Prepararea rachiului prin distilare, este cunoscuta de circa 7-800 de ani. Prima atestare documentara pe teritoriul Romaniei este din anul 1570 privitor la fabricarea de tuica in localitatea Turt (SM) In cele ce urmeazé vom face referire numai la distilarea fructelor pentru producerea tuicii sau a rachiului Distilarea se face cu ajutorul alambicului, denumire ce provine din limba araba - Al-imbig - adica distilator. Alambicul este mult mai cunoscut sub denumirea de cazan de rachiu sau tuica. Trebuie sa precizez ca denumirea de tuica se da numai distilatului din prune sau corcoduse (zarzare). Toate celelalte distilate se numesc rachiuri: de pere, mere, cirese, piersici etc Rachiul se poate face din fiecare fruct in parte caz in care se pastreaza aroma fructului respectiv, sau amestecuri de fructe, pregnant fiind gustul fructului in cantitate mai mare. Pentru persoanele care nu locuiesc la bloc, este mai avantajos sa produca singuri, acasa, cantitatea de rachiuri pentru consumul propriu. Mai curat, mai gustos si nu in ultimul rind cu mult mai ieftin. Pentru distilare se folosese cazane fabricate din cupru sau inox. Se gasesc de vinzare la tiganii mestesugari la preturi cuprinse intre 800 si 1.500 lei Rachiu se mai poate face din tescovind, respectiv din ramasitele de la tescuirea strugurilor sau din drojdia ramasa dupa tragerea vinului. Pentru pregatirea decoctului (compostului) avem nevoie de recipiente care le putem manevra usor. Sunt foarte bune butoaiele de plastic de 60 litri Fructele trebuie sa fie cit mai coapte. Inainte de orice, fructele (prune, corcoduse, mere, pere, caise, piersici, struguri) se spala bine, cu apa rece, deoarece pot contine substante otravitoare ramase in urma stropirii pomilor. Nu se spala fructe ca cirese, visine, capsuni, smeura etc.) prin spalare scade continutul de suc pe care-I contin. Ciresele, visinele se pot totusi spala dar numai la jet rapid de apa_ inainte de a le pune in butoi, fructele se zdrobesc cu ajutorul unui zdrobitor sau trecute prin masina de tocat. Boabele de struguri se scot de pe ciorchini. Daca se las cu ciorchine cu tot, gustul este mai aspru Unele surse recomanda scoaterea samburilor de la fructele samburoase mici: prune, corcoduse, cirese, . (Eu le pun cu samburi). Dupa fermentare samburii se lasd in partea de jos a butoiului, astfel ca se pot indeparta cu usurinta, inainte de introducerea in cazanul distilare. Samburii de la caise sau piersici fiind mari se scot. Toti samburii de fructe contin diferite cantitati de amygdalin (cianura), care da un gust amérui (gust de migdale). in cantitate mica nu sunt daunatori, dar in cantitate mare pot pravoca efecte neplacute! Un miez de sambure de caisa sau piersica contine 0,5 mg de cianuri. (“Vezi si Nota). Daca nu putem zdrobi fructele, atunci le taiem bucati si le oparim, apoi le punem in butai, inclusiv apa in care le-am oparit. (Oparirea nu este obligatorie). Fructele astfel preparate se aseaza in butoi lsind gol 15-20% sub gura. Preparam un sirop dintr-un kilogram de zahar topit in 3-4 litri de apa fiarta, pe care il turnam peste fructe. Adaugarea de zahar in cantitate mica ajuta la pornirea fermentatiei si nu dauneaza gustului sau calitatii distilatului. Daca fructele nu sunt suficient de zemoase (posibil in cazul unor soiuri de mere sau pere) putem adauga inca 5-6 litri de apa (sau cit este necesar), fiarta in prealabil. Inchidem butoiul cu capacul si fl punem la fermentat. Daca este cald fermentatia dureaza intre 15 si 21 de zile. Daca butoiul este inchis ermetic dupa fermentare, se poate distila oricand, fara sa se piarda din alcool. Dupa dorinta, spargeti o mana (8-12) de samburi de caise, piersici sau prune si fara coji le puneti in butoi o data cu fructele. Dupa distilare veti obtine un gust deasebit, usor amarui Distilarea: Cel mai bun cazan pentru scopuri familiare, este cel de o capacitate maxima de 50 litri. Este mai usor de manevrat. Inainte de folosire se spala bine cazanul si serpentina. Puneti in cazan decoctul, nu mai mult de 2/3 din capacitate. Daca utilizati pentru fermentare butoi de plastic de 601, atunci decoctul ajunge pentru 2 cazane. inchideti cu capacul, montati serpentina si umpleti racitorul cu apa rece Preparati din faina si apa o pasta fluida cu care veti izola complect spatiul din jurul capacului si al serpentinei, pentru a nu permite aburului sa iasa pe acolo, pierzind astfel din cantitatea de rachiu. Daca racitorul nu este cu apa circulanta, cind vedeti ca incepe sa iasa abur din racitor, scoateti din apa calda si inlocuiti cu apa rece Primele 10-15' focul de sub cazan poate fi mai tare, dar apai se micsoreaza flacara, astfel ca decoctul sa fiarba incet (la foc mic), pentru a nu se tulbura distilatul si a nu grabi fierberea, care va duce la pierderi de gust si aroma. Pe teava racitorului trebuie sa curga un firicel de maxim 3mm diametru. La prima distilare se colecteaza totul pina la aparitia apei fara alcool si cu gust acru. Separarea se poate face la prima distilare doar daca se prefera un rachiu cu concentratie alcoolica slaba. Dar trebuie stiut ca distilatul va fi slab calitativ. Separarea distilatului se face la a doua distilare. Distilatul contine 3 parti: prima parte "fruntea" apoi "mijlocul" si "coada™ sau "otca" Coada mai este cunoscuta si sub denumirea de "ulei de fuzel". Distilatul bun, este mijlocul. Fruntea care reprezinta 2-2,5% din distilat, cu 70-72% alcool este otravitoare avind 0 cantitate mare de alcool metilic, acetat de etil si aldehide. Coada, numita si otca este slaba cu o concentratie alcoolica foarte mica, si cu gust acru. Mijlocul reprezinta 30-40% din distilat, si este partea buna. Cind incepe $4 curga mijlocul, asezam la iesirea serpentinei din racitor un filtru format din doua bucati hirtie de filtru pentru cafea, intr-o pilnie, astfel ca distilatul s@ iasa cat mai curat Distilarea se opreste in momentul in care coada are o tarie sub 10% alcool, sau apare gustul de acru. Coada se colecteaza separat si se adauga la urmatoarea transa de decoct pentru distilare. Colectarea fruntii: la un cazan de 50 L, orientativ, se colecteaza cca 300 mi, apoi separat cate 100 ml in 2-3 transe. Fruntea are un miros intepator si un gust iute. Degustarea fruntii se face prin diluare: 1 parte frunte, 1,5 parti apa caluta. Se gusta fiecare transa, cand nu mai are miros si gust intepator, atunci a aparut mijlocul. Fruntea reprezinta 2-2,5% din distilat. (*) Din frunte se pot prepara diverse unguente cu plante pentru frectii si tratarea ranilor (Ex. rachiul de arnica). Mijlocul: reprezintaé cca 32-38% in cazuri mai rare 40% din cazan. Coada: la un decoct bun, apare cand are 4-5% vol/alcool. Daca este mai prost, atunci apare la cca 9-10% vol/alcool. Coada are un miros si gust acru, neplacut Nota: Separarea mijlocului de frunte si coada se face la cea de a doua distilare. Astfel am obtinut o bautura nu prea tare (30-35% vol/alcool) cam tulbure si cu un gust ambiguu. Pentru ridicarea tariei alcoolice si stabilizarea gustului, ce am obtinut la prima distilare, se pune din nou la distilat. Inainte de a incepe a doua distilare, spalam cazanul si serpentina. La adoua distilare respectam aceleasi indicatii. Yom obtine un "mijloc™ cu o tarie de 45-55%, in functie de momentul opririi distilarii. Ultima coada (otca), o depozitam intr-o damigeana si 0 vom pune la distilat la urmatoarea transa. Re-distilarea cozii se poate face de maxim 3 ori. "Fruntea" nu o aruncam, ¢i o vom folosi pentru spalat diferite obiecte din sticla sau portelan sau ca unguent, vezi mai sus (*). In nici-un caz nu se beal Maturarea: Rachiul obtinut se pune la invechit, minim 6 luni. in aceasta perioada se aseaza gustul de fructe si taria alcoolica. Sigur, ca se pot invechi pina la 5-6 ani sau chiar mai mult... dupa cita vointaé avem. invechirea se face in butoaie de stejar, dud, cires, cu care acazie tuica se inchide la culoare, galben-maroniu pentru stejar, galben inchis dud si cea mai frumoasa culoare un galben-verzui pentru butoiul din lemn de cires; Rachiul proaspat are un gust aspru, usor intepator. Prin invechire rachiul capata un gust placut, armonios, cu aroma fructului respectiv. invechirea se poate face si in damigene din sticla. Borhotul rezultat se pune intr-o groapa in gradina si dupa putrezirea complecta, este un foarte bun ingrasamint pentru legume, flori, pomi etc. Continutul in alcool dupa prima distilare: Mere 29,35 % vol/alcool Pere: 33,37 % vol/alcool Piersici 33,37 Prune: 35,16 Cirese: 3516 Caise 48,22 Gutui, 36.96 Mure 40,63 Vin 35,16 Tescovinaé: 33,37 Corcoduse: 34,5 Mere si pere de vara: ~24,0 Drojdie din vin: ~36,0 Randamentul in alcool (45*) la 100kg decoct: Cirese: 8-114 Mere 4,5-55L Mere de vara: 4-4,5L Mure 4.6L Struguri: 9-12 L Mere padurete: ~4,5L Pere padurete: ~5,5L Resturi de fructe: 4,0-5,0 L Nota: Am primit mai multe comentazrii de la diferite persoane (anonime), cu tot felul de sfaturi privind fabricarea rachiului. Inclusiv asa zise "studii" de la chimisti de ocazie. Sunt nevoit sa fac urmatoarea precizare: in materialul prezentat se araté prepararea rachiurilor in casa adica in gospodaria proprie, cu ajutorul unor instalatii simple, la indemana oricarui gospodar. Nu mi-am propus sa prezint distilarea in regim industrial care se supune altor cerinte. Deoarece multe persoane au intrebat despre samburii din fructe fac urmatoarea precizare: Fructele se pun la macerat impreuna cu samburii (prune, corcoduse, cirese, visine) deoarece in gospodarie nu avem acces la o masina de desfacut pulpa de pe samburi Se scot doar samburii de la piersici si caise, care fiind mari, sunt usor de desfacut. Exist totusi unele soiuri de piersici la care pulpa este aderenta la sambure. in acest caz, este bine sa fierbem usor piersicile, dupa care se vor desface mai usor de pe sdmburi, cu mai putine pierderi. Apa in care au fiert, se adauga in butoi. Samburii in cantitate mare doar daca sunt sparti au efecte negative asupra distilatului si implicit sanatati. in cantitate mica, 10-12 sAmburi sparti se pat adauga la fiecare butoi, abtinind o bautura cu un usor gust de migdale. Samburii se indeparteaza inainte de distilare (acestia se lasa singuri la fundul butoiului, dupa macerare).