Professional Documents
Culture Documents
Antigenele de grup sanguin sunt produsii genelor existente pe diferiti cromozomi. Din
punct de vedere biochimic antigenele de grup sanguin sunt fie proteine fie
carbohidrati, acesta diferenta determinand si deosebirile dintre diferite sisteme de
grupe sanguine.
1
09 Kidd JK proteic (transportor al ureei) 1
glicoproteic ("proteina benzii 3",
10 Digo DI 17
AE 1, transportor ionic)
proteic (AChE,
11 Cartwright YT 7
acetilcolinesteraz)
12 Xg XG glicoproteic X
13 Scianna SC glicoproteic 1
glicoproteic (fixat la membran
14 Dombrock DO prin fosfatidilinozitol glicozilat - 12
GPI)
15 Colton CO aquaporina 1 7
Landsteiner-
16 LW IgSF (proteic, imunoglobuline) 19
Wiener
C4a C4b (fraciuni ale
17 Chido/Rodgers Ch/Rg 6
complementului)
18 Hh H fucoz 19
19 Kx XK glicoproteic X
20 Gerbich Ge GPC / GPD (glicoforinele C i D) 2
glicoproteic (DAF sau CD55,
reglatoare a fracinilor C3 et C5 ale
21 Cromer Cro complementului, legat de 1
membran prin fosfatidilinozitol
glicozilat)
glicoproteic (CR1 ou CD35,
22 Knops Kn 1
fixator al complexelor Ag-Ac)
glicoproteic (CD44, posibil
23 Indian In 11
protein de adezivitate)
24 OK OK glicoproteic (CD147) 19
25 RAPH MER2 glicoprotein transmembranar 11
John Milton proteic (fixat la membran prin
26 JMH 6
Hagen fosfatidilinozitol glicozilat)
poliozid ramificat (I) sau
27 Ii I 6
neramificat (i)
28 globozid P glicolipidic 3
29 GIL GIL aquaporina 3 9
2
Istoric
Sistemul AB0
Sistemul AB0 se caracterizeaza prin existena a dou antigene, notate A i B, i a doi
anticorpi specifici: (anti A) i respectiv (anti B). Landsteiner a observat o regul a
excluziunii reciproce, concretizat n faptul c indivizii care prezint pe eritrocite un
antigen nu au niciodat n plasm anticorpul omolog. Un individ poate avea unul,
ambele sau de nici unul dintre antigene. ntotdeauna exist anticorpul corespunztor
antigenului care lipsete, iar cnd sunt prezente att A ct i B, nu vor exista anticorpi.
Astfel, exist 4 grupe principale n sistemul AB0:
4. Dac genotipul cuprinde att gena A ct i gena B, relaia dintre ele este de
codominan, fenotipul rezultant prezentnd ambele aglutinogene, n cantiti
aproximativ egale, adic grupa sanguin AB.
3
Antigenele ABO au o larga raspandire in organism fiind localizate atat pe celulele
diferitelor organe, ficat, rinichi, inima dar si in forma solubila, in toate fluidele
organismului cu exceptia lichidului cefalo-rahidian. Secretia antigenelor A si B in
lichidele organismului este determinata de un alt sistem genetic Sese, prezenta genei
Se facand posibila determinarea antigenelor in stare solubila.
Antigenele ABO apar foarte devreme in viata intrauterina, la 5 6 saptamani, in
utero. Nou-nascutul are mai putine antigene de grup ABO fata de adult (200000
vs.600000). In plus fata de numarul scazut, antigenele ABO la nou-nascut nu sunt
suficient de dezvoltate din punct de vedere structural. De aceea, la determinarea
grupei sanguine a nou-nascutului, intensitatea reactiei in proba eritrocitatra poate sa
fie mai slaba si sa apara aspectul de dubla populatie.
Anticorpii (aglutininele) sistemului AB0
Sunt anticorpi (gamaglobuline, imunoglobuline) cu structur i origine obinuite, din
clasele IgM (anticorpi naturali) i IgG (anticorpi de tip imun). Cea mai mare parte
sunt IgM, si nu traverseaza bariera placentar. Mai sunt numiti i hemaglutinine sau
izohemaglutinine. De exemplu, anticorpii anti-A produsi de de un individ de grup B
contin in principal anticorpi IgM si o cantitate mica de IgG. AC naturali de tip IgM
sunt activi la 4-22C.
AC imuni de tip IgG sunt activi la 37C (deci pot traversa placenta). AC anti-A si anti-
B de tip imun apar la 10% din indivizii de grup O.
Este nc incert calea prin care un organism care nu a luat niciodat contact cu
antigenele de grup AB0 ajunge s sintetizeze aceti anticorpi. Datorita faptului ca
antigenele de grup sanguin au o structura biochimica similara cu acea a peretelui
bacteriilor care colonizeaza intestinul, este posibil ca sinteza anticorpilor sa se
datoreze stimularii date de aceste microorgansme.
Anticorpii ABO nu sunt detectati in sangele nou-nascutului pana la 3-6 luni. Titrul
maxim apare dupa 5 ani si se mentine crescut la adult. La varstnici sau in cazul
anumitor patologiii titru este scazut, ceea ce poate duce la dificultati in precizarea
grupei sanguine. Aceste situatii sunt mentionate in tabelul 1.
4
Tabel 1. Variatia titrului de anticorpi naturali in functie de varsta si patologie
Varsta
- nou-nascut, varstnici
Patologie
-leucemia limfatica cronica
-hipogamaglobulinemia congenitala sau dobandita
- terapia imunosupresiva
-transplant de maduva hematogena
-mielomul multiplu
Anticorpii din sistemul ABO au proprietatea de a lega si activa complementul si de
aceea in cazulunei transfuzii incompatibile, produc hemoliza intravasculara a
eritrocitelor care au antigenul corespunzator. Datorita acestui fapt anticorpii
naturali ai sistemului ABO au semnificatie clinica transfuzionala si trebuie
obligatoriu determinati inaintea oricare transfuzii.
5
A AA sau AO
B BB sau BO
AB AB
Asa dupa cum am mai amintit produsele genelor sunt reprezentate de enzime,
denumite glicoziltransferaze. Acestea au rolul de a transfera grupari de oligozaharide
(N-acetilgalactozaamina in cazul grupei A si D galactoza in cazul grupei B) pe
substratul H si de a converti acest substrat in antigenul corespunzator.
Fenotipul Bombay
Gena H, care condiioneaz sinteza antigenului H, precursorul comun al antigenelor A
i B, are o alel recesiv foarte rar, h, nefuncional. n cazuri extrem de rare, n care
apare genotipul hh, antigenul H nu mai este sintetizat, i implicit este imposibil
sinteza antigenelor A sau B, chiar dac genele respective exist. Individul n cauz are
snge de grup O fals (fenotip Bombay), notat 0h sau 0hh. Numele vine de la primul caz
documentat, al unei femei din Bombay.
Fenotipul Cis AB
A fost evidentiat pentru prima data la o familie la care dintr-un parinte AB si unul O s-
a nascut un copil AB. In acest fenotip antigenul B este mai slab decit antigenul B
obisnuit, deci nu poate fi confundat cu grupa AB normala.
Grupa 0 34%
Grupa A 41%
Grupa B 19%
Grupa AB 6%
n populaia global, frecvenele sunt:
Grupa 0 46%
6
Grupa A 40%
Grupa B 10%
Grupa AB 4%
Subgrupe AB0
S-a constatat o lips de omogenitate mai ales la grupa A n privina afinitii pentru
anticorpii specifici anti-A (sau .). S-au descris astfel mai multe subgrupe A: A1, A2,
A3, A5,... Am, Aq, Ad, Ax. Subgrupa A1 este grupa A clasic.
Deoarece reactia cu anticorpii anti-A este mai slaba in cazul subgrupelor acestea mai
poarta denumirea si de grupe slabe.
Antigenele grupelor slabe prezinta atat modificari cantitative, numarul antigenelor per
eritrocit fiind de 2-8 ori mai mic decat in cazul grupei A, cat si modificari calitative,
structura antigenelor slabe fiind liniara iar cea a antigenelor normale fiind ramificata.
Aglutinarea slaba sau prezenta dublei populatii sau chiar lipsa aglutinarii cu reactivul
anti-A reprezinta elementul cheie in recunoasterea acestor subgrupe. Reactivii
monoclonali care sunt folositi in prezent in laboratoarele din centrele de transfuzie
sanguina recunosc aceste antigene slabe.
Subgrupele B
7
Sunt mult mai putin frecvente decat in cazul subgrupelor A. Criteriile pentru
recunoasterea si diferentierea subgrupelor B sunt similare cu cele pentru subgrupele
A. In mod caracteristic aceste eritrocite prezinta o reactie slaba sau absenta cu serul
hemotest anti-B.
Chiar daca determinarea subgrupelor are un interes practic redus datorita frecventei
scazute in populatie, este important ca acestea sa fie identificate in cazul donatorilor
de sange. Etichetarea gresita a unui donator cu grup A slab ca fiind O duce la
administrarea unitatii de component sanguin la un primitor O. Ca urmare primitorul
poate sa dezvolte o reactie hemolitica datorita conflictului imunologic care apare intre
anticorpii anti-A prezenti la primitor si antigenul A (slab) prezent pe eritrocitele
transfuzate.
Compatibilitate
Problema compatibilitii se pune atunci cnd se dorete realizarea unei transfuzii
sanguine. Clasic, n sistemul AB0, exist noiunile de donator universal (cu referire la
grupa 0, care nu are aglutinogene) i de primitor universal (cu referire la grupa AB,
care nu are aglutinine). Ele nu sunt ns utile dect pentru transfuzii cu volum redus
de snge integral, mai mic de 500 ml. n cazul transfuziei a peste 500 ml, se folosete
exclusiv snge izogrup, adic de aceeai grup cu a primitorului. Aceasta pentru c,
dei de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene, are totui aglutinine. Acestea devin de
ajuns de diluate n sngele primitorului pentru a nu da reacii sesizabile, dar la volume
mari contactul lor cu antigenele unui primitor de grup A, B sau AB poate determina
distrugerea intravascular a eritrocitelor.
8
A- A-, A+, AB-, AB+ A-, 0-
A+ A+, AB+ A-, A+
B- B-, B+, AB-, AB+ B-, 0-
B+ B+, AB+ B-, B+
AB- AB-, AB+ A-, B-, 0-, AB-
AB+ AB+ A-, A+, B-, B+, 0-, 0+, AB-, AB+
Pentru tranfuzia de plasm (care nu poate conine nici un fel de antigene, indiferent de
grupa donatorului, dar poate conine anticorpi) compatibilitatea nu mai ine cont de
Rh, ci doar de AB0. Aceasta doar dac s-a exclus posibilitatea ca un donator Rh(D)-
s fi venit la un moment dat n contact cu snge Rh(D)+. n practic, fiecare ar are
reglementri oficiale cu privire la aceast problem. n Romnia, se evit pe ct este
posibil transfuzia de plasm la o grup Rh diferit.
Exist numeroase alte sisteme antigenice pe elementele figurate ale sngelui. Numrul
fenotipurilor posibile, lund n calcul toate aceste sisteme, este de ordinul miliardelor.
Transfuzia este totusi posibil, far consecinte negative pentru pacient, deoarece nu
toate sistemele au important transfuzional.
9
Tehnica de determinare a grupei sanguine n sistemul ABO prin macrometoda
PRINCIPIU
1. Sistemul ABO se caracterizeaza prin prezenta antigenelor de grup sanguin pe
eritrocit si a anticorpilor naturali antitetici in ser. De aceea diagnosticul de grup
sanguin se face prin efectuarea concomitenta a celor 2 probe complementare, proba
eritrocitara si proba serica. Principiul metodei de determinare a GS este reactia
antigen-anticorp cu aparitia aglutinarii.
2. Reactivii utilizati trebuie sa fie conformi cu specificatiile tehnice definite de
reglementarile in vigoare si validati de INHT.
INTERPRETARE
Prezenta aglutinarii in proba eritrocitara si a aglutinarii sau hemolizei in proba serica
constituie un rezultat pozitiv. Pentru a fi considerata pozitiva, intensitatea reactiei
trebuie sa fie de 3+ sau 4+.
10
3. Absenta discordantei dintre proba Beth Vincent si proba Simonin
4. Absenta discordantei cu rezultatele anterioare
Pentru a valida GS trebuie indeplinite cumulativ toate conditiile mentionate.
11
Cum rezolvam ?
Primul pas in identificarea unei dificultati este acela de a identifica motivul, cauza
acesteia. Cauzele pot fi urmatoarele :
- tehnice
- legate de o situatie patologica a pacientului/donatorului
Dificultati tehnice
Erorile tehnice pot fi sursa dificultatilor in determinarea GS (tabel 2). Acestea pot fi
clasificate in :
- erori de identificare si de completare a documentatiei
- probleme datorate reactivilor si echipamentelor
- erori ale procedurilor standard sau ale instructiunilor de lucru
Tabel 2
Ghid pentru investigarea erorilor tehnice in determinarea ABO
Erori in identificarea documentelor, verificam daca:
- Eprubete sunt corect inscriptionate
- rezultatele sunt corect completate
- interpretarea este corecta si inregistrata corect
Probleme datorate reactivilor si echipamentelor
- controlului de calitate a reactivilor efectuat zilnic este satisfacator
- inspectia reactivilor pentru contaminare si hemoliza
- timpul de centrifugare si calibrarea echipamentelor este in regula
Erori ale procedurilor standard sau ale instructiunilor de lucru
- procedurile respecta instructiunile producatorului
-verificati in ce etapa de lucru ati folosit reactivii
- suspensiile eritrocitare sunt in concentratie corecta
Pentru solutionarea erorilor tehnice, poate fi necesara recoltarea unei probe noi sau
spalarea eritrocitelor de 3 ori inainte de repetarea testarii. Daca discordanta persista
dupa repetarea testarii atunci poate fi suspicionata o situatie patologica legata de
pacient.
Dificultatile care apar ca urmare a unei situatii patologice a pacientului sunt rezumate
in tabelul 3.
Aceste discrepante sunt de 2 feluri:
- discrepante care apar in proba eritrocitara
- discrepante care apar in proba serica
12
Tabel 3
Dificultati de grup sanguin
Apar in proba eritrocitara Apar in proba serica
Extra-antigene Extra-anticorpi
Fenotipul B dobandit Un subgroup cu anti-A1
Fenotipul B(A) Aloanticorpi la rece
Poliaglutinabilitatea Aglutinine la rece
Rulouri Rulouri
Antigene slabe sau lipsa
Anticorpi slabi sau absenti
Subgrupe ABO Nou-nascut
Patologie hematologica Varstnici
Situatii patologice
Dubla populatie
Transfuzia compatibila izogrup
Transplant de cellule stem
Fenotipul A3
Pentru a stabili in care dintre probe este discordanta trebuie sa observam intensitatea
aglutinarii. Cele mai frecvente dificultati de determinare a grupei sanguine intalnite in
laboratorul de imunohematologie se datoreaza prezentei grupelor slabe sau a absentei
anticorpilor in proba serica.
Exemple de dificultati de grup sanguin
1. Fenotipul B dobandit reprezinta un caz tipic de antigen eritrocitar dobandit
La efectuarea grupei sanguine obtinem urmatoarea configutatie :
Eritrocite pacient+ser hemotest Serul pacientului + eritrocitele test
Anti-A Anti-B A1 B
4+ 1+ 0 4+
Evaluarea rezultatelor:
- Aglutinarea eritrocitelor cu serul anti-A este puternica (4+)
- Aglutinarea eritrocitelor cu serul anti-B este mai slaba decat normal (1+). Din
proba eritrocitara reiese ca pacientul ar fi de grup AB.
- La testarea serului reactia este tipica pentru grupa de sange A.
Concluzie
Aceasta configuratie este tipica pentru indivizii cu fenotip B dobandit, in care
individul de grup A are pe suprafata eritrocitului un extra antigen B.
Explicatii
Fenotipul B dobandit apare la indivizii de grup A cu afectiuni de colon, de obicei
cancere suprainfectate si septicemie cu gram-negativi. Aceste bacterii contin o enzima
13
numita deacetilaza care altereaza gruparea imunodominanta a grupei A si anume N-
acetil galactozamina, indepartand gruparea acetil. Din aceasta actiune rezulta
galactozamina care se aseamana D-galactoza, gruparea imunodominanta a grupei B si
care reactioneaza cu reactivul anti-B.
Rezolvarea dificultatii
- se cer relatii in clinica despre diagnosticul si istoricul pacientului
- se efectueaza martorul auto - serul pacientului cu propriile eritrocite. Acesta este
negativ in acest caz
- se testeaza eritrocitele pacientului cu ser hemotest anti-B monoclonal de la un alt
producator care specifica faptul ca nu reactioneaza cu eritrocite cu fenotip B dobandit.
Cum transfuzam acesti pacienti?
Transfuzia se face cu CER de grup A.
2. Dubla populatie
Definitie: prezenta de hematii aglutinate pe fondul rosu de hematii neaglutinate.
Aspectul de dubla populatie se verifica la microscop.
Cauze:
1. Transfuzie compatibila nonizogrup (ex. Pacient cu GS A transfuzat cu CER GS O)
sau transfuzie incompatibila (ex. Pacient cu GS O transfuzat cu CER GS A)
2. Grupe slabe ( Se va testa esantionul de GS cu ser anti-H)
3. Hemopatii maligne antigenele de GS pot fi alterate
4. Transplant de maduva incompatibil in sistemul ABO
5. Poliaglutinabilitate (se va testa cu seruri anti-T)
Atitudine:
-se consemneaza in registru prezenta dublei populatii cu +/-
-se cer informatii de la medicul curant si de la pacient cu privire la: transfuzii
anterioare, diagnostic (hemopatie)
1. Transfuzia compatibila sau incompatibila
Dubla populatie se mentine atata vreme cat exista in circulatie eritrocitele transfuzate.
2. Grupe slabe:
Se testeaza esantionul la care s-a constatat prezenta dublei populatii si la care s-a
infirmat transfuzia compatibila sau incompatibila cu ser anti-H.
Grupele A1, A1B, B, nu reactioneaza (aglutineaza) cu ser anti-H, in timp ce toate
variantele antigenice slabe, A2, A2B, A3, Ax etc, reactioneaza cu serul anti-H.
14
Beth Vincent Simonin
O A B O A1 A2
H B
A1 +++ - +++ - - - - +++
A2 ++/-- - +/- + - +* - +++
* in 5-10 % din cazuri pot sa apara Ac anti-A1
* alta metoda pentru evidentierea anti-A1: se incubeaza la 37C timp de 30
minute
Serul pacientului cu eritrocite A1 papainate.
15