You are on page 1of 39

ANATO CURS 1 (03.03.

2016) – RECEPTORII

 1.1, 1.2
 definiţii:
o receptorii sunt formaţiuni specializate, cu rol de traductori ai energiei stimului (care poate fi
mecanică, electrică, termică) în impuls nervos, materializat ca energie electrică, modulată ca
frecvenţă
o receptorii sunt codoficatori, deoarece energia stimulului este codificată ca frecvenţă a
potenţialului de acţiune
 pe seama receptorilor, SNC primeşte informaţii de la 2 nivele:
 din mediul extern primeşte informaţii generale
 din mediul intern (de la viscere) primeşte informaţii necesare pentru menţinerea homeostaziei
 stimulul trebuie să îndeplinească criteriile de prag (trebuie să aibă o anumită intensitate, o anumită
suprafaţă, o anumită durată şi o anumită frecvenţă)
 clasificarea receptorilor:
o după provenienţa stimulilor (după Scheringthon, în 1893):
1. exteroreceptori  din mediul extern
2. proprioreceptori  de la aparatul locomotor
3. interoreceptori = visceroreceptori  de la nivelul viscerelor
o după natura stimulilor:
1. mecanoreceptori
2. termoreceptori
3. chemoreceptori
4. receptori electromagnetici (receptorul vizual)
o după modalitatea de transmitere a stimulului:
1. receptori de contact (receptorul tactil)
2. receptori la distanţă = telereceptori (receptorul auditiv, receptorul vizual)
 exteroreceptorii:
o sunt reprezentaţi de terminaţiile nervoase libere, discurile tactile Merkel şi receptorii încapsulaţi
(receptorii lamelaţi)
o 1.3
o terminaţiile nervoase libere:
 se găsesc în tot organismul, la nivelul tegumentului, unde formează submembrana bazală
a epidermului (un plex nervos); din plex pornesc fibre care îşi pierd teaca de mielină şi
ajung în straturile malpighiene, unde formează joncţiuni neuroepiteliale împreună cu
celulele epiteliale de la acest nivel
 sunt terminaţii peritrichiale?, din jurul rădăcinii firului de păr
 transmit informaţii tactile fine
 se mai întâlnesc la nivelul oaselor, capsulelor fibroase, fasciilor, seroaselor, ţesutului
conjunctiv al organelor parenchimatoase (ficatul), mucoasei esofagiene, mucoasei vezicii
urinare
o discurile tactile Merkel:
 se întâlnesc la nivelul stratului spinos al epidermului
 la acest nivel, o fibră nervoasă amielinică se lăţeşte discoidal şi se pune în contact cu o
celulă epitelială modificată
 transmit informaţii tactile fine
 se găsesc mai ales la nivelul tegumentului fără fire de păr
 apar după naştere, iar numărul lor începe să crească
o receptorii încapsulaţi = receptorii lamelaţi:
 se aseamănă cu un bulb de ceapă
 corpusculii Meissner:
 sunt corpusculi lamelaţi, ovoidali, cu dimensiuni de 90-120 m
 sunt aşezaţi în dermul, superficial, mai ales la nivelul degetelor, limbii, organelor
genitale externe feminine, mameloanelor
 sunt receptori pentru atingeri uşoare
 au o varietate = corpusculi genitali (sferici, de 150-200 m, întâlniţi la nivelul
dermutului organelor genitale externe, ce transmit informaţii despre presiuni
reduse)
 corpusculii Vater-Pacini:
 sunt corpusculi lamelaţi, sferoidali, cu dimensiuni de 1-4 mm
 sunt aşezaţi profund în hipoderm, mai ales la nivelul degetelor, cefei, periostului,
capsulei fibroase, seroaselor, pancreasului, organelor genitale externe
 transmit informaţii despre presiuni puternice, tracţiuni, vibraţii
 au o varietate = corpusculii Golgi-Mazzoni (sferici, mai mici, întâlniţi la nivelul
organelor genitale externe)
 corpusculii Krause:
 sunt corpusculi lamelaţi, ovoidali, cu dimensiuni de 25-100 m
 sunt aşezaţi superficial în derm
 se întâlnesc la nivelul tegumentului, glandelor salivare, mucoasei cavităţii bucale,
organelor genitale externe
 transmit informaţii despre temperatura rece
 corpusculii Ruffini:
 sunt corpusculi lamelaţi, ovoidali, cu dimensiuni de 0,25-2 mm
 sunt aşezaţi în hipoderm şi la nivelul capsulelor articulare
 transmit informaţii despre temperatura caldă
 proprioreceptorii:
o sunt de 2 feluri:
1. proprioreceptori kinestezici: pentru simţul mişcării sau simţul poziţiei segmentelor
corpului
2. receptori pentru simţul tonusului muscular
o proprioreceptorii kinestezici:
 sunt reprezentaţi de receptorii neurotendinoşi Golgi
 se găsesc la joncţiunea dintre tendon şi muşchi, fiind aşezaţi în serie şi paralel cu
fibrele musculare şi tendinoase
 transmit informaţii despre starea de tensiune în muşchi
 alţi receptori kinestezici sunt: terminaţiile nervoase libere din capsulele articulare,
corpusculii Vater-Pacini din capsulele articulare, corpusculii Rufini din capsulele articulare,
corpusculii Nicolaidini din plicile sinoviale
o receptorii tonusului muscular:
 sunt reprezentaţi de fusurile neuromusculare
 sunt formaţiuni aşezate printre fibrele musculare striate
 au o formă fusiformă
 un fus este format din 2-10 fibre musculare modificate = fibre intrafusale
 fibrele intrafusale sunt de 2 tipuri:
 fibre cu sac nuclear: mai groase, cu partea centrală mai dilatată, unde se
concentrează toţi nucleii
 fibre cu lanţ nuclear: mai subţiri, efilate, cu nucleii dispersaţi în toată masa
citoplasmatică
 1.4
 ambele tipuri de fibre prezintă extremităţi cu striaţii, contractile
 părţile centrale sunt senzitive, iar părţile excentrice sunt motorii (contractile)
 inervaţia acestor fusuri şi conţinutului lor este dublă: senzitivă şi motorie
 inervaţia senzitivă este asigurată de 2 tipuri de fibre: fibre primare (fibre anulospirale)
pentru fibrele cu sac nuclear şi fibre secundare (fibre în buchet) pentru fibrele cu lanţ
nuclear
 ambele tipuri de fibre senzitive preiau informaţii de la părţile centrale ale fibrelor
intrafusale, pe care o transmite în cornul anterior al măduvei, cu 2 destinaţii:
 motoneuronul alfa, care determină contracţia minimă a fibrelor musculare striate
 mononeuronii gamma 1 şi gamma 2 (asigură inervaţia motorie a fusurilor), prin
rădăcina anterioară nervului spinal ajung la părţile contractile ale fibrelor cu sac
nuclear şi cu lanţ nuclear, determinând contracţia acestora, alungirea fibrelor şi
excitarea din nou a părţilor centrale
 interoreceptorii:
o mucoasa esofagiană şi mucoasa vezicii urinare: TNL ....
o submucoasa musculară: TNL şi corpusculi lamelaţi
o seroase şi mezouri: TNL şi corpusculii Vater-Pacini
o septurile conjunctive de la nivelul organelor parenchimatoase: TNL

ANATO CURS 2 (10.03.2016) – CLASIFICAREA FIBRELOR NERVOASE

 se face după 3 criterii:


o după grosimea fibrelor nervoase şi după prezenţa tecii de mielină:
1. fibre nervoase mielinice tip A (cele mai groase)
2. fibre nervoase mielinice tip B
3. fibre nervoase amielinice tip C
o după apartenenţa fibrelor nervoase şi a informaţiei:
1. fibre somatoaferente generale
2. fibre somatoaferente speciale (aparţin analizatorilor)
3. fibre somatoeferente (merg la musculatura striată, nu la cea netedă sau la viscere)
4. fibre visceroaferente generale (preiau sensibilitatea generală a viscerelor)
5. fibre visceroaferente speciale (preiau sensibilitatea gustativă)
6. fibre visceroeferente generale = fibre somitoeferente = fibre somitomotorii
7. fibre visceroeferente speciale = fibre branhiomotorii
o după mediatorul chimic:
1. fibre colinergice:
 mediatorul e reprezentat de Ach
 exemple: fibrele preganglionare simpatice, fibrele preganglionare parasimpatice
şi fibrele postganglionare parasimpatice
 placa motorie foloseşte ca mediator Ach
2. fibre adrenergice:
 mediatorul e reprezentat de adrenalină şi noradreanlină
 exemple: fibrele postganglionare simpatice şi unele fibre centrale
 fibrele nervoase mielinice tip A:
1. senzitive:
 I: aparţin sensibilităţii proprioceptive (fibrele anulospirale, fibrele care provin de la
receptorul neurotendinos Golgi); au 15-20 m; au o viteză de transmitere de 100 m/s
 II: aparţin sensibilităţii tactile, la care se adaugă şi fibrele în buchet; au o grosime de 10
m; au o viteză de transmitere de 50 m/s
 III: aparţin sensibilităţii termoalgezice; 5 m; 10 m/s
2. motorii:
a. alfa: sunt fibre somatomotorii, ce ajung doar la fibrele musculare scheletice; 17 m; 50-
100 m/s
b. beta: sunt fibre somatomotorii, ce ajung la fibrele musculare scheletice şi la fusurile
neuromusculare; 17 m; 50-100 m/s
c. gamma: sunt fibre somatomotorii; 5-8 m; 10 m/s
 fibrele nervoase mielinice tip B:
o sunt fibre preganglionare parasimpatice şi simpatice
o au o grosime de 3 m
o au o viteză de transmitere de 2-5 m/s
 fibrele nervoase amielinice tip C:
o corespund fibrele vegetative postganglionare
o au o grosime mai mică de 2 m
o au o viteză de transmitere mai mică de 2 m/s

CĂILE ASCENDENTE = CĂILE DE SENSIBILITATE:

 clasificare:
o căi de sensibilitate exteroceptivă:
 calea sensibilităţii tactile protopatice
 calea sensibilităţii termoalgezice
 calea sensibilităţii tactile epicritice fine
o căi de sensibilitate proprioceptivă:
 calea sensibilităţii proprioceptive conştiente = calea kinestezică = simţul mişcării
 calea sensibilităţii proprioceptive inconştiente = simţul tonusului muscular
o calea de sensibilitate interoceptivă
 clasificarea filogenetică a căilor de sensibilitate:
o se face în 2 sisteme:
 sistemul extralemniscal:
 este vechi filogenetic
 este ? , având o viteză mică de transmitere
 este un sistem de apărare şi protecţie
 este lipsit de specificatea informaţiilor şi de precizia transmiterii acestora
 este reprezentat de căi ascendente nespecifice
 proiecţia corticală este difuză
 exemple de formaţiuni ce aparţin sistemului extralemniscal: fasciculul
spinotalamic anterior, fasciculul spinotalamic lateral (parţial), fasciculul
spinocerebelos, fasciculul spinoolivar, fasciculul spinovestibular, fasciculul
spinoreticular, fasciculul spinotectal
 sistemul lemniscal:
 este bine dezvoltat la primate şi la om
 este nou dpdv filogenetic
 este paucisinaptic, având o viteză mare de transmitere
 transmite informaţi pe căi specifice, cu discriminarea (deosebirea) topografică şi
temporală a acestora
 proiecţia corticală este precisă, la nivelul ariilor somestezice primară şi secundară
 exemple de formaţiuni ce aparţin sistemului lemniscal: fasciculul spinotalamic
lateral (se continuă cu lemniscul spinal), fasciculul spinobulbar (se continuă cu
lemniscul medial), lemniscul trigeminal (transmite sensibilitatea feţei), lemniscul
lateral (transmite sensibilitatea acustică)
o lemniscurile sunt fascicule speciale, vechi dpdv filogenetic, dar cu dezvoltare maximă la om
 rădăcina posterioară a nervului spinal:
o are originea reală la nivelul ganglionului spinal de pe traiectul
o are originea aparentă la şanţului lateral dorsal
o prezintă 3 tipuri de celule:
 celule periferice = celule gliale
 neuroni mari (100 m)
 neuroni mici (20-25 m)
o neuronii sunt pseudounipolari, având o prelungire dendritică periferică spre receptori şi o
prelungire axonică centrală spre măduvă
o numărul neuronilor este de aproximativ 500 mii
o neuronii şi fibrele lor transportă informaţia exteroceptivă (70% dintre ei), proprioceptivă (28%) şi
interoceptivă (2%)
o fibrele rădăcinii posterioare sunt mielinice, groase (1/3 dintre ele) şi amielinice sau slab
mielinizate, subţiri (2/3 dintre ele)
o fibrele mielinice îşi pierd teaca de mielină, iar fibrele amielinice îşi pierd teaca Schwann la intrarea
în măduvă (limita dintre SNP şi SNC)
o la intrarea în măduvă, fibrele nervoase se împart în 2 diviziuni:
 diviziunea anterioară = diviziunea antero-laterală:
 este formată din fibre subţiri, scurte sau intermediare ca lungime, ce transportă
sensibilitatea tactilă protopatică şi sensibilitatea termoalgezică
 fibrele urcă sau coboară 3-4 segmente, formând fasciculul dorsolateral, după care
pătrund în cornul posterior medular, unde fac sinapsă cu deutoneuronul
 diviziunea posterioară = diviziunea postero-medială:
 este formată din fibre groase, intermediare sau lungi ca lungime, ce transportă
sensibilitatea tactilă epicritică şi sensibilitatea proprioceptivă
 fibrele intermediare urcă sau coboară câteva segmente, formând fasciculul
cornoradicular, după care pătrund în cornul anterior medular, unde fac sinapsă cu
motoneuronul  (reflex osteotendinos, monosinaptic = reflex Kollike)
 fibrele lungi pătrund direct în cordonul posterior, unde formează fasciculele
spinobulbare Goll şi Burdach; şi ele dau colaterale pentru motoneuronul 
 calea sensibilităţii tactile protopatice grosiere:
o receptorii:
 sunt reprezentaţi de TNL, discurile Merkel şi corpusculii Meissner
 aceştia preiau informaţii tactile, de atingere şi presiune uşoare, informaţii ce pot căpăta şi
caracter afectiv
o protoneuronul căii:
 se află în ganglionul spinal
 prelungirea axonică a acestuia intră în diviziunea antero-laterală, pătrunzând în măduvă şi
formând fasciculul dorsolateral  corn posterior, unde face sinapsă cu deutoneuronul
o deutoneuronul căii:
 teoria clasică, a lui Golgi: deutoneuronul se află în nucleul propriu al cornului posterior
(lamele 3 şi 4)
 teoria modernă, a lui Szenthagotay: deutoneuronul se află în lamele 6, 7 şi 8, după
sinapsă prealabilă în lamele 3 şi 4
 axonul deutoneuronului decusează (se încrucişează), trecând prin comisura cenuşie
anterioară sau comisura albă în cordonul anterior  fascicul spinotalamic anterior
 2.3
 la nivelul fasciculului spinotalamic anterior, fibrele prezintă dublă somatotopie
 topografică: datorită decusaţiei fibrelor, fibrele inferioare se aşează superficial şi
fibrele superioare se aşează profund
 funcţională: fibrele ce transmit atingerile se aşează superficial (lateral) şi fibrele ce
transmit presiunea se aşează profund (medial)
 fasciculul spinotalamic anterior traversează măduva până la nivel bulbar, unde se aşează
posterior de oliva bulbară şi medial de fasciculele spinocerebeloase
 de la acest nivel, fibrele FSTA formează 2 componente:
 o componentă paleo-spinotalamică, bine reprezentată, care, pe seama fibrelor
reticulotalamice, ajunge la talamus (nucleii intralaminari = sistemul talamic difuz);
de la acest nivel, proiecţia corticală se face în cortexul limbic (girusul cinguli)
 o componentă neo-spinotalamică, slab reprezentată, care ajunge la talamus, unde
se găseşte al treilea neuron (nucleul ventral postero-lateral); axonul
tritoneuronului se proiectează cortical în:
 aria somestezică primară, respectiv câmpurile 3, 1 şi 2 din girul
postcentral
 aria somestezică secundară din buza superioară a şanţului lateral Silvius,
respectiv câmpurile 39 şi 40


o

Anato curs 3:

 calea sensibilității termoalgezice:


o receptorii:
 sunt reprezentați de TNL (pentru durere) și corpusculii Krause și Ruffini (pentru
temperatură)
o protoneuronul este situat în ganglionul spinal
 prelungirile axonice sunt fibre subțiri, ce intră în componența diviziunii antero-laterale a
rădăcinii dorsale a nervului spinal
 diviziunea anterioară → corn posterior → deutoneuron
o deutoneuronul:
 există 2 teorii:
 teoria clasică: deutoneuronul se găsește în lamele 2-4
 teoria modernă: deutoneuronul se găsește în lamele 6-8, după sinapsă prealabilă
în lamele 2-4
 indiferent de teorie, lama 2 intermediază durerea lentă, iar lamele 3 și 4 intermediază
durerea rapidă și sensibilitatea termică
 axonii deutoneuronilor decusează → comisura albă sau comisura cenușie anterioară →
cordon lateral de parte opusă, unde formează fasciculul spinotalamic lateral
 FSTL prezintă dublă somatotropie:
 topografică (legea lui Kahler-)
 funcțională: fibrele pentru durere sunt situate anterior, iar fibrele pentru
temperatură sunt situate posterior
 3.1
 FSTL traversează măduva și ajunge la nivel bulbar, până unde însoțește FSTA
 de la nivel bulbar, fibrele FSTL se împart în 2 componente:
 componenta neospinotalamică:
o este mai bine reprezentată
o transmite informații termoalgezice, cu discriminarea spațială și temporală
și cu caracter specific (se poate diferenția modalitatea de producere)
o formează de la nivel bulbar lemniscul spinal, cu următoarea așezare în
trunchiul cerebral:
 în bulb, este situat posterior de oliva bulbară principală și medial
de fasciculele spinocerebeloase
 în punte, este situat posterior de piramida pontină și între
lemniscul medial și lemniscul lateral
 în mezencefal, este situat posterior de substanța neagră și între
lemniscul medial și lemniscul lateral
o această componentă ajunge la nivel talamic → tritoneuronul
o tritoneuronul este situat în nucleul ventral postero-lateral talamic
o proiecția corticală a acestei componente este în ariile somestezice
primară și secundară
 componenta paleospinotalamică
o este polisinaptică
o este mai slab reprezentată
o transmite informații despre intensitatea durerii
o fibrele acestei componente fac sinapse multiple în nucleii reticulari ai
trunchiului cerebral, ajungând la ultimul neuron talamic (din nucleii
posteriori talamici)
o acest ultim neuron se proiectează cortical, la nivelul cortexului limbic, la
nivelul girus cinguli
o durerea:
 definiții:
 reprezintă o experiență opusă plăcerii (Aristotel)
 reprezintă o experiență senzorială sau și emoțională dezagreabilă, determinată de
leziuni tisulare adevărate sau potențiale
 poate fi organică (viscerală și somatică), psihică, centrală și mixtă
 în lama 2 Rexed, la nivelul sinapsei dintre protoneuron și interneuron, mediatorul chimic
nu este acetilcolina, ci substanța P (descoperită de von Euler), un peptid format din 11 AA
 secreția substanței P este modulată de neurohormoni (encefaline, endorfine, serotonină)
 neurohormonii sunt secretați de nucleii reticulari ai trunchiului cerebral, care, pe seama
fibrelor reticulo-spinale, ajung în lama 2 Rexed, unde inhibă sau stimulează secreția de
substanță P
 fasciculul spinotectal:
o este o cale polisinaptică extralemniscală, ce însoțește calea tactilă protopatică și calea
termoalgezică
o receptorii, protoneuronul și deutoneuronul sunt aceeași cu ai căii precedente
o axonii deutoneuronului decusează → cordon lateral, unde formează fasciculul spinotectal
o acesta se așează posterior de FSTL, traversează măduva și trunchiul cerebral până la nivelul
coliculului cvadrigemen superior
o de la acest nivel, există o cale polisinaptică până la talamus (unde are o proiecție neprecizată)
o neuronul talamic se proiectează cortical difuz
o intervine în reflexele oculocefalogene (orientarea ochilor, a capului, a gâtului și a corpului după
excitantul tactil sau termoalgezic)
 calea sensibilității tactile epicritice:
o transmite informații tactile, cu discriminare spațială și temporală
o aparține sistemului lemniscal
o e în mare parte comună cu calea proprioceptivă kinestezică
o receptorii:
 sunt reprezentați de TNL, discurile Merkel, corpusculii Meissner și corpusculii Vater-Pacini
(pentru vibrații)
o protoneuronul:
 este situat în ganglionul spinal
 axonii protoneuronilor sunt fibre groase → diviziunea postero-medială a rădăcinii spinale
dorsale → fibrele lungi spinobulbare pătrund direct în cordonul posterior, unde formează
fasciculele gracilis (Goll) și cuneat (Burdach)
 acestea prezintă dublă somatotropie:
 topografică: datorită nedecusației fibrelor, fasciculul gracilis aduce informații
dinspre medial spre lateral, de la regiunile sacrală, lombară și toracală inferioară
(până la T5), iar fasciculul cuneat aduce informații de la T5 în sus
 funcțională: dinspre superficial spre profund, fibrele transportă informații tactile
peritrichiale (în jurul rădăcinii firelor de păr), tactile epicritice, vibratorii și
kinestezice
 fasciculele spinobulbare gracilis și cuneat traversează măduva → bulb, partea posterioară
a calotei → nucleii gracil și cuneat
o deutoneuronul:
 3.2
 este situat în nucleii gracil și cuneat din bulb
 axonii deutoneuronilor decusează pe linie mediană, formând decusația senzitivă
(decusația piniformă Spitzcka?); ei ajung contralateral în calota bulbară, unde formează
paramedian lemniscul medial
 lemniscul traversează central etajele trunchiului, având următoarea așezare și
somatotopie a fibrelor:
 în bulb, posterior de piramida bulbară, paramedian; somatotopia: corp în picioare
 în punte, posterior de piramida pontină, paramedian; somatotopia: corp culcat,
cu capul medial
 în mezencefal, posterior de substanța neagră; somatotopia: corp culcat, ușor
înclinat, cu capul medial
o tritoneuronul:
 se află în nucleul ventral postero-lateral talamic
 și la acest nivel există somatotopie (corp culcat cu capul medial)
 axonii tritoneuronilor se proiectează cortical
 între talamus și cortexul cerebral există niște căi specifice traversate de acești axoni
 proiecția corticală e reprezentată de ariile somestezice primare și secundare
 calea sensibilității proprioceptive kinestezice:
o e comună cu precedenta, cu următoarele diferențe:
 receptorii sunt reprezentați de corpusculii neurotendinoși Golgi, TNL, corpusculii Pacini,
corpusculii Ruffini și corpusculii Nicolaidini
 proiecția corticală este contralaterală, cu excepția unor regiuni ale feței periorale (care se
proiectează bilateral)
 proiecția se face la nivelul ariilor somestezice primare și secundare, dar și în girul
precentral

ANATO CURS 4 (24.03.2016)

 calea sensibilităţii proprioceptive inconştiente = calea simţului tonusului muscular: 4.1, 4.2
o receptorii:
 sunt reprezentaţi de fusurile neuromusculare, dar şi de receptori tactili şi de presiune
o protoneuronul căii:
 se află în ganglionul spinal
 prelungirile axonice sunt fibre mijlocii (ca şi dimensiuni), slab mielinizate şi mielinizate,
care intră în alcătuirea diviziunii postero-mediale
 aceşti axoni sunt la baza a 2 tracturi şi a unui fascicul:
 tractul spinocerebelos anterior (încrucişat = Gauss)
 tractul spinocerebelos posterior (direct = Flechsy?)
 fasciculul cuneo-cerebelos
 tractul spinocerebelos anterior încrucişat:
 transmite sensibilitatea proprioceptivă inconştientă de la nivelul membrelor
inferioare
 informaţiile sunt aduse de nervii spinali, inferior de L3
 receptorii şi protoneuronul sunt aceeiaşi
 deutoneuronul:
 se află în lamele 5-7 Rexed
 axonii deutoneuronilor au următorul comportament:
 90% dintre ei decusează  comisura cenuşie anterioară 
cordonul lateral de parte opusă, unde formează tractul
spinocerebelos anterior
 10% dintre ei trec în cordonul lateral de aceeaşi parte, astfel încât
tractul spinocerebelos anterior conţine 90% fibre decusate şi 10%
fibre directe
 tractul spinocerebelos anterior traversează măduva, ajungând în partea
postero-laterală a calotei bulbare, unde fibrele se comportă astfel:
 cele 90% din fibre, decusate medular, urcă prin calota pontină,
ocolesc posterior şi lateral pedunculul cerebelos superior, apoi
decusează prin vălul medular superior  proiecţie pe scoarţa
paleocerebelului, în aria de proiecţie a membrului inferior (ca şi
fibre muşchioase)
 cele 10% din fibre, directe, se alocă tractului spinocerebelos
posterior  pedunculul cerebelos inferior  proiecţia pe scoarţa
paleocerebelului
 dubla decusaţie a celor 90% din fibre şi nedecusaţia celor 10% arată că
proiecţia se face pe emisfera cerebeloasă de aceeaşi parte
 funcţional, acest tract are rol în sinergizarea mişcărilor membrelor
inferioare (ca să nu dai cu dreptul în stângul)
 tractul spinocerebelos posterior direct:
 transmite sensibilitatea proprioceptivă inconştientă de la nivelul trunchiului şi
membrelor inferioare
 informaţiile sunt aduse de nervii spinali, inferior de C8
 receptorii şi protoneuronul sunt aceeaşi
 deutoneuronul:
 se găseşte la nivelul nucleului toracic Clarke, ce ţine de lama 7 Rexed
 acest nucleu se întinde între C8 şi L2  axonii protoneuronilor, pentru a
ajunge la nucleul toracic Clarke, urcă până la 6-7 segmente medulare
până la acesta
 axonii deutoneuronilor trec în cordonul lateral de aceeaşi parte  tractul
spinocerebelos posterior direct
 acesta traversează măduva  partea postero-laterală a calotei bulbare 
pedunculul cerebelos inferior  proiecţia se face pe scoarţa
paleocerebelului, prin fibre muşchioase, în aria de proiecţie a trunchiului
şi membrelor inferioare
 acest tract are rol în coordonarea mişcărilor de postură a trunchiului şi
mişcărilor individuale ale membrelor inferioare
 fasciculul cuneo-cerebelos:
 informaţiile sunt aduse de nervii spinali C1-C8
 membre superioare şi gât
 axonul protoneuronului pătrunde în măduvă în cordonul posterior, lângă
fasciculul cuneat  partea postero-laterală a calotei bulbare  deutoneuronul
 deutoneuronul:
 se găseşte la nivelul nucleului cuneat accesor von Monakov, situat lateral
de nucleul cuneat
 axonii deutoneuronilor formează fibrele cuneo-cerebeloase (fibrele
arcuate externe dorsale), care iau calea peduncului cerebelos inferior 
scoarţa paleocerebelului, prin fibrele muşchioase, în aria de proiecţie a
membrului superior
 acest tract are rol în coordonarea mişcărilor membrelor superioare cu
cele ale membrelor inferioare
 calea sensibilităţii interoceptive = calea sensibilităţii visceroceptive:
o este asemănătoare cu calea sensibilităţii termoalgezice
o stimulii viscerali sunt de mai multe feluri:
 stimuli mecanici (distensie, compresie, spasm, tracţiune pe viscere sau mezouri)
 stimuli chimici (hipoxie, acidoză, hiperpotasemie, creşterea concentraţiei într-un anumit
ţesut a bradikininei şi histaminei)
 stimuli termici (creşterea temperaturii peste 45°C într-o anumită parte a corpului,
scăderea temperaturii sub 0°C într-o anumită parte a corpului)
o modalităţile de transmitere a sensibilităţii interoceptive sunt de mai multe feluri:
 modalitatea vegetativă, simpatică sau parasimpatică
 modalitatea somatică, mai ales de la nivelul seroaselor parietale
o receptorii:
 sunt reprezentaţi de TNL (cu excepţia mucoaselor esofagiene şi a vezicii urinare),
corpusculii lamelaţi şi corpusculii Vater-Pacini (în pancreas, seroase)
o protoneuronul:
 se află în ganglionul spinal
 prelungirile axonice ale protoneuronilor sunt fibre subţiri amielinice (cea mai mare parte)
sau slab mielinizate, ce intră în componenţa diviziunii antero-laterale
o deutoneuronul:
 se află în lamele Rexed, corespunzătoare sensibilităţii termoalgezice (curs 3)
 de la nivelul deutoneuronului, fibrele decusează în cordonul lateral de parte opusă, unde
se alătură fasciculului spinotalamic lateral
 o parte din fibre fac sinapse intermediare şi la nivel medular, toate fibrele ajungând la
nivelul bulbului, unde formează sistemul fibrelor spino-reticulo-talamice
 ultimul neuron pentru acest sistem de fibre se află la nivelul nucleilor talamici difuzi,
nucleii intralaminari
 proiecţia corticală este difuză, la nivelul cortexului limbic (girus cinguli) şi ariilor
somestezice, mai ales cea secundară (din buza şanţului Sylvius)
o caracteristicile durerii viscerale:
 durerea viscerală (sensibilitatea viscerală) este o durere raportată, în sensul că
sensibilitatea unui viscer este variată într-un teritoriu cutanat (dermatomer)
 motive pentru care durerea este raportată:
1. convergenţa mare dintre protoneuroni spre deutoneuroni (10 protoneuroni fac
sinapsă cu un deutoneuron)
2. fenomenul „porţii de intrare”, cu impact dublu:
 la nivelul lamei 2 Rexed, datorită fibrelor amielinice (în cea mai mare
parte) are loc disiparea informaţiei viscerale la fibrele somatice
 la nivelul lamei 2, a sinapsei dintre protoneuron şi interneuron,
mediatorul chimic este substanţa P; secreţia acestui mediator e modulată
de nucleii extrapiramidali ai trunchiului cerebral, care descarcă
encefaline, endorfine şi serotonină
3. fenomenul de facilitare medulară (datorită fibrelor amielinice, care pe tot
traiectul lor în măduvă descarcă informaţia spre fibrele somatice)
4. fenomenul de facilitare corticală (proiecţia difuză în ariile somestezice)
 această sensibilitate visceroceptivă stă la baza a 2 tipuri de reflexe:
 reflexele vegetative: variaţii de tensiune arterială, variaţii de ritm cardiac, variaţii
respiratorii, variaţii vasomotorii
 reflexele viscerosomatice: contracţia musculară determinată de o durere viscerală
 implicaţii clinice ale căilor: 4.3
o măduva spinării poate fi afectată de leziuni traumatice la orice nivel
o aceste leziuni pot determina secţiuni totale, hemisecţiuni sau secţiuni parcelare, care întrerup
căile de sensibilitate în funcţie de cum sunt ele, directe sau încrucişate, faţă de nivelul leziunii
o hernia de disc este o leziune traumatică, des întâlnită, ce determină afectarea trunchiurilor
nervilor spinali (protruzii sau hernii postero-laterale, care comprimă trunchiul nervului spinal;
datorită consumului mai mare de oxigen al fibrelor groase mielinice, ele sunt primele afectate –
sensibilitatea epicritică şi sensibilitatea somatomotorie)
o dacă hernia este circumferenţială sau posterior mediană, este posibilă ruptura ligamentului
longitudinal posterior şi a durei mater şi comprimarea părţii anterioare a măduvei
o leziunile inflamatorii sunt reprezentate de:
 sifilis (tales), în care sunt afectate cordoanele posterioare, drept pentru care dispare
sensibilitatea tactilă epicritică
 siringomielia = dilataţie chistică a canalului ependimar la un anumit nivel  determină
compresia comisurii cenuşii anterioare  este afectată sensibilitatea tactilă protopatică şi
sensibilitatea termoalgezică
o rahianestezia: substanţa anestezică, liposolubilă, anesteziază în primul rând fibrele amielinice şi
slab mielinizate  dispar întâi sensibilităţile viscerală, tactilă protopatică, termoalgezică şi tactilă
epicritică

ANATO CURS 5 (31.03.2016) – CĂILE SENSIBILITĂŢII CAPULUI ŞI FEŢEI

 sensibilitatea capului şi feţei este preluată de nervii cranieni V, VII, IX şi X


 căile au aceeaşi schemă generală
 receptorii sunt cei cunoscuţi, la care se adaugă mugurii gustativi din cadrul papilelor gustative (pentru
sensiblitatea gustativă)
 sensibilitatea exteroceptivă: 5.1
o este transmisă de nervul V
o este o sensibilitate nociceptivă (tactilă protopatică, termoalgezică) şi tactilă epicritică
o receptorii sunt cei cunoscuţi
o protoneuronul:
 se află în ganglionul trigeminal Gasser de pe faţa anterioară a stâncii, impresiunea
trigeminală
 prelungirile dendritice ale protoneuronilor formează ramurile nervilor trigemeni
(mandibular, maxilar şi oftalmic)
 prelungirile axonice formează rădăcina senzitivă a nervului V  faţa antero-laterală a
punţii  deutoneuron
o deutoneuronul:
 la nivelul nucleilor senzitivi ai nervului V din trunchi, respectiv:
 nucleul tractului spinal al nervului V din bulb, pentru sensibilitate nociceptivă
 nucleul senzitiv superior al nervului V din punte, pentru sensibilitatea tactilă
epicritică
 la nivelul acestor nuclei există şi somatotopie topografică:
 nervul oftalmic se proiectează posterior
 nervul maxilar se proiectează la mijloc
 nervul mandibular se proiectează anterior
 axonii deutoneuronilor decusează, formând fasciculele trigemino-talamice sau lemniscul
trigeminal, cu 2 componente:
 fasciculul trigemino-talamic anterior, gros, cu originea în nucleul tractului spinal
(sensibilitate nociceptivă); însoţeşte posterior lemniscul medial
 fasciculul trigemino-talamic posterior, mai subţire, cu originea în nucleul senzitiv
superior (sensibilitate epicritică); se găseşte în formaţiunea reticulată a
trunchiului, lateral de fasciculul longitudinal medial
 aceste fascicule ajung la tritoneuroni
o tritoneuronul:
 se găseşte în nucleul ventral postero-medial talamic
 proiecţia corticală este în aria de proiecţie a capului a ariilor somestezice primare şi
secundare
 sensibilitatea proprioceptivă inconştientă şi conştientă:
o aduce informaţii de la muşchii masticatori, muşchii extrinseci ai globilor oculomotori, muşchii
mimicii, muşchii limbii, ATM, periost, dinţi
o receptorii sunt cei cunoscuţi pentru cele 2 tipuri de sensibilitate
o protoneuronul şi deutoneuronul: după 2 teorii:
 teoria clasică: protoneuronul se află în ganglionul senzitiv trigeminal Gasser şi
deutoneuronul se află în nucleul tractului mezencefalic
 teoria modernă: protoneuronul se află în nucleul tractului mezencefalic
o axonii protoneuronului sau deutoneuronului (după caz) decusează sau nu şi se alătură fibrelor
fasciculului trigemino-talamic anterior
o pentru sensibilitatea proprioceptivă conştientă:
 tritoneuronul se află în nucleul ventral postero-medial talamic
 proiecţia se află în aria de proiecţia a capului, ipsilaterală şi contralaterală
o pentru sensibilitatea proprioceptivă inconştientă:
 prin fibre trigeminocerebeloase ipsilaterale, spre scoarţa paleocerebelului, în aria de
proiecţie a capului
 nervii VII, IX şi X: 5.2
o transportă informaţii gustative, interoceptive şi exteroceptive
o sensibilitatea gustativă:
 e transportată de nervii VII, IX şi X
 nervul VII:
 transmite sensibilitatea gustativă de la 2/3 anterioare ale limbii, de la nivelul
mugurilor gustativi
 protoneuronul se află în ganglionul geniculat
 deutoneuronul se află în nucleul tractului solitar
 nervul IX:
 transmite sensibilitatea gustativă de la 1/3 posterioară a limbii, de la nivelul
mugurilor gustativi
 protoneuronul se află în ganglionul inferior al nervului IX
 deutoneuronul se află în nucleul tractului solitar
 nervul X:
 transmite sensibilitatea gustativă de la nivelul valeculelor
 protoneuronul se află în ganglionul inferior al nervului X
 deutoneuronul se află în nucleul tractului solitar
o sensibilitatea interoceptivă:
 e transportată de nervii IX şi X
 nervul IX:
 transmite sensibilitatea interoceptivă de la nivelul vaselor sanguine, în special de
la nivelul sinusului şi glomusului carotic
 protoneuronul se află în ganglionul inferior al nervului IX
 deutoneuronul se află în nucleul dorsal senzitiv al nervului IX
 nervul X:
 transmite sensibilitatea interoceptivă de la nivelul viscerelor din gât, torace şi
abdomen
 protoneuronul se află în ganglionul inferior al nervului X
 deutoneuronul se află în nucleul dorsal senzitiv al nervului X
o sensibilitatea exteroceptivă:
 e transportată de nervii IX şi X
 nervul IX:
 transmite sensibilitatea exteroceptivă de la nivelul mucoasei bucale, mucoasei
nazo-faringiene, tubei auditive, urechii medii şi celulelor mastoidiene
 protoneuronul se află în ganglionul superior al nervului IX
 deutoneuronul se află în nucleii senzitivi ai nervului V din bulb şi punte
 nervul X:
 transmite sensibilitatea exteroceptivă de la nivelul mucoasei laringo-faringiene,
mucoasei laringelui, teritoriului cutanat corespunzător choncăi şi conductului
acustic extern (teritoriul Ramsey Hunt)
 protoneuronul se află în ganglionul superior al nervului X
 deutoneuronul se află în nucleii senzitivi ai nervului V din bulb şi punte
o axonii deutoneuronilor din toţi aceşti nuclei senzitivi ai nervilor cranieni decusează, se alătură
lemniscului trigeminal, îndreptându-se spre tritoneuron
o tritoneuronul se află în nucleul ventral postero-medial talamic
o proiecţia corticală e în aria de proiecţie a capului din ariile somestezice primare şi secundare

FASCICULELE DE ASOCIAŢIE LA NIVEL MEDULAR

 mielomerele sunt legate între ele, la toate nivelurile, funcţional şi anatomic, cu ajutorul unor neuroni mai
lungi sau mai scurţi, numiţi interneuroni
 aceştia se găsesc atât în structura substanţei cenuşii, cât şi în substanţa albă din jur
 majoritatea reflexelor măduvei spinării sunt plurisegmentare, cu excepţia reflexului miotatic
osteotendinos
 aceşti interneuroni formează în jurul substanţei cenuşii fascicule de asociaţie
 în cordoanele anterior şi lateral se găsesc fascicule proprii
 în cordonul posterior se găsesc mai multe fascicule de asociaţie, conform schemei 5.3

FORMAŢIA RETICULATĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL 5.4

 e principala structură de integrare superioară a trunchiului cerebral


 se prezintă sub forma unei matrice nervoase, formate din fibre dispuse în toate sensurile, în ochiurile
cărora se găsesc mase nucleare mici multiple
 aceşti nuclei sunt sistematizaţi în 3 grupuri:
o nuclei centrali
o nuclei mediani
o nucleii lateral şi paramedian
 grupul central = nucleii centrali:
o e dispus la nivelul celor 3 etaje ale trunchiului
o e traversat de un fascicul de asociaţie al trunchiului (tractul central al calotei = tractul central al
tegmentului) şi împărţit în 2 regiuni:
 medială = efectorie
 laterală = senzorială:
 primeşte informaţii de la tracturile spinotalamice, nucleii senzitivi ai trunchiului,
nucleii acustici şi nucleii vestibulari
 eferenţele merg spre regiunea mediană, de la care pornesc curenţi descendenţi şi
curenţi ascendenţi
 curenţii descendenţi formează fasciculele reticulo-spinale, anterior şi lateral, care
sfârşesc pe lamele 5-8 Rexed, cu rol în corelarea muşchilor flexori şi extensori
 curenţii ascendenţi folosesc 2 căi:
o calea talamică spre sistemul talamic difuz (nucleii intralaminari), cu 2
direcţii: spre hipotalamus (pentru menţinerea homeostaziei) şi spre
neostriat şi cortexul cerebral
o calea extratalamică ajunge în regiunea subtalamică  capsula albă
internă  cortexul limbic
 proiecţia corticală pentru ambele tipuri de căi (talamică şi extratalamică)
este difuză şi se face pe seama fibrelor reticulare activatoare ascendente
(SRAA = sistemul reticular activator ascendent)
 acestea determină starea de veghe, starea de alarmă, vigilenţa (condiţii
necesare pentru recepţia stimulilor specifici şi pentru întreţinerea
reflexelor trunchiului cerebral şi măduvei spinării)
 intervine în mecanismele de integrare în legătură cu motivaţia şi emoţia
 suprimarea activităţii SRAA determină somn
 stimularea activităţii SRAA determină reacţia de trezire
o somnul este un proces activ cortical, la care se ajunge prin 2 mecanisme:
1. mecanism fiziologic: abolirea activităţii SRAA sau dezactivarea pasivă reticulară
2. stimularea unor structuri care induc somn = dezactivarea activă reticulară
o mecanismele biochimice de instalare a somnului:
 somnul superficial apare datorită secreţiei de serotonină de la nivelul nucleilor rafeului
bulbar şi pontin
 aceste secreţii determină inhibarea SRAA şi, în acelaşi timp, stimulează secreţia de
norepinefrină, monoaminooxidază şi alte catecolamine de la nivelul nucleului locus
caeruleus, ducând astfel la intrarea în starea de somn
 grupul median = nucleii mediani: (curs 6)
o sunt reprezentaţi de nucleii rafeului bulbar şi pontin (intervin în mecanismul somnului superficial),
nucleii perihipoglosali (în jurul nucleului motor al nervului hipoglos) şi substanţa cenuşie
periapeductală
o intervin în funcţii vegetative, datorită conexiunilor în ambele sensuri cu hipotalamusul şi sistemul
limbic prin: FMCA (fasciculul medial al creierului anterior), FLD (fascicul longitudinal dorsal) şi FR
(fasciculul retroflex)
o acestea sunt fascicule de asociaţie importante care traversează trunchiul şi diencefalul
 nucleii lateral şi paramedian:
o sunt nuclei extrapiramidali, ce aparţin unui circuit cortico-reticulo-cerebelo-reticulo-spinal
o nucleul lateral:
 este situat în bulb
 primeşte informaţii proprioceptive de la fasciculele spinocerebeloase şi nucleul roşu
 trimite eferenţe via pedunculul cerebelos inferior  scoarţa arhicerebelului  nucleii
fastigiali  fasciculul uncinat  pedunculul cerebelos superior  pedunculul cerebelos
inferior  nucleul paramedian şi nucleii vestibulari
o 6.1

CEREBELUL

 este centrul modelator al activităţii musculare


 coordonează (activează sau inhibă) acţiunile motorii iniţiate de cortexul cerebral
 leziunile lui determină tulburări de echilibru (leziuni ale arhicerebelului), hipotonie musculară (leziuni ale
paleocerebelului) şi ataxie cerebeloasă, caracterizată prin dismetrie = nu poate stabili distanţa, nistagmus
orizontal = îi fug ochii, tremurături, adiadocokinezie ?= imposibilitatea coordonării mişcărilor antagonice
(leziuni ale neocerebelului)
 aşezare şi raporturi:
o ocupă, împreună cu trunchiul cerebral, fosa craniană posterioară, inextensibilă datorită pereţilor
osoşi şi cortului cerebelos (acoperă cerebelul, are o formă semilunară) 6.2
o are raporturi antero-inferioare cu TC, de care e legat prin 3 perechi de pedunculi cerebeloşi
(superiori, mijlocii, inferior)
 configuraţie externă:
o în ansamblu, are formă de fluture, cu o piesă centrală numită vermis şi 2 emisfere cerebeloase
o vermisul e vizibil posterior, într-un şanţ numit valecula cerebeloasă
o prezintă 2 feţe (superioară şi inferioară), despărţite posterior prin cel mai adânc şanţ (fisura
orizontală = marele şanţ circumferenţial) 6.3, 6.4
o pe suprafaţa cerebelului se găsesc o serie de şanţuri, care împart cerebelul în lobi, lobuli şi folii 6.5
 lobulii paleocerebelului: lingulă, lobul central şi culmen
 lobulii neocerebelului: declive, folium, tuber, piramis, uvula
 lobulul arhicerebelului: nodulus
o structural, funcţional şi filogenetic, cerebelul e împărţit în 3 părţi:
 arhicerebelul = lobul floculo-nodular:
 e cel mai vechi dpdv filogenetic
 apare prima dată la peşti
 e centrul echilibrului vestibular
 paleocerebelul:
 apare la amfibieni, reptile şi păsări
 e centrul tonusului de postură (de control al muşchilor extensori
antigravitaţionali)
 neocerebelul:
 apare la mamifere, cu o dezvoltare maximă la primate şi om
 e centrul de control automat al mişcărilor voluntare şi semivoluntare
 structura cerebelului:
o cerebelul e format din substanţă cenuşie, dispusă periferic (ce formează scoarţa cerebeloasă) şi
central (ce formează nucleii cerebeloşi) şi din substanţă albă (ce formează corpul medular)
o scoarţa cerebeloasă:
 principala caracteristică care o deosebeşte de scoarţa cerebrală e structura uniformă pe
toată suprafaţa, respectiv organizarea în 3 straturi (stratul molecular, stratul celulelor
Purkinje şi stratul granular)
 6.6
 stratul molecular:
 e format din:
o neuroni (celule stelate şi celule cu coşuleţ); dendritele lor fac sinapsă cu
fibrele agăţătoare şi fibrele paralele; axonii lor fac sinapsă cu dendritele
celulelor Purkinje
o componenta fibrilară: e formată din fibre agăţătoare (fibre cortico-
reticulo-cerebeloase (toate) şi fibrele cortico-ponto-cerebeloase şi fibrele
cortico-olivo-cerebeloase (parţial)), fibre paralele (axonii celulelor
granulare din stratul granular, care se bifurcă în T, formând fibrele
paralele)
o celule gliale (microglii, nevroglii penate Fananas şi nevroglii Berman?)
 stratul celulelor Purkinje:
 e format din celulele Purkinje aşezate pe un singur rând
 sunt neuroni mari, cu formă de butelie, ce prezintă conexiuni:
o dendrita ajunge în stratul molecular, unde face sinapsă cu fibrele
agăţătoare, fibrele paralele, celulele stelate şi celulele în coşuleţ
o axonul părăseşte scoarţa cerebeloasă, ajungând la nivelul nucleilor
cerebeloşi (reprezintă singura legătură dintre scoarţa cerebeloasă şi
nucleii cerebeloşi)
 stratul granular:
 e format din:
o neuroni (celule Golgi = cele mai mari celule din scoarţa cerebeloasă şi
celule granulare = cele mai numeroase celule din scoarţa cerebeloasă);
celula granulară îşi trimite axonul în stratul molecular, unde se bifurcă în
T, formând fibrele paralele; dendritele se ataşează unor dilataţii ale
fibrelor muşchioase, formând un glomerul cerebelos (ce conţine până la
20 de legături)
o componenta fibrilară este reprezentată de fibrele agăţătoare şi fibrele
muşchioase (restul, cele mai numeroase aferenţe ale cerebelului)
o celule gliale (nevroglii penate Fananas şi nevroglii Berman?)
o nucleii cerebeloşi sunt: 6.7
 sunt:
 pentru arhicerebel: nucleii fastigiani = nucleii acoperişului
 pentru paleocerebel: nucleii globos şi emboliform
 pentru neocerebel: nucleul dinţat
 aferenţele cerebeloase: 6.8
o sunt de 3 ori mai numeroase decât eferenţele
o se împart în 2 grupuri:
 aferenţe directe
 afereţe indirecte
o aferenţele directe:
 spre arhicerebel: fibrele vestibulo-cerebeloase
 spre paleocerebel: fasciculele spino-cerebeloase şi fasciculele cuneo-cerebeloase
 spre paleocerebel şi neocerebel: fasciculele trigemino-cerebeloase
 spre neocerebel: fibrele tecto-cerebeloase (de la coliculii cvadrigemeni, cu informaţii
auditive şi vizuale)
 toate aferenţele directe ajung la scoarţă ca fibre muşchioase
o aferenţele indirecte:
 sunt fibre cortico-reticulo-cerebeloase (ajung la scoarţă ca şi fibre agăţătoare) şi fibre
cortico-ponto-cerebeloase şi fibre cortico-olivo-cerebeloase (ajung la scoarţă ca fibre
muşchioase, majoritatea, şi ca fibre agăţătoare, mai puţine)
 eferenţele cerebeloase: 6.9
o toate pleacă de la nucleii cerebeloşi
o de la arhicerebel (de la nucleii fastigiali) pleacă eferenţe pe 2 căi:
 calea directă = fibre cerebelo-vestibulare, prin PCI
 calea indirectă = fascicul uncinat, prin PCS  PCI  nucleii vestibulari
o de la paleocerebel pleacă fibre cerebelo-rubrice (fibre decusate), prin PCS, ce se continuă cu
fibrele rubro-spinale (de asemnea decusate)
o de la neocerebel pleacă fibre spre nucleul roşu (fibre decusate) prin PCS, ce se continuă cu fibre
rubro-spinale (de asemenea decusate); spre nucleul olivar prin PCI (fibre decusate), continuate cu
fibre olivo-spinale decusate; spre talamus pleacă fibrele cerebelo-talamice, spre nucleii VAL, VIL

ANATO CURS 7 (14.04.2016) – DIENCEFALUL

 diencefalul împreună cu corpul striat (nucleul caudat şi nucleul ventricular) formează paleoencefalul, care
începe să apară la reptile
 corpul striat e împărţit şi el în paleostriat şi neostriat
 diencefalul este format din:
o talamus
o hipotalamus
o metatalamus (corpii geniculaţi laterali şi mediali)
o epitalamus
o subtalamus
 7.1, 7.2, 7.3
 talamus:
o e un centru senzitivo-senzorial de legătură între etajele inferioare şi cortexul cerebral
o aparţine sistemului spino-reticulo-talamo-cortical secundar, nespecific, prin 2 grupuri de nuclei
o e împărţit în 6 grupuri de nuclei (3 grupuri principale şi 3 grupuri secundare)
o grupurile principale sunt:
 grupul anterior
 grupul medial
 grupul lateral
o grupurile secundare sunt:
 nucleii intralaminari din grosimea lamei medulare interne
 nucleii liniei mediane, dintre ependimul ventriculului III şi substanţa cenuşie
periventriculară
 nucleii reticulari talamici, dintre lama medulară externă şi braţul posterior al capsulei albe
interne
o funcţional şi filogenetic, aceşti nuclei mai pot fi împărţiti astfel:
 arhitalamus = nucleii secundari
 paleotalamus = grupul anterior + grupul medial
 neotalamus = grupul lateral
o 7.4
o grupul anterior:
 este format din 3 nuclei: antero-ventral, antero-dorsal şi antero-medial
 conexiuni – aferenţe:
 cortico-talamice
 hipocampo-talamice
 hipotalamo-talamice (mamilo-talamice)
 intertalamice
 conexiuni – eferenţe:
 talamo-corticale (spre girus cinguli, prin braţul anterior al capsulei albe interne)
 este un centru de legătură între hipocamp şi cortexul limbic
 circuitul: hipocamp  fornix  corpi mamilari  pedicul mamilo-talamic  grupul
anterior talamic  cortexul limbic 7.5
 aceste circuit intervine în stabilirea memoriei recente
 leziuni ale acestui circuit determină tulburări de memorie recentă (sindrom Korsacoff?)
o grupul medial:
 nucleul principal e reprezentat de nucleul medio-dorsal, dispus între lama medulară
internă şi ependimul ventriculului III
 conexiuni în dublu sens: între cortexul prefrontal şi cortexul orbito-frontal, pe de-o parte
şi hipotalamus, pe de altă parte, prin fibre care traversează pediculul talamic anterior şi
braţul anterior al capsulei albe interne 7.6
 nucleul medio-dorsal are funcţie de integrare pentru impulsuri somatice, olfactive şi
viscerale şi mediază informaţii de tip afectiv, cu rol în formarea personalităţii
 leziuni ale acestui nucleu determină tulburări de personalitate
o grupul lateral: 7.4
 este împărţit în 2 subgrupuri: ventral şi dorsal
 subgrupul ventral este format din:
 nucleul ventral antero-lateral
 nucleul ventral intermedio-lateral
 nucleul ventral posterior (cu 3 părţi: nucleul ventral postero-lateral, nucleul
ventral postero-medial şi nucleul ventral postero-inferior)
 subgrupul dorsal e format din 3 nuclei:
 nucleul lateral dorsal
 nucleul lateral posterior
 nucleul posterior (pulvina)
 nucleii ventral antero-lateral şi ventral intermedio-lateral:
 sunt nuclei extrapiramidali
 au conexiuni cu nucleul roşu, substanţa neagră, cerebelul (nucleul dinţat),
cortexul motor şi cortexul premotor
 datorită acestor conexiuni (în special cele cu neocerebelul şi cortexul motor), VAL
are rol în modelarea activităţilor motorii voluntare şi involuntare, iar VIL are rol în
organizarea şi iniţierea mişcării
 nucleul ventral posterior:
 nucleul ventral postero-lateral:
o este nucleu de releu talamic, senzitiv
o primeşte aferenţe tactile epicritice şi kinestezice, aduse de lemniscul
medial şi aferenţe tactile protopatice şi termoalgezice, aduse de fasciculul
spinotalamic
o prezintă următoarea somatotopie:
 în 2/3 superioare: lateral, se proiectează nucleul Goll şi medial se
proiectează nucleul Burdach
 în 1/3 inferioară: se proiectează fasciculele spinotalamice
o 7.7
 nucleul ventral postero-medial:
o este un nucleu de releu talamic, senzitiv
o aferenţe prin lemniscul trigeminal, cu sensibilitatea capului şi feţei şi prin
fibre solitaro-talamice, cu informaţii gustative
o somatotopie: dinspre lateral spre medial, proiecţia se face pentru
sensibilitatea tactilă, pentru sensibilitatea termoalgezică şi pentru
sensibilitatea gustativă
 nucleul ventral postero-inferior:
o este nucleul de releu talamic, pentru calea vestibulară
o primeşte aferenţe vestibulare şi trimite eferenţe spre cortexul parietal
 nucleii lateral dorsal şi lateral posterior:
 sunt nuclei de asociaţie între ceilalţi nuclei talamici şi cortex
 nucleul posterior:
 este un nucleu de asociaţie între corpii geniculaţi lateral şi medial şi cortexul
occipital şi temporal
o nucleii secundari:
 nucleii intralaminari şi nucleii reticulari talamici aparţin SRAA (?sistem talamo-cortical
secundar, nespecific)
 nucleii liniei mediane probabil intervin în activităţi viscerale
 acest grup nuclear (doar nucleii liniei mediane?), cu cel de parte opusă, realizează o mică
zona de contact între cei 2 nuclei talamici = adeziunea intertalamică (prezentă în 70% din
cazuri)
 la nivelul acestei adeziuni intertalamice, nu există fibre de legătură
 hipotalamus:

ANATO CURS 8 (21.04.2016) – HIPOTALAMUSUL

 este centrul de control al activităţii viscerale, endocrine şi al comportamentului afectiv


 este partea antero-inferioară (rostrală) a diencefalului şi formează podeaua ventriculului III
 la baza creierului, corespunde spaţiului optopeduncular
 8.1, 8.2, 8.3, 8.4
 structura hipotalamusului (nucleii hipotalamusului):
o în jurul cavităţii ventriculului III şi ependimului acestuia, neuronii se aşează în 3 straturi:
1. stratul periventricular: este mai bine reprezentat anterior, unde formează aria preoptică
(e o bandă de substanţă cenuşie, situată între comisura albă anterioară şi chiasma optică,
posterior? de lama terminală)
2. stratul medial: este cel mai bine reprezentat şi formează aria hipotalamică medială
3. stratul lateral: formează hipotalamică laterală (cu nucleii tuberali, nucleii tubero-mamilari
şi nucleul lateral)
o între straturile medial şi lateral, se găsesc columna fornixului, pediculul mamilar şi fasciculul
retroflex
o aria hipotalamică medială:
 este împărţită în 3 regiuni:
 regiunea supraoptică
 regiunea tuberală
 regiunea mamilară
 8.5
 regiunea supraoptică:
 e formată din 4 nuclei:
o nucleul supraoptic: este aşezat călare pe tractul optic şi secretă mai ales
vasopresină
o nucleul paraventricular: este aşezat juxtafornical şi secretă mai ales
oxitocină
o nucleul suprachiasmatic: este aşezat posterior de chiasma optică
o nucleul anterior: este aşezat între precedenţii şi aria preoptică
 primii 2 nuclei formează glanda diencefalică
 regiunea tuberală:
 este formată din 4 nuclei:
o nucleul arcuat (nucleul infundibular): corespunde vârfului
tubercinereumului?, este aşezat posterior de eminenţa mediană şi este
cel mai important nucleul al acestei regiuni
o nucleul ventromedial: este aşezat juxtafornical, superior de nucleul arcuat
o nucleul dorsomedial: este aşezat superior de nucleul ventromedial
o nucleul posterior: este aşezat posterior de ultimii 2 nuclei
 regiunea mamilară = corpul mamilar:
 este formată din 3 nuclei mamilari:
o nucleul medial
o nucleul intermediar
o nucleul lateral
 conexiunile hipotalamusului:
o aferenţele: 8.6, 8.2
 sunt:
1. aferenţe cortico-hipotalamice, de la:
o cortexul orbito-frontal, pe 2 căi: calea directă (incertă, dovedită doar la
animale) şi calea indirectă (prin fasciculul medial al creierului anterior,
care e un fascicul de asociaţie, cu fibre în dublu sens, ce traversează
structuri dinspre anterior spre posterior, respectiv: aria septală,
hipotalamusul, regiunea subtalamică, tectul mezencefalic)
o hipocamp, pe calea fimbrie  stâlpul fornixului  trunchiul fornixului 
columna fornixului  corpii mamilari
2. aferenţe amigdalo-hipotalamice, pe 2 căi:
a. calea amigdalo-fugoventrală, prin bandeleta diagonală
b. calea amigdalo-fugodorsală, prin stria terminală
o ambele căi merg spre aria septală, pe calea FMCA
3. aferenţe reticulo-hipotalamice (de la formaţia reticulată a trunchiului, prin
fasciculul mamilotalamic şi prin fasiculul longitudinal dorsal)
4. aferenţe olfactive, pe 2 căi:
a. via nucleul amigdalian, cu cele 2 căi (ventrală, prin bandaleta marginală
şi dorsală, prin stria terminală)
b. via hipocamp, prin fornix spre corpii mamilari
5. aferenţe vizuale, pe 2 căi:
a. calea directă (incertă, nedovedită la om), spre nucleul suprachiasmatic
b. calea indirectă, corticală, de la ariile vizuale  aria olfactivă  nucleul
amigdalian  hipocamp
o eferenţele sunt de 2 feluri:
 eferenţe de proiecţie, omonime aferenţelor
 eferenţe endocrine:
 ţin de capacitatea nucleilor hipotalamici de neurosecreţie (neurocrinie)
o (un subiect de aferenţe, un subiect de eferenţe + funcţii)
 funcţiile hipotalamusului:
o neurosecreţia = neurocrinia: 8.7
 este capacitatea de sinteză, transport şi eliberare de hormoni sau factori, de către celulele
nervoase
 aceste eferenţe endocrine se realizează prin 2 modalităţi:
 nervoasă: pe seama tracturilor supraoptico-hipofizar şi tubero-infundibular
 endocrină: pe seama tractului supraoptico-hipofizar
 tractul supraopticohipofizar:
 are originea mai ales în nucleii supraoptic şi paraventricular
 e format din fibre amielinice, ce traversează tija pituitară, până la neurohipofiză,
glanda de depozit a neurohormonilor
 tractul tubero-infundibular:
 are originea în nucleul arcuat
 transportă factori activatori sau factori inhibitori spre eminenţa mediană, de unde
factorii sunt transportaţi prin sistemul venos port hipotalamo-hipofizar la
adenohipofiză
o controlul activităţii viscerale a organismului
o controlul importului de alimente şi apă (centrul foamei se găseşte în hipotalamusul lateral şi
centrul setei în hipotalamusul medial)
o termoreglarea (hipotalamusul anterior este parasimpaticomemici, termolitic, iar hipotalamusul
posterior este simpaticomemic, termogenetic)
o coordonarea activităţilor sexuale şi de reproducere
o controlul ritmului nictemeral
o intervine în comportamentul afectiv, prin 2 componente:
 componenta subiectivă = tonusul afectiv
 componenta obiectivă = expresia emoţiei

ANATO CURS 9 (29.04.2016) – SISTEMUL LIMBIC

 formaţiunile sistemului limbic sunt vechi dpdv filogenetic, aparţinând arhicortexului şi paliocortexului
 aceste formaţiuni sunt dispuse pe faţa medială a emisferei cerebrale, deasupra şi sub corpul calos, între
diencefal şi neocortex
 sistemul limbic este un sistem complex de integrare al informaţiilor somatice, viscerale şi olfactive,
intervenind în adaptarea comportamentului primar, în emoţii şi în memorie
 componentele sistemului limbic sunt:
 sistemul olfactiv = calea olfactivă = rinencefalul?
 complexul amigdalian = nucleul amigdalian
 formaţia hipocampică
 formaţiuni de legătură (girus cinguli, girul parahipocampic)
 substanţa perforată anterior = spaţiul perforat anterior
 stria terminală
 fornixul
 aria septală
 sistemul olfactiv: 9.1, 9.2
o are rol în perceperea mirosului
o este activator al unor sisteme neuronale, care stau la baza comportamentului emoţional şi sexual
o receptorii = protoneuronii:
 sunt reprezentaţi de celulele bipolare de la nivelul mucoasei olfactive (a peretelui superior
al fosei nazale)
 numărul lor este de 50.000.000 / fosă nazală
 sunt celule ciliate, cu o densitate de 10.000 cili / mm2 de mucoasă olfactivă
 cilii sunt cuprinşi într-o lamă de mucus lichid
 axonii celulelor bipolare formează nervii olfactivi (20 nervi olfactivi / fosă nazală)
 nervii olfactivi traversează lama ciuruită a osului etmoid şi ajung la deutoneuroni
o deutoneuronii = celulele mitrale din bulbul olfactiv:
 axonii celulelor mitrale formează tractul olfactiv, care traversează şanţul olfactiv, până în
apropierea substanţei perforate anterioare, unde se lăţeşte, formând trigonul olfactiv
 de la baza trigonului olfactiv pornesc 3 strii olfactive: laterală, intermediară (inconstantă)
şi medială
o calea olfactivă se continuă de-a lungul striei olfactive laterale, care dă colaterale spaţiului perforat
anterior şi ajunge la nivelul girului semilunar (de pe marginea superioară a uncusului)
 girul semilunar împreună cu uncusul formează aria periamigdaliană (deoarece, în
profunzime, se găseşte nucleul amigdalian)
 aria periamigdaliană împreună cu spaţiul perforat anterior formează cortexul olfactiv
primar
 neuronii de la acest nivel trimit prelungiri către aria entorinală (aria olfactivă = câmpul 28
= cortexul olfactiv secundar), situată medial de şanţul rinal?
 cortexul olfactiv secundar trimite eferenţe către nucleul amigdalian şi hipocamp
 proiecţia corticală e reprezentată de cortexul olfactiv primar şi secundar
o e singura cale senzorială fără releu talamic
 spaţiul perforat anterior:
o este prevăzut cu numeroase orificii, date de ramurile striate (ajung la corpul striat) ale arterelor
cerebrale anterioare şi medii
o este delimitat:
 anterior de trigonul olfactiv şi striile olfactive
 postero-medial de chiasma optică, tractul optic şi bandeleta diagonală
 postero-lateral de uncus
o primeşte colaterale de la striile olfactive şi aparţine cortexului olfactiv primar
 complexul amigdalian: 9.1, 9.3
o se găseşte în profunzimea polului? temporal (corespunzător ariei periamigdaliene), superior şi
medial de vârful cornului temporal al ventriculului lateral
o conexiuni:
 aferenţele olfactive sunt:
 directe (din stria olfactivă laterală)
 indirecte (de la aria olfactivă)
 restul aferenţelor şi eferenţele se realizează pe cele 2 căi:
 amigdalo-fugă-ventrală = bandeleta diagonală
 amigdalo-fugă-dorsală = stria terminală
 ambele căi (ventrală şi dorsală) se proiectează în aria septală
 din aria septală, prin FMCA (fasciculul medial al creierului anterior), conexiunile se
realizează cu hipotalamusul şi formaţia reticulată a mezencefalului
o funcţii:
 intervine în reglarea comportamentului visceral vegetativ, sexual şi emoţional
 e incriminat în mecanismul schizofreniei sau în alte tulburări emoţionale
 datorită relaţiilor cu informaţiile olfactive, are un prag de excitabilitate scăzut, fiind astfel
incriminat în mecanismul epilepsiei (caracterizat prin halucinaţii olfactive şi tulburări
psihomotorii)
 stria terminală:
o părăseşte nucleul amigdalian prin partea lui posterioară, trece pe deasupra cornului temporal al
ventriculului lateral (medial de coada nucleului caudat) şi prin şanţul talamo-striat şi ajunge în aria
septală
o pe traiect, are conexiuni cu fornixul şi cu stria medulară
 aria septală:
o este centrul de asociaţie între nucleul amigdalian, hipocamp, hipotalamus, epitalamus, talamus
anterior şi formaţia reticulată mezencefalică
o este formată din girul paraterminal şi septul pelucidum
 formaţia hipocampică: 9.4
o este formată din:
 hipocamp = cornul lui Ammon?
 indusium griseum ? = îngroşarea cenuşie (cu girul fasciolar şi girul dinţat)
 fornix (cu fimbria)
o hipocampul:
 se găseşte în profunzimea girului parahipocampic, având anterior nucleul amigdalian
 formează podeaua cornului temporal al ventriculului lateral
 e despărţit de girul parahipocampic prin şanţul hipocampic
 lateral de şanţul hipocampic se găsesc girul dinţat, şanţul fimbrio-dinţat, fimbria
hipocampului şi cornul lui Ammon propriu-zis (arhicortex trilaminar răsucit):
 stratul superficial, dinspre cavitatea cornului temporal, se numeşte alveus şi
conţine toate conexiunile hipocampului, ce se vor aduna apoi în fimbrie
 de la arhicortexul trilaminar al hipocampului, la neocortexul hexalaminar al girului
parahipocampic, trecerea se face prin 4 zone de tranziţie:
 prosubicul
 subicul
 presubicul
 parasubicul
o indusium gliseum:
 este o pătură de substanţă cenuşie de pe faţa externă a corpului calos
 prezintă 2 îngroşări longitudinale = striile lui Lancisi?
 se continuă:
 anterior cu girul paraterminal
 posterior cu girul fasciolar şi girul dinţat
o conexiunile:
 se realizează prin formaţiuni aşezate deasupra şi sub corpul calos, cu aria septală,
hipotalamusul, talamusul anterior, epitalamusul şi formaţia reticulată mezencefalică
 conexiunil de deasupra corpului calos se realizează prin:
 cingulul? (fascicul de asociaţie) din profunzimea girilor cinguli şi parahipocampic
 indusium gliseum şi striile lui Lancisi + girul fasciolar şi girul dinţat
 conexiunile de sub corpul calos se realizează prin fimbrie şi fornix
o funcţii:
 datorită conexiunilor cu cortexul limbic şi talamusul anterior, intervine în procese de
învăţare, memorizare, motivaţie şi adaptarea comportamentului emoţional
 leziuni sau atrofii ale formaţiei hipocampice determină tulburări de memorie recentă

ANATO CURS 10 (19.05.2016) – SCOARŢA CEREBRALĂ (CORTEXUL CEREBRAL)

 citoarhitectura, mieloarhitectura şi angioarhitectura scoarţei cerebrale:


o are o suprafaţă de aproximativ 2,5 m2 (mai mult decât pielea), din care 1/3 în profunzimea
şanţurilor şi scizurilor
o are o grosime de 1,5-4,5 mm
o are un volum de 300 cm3
o prezintă 10 miliarde de neuroni (la naştere)
o citoarhitectura = structura celulară:
 la nivelul scoarţei cerebrale se găsesc 5 tipuri de celule:
 celule piramidale (efectorii), care pot fi mici (10-12 microni), mijlocii (50-100
microni) şi gigantice = celulele Betz (120 microni)
 celule granulare (senzitive), care pot fi mici (4-6 microni) şi mari (10-12 microni)
 celule Cajal (întâlnite mai ales în stratul 1)
 celule fusiforme (întâlnite mai ales în stratul 6)
 celule Martinoti (întâlnite în toate straturile)
 ultimele 3 categorii de celule au rol asociativ
 după Brodman?, cortexul prezintă laminaţie atât pe orizontală cât şi pe verticală
 laminaţia orizontală stratifică cortexul în maxim 6 straturi:
o stratul molecular
 conţine mai ales celule Cajal + celule Martinoti
 funcţie asociativă
o stratul granular extern
 conţine mai ales celule granulare + celule Martinoti
 funcţie receptoare şi asociativă
o stratul piramidal extern
 conţine mai ales celule piramidale + celule Martinoti
 funcţie receptoare şi asociativă
o stratul granular intern
 conţine mai ales celule granulare + celule Martinoti
 funcţie receptoare
o stratul piramidal intern
 conţine mai ales celule piramidale + celule Martinoti
 funcţie efectoare
o stratul fusiform
 conţine mai ales celule fusiforme + celule Martinoti
 funcţie asociativă
o mieloarhitectura = structura fibrilară:
 la nivelul cortexului cerebral, se găsesc fibre aferente de proiecţie, fibre eferente de
proiecţie şi fibre de asociaţie (cele mai numeroase)
 fibrele de asociaţie formează la nivelul straturilor cortexului cerebral următoarele plexuri
sau fascicule de asociaţie:
 plexul tangenţial Exner (stratul 1)
 lamina disfibrosa (stratul 2)
 stria Kaes-Bechtereff? (stratul 3)
 stria Bayllarger? externă (stratul 4)
 stria Bayllarger internă (stratul 5)
 lamina infrastriată (stratul 6)
o angioarhitectura = structura vasculară:
 cortexul cerebral este vascularizat puternic, din plexurile piale
 din punct de vedere funcţional, vascularizaţia arterială a cortexului cerebral e de tip
terminal
 din punct de vedere anatomic, la nivelul cortexului există posibilitatea anastomozelor,
acestea deschizându-se treptat, cu vârsta
 tipuri de cortex cerebral:
o din punct de vedere al structurii şi funcţiei, cortexul cerebral a fost împărţit în arii corticale
(câmpuri corticale)
o împărţirea cortexului a fost efectuată de-a lungul timpului de Brotman, Betz, von Ekonomo?,
Broca şi Voght
o Voght împarte cortexul în 3 tipuri: 10.1
 alocortexul:
 este de 2 tipuri:
o arhicortex, cu 3 straturi cerebrale uniforme
o paleocortex, cu 3 straturi cerebrale neuniforme
 este întâlnit la nivelul rinencefalului (hipocamp, gir dinţat)
 mezocortexul:
 prezintă 3-6 straturi
 este întâlnit la nivelul girus cinguli şi istmul girusului cinguli
 izocortexul:
 prezintă 6 straturi
 poate fi:
o izocortex homotipic? (frontal, parietal, polar)
 are 6 straturi uniforme
 are rol de asociaţie
o izocortex heterotipic:
 are 6 straturi neuniforme
 este de 2 feluri: izocortex heterotipic agranular (în care
predomină straturile piramidale motorii) şi izocortex heterotipic
granular = koniocortex (în care predomină straturile granulare;
are rol receptor)
 funcţional, ariile corticale se împart în:
 arii motorii (efectorii)
 arii senzitive (receptoare senzitivo-senzoriale)
 arii de asociaţie
 ariile corticale motorii:
o sunt somatice şi vegetative
o ariile somatice sunt piramidale, extrapiramidale şi oculocefalogene
o ariile piramidale: 10.2
 stau la originea căilor piramidale
 se împart în:
 arie piramidală primară = arie motorie primară
o este reprezentată de câmpurile 4, 6 şi 8
o câmpul 4:
 se găseşte în partea posterioară a girului precentral, în buza
anterioară a acestui şanţ şi în partea anterioară a lobulului
paracentral
 în câmpul 4 se găsesc preponderent celule piramidale (izocortex
heterotipic agranular), precum şi celule Betz
 la acest nivel, are loc proiecţia punct cu punct a corpului, a
unităţilor motorii, proiecţie disproporţională = homunculus motor
 proiecţia corpului se face de jos în sus, cu limbă, faringe, laringe,
cap, faţă, membru superior (cu mână şi police foarte bine
reprezentate), trunchi şi membru inferior (care se proiectează în
lobulul paracentral)
 leziunile câmpului 4 sunt grave la om
 pe scară filogenetică, la pisică nu determină modificări
neurologice, la maimuţă determină paralizie flască cu refacere
rapidă, iar la om determină paralizie spastică, cu refacere tardivă
dinspre proximal spre distal şi cu deficit al mişcărilor fine
o câmpurile 6 şi 8 = aria premotorie:
 se găsesc anterior de câmpul 4, adică în restul girului precentral şi
lobulului paracentral + în părţi din girul frontal medial şi girul
frontal superior
 leziunile ariei premotorii nu sunt grave şi se refac rapid
o se găseşte la orginea a 60% din fibrele căii piramidale
 arie piramidală secundară = arie motorie secundară
o e reprezentată de câmpurile 39 (în operculul fronto-parietal) şi 40 (în
buza superioară a şanţului lateral Sylvius)
o câmpul 40 se suprapune cu aria somestezică secundară
 arie piramidală suplimentară = arie motorie suplimentară
o e reprezentată de câmpurile 45 şi 47 din girii frontali superior şi mijlociu
o ariile extrapiramidale:
 sunt formate din izocortex heterotipic agranular
 ocupă o suprafaţă mai întinsă decât ariile piramidale
 stau la originea a 2 circuite:
 circuitul cortico-ponto-cerebelos, cu rol în postură şi echilibru
 circuitul cortico-strio-mezencefalic, cu rol în coordonarea mişcărilor precise
 se împart în:
 ariile extrapiramidale propriu-zise
 ariile extrapiramidale supresive
 ariile motorii secundară şi suplimentară
o ariile oculocefalogene:
 coordonează mişcările globilor oculari în concordanţă cu mişcările capului şi gâtului
 exemplu: câmpul 8, de la care pleacă fibre cortico-mezencefalice, cortico-pontine, cortico-
bulbare şi cortico-spinale spre nucleii nervilor III, IV, VI şi XI
 calea piramidală: 10.3
o este formată din 2 neuroni: neuronul cortical şi motoneuronul  din cornul anterior medular
o este nouă dpdv filogenetic
o coordonează mişcările voluntare
o are 2 componente:
 calea cortico-spinală
 calea cortico-nucleară, spre nucleii motori ai nervilor cranieni
o neuronul cortical:
 se găseşte 60% în aria motorie primară şi 40% în ariile motorii şi somestezice secundare şi
suplimentare
 numărul neuronilor de origine ai căii piramidale este de un miliion, din care 3% sunt
reprezentaţi de neuronii Betz
 axonii neuronilor de origine din câmpurile din ariile motorii părăsesc cortexul cerebral şi
traversează până la nivel bulbar următoarele structuri, cu următoarea somatotopie:
 centrul semioval (coroana radiată a emisferei)
 capsula albă internă
 pedunculul cerebral
 piramida pontină
 piramida bulbară
 fibrele cortico-nucleare traversează, de sus în jos centrul semioval şi genunchiul capsulei
albe interne, iar în mezencefal se aşează posterior de pedunculii cerebrali; de la acest
nivel, marea majoritate a fibrelor decusează, având ca destinaţie nucleii motori ai nervilor
cranieni, a.î., până la nivel bulbar, se epuizează toate fibrele cortico-nucleare
 fibrele cortico-spinale traversează de sus în jos ... (desen)
 de la nivelul bulbului, fibrele corticospinale au următorul comportament:
 70-90% dintre ele decusează, formând decusaţia piramidală; dincolo de decusaţie,
fibrele trec în cordonul lateral de parte opusă, unde formează fasciculul cortico-
spinal lateral (încrucişat); aceste fibre se îndreaptă spre coloana laterală de nuclei
din lamele 8-9 din cornul anterior medular, ce inervează muşchii membrelor
 10-30% dintre ele au următorul comportament:
o cele mai numeroase trec în cordonul anterior de aceeaşi parte, unde
formează fasciculul cortico-spinal anterior (direct); fibrele din el
decusează, ajungând la coloana medială de nuclei din lamele 8-9 din
cornul anterior medular, ce inervează muşchii paraaxiali ai trunchiului
o restul fibrelor trec în cordonul lateral de aceeaşi parte, anterior de
fasciculul cortico-spinal lateral încrucişat, unde formează fasciculul
cortico-spinal lateral direct, având ca destinaţie coloana centrală de nuclei
din lamele 8-9 din cornul anterior medular, ce inervează diafragma
o motoneuronul  reprezintă calea motorie finală comună
o leziunile neuronului motor cortical se caracterizează prin:
 paralizie spastică contralaterală datorită decusaţiei fibrelor
 exagerarea reflexelor osteotendinoase
 semnul Babinski pozitiv (extensia piciorului când e excitată planta)
o leziunile motoneuronului  se caracterizează prin:
 paralizie totală
 areflectivitate
 hipotonie sau atonie musculară
 atrofie musculară
o paraliziile pot fi de tip:
 hemipareză = hemiplegie (jumătate de corp)
 monopareză = monoplegie (un singur membru)
 parapareză = paraplegie (membre superioare sau membre inferioare)
 tetrapareză = tetraplegie (membrele superioare şi membrele inferioare)

ANATO CURS 11 (26.05.2016) –

 arii somato-senzitive: sau senzivito-senzoriale?


o sunt:
 arii somestezice
 arii senzitive
o ariile senzivie:
 sunt arii vizuale, arii auditive, aria gustativă, arii olfactive, arii vestibulare
 sunt formate din izocortex heterotipic granular (coriocortex)
 ariile senzitivo-senzoriale sunt de 2 feluri: arii primare şi arii secundare
 aria primară reprezintă proiecţia punct cu punct a informaţiei; la nivelul acesteia se face
discrimarea şi analiza informaţiei; leziunile ei sunt grave
 aria secundară se găseşte în jurul ariei primare, de la care primeşte colaterale; este o arie
de asociaţie, cu rol de integrare psiho-senzorială
o ariile somestezice:
 sunt aria somestezică primară, aria somestezică secundară şi aria somestezică
suplimentară
 aria somestezică primară:
 este reprezentată de câmpurile 3, 1 şi 2 din girul postcentral şi partea posterioară
a lobulului paracentral
 primeşte aferenţe de la VPL talamic şi VPM talamic
 transmite informaţii tactile (de toate felurile), termoalgezice şi proprioceptive
conştiente, ajunse pe căile lemniscurilor medial, spinal şi trigeminal
 câmpul 3 primeşte 70% din informaţii
 câmpul 1 primeşte 30% din informaţii
 câmpul 2 primeşte colaterale de la 3 şi 1 (deci nu informaţii directe)
 proiecţia corpului se face deformat = comunculus? senzitiv (seamănă cu
comunculus motor)
 11.1
 leziuni ale ariei primare determină astereoglozie (imposibilitatea recunoşterii unui
obiect prin simţ tactil), tulburări de schemă corporală (imposibilitatea
recunoaşterii unui segment al corpului) şi tulburări de orientare 3D
 aria somestezică secundară:
 se găseşte în buza superioară a şanţului lateral Sylvius, în câmpurile 39 şi 40
 proiecţia se face: corp culcat cu capul anterior (câmpul 39 se suprapune parţial cu
aria motorie secundară)
 leziunile ariei secundare nu sunt grave
 aria somestezică suplimentară:
 se suprapune cu aria motorie suplimentară (părţi din girii frontali superiori şi
mijlocii)
 leziunile ariei suplimentare nu sunt grave
o ariile vizuale sunt reprezentate de:
 aria vizuală primară = aria striată:
o este câmpul 17 din jurul scizurii calcarine, până la polul occipital
o are o suprafaţă de 25-40 cm2
o conţine o zecime din numărul total de neuroni corticali
o la nivelul stratului 4, stria nuştiucum? externă e mai groasă, vizibilă cu ochiul liber
şi se mai numeşte stria genari Vick d’Azyr
o leziunile acestei arii sunt grave (hemianopsii? şi orbire totală)
 aria vizuală secundară = aria peristriată:
o este câmpul 18, proiectat în jurul câmpului 17, în oglindă şi polul occipital
o primeşte aferenţe de la câmpul 17
o trimite eferenţe spre lobul frontal, coliculii cvadrigemeni superiori şi nucleii
oculomotori (III, IV şi VI)
o intervine în reflexele oculocefalogene şi acomodarea la distanţă
 aria vizuală suplimentară = aria parastriată:
o este câmpul 19, proiectat în jurul câmpului 18 şi faţa externă a lobului occipital
o primeşte aferenţe de la câmpurile 17 şi 18
o trimite eferenţe spre nucleii oculomotori, cu rol în coordonarea mişcărilor
conjugate ale globilor oculari şi fixarea obiectului studiat
o ariile auditive:
 aria auditivă primară:
 este reprezentată de câmpurile 41 şi ½ anterioară a câmpului 42, din girul
temporal superior
 în partea anterioară se proiectează sunetele joase, iar în partea posterioară se
proiectează sunetele înalte
 leziunile acestei arii sunt grave, de la lacune auditive până la surditate
 aria auditivă secundară:
 este reprezentată de ½ posterioară a câmpului 42 şi câmpul 22, din girul temporal
superior
 leziunile acestei arii sunt mai puţine grave, precum surditatea verbală (aude, dar
nu mai înţelege)
o aria gustativă:
 este reprezentată de câmpul 43 din operculul fronto-parietal
 leziunile aceste arii pot determina ageuzie (lipsa gustului), hipogeuzie şi disgeuzie
(halucinaţii auditive)
o ariile olfactive sunt reprezentate de:
 aria olfactivă primară
 aria olfactivă secundară = aria entorinală = câmpul 23
o ariile vestibulare:
 sunt incomplet cunoscute
 se găsesc, probabil, în:
 girul temporal superior, în jurul ariilor acustice
 cortexul parietal, în câmpurile 5 şi 7
 izocortex
 leziunile la acest nivel determină tulburări de echilibru (vertij)

VASCULARIZAŢIA CREIERULUI

 caracterele generale ale vascularizaţiei arteriale cerebrale şi poligonul arterial Willis:


o caracterele generale ale vascularizaţiei arteriale:
 1creierul are cea mai puternică vascularizaţie arterială (consumă 20% din oxigenul
organismului, la copil putând ajunge la 50%)
 2nu funcţionează niciodată la maximă capacitate
 3vascularizaţia arterială a creierului are o margine de siguranţă redusă
 suprimarea unui teritoriu timp de 4-5 secunde determină lipotimie (leşinul)
 suprimarea unui teritoriu timp de 4-5 minute determină leziuni ireversibile
(infarct cerebral)
 4reglarea vascularizaţiei arteriale cerebrale se face prin mecanisme strict umorale
 scăderea O2 sau creşterea CO2 determină vasodilataţie
 scăderea tensiunii arteriale determină vasodilataţie
 5neuronii prezintă mecanisme de autoadaptare (în hipoglicemie îşi cresc puterea de
absorbţie a glucozei din sânge)
o poligonul arterial Willis:
 vascularizaţia creierului e asigurată de 2 mari sisteme arteriale: sistemul carotic intern
(cele 2 artere carotide interne) şi sistemul vertebro-bazilar (arterele vertebrale şi
trunchiul bazilar)
 arterele carotide interne:
 ajung la baza creierului şi dau 2 tipuri de 2 ramuri:
 ramuri colaterale: artera oftalmică, artera coroidiană anterioară şi artera
comunicantă posterioară
 ramuri terminale: artera cerebrală anterioară şi artera cerebrală medie
(mijlocie)
 arterele vertebrale:
 formează trunchiul bazilar, care, în partea superioară a şanţului bazilar, se bifurcă
în 2 artere cerebrale posterioare
 aceste sisteme arteriale se anastomozează între ele, la baza creierului, în jurul părţii
superioare a mezencefalului, formând poligonul arterial Willis (hectagon)
 11.2
 poligonul îşi manifestă eficienţa atunci când apar obstrucţii pe una din laturile lui (leziuni
instalate lent)
 orice obstrucţie apărută dincolo de laturile poligonului, pe traiectul arterelor cerebrale şi
ramurilor lor determină modificări neurologice
 11.3, 11.4, 11.5, 11.6
 arterele cerebrale dau 2 grupuri de ramuri:
 ramuri superficiale corticale
 ramuri profunde perforabile, pentru structurile centrale
 artera cerebrală anterioară = ACA:
o este ram terminal al arterei carotide interne
o pătrunde în fisura interemisferică şi se aplică pe genunchiul corpului calos, unde se împarte în 2
ramuri terminale:
 artera pericalosală, care se aşează din şanţul corpului calos până în precuneus?
 artera calosomarginală, care se aşează din şanţul cinguli până în lobulul paracentral
o ramurile corticale sunt ramuri orbitale (pentru...), ramuri frontale (pentru...) şi ramuri parietale
(pentru precuneus, lobulul parietal superior)
o ramurile profunde sunt pentru capul nucleului caudat, braţul anterior al capsulei albe interne şi o
parte din putamen anterior
o leziunile se manifestă prin:
 tulburări de sensibilitate şi tulburări motorii, la nivelul membrului inferior contralateral,
prin implicarea lobulului paracentral
 apraxie = imposibilitatea efectuării mişcărilor fine dreaptea-stânga prin implicarea
corpului calos
 artera cerebrală medie = ACM:
o este cea mai mare arteră cerebrală
o continuă practic traiectul arterei carotide interne!
o aceste 2 calităţi o fac să fie cea mai expusă riscului embolic
o pătrunde în şanţul lateral Sylvius, pe care îl traversează, sfârşind ca artera a girului angular
o ramurile corticale sunt ramuri orbitale (pentru restul girilor orbitali), ramuri frontale (pentru
restul girului frontal mijlociu, girul frontal inferior, girul precentral), ramuri parietale (pentru girul
postcentral, lobul parietal inferior) şi ramuri temporo-occipitale (pentru girul temporal inferior,
parţial)
o ramurile profunde sunt pentru restul nucleului lenticular, genunchiul, braţ posterior ... capsulei
albe interne şi talamus în mare parte
o sindromul cerebralei medii determină:
 sindromul talamic: tulburări de sensibilitate
 afazie = imposibilitatea pacientului de a comunica; poate fi:
 senzitivă: vizuală (cecitate verbale?) şi auditivă (surditate verbală)
 motorie: agrafie (imposibilitatea de a scrie), verbală (muţenie)
 tulburări de sensibilitate şi tulburări motorii ale membrului superior
 artera cerebrală posterioară:
o de la originea din trunchiul bazilar, ocoleşte posterior pedunculul cerebral, cu traiect posterior,
până în şanţul calcarin
o ramurile corticale sunt ramuri temporo-occipitale (girul temporo-occipital, girul parahipocamp,
lingulă), ramuri occipitale (pentru ), ramuri temporale () şi ramuri parietale (o parte din
precuneus)
o ramurile profunde? sunt pentru splenius talamusul posterior
o sindromul cerebralei posterioare determină:
 sindromul talamic: tulburări vizuale (afectarea metatalamusului şi a lobului occipital) şi
tulburări de memorie (afectarea girului parahipocampic)
 sindromul vertebro-bazilar: tulburări de echilibru, tulburări de memorie şi tulburări
vizuale

o

ANATO CURS 12 –

 drenajul venos al creierului:


o caractere generale ale venelor:
 nu au traiect comun cu arterele
 nu prezintă valve
 sunt superficiale și profunde
o venele superficiale:
 se găsesc pe cele 3 fețe ale emisferelor, în grosimea piei mater
 drenează sângele astfel:
 venele de pe fața supero-laterală spre sinus venos longitudinal superior (din
marginea superioară a coasei creierului)
 venele de pe fața medială spre sinusul venos longitudinal superior și sinusul venos
longitudinal inferior (din marginea inferioară a coasei creierului)
 venele de pe fața inferioară spre vena bazală
 12.1, 12.2
o venele profunde:
 confluează spre 2 mari vene de drenaj: vena talamo-striată și vena coroidiană
 acestea se unesc în dreptul orificiului interventricular Monroe și formează vena cerebrală
internă, pentru fiecare dintre emisfere
 cele 2 vene cerebrale interne se unesc posterior, formând marea venă cerebrală Galen
 marea venă cerebrală primește venele bazale și sinusul longitudinal inferior, continuându-
se cu sinusul venos drept → confluența sinusurilor → sinus venos transvers → sinus venos
sigmoidian → vena jugulară internă
 12.3
 arii de asociație și emisfera cerebrală dominantă:
o ariile de asociație se dezvoltă în jurul ariilor senzitivo-senzoriale și motorii
o au întinderi diferite, cu extensii spre poli (frontal, temporal, occipital)
o dezvoltarea lor ține de funcțiile gnozică (cunoaștere) și praxică (aptitudini, abilități)
o la naștere, cele 2 emisfere cerebrale sunt egale
o după anul 2 și până în anul 10, una dintre emisfere se dezvoltă mai mult, devenind emisferă
dominantă
o în 60-90% din cazuri, emisfera dominantă este cea stângă (dreptaci)
o emisfera dominantă are mai ales următoarele funcții:
 limbaj
 calcul matematic
 memorie
o emisfera nedominantă are mai ales următoarele funcții:
 simț estetic
 simț tridimensional
 percepția datelor
 calea vizuală:
o analizatorul vizual aduce cele mai multe informații din mediul extern (90-95%)
o ca orice cale senzitivo-senzorială e formată din receptori, protoneuron, deutoneuron, tritoneuron
și aria de proiecție corticală
o receptorii, protoneuronul și deutoneuronul se găsesc la nivelul retinei
o retina:
 reprezintă tunica internă (tunica nervoasă) a ochiului
 este de tip inversat (este traversată de razele de lumină pentru a ajunge până la
receptori)
 fibrele nervului optic au traiect retrograd, traversând straturile retinei și părăsind globul
ocular la nivelul maculei cribroase, care corespunde petei oarbe
 la nivelul petei oarbe lipsesc receptorii, determinând scotomul fiziologic
 zona de acuitate vizuală maximă se găsește strict la nivelul polului posterior, și anume la
nivelul maculei lutea (petei galbene), o arie de 1 mm2
 macula lutea prezintă o depresiune centrală, numită fovea centralis
 la acest nivel, razele de lumină, datorită înclinării celulelor, ajung direct la receptori
 retina este formată din 10 straturi, care dinspre superficial (coroida) spre profund (corpul
vitros), sunt:
 stratul 1 = stratul pigmentar
 stratul 10 = membrana limitantă internă
 între straturile 1 și 10 se găsesc celulele receptoare (celulele cu conuri și bastonașe),
celulele bipolare (protoneuronii) și celulele multipolare (deutoneuronii)
 12.4, 12.5, 12.6
 stratul pigmentar:
 este alcătuit din celule pigmentare
 roluri:
o nutritiv pentru celulele receptoare
o datorită melaninei și fuscinei, participă la realizarea unei camere obscure
o au capacitatea de a emite pseudopode → împiedică parazitarea imaginii
 celulele receptoare:
 sunt celule specializate ce realizează fototransducția (transformarea energiei
luminii în energie chimică și apoi în energie electrică)
 această capacitate este conferită de către niște pigmenți speciali: iodopsina și
cianopsina (pentru celulele cu conuri) și rodopsina și porfirodopsina (pentru
celulele cu bastonașe)
 celulele cu conuri:
o sunt pentru vedere diurnă și pentru vedere colorată
o 5-8 milioane / ochi
o au următoarea repartiție:
 în macula lutea: au o densitate de 50.000/mm2, ocupând exclusiv
această zonă
 în restul retinei: au o densitate de 5.000-10.000/mm2
 celulele cu bastonașe:
o sunt pentru vederea nocturnă
o 130-150 milioane / ochi
o lipsesc în macula lutea
o au o densitate de 30.000-50.000/mm2
 celulele bipolare:
 sunt protoneuroni
 sunt de 2 feluri: celule bipolare pitice (fac sinapsă 1 la 1 cu celulele cu conuri) și
celule bipolare difuze (fac sinapsă de la 1 la 5 până la 1 la 50, atât cu celulele cu
conuri, cât și cu celulele cu bastonașe)
 celulele multipolare:
 sunt deutoneuroni
 pitice și difuze cu același comportament ca anterior
 la nivelul maculei lutea, o celulă cu con face sinapsă cu o celula bipolară și o celulă
bipolară cu o celulă multipolară
 între celulele receptoare și celulele multipolare există un grad de convergență de 150 la 1
 între celulele multipolare și neuronii cortexului vizual există un grad de divergență de 1 la
500
o axonii celulelor multipolare formează nervul optic
o dpdv histologic, nervul optic este tract nervos, teaca lui fiind formată de celule gliale (nu de celule
Schwann, cum e la un nerv propriu-zis)
o nervul optic are traiect posterior, decusând parțial la nivelul chiasmei optice
o această se continuă posterior cu tracturile optice, somatotopia fibrelor la aceste niveluri fiind:
 12.7
o tritoneuronul:
 se găsește la nivelul corpului geniculat lateral, care are 2 părți: nucleul anterior
(pregeniculat, cu rol în întreținerea reflexelor motorii) și nucleul posterior (cu structură
laminară, ce conține tritoneuronul propriu-zis)
 axonii tritoneuronilor formează radiațiile optice, ce intră în pediculul talamic posterior,
care traversează brațul retro-reticular al capsulei albe interne → proiecție corticală
o proiecția corticală:
 se face la nivelul ariei vizuale primare striate (câmpul 17)
 se face astfel:
 câmpurile vizuale superioare se proiectează superior, deasupra scizurii calcarine
 câmpurile vizuale inferioare se proiectează inferior, sub scizura calcarină
 câmpurile maculare se proiectează superior și inferior, spre polul occipital
 reflexele vizuale:
o reflexul de trezire:
 calea vizuală → tract optic (colaterale) → corp geniculat lateral → braț conjunctiv superior
→ colicul cvadrigemen superior → arie pretectală → fibre tecto-spinale → lanț simpatic
cervical → plex carotic intern → epifiză, care secretă melatonină, ce determină reacția de
trezire
o reflexele fotomotorii (mioza și midriaza) și acomodarea la distanță sau la apropiere:
 mioza și acomodarea la apropiere: cale optică → colicul cvadrigemen superior → nucleul
accesor al nervului III → nervul III → ganglion ciliar → nervi ciliari scurți, cu 2 destinații
(mușchi circulari ai irisului și cristalinului)
 midriaza și acomodarea la distanță: cale optică → colicul cvadrigemen superior → arie
pretectală → fascicul tecto-spinal → lanț simpatic cervical → plex carotic intern → plex
din jurul arterei oftalmice → nervi ciliari lungi → mușchi radiari ai irisului și cristalinului
 calea acustică:
o este singura cale nervoasă ce prezintă și al patrulea neuron pe traiect
o receptorii:
 sunt reprezentați de celule senzoriale de la nivelul organului Corti
 aceste celule senzoriale sunt de 2 feluri: celule piliforme (scurte) și celule piramidale
(înalte)
 sunt celule ciliate, cu cilii inclavați în membrana tectoria
 la baza celulelor senzoriale ajung dendritele protoneuronilor
o protoneuronul:
 se găsește la nivelul ganglionului spiral Corti din canalul spiral din columela melcului
 axonii protoneuronilor formează la baza cohleei nervul acustic
 nervul VIII pătrunde prin șanțul bulbo-pontin în bulb
o deutoneuronul:
 se găsește în nucleii cohleari ventral și dorsal
 nucleul ventral are 2 părți: ventrală și dorsală
 axonii deutoneuronilor formează striile acustice, de 3 tipuri:
 stria acustică anterioară: pleacă din partea ventrală a nucleului cohlear ventral
 stria acustică intermediară: pleacă din partea dorsală a nucleului cohlear ventral
 stria acustică posterioară: pleacă din nucleul cohlear dorsal
 toate striile acustice decusează; striile acustice anterioare formează, la nivelul decusației,
corpul trapezoid
 striile acustice dincolo de decusație formează lemniscul lateral
 ele pot face:
 sinapsă la nivelul coliculului cvadrigemen inferior (tritoneuron)
 sinapsă în corpul geniculat medial
 proiecție directă corticală la nivelul ariilor acustice 41, 42, 22
o caracteristica căii acustice e bilateralitatea (posibilitatea transmiterii de aceeași parte și de parte
opusă, prin prezența unor nuclei pe această cale, respectiv):
 nucleii corpului trapezoid
 nucleii lemniscului lateral, care realizează sinapse intermediare, transmițând informația
de parte opusă
o de la nivelul corpului geniculat medial, proiecția corticală se realizează prin radiațiile acustice, ce
intră în pediculul talamic inferior, ce traversează brațul sublenticular al capsulei albe interne s
proiecție corticală în ariile 41, 42 și 22
o 12.8
 calea vestibulară:
o receptorii:
 sunt reprezentați de celule senzoriale ciliate de la nivelul crestei ampulare (din canalele
semicirculare), maculei utriculei și saculei
 la nivelul receptorilor ajung dendritele protoneuronilor
o protoneuronul:
 este un neuron bipolar din ganglionul vestibular Scarpa
 axonii protoneuronilor formează componenta vestibulară a nervului VIII → șanț bulbo-
pontin → bulb
o deutoneuronul:
 se găsește în nucleii vestibulari din calota bulbară, în număr de 4 (superior, inferior,
lateral și medial)
 aferențele acestor nuclei sunt:
 aferențe vestibulare directe, de la nervul VIII
 aferențe spino-vestibulare
 aferențe cerebelo-vestibulare
 eferențele acestor nuclei sunt:
 eferențe vestibulo-spinale (fascicule vestibulo-spinale)
 eferențe vestibulo-cerebeloase
 eferențe vestibulo-nucleare, spre nucleii interstițial, comisural și oculomotori III,
IV și VI
 eferențe vestibulare directe talamice, spre tritoneuron
o tritoneuronul:
 se găsește în nucleul ventral postero-inferior, dar și în VPL și VPM
 proiecția corticală este imprecis definită, probabil în girul temporal superior, în jurul
ariilor acustice, sau în cortexul parietal, între câmpurile 2 și 5
o

You might also like