Octavian Goga - A Murit...

De-o zi-n-treag plng alturi biata Mura cu fecioru.

n bordei, pe masa-ntins, doarme astzi Laie Chioru.

De-nvlire o vecin s-a-ndurat cu dou straie,

i drept pern o desag a umplut Mura cu paie.

L-a legat pe sub brbie cu nframa de mtas,

O scumpete pus-n lad de pe cnd era mireas.

Busuioc i izm crea a adus cumtra dar,

Iar pe buzele-nnegrite a pus Mura un creiar.

ntr-un ciob zcuse banul, n firid, la o parte,

Nu mai umbl azi, i Mura de pcat se teme foarte...

ntre foi de nuc, alturi, lng fruntea lui de cear,

Ostenit se-ntinde arcul pe grumazul de vioar.

Doi crbuni sfiala-i scapt, adormind sub pirostrii,

ntunerecul coboar prin ferestrele pustii...

Mura st pe faa vetrii i-i cad lacrimi n cenue...

Lene scrie na ruginit de la ue.

Se ivete-n prag copila judelui Zbun, cea mare,

i din mneca cmii scoate-n-cet o lumnare.

Cruce-i face, o aprinde... Tremurnd, para glbuie

Nu se-ndeamn de sfial, ct pe-aci era s-apuie...

- Nu mai plnge, Mur, leic, zice fata lcrmnd.

Mura st cu faa stins i rzle o pate-un gnd:

Ce via fr mil... Lng mort, la cpti,

I-a fost dat s ard-n cas lumnarea cea dinti.