Nulitatea actelor de procedur n

reglementarea NCPC

Materie: SANCIUNI PROCEDURALE

Profesor : Asist univ. dr. Alexandru SUCIU

Masterand: Dutu Roxana-Stefania

Master: Drept Judiciar Privat

1
 NCPC genereaza o serie de modificari de reglementare (necesare si reclamate in
repetate randuri in doctrina) in ceea ce priveste sanctiunea nulitatii actelor de
procedura, preluand in parte si vechile reglementari procesuale.

2
 Cea mai importanta distinctie fata de orinduirea CPC 1865 o constituie definirea
expresa a institutiei nulitatii, ca fiind sanctiunea care lipseste total sau partial de
efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de
forma (art. 174, alin. 1 NCPC).

Se remarca, in noua reglementare, o sinteza a tuturor caracterelor nulitatii, surprinse in

doctrina pe parcursul reglementarii CPC 1865, acestea fiind deopotriva corecte,
surprinzand feluritele ipoteze in care aceasta sanctiune procedurala propriu-zisa (si,
alteori, un simplu efect al invocarii unor exceptii procesuale de alta natura[1]) regleaza
diversele neajunsuri procedurale constatate.

Nulitatea a fost definita ca fiind acea sanctiune care suprima, in masura stabilita prin
hotararea judecatoreasca, efectele actului juridic, potrivnice scopului urmarit de
dispozitiile legale referitoare la conditiile sale de valabilitate[2].

Intr-o alta viziune, nulitatea reprezinta o sanctiune ce determina ineficienta actelor de

procedura indeplinite fara respectarea regulilor de desfasurare a procesului civil si care
se rasfrange adeseori si asupra actelor ulterioare, ori lipsa conditiilor sau elementelor
necesare pentru existenta si efectele actului[3].

S-a observat ca nulitatea, ca sanctiune procedurala, intervine in cazul actului de

procedura care nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru validitatea lui,
lipsindu-l in tot sau in parte de efectele firesti[4].

Referitor la definirea ei ca sanctiune, s-a aratat ca in unele situatii, nulitatea pe langa

caracterul de sanctiune propriu-zisa reprezinta si un efect al invocarii unor exceptii
procesuale de alta natura, cum sunt de pilda: anularea cererii netimbrate ca efect al
ridicarii exceptiei netimbrarii ori anularea actelor indeplinite de judecatorul
necompetent prin efectul admiterii exceptiei de necompetenta. Fata de aceasta
realitate, s-a retinut ca nulitatea procedurala poate imbraca forma unei institutii
independente, avand rol sanctionator, alteori insa putand reprezenta doar un efect al
invocarii altor exceptii procesuale[5].

Parca intrezarind viitoarea reglementare aplicabila, unii autori au exprimat opinia

potrivit careia a existat o translatie in doctrina civilista, in sensul ca s-a trecut de la

3
conceptia nulitatii totale si iremediabile (quad nullum est, nullum producit effectum)
la conceptia nulitatii partiale si remediabile[6].

Regula potrivit careia sanctiunea nulitatii opereaza exclusiv ope judicis, fara a produce
efecte ope legis, are stabilita o exceptie, in reglementarea art. 145, alin. 2 NCPC, respectiv
ipoteza in care in cazul in care instanta de la care s-a dispus stramutarea a procedat
intre timp la judecarea procesului, remediul aplicat fiind acela potrivit caruia
hotararea pronuntata este desfiintata de drept, prin efectul admiterii cererii de
stramutare[7].

NCPC consacra reglementarea expresa a clasificarii nulitatilor si

determinarea (definirea) acestor notiuni, particularizate anterior exclusiv in izvoarele
doctrinare:

Art. 174, alin. 2 si 3 NCPC reglementeaza clasificarea in nulitati relative (in situatia
incalcarii unor norme dispozitive) ori absolute (cand atingerea se aduce unei norme
imperative), raportandu-se la caracterul normei incalcate la momentul intocmirii actului
de procedura[8], respectiv natura interesului ocrotit prin norma juridica nesocotita
(interes public sau privat)[9].

Raportat la cerinta existentei unei vatamari pentru aplicarea sanctiunii, se retin formele
nulitatii neconditionate de existenta unei vatamari sau a celei conditionate de existenta
acesteia (art. 175 si 176 NCPC).

Potrivit art. 175, alin. 1 NCPC, nulitatea conditionata se aplica daca prin nerespectarea
cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin
desfiintarea acestuia. S-a aratat ca aceasta reglementare descrie regimul juridic al
nulitatii conditionate de existenta unei vatamari () aceasta reprezentand regula, in
timp ce nulitatea neconditionata reprezinta exceptia, concluzie ce transpare din faptul
enumerarii legale a nulitatilor neconditionate[10].

Cat priveste nulitatea conditionata, art. 177, alin. 1 NCPC instituie obligatie in sarcina
judecatorului, in sensul ca acesta va dispune indreptarea neregularitatilor actului de
procedura () ori de cate ori este posibila inlaturarea vatamarii fara anularea actului.
Se remarca trecerea la o legiferare imperativa, deosebita de vechea oranduire, a art. 106

4
alin. 2 CPC 1865, potrivit careia, acoperirea neajunsurilor procedurale ale actelor de
procedura era lasata la aprecierea judecatorului, avand un caracter supletiv.

S-a opinat ca, in contextul reglementarii NCPC, vatamarea trebuie probata si in cazul
nulitatilor procesuale absolute (exceptandu-le pe cele exprese sau neconditionate), astfel
incat dovedirea vatamarii se impune, pe langa ocrotirea unei norme de interes public.

Instanta detine atributul aprecierii suverane asupra existentei vatamarii, aceasta din
urma putand fi directa (atunci cand s-a produs un prejudiciu cert partii) sau indirecta
(cand se retine o perturbare a actului de justitie, de natura sa afecteze implicit
drepturile si interesele legitime ale partii)[11].

Raportat la modalitatea in care vatamarea este prezumata de lege si, dupa caz, prezumtia
opereaza in mod absolut sau lipsa producerii vatamarii poate fi probata de partea
interesata, se distinge intre nulitatea expresa (textuala) si nulitatea virtuala (implicita).

Nulitatile exprese sau textuale sunt acele sanctiuni procedurale expres prevazute de
lege, pe cand cele implicite (virtuale) sunt deduse fie din scopul urmarit de o dispozitie
legala, formularea utilizata de legiuitor ori spiritul legii[12].

Oranduirea art. 105 alin. 2 CPC 1865, confirmare a deosebirii de regim juridic dintre
nulitatile exprese si cele virtuale este preluata si reiterata in art.175 alin. 2 NCPC, in
sensul ca subzista sarcina partii interesate de a face dovada contrara, pentru a
rasturna prezumtia juris tantum de vatamare, instituita in cazul nulitatilor exprese.

Ca si in reglementarea CPC 1865, s-a retinut ca nulitatile virtuale sunt mult mai
numeroase, pentru ca ele intervin ori de cate ori o anumita norma de procedura este
incalcata, fara ca legea sa precizeze expres ca intervine nulitatea, ceea ce nu inseamna
ca nulitatile virtuale exista doar in domenii mai putin importante ale dreptului
procesual deoarece ele sanctioneaza deopotriva si incalcari ale regulilor fundamentale
ale procesului, unde legiuitorul nu mentioneaza textual sanctiunea nulitatii[13].

Raportat la intinderea efectelor juridice (severitatea sau efectul distructiv al sanctiunii

procedurale), art.179 alin. 1 NCPC distinge intre nulitatea partiala si cea totala, dupa
cum sanctiunea poarta numai asupra unei parti sau asupra intregului act procedural.

5
Din punct de vedere cantitativ, nulitatea poate afecta actul procedural in intregul sau
(lipsindu-l de eficacitate) sau numai eficacitatea unora dintre elementele acestuia. S-a
sustinut ca regula generala in materia nulitatilor este aceea potrivit careia actul trebuie
salvat in masura in care este posibil[14].

Edificatoare in acest sens este ipoteza in care instanta de judecata investita cu

solutionarea recursului decide mentinerea in parte a hotararii atacate cu recurs, astfel
incat partea mentinuta dobandeste autoritate de lucru judecat, in timp ce partea din
hotarare casata este lovita de nulitate[15].

S-a retinut ca nulitatea este totala in ipoteza existentei unei unitati indisolubile intre
elementele actului, aceasta regula gasindu-si aplicare atat in ce priveste procedura civila
cat si dreptul civil material[16].

Vis-a-vis de intinderea efectelor sanctiunii nulitatii, aceasta poate produce efecte strict
asupra actului de procedura afectat (nulitate proprie) sau isi poate extinde efectele si
asupra altor acte, care nu pot avea o existenta de sine statatoare (nulitate derivata).

Art. 179 alin. 3 NCPC preia reglementarea art. 106 alin. 1 CPC 1865.

Astfel, si in reglementarea NCPC trebuie urmarita conditia ca actele de procedura

subsecvente (anterioare) sa nu poata avea existenta de sine statatoare, altminteri nu
opereaza transmiterea nulitatii, respectiv desfiintarea celor dintai.

Exemplu utilizat in doctrina: vicierea procedurii de citare conduce la nulitatea actelor de

procedura ulterioare, in baza considerentului ca acestea au fost intocmite in lipsa partii,
nelegal citate. Spre deosebire, constatarea nulitatii unui raport de expertiza nu isi
extinde efectele asupra unei cercetari locale ulterioare, aceasta nefiind conditionata de
primul[17].

In mod intemeiat, s-a retinut ca anularea unui act de procedura nu conduce automat la
nulitatea actului precedent si nici a celui ce urmeaza, daca acestea sunt independente
fata de actul nul. De pilda, anularea raportului de expertiza nu determina si constatarea
nulitatii declaratiilor martorilor[18].

6
Nulitatea extrinseca si intrinseca. Nulitatile intrinseci presupun localizarea
neregularitatii in chiar cuprinsul actului de procedura (nerespectarea cerintei formei
scrise, lipsa obiectului cererii de chemare in judecata, lipsa semnaturii), pe cand cele
extrinseci presupun cauze exterioare acestuia (cum ar fi necompetenta judecatorului
care intocmeste actul, neplata taxelor de timbru ori depunerea unei marturii de catre o
persoana inrudita cu partile).

Art. 176 NCPC enumera in mod limitativ situatiile in care nulitatea nu

este conditionata de existenta vatamarii, prin adaugarea unor ipoteze
noi[19], suplimentare fata de cazul actelor de procedura indeplinite de un judecator
necompetent, asa cum reglementa art. 105 alin. 1 CPC 1865, respectiv: capacitatea
procesuala, reprezentarea procesuala, competenta instantei, compunerea sau
constituirea instantei, publicitatea sedintei de judecata, alte cerinte legale extrinseci
actului de procedura (daca legea nu dispune contrariul).

Pornindu-se de la ultima ipoteza (in baza sintagmelor utilizate de legiuitor), s-a

concluzionat ca nulitatile conditionale sunt ca regula nulitati intrinseci.

Indreptarea neregularitatilor actului de procedura. Art. 177 alin. 1 NCPC

instituie regula potrivit careia judecatorul are obligatia (reglementare imperativa) sa
dispuna indreptarea neregularitatilor in toate cazurile in care este posibila inlaturarea
vatamarii fara anularea actului.

Legiuitorul a tinut seama de natura juridica a nulitatilor conditionate, sanctiunea

procesuala gasindu-si aplicare numai in extremis, ca ultim remediu atunci cand numai
desfiintarea actului poate repara/remedia vatamarea produsa.

Art. 177 alin. 2 NCPC stabileste ca nulitatea nu poate fi acoperita daca a intervenit
decaderea ori o alta sanctiune procedurala si nici daca aplicarea sanctiunii nu asigura
remedierea vatamarii.

S-a exemplificat, in doctrina, situatia efectuarii actului procedural anulabil peste

termenul de decadere prevazut: in acest caz, sanctiunea decaderii opereaza cu prioritate,
nulitatea neputand fi acoperita (evitata)[20].

7
S-a retinut ca depasirea termenului pentru intocmirea actului de procedura echivaleaza
cu stingerea dreptului de a mai realiza acel act de procedura, drept pentru care nici
remedierea cauzei de nulitate a actului nu mai poate fi pusa in discutie, intrucat aceasta
nu poate constitui un caz de repunere in termen[21].

Potrivit art. 177 alin. 3 NCPC actul de procedura nu va fi anulat daca pana la momentul
pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a disparut cauza acesteia.

Invocarea nulitatii. Deoarece aplicarea nulitatii ca sanctiune poate fi

determinata de o larga sfera de situatii procesuale, s-a retinut ca efectul normal il
reprezinta invocarea atat de exceptii absolute, cat si relative. Aceasta clasificare a
exceptiilor determina si sfera participantilor ce le pot invoca.

Art.178 alin. 1 NCPC prevede ca nulitatea absoluta poate fi reclamata orice parte din
proces, de judecator ori de procuror, in orice stare a judecatii, daca legea nu prevede
altfel. Asadar, nulitatile absolute (de ordine publica) pot fi invocate de orice participant,
indiferent in ce stadiu procesual se gaseste judecarea cauzei (chiar si in caile de atac).

Sarcina instantei de judecata, de a invoca din oficiu exceptia nulitatii absolute, izvoraste
din atributiile stabilirii adevarului si a respectarii legalitatii. S-a aratat ca aceasta
obligatie este una de diligenta, putand exista situatii in care instanta omite sa observe un
caz de nulitate[22].

Spre deosebire de nulitatea absoluta, cea relativa (art.178 alin. 2 NCPC) poate fi invocata
numai de partea interesata/cel lezat in drepturile sale si numai in ipoteza in care
iregularitatea nu este cauzata prin fapta proprie (nemo auditur propriam turpitudem
allegans), pentru a se preintampina o eventuala tergiversare a cursului judecatii.

Partea care invoca nulitatea relativa trebuie sa probeze vatamarea, aceasta din urma
reprezentand un juridic ce poate fi relevat prin orice mijloc de proba. Cealalta parte,
interesata in mentinerea actului, va trebui sa faca dovada inexistentei vatamarii, ceea ce
presupune dezbateri contradictorii ce preced hotararea judecatoreasca.

S-a pus accent pe necesitatea de a se face distinctia intre notiunea de vatamare si cea de
interes de a invoca si obtine nulitatea, aceasta din urma reprezentand o conditie

8
generala de exercitiu a a oricarei cereri in justitie. Alaturi de interes, vatamarea este o
cerinta suplimentara, pentru invocarea nulitatii[23].

Ca regula, nici procurorul si nici instanta de judecata nu pot invoca nulitatea relativa. Au
fost identificate exceptii, bunaoara situatia in care instanta de judecata amana judecata
si dispune refacerea procedurii de citare (in conditiile art. 153 alin. 2 NCPC) sau aceea in
care instanta poate invoca (in orice etapa a procesului) nulitatea relativa, ca sanctiune a
actului procedural indeplinit de o persoana lipsita de capacitate procesuala de
exercitiu[24].

Art. 178 alin. 3 NCPC instituie termenele de decadere pana la implinirea carora poate fi
invocata exceptia nulitatii relative:

a) Pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii, prin intampinare sau,

daca intampinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecata;

b) Pentru neregularitatile savarsite in cursul judecatii, la termenul la care s-a savarsit

neregularitatea sau, daca partea nu este prezenta, la termenul de judecata imediat
urmator si inainte de a pune concluzii pe fond.

Nerespectarea (depasirea) acestor termene echivaleaza cu acoperirea neregularitatilor.

NCPC reglementeaza expres posibilitatea partii de a dispune cu privire la dreptul de a

invoca nulitatea relativa. Potrivit art. 178 alin. 4 NCPC, renuntarea la acest drept poate fi
expresa sau tacita. Neinvocarea acestei nulitati valoreaza renuntare tacita[25].

Art. 178 alin. 5 NCPC instituie regula invocarii deodata a tuturor cauzelor de nulitate a
actelor de procedura, sanctionand nerespectarea acesteia prin decaderea partii din
dreptul de a mai invoca respectiva exceptie. Acest text a fost interpretat, in sensul ca
regula isi gaseste aplicare numai in ceea ce priveste nulitatile relative, intrucat cele
absolute pot fi invocate oricand, in acordanta cu dispozitiile art. 178 alin. 1 NCPC[26].

S-a aratat ca aceasta regula isi gaseste sorgintea in noul cod procesual francez si
constituie o garantie a respectarii principiului celeritatii procesului civil, intrucat
preintampina tergiversarea solutionarii cauzei, prin ridicarea in mod succesiv a
exceptiilor de nulitate cunoscute simultan[27].
9
 Efectele nulitatii (art. 179 NCPC)

Constatarea nulitatii actului de procedura determina efecte directe si indirecte.

Consecintele directe ale nulitatii sunt:

a) Invalidarea actului procedural, respectiv inlaturarea partiala ori chiar totala a

efectelor pe care legea le atribuie acelui act. Actul nu este desfiintat in materialitatea sa ci
numai lipsit de efecte, in functie de felul nulitatii constatate. Sanctiunea nulitatii
afecteaza exclusiv efectele procedurale ale actului, care poate continua sa produca alte
efecte in situatia in care in cuprinsul sau se regasesc constatari sau declaratii de vointa
(de exemplu: ca inceput de dovada scrisa ori cauza de intrerupere a prescriptiei).

b) Abilitarea instantei de judecata de a reface (in ipoteza nulitatii totale) sau de a

remedia (nulitate relativa) actul procedural viciat.

Consecintele indirecte (secundare) se refera la:

a) efectul extensiv, respectiv posibilitatea unei iradieri a nulitatii proprii actului de

procedura si catre alte acte, aflate intr-o legatura dependenta de cel dintai (ce nu pot
avea o existenta de sine statatoare);

b) afectarea insusi a dreptului subiectiv substantial, punctata ca o exceptie a regulii

potrivit careia nulitatea compromite exclusiv actul procedural iar nu si dreptul subiectiv.
Este acea ipoteza, in care actul procedural nu poate fi refacut, deoarece legea
reglementeaza un termen de decadere in acest sens sau chiar a prohibit refacerea[28].

In aceasta ipoteza, ne aflam in fata unei afectari indirecte a dreptului subiectiv. De pilda,
cererea de recurs nemotivata in termen (potrivit disp. coroborate ale art. 487 si 489
NCPC) nu mai poate fi motivata dupa implinirea termenului de forcluziune, indicat de
legiuitor.

Desfiintarea actului de procedura isi produce efectele in tot sau in partede la data
indeplinirii lui.

10
[1]Alexandru Suciu, Exceptiile Procesuale in noul cod de procedura civila, Edit.
Hamangiu 2012, pag. 381;
[2] Prof. univ. dr. Ion Deleanu, Tratat de procedura civila, Vol. I, Edit. Servo Sat, 2000,
pag. 260;
[3] Octavian Ungureanu, Nulitatile procedurale civile, Edit. All Beck, 1998, pag. 18-20;
[4] Prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol.
I, Edit. National, 1999, pag. 465;
[5] Alexandru Suciu, Exceptiile Procesuale in noul cod de procedura civila, Edit.
Hamangiu 2012, pag. 381;

11
[6] Octavian Ungureanu, Op. cit., pag. 17-18;
[7] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 381;
[8] Ion Deleanu, Op. cit., pag, 268;
[9] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Noul cod de procedura civila comentariu
pe articole, Vol. I, Edit. Hamangiu, 2013, pag. 174;
[10] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu- Matei, Op.cit., pag. 175;
[11] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 396;
[12] Octavian Ungureanu, Op. cit., pag. 53;
[13] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 384;
[14] Ion Deleanu, Op. cit., pag. 270;
[15] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Op. cit., pag. 174;
[16] Octavian Ungureanu, Op. cit., pag. 52;
[17] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 385;
[18] Viorel Mihai Ciobanu, Op. cit., pag. 478;
[19] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 389;
[20] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Op.cit., pag. 175-177;
[21] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 400;
[22] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 402;
[23] Mihaela Tabarca, Exceptiile procesuale in procesul civil, Edit. Rosetti, 2001, pag.
183;
[24] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Op. cit, Vol. I, pag. 420-421;
[25] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 406;
[26] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Op.cit, pag. 178;
[27] Alexandru Suciu, Op. cit., pag. 406;
[28] Ioan Les, Op. cit., pag. 281.

12