48 TARGOVISTEA LITERARA, Anul V, nr, 3, iulie-septembrie 2016 C4nd rationalizarea devine nociva. CAteva reflectii despre caderea lumii actuale Este binecunoscut faptul c& rafiunea are gi ea propriile ,pacate”. Nu este 0 idee noua; de aceea randurile de mai jos mu reprezinti decat © constatare, intarita insi pe zi ce trece de ‘Alexandra MARCHIDAN comportamentul uman luat atat individual cat si social. SA vedem unde si cum bogata ratiune ne duce la saracire sufleteasca. Ne va ajuta si o carte in acest sens. Odaté cu dezvoltarea societitilor moderne, tot mai multe activitafi au devenit obiectul procedurilor stiintifice. Astizi, tehnologia a ajuns si facé parte aproape din toate sectoarele viefii. Scopul tehnolologiei este acela de a oferi cele mai eficiente mijloace pentru atingerea unor scopuri date. Asadar, cnd se afirmé cd tehnologia reprezint& materializarea unor principii rationale, este luat in calcul conceptul de rafionalitate formala sau instrumentald, nu cel de rafionalitate valoricd. Cu alte cuvinte, o rationalitatea instrumental priveste aflarea celor mai bune mijloace pentru atingerea unor scopuri prestabilite, si nu insesi alegerea scopurilor respective. in acest sens se poate afirma cA in prezent viata este supusi mai mult ca oricind procesului de rationalizare: prin aceea ci acceptim continuu noi tehnici stiintifice in majoritatea domeniilor viefii sociale. Efectele unei asemenea schimbiri nu se lasa asteptate. Unul dintre ele este faptul c& oamenii ajung sa caute tot mai des solufii tehnice la problemele lor, in loc si se bazeze pe menfinerea unor tipuri de atitudine moral. De exemplu, chestiunea controlului social nu mai este rezolvata prin intermediul virtufilor care isi au radacina in credinfa religioasa, ci prin apelul la metodele de control public. Acestea par si duca intr-un mod mai sigur la consecin{e similare celor care erau cAndva rezultatul practicarii virtutilor individuale: sistemele de supraveghere electronica si bazele de date, afirma Bryan Wilson (Religia din perspectivé sociologicd, Editura Trei, Bucuresti, 2000), au inlocuit in mare masuri grija fati de semeni si virtutile adanc inradicinate precum cinstea, hirnicia, bun’voinja, responsabilitatea etc. Omul contemporan nu este mai inteligent sau mai rational decat strimosii sai, insa el trdieste intr-o lume care este supusa intr-un grad din ce in ce mai ridicat unor controale rafionale. Dintre ele fac parte obligatia de a utiliza echipamente tehnice si supunerea la comenzi tehnice. A fi rational inseamna sa ai reactii potrivite la stimulii moderni, iar acele reac{ii ajung sa reprezinte un anume mod de comportament, care il inlocuie pe cel determinat de reflexivitate, ratiune valorica, Noul comportament este similar aceluia pe care trebuie sa il50 TARGOVISTEA LITERARA, Anul V, nr. 3, iulie-septembrie 2016 scopuri concrete, contribuie la desconsiderarea rolului sau. in schimb, pentru cA scopurile religiei sunt supramundane, iar eficacitatea mijloacelor reprezinta in parte un act de credinta, exist limite precise pana la care pot fi introduse proceduri rationale. De exemplu, diviziunea ierarhica a functiilor poate fi aplicat doar in cazul aspectelor exterioare, cele organizatorice si politice ale sistemului religios. in schimb, atunci cAnd este vorba despre cel mai important bun asteptat din partea religiei, adic’ méntuirea, rationalizarea riméne neputincioas’. Aceasta pentru ci scopul este supraempiric, dar si pentru c& exist 0 foarte mare unitate intre scop gi tot ceea ce este recomandat pentru atingerea sa: sfaturi, exercifii spirituale, fapte, atitudini etc. O alta barierd in calea adoptirii procedutrilor rajionale in cazul principalelor preocupari religioase o reprezinta limbajul specific, adecvat unui orizont total diferit de cel tehnologic. {in societatea contemporani, religia se confrunta si cu o problema previzibil&, privitoare la practica religioasa: cultul sau ritualul, Acestea au in mod necesar un caracter repetitiv, pentru c& scopul lor este acela de a consolida si reactualiza in credinciosi sentimentele de angjare si devofiune, care la randul lor indeplinese functia de a le oferi oamenilor suport afectiv in depsirea obstacolelor. ins&, in Iumea moderna, 0 mare parte din munca se bazeazi pe rutin, de unde si tendinfa ca oamenii sa caute in timpul liber divertisment si noutate. in plus, aceast tendinfA este amplificata de industria de divertisment, care se straduieste si fie o surs& neintrerupté de senzafional, de distractii $i de noutate. De aceea se si explic& in parte promovarea de materiale care se adreseaz& tot mai mult instinctelor biologice primare. in contextul descris, intélnim asadar practica religioasi cu caracterul sau intrinsec repetitiv, si, de cealalt& parte, ofertele comerciale de petrecere a timpului liber, promifandu-le oamenilor experiene noi, Aga se explica de ce societitile contemporane funcfioneaz% ficdnd doar rareori apel la religie ca institutie sociala. Secularizarea este un proces ale carui cauze se gisese nu doar in incercarea de rezolvare a diferendelor dintre puterea politica si cea relogioasa, ci si in efectele rationalizarii (tehnologia fiind o manifestare a acesteia) societatii. Reducerea functiilor religici, faptul c& sistemul social nu mai caut legitimarea religioasa nu inseamna ca modul de functionare a societaii contemporane s-a imbunatifit. Datele care susfin aceasta idee se refer la probleme personale si sociale precum: anonimatul birocratiei; impersonalitatea relajiilor interumane; manipularea; lipsa de sens al viefii din cauza schimbirilor foarte rapide; ,,cresterea ratei criminalitiii, a vandalismului, a nevrozelor si a altor tulburiri psihice, a divorfurilor, a diferitelor tipuri de adictie, fie ci este vorba despre droguri, alcool sau jocuri de noroc, izolarea indivizilor, singuratatea gi suicidul - toate acestea ne dau o idee despre punctele in care organizarea social rational pare si fi dat gres” (ibidem, p. 59).49 TARGOVISTEA LITERARA, Anul V, nr. 3, iulie-septembrie 2016 adopte o persoana angajati in traficul auto. Aici, a fi rational semnificd formarea unor reflexe numai in functie de semnele de circulatie; actiunile nu se pot desfasura altfel, indiferent cit de urgente ar fi alte interese. ,,Faptul cit invati si reactioneze rational face pentru el inutila asimilarea acelui tip de maniere sociale si a acelor indemnuri religioase care-i spuneau individului: «Pune-i pe ceilalti inaintea ta», «Poart-te cu ceilalfi curtenitor si bland” (ibidem, p. 56). Aparifia si dezvoltarea aparatului birocratic reprezinti transpunerea unui model mecanic in domeniul relatiilor sociale. Aceasta inseamna ca exist o presiune din partea sistemului social contemporan, in sensul dezvoltarii de noi tehnici si al indepartarii de tipul de educatie morala cultivata in trecut. Acceptand controlul tehnologic, individul invata s& foloseasc’ o gandire riguroasa de tipul cauzi-efect, apirdnd riscul de a o aplica tot mai mult si viegii sale personale, sau in domenii care nu se preteazi acestei abordari. Rezulta ca persoanele din lumea contemporani se confrunta cu pericolul diminuarii discernamantului in privinta atitudinilor si criteriilor de judecata adecvate variatelor domenii ale vietii sociale si personale. Explicatia acestui fenomen consta in gradul foarte ridicat de complexitate gi de stres, coroborate cu implementarea tehnologiei in aproape toate aspectele vietii. Cele dou’ elemente actioneaza in sensul inliturarii atitudinii morale gi religioase sau in sensul degradarii lor la nivel de morala pragmatica gi de superstifie. De asemenea, presiunea la care este supus zilnic individul in vederea utilizirii ratiunii instrumentale poate avea ca efect aparitia unui monopol al acestei ratiuni la nivelul personal de gndire, atitudine, comportament, Obligati mereu si aiiseascd solutii la scopuri prestabilite, mulfi dintre oameni pot deveni incapabili sa apeleze la gandirea reflexiva, valoric’, aceea care pune problema insesi scopurilor pentru care se intreprinde ceva. Vechile virtufi pot s& li se para inutile in lumea hiperrafionalizata in sensul amintit. ‘Asadar, unele moduri de gandire prin excelen{& poetice, simbolice, morale sau estetice si care au un rol important in canalizarea emotiilor sau in dezvoltarea profunda a eului devin din ce in ce mai straine omului contemporan. Dar si vedem unde poate aparea pericolul. Acesta este legat de una dintre cele mai spinoase probleme ale vietii— injustifia. Desi nu este obligatoriu ca cineva si fie credincios pentru a fi moral, totusi exist o important diferent intre morala fundamentata printr-o raportare metafizicd gi aceea bazatd doar pe educatie. Diferenta const’ in faptul c& prima oferd rspunsuri pe care cea de a doua nu le are, de aici si probabilitatea ridicata in cazul moralei axate pe valori religioase de a rezista in fafa presiunilor sia traumelor viefii. Persoana educat& si fact unele lucruri si s& evite altele pur si simplu, pentru ci asa trebuie, pentru c& asa este bine, atunci cand se izbeste de existenfei nedreptitii sociale, este mult mai predispusa cAderii intr-o lips& de sens a regulilor moralei, La ce bun acestea (de exemplu si nu fii corupt) cnd ele reprezinta, in condifiile vielii reale o dovada de comportament antieficient si poate parea chiar autodistructiv. in schimb, persoana educata in spiritul moralei religioase este constienti de faptul cA justifia absolut nu se realizeaza in aceasta lume, dar tocmai de aceea este absolut necesar sa fii drept. Omul credincios da un sens metafizic la ceea ce se intémpla si va accepta faptul ca trebuie si ramana vertical, chiar daca nedreptatea continua sa existe, sau daca justitia perfecta nu se realizeaza (el este constient de limitele lumii trecdtoare). Multiplicarea organizafiilor si a problemelor internationale, globalizarea piefelor si a capitalului, consumerismul - fac astfel incat vechile forme religioase si nu isi gaseasc& locul, iar traditiile strict locale s& reprezinte ceva strain de modernitate. Preocupirile religioase au in prezent un prestigiu scizut si din cauza relativizarii lor, ce poate fi pus& pe seama constientizirii mari diversitati a misc&rilor religioase existente. De asemenea, judeciifile moderne negative cu privire la eficien{a religiei, in comparatie cu alte institufii sociale avand