie a fost aplicata in Germania.
Aceasta a avut ca efect reducerea activitatii economice si amplificarea somajului.
In Franta, in fata unor probleme grave, guvernele nu au fost capabile sa inteleaga
cauzele crizei. Deflatia a adancit o depresiune deja generata de insuficienta
monedei si a creditului.
Relansarea economiei presupune cresterea cheltuielilor statului, deci acceptarea
deficitului bugetar si devalorizarea monedei pentru stimularea exporturilor. Aceasta
politica economica a fost preconizata de economistul britanic J, M. Keynes. Acesta
propunea pentru cresterea investitiilor publice o mai buna distribuire a veniturilor si
o inflatie controlata si limitata. El sustine ca moneda trebuie sa fie considerata un
instrument activ in serviciul unei politici de relansare si redistribuire. Trebuie ca
aceasta sa nu mai depinda de aur si sa i se coboare cursul pentru a se sustine
exporturile. Statul trebuie sa joace rolul de moderator al vietii economice, folosind
doar cai financiare si fara sa afecteze profiturile.
Aceste principii au exercitat o mare influenta asupra politicii economice a marilor
democratii: Marea Britanie, Suedia, Franta (dupa 1936), SUA (New Deal). Dar
interventia statului in economie (dirijismul economic) se manifesta si in statele cu
regimuri autoritare. Interventia este totala in Rusia stalinista, unde colectivizarea si
planificarea au facut sa dispara orice initiativa privata. in tarile cu regimuri totalitare
fasciste si naziste, dirijismul este foarte accentuat. in Italia lui Mussolini si in
Germania condusa de Hitler structurile economice raman capitaliste, dar Statul isi
impune cu autoritate optiunile proprii. Pentru a-si desfasura politica economica,
Statul s-a dotat cu mijloace de actiune: indirect, prin favorizarea concentrarii intreprinderilor, si direct prin dezvoltarea sectorului public (nationalizarea unor activitati
importante: banci, energie, transporturi, informatii).
Global, criza a distrus definitiv ideea conform careia aplicarea principiilor
liberalismului economic ar putea duce la bunastarea si fericirea tuturor. A
determinat aparitia unor noi concentrari industriale si financiare, dar si o
consolidare a organizatiilor; sindicale. Acestora li s-a recunoscut dreptul de a
negocia cu patronatul conditiile muncii in intreprinderi. Criza a fost insotita de
generalizarea si aprofundarea politicilor sociale, elaborate de statul providenta, si a
intarit nationalismele economice.

"Thatcherismul"

Victoria n alegeri, n anul 1979, a Partidului Conservator condus de

Margaret Thatcher a fost o consecin direct a eecului repurtat de laburiti.
Aceast victorie a marcat sfritul consensului socio-economic postbelic. n timp ce
Labour Party din opoziie a continuat s susin vechiul ideal al welfare-ului,
guvernele conservatoare s-au detaat din ce n ce mai mult de acesta. Altfel dect
o fcuser guvernele laburiste ale anilor aptezeci, primul ministru Margaret
Thatcher nu credea c era de competena statului s se implice n politica salarial
i conjunctural.
n decursul primului ei mandat, Thatcher s-a dedicat politicii monetare i efectului
acesteia asupra economiei naionale (monetarism), pentru ca mai trziu s se
ocupe cu politica de combatere a inflaiei n vederea obinerii unor rezultate optime
n cadrul proceselor economice. Astfel, ea a adoptat unele laitmotive politicoeconomice care anunau schimbarea la nivel economic mondial, laitmotive bazate
pe teoriile economistului american Milton Friedman.

Margaret Thatcher s-a preocupat n mod ofensiv cu puterea sindicatelor, limitnd-o

prin introducerea unor legi specifice. nbuirea revoltei minerilor din anii
1984/1985 a reprezentat att punctul culminant ct i momentul de sfrit al
protestelor motivate politic ale sindicatelor mpotriva guvernului conservator, vrful
de lance al acestor sindicate fiind considerat a fi tocmai acest sindicat al minerilor.
Acest eec reprezint totodat i sfritul simbolic al puterii politice deinute de
sindicate (...). Aa numita "mixed economy" a fost transformat sub Margaret
Thatcher printr-un program comprehensiv de privatizare ntr-o economie de pia
aproape n exclusivitate privat. Conform noii politici sociale nu mai se punea
problema dac era nevoie de anumite servicii, ci dac acestea puteau fi finanate.
omajul s-a transformat astfel dintr-o problem social ntr-una individual.
Rspunderea pentru gsirea unui loc de munc e purtau n primul rnd cei vizai de
acest lucru. O plas social care i prindea n acelai fel i pe cei care nu vroiau s
munceasc, ct i pe cei care i cutau o slujb nu avea s mai existe.

Peste tot unde prea posibil, statul s-a retras din politica social, elibernd astfel
locul ocupat de aceasta n favoarea iniiativei, a economiei private. Pentru c o
orientare dup necesitile pieei putea s modernizeze att economia, ct i
societatea. Aceast politic urmrea s elibereze Marea Britanie de apsarea unor
structuri necompetitive, s ncurajeze spiritul ntreprinztor i s scoat cetenii
rii din acea letargie i pasivitate pe care o presupunea calitatea de simpli
beneficiari ai unor servicii sociale.

Problemele cauzate de aceste schimbri - creterea srciei, a inegalitii dintre cei

sraci i cei bogai, sau nemulumirile aprute n acele regiuni ale rii necuprinse
de boom-ul economic din ultimii ani ai deceniului opt, au fost acceptate de
guvernele conservatoare, acestea considerndu-le inevitabile. Reducerea sumelor
acordate omerilor nu aveau rostul de a-i lovi pe cei care aveau cu adevrat nevoie
de ele, ci pe cei care profitau n mod nejustificat de acestea. Partidul Conservator
credea c problemele trebuiau s fie vzute ca nite probleme ale societii n sine
i mai puin ca probleme ale statului. Politica de austeritate a guvernului Thatcher a
fost motivat i prin argumentul c bugetul statului trebuia echilibrat i c inflaia
trebuia combtut, inflaia fiind, n opinia guvernului, una din principalele cauze ale
ndatorrii naionale.

Obiectivele economice i politice ale guvernului Thatcher au fost ndeplinite n cea

mai mare parte pn la mijlocul anilor optzeci. Numrul omerilor se mai ridica nc
n 1987 la peste zece procente, dar rata inflaiei de aproximativ patru la sut era
pentru prima oar la fel de sczut ca n anii 60. i datorit veniturilor obinute de
pe urma programului de privatizare precum i de pe urma exploatrilor petroliere
din Marea Nordului, spre finele anilor optzeci, guvernul Thatcher reuise s aduc la
un echilibru bugetul naional. S-a nregistrat chiar un surplus bugetar, surplus
folosit la plata datoriei externe relativ mari la standarde europene. Sistemul de taxe
i impozite a fost i el supus reformelor i simplificat n 1988, iar nivelul maxim de
impozitare a fost redus la valori nemaintlnite n afara SUA. Acest lucru au fcut
din Marea Britanie un peisaj extrem de atractiv pentru investiiile strine care au
nflorit n aceast perioad (...).

Politica dus de Margaret Thatcher a marcat att de mult anii optzeci nct
termenul de "Thatcherism" a devenit simbolul aciunilor care se impun pentru o
economie de pia cu un aport minor sau chiar inexistent din partea statului. Dup
cum au artat-o sondajele de opinie din perioada de guvernare a lui Margaret
Thatcher i ale lui John Major, membru al aceluiai Partid Conservator, unele
iniiative politice centrale din rstimpul anilor optzeci ca de exemplu privatizarea,
reforma sistemului sanitar sau reforma taxelor pentru consiliile locale nu s-au
bucurat de prea mult aprobare public. Chiar dac societatea a nceput s
realizeze c statul trebuie s se implice mai puin n cadrul comunitii i cetenii
trebuie s adopte o atitudine mai responsabil, aceast nou orientare social nu a
fost niciodat prea popular. Marea majoritate a populaiei britanice nu era
pregtit s accepte repercusiunile negative la nivel social ale Thatcherismului.
Succesul n alegeri repurtat de Margaret Thatcher nu se datoreaz cu siguran
popularitii politicii ei sociale, ci altor circumstane (de exemplu victoria din
Rzboiul din Insulele Falkland din 1982), minii puternice cu care a condus ara,
politicii din domeniul taxelor i impozitelor i politicii financiare precum i unei
opoziii mai degrab slabe.