‘Coordonatori serie: Anton Carpinsehi ‘Gheorghe Lencan Stoica Lueian-Dumiteu Dirdaka Sartori (n. 1924) este unul 1 sine polite. A fost profesor la Universitatea din Florena, iat apoi la Columbia University din New York, unde a predat in ulimit doulzeet de ani. A. mai publicat: Democracia e dfinizioni (1951), Parties and Party Systems (1976), The Theory of Democracy Revisited (1987), Comparative Constituional Engineering (1994). Este membru al Accademia dei Lincei si editrialis la zirul Corriere della Sera Giovanni Sartori, Comparative Constituional Engineering, 2" edition © 1997, Palgrave Macmillan ‘© 2008, Insitutul European, pentru prezenta edie in limba romind Descrierea CIP a Bibliotecti Nationale a Romani SARTORI, GIOVANNI Ingineria constitufionalé comparata' Giovani Sartori; twad.: Gabriela Tandsescu ; pref: Gheorghe Lenean Stoic, Iai: Institual European, 2008 Bibliogr ISBN 978.973-611-519-6 1. Tanisescu, Gabriela (trad) I Lenean Stoiea, Gheorghe (pret) 3217 Povrivit Legii nr 8/1996, a drepruui de autor, reproducerea (partial sau totals) a prezentei carji fr acordul Edituci constitu infiactiune si se pedepseste in con formitate cu aceasta, Printed in ROMANIA Giovanni Sartori INGINERIA CONSTITUTIONALA COMPARATA Structuri, stimulente gi rezultate ‘Traducere de Gabriela Tandsescu si Irina Mihaela Stoica Prefafi la edifia romineasci de Gheorghe Lencan Stoica INSTITUTUL EUROPEAN 2008© Giovanni Sartori, 1997 First published in English by Palgrave Macmillan, a division of Macmillan Publishers Limited under the title Comparative Constitutional Engineering, 2% dition by Giovanni Sartori. This edition has been translated and published under licence from Palgrave Macmillan, The Author has asserted his right 10 be identified as the author ofthis Work Cuprins Prefati la editia romdneascé: ‘Teoria democtatiei — un instrument al ‘consolidati regimurilor constitutional / 9 Prefaja/27 PARTEA iNTAL SISTEMELE ELECTORALE /31 |. Sistemele majoritare gi sistemele proportionale /33 LL. Premise /33 1.2, Sistemele majoritare / 36 3. Premiul majorititii /37 14, Sistemele proportionale / 38 15, Dublul tur de serutin / 42 Capitotul 1, Cine va fh aes? /47 TLL. Votarea persoanet si votara listed (47 1.2. Sistemul german 5 sistemul Hare / $1 1.3, Reprezentarea minoritii si practica numitd gerrymandering” / 54 1.4, Un spostscrptum’ la Japoria 56 Capitolul IIL. Importanta sistemelor electorale / 61 HLL. Cat de importante sunt acesiea? / 61 TIL2, Blectele sistemelor electorele: 0 discutie / 64 TIL3. Influenfa sistemelor electorale: 0 reformulare / 67 MLA. Legile” / 77 Capitotul IV. Alegerea sistemului electoral /93 IV.L, Evaluarea majoritarismului /93 IV.2. Evaluarea proporjionalismului / 100IV.3. Byaluarea dublului tur de scrutin / 104 IVA, Care este varianta cea mai bund? / 113 IV.S. Un ,post-scriptum” la sistemele mixte / 118 PARTEA A DOA: PREZIDENTIALISMUL $I PARLAMENTARISMUL / 127 Capitolul V._ Prezidentialismul / 129 V.1. Definitia ,sistermului prezidential” /129 'V.2. Prototipul american / 133 'V.3. Experienfa latino-americana / 140 VA. Safe sistemul parlamentar un remediu? / 143 Capitolul VI. Sistemele parlamentare / 151 VILL. Tipurile de parlamentarism / 151 V1.2. Puterea impartits /153 VIB. Sistemele tip premiership / 155 VL4. Parlamentarismul care funcjioneaza / 160 VLS. Guvernarea ~ adunare parlamentara / 161 VL6, Stabilitate gi eficacitate / 164 VIA. Alegerea direct a premicrului / 167 Capitotul VI. Semiprezidentialismul / 175 VILI. Prototipul francez / 175, VIL2. Cazuri similare yi nesimilare /181 VIL3, Detinirea sistemelor semipeezidentiale / 188 VILA. Care este cea mai bun solujie? / 192 PARTEA A TREIA: TEME $I PROPUNERI / 199 Capitolul VIM. Dificultatea politieit / 201 VIILLL. Primitivismul democratic si neyativisrmul / 201 VIII.2. Corupfia si respingerea politicii / 203, VIIL3. Video-politica gi video-democrajia / 206 Capitolul LX, Prezidentialismul alternant: 0 propanere / 211 IX.L. De la un motor la doud motoare /211 1X.2. Presedingia intermitents dar puternica / 213, 1X.3, Cel mai bun din doud lumi? /217 Capitolul X, Paradoxul guvernarii legiferante / 221 X.1- Initiativa gi vetoul / 221 X.2. Puterea de decretare /224 X.3. Reusita,trecerii” prin parlament / 227 X-4. Catre solufionarea nexului executiv-tegislativ 232 Capitolul XI. Problemele sistemelor prezidentiale / 237, XLI, Realegerea presedinjilor / 237 X12, Prezidentilismul bipartiic si prezidentialismul multipartidie /241 X13. Alegeri asinerone sau sincronizate? / 244 Capitolul X1L, Problemele sistemetor parlamentare /249 XILL. Bicameralismul sub semnul intrebari /249) XIL2, Disciplina de partid (256 Capitolul XU ria constitufionala / 265, Anexa I, Malia intre erori gi amagiri constitufionale / 275 Anexa 2. Fiascoul Bicameralei / 293 Anexa 3. Incapacitatea de a reforma si bastarzit institntionali / 301 “Anexa 4. Despre sistemul constitutional romanese / 313 Bibliografie / 321INGINERIA CONSTITUTIONALA COMPARATA Note {Giovanni Sactori, Studi crociani, 1, Bologna, Il Mulino, 1997, p. 11 * Giovanni Sartori, Teoria democrayiei reimerpretata, lagi, Editura Polirom, 1998, p.23. * Giorgio Sola, Storia della scienza politica, Roma, Ia Nuova Italia Scientifica,p. 653 “Giovanni Sartori op. cit, pp. 24-25. § Giorgio Sola, op. cit, p. 654. $ Ibidem, p. 656. ? Giovanni Sattori, op. cit. p. 27. * Robert E. Goodin, Hans-Dieter Klingeman (coordonatori), Manual de stint politica, Iasi, Polirom, 2005, p. 52. ” Giovanni Sartori, Homo videns, Roma-Bari, Editore Laterza, 2000, p. XV. "® Giovanni Ssrtori, Ingegneria costinezionale comparata, Bologna, IL Malino, 1995, p. 9 " Gianfranco Pasquino, La scienza politica di Giovanni Sartori, Bologna, 2005, p. 203, Prefati Obiectul de studiu propriu politicii mu este omul, ci insttutile. John Plamenatz Bentham afirma ci cele dows mari ,.motoare” (engines) ale realitafii sunt sanctiunea si recompensa. Si, cu siguranti, ,,ingi- nerie” (engineering) deriva de la engine. Alsturind metafora ctimologiei, am ajuns la ,,inginerie constitutional” pentru a reda, in primul rind, ideea conform careia constitutiile se aseamana cu ‘maginile sau cu mecanismele care trebuie ,s4 functioneze” si care trebuie si dea oarecare rezultate; si in al doilea rand, pentru ca este putin probabil ca intotdeauna constitutiile sé functioneze normal (cum ar trebui) fra a folosi ,motoarele” lui Bentham, adic pedep- sele si recompensele. intr-adever, intr-o mare parte a cartii susfin ideea unor constitutii concepute si construite ca structuri bazate pe stimulente si sanctiuni Din titlu mai infelegem si ca aceasta carte are la baz compa- rafia; si acest lucra inseamni foarte mult, Este important comparajia pe care o putem face intre experientele diferitelor fati. Jar aceasta lucrare este ,comparativai in mod sistematic”, atat prin acoperire, cat si prin metoda. Prin acoperire, pentru cd subiectele sunt preluate din 51 extinse la toate formele democratice existente; metoda, intrucit analiza se bazeazi pe ,controlul comparat”, in sensul c& toate generalizarile mele sunt controlate prin cazurile la care se aplica,INGINERIA CONSTITUTIONALA COMPARATA Lucrarea este imparjti in trei parti: 1) Sisteme electorale, 2) Prezidentialismul si parlamentarismul, 3) Teme gi propuneri. Sis- temele electorale pot s& nu fie incluse in mod formal in textele constitutionale, si totusi rman o parte esenfiali a modului de functionare a sistemelor politice, Sistemele clectorale nu sunt hnumai instrumentul de maxima manipulare in politicd, ci si cele care modeleazi sistemul partidic si care greveazi asupra configurarii reprezentarii. Din acest motiv, eu le consider primor- diale, Trecind in revisti sistemele proportionale, —sistemul uninominal si diferitele formule (putin cunoscute sau neglijate pe nedrept) ale dublului tur de scrutin, continui si-mi pun intrebarea: care sunt, in fiecare caz, efectele unui sistem dat? Se va dovedi ci literatura despre sistemele electorate greseste de multe ori in analizele sale privind cauzele si chiar meritele i erorile diferitelor sisteme, Teza lui Lijphart care susfine ca sistemul proportional este imtotdeauna mai bun intrucdt contribuie la producerea democratiei consensuale mi se pare de nesustinut; natura directi a raportului de eprezentare in sistemele uninominale este deseori indoielnica, si prin urmare trebuie corelata cu ,,localismul”; sistemele cu un dublu tur de scrutin nu sunt neaparat majoritare, ci se pot aplica si circumscriptiilor plurinominale (chiar mici), jin cea de-a doua parte precizez diferenta (profunda) dintre sistemele prezidentiale si sistemele semiprezidentiale, definesc cele doud sisteme si tree apoi la verificarea aspectelor care ,condi- tioneaza” randamentul sistemului prezidential si al celui semi- prezidenfial. De ce sistemul prezidenfial sud-american funcfi hneaza rareori? $i in ce conditii functioneaza cel mai bine prototipul american? Admipind c& guvernul nedivizat ar fi principala conditie de functionare a sistemelor prezidentiale, trebuie luat in consi- derare si gradul de disciplind a partidului in Congres, gradul de polarizare a opiniilor si alfi factori. in ceea ce priveste semiprezi denjialismul de tip francez, punctul forte al structurii si autoritatit Prefata sale duale pare si fie capacitatea de a infrunta eventualitatea guvenului divizat. ‘ {in cea de-a dou’ parte examinez in mod detaliat si sistemele parlamentare, intr-o abordare ce rezumi o varietate de formule total diferite. Sistemul englez este clar un sistem bazat pe premiership; Cancelariatul german (Kanzlerdemokratie) este un sistem parlamentar controlat; Ia cealalti extrema se gisese sistemele de adunare (cea de-a Treia gi cea de-a Patra Republica Francezit) [Adunarea National’ — ned], cu capacitati de funetionare ce depind de gradul in care parlamentul este controlat de partide. Aici, din nou, este crucial analiza condifiilor. Sistemul englez. depinde de un sistem uninominal care produce guvemne monopartide (0 conditie care nu se verified in India), Formula germani presupune un sistem de doua partide si jumaitate ce poate fi extinsi cu greu si, cu atat mai pufin, exportati in sisteme de patru-cinei partide. in cea de-a treia parte voi ilustra — printre altele — 0 nou’ propunere, anume cea a unui sistem de prezidenfialism alternant sau intermitent, de la care se asteapta capacitatea de a infrunta atat dificultatile sistemelor prezidentiale fra speranta (de exemplu, din Brazilia), cat si ale sistemelor parlamentare nefunctionale (de exemplu, Talia gi Israel). Propunerea poate fi vatabila si pentru Mexie §i pentru farile ex-comuniste din Europa de Est (in special Rusia si Polonia). Problema este, in nuce, combinarea controtului (ficient) al parlamentului_cu un guvem ficient. Regimurile politice de tip occidental ~ fie c& puterea este divizati (ca in forma de prezidentialism pur), fie cd este imparfitt — alunect usor citre blocaj, paralizie si ineficienta. Tocmai de aceea, propun un proces legislativ adaptat conditillor nefericite, unul care nu admite nici abstractionismul parlamentar, nici, Ia cealalta extrema, acel tip de guvernare prin decret care caracterizeaza prezidentialismul latino- american.INGINERIA CONSTITUTIONALA COMPARATA Aceasta este 0 Iucrare ,subfire” cu privire la subiect, dupa cum rezulté din dimensiunea relativ modest a c&rfii, pe de o parte, si, pe de alla parte, pentru ci desfaigurarea evenimentelor este accelerati, Cand m-am hotirat si o scriu, mu m-am gandit la 0 luerare eruditi, ci la o lucrare orientat& etre practic si care pune aceentul pe ceea ce este gresit sau, mA rog, gresit infeles in contextul structutilor politice democratice. Pe atunci ~ pe la sfarsitul anului 1991 ~ aveam senzatia ci dupa 0 perioad’ de cincizeci de ani de inghe{ politic eram pe punetul de a intra int-un nciclu de schimbari”, intr-o epoca de o impetuoasi schimbare. Dar, ‘cu siguranté, nu ma asteptam ca schimbarea institujionala si se extinda atat de repede in lume, aga cum s-a intimplat in ultimii doi ani. Tar viteza cu care s-au desftigurat evenimentele m-a constrains, arecum, sii inchei aceasti lucrare cit mai repede posibil. Pe de alta parte, cu eat ma intrebam mai mult ~ in timpul scrierii e&rfii — dacd stim intr-adevar cum sd schimbam si ce ar fi de schimbat, cu atat descopeream cu dezamigire c& raspunsul era un Nu risunator si cd ,evenimentele noastre grandioase” de reform purtau am- prenta unor reformatori incompetenfi in cel mai inalt grad, Poate ci Judecata mea este una prea dura. Dar si asa ramane intrebarea: in chestiunile institujionale, stim ce gi cum si reformam? Giovanni Sartori ‘Columbia University | ianuarie 1994 Partea intai STEMELE ELECTORALECapitolul 1 Sistemele majoritare si sistemele proportionale LA. Premise La inceput se pune problema modului in eare un popor este facut si voteze. Sistemele electorale determing felul in care voturile sunt transformate in locuri parlamentare' si, drept urmare, modul in care este influenfat comportamentul alegatoruluis si, pe ing aceasta, determina dac& alegitorul voteaz pentru un partid sau pentru persoane. in ceea ce priveste primul aspect, eriteriul este dae traducerea voturilor in locuri parlamentare este , direct pro- portional” sau nu, astfel ineat clasificarea prineipala a sistemelor electorale vizeazit reprezentarea proportionald si pe cex majoritard. in ceca ce-1 priveste pe cel de-al doilea, criteriul este cine controleazzi selectarea candidatilor, iar diferentierea principal se face intre votul pentru persoand” sau nu. Avaind insi in vedere ci ambele criterii includ o multime de grade si de amestecuri, clasificarea si tipologia generala a sistemelor par ~ fapt ce nu susprinde — 0 chestiune ineurcat Inainte de a intra in incurcaturi, s& fixim datete de baz. in sistemele majoritare, cstigatorul ia totul; in cele proportionale, victoria este impirtita intre cei care obtin 0 cot suficienti de vo- turi (in general, dar nu intotdeauna, coeficientul electoral). in sistemele majoritare, optiunea alegatorului este canalizata si, inSISTEMELE ELECTORALE final, restransa la 0 singurd altemativa; in sistemele proportionale, alegatorii nu sunt constransi si-si concentreze votul, iar paleta lor de alegere poate fi mai ampla. Pe de alti parte, sistemele majoritare propun candidati individuali, persoane; pe cand cele proportionale propun, in general, liste de partid. Dar fiecare sistem confine un ‘mare numar de variante. In timp ce toate sistemele majoritare sunt de tipul ,invin- ‘gitorul ia totul” (dupt formula she winner takes all), majoritatea in cauzi poate fi atét 0 majoritate absolut (de cel putin 50,01 procente), cat si o majoritate relativa (plurality), majoritatea celui care objine cel mai mare numir de voturi. Pe de alta parte, in timp ce in mai toate sistemele proportionale se cere transformarea voturilor in locuri ,,intt-0 oarecare proportie”, 0 asemenca pro- porfic variazi: de la 0 corespondenté cvasi-perfecta la una extrem de imperfecta, acicd la un grad ridicat de disproporfionalitate. Mai mult, nu toate sistemele electorale pot fi clasificate fie ca majoritare, fie ca proportionale. De exemplu, sistemul dublului tur de scrutin poate fi sau un sistem majoritar cu circumscriptii unino- ‘minale, sau un sistem proportional cu circumseriptii plurinominale. Totusi, dif cultatea de a impérti toate sistemele electorale in ‘majoritare i proportionale igi are originea in faptul c& cele dou’ etichete nu sunt simetrice. Cand spunem majoritate relativa (plurality), ne referim strict ta un eriteriu electoral (primul céstiga tot), in timp ce reprezentarea proportionala sugereaza chiar, in mod inevitabil, un reaultat proportional: un corp reprezentativ care si reflecte intr- oatecare misura distributia proporfionala a voturilor. Este adevarat cf intotdeauna am avertizat c& un sistem proportional se poate dovedi ca fiind extrem de nereprezentativ. Totusi, de fiecare data cénd un sistem este numit proportional, presupunem c& trebuie si existe un raport cat de edt egal intre voturi i locuri, Tnainte inst de a ordona argumentul, trebuie si separim criteriul sau metoda de alegere de rezultatul sau, adici de modul in Sistemele majoritare si sistemele proportionale care un parlament reflect distribufia voturilor alegatorilor. in acest caz, sistemele majoritar si proportional pot fi identificate si definite clar ca opuse, prin excludere reciproca, si deci ca negative unul fata de celalalt. Astfel: un sistem electoral este majoritar daca votul se exprima in circumscriptii (de regula uninominale) in cadrul clrora invingitor este cel care trece primul linia de sosire, asa- numnitul first-past-the-post system. Invers, orice sistem electoral in cadrul cBruia votul se exprima in colegii plurinominale (de ta doug Jocuri in sus) si care fabrici invingdtori (de Ia doi in sus) alegi in baza celui mai mare numar de voturi este un sistem proportional. Cu siguranti, exist’ dou moduri la fet de diferite de a stabili aceste proporfii ale victoriei: unul (cel mai des intalnit) este determinarea coeficientilor electoral; celalalt este simpla alegere a primilor sosifi (primi doi intr-o circumscriptie binominals, si aga mai departe). in primul caz, candidafii sunt alesi pe baza cotelor egale (coeficienti); in cel de-al doilea, candidatii sunt alesi pe baza celui mai mare procent de voturi. intrebarea este dac& aceste cote gi aranjarea ordinal (rank- orderings) pot fi amandoua asimilate criteriilor proportionale. Dupa pirerea mea, pot fi, datorita faptului ca ambele metode dau rezultate proporfionale, gi fiecare dintre cele doud criterii poate, separat, s8 dea acelasi grad de proportionalitate corect Diferen{a pe care tocmai am adus-o in discutie intre sis- temele majoritare si sistemele proportionate nu implies faptul c& toate sistemele electorale pot fi clasificate in mod dihotomic ca majoritare sau nu, intrucat trebuie sa finem cont si de ,,sistemele mixte”, Trebuic atrasi atentia ca, totusi, de multe ori aceasta notiune este prost aplicata. Daci, de exemplu, avem un parlament bicameral ale cArui camere sunt alese prin sisteme diferite, acest lueru nu echivateaza cu un sistem mixt, Adevairatele sisteme mixte sunt doar acclea care aleg aceeasi camera printt-o combinatie de criterii proportionale si de eriterii majoritare™. Dar este clar cf acest hibrid nu submineaza impartirea noasira, ci, de fapt, o presupune’.SISTEMELE ELECTORALE. 1.2. Sistemele majoritare Sistemele majoritare nu fintese c&tre un parlament care si reflecte distributia voturilor; acestea au ca seop producerea unui ‘ciitigator detasat. Intenfia lor nu este mumai aceea de a alege un parlament, ci si de a alege contextual (chiar dact numai prin implicare) un guvern, Cum am mai afirmat, ceea ce diferentiaza, in principal, sistemele majoritare este necesitatea unei majoritat relative sau a uncia absolute. In ambele cazuri avem in general circumscriptii uninominale; in ambele cazuri avem asadar un cdstigitor care ia totul; dar un invingitor cu 0 majoritate relativa este pur si simplu cel care ajunge primul, si din aceasta cauzi se foloseste de cele mai muite ori expresia ,.minoritate majoritard”; un invingitor cu 0 majoritate absoluté reprezinti 0 majoritate in adevaratul sens al euvantali Sistemele majoritare de tip englez sunt sisteme de 0 ma- Joritate relativa la un tur, Daca invingdtorului i se cere 0 majoritate absolut, atunei se apeleaza fie 1) 1a votul angajat altemativ; de ‘exemplu, cel din Australia pentru Camera inferioara, fie 2) Ia dublul tur de serutin in care intia 1a balotaj doar primii doi castigatori ai primutui tur. Votul altematiy (alternative vote: ATV) este un sistem de Vot_ preferential” in circumscriptii uninominale care soliciti fiecdrui alegator sa aranjeze tofi candidatii in ordinea preferintelor’, Candidayii cu. numarul cel mai seazut de prime preferinfe sunt climinafi, iar preferinjele sunt redistribuite pnd end rezulta un cistigator cu 0 majoritate absolut’. Votul alternativ este astfel un adevirat sistem majoritar, este si un sistem care permite gi incurajeazi ~ personalizind in mod ferm votul — transgresarea linilor partidetor. in privina sistemelor cu dublu tur de scrutin (care vor fi rediscutate mai departe), este evident ci dact doar doi candidati sunt admisi ta un al doilea tur, unul dintre ei va obtine majoritatea absolut, ‘Sistemele majoritare $i sistemele proportionale 1.3. Premiul majorititii Mai sunt si alte sisteme majoritare? S-ar putea rispunde afirmativ in privinfa premiului majorititi, al cdrui scop este de fapt producerea sau intatirea unei majoritafi. Desigur, premiul ‘majoritatii presupune votul proportional. Chiar si aga, merita sa fie pus intrebarea asupra modului in care un premiu poate influenja proportionalitatea reprezentarii. La o extrema gisim, de exemplu, sistemul Saenz. Pena aplicat in Argentina pana in 1962, sistem ce aloca doua treimi din Jocuri listei cu cel mai ridicat numa de votur, iar treimea ramasi, listei cu al doilea nivel al voturilor. Aici este clar c& sistemul di nastete unei majoritafi absolute debordante sic impune un format bipartidic in interiorul circumscriptiei, chiar dacd se desftigoari precum un vot de listi in citcumscriptiile plurinominale. Dar si lum formula care a fost adoptat mult timp in trecut in Paraguay: doua treimi din locuri merg la partidul cu cet mai ridicat numair de yoturi, iar treimea ramas& este impart, in_mod proportional, tuturor celorlalte liste de partid. in acest caz, Kisdnd deoparte un premiu al majoritafi, care rimdne debordant, o treime din mecanism este proportionala, S& presupunem acum e4 premiul nu asiguri doua treimi din locuri, ci doar 0 modesti majoritate, si spunem de 55%. In acest caz, diferenta neta apare daca premiul ii este acordat unui singur castigitor cu o majoritate relativa sau daci este primit de alianfe electorale (numite iste comune) intre mai multe partide, ca in Franfa in 1951 si in 1956 si in Italia in 1953. in ptima ipotezi, asemanarea cu un sistem majoritar este inci puternic’, in timp ce in cazul celei de-a doua ipoteze este evident cf avem un context proportional completat cu un bonus. Totusi, act premiul solicit’, pentru a face diferenta, ca lista comuna a partidelor aliate si objind 0 majoritate absoluta, atunci acesta intareste pur si simplu o majoritate deja existenta, in schimb, daciSISTEME E BLECTORALE premiul poate fi Iuat chiar si de eet care objine mai pujin de 50%, atunci acesta creeazi 0 majoritate. Dar in ambele situafii frag- ‘mentarea sistemuluipartidie poate riméne neschimbat&, iar guvernele de coalifie continua sa fie regula, Este clar cd intengia premiului nu prea iyi gaseste justificarea atunci cind avem de-a face cu tei sau patra partide relevante (sistemul definit de mine ca pluralism limitat) gi c& se aplic& mai bine a sisteme de partid fragmentate si atunci cand constringe partidele si formeze aliante electorale, De fapt, scopul stu nu este doar acela de a asigura o majoritate, ci i de a incuraja procesele de agregare. lar asta fe pentru ci partidele aliate nu pot concura ca sadversare”, fle pentru ci se presupune cH alianta electoral s-ar putea transforma mai térziu in guvern de coalifie. lar meritul acestui sistem este generarea unui imbold de agregare bazat ~ ‘mod diferit fata de cel generat de sistemul majoritar — pe interes gi pe avantaj, Dar exist © smecheric, Meritele acestui mecanism pot fi manipulate cu usurinfa de partidele care se unese doar pentru a objine premiul si care revin Ia rivalitatea initial imediat dups terminarea alegerilor. Aceast eventualitate poate fi descurajata daca se stabileste cit premiul se pierde pentru toate partidele care ‘au beneficiat de el in cazul in care coalitia lor guvernamentala se destrama. Posibilitatea coalifilor coczive depinde de aceasta clauza (care are nevoie doar de un parlament cu un numar variabil). 14. Sistemele proportionale Si ne intoarcem la reprezentarea proportional. Dups cum am mai afirmat, in timp ce toate sistemele proportionale isi propun si trad proporfii” voturile in locuri, acestea variazé semnificativ in ceea ce priveste gradele de proportionalitate sau de Sistemele majoritare $i sistemele proportionale disproportionalitate. $i este gresit s& presupunem ci propor fionalitatea sistemelor proportionale este stabilit& doar de formu- Iele de transformare a voturilor in locuri; aceasta este determinati in mod mai decisiv de dimensiunea circumscriptilor. Plecdind de la formulele de traducere, adici de la regulile de acordare a locurilor, cel mai clar sistem dintre toate este vorul singular transferabil (single transferable vote: STV) in circum- scripfiile plurinominale. In acest sistem li se cere alegdtorilor st aranjeze candidajii in ordinea preferinjelor; fiecare vot care depigeste cota (cocticientul electoral) este acordat preferinfelor secundare; apoi candidatii cu. voturi mai putine sunt elimi succesiv, iar preferinfele lor sunt redistribuite pana cfnd toate locurile sunt ocupate. Trecdnd de la STV Ia sistemele proportionale mai putin pure, cele mai cunoscute sunt: 1) metoda ,celui mai ridicat rest”, 2 metoda D'Hondt sau a ,celei mai ridicate medii” si 3) formula Sainte-Lagué. Sistemul celui mai ridicat rest (adoptat, de exemplu, in Italia pentru Camera Deputatilor pani in 1993) favorizeaza partidele mai mici. Dupi fiecare coeficient electoral deplin (stabilit, dupa impirtirea voturilor la num@rul de locuri), toate locurile rrimase sunt atribuite partidelor cu cel mai ridicat numair de voturi reziduale sau rimase. Metoda celei mai ridicate medii (D'Hondt) este sistemul proportional cel mai frecvent folosit (in Austria, Belgia, Finlanda, in Italia pana in 1993 pentru Senat_ si numeroase fari latino-americane) si este mai putin proportional {ntrucat favorizeaz’ partidele mai mari. in fine, metoda Sainte- Lagué, folositi (intr-o versiune modificata) doar in Suedia si in Norvegia, nu este mai putin proportionala decat metoda celet mai ridicate medi, Diferentele intre aceste sisteme sunt, am putea spune, matematice. Dar factorul care determina in cea mai mare misuré proportionalitatea sau disproportionalitates sistemelor propor~SISTEMELE ELECTORALE tionale este marimea circumseripliei, unde ,marimea” este miisu- ati in functie de numérul de Jocuri oferit ca premiu, Astfel, chiar acd nu lam in calcul subtilitaqile matematice, cu cat mai ampli este cireumseriptia, cu atit ¢ mai mare proportionalitatea’, Cum Olanda si Israclul aleatuiesc 0 singuri circumscriptie nafionala (alegind 150 si, respectiv, 120 de reprezentani), aceste doua fri se apropie cel mai mult de proportionalitatea pura’. Altfel spus, eu cat © mai redus& circumscripfia, cu atét © mai scdzuta proportio- nalitatea, Astfel, farile cu circumscripfii foarte mici (de la dous la cinei locuri) sau medii spre mici (pana la, 84 spunem, un numar de maximum nou’-zece locuri) sunt din acest motiv tari cu o proportionalitate mai putin proportionala’ Trebuie sa atragem atentia asupra faptului c& accasti propor- fionalitate imperfect poate si nu fie reflectata in masuratorile noasire, $i acest fapt se intimpld pentru simplul motiv c& proportio- nalitatea sc&zutapenalizeazd partidele mai mici si, in final, le elimina, In acest caz, disproportionalitatea este scoasa in evident de um sistem partidie de mici dimensiuni, de exemplu de trei saw patru partide, In asteptarea explicafiei tehnice a problemei (infra, cap. III, seefiunile 113. si H4.), logica este urmitoarea: cu. cat este mai mica circumscripfia, cu atat este mai mare risipa de voturi @ acelor voturi care, clasindu-se mult sub coeficientul sau sub pragul necesar pentru a castiga, sunt pur si simpli pierdute. Se {nfelege ca argumentul presupune ca partidele angajate in lupt& si fie destule si s8 nu existe ,recuperari”. Daca 0 lista la nivel nafional aduna voturile irosite la nivel circumscripjional si daca acest cocficient national corespunde mai mult sau mai pufin unei medi a cotclor circumscripfionale, atunci proportionalitatea este refficutd (mai ales daca se permite variajia numarului de locuri in parlament: asa-numitul sistem al locurilor adiugate sau peste numa)’. Sistemele proportionale presupun circumseripii plurinomi ‘Sistemele majoritare si sistemele proportionale nate si, de obicei, sistemele proportionale sunt sisteme de liste care pun alegatorul in fafa listelor de partid cu nume (de multe ori atatea ite persoane trebuic alese intr-o circumseriptie data). Aceste liste de partid pot fi: 1) ,blocate”, in sensul in care candidatii sunt alesi in ordinea impusi de partid (spre exemplu, in Israel si in mare parte din farile Americii Latine); 2) ,deschise”, in sensul ci nu exist o ordine predeterminata si c4 alegitorii au posibilitatea si-si exprime una sau mai multe preferinfe, seriind nume sau punfind un semn in dreptul numelor de pe lista". Pe langa votul de lista, alte doua formule sunt .ista Tibera” si ,votul limitat”, in sistemul listei libere alegitorul are atitea voturi afi candidati sunt de ales; poate cumula dow voturi pentru tun singur candidat si fi este permis si dea chiar un vot pentru candidafi din partide diferite. Singura punere in practic semn ficativa a acestor opfiuni este, totusi, in Elvetia, unde guvernul este predispus Ia schimbare atat in timp, cat si ca aledtuire; ceea ce minimalizeazd uzitarea sistemului cu list& libera. in fine, votul limitat ii d& fiecdrui alegitor dreptul la mai mult de un vot, dar ta mai pufine voturi fafa de numarul de persoane care trebuie alese: de exemplu, in cadrul unei citcumseripfii trinominale, alegitorii au dreptul la dow’ voturi, Vom discuta despre acest sistem in urmitorul capitol. Problema sistemelor majoritare este cd sunt prea_ma- nipulante. Problema sistemelor proportionale pure este ci accept prea multe partide, fapt ce justified adoptarea unui proportionalism jimpur” apt si contrabalanseze fragmentarea sistemului de partide. Totusi, un alt mod de a impiedica proliferarea partidelor este stabilirea unor praguri_ de admitere Ia reprezentare, Termenul german pentru aceasta dispoziie este Sperrklausel, clauz& de barajs si pragul german a fost fixat inc& de la inceput la nivelul de 5%!". Dispozitia a fost adoptata de multe tari, dar pragurile variaza. La o extremi, Israclal avea un prag perfect inutil de 1% (ridicat la 1,5%SISTEMELE ELECTORALE in 1992); la cealalt extrema gisim Turcia, cu un procent de excludere de 10 % (la alegerile din perioada 1983-1991), si chiar mai pronunjat in Grecia, care a aplicat, de-a lungul intregii sale istorii electorale volatile, 0 serie de interdicjii dincolo de 15 % (interpretate ca ,,reprezentare proportionala fortati”)'”. intre aceste ‘extreme — dar spre partea mai scdzuti -, Spania a adoptat un prag de acces (sau de excludere) de 4 %, iar Argentina unul de 3 %. Este imposibil de stabilit a priori si in general care ar putea fi pragul corect, avand in vedere cA echitatea unei excluderi sau congruenta depind in fiecare fara de felul in care sunt distribuite voturile, Bineinfeles cf acceptarea unui nivel de 3-4 % mu prea are sens, in timp ce un prag de 10 % apare ca un obstacol excesiv. Dar tun procent de excludere de 5 % ar fi fost inutil in Polonia in 1991, dar foarte eficient in Italia in 1993. Oricum ar fi, de regul interdicfiile ating scopul pentru care au fost concepute. Pe de alti parte, eficacitatea lor a fost supraevaluatd in-cazul sistemului german pani cind a aptirut Sperrklause! pentru a elimina, in Republica de la Bonn, partidul neonazist si pe cel comunist. 1.5. Dublul tur de scrutin Am ficut observatia c& sistemul dublului tur de scrutin este un sistem in sine, Pe de o parte, le permite alegatorilor si voteze de doud ori, la un interval de una sau douk siptiméni intre primul si al doilea tur, ceea ce implica faptul c4 alegitorii isi pot reorienta in mod constient alegerile pe baza rezultatelor primului tur. Aceasta este 0 trasaturd distinctiva pe care o consider foarte importanta. Pe de alti parte, turul dublu este un sistem extrem de flexibil, ce permite solutii atat majoritare, cat si proportionate, De fapt, sistemul cu dublu tur de serutin este majoritar atunci cind opereazi in circumscriptii uninominale gi proportional in cadrul circum- Sistemele majoritare si sistemele proportionate seripfiilor plurinominale. De altfel, dublul tur de scratin nu este niciodata in intregime aseminitor cu cel majoritar englezesc, nici pe deplin proportional. Nu este in intregime majoritar in sensul ci nu are asupra alegitorului impactul coercitiv care caracterizeazi_sistemul majoritar cu un singur tur de scrutin, eel numit first-past-the-post ‘system, De fapt, Ia primul tur alegatorii se comport ca in sistemul proportional: ei igi exprima liber primele lor preferin{e din toate optiunile posibile’, Viceversa, dublul tur de scrutin nu este hiciodata adecvat proportional, pentru ci scopul siu ar fi zidimicit de citeumscriptiile plurinominale de amploare, Dublul tur de scrutin nu prea igi are rostul in eircumseriptii mai mari de trei, maximum patru locuri; si, dupa cum stim, circumscriptiile mici iuneazi partidelor mici si devin astfel disproportionale. Plecand de la astfel de premise, si ne ocupiim de versiunea majoritard a dublului tur de scrutin. A V-a Republicd francez foloseste dublul tur de scrutin atdt pentru alegerea presedintelui, cat si pentru cea a parlamentului', in primul caz este necesara, in mod infelept, majoritatea absolut. De aceea, pentru cursa prezidentiala sunt adinisi la balotaj doar primii doi candidati cel mai bine plasati in primul tur. Pentru Camera Deputatilor, cel de-al doilea tur prevede doar un castigitor cu o majoritate relativa si depinde mult, asadar, de cffi candidati au fost admisi. La inceput pragul de admitere a fost fixat in Franfa la 5 %, dar a fost ridicat in mod gradat la 12,5 % (atentie, de alegatori, nu de votanti). Vom vedea mai incolo (infra, cap. IV, sectiunea TV.3.) de ce nivelul pragului este important si in ce fel meritele gi avantajele sistemului depind de numérul de candidati admisi in cel de-al doilea tur. Pentru ‘moment, ma voi limita s4 concluzionez ci formula celei de-a V-a Republici a functionat bine — inca din 1958 — in ecea ce priveste reducerea puternici a fragmentirii sistemului, de partide si restructurarea sistemului politic in forma bipolara'®.ECTORALE 88 nici un exemplu actual de sistem cu dublu tur de scrutin in, si spunem, circumscripfii trinominale (0 formuli Uuzitat in trecut). Scopul acestui aranjament este clar in Favoarca partidelor terfiare sau a minoritafilor. Bineingeles ca prin intermediul acestei formule efectul de reducere (a numérului partidelor) se diminueaza. Pe de altl parte, cum nu s-a specifieat faptul e& un format bipartidie sau chiar bipolar este intotdeauna de preferat, varianta proportional a dublului tur nu trebuie nicidecum climinata. Trebuie sesizat c8 in aceasta situatie nu este necesar ni un fel de baraj, intrucat, chiar dacd toti candidafii sunt admisi in cursa finala, cei foarte distanjati si fird nici o speranf ori se retrag, oti dispar eo ipso. O ultima idee. in timp ce dublul tur de scrutin majoritar nu presupune recurgerea la liste de partid in primul tur (alegatorilor li se pot propune inca de la ineeput candidati conerefi), varianta proportional a dublului tur de scrutin solicit, in schimb, liste de partid, de preferinja liste deschise. in cele din urmi, totusi, ambele situajii duc la acelasi rezultat: spre exemplu, intr-o circumscriptic tinominala vor fi aleyi, fr indrumirile partidului, cei trei candidafi cu cel mai mare numar de voturi personale. Note la Capitolul I * De regula, locuti in parlament, Alegerile prezidenfiale si orice alte alegeri pentru o functie monocratics necesita o evaluare separa, * Este azul legii electorale adoptate in Italia, in 1994. Alte exemple de sisteme veritabile mixte sunt Rusia si Japonia. Nu sunt de acest gen sistemul german si cel de curind adoptat in Noua Zeelanda, care sunt smixto-proportionale” si, deci, variante ale sistemelor proportionale. Infra, despre Germania, in cap. If, sectiunea 1.2.5 si pentru o evaluare cenitica de ansamblu, vezi infra, cap. IV, sectiunea IV.5. * Aceast# concluzie ridicl, dupi cum se va vedea, doar dou pro- Sistemele majoritare $i sistemele proportionate bleme: 1) dacd sistemul german este intr-adevar ,mixt” si 2) care ar fi clasificarea corectéa sistemului electoral japonez. Vezi infra, cap. I, Seofiunile 1.2. i 11.4 + Votul de preferin(s le permite alegatorilors8 indice pe list unul sau mai multi candidati preferai (selectaji). in general votul de preferint§ se aplicd in eadrul sistemelor proportionale eu tur de serutin eu list, ins atunei end este aplicat volului alterativ aeesta implied o clasificare a candidajilor preferati y 5 Gradele de proportionalitate sunt obiect de discufie. in mod funda- mental, urmarese judecata tui Lijphart (1986). Nu iw aici in calcul formula Imperiali si multe alte posibile metode proportionae. ® Aceasta este 0 regula general. Asa cum observa corect Douglas Rae (1971, 117-118), legitura dintre dimensiunea majoritart si propor- fionalitatea majoritara este curbilinie, na linir3. Dar factorul dimensiunii riimdine variabila cea mai importants pentru acel segment al cu include cea mai mare parte a circumscriptilor existent. ” Astfol, in Olanda reprezentatea este negata in practich dear de un pati cate nu obgine spijnul a 1/150 de votant, sea ce echivaleaz cu 0.67 %, * Tarile cu cele mai mici circumscripii sunt: Chile (dows locuri), Irlanda si Japonia (de a trei la cinei locuri). Japonia si-a schimbat ins sistemul electoral in 1993 i practied astizi un sistem mixt, aga cum se ara supra, nota 2. *’Sistemul locurilor in plus sau adionale poate fi conceput ea un sistem proportional de sine stititor. In prezent, insi, a fost utilizat (in Germania) doar ca 0 ,corectie” a distorsimnior aparute din sistemul Iajoritar in circumscripfii uninominale. Limitez, din aceasti cauz, ilustrarea sistemelor proportionale la sistemele cu list’ gla votul singular transferabil "© jn mod alternativ, alegatorilor Ie este permis s& schimbe ordinea candidayilor pe listele de partid. Aceastt me oda se numeste panachage. Dar in acest caz, in orieare gen de vot dupit preferinga fiecare vot merge la lista partidului "Nu iau in calcul aici clauzele minore ale sistemului Sperrklansel, cane yatined de lao tar Ia alta ‘Aproape nici tna dintre alegerile din Grecia (inainte si dupa ceiSISTEMELE ELECTORALE sapte ani ai dictaturii coloncitor, 1967-1974) nu s-a desfagurat exact dupa ‘aceeasi lege electoral, iar variafiile merg de la sistemul proportional la ‘cel majoritar in 1952, apoi la un mixt majoritar ~ proportional in 1956 si, succesiv, la diverse formule ale sistemului proportional. in ceea ce priveste chestiunea in discvfic — pragurile ~, punctul lor maxim a fost ‘tins in 1958: 25 % pentru partdele ce s-au prezentat la alegeri singure, 35 % pentnt alianfele intre dow’ partide si 40 % pentru alianfele mai extinse. Dincolo de performanfele atinse, Grecia s-a confruntat multi vyreme cu un nivel de exchidere de 15-17 % pentru partidele singure si, respectiv, de 25 si de 30-40 % pentru celelalte dows cazuri (Seferiades, 1986), Cu toate acestea, la alegerile din octombrie 1993 excluderea pentru §un singur part fost reds la 3% Presupun in cazul de fafa c& cel de-al doilea tur mu se limiteazi la primii doi clasa ul tur, i este deschis pentru trei-patru adversari Explic diterenja ia, in cap. 1V, sectunea 1V.3, Jn 1986 o prestidigitaic a lui Mitterrand a impus o scurtt revenire Ja sistemul proportional (cu eireumscripfii mici si un prag de 5 %), cu scopuil de a favoriza sansele electorale ale partidului siu, Dar dublul tur de seratin a fost restabilitimeiat dupa aceea, Din nefericire, numercsi specialist asociaza bipolarismul cu pola ‘area gi folosesc astfel ca termeni intersanjabili ,bipolar” si ,bipolarizat Dar nu este aga. Un sistem bipolar nu este in sine polarizat, si o polarizare bipolar denots un sistem politic cu o rata conflictual ridicata. In termeni {ehnici, un sistem bipolar presupune o distribute normal, in forma de clopot (0 curb’ Gauss-Laplace) a autodistribuirilor alegatorilor de-a Jungul unui conrimaum stinga-dreapta (sau invers), in timp ce bipolarizarea presupune o cistributie bimodal a opiniei politice cu un centru aproape inexistent Capitolul 11 Cine va fi ales? IL1, Votarea persoanei gi votarea listei Pani aici, sistemele electorale au fost clasificate in prineipal dupa felul in care se transforma voturile in locuri in parlament. S& {recem acum la cel care urmeaza s& fie ales. Cum se procedeazii ca sii devii candidat si apoi ca s& castigi un loc in parlament? De obicei candidatii se afirm& pe baza propriilor resurse (Ginanciare sau altele) numai atunci cand sistemul de partid este slab, prost structurat si cu un grad ridicat de descentralizare, ea in cazul Statelor Unite si Braziliei. Pentru a fi sigur, orice candidat care se aulopropune este in legaturi cu controlul de partid. Dar ‘cum rar se poate eastiga doar pe baza propriei bogitii, in cea mai mare parte dintre cazuri cel care se declard ,independent” este mai poi racolat si susfinut de sindicate, grupuri religioase, grupuri de interes sau, cel pufin, grupuri de opinie. Oricum, dependenta de alle organizatii decét cele de partid conteazi, totusi, ca indepen- dent fafa de part jin orice caz, candidatii ajung freevent pe buletinul de vot pe baza forfei lor in interiorul partidului gi ca rezultat al contlictelor din partid'. Si cand se intimpli asa, este rimerit si vorbim de candidaturi condifionate de partid si de candidaturi dependente de partid. Pe scurt, aici factorul care numeste candidatii este partidul.SISTEMELE BLECTORALE Adesca se afirma ci maniera democraticd de a depagi alternativa ~ autodesemnarea (cum s-a precizat mai sus) si desem- narea in cadrul unui partid ~ este sistemul alegerilor primare, adici acel proces de selectie a candidatilor care caracterizeaza politica american8. Valoarea democratic a unei selectii preelectorale a candidatilor desfasurate la nivel primar este indubitabila, chiar daca existi obiccfii asupra faptului c& ,.muljimea surprinzitoare” care participa la aceasta selectie este o mostra extrem de mici si distorsionata a populafiei ce va vota in cele din urma, S-ar putea susfine, mai mult sau mai putin, c& alegerile primare sunt astizi conditionate si manipulate in prea mare masuri de interventis mass-mediei”. Oricum ar fi, este clar c& alegerile primare au fost introduse in mod deliberat pentru a stabi clicile si ,oligarhiile” de partid, care ciutau calul invingitor cu usile inchise, in ,sBli pline de fum”. $i este la fel de clar e& alegerile primare functioneaz mai bine atunci cand partidele functioneaza mai prost. Pe de alta parte, oricine crede ed alegerile primare pot fi exportate cu succes in alte {ari trebuie si ia in considerare cu. mult atentie particularitatea partidelor americane de a fi partide fird camete de membru, Un individ din Statele Unite este un democrat sau un republican pur gi simpla pentru ca se recunoaste si se declara astfel. Dimpotriva, area majoritate a partidetor din cea mai mare parte a lumii, gi in special partidele structurate, de mas, sunt aledtuite din membri inregistraji ale cAror cereri de inscriere sunt analizate de citre partid. ‘Aga stdnd Tucrurile, se pot imagina eu grew in yreuna din farile lumii alegeri primare deschise in care participantii si treact de barajele partidului si s& poat vota, Ia alegere, candidati nintamici”. Cu toate acestea, in majoritatea farilor ar trebui sii se ‘adopte alegeri primare inehise. intr-o asemenea situajie, mu exist nici o garantie privind faptul cf viata interna a partidelor n-ar fi afectata in mod semnificativ, Regula empiricd pare si fie accea Cine va fi ales? pottivit citeia, cu eat organizatia de partid este mai puterica sic fit fondurile necesare campaniei electorale sunt (intt-o anumiti maniera) controlate de partid, cu atit procesul alegerilor primare va {i manipulat mai intens de parti, igi va pierde astfel valoarea democratic’ gi va crea din nou candidati dependent de partd. ‘Aceasta in ccea ce priveste intrarea in competitie. Dar, pentru a sintetiza, ne punem intrebarea: cum face un candidat si fie files? Distincjia relevanta este, in acest sens, intre votarea persoanei fi votarca listei, Este 0 distinctie de la care deriv doua ipoteze: tunci cand se voteaz pentru 0 persoan, acreditirile candidatului devin sau pot deveni un factor decisiv, pe cand atunci cand se ‘yoteazi pentru o lista de partid, se voteazi in mod fundamental pentru un partid (pentru simbolul sau, pentru ideologia, programul, principiile sale) care controleaza, Ia randul lui, inving&torii indivi- duali. Ambele ipoteze sunt in linii mari corecte numai daca sunt calificate cum trebuie. Votareapersoanei caracterizeaz_sistemele _majoritare fondate pe circumscriptii uninominale (fiind ineluse alegerile cu dublu tur de scrutin). $i in aces: caz candidatii sunt, de reguki, membri de partid alesi prin imtermediul canalelor de_partid Totodata, in cadrul circumscripfillor uninominale votantii vid in fafa lor persoane conerete, cu nume si prenume. Dar aceasta vedere” a candidatului nu reflect in sine faptul e& persoana ar fi mai importanta decat partidul. in cadrul circumseripfiilor unino- minale partidele sunt constranse si se conformeze necesitijii de a ‘isi un candidat bun”, oriunde s-ar putea glsi acesta, doar atunci cind circumscriptia este nesigurd, adic doar dac& distanja dintre voturi (intre primul si al doilea candidat) este mica, in circum- seripfiile sigure, in care un anumit partid se bucura in alegeri succesive de o majoritate comods, partidele nu mai sunt constranse si-gi wiseascd un candidat putemic, capabil si inving’, si isi pot permite si-si propuna propriiiintemni”. De aceea, problema devineSISTEMELE ELECTORALE jnmitoarea: ce face o circumscripfc si fie sigura? $i cum stim e& intro mare parte a democrajiilor occidentale identifiearca partied Se in declin, ar ebui si rezulte de aici faptul cd gi Crcunscripfiile sigure sunt in declin, Oricum, in Statele Unite reupiorul de topire” (elting pot-ul) nu mai ,topeste™ si, in Teapecinl este in crestere vorul blocurilor emice; etnicitatea si limba revin in alte fri, de asemenea, cu rol de coagulant puteraic in timp ce identificdrile ideotogice sau de all tip. sunt ineg dominante in democratile noi sau mai putin stabile. In timp, in usura in care cireumseriptiile tadifional sigure devin nesigure, se formeaza noi circumscripji sigure. Oricum ar fi, rimane cert faptul ca citcumscripfile uninominale cer ca partidele si aconte o pimecare atentie caracteristicilor personale ale candidatulu Imparatul roman Caligula si-a numit calul senator, iar in politica clectoralé expresia ,calul lui Caligula” inseamna ef orice wsiment™ (Pind si un eal) poate sfc ales. Dar caii lui Caligula sunt alesi imal igreu prin votul dat unei persoane (ca in circumscrptite uninominale) deedt prin sistemele cu listé in circumscrptile plurinominale. ZTrecind la sistemele proportionale ew votul liste, dstineia ‘levanta vizeaz4 faptul daca listele cu candidati sunt iachise seus deschise (Votului preferenial). In mod elat, controlul partial Pr selectici i alegerii candidatilor shi este maxim atunei cand lista este blocatl, adiedatunci cand ordinea numelor de pe list ente Prestabiliti si mu poate fii modificati de alegitor. Se poate Presupune insii ci lista deschist votului dupa preferinl este de de a controla procesul de I se va intmpla astfel. Asa apte sit_mobilizeze electoratul ew mevanismul lor organizatore, 2idimicese alegerle primare, tot asa ot neutraliza vorul preferential cw preferinte concentrate i med ‘masiv asupra propriilor oameni din aparat Cine va fi ales? Cu gandul ta aceasta avertizare, merit s& Iuim in caleul erienfa italiana a votului preferential dintre 1948-1992, pentru eres sin ou eras tases di normal sen oie genie ees aint figcrui alegatorsi-si exprime trei preferinje (exprimal He pp seins al canta te pat) 4 meetings Gott Yotant o combinatie diferita de trei numere devenea 0 modaitate entificare si de control al votului, Statagema a fost iil Jnyentats de Partidul Comunist si mai apoi a devenit oinatie wertificare™ controlati de mafie si de organizatit_simil oe fezultat ulterior neprevizut al votului preferential italian a puck Aleschis porile fraudelor prin adaugarea pe buletinele sea ae yoturi de preferinta. in timpul numarariibuletinelor de ‘ pee ene capragntsk Maen selena ot ges, pare nets cheet eet et pesos scelasi timp adaugarea flecdruia dinte ei pe buletinele a peo preferentiale. Astfel, multumita acestei manipulati ingel be indicdrii votului alegitorului, fiecare partid isi asigura aleeces candidajilor deja nominalizaji. Este important de sliut Soles te abuzuri erau cunoscute; si, totodata, cd nu a mai fost Prcercot sm git rin sppedn asd cin votl preferenjal a fost 3 deplin elimina in 1993 (redvcerea preferinjclor la una singur, Input de. eerndumol Sopa cn 199, elimina. pstlitce ideniitri volar, dar nu si abuzulpreernfloradvgte), 11.2. Sistemul german si sistemul Hare Eile alt medalist peddignen yori ao nalizare a votu = de @ combina sistemul proportional cu o personalizare a vot {dopa sana ese otal Siem Sela gem, Rofl singulbtiMEMMME ‘opereacd ea. alteme ropeSISTEMELE ELECTORALE personalizate”. Sistemul german (ined din 1953) este un aranjament deosebit si adesea gresit infeles. Pentru Bundestag, alegatorii primese dou’ buletine de vot: cu primul ei aleg jumatatea locurilor Camerei prin intermediul circumscripjiilor uninominale intr-un singur tur; cu cel de-al doilea buletin, aleg in mod proportional jumitatea rimasi pe baza listelor nationale de partid inchise. Dar distributia generalé a locurilor devine (pentru partidele care depisese barajul de 5 %) integral proportionalé, avand in vedere faptul cd atribuirea locurilor in parlament la nivel federal este calculata in mod exelusiv pe baza voturilor listei (adic& a voturilor objinute de cdtre partide pe cel de-al doitea buletin)*, Majoritatea observatorilor definese formula german’ ca sistem ,.mixt” majoritar-proportional. Da; dar, mai important, Nu. Nu, pentru cd amestecul ingredientelor nu di nagtere unui produs mixt, atita timp eat — repet ~ rezultatul este perfect proportional. ‘Trebuie refinut faptul c& sistemul electoral german este gresit infeles, in aceasti privinti, nu numai de admiratorii sii straini, ci si chiar de alegatorii germani. Sondajele de opinie arati ci, de fapt, ‘multi alegatori nu sesizeaza et cel de-al doilea vot este cel crucial (pentru atribuirea locurilor) considerdndu-1, dimpotriva, o indicare a celei de-a doua preferin{e*. Prin urmare, sistemul german trebuie injeles ca un sistem proportional care obfine (pentru jumatate din membrii Bundestag-ului) 0 selectic personalizata ‘Multi observatori infeleg gresit sistemul german si sub un alt aspect, si anume atunci cand fi atribuie un efect reductiv asupra numérului de partide, desi faptul ci Germania s-a bucurat mult timp de un format tripartidie nu are nimic de-e face cu componenta 1% a sistemului siu electoral. Reducerea la trei a partidelor Bonn are ins o mare legitura cu faptul ck 0 Constitutionale a declarat neoficial ca antide- ‘mocratice, adie& neconstitutionale, atat partidul comunist, eat si pe cre vafiales? J neonazist, Cu acesti doi adversari majori aflagi in atta joculu evince ‘ugor pentru clauza de baraj (Sperrklausel) de 5 sa est fupul marginalizt al partidelor mic Astfel, adevatul MOR iemului german nu este de a fi redus fragmentarea Paridhca, © de a fi reusit si ,.personalizeze” mai bine (sau mai press) optiunea flectoralA decét votul preferential in sistemele prop»tionale cu st. P Pe de alti parte, personalizarea complet a ‘yotului propor Jional este permis de votul singular transferabil, euhoseit $* Ce Nistemul Hare, pentru cd in acest caz listele de partid stmt eliminate jn intregime, Dupa cum stim deja (supra, cap. 1, secfimea 1) in ficest sistem votan{ii scriu numele candidatilor in ordines preferinfei, fra nici o referire Ia nume sau simboltti de partid. Fiecare vot excedentar este reatribuit preferinfelor ecundare, in timp ce candidafii aflati fa urm’ sunt in mod succe# ee preferinele redistribuindu-se pan’ cand toate Jocitile au ee fcupate, Este de Ia sine infeles cA sistemul Hare este. Pere’ proportional. Totusi, in timp ce votul singular transferabil a fost onceput cu scopul de a sIibi influenta partidelor, aceast intentic fost infranta de forta partidelor. Sistemul Hare a fost folosit a Irlanda incé din 1922 gi este folosit, de asemenea, pent Senatul australian si in Malta, In toate aceste situati, liniile de Partid nu intilnese aproape niciodati piedici, si identificarea partidic’ oe preponderent&: alegatorii stiu foarte bine ce candidati fare Paumite partide si voteazi in consecin(§ (vezi Bogdanor $4 Butler, 1983, 8-12) id oo tot? Nu, pentru cA si Japonia a practicat Pans in 1993 tn sistem electoral strns legat de votul personal, Dar care ese txact sistemul electoral care a caracterizat Japonia? Raspunsurile ariaz& si sunt, in mare parte, confuze si inexacte. Procedurile sunt urmatoarele: alegatorului ii este incredinfat un buletif de vot alb pe ‘are trebuie sa serie doar numele unui singur candidat. De ‘observat_ 33SISTEMELE ELECTORALE Cine va fiales? ‘c& pe buletin mu este daté nici 0 indicafie asupra identititi permit alegatorilor minorititit sa obfind o reprezentare in confor- candidajilor, cu atat mai pujin asupra afiliatiei lor de partid. Nu mitate cu concentrarea voturilor sau punctelor lor’. Dar acestea existi nici o indoialé, asadar, €8 ne gisim in prezenfa unui vot mén in linii mari propuneri care asteapt& incd si fie adoptate, in personal. Mai ales finand cont c& in fiecare cireumscriptie sunt realitate, cele mai rispandite tehnici pentru a asigura reprezentarea alesi de la trei la cinei candidati pe baza celui mai ridicat numar de ‘minoritaji sau cel putin pentru a reduce vietoria majoritifi sunt: 1) ‘votuti primite, Atunci ce ‘el sau tip de sistem electoral este acesta? ‘votul limita si 2) ajustarea ad-hoc a circumscriptiilor. Deocamdati ma fimitez si observ faptul ci votul singular De amintit c& votul limitat const in oferirea a mai mult de transferabil gi formula japonezi (ante-1993) atest’ modul in care un vot alegitorilor — in circumscriptiile plurinominale -, dar poate exista un sistem proportional fra liste de partid, dest in {ntotdeauna mai putine voturi fata de numarul locurilor ce trebuie mbele cazuri alegatorii cunose afilierea de partid a candidatilor gi ‘ocupate, Votul limitat este in mod partial utilizat in Spania (pentru astfel, in mod implicit, voteaza pentru un partid, Se confirma, deci, 197-239 de senatori), si in multe texte se poate citi c& sistemul cA forta partidului ramane variabilé decisiva sub orice metoda Slectoral japonez pentru Camera Inferioara este gi el o varianti a ui limitat (de exemplu, Bogdanor si Butler, 1983, IX). Dar este posibil asa ceva? Am vazut c& alegatorul japonez avea la ozijic un vot, si numai unul, in citcumscripiii care aleg in 11.3. Reprezentarea minoriti{ii si practica numiti die patra membri si ale cdtor castigatori sunt pur gi simplu cei earns fh patru, sau cinci candidati care au objinut in circum- of le lor cel mai ridicat numar de voturi. A considera formula electorala. Dincolo de grija fa\& de cel care este ales gi fata de modul it fi (care este bazata pur si simplu pe principiul unui vot dat care este ales (reprezentare individuala), 0 preocupare concom i) variant a yotului fimitat inseamna a nesocoti o tenti este favorizarea reprezentarii minoritatii_ in blo ict definitorie a acestuia din urma. Hing votut timitat, cetatalt mod de a sustine reprezenta- witifii este, dup cum am mai spus, ajustarea ad-hoc a Biss Ad-hoc in sensul ci districtele electorale sunt faga fel incat sa includa, si astfel s& produc’, majoritagi iifies) invingatoare. Termenul traditional american (reprezentare de grup). In teorie, cele mai bune metode pentt ‘atinge acest scop par a fi votul cumulativ si/sau votul cu pune (point voting) in circumseripfiile plurinominale. Prin cumulatiy, fiecare alegator are posibilitatea si acorde atitea ‘ete locuri libere sunt in parlament si si le atribuie dupa bunt jac pana la a le concentra pe toate asupra unui singur cand i Pan sistema point voting legion are la dispozitie ma ‘Gorry din Massachusetts, care in 1812 a avut primul puncte (points) decat numiirul locurilor vacante, cu posibili Alo a pune bazele unui district sub forma unei fa ordona candidatii pe o scara de preferinje acordand ie Aesi adunc alegitorii si si-si indeparteze diverse fiecdruia dintre ei. Cele doua tchnici sunt similare Jar eh gerrymandering-ul este un abuz, ba chiar 0 daci sisternul de vot eu aunetaj este mult mai sofisticat — $1 6 nu schimba faptul ci in Statele Unite aSISTEMELE BLECTORALE dobandit o legitimitate sanctionaté de Curfi ca un mijloc de a asigura reprezentarea minoritailor etnice (in special pentru neg gi pentru gruputile hispanice). in Statele Unite abund’, astfel, cir- ‘cumscripfile electorale care seaming cu petele lui Rorschach’. Eu personal consider c& scopul nu trebuie si scuze mijloacele si c& manipuliarile limitelor circumscriptiilor care ‘urmérese crearea unor cdstigatori prestabilifi ajung s fie o violare a principiilor electorale, Consider, din accasté cauzi, metoda gerrymandering ca find 0 practiced ce nu poate fi aparaté nici macar atunci cind se afli in slujba ,drepturilor civile”, in mod special pentru c& votul cu. puncte, votul cumulativ sau un vot limitat bine conceput ar servi aceluiasi seop fara abuzuri. Este adevarat ci aceste cai alternative de protectie si de reprezentare a minoritafii solicits prezenfa unor circumscriptii plurinominale, in timp ce metoda gerrymandering opereaz’ cel mai bine in ccircumscriptiile uninominale, Dar nu ar fi sfargitul lumii dacd am adopta — in acele zone deosebite unde minoritatile etnice raman nereprezentate — circumscripfii, si spunem, trinominale in care alegitorii ar avea la dispozitie dou’ voturi cumulabile. 1.4. Un ,,post-seriptum” la Japonia SA ne intoarcem ta Japonia si la modul in care ar trebul feles $i clasificat sistemul electoral pe care I-a folosit aceasta pnd in 1993. Dati-mi voie s&-icitez in acest scop — in legatura Japonia si cu Spania ~ pe Lijphart gi alfi (in Grofman si Lijph 1986, 154-155), care seriu: ‘Votul limitat se foloseste in eadrul circumscriptilor plurinominal Lunde fiecare alegitor are dreptul la mai pugine votui fa de num d locuris iar end fiecare alegitor are dreptul la un singur vot (1), a Cine va fi ales? votul limitat poate fi definit ca un vot singular netransferabil, CAstigatori sunt acei candidafi care au adunat cel mai mare numar de voturi. Reiese de aici faptul ci votul limitat este foarte aseménitor cu cel majoritar relativ (plurality) (1) Acesta are si unele dintre avantajele strict legate de cel majoritar, in special pe acela ci alezdtorit voteaza pentru candida nici... De fapt, votul limitat este foarte freevent definit ca 0 plurality ‘method... Noi preferim o definifie mai restransé a sistemului: majoritar, cifice cf alegatorii au Ia dispozitie atitea voturi cate locuri sunt disponibile in eircumscripti (!)... Cea mai important deosebire este aceea eh votul limitat faciliteazi reprezentarea. minoritatii_ acolo unde cel ajoritar nu o face. Din acest punct de vedere, votul limitat seamina cu ln sistem proportional. Este, de aceea, mai precis si definim votul imitat, incluzéind aici votul netransferabil, ea pe un sistem semiproportional mai ograba decat ca pe un sistem majoritar. Sincer (dup& cum am indicat prin semnele mele excla- ative), nu reusesc si infeleg. Bineinteles ci neg — am fEcut-o deja = fuptul c& votul singular netransferabil poate fi considerat 0 elite a votului limitat. De asemenea, o mare parte dintre entele aduse mi se par confuze si eronate. Sunt de acord, i faptul ca sistemul japonez poate fi clasificat ca un sistem singular netransferabil, pentru ca, se stic, alegatorul japonez piul Ia un singur vot personalizat ce nu poate fi transferat 4 votului singular netransferabil? iri mine, sistemul electoral japonez este (era) Piri Jun sistem proportional caracterizat de votul perso- stem de vot singular netransferabil) $i i (i de aceea de un sistem proportional mai stemul este proportional ~ dupa definitia data ya, cap. 1, sectiunea 1.1.) — atata timp cat alege in i eare primese cele mai mari portii (proportii) din eripliile lor. Dar limiteaz numarul partidelorSISTEMELE ELECTORALE pentru ci aria circumscripsiilor plurinominale este mica. Acesta poate fi numit un rezultat ,semiproportional”. Dar aceasta eticheta subliniaza pur gi simplu regula generalé dupa care proportionalitatea sistemului proportional desereste atunci end dimensiunea circum- scripfiilor desereste. Complicatiile care au ficut dificil infelegerea cazului Japonez nu rezida in sistemul stu electoral, ci in sistemul de partide Japonez si in modul in care protagonistul siu de marca (Partidul Liberal Democrat) a stiut sa profite Ia maximum pro domo sua de votul singular netransferabil. De fapt, pentru a obfine si mentine majoritatea absoluta a locurilor din parlament, Partidul Liberal Democrat a trebuit s4 cAstige in cadrul fiecdrei circumscriptii 0 medie de dou’ locuri din patru. in teorie, votul singular netran- sferabil ar trebui si dauneze partidelor mari. si si fie favorabil celor de dimensiune medie. Aceasta intentie s-a realizat partial. in ‘eventualitatea une cireumscriptii cvadrinominale (dimensiunea medie), costul in voturi al ultimului invingator, al patrulea, se géseste la nivelul de 20 % (si poate cobori la 15 % in circumseriptiile cu cin Jocuri). Dar intenfia mai sus mentionat& este zidimicité in linii ‘mari de abilitatca Partidului Liberal Democrat de a evita doug, areseli de calcul: overnomination, adic’ prezentarea unui numar extrem de mare de candidafi, care sfirgesc toti prin a fi invinsi, si undernomination, adic prezentarea unui numar prea mic candidafi, ceea ce duce Ia irosirea prea multor voturi pentru singur candidat’. Aceasti exploatare a sistemului elector determin’ efecte colaterale negative. Sistemul conduce de fapt I competitie centrata pe candidat si, astfel, la lupte interne eran intre candidafii aceluiasi partid, conflicte care produe Ia randul un grad extrem de ridicat de divizare intrapartidicd. De Partidul Liberal Democrat prezinta o structura cu un grad ridie fractionare si de factionare: acesta este mai putin un. partid factiuni si mai mult unul de factiuni’®. Cu atit mai adevarat Cine va fi ales? faptul c& finanfarea politicii este aproape in intregime canalizatai spre interiorul factiunilor gi direct adresata candidatilor' |, in timp ce sistemul electoral japonez din trecut nu necesiti, agadar, explicatiile intortocheate adoptate in literatura, acesta s-a dezvoltat intr-un mod care genereazi mai multe disfunctionalitati decat avantaje. Japonezii au ficut bine ca I-au eliminat, Daca noul lor sistem electoral este bine pus Ia punct este cu totul alta problema (infra, cap. IV, secfiunea IV.5.). Note la Capitolul IL | in partidele descentralizate aceste lupte inteme se desfigoart la nivel local, in timp ce in partidele centralizate sunt rezolvate, in linii mari, la hhivel national, De aceea partidele descentralizate se disperseazi, dar Anultiplica probabil conflctele intrapartidice. ? Literatura asupra alegerilor primare este surprinzitor de saraca. In Southern Polities (1949) si in American State Politics (1956), V.O. Key 8 Most exirem do critica ta adresa functionarii lor. in ani °60 alegerile wre au devenit progresiv un subiect tabu, gi de atunci specialist aleg Psreze ticerea. In asemenea misurd incat International Encyclopedia Me Social Sciences din 1968 nici nu confine termenult -) Fisle de refinut faptul c& sistemele cu liste deschise pot prezenta le urade de ,deschidere”. Pe ling’ panachage, este foarte semni- Wy (dupa cum teiese din experienta italiana) cite voturi preferentiale mise alegatorior, Tehnic vorbind, listele de partid pot fi ordonate Jrarhic sau pot indica doar un cap de list, sau pot enumera toate ‘eandidajilor pur si simpl dlurile care pot rezulta de aici sunt rezolvate prin inter- Aislemului deja menfionat al locurilor suplimentare, adic& prin Baines paramen! penis paride ete yominale in fiecare Land HAN ocurileglobae la cae au drepul pe beza toatl ie: Penim detalile si complexitatea acestui sistem, vezi (Ui) Lijphart si Grofman, 1984, 157-158). Amintesc doar lio aleger drecte in circumscripfii ma se supun barajuuiSISTEMELE ELECTORALE de 5%. * Aceasta infelegere gresitt a ajutat de fapt lberalit si supraviefuiasca, «i find invinsi doar dincolo de pragul de excludere de 5 %. “in orice caz, faptul ci formula german ar crea dou tipuri de epotafi ~ cei alesi in cadrul eircumseripfilor uninominale gi cei alesi pe listele de partid — nu are nici o consecinjé asupra rolului lor in parlament, pentru cd membrit primului grup nu sunt ,servanfi ai circumseripfiei” mai putin decat reprezentanfi alesi pe list Las deoparte observatiile speciale, precum aceea de a stabili circum- seripitelecorale ezervate minoritiilor, ca in Noua Zeeland pentru maori (Ct. Lijphart, in Liiphart si Grofiman, 1984, 211-213), "De observat eX ,ullizarea computerelor & dus 1a un nou grad de sofisticare a manipulérié granijelor... In numeroase state, circumscripfii formate in mod grotesc... sunt justifieate de edtre politicieni si judeestor rin solemna psalmodie: «o persoani, un yoo” (G.E. Baker, in Grofman si Lijphart, 1986, 271), "De tinut minte c& toate acestea au fost valabile pana la alegerile di julie 1993, cénd liberal-democratii au scindat si au pierdut majoritatea absolut in Diet (Camera Inferioara). De atunei Japonia a recurs Ia guverne de coalitie, Dar inci nu s-2 spus ultimul cuvant despre aceasta transformare. "in Sartori (1976, 76-88) critic folosirea fara discriminare fermenului factiune” pentru diviziunile interme de partid, sug fracfiune” ca termen neutru general, In situatia de fara aceastt dstinoi nesemnificativ " Explie pe larg in Sartori (1976, 88-93). Capitolul LL Importanfa sistemelor electorale ILL1. Cat de importante sunt acestea? Importanja sistemelor electorale a fost mult vreme subeva- Juati. O mare parte dintre specialisti au sustinut 1) ci acestea nu ‘Ponstituie o variabild independent’ si/sau 2) cA efectele lor sunt, in init mati, inceste. Se poate demonstra ci ambele teze sunt gresit. In 1958, Grumm gi-a incheiat analiza consacrati legilor lui get asupra efectelor sistemelor electorale (infra, sectiunea 2), sugerind ca ,,sistemele proportionale sunt mai degrabé un Uiltat decat o cauzi a sistemului de partid” (Gramm, 1958, 375). 1963, observatia lui Eckstein a fost ci probabil ,doar sistemele lle exprima determinarile de fond ale societitii” (Eckstein 253), Dup’ douazeci de ani, Vernon Bogdanor inc& afirma @ teorie care face din sistemul electoral un factor cauzal, ital in dezvoltarea sistemelor de partid este de nesustinut” sistemele electorale ajung si fie intelese pe istorice a unei societafi care, la rindul sau, este lind influentata de optiunile politice” (Bogdanor, 1983, Thtr-o argumentare cauzala nimic nu este fir cauz’: ig cauzat de ceva si, la randul siu, consecinja a cevaSISTEMBLE ELECTORALE devine cauza unui alt lucru. A sustine asadar ca sistemele elec- torale sunt ,cauzate” nu implied faptul c& in acel moment lanful cauzclor se rupe. Teza este, mai degrabi, ci odati instalate, sistemele electorale devin ,factori cauzali” care produc, la randul lor, consecinte proprii. ins daca sistemele electorale ar produce cconsecinfe de o important minora, de ce ar mai face politicienii din acestea obiectul unor dure batalii? $i de ce ar lupta reformatori cu atata inversunare pentru a le schimba? Mult zgomot pentru nimic? © alta teza este aceca c8, fiindu-le recunoscuta. importanta, sistemele electorale ,.nu se pot construi in mod deliberat si nu se pot schimba la discretie” si c& discutiile in materie ,simuleaza 0 Tibertate de alegere care in realitate mu exist” (Nohlen, 1984b, 217; vezi gi Katz, 1980, 123 ), In construirea acestei teze, Noblen $i alfii_ limiteazt observatiile Ia Europa din perioada imediat urmatoare celui de-al Doilea Razboi Mondial, minimalizeaza schimbarile importante care s-au verificat in contextul sistemelor proportionale si transeaza dezbaterea folosind ca proba faptul cin timpul perioadei amintite sistemele majoritare au rimas majoritare i 64 doar Franfa a revenit de la un sistem proportional ta cel uninominal cu dublu tur de serutin, Dar, cu adevarat, acestea sun probe incomplete si pufin consistente. Cum si ignorim perioadel precedente? $i de ce sA ignorim alte domeni evenimentele anilor ’90. sunt spulbera argumentul ,imposil comunismului, cu dezmembrarea Sovietice gi Tugoslaviei, cu acceptarea in crestere, chiar dacd incerta, a alegeri democratice din punct de vedere formal in farile afriean ‘data cu aparitia brusca peste tot a noi state (oricat de mici cle), ne gisim astaizi in fafa unor inceputuri din nimic care neces! prin forja lucrurilor, 0 alegere. $i o loviturd mortalé dati t neschimbarii vine de la intorsaitura italiana din 1993 (0 reintoare Impontanta sistemelor electorale fri precedent de ta sistemul proportonal_ la. cel_majoritar ‘uninominal cu un singur tur de scratin) Fri indoiala, schimbarea prin inte-mediul reformelor este intotdeauna di Odata ce un sistem electoral a fost stabilit, beneficiarii sai igi protejeaza interesele acum consolidate si fac tot posibilul pentru a continua si joace partida dupa regulile cu care s-au obignuit. Este incontestabii faptul c& noi sisteme electorate se autoinstaleaza si/sau se modific& in diferite moduri in multe zone le lumii de astizi. Deci intrebarea, apisitoare intr-un timp al schimbarii, devine: ,agentii schimbairii” sti oare cum sa schimbe (eea ce cauta si schimbe? Si, restrangand intrebarea, in ce mod si lunde isi cauta inspiratia creatorii sistemelor electorale? Privind la Aiructura fracturilor (cleavages) societijii lor? Sapand in Liuntrul Iyetorilor determinanti de fond ai istoriei lor? Nu. in toata lumea, i cate proiecteazi sistemele electorale isi indreaptd cu mare ate privirea cdtre modelele extemne, cu mare greutate cer ri tehnice asa-zisilor experti si sfirges> prin a adopta sistemul put de ci ca fiind in avantajul lor imediat, fapt ce di multe islorici, determinantilor sociali si tradifillor nobik Specialistii nu pot face nimic pentru a contracara interesele inle ale politicienilor in afard de a demonstra faptul ci interese sunt rau infelese. Acest fast nu scoate din discutie Apecialistii trebuie si incerce si dea sfaturi bune, fie c& ip ell nu sunt ascultafi. $i tocmai asta e necazul: sunt capabili Wii in politica de astizi si dea sfaturi bune? Pe baza ‘care le-am rezumat pe scurt, rispunsul trebuie si fie je care a sustinut vreme indelungati ci sistemele “11H pot ,.initia” nimic (Jindnd cont c& sunt cauzate de ‘nu pot cauza politica) sau e& au se pot schimba (teza ssimai grav, care sustine in continuare faptul ci pol fi previzute cu nici un fel de precizie sau olesie cate a promovat atéta timp aceste teze nuSISTEMELE ELECTORALE poate avea sfaturi de dat. De altfel, mie mi se pare ea pretin nostri experti electorali nu prea sunt competenti si cd o mare parte din recomandarite lor sunt inadecvate sau pur gi simplu gresite. Fapt pe care imi propun s& il explic, incepdnd cu a demonstra ci efectele sistemelor electorale pot fi previzute gi precizate in mod adecvat, IIL.2, Efectele sistemelor electorale: 0 discufie Cum acfioneazat sistemele electorale, mai precis ce efecte au cele si asupra a ce? Orice le-ar cauza, ce anume ,cauzeai” ele? Duverger a fost primul autor care gi-a pus aceste intrebari si care a formulat urmatoarele dou legi: in primul rand, ,sistemul majoritar cu un singur tur de scrutin tinde citre dualismmul partidic” si, in all doilea rand, sistemul majoritar cu dublu tur de serutin gi reprezentarea proportionald tind citre multiparidism” (1954, 247, 269). in realitate, Duverger nu si-a intitulat cele doud generalizari ale sale ,.egi” (ci formule sau scheme). Fapt care nu exclude ideea € se mumesc legile Ini Duverger sic, in fond, asta si sunt. Trebuie clarificat si ca cea de-a doua lege a lui Duverger implica in sigur faptul c& sistemul proportional are ,efecte multiplieat (op. cit, 279, 281, 282). Ca atare, asadar, Duverger propune legi. Prima stabileste c& sistemele majoritare cu un singur tur ti ceatre un dualism partidic. Cea de-a doua lege afirma faptul sistemul proportional tinde catre multipartidism si, deci, 08 are fect multiplicativ? 4 ‘A fost ugor de demonstrat fragilitatea formulelor Daverger. in primul rand, Duverger afirma c& o legitura cat poate fi probata de o corelatie, deci nu face distinefie intre ,ca ceva” si ,asociat cu”. in al doilea rand, o generalizare cauz verificabildi dact, #1 numai dacd, cauzele si efectele sunt speci Importanta sistemelor electorate in mod clar. In timp ce efectul postulat de prima lege a lui Duverger (dualismul partidic) se sustrage oricdrei determiniri, efectul celei de-a doua legi (multipartidismul) suferd si el de 0 imprecizie excesiva. lar ideea de baz este accea ca legile care postuleaza efecte asupra numiirului de partide trebuie s& stabileasc felul in care este determinat numarul lor. in schimb, Duverger nu se sprijina niciodata pe vreo regula coerenta de numarat. Uneori, el ia in calcul toate partidele Ia valoarea lor nominala si fara excludere; alteori le exclude pe unele ca partide locale, jumatati de partide, iar pe altele ca find, aparent, efemere. in ansamblu, de vyreme ce efectul factorului cauzal nu este niciodata precizat, Duverger isi poate croi mult prea usor probele sale ca fiind unele ee confirma, Chiar si asa, lewile sale rman mutilate de except Faptul cd legile lui Duverger nu se sustin (cum se intémpla ‘majoritaiea primetor sale tentative) nu. este un motiv intemeiat iru a abandona incercarea. Deja 0 majoritate zdrobitoare de jlisti s-a bucurat si arate ci Duverger se ingela'. Interesul sistemele electorale a fost trezit in anii °80, in special sub wil lui Lijphart’, Dar, in ciuda acestui interes innoit, astizi accept in largé misurd coneluzia c& ,legaturile dintre le electorale, sistemele de partide gi procesul de schimbare {u.] sunt facute in aga fel incat nu pot fi rezumate in legi [..] Studiul comparat al sistemelor electorale gi al sis- ide portide este probabil mai util pentru a scoate in evident ‘esle unic [...] mai degraba decat pentru producerea unor {I” (Bogdanor si Butler 1983, 261) Punctul de prevalent al profesiei este, asadar, c& este imposibil sa igeneralizairi valabile. 1? Si incercém din nou®, $i si incepem eu inceputul, gonceptul de lege. iniul stiintelor sociale, ,legi” sunt generalizatile lore explicativa ce dezvaluie o regularitate, ClauzaSISTEMELE ELECTORALE sputerii explicative” este cruciali in misura in care inkiturd iferenfa dintre legile stinjifice si legile statistice, Acestea din urm miisoara frecvenfe bine confirmate, dar nu posed 0 putere explicativa. A sti ci durata medie a viefii umane este, si spunem, de saptezeci de ani nu explica nimic. lar regula generala in legatura ‘cu puterea explicativa este ca forja unei explicatii este cu atét mai mare cu edt o lege stabileste cu mai multa precizie legaturi cauza- fect. Ideea este, atunci, c& o lege trebuie si declare ceva mai mult decat o regularitate oarecare gi ci ea mu poate consta doar intro generalizare. Pe deasupra, cum o lege ,fine” atéta vreme cat nu este falsificati, aceasta trebuie formulatd in moduri care s& permit confirmari sau dezmintiri empirice. in fine, o diferent’ net& intre legi apare atunei nd acestea prefigureaz evenimente singulare sau numai clase de evenimente; si rezulta de la sine ci primele valoreaz mai mult decat ultimele. Acum, marea majoritate a legilor din stiinfele sociale nu se referd la evenimente singulare, Dar legile cu privire la influenfa sistemelor electorale (cauzt) asupra numérului de partide (efeet) se numari printre pufinele legi care ar trebui si fie valabile pentru toate si pentru flecare dintre evenimentele electorate. Daci est ‘aga, atunci legile noastre sunt in mod impropriu validate dé frecvente sau de coeficienti de corelatie. Verificarea statistic’ e pottiviti pentru legile care se aplicd la clasele de evenimente, are doar o valoare subsidiara atunci ciind se presupune ci 0 controlul este, aici, excepyia, cea ce inseamna si spui ci ccazuri care nui se inscriu in regula, care fac exceptie de la reg De exemplu, Douglas Rac supune prima lege a lui Duv (spre efectele sistemelor majoritare) unui test corelati care rezulté e& ,din 107 cazuri, 89,7 % se inscriu in categoriil asociere previizute”; iar Rae comenteaza ci acest Iucru ,sugen © legaturd care este intr-o oarecare misurd mai slabs decat e Importanja sistemelor electorale ne propune termenul de «lege sociologici», dar ramane, cu. toate acestea, o asociere putemica” (1971, 94). Asocierea este, intr-adevar, puternic’, dar nu poate stabili dacd avem de-a face cu o lege si daca 0 asemenea lege este slabé sau nu, Asttel, instinctul este cel care il conduce in mod imediat pe Rae (mai degraba decat meto- dologia sa) sa verifice problema pe baza ..cazurilor exceptionale”. Semnu! de intrebare rimane asupra modului in care trebuie tratate aceste except. Desigur, daca se presupune ci o lege este determinista — Injelegind c& data fiind cauza este dat si efectul, care astfel este unoscut si sigur ex ante -, atunci si o singura exceptie este de ‘ujuns pentru a ucide legea. Dar legile stiintelor sociale nu pot fi Sunt niciodati deterministe’, si de aceea pot suporta orice leare. Cu toate acestea, chiar daca o lege non-determinist. nu le ucisi eo ipso de catre exceptiile sale (daca sunt chiar excepfii), lea pun intotdeauna in incurciitura legea. incurcatura se poate iva intr-unul din aceste dowd moduri: fie introducénd o ile necesara care si restringa aplicabilitatea legii (si, dack exceptia nu mai subzista), fie incorporand excepiia intr-0 lare a legii care o subsumeaza. Avand in vedere ci acesta lil in care intentionez s& continu, voi explica cele dout pe parcurs. Dar s& presupunem ca nici una dintre cele doua i mii functioneaza, c4 excepiiile riman. Doar in acest subliniez din nou, putem introduce consideratii ad-hoc usfine cf o lege este slabita, dar nu si intru totul falsi- Aillel de excepjii. Influenta sistemelor electorale: o reformulare electorate au un dustu efect: unul asupra alega- iuprt numirului de partide. Aceste efecte trebuieSISTEMELE ELECTORALE. evaluate separat, pentru ci numirul partidelor nu deriva doar din comportamentul alegstorilor, ci si din modul in care voturile lor sunt transformate in fotolii parlamentare’, Efectul asupra alega- torilor poate fi deseris ca un impact frenator, manipulator, angajant si chiar coercitiv (in sensul slab al cuvantului). Este vorba despre tun cfect care merge de la extrem de angajant (in sistemele ‘majoritare) la total nefrenator (in sistemele proporfionale pure). in acest ultim caz, sistemul electoral este pur si simplu fra efect, fapt ce inchide problema, Intorcéndu-ne la efectul sistemului electoral asupra numéi- rului de partide, remarciim c& in acest caz trebuie s& vorbim despre efectul reductiv, pentru c& numérul lor scade sau pentru c& sistemul electoral sPargeste prin a fi ineficace (nu existi, vom vedea, nici un efect multiplicativ). $i aceasta reducere merge de ta un grad putemic la unul slab. Aici trebuie si ne oprim, totusi, pentru a rezolva_punctul preliminer al modului in care sunt numarate partidele. Pentru c& e cu totul gresit s& numeri unul céte unul foare partidele care ies la iveald in fiecare sistem de partie. © sursi care este luaté in serios se dispenseazi de cunostinfele sale despre reformele electorale pe baza urmétoarel numiratori (a partidelor). ,Pentru férile cu lista de partid: Italia 1 Istael 12; Suedia 7; Germania 6; pentru diferite sisteme: Iran (STV) 6; Japonia 6; Franta 4; Australia 3; pentru farile cu un sisten Uuninominal cu un singur tur de scrutin: India 16; Marea Britanie Canada 4; Statele Unite 2”. Observ cd aceste numere sunt n mult decét insignifiante, intruedt impiedics de-a dreptul tificarea sistemelor de partide in natura lor distinetiva si, ast cercetarea in sine a ceea ce le cauzeazi. Daci Marea Britani opt partide, cum de este posibil sii mai existe inci naivi creada in nofiunea de sistem bipartidic? Daca Italia propo are 15 partide, iar India majoritara are 16, de ce s& ne ocup sistemele electorale? Fi bine, pentru cei care se ocupa de aé Importanta sistemelor electorale lucruti ar trebui sa fie clar c@ numere precum cele citate mai sus nu au nici un sens si dezvoltA inexorabil nonsensul. Fapt este ci in cadrul fiecdrui sistem gisim partide fara relevanfa, care nu fac nici © diferent, care pot apiitea si apoi disparea fira si bage cineva de 1m. Marea Britanie nu are opt partide cu 0 oarecare greutate, nici Kalia nu are 15, nici Irlanda sau Germania nu au 6. Asadar, cum si sintetizim, prin intermediul ciror criterii, partidele relevante, partidele care determina natura sistemului de partide? in ficest scop am propus mai demult doua reguli de numarare, dupa cum urmeaza: Regula 1. Un partid minor poate fi exclus din calcul atunci cand se lovedeste a fi, fri nici o indoiala, de prisos, in sensul c& nu este necesar Aiciodala, nici utiliza pentru o coalifie majortard. Viceversa, un partid Inlnor trebuie luat in calcu, oricdt de mic ar fi, dack poate determina, pe onde lungi, una din posibilele majoritati guvernamentale. De altfel, st regult se aplies doar partidelor orientate spre guverare, paride plabile din punct de vedere ideologic de catre ceilali li, Este necesara deci o a doua regulé, suplimentar’ si mai amplt, Pirtideleaflate permanent in opozifie sau, cel putin, incompatible ol de vedere ideologic. Regula 2, Un partid este calificat drept relevant de fiecare dati Sxislenfa sau prezenfa lui are vreo influent asupra tactiilor de Wich. fie spre stings, fie spre dreapta, sau in ambele directi, ‘orientate si guvemeze (Sartori 1976, 122-123). dar, pe scurt, partidele relevante trebuie sa aiba fie un iI de coalitie (conform primei reguli), fie un potential de fy Regula nr. 2). Partidete fara nici unul din cele doua ii irelevante si nu ar trebui puse la socoteala”. loge ca regulile de numarare de mai sus se aplica la si /eniru sistemele parlamentare. De fapt, in sistemeleSISTEMELE ELECTORALE parlamentare — nu in cele prezidentiale ~ guvernele reflects ‘majoritajile parlamentare, iar fumcfia si funetionarea guvemelor devin setios conditionate de numarul partidelor care intra in guvern, Acest Iucru mu inseamng ci numarul de partide relevante nu. ar fiimportant in. sistemele prezidentiale. Voi susfine, de exemplu, faptul c& prezidentialismul tinde si functioneze mai bine cu pufine, mai degraba decdt cu multe partide (infra, cap. XI, sectiunea X12.) Dar in sistemele prezidenfiale trebuie reformulate criteriile de numirare, pentru ci aici partidele care conteaza sunt pur si simplu cele care fac diferen{a intre a ajuta sau a obstructiona alegerea pregedintelui si care determina sau nu daca presedintele dispune de sprijin majoritar in adunarile legislative. Exist dowi alternative majore cantitativ-aritmetice la regulile de numarare pe care le propun. Una este ,,indicele de fractionalizare”, sau indicele F, formulat de Douglas Rae (1971, 53-58 si passim); cealalti este msura ,numérului efectiv de partide” nascocita de Taagepera si Shugart (1989, 77-91). Indicele lui Rae indic& probabilitatea ca oricare dintre doi membri ai unui parlament (dact aceasta este referinfa) s&aparting unor diverse; variazd de la zero (concentratie totali: exist un sing partid) la 0 maxima de unu (atatea partide céfi parlamentari sunt) si, in mod fundamental, masoar numarul partidelor prin pris dimensiunii lor'!, Defectul tehnic al indicelui lui Rae este supraevalueazi partidele mai mari si le comprima prea reped cele mai mici. lar defectele sale substantiale vizeaz4 in bilitatea fie la ,valoarea pozitiei” (pozitionarea) partidelor, diferentele de cleavage” (de linii de imparjire) cares partidele intre ele!”. Masura lui Taagepera si a lui Shugart, a ,numarului de partide”, este mai intuitiva si mai directa decat cea a lui k Noi avem nevoie, argumenteaza ei, de ,o definitie operafi ‘numarului de partide electorale care si nu depind de nimic Importanga sistemelor electorale decdt de cotele lor de voturi”. Astfel se masoara ,dimensiunile relative” ale partidelor isind cotele de voturi si determine ponderea respectiva” (de exemplu, un partid cu 40 % din voturi primeste si o greutate de .40, intr-un mod in care valoarea sa ponderati este .40 x.40=.16) si se ajunge la un indice (indicele de concentrare al lui Herfindahl-Hirschman, abreviat HH) ca rezultat al sumei de valori ponderate pentru toate voturile de partid (1989, 78-79). in timp ce metoda aleasi de Taagepera-Shugart este diferiti de cea a lui Rae, informatiile (i, din acelas informatiite care lipsesc) sunt, mai mult sau mai putin, aceleasi in umbele zone de acces. De fapt, dupa cum recunose insisi autori, sitidicele de concentrare HH duce si la [...] indicele de fractio- Iilizare al lui Rae” (op. cit, 80). Tntrebare: misurile de fractionare si/sau_de concentrare locuiesc regulile mele de numérare? Indicele lui Rae a intrunit cu 4 acordul profesiei ,computeromane” pénd ta ultimul om. Limp ce noi ne odihnim, indicele F produce valori mumerice care ‘glibereazi de osteneala ingrati de a dobandi o cunoastere ial a sistemelor politice. Ba mai mult, se pretinde ca div umeric& ar fi net superioara aga-zisei cunoasteri calita- inte dificil sa rezisti unor asemenea sirene. Eu, totusi, rezist. ‘ef mfsuraile continue ale ponderii partidelor furnizeaza utile, neprevazute de regulile mele de numirare'?. Pe de tiile mele sunt sensibile la alte aspecte: inainte de eit poitiei partidelor. De exemplu, paride ca liberalii aes 9%), republicanii italien (timp de 30 de ani in jur Wut partidele religioase israeliene mici si fragmentate dispar in masurarea lui Rae, in timp ce ele au fost _tlitoriti pozitiei lor cheie — si in mod sistematie partide Al doilea rand, criteriile mele semnaleaza si diferenta, “(de lini de impartire) intre, si spunem, partide- “ide-din-afara, deci intre partide (relativ apropiate)SISTEMELB BLECTORALE disponibile pentru formarea coalitiei si partide ira potential de ccoalifie (fiind prea distante sau anti-sistem); 0 diferenfa care indica, la randul siu, dac& ne aflim in fafa unei fragmentari partidice polarizate sau nonpolarizate; si c& ne aflam in fafa unei diferente cruciale care nu este relevati cétusi de putin de indicii F si HH. De adiugat c4 pentru teme prscum votul sau uusoarie de mare important, o inteligibilitate care lipseste eu desivargire atunci cénd datele conerete sunt inlocuite de valori matematice. Admit faptul c& concretejea mea este putin imprecisé si impresionista; dar nu poate fi la fel de ingelatoare ca o precizie matematied care este prea adesea doar o falsA precizie fabricata de -misuratoare (vezi, de exemplu, Vanhanen, 1990). Oricum ar fi, eriterile mele evalueaza relevanta sistemiccl a partidelor; lui Rae (si ai altora) nu o fae. Cum sa injelegem, atunci, cd acestia din urm§ le inlocuiesc pe cele dintai? Faptul mi ‘autorizeaza si continui pe baza premiselor mele. $i trebuie si fie clar cd in cadrul ,legilor” pe care sunt pe cale si le propun referirea la sisteme de doua, trei, patru, cinci si mai mult de cinci partide se aplicd la ,partidele relevante” selectionate de regulile mele de calcul. Reludnd firul discutiei, sa incepem cu sistemele elector majoritare (uninominale sau cu. un singur tur de serutin). preferd irosirea votului ~ de/la candidagii cu. sanse si alegerile. Este adevarat, atunci, ca sistemul first-past-the-p fabrica, circumscriptie cu circumscripfie, 0 competitie bipa (sau una intre doi candidat). Dar daca alegatorul se vede const unde voteazé, de 0 dispunere binara, acest ucra nu implica fy ca singurul rezultat ar fi in mod necesar o reducere la doua d partidele nationale. Efectul restrictiv asupra alegatorultl echivaleaz@ cu un efect ce reducere globala (la nivel nafion numarului partidelor. Mctivul = merita repetat — este acel Importanta sistemelor electorale alegitorul este constrains” in functie de circumscriptie. Nici un sistem uninominal, nici oricare alt sistem majoritar nu pot reduce numarul partidelor nafionale la doud, decat daci aceleasi dowd ppartide constituie adversari relevanfi in toate citcumscriptile, Tocmai de aceea se pune problema urmitoare: cum devine bipartidismul local bipartidism la nivel nafional? Este clar c& teza conform careia alegerile majoritare tind catre bipartidism” nu a finut cont, pind acum, de 0 condisie necesard. lar aceasta conditie, factor sau variabila lipsa este sistemul de partide in sine. Este oul Jui Columb. Nu doar sistemul electoral, ci si cel de partide influenjeaz ‘ilepitorul. Iar rafionamentul care se aplicd in primul caz se aplic& 1h acceasi masura si in cel de-al doilea. Am precizat cd sistemele ‘leetorale sunt in mod variat constrangitoare (in privina alegi- ojului) si in mod variat reductive (in privina partidelor), Pentru ibele aspecte, sistemele electorale se pot imparti in yputernice” lernic eficiente) si ,slabe” (putin cficiente)'*. In acceasi i sistemele de partide pot fi dihotomizate in putemice si Jn functie de capacitatea lor de a fi sisteme structurate sau urate, Idcea este c& efectele sistemelor electorale nu se pot coreet fra a evalua in acelasi timp proprietitile manipu- de canalizare ale sistemului de partide ca atare. iebarea se muti astfel asupra a ccea ce infelegem prin siruclurat” si, deci, asupra condifiilor care conduc la un partide puternic, adies puternic structurat. Atat timp et ‘volewza pur si simplu pentru notabilul local sau pentru {ip de lider local (in contextul unui personatismo de care Jn America Latina), partidele raman etichete de o Minor sau lipsite de important’. $i atéta vreme cat Witii vor predomina, sistemul de partide nu va fi Oleum, atunci cénd increderea este acordata mai mult Holabililor sau liderilor, adic atunci end‘SISTEMELE ELECTORALE alegttorul se raporteaz Ta imagini abstracte legate de partid, dip eal moment conducitoral sau liderul nu este, cel care ~alege” partidul (eare aduce partidului voturi), ei partidul este cel care alege (pune in functie) individul, ncet, incet, gi din ce in ce mult, sistemul de partide este perceput ea un sistem de canalizare aturalé a societifii politice. $i cdnd electoratul se obignuicste ely lInsamblul determinat de alternative politice, mai mult sau mal pujin la fel cum automobilistii se obignuiese eu un sistem stradal Feterminat, atunci un sistem de partide atinge, ca sistem, stadiil consolidarii structurale Felul in care se poate forma un sistem de partide str este o problemi complex, pe care nu o pot lua in discutie (vezi Sartori 1968a, 288-297), Menfionez doar faptul ea alegite fu se poate identifica cu o imagine abstracts de paid ein fasemenea imagine nu exist, adicd atéta timp cat este contfD Goar cu notabilititi, De asemenea, alegitorul nu poate pel partidul ca pe o entitate abstracta decat in cazurile in care apacititi de abstraetizare, iar acest lueru implica, fa randul i nivel suficient de instruire. fn condifiile unui ‘analfabetism 1 ‘Consolidarea structurald a unui sistem de partide se poate ¥ eu greu (doar in cheie joasa). Ideea de bi faceea c& noi ,vedem” un sistem de partide structurat d ‘ind partidul de mast organizat inlocuieste partidele de no Problema poate fi reformulaté astfek: sistemele maj ‘au nici o influenta dincolo de circumscripfiile unice sistemul de partide nu devine structurat, in coineiden opozitie eu aparitia partidelor de masd. Tmplicatia impg ci am fost mult timp indusi in i conexiune, citind o mfrturie care nu aduce probe, neaga efectele reductive ale sistemelor majoritare proape invariabil 1a sistemele de partide nest ‘contestt o ,lege” in situafit in care legea nu se aplicl! Importanta sistemelor electorale Mai imine de conto fimine de clrifiat © problems, Refsitor Ia tes gonfom er Majoritare tind si prod 0 Dipatice, cum ar boi a ie finite ascmnenesSteme? Amintes: fatal o lege valores pun su nimi ache tl : specificat intr-un mod . Hota aclae de sdalisn pari" +I Duve Cnd a Ininpit ca dois itorezein-adevar de? At opie mele Je (oncepute pentru mulipatdism in genes) necesito mre one general) necesita 0 Si pomim de ta ingirui \ sirurea fiilor clasificate in general lies, aie Satcle Unite, Anglia, Nous Tae na Pine acest ir, dar Statle Unite na ete ipa, scmitet pee are un al treilea partid, liberal q snumit), care obfine de la 10 pana la 25 its troy Now tna ty ene oe de iat, os a aut np deka es) aid Saciel Cred Part) care a obtain 6 320% i Avsalie ete cu sigur atic, atin ct in tna sty som bari exe nlite simbiond i (ibora Pars Cows Par, nie ca als a ss spare tere” cisiga volun i es = parlament, far daca le céstiga, asa cum se lia, reprezentarea lor parlamentara rimane prea me multe guverne canadiene i ! canadiene in e fh ce Asan dit de Toma wpa Bi cum de este considerats Canada 0. fara Piinile trebuie si distingem intre formatul si pa ile functionale ale) sistemului bipartidic fieest tip nu poate fi definit doar pe bazaSISTEMELE BLECTORALE numirului de partide (Sartori 1976,185-192). Dupa parerea mea — si mergind dincolo de format —, un sistem bipartidic este ccaracterizat de trei proprietafi: 1) pe o perioad’ lung’, dout partide se separ in mod continuu gi net de toate celelalte in aga fel incat 2) fiecare din cele dou’ este in miisuri si concureze pentru ‘majoritatea absoluti a locurilor si, prin urmare, poate in mod corect. si prevada altemnanta la guvenare si 3) fiecare dintre ele ‘guverneazi singur cdnd se afl’ la putere. in baza acestei definifii, totusi, Australia si Canada rimén inci in cumpind, Pentra a include cele doua fri, fapt cerut de consensus scholarum, cea de-a doua si cea de-a treia caracteristicd trebuie atenuate dup cum ‘urmeazi: cistigatorul care nu atinge majoritatea absolut a Jocurilor opteaz pentru un guvern minoritar monopartidi in loe st recurgi la un guvem de coalitie (Canada), sau pentru o aliangt stabil dle dou partide (Australia) care trebuie consideraté echivalenta $i socotita ca un partid Dar inainte de a continua trebuie si amintese 4 1a fel ea ft cazul de mai sus se procedeaz’ si in sistemele parlament (Gistemele prezidentiale necesiti un tratament separat) gi interesul nostru este indreptat aici asupra formatului, mu ai mecanicii si, deci, nu asupra ansamblului de caracteristici sistemic funefionale ale bipartidismului, Stipulam, asadar, faptul ci un formar bipartidic este def de doud partide relevante care guverneazi singure (nu in si care predomind asupra eventualei prezente a unor pal terfiare. Aceasti stipulare renung& ta cerinta altemantei ( calificat-o mai sus) si permite, totodati, includerea in categorie a Irlandei. In orice caz, Irlanda utilizeaza votul transferabil, care este un sistem pur proportional. $i mai ex alte fari care au sau au avut un sistem bipartidie proportional: Malta si Austria, Chiar lasind deoparte, peniru. moment, sistemele prezidenfiale bipartidice be Importanta sistemelor electorale sistemul proportional al Americii Latine, este deja evident cA nu se poate sustine pur si simplu ca sistemele uninominale cauzeaza (tind sii genereze) bipartidismul, si nici macar c& aceasta corelatie intre aceste doua variabile este una puternicd, TLL4. ,,Legile” Suntem acum pregat yentru intrebarea: se poate generaliza ub influenga sistemelor electorale aceasti formi de legi? Voi Incerea si formulez de la inceput un set de reguli in mare parte tloseriptive””. _ Regula I. Un sistem majoritar nu poate produce prin sine un biinat bipartidic national (ca definitie), dar va ajuta la menfinerea lui deja existent. in consecinfa, atunci cAnd un format bipartidic instalat, un sistem majoritar exerciti o influenti frenatorie si jn un efect de inghefare. Regula 2. Un sistem majoritar va produce cu timpul un bipartidic (ceea ce nu inseamnd eternizarea acelorasi »), cu doua condi: in primut rand, atunci cand sistemul de este structurat gi, in al doilea rind, daci electoratul, fide orice presiune a sistemului electoral, este dispersat \ediul circumscriptiilor in proportii profund minoritare. da 3. Dimpotriva, un format bipastitic este imposibil — fi sistemul electoral — atunci cdnd minorititile rasiale, ideologic alienate, monotematice sau in alt mod (care refuz’ si fie reprezentate de douii partide majore (| concentrate in proportii crescute in. circumscriptii ‘sau in arii geografice speciale. in acest caz, efectul ‘hui sistem majoritar va penaliza doar partidele tertiare ‘inoritati incoercibile. 4 Ih fine, si sistemele proportionale obtin efecteSISTEMELE ELECTORALE reductive fie si numai minoritare gi mu prea usor de previzut ~ in proportie cu propria neproporfionalitate; si, in mod particular, atunci cfind sunt aplicate unor circumscripfii mici, stabilese un prag de acces la reprezentare sau acorda un premiu, intr-un astfel de ccaz, si sistemele proportionale vor ajunge s4 elimine partidele minore al cirorelectorat_ este circumscripiiilor; nici un sistem proportional cu un grad ridicat de impuritate nu va putea elimina partidele mici ce dispun de zone de influent concentrate (supra-cdt).. De retinut faptul ca regulile mele depind in mare masurat de distributia electoratelor. Din punct de vedere istoric, distribu fidelitafii politice este data, totusi, inainte de aparitia unui sistem: structurat de partide. Dat fiind c& regulile mele se aplic& doar dupa depasirea fragmentarii locale a politicii — si deci cu condi constituie partide nafionale de maséi-, ma preocupa doar distribufia fidelititii care ramane neafectati de consolidarea structural Tocmai in acest context conteazé daci minoritatile incoercibil supramajoritare, altfel spus supra-cat, ajung si fie concentrate dispersate din punet de vedere geogratic. Se va lua in calcul si faptul c& Regula 2 este deja sufi pentru a elimina India ca excepie, mai ales e& India nu satisfa conditia unui sistem de partide structurat”. In ceea ce pri Regula 3, aceasta se aplici bine in cazul canadian, deoarece te 48 socoteala pentru faptul cd, fata de sistemul majoritar, C prezinti un format de trei-patrupartide. Regula 3 este confirmati de experienta din Sri Lanka dintre 1948 si 19 fapt, Ia ultimele alegeri majoritare din 1977, toate partidele m disparusera, exceptie Ricdnd partidele etnice Tamil, conc regiuni™. In fine, Regula 4 se aplica bine tn Irlanda gi Japon circumscripfii mici de 3-5 locuti), si chiar in Grecia, ‘Austria (care au circumscripiii relativ mici de 5, respectiy locuri)”; si, de asemenea, ajut’ la explicarea (cu referire Importanga sistemelor electorale de excludere) formatului Republicii Federale Germane™. Pasul urmator este de a pune in legdtura formatele previizute de cele patru reguli formulate anterior cu caracteristicile sistemice, mai precis cu tipuri distincte de sisteme de partide. in cadrul tipologiei pe care am dezvoltat-o in alta parte (Sartori 1976, 125- 216, 273-293), voi identifica trei modele sistemice principale: 1) mecanica bipartidicd, altfel spus alternanfa bipolari cu. guvee monopartidice; 2) multipartidismul moderat, altfel spus oscilii ipolare intre guvemnele de coalitie; 3) multipartidismul polarizat, Ultfel spus sisteme caracterizate de competifia multipolar, de la eoalijii bazate pe centru in detrimentul periferici, la partide Ulisistem, In cadrul acestei tipologii variabile decisiva este “folarizarea sistemica, definité ca distanta (ideologich sau de ‘hatura) dintre partidele relevante cele mai distante™*. ‘Tabelul ML. Efecte combinate ale sistemelor electorate si de Sisteme electorale Slab ay Bfect contrabalansant- al-sistemului —_blocant al sistemului de electoral partide ay ayy Bfect reductiv- Nici o influenta blocant la nivelul ciroumscriptici re se pune acum este: va fi formatul urmat de il mecanic (proprictatea functionala) pe care il astep-SISTEMELE ELECTORALE tim? Ludnd consolidarea structural (conditie necesari) si pola- rizarea ca variabili de intervengie si, intt-o oarecare_misura, dcpendenta, emun ipotezele in cele ce urmeaza: Ipoteza 1. Cand formula majoritari produce un format bipartidic (Regulile | si 2), acest format va produce Ia randul siu 0 ‘mecanic’ bipartidied dac&, si nu numai dacé, polarizarea comunitait politice este scazut. in cazul unei polariziri ridicate, mecanica bipartidica se destramd, De altfel, avand in vedere c& mecanica bipartidica implica o competitie centripetd, aceasta din urma tinde ‘mai degraba si diminueze decat si mreasct polarizarea sistemicd, Tpoteza 2. Presupunand o dispersare subcota a minorititilor incoercibile (daci acestea exist), formulele impure ale reprezentitil proportionale vor admite cu toaté probabilitatca unul-dous partide In plus fara de formatul bipartidic. Acest format de 3-4 partide va fice loc, la randul stu, mecanicii multipartidismului moderat dact, numai acd, respectiva comunitate politica nu prezinta 0 polariza jnalta, Dar, dat fiind faptul c& multipartidismul moderat este ine bipolar-convergent (cu alte cuvinte, caracterizat de 0 competi centripeti), acesta nu va tinde si sporeasca polarizarea sistemict Ipoteza 3. Sistemele de reprezentare proportional purl relativ pura accept cu usurinyé un format de la 5 la 7 partide, I asemenea caz, in condiliile unei polariziri medii sau scdzute, nica aceasta coalifionala a multipartidismului moderat_nu stinjenita, Dar in cazul unei polariziti inalte, acest forn indeplini caracteristicile mecanice ale multipartidismului pol aici fiind inclusi 0 competitie multipolara care ar putea del cresterea polarizacii sistemice. Tot ceea ce am afirmat mai sus este atat de condensil are o valoare indicativa, Va trebui si las deoparte ipotezele acest moment, intrucat este necesar sf mai fae anumite ‘ari la acest subiect, Pana acum variabila independenta ( fost sistemul electoral, Dar se sie deja cX tebuie s& finer Importante sistemelor electorale de o alta variabila independenta: sistemul de partide ca sistem de canalizare. Vom trece acum la a evalua cazul in intregime ca in tabelul 3.1., care araté patru combinafii posibile: 1) sistem electoral putemic si sistem de partide putemnic, 11) sistem electoral slab si sistem de partide putemic, III) sistem electoral putemic si sistem Ale partide stab, IV) sistem electoral slab gi sistem de partide slab, Cum simplificarea dihotomica a tabelului elimina posi- bilitatile intermediate, trebuie s& intelegem ca ,sistemele electorale Pilemice” includ nu numai, cum este evident, formula majoritaré, {| yi formule de reprezentare proportional puternic impure (in Tipt, cazurile acoperite de regulile mele inifiale). Viceversa, islemele electorale slabe” se referd la formule proportionale pure mai putin impure (atat din punet de vedere matematic, cat si Heel al marimii citcumscriptiei). Combinatia 1 nu necesiti explicatii suplimentare, Toate inyele bipartidice bazate pe alegerile majoritare intra in aceasta il, confirmiind astfel efectul reductiv prevazut. India, pe de je intra in combinafia II, si tocmai de aceea nu mai illo exceptie macroscopic a primei legi a lui Duverger. mbinajia Tl indica faptul c& atunci cdnd_ sistemului Ii se opune un sistem de partide siructurat, alegitorul Aproape intotdeauna, intr-0 oarecare misura, restricjionat, lo sistemul electoral, atunei de puterea canalizarii f Apudas, in acest caz, sistemul electoral este contra- fistomul de partide: avem de-a face cu, afirm, un efect inirabalansant, Ceca ce echivaleazi cu a spune c& aici , variabila independents este sistemul de partide. ‘explica de ce introducerea factorului proportional nu {y cresterea numdirului de partide si mai explica si de Ail ndmita sisteme (Malta si Austria intre 1966 si ile bipatidice (Irlanda). Combinatia rezolva, +n bipartidism fra vot majoritar. Teza generalSISTEMELE ELECTORALE este aceasta: o structurare putemicd, in mod special, a sistemului de partide inlocuieste (ca o a doua conditie suficienta) impactul mani- pulant al unui sistem electoral putemie (prima condifie suficienta). Combinatia TI indic& faptul cd atunci cdind un sistem electoral puternic opereaz in contextul unui sistem de partide nestructurat, efectul este doar un efect la nivel de circumscriptie si in mod specific un efect frenator asupra alegitorului, coea ce se traduce printr-m efect reductiv asupra numdrului de partide la nivelul anumitor circumscripfii. In acest caz, asadar, sistemul electoral mu poate avea efecte reductive la scar nafionala, Pe de alt parte, rimane impactul circumscriptiei ca un impact care descurajeaza votul spontan si care incurajeazt polemica, la nivel districtual, doar intre doi candidaji, Combinajia ilustreaz& starea de Iueruri in cea mai ‘mare parte a Europei continentale pana in preajma Primului Raizbol ‘Mondial si, in acelasi timp, explict esecul actual al sistemelo majoritare (de exemplu, in Polonia pentru Senat) in a reduc fragmentarea 4 Combinatia IV indica nici o influenfa, prin asta intelegind faptul cd atunci cand o proportionala relativ pura este combinall absenja structuririi partidice, nici sistemul electoral, nici partide nu intervin in procesul politic cu propriul impact manipula Tdeea generala este urmitoarea: cu edt ne apropiem mai sistemul proportional pur si cu eat obstacolele sistemului el sau altele sunt inlaturate, cu atat mai putin un sistem de parti cauzat” de sistemul electoral. Cea mai mare parte a Latine, si din cauza intermitenjei experientei sale de partid in repetatele intreruperi (daunatoare pentru consolidare) de loviturile de stat militare, intra in aceasta rubric’ combinajie ne da de infeles ci statele noi si statele ex-c ‘care incep cu sistemul proportional au prezentat condifil, fayorabile pentru a depiigi atomizarea partidelor si pentiu consolidare structural oa Importanta sistemelor electorale __Putem acum, in sfigit, st trasim reguli care se califics drept slegi” formutate in termeni de conditii necesare si suficiente. Intrucét_sistemul clectoral este factoral cauzal examinat, sistemul electoral este asumat ca 0 conditie suficientd gi, mai precis, drept conditia suficienta primara, chiar daci non-exclusive. Cit despre condi necesare, analiza noastr’ a individualizat doud: 1) Atructurare sistemici (a sistemului de partide), opus lipsei de Aslructurare; 2) concentrari consistente supra-majoritare sau supra- oti, opuse distributiilor sub-majoritare si sub-cota (ale preferin- or primare ale alegitorilor), abreviate in continuare ca. dispersic ive circumscripfii (cross-constituency). Pe baza acestor presi: logile” pe care ma voi aventura sf le propun sunt urmatoarele: Legea 1. Fiind dati o structurare sistemic& si dispersia intre Cuumscriptii (drept condifii necesare aferente), sistemele Hlare yvereaa (sunt condi sufciente pent) un format lic. 1.1, In mod alternativ, 0 structurare extrem de puternica este, ‘mod necesar suficient substitutiva pentru a Jun format bipartiic. yea 2, Fiind dat o structurare sistemicd defectuoas’ in Priveste dispersia intre circumscriptii,sistemele majoritare (sunt 0 condifie suficient& pentru) eliminarea partidelor (lave, dar nu pot elimina, si deci permit, atétea partide | ciile sunt acceptate de catre concentrarile supra- 4. Fiind data o structurare sistemica, reprezemarea determina un efect reductiv cauzat (ca 0 conditie hon-proporfionalitatea sa. Cu cat este mai mare oporfionalitatii, cu atét mai ridicate sunt costurile de ‘Pirtidele mai mici si, prin urmare, cu atét © mai foductiv; si, viceversa, unei impuritati minore ii ‘lvet reductiv mai stab,SISTEMELE ELECTORALE, 3.1, in mod alternatiy, 0 structurare sistemicd extrem de puternica este, ea singurd, conditia necesara si suficienta pentru menfinerea unui format de partide oareeare ce precede introducerea reprezentarii proportionale. Legea 4. In lipsa structurarii sistemice gi eu o reprezentare pur proportionela (sau aproape pura) si, astfel, cu un egal (aproape egal) cost de acces pentru toate partidele, numarul lor se poate mari ata eat le permite cota. ‘Enumerarea fficut& de mine poate cauza o oarecare confizic, Cite legi avem? Maximum 4, avnd in vedere & legile 1.1, $i 3.1 permit pur gi simplu incorporarea si/sau climinarea exceptiilor, Acestea spun, de fapt, ca variind o condi, efectul poate amine neschimbat, pentru 4 0 condifie suficienta este inlocuita de o alta, Dar .adevaratele” legi sunt doar 3, dat fiind faptul ca Legea 4 stabileste pur si simplu unde se opresc efectele sistemelo electorale. Ar putea exista obiectii legate de faptul cf legile sunt prea abstracte si insuficient de specifice. Dar nu este trebuie citite - cum este corect ~ impreund cu cele 4 formulate anterior. In special, ,specificele” Legii | se regi toate in Regulic I si 2; specificele Legii 2 sunt impuse de R iar specificele Legii 3 sunt furnizate de Regula 4. ‘Dupa cum rezulti din cele de mai sus, mult-citatul multiplicativ” al reprezentarii proporjionale nu se gaseste nici Punctul logic este acesta: dac& sistemul proportional treb oglindeasc& ,in proporfie”, cum poate multiplica? Ce tip eit oglindire este acesta? Dupa parerea mea, efectul multiplic sistemului proportional este o iluzie opticd rezultata din istoric al sistemelor electorale. Prima tar’ proportional Belgia (1899), urmat& de Suedia (1907). Pe de alti part fionala a apart, in genere, in cursul Primul {file Europei dinaintea rizboiului, proportionala a fo ‘invariabil precedati de formule ale unui sistem major Importanta sistemelor electorale sau, de cele mai multe ori, de formule cu un dublu tur de scrutin care produceau in mod egal efecte frenatorii de tip majoritar. ‘Trebuie si reamintim faptul c& introducerea reprezentitii pro- Porfionale cra insofita de regula de lérgirea sufragiului si, deci, de ‘accesul Ia politica al alegatorilor care pan atunci fuseser exclusi ii care cutau acum noi partide, partidele ,,lor”. Astfel, atunci cind proportionala a fost introdusi, a rezultat o serie intreaga de inlturari de obstacole: alegiitorilor deja existenti le-a fost oferiti fibertatea majori de a-si exprima primele lor preferinfe, iar celor Wiourveniti le-a fost oferita libertatca de vot efectiva. Agadar, cénd Jem cA proportionala multiplied numarul de partide, uitim si fat de o stare a lucrurilor in care numérul de partide era jifinut la minimum de electorate restranse sau redus de formule elorale ,puterice”. Atunei cand se precizeaz’ acest lucry, iluzia efi dispare. ‘Teza corecta este, in acest caz, aceea c& de fiecare data cand iiucerea proportionalei este urmati de aparitia unor noi partide noi nu le percepem, in realitate, ca efecte ale ionalei, ci ca efecte colaterale rezultate din inliturarea lelor preexistente. Dac& mersul istoriei ar fi fost de la Hal la majoritar, ar fi fost greu de perceput ideea c& wil ,,cauzeazS” fragmentarea sistemelor de partide. Cu ‘641 eA proportionala ,,oglindeste” mai mult, cu atat mai wl gi impiedica aparitia de noi partide sau rupturi ale (istente. Dar libertatea de a naste nu este cauza nasterii, ibertatea de a manca nu este cauza hrinirii, Bfectul Petins al proporfionalei este, cel mult, un efect ‘fieelagi motiv, un efect incert. Asadar, nu exist nici fipiul ci introducerea proportionate! poate si nu te partide. feeapitula, proporfionala puri este un sistem ef", Viceversa, proportionala are o influen{&SISTEMELE BLECTORALE supra sistemului de partide in miisura in care este ne- proportionalé, si acest lucru se vede intr-0 varietate de aspecte: de Ja dimensiunea mica a circumscripfiilor la clauzele de exeludere, la premiile majoritare si, in cele din urma, la transformatile disproportionate ale voturilor in locuri. De aici decurge faptul ci ‘atunei end proporjionala desfigoara efecte manipulative, aceste efecte sunt restrictive, nu multiplicative. Asadar, influenfa proportionalei se configureazi pur si simplu ca 0 influenfa diminuanta fata de cea exercitath de sistemele majoritare Pana in acest moment ou m-am ocupat de dublul tur de serutin, cu toate ci am aritat (supra, cap. I, sectiunea 1.5.) c& est vorba de un sistem important in sine, Motivul pentru care am Lisa dublul tur a sfargit este acela ci i se poate da atat o formul majoritara, e€t si una proportiorala. In primul caz, dublul tur of efectul reductiv asupra numarului de partide, tipic pentru sist majoritar, chiar daci intr-o mai mied masura si cu mai Uelicatefe, adic’ printr-o presiune mai pujin manipulativ-co asupra alegitorului. In cel de-al doilea caz — care are sem practicd, doar pentru circumscriptii de trei-patru locuri maxi + dublul tur functioneaza ea un sistem proportional favorizeaza, in mod disproportional, unele partide in defi altora, Dar flexibilitatea dublului tur admite atatea variant inainte de a incerca s le codificdm ef trebuie si furnizim (in urmaterul capitol) un cadru de paletei de posibilitiyi corespunzitoare diferitelor dublutui tur. Este evident c’ rationamentul meu este constrait Ja premisele Ini Duverger. Si tinand cont ci Taagepert au ajuns de asemenea la o refornulare a ,formularilor (.-] printr-o singura regula”, pe care ei o mumese lizat& a lui Duverger”, in locul unei concluzii trebuiie Aacoperi mai bine gi ce anume. Pentru Taagepera $i Shi Importanya sistemelor electorale generalizata a lui Duverger trebuie Iuati dupa cum urmeaza: »Numarul efectiy al partidetor electorale este de obicei in unitatea 4 derivata din N =1,25 (270g My” (1989,145). Parcimonia regulii lor unificate este ~ pentru cine infelege — extraordinara, Dar este aceasta o lege explicativi? Autorii se intreaba: Este noua regula 4 privire la numirul partidelor o lege, 0 ipoteza sau o adaptare de date empirice?”, iar replica lor este aceea ea ,in scopuri practice, Ml se face nici o diferenja” (ibidem). Dar aceasta este o cale de ire prea usoara. Pe de o parte, si datorita faptului c& ei insisi o eunose (op. cit, 146-155), aderenfa empiric’ a regulii este sia De exemplu, .,Jiri ca India, printre sistemele majoritare, si Finlanda Filvetia, printre sistemele proportionate, au un numar de partide tidicat decat era de asteptat. lar tarile cu partide bazate pe Hensiunile tematice (Italia) sau cu putine dimensiuni tematice, proportionalei (Austria), au un numar minim de partide fata Ne-am fi asteptat” (op. cit, 55). Asadar, India, Finlanda, Ialia si Austria se abat de la regula” in cazul regul Me formulate de Taagepera si Shugart, in timp ce se perfect in legile date de mine. $i apoi, care este puterea i a regulii lor ca ,singura formulare cantitativa a regulii yor"? In mod exact, ce cauzeazi ce? in toate privintele, Piite c& transformarea cantitativa a lui Duverger obfine mult sau putin altceva fay de o genericd lege de “GiFe sfriceste puteric, printre altele, informatiile dudiul meu. spitolul 111 lege clectorla italiana din 1993 conserva 25% din jonal (pentru ambele Camere) atenueaza, dar nu a reformei. lar faptul ci reforma a fost precedata lint aspectul de autoreform pacifist si iberaSISTEMELE ELECTORALE. ? ‘Traducerea imi aparfine, Pentru un rezumat mai am&nunfit gi pentru critica mai eompleta a lui Duverger, vezi Sartori (1986, 43-45). * Las deoparte asimilarea de c&tre Duverger ~ in cadrul celei de-n dou legi—a dublului tur eu proporfionala, ecea ce este in mod clar gesit Duverger insuyi, intro formulare precedent, separa cele dou cazuri ups cum urmeuzd: ,) Proporjionala tinde citre un sistem de paride rultiple, rigide si independente, 2) sistemul majoritar eu dublu tur de scrutin tinde edtre partide multiple, flexible si independente” (Duverger ef «i, 1980, 13; sublinicrle in cursiv imi apartin). Accasta formulare este ‘mai clari, chiar dacd ined nesatsfacatoare. Dar trebuie st tinem cont de faptul cd Duverger se baza, in acea vreme, doar pe experienta celei de-a ‘Treia Republici franceze. * Acest lucru este valabil gi pentru autorii care au acelagi interes ca Duverger in eercetareu leyilor, precum Rae (1971) si Riker (1982). Mai ‘exact, Rae nu construieste pornind de la teorile lui Duverger, ci propki ‘oabordare propric, in timp ce rectficrile cute de Riker la Duverger sunt doar deprecieri. Vezi, pentru o evaluare critics a ambilor auto ‘Sartori (1986, 45-8). 5 in afara celor dour volume colective ingijite de Lijphart si Grofn (1984 si 1986), referirea se face mai ales la Katz (1980), al cirui_ int Principal este compelitia intrapartidic8, sila Taagepera si Shugart (19 cate este o sofisticata luerare cantitativo-matematic © Tn cele ce urmeaz& tratez problema pe larg in cadrul capitolulut ir Grofiman si Lijphart (1986, 43-68), care rea, la rindul sfu, 0 $0 rai veche a mea publicatt in 1968, dar care circula ca paper 1966. 7 Aceasta inseamna ci dat& fiind cauza C, efectul E rime terminat gi necunoscut eu siguranjé dinainte. Chiar gl aga, 0 ceauzala este justifica’, din cite stim, in primul rind de fyp ‘anumit efect va urma aproape sigur si, ‘ ertot dat va fi de departe mai probabil decat oricarealtul. Expl lenin La Pott, 1979, 52-54, Ver i Satori (1986, 49-31), Sistemele electorale au, se infelege, si efecte indirect gi {peforiee), Dar deypre acestea voi vorbi mai incoto. ee we Importanra sistemelor electorale ® .Bloctoral Reforms”, in The Economist, 1 mai, 1993, 24 '° Argumentarea complet 0 gisifi in Sartori (1976, 119-125, 300- 319). "" incercarile ile de a masura atit numarul, cit gi dimensiunea partidetor aparjin lui Lijphart si Blondel, ilustrate si criticate in Sartori (1976, 304-306). Explic mai pe larg stabiciunite gi limitele indicelui de fracfionare al Jui Rae in Sartori (1976, 307-315), " Oricum, valoarea acestor informatii este supraevaluati, Dupa Wiverea mea, discontinuitifile sunt la fel de importante ca gi continuitaile. distinelie tocmai de aceea intre partidele predominante (de o {njoritate absoluta) si cele dominante (de © majoritate relativil) gi apoi Ine 0 privire asupra intervalelor care separa un partid de un altul in (Geri Sarori 19686) pe pir mai resttinse, Noblen observa Wi distinojie se bazeaza pe ,premise normative” (1984a, 85), dar mi i nfeleg idea sa, nicturarea sistemelor de pa finilor 60 gi jumatatea anilor ‘70, dar volatilitatea acelei decade all eu succes de partdele tradiionale. Ani "90 descoperd 0 ere care, de aceasta dat, pare mai profunds. In imp ce seru, © do partide structurate apar in faze vizibile de {dar nu pind la punctul in care acest ueru ar avea vreo definitiei mele. ese semnificatv in general pentru experienta secolulai Alegerilor cu sistem majortar relat si cu dublu wut de ae ‘fn aceeasi masurd la experienta actual a Poloniei, elombrie 1991 pentru Senat, tn sistem majortar, au quit ert de asteptat, conform tezei formulate de mine — jeniare ca si alegerle pentru Camera Inferioar, 1a In sister proportional (ambele Camere au fost‘SISTEMELE ELECTORALE dizolvate in mai 1993, dar noua lege electoral continua si riméina neschimbat pentru Sena). " Chiar daca aceste {ari utilzeaza sistemul majoritar relativ, Duverger: reyea end firma cn nici o parte a lumii proportionala nu a produs ‘San menjinut bipartidismut” (1954, 276), Cum vom vedea mai departe formate bipatidice (si chiar ssteme bipartidice) sunt foarte posibile fn paralel eu sistemul proportional. Dar aici avertismentul preliminar este heels cé bipartidismul din sistemele parlamentare difera de bipartdismul din sistemele prezidenfile, De aceea las deoperte, pentru moment, rile cu sistem prezidenfial din America Latini, en Argentina, Costa Rica § Venezuela, care cu siguranf’ au sau au avut un format bipartidi 7 (Columbia si Uruguay sunt inst doud cxzuri ambigue), si de asemen amin gi analiza Statelor Unite. '8 Din 1896, cel mai mare partid din Canada este Liberal Party, timp ce Conservative Party este cel de-al doilea partid relevant ‘stemului, Cu toate acestea, CCF-ul —un parti social-democrat rebot in 1965 New Democratic Paryy, NDP ~ a reusit aproape intot cistige deste locuri (de la un minimum de 6,1 la un maxim de 11,3% 1980) incat s& impiedice formarea une! majritgi absolute mono Mai nt, in recat Social Credit Party’ a reusit si caste, chiar ae rod discontinuu, un acces considerabil Ia reprezentare (pana Ia 12% in 1962 si 1963). Aceste configura au fst alterate in mod de alegerile din octombrie 1993, in cadrul ctrora dout no firmat eu 0 cotd consistent de Locuri (fiecare pe rand eu 18 %9) Bloc si Reform Party. Ceea ve intireste ideca ci in Canada adopt aproape nciost wn format bari, Min acest paragraf repet {itd nici o modificare regulile gil cexpuse in Sartori (1986, 58-6). A reformula o reguld echivall allerare, $i pant acum nu ain avut motive s fac acest lucr 2 Sistemul partidic din India ar putea fi clasificat in semistructurat” ca urmare « faptulsi ed doar unul dintre Partial Congresulu (partial indienilor nemusulmant fond ‘mull inainte de independenf), a atins consolidates sie fino jar in care analfabetsmal este inc’ extrem de “politica personalistit”predomind, dupa cum o atest. oscil 00 Importanta sistemetor electorale Ja sfirgitul anilor '70: prabusirea dramatica a Partidului Congresutui in 1977 (dela ponderenprecnlenis de 68 % la. 28 % dn foc) font lurmata de o victorie covérsitoare in 1980, India demonstweaza foarte bine, pe de alt parte, ce poate 68 impiedice un sistem majoritar, Daca India ar fi wecut la proportional, este cert faptul c& ar fi devenit extrem de repede el mai fragmentatdinire toate sistemele de paride cunoscute, Mai precis, in Sri Lanka partidele non-etnice minore si Independenivas scizt de a 26 de loc obinte in 1960 la? loc 1970 si in 1977, in timp ce doud partide marxiste (comunisti si socialisti) izut de la 25 de locuri inca obtinute in 1970 la nici un loc in 1977 Ppicale (pentru scopurile mele), Constitutia din 1978 a eliminat nt medi rotunjie eve, avnd valor’ alt de sate, ms ei 0 problem, Cu tate” acesien, cu elt dimenshnen wcinilor erexte, cu at mivimen medic au medand) lor poste fo mss devin, cu excep sitet cin iit ar fi sub control. Indic T Fisihel : leno Aires. Brazilia are o dispersie similar, cu circumseri Ulrimi sunt cuprinse inte 8 si 60 de locu t beuoase, Cur este subliniat in mod corect de Lijphart (1985, le proportionale care au doud niveluri de circumseripfii [..] ml numérul total al eireumseripsilor la ambele a este 0 eroare gravl, deoarece produce marimi wale relativ mici, acolo unde efectul [..] celui mai inalt Fiplillor este de a face cat mai ample circumscripfiile de a Mint, Lotus, c& SperrHlausel germana de 5 % mi este tiilear cel mai puteric motiv pentru formatul sau “0h. Il, paragraf 2) i polite, vedi mai ales Sant San Hin eire conceptul este definit,nsurat si pentru Win sia de compara ceiSISTEMELE ELECTORALE ? Alte corespondenfe si implicafii binecunoscute privese felul in care sistemele majoritare si proporfionale influenfeazi modul de guvemate si principiul de reprezentare. Dar despre aceste subiecte vom vorbi mai incolo. i 2° Pentru precizie, nici un efeet” asupra numdrului partidelor, care ‘este variabila dependents considerata, intrucdt, cu siguran(4, proportionala fare efecte in alle contexte si, in general, sistemele eleciorale au {ntotdeauna consecinge asupra a ceva. 2 Capitolul 1V Alegerea sistemului electoral IV.1. Evaluarea majoritarismului in ceca ce priveste transformarea voturilor in locuti, siste- mele clectorale pot fi considerate continue, dat find faptul ca principala variabila este aici dimensiunea circumscriptici si ca dimensiunile eare variaza in mod continuu de la 1 la citea 40-50 de locuri se regisese toate intr-o {ard sau alta. Dar in ceea ce priveste scopurile si rajiunea lor de a exista, insist asupra faptului cd sistemele electorale trebuie s4 fie net distincte in cadrul majo- ritarelor si al proporjionaletor. Altemativa poate fi formulatt. dup cum urmeaza: ,Sistemele de reprezentare fin de dou modele de baza [...] Tipul englez. sacrificd reprezentativitatea parlamentului exigentei unui guvern eficient, in timp ce tipul francez sacrifica guvemul eficient in favoarea reprezentativitatii parlamentului [...] $i ‘hu putem construi un sistem reprezentativ care maximizeazit in acelasi timp functia de eficientii si pe cea de reflectare™!, Inainte de a intra in aceasti discufie, trebuie amintit ct sistemele majoritare nu sunt neaparat majoritaji relative (de exemplu, votul altemativ necesita o majoritate absolut), nici nu se bazeaz’ toate neaparat pe votul personalizat (pentru ci incl este conceput un singur cdstigator exprimat de votul de listi, ea inSISTEMELE ELECTORAL Turcia in anii °50). $i in timp ce criteriul majoritatii relative este de departe cel mai folosit, trebuie si se infeleaga c& de fapt nivelurile majoritatii (care sunt de cele mai multe ori confundate si pentru sunt etichetate in mod confixz) sunt mai multe. Se incepe de la »majoritatea calificata”, deci mai mare de 51 % (in general intre 55-75 %), urmata de ,majoriatea absoluta”, care se obfine odata ce a fost depaigit pragul de 50%, Aveasti majoritate absolut se mai numeste si ,majoritate simpli” (in contrast cu. majoritatea calificata). $i dupa aceea? Spunem in general ci ceca ce urmeazi este ,majoritatea relativa”, care echivaleazi eu obtinerea de mai multe voturi QPlurality). Da si na, totus intrucdt majoritatile se mised in sus gi in jos pe motivul bazei numaratori, care poate fi ori universul celor clrora li se recunoaste un drept, adici alegitorii inserisi_ in registrele clectorale, ori numarul efectiv de votanti (cei ale e&ror voluri sunt valide). In aceasta priving, majoritatea absolut este (in realitate) majoritatea simpla a celor cArora li se recunoaste acest drept, in timp ce majoritatea simpla a votantilor este (in realitate) 0 majoritate relativa. In schimb, 0 majoritate relativa infeleas& ca -felia” votului celui care abjine mai multe voturi este © majoritate oarecare, iar de cele mai multe ori consti in ,minoritatea majoritara”. Dar, ca o replici la toate efectele practice, este sufi- cient sk stipulim faptul c& nofiunea englezi de plurality echivaleaza cu orice majoritate relativa, Spuneam ca teoria si practica engleze ale reprezentaiii sacri fica reprezentativitatea parlamentului nevoii de guvemabilitate, nevoii de guvemare eficienta. De fapt, sistemele electorale ‘majoritare uninominale cu un singur tur de serutin cauti. guver- area cficienta ,,fabricénd” majorititi care s& sustind actiunea Asadar, sistemele majoritare nu acord atentie ,repre- precise”, ci favorizeaza suprareprezentarea candidatilor ‘mai putemici si fi penalizeaz’ pe cei mai stabi, care sunt 94 Alegerea sistemuti electoral subreprezentafi. Distorsiunea reprezentarii poate fi atit de accentuatd, incdt si permiti ca un partid si cdstige guvernarea (majoritatea absoluta a locurilor) chiar daca se situeazii pe locul doi in optiunile votului popular’, lar acest Iucru reprezinta, pentru criticii sistemului majoritar, un defect capital Pe de alta parte, apardtorii acestui sistem sustin c® in multe cazuri diferenta de proportionalitate dintre rezultatcle sistemului ajoritar gi cele ale sistemelor proportionale este modesti'. De exemplu, in Statele Unite circumscripfia uninominali acord 0 eprezentare mai mult sau mai pufin proportional partidelor democrat si republican, Adevarat; dar un al treilea partid care intr’ in calcul dezvaluie imediat un alt adevar, si anume in ce masura este nereprezentativ, in defavoarea sa, acest plurality sy: stem’, Ideca este aceea cd argumentul este riu formulat. Descoperirea faptului & alegerile dupa sistemul majoritar relativ nu duc in mod necesar la © reprezentare inegala este inutiké odati ce zarurile au fost aruncate. Adica argumentul isi propune s dezvaluie rezultate care au deja un efect scontat in ceea ce priveste sistemul electoral sau c& votanfii au practicat deja asa-numitul ,,vot strategic”, elimindind astfel terfele partide. Deci, ideea este cf, ct eit functioneaz’ mai bine sistemele majoritare ~ si deci reusesc si-si atingd scopul ~ cu ‘lat incidenta lor de manipulare dispare din datele noastre, din statisticile care raporteazi voturile 1a locurile din parlament ‘Asadar acuzatia ci alegerile majoritare obstrucjioneaza gi distorsioneaza ,reprezentarea exact” rméne adevira, ‘Admifind, cum se cuvine, aceste critici aspre, s& trecem la merite, Sistemele majoritare se justifies pe baza a patru consi- derente: primul, acela eX ele aleg (ajuta si se aleag’) 0 majoritate jguvernanta si, pe aceasti cale, un guvern; al doilea, acela de a reduce fragmentarea partidic’, eventual la doar doud partide; al treilea, acela cé acestea creeaza o legiturd directa (sau mai direct) intre alegitori si reprezentanti; cel de-al patrulea, faptul ch eleSISTEMELE ELECTORALE. imbunatafesc calitatea alegilor titulari de funefii. Meritul prim — acela de a facilita alegerea unui guvern — exist numai atunci cdind exist’, adic& numai atunei cfind alegerile majoritare conduc la un sistem bipartidie; iar acest lucru este stabilit de condifiile precizate in capitolul TI, sectiunea IIL. Regulile 1 si2, Ipoteza 1 si Legea 1. Daca acest merit este reclamat atunci cand conditiile care 71 asigurdi sunt absente, atunei este un ‘merit nefondat. Deci argumentul forte” in favoarea alegerilor ‘majoritare este si un argument puternic condifionat, devenind un argument fals de fiecare dati cdnd sistemul de partide este insuficient structurat si de fiecare dati cand electoratele incoercibile sunt insuficient rispandite (in proporfii submajoritare) prin intermediul citcumscriptiilor’, Pe de alta parte, este in general adevarat — in condifii egale ~ e un sistem majoritar e capabil, in mai mare masurd decat un sistem proportional, s4 produci un guvern ficient. Dar aceasta este 0 promisiune diluat a guvernabilitatii; este © promisiune care nu poate asigura mai mult de-atét Cel de-al doilea merit — cel de a reduce fragmentarea partidelor - este in general mai usor de sustinut decat primul. Efectul reductiv al alegerilor majoritare este stabilit de Regula 3 cenuntati de mine si de Legea 2 (supra, cap. II, sectiunea II14.). Chiar daca sistemul first-past-the-post mu poate, de la sine, si reduci numérul de partide 1a formatul bipartidie, el poate comprima sau menjine de cele mai multe ori numérul lor la un nivel relativ scdzut*, $i chiar gi atunci efind aceasta comprimare mu apare imediat intr-o fara de dimensiuni mari gi extrem de diversa, ‘ca India (si poate, pe vitor, China), rimane valabil faptul ci, avind un sistem proportional, "iri ca India s-ar prabusi probabil in pulverizare partidica. Cel de-al treilea merit atribuit alegerilor majoritare este acela ea cle produc o legatura direct intre alegatori si reprezentantii pe Alegerea sisiemului electoral care fi aleg. Aceasta legaturd nu poate fi negata in principiu, pentru cA in cazul sistemului uninominal nu exist (aproape deloc) interpunerea listelor de partid, si de aceea ~ aproape prin definitie ~ legitura dintre a vota si a alege este imediati. De altfel, in practica, valoarea sau rezultatul unei asemenea legaturi directe ramane de discutat, in primul rand, fiecare relajie care reclama o semnificatie directa trebuie si tind cont de mumerele care sunt implicate. Marimile cireumscriptiilor variaza extrem de mult. Tarile mici isi pot permite I reprezentant la fiecare 20 000 de alegatori (Nowa Zeclanda); dar farile de dimensiuni medii, in general, solicita circa 50 000-70 000 de alegitori (Regatul Unit) pentru parlament, iar {irile mari (de la Statele Unite la India) au_citcumscriptii uninominale cu sute de mii de alegitori. Presupundnd, in scopuri ilustrative, un raport de 50 000 (de alegitori) pentru ales, in acest caz votul meu conteazA pentru un al cincizeci-miilea. Aceasta proportie stabileste o legatura semnificativa? Ma indoiesc. In al doilea rind, cAstigitorul din circumscriptia uninominala obtine totul cu 50 % sau mai mult din totalul voturilor numai dac& respectiva cursi este restrdnsi la doar doi candidati; si cum acest lucru se intémpla foarte rar, primul care atinge pragul castiga in ‘general totul cu mai putin de 50 % din voturi. Asadar, se intémpla foarte des ca votul de mai mult de 50 % al votantilor s& fie distrus, fadicd si nu reprezinte nimic. Ce si spunem despre acesti votanti? Dac insistim pe legatura direoti, pe aceeasi baz trebuie si ecunoastem cio majoritate de votanti ai circumscripiei nu este deloc reprezentatd. Argumentul cel mai plauzibil pare a fi, atunei, c& invingtorul ‘cu o majoritate relativa isi reprezinta circumscriptia, si cu asta basta, Dar astfel presupusa legitura directa dobandeste o semnificatic diferita si devine in mod fundamental o legatura de ,.proximitate”; adicd avem de-a face aici cu o politica centrata pe localitate sau, $i mai bine, constituency-centered, centratd pe circumscriptie, CumSISTEMELE ELECTORALE, ‘cesta este un punet important, voi reveni la el imediat. Cel de-al patrules merit ~ imbunititirea calita}ii personalului politic ~ se incured in dificultafile preliminare, incat este greu si il definim ca pe o ,.calitate”, In maisura in care alegatorul se confrunti cu subiecte urite — politicieni corupfi, avizi si, in definitiv, sturdari” -, politicienii curati, onesti gi bine intentionati reprezinta ‘cu siguranfé 0 imbundtijire de calitate. Dar dacd-i indepirtim pe ‘mizerabili, nu ne intra automat induntru politicieni ,.buni” care si fie la fel $i in munca lor, adic& politicieni calificafi, cu competenta, viziune si capacitati de leadership. Oamenii buni nu sunt, prin forta Icrurilor, remediul pentru un guvern prost, avand in vedere ca virtujile private gi cele publice nu sunt omoloage, nu se aseaméing. Admitind cd ,selecfia calitati” este o chestiume evaziva, trebuic pur si simplu si recunoastem ca prin alegerile majoritare $n cadrul circumscripjillor uninominale ealitiile gi caracteristicile personale ale candidajilor dobiindesc 0 mai mare insemnatate decat in cadrul sistemelor proportionale eu vot de lista. Dar ,,votul persoanei” face intr-adevar o diferenta cu privite la cine este ales drept candidat pentru funejie? Raspunsul — l-am vazut supra, in cap. Il, secjiunea ILL. — este cd personalitatea candidatului este importanta si asta constituie 0 diferenta in circumseriptiile ,nesigure”, dar nu gi in cele sigure, Unde concurentii sunt apropiafi, unde cursa este sitfinsa sau unde electoratul este volatil, acolo partidele sau ma: nile politice sunt obligate s& priveasca in jur gi si caute candida tori”. Dar in cadnul citcumscriptiilor sigure partidele isi pot permite si propund si st impuna propriul lor personal fara sa find cont de calitate. MA reintore acum Ia ideea c& alegerile majoritare due, sau pot duce, la 0 politica centrata pe localism si pe ,servirea” circum- scriptici, Aceasta dezvoltare este incurajata de adepjii democratici directe, pentra 8, fara indoiala, apropie politica de popor. Astfel, in Statele Unite a devenit un loc comun afirmatia cd toatl politica Alegerea sistemului electoral este politica locala”. O fi, Dar daca toata politica este local, cum se obfine gestionarea decent a politicii nationale, a politicii pentru tofi? Intrucat un sistem prezidential poate neutraliza impulsurile centrifuge si localiste mai bine decat un sistem parlamentar, americanii nu intrevad inc& dificultajile care s-ar profila in sistemul lor de guvernare in cazul in care politica promovata de Congres ar degenera intr-o politica a particularismului” inspiratai de interese de servire a circumscriptiilor. Chiar daci. democrafii naivi isi vor da sau nu seama, aici se deschide 0 prapastie. Daca toata politica este local, ce se intampla cu comunitatea politica in intregul ei, cu interesul general si cu binele tuturor? De amintit faptul c& esenfa justificarii sistemelor majoritare este ci acestea promoveazi guvemabilitatea prin limitarea si reducerea fragmentarii partidice. Acum, daca fragmentarea politica reprezinté un rau, pentru acelasi motivo fragmentare servanta-de- circumscriptie si 0 ,fragmentare dispersati” intre citcumscriptii trebuie vazute ca un rau si mai devastator. $i ar fi intr-adevir guvernari posibile. Problema devine aceea dac& evolutia localista a sistemului uninominal este intr-o oarecare masura ,naturala” si inevitabila sau. daca, dimpotriva, trebuie opriti. Privind in jurul nostru, descoperim i evolutia americana nu este inca urmata in alte tari vorbitoare de englez cu un sistem majoritar. Motivul acestei diferente este, cel putin in parte, cX in timp ce un sistem prezidenjial bazat pe divizarea puterii este oarecum protejat in fafa comportamentelor yagi si localiste ale parlamentarilor, aceasti protectic este diminuaté in cadrul sistemelor parlamentare, mai ales daci acestea sunt bipartidice. Dup& cum stim, conditia sine qua non a unei ‘liane bipartidice este un sistem structurat (puternic) Ia nivel hajional; iar acest Iueru. presupune c& 0 politica centrata pe‘SISTEMELE ELECTORALE circumscripfii este incompatibila cu o politica bazati pe dou’ mari partide nationale: dacd localismul se afirm’, aceeasi conditie a bipartidismului se dizolva. Anglia si Commonwealth-ul rezista si reactioncaza la localism, agadar, muljumité puterii si logicii de autoaparare a sistemului de partide. Sistemul majoritar care alimenteaza 0 politicd localista ar putea rimane limitat la Statele Unite. Dar in fafa unei stabiri a partidelor creseande si generalizate, ultimul cuvant asupra sanselor unei politic’ @ ,interesului comun” nu a fost inca spus. 1V.2. Evaluarea proportionalismului Sistemul proportional incorporeaz si promoveaz 0 preo- cupare dominanté: egala alocare in proportie” a locurilor in parlament in baza voturilor. Meritul su indiscutabil este deci echitatea reprezentirii, $i pentru majoritatea oamenilor acesta este tun titla castigator. Cu toate acestea, sistemul proportional este expus la doua etitici principale: prima, c& acesta produce (sau, mai exact, accepta) o fragmentare partidica excesiva si, a doua, c& nu preintimpind, sau oricum nu rezolva, exigenfa guvernabilitiii, nevoia de guveme stabile gi eficiente. Ne putem descotorosi rapid de acuzatia fragmentari, tinand cont de faptul ci limitele valabilitatii sale au fost deja precizate (supra, cap. Il, sectiunea III.4.) de Regula 4 formulata de mine, de Ipotezele 2 si 3 si de Legile 3 si 4. Aceste reguli gi legi spun, in definitiv, c@, cu cat este mai impur sistemul proportional, cu atat sunt mai pufine partidele Astfel, multe sisteme proportionale impure mentin numérul partidelor relevante la nivelul de 3-4, maximum 5; gi acesta nu este, in mod special, in si prin sine, un grad daundtor de fragmentare, Cu sigurangi, 0 mare parte dintre sistemele de partide eu 3 pind la 5 partide (pe care le denumese Alegerea sistemului electoral pluralism moderat: Sartori 1976,173-185) soliciti guveme de coalitie’. Dar inainte de a ajunge la tema coal problema astfel: fragmentarea sistemului de partide care rezulti dintr-un sistem proportional pur sau cvasi-pur devine o problema a pluralismului extrem (sisteme cu mai mult de cinci partide) si, in plus, in conexiune cu polarizarea. Cu atat mai mult acuzatia unei prea mari fragmentari” se aplic& sau se aplica in mod eminent in cazul Franfei (a IV-a Republica), al Italiei (sub sistemul proportional dintre 1948-93), al Israclului si, cu siguranta, in cazul farilor ca Polonia de astizi*, Aici problema este serioasd, dar rezulta dintr-un sistem proportional pur in mod excesiv si se poate remedia in propriii sti termeni, adic& prin adoptarea unei forme impure de sistem proportional Cea de-a dou critica, adica faptul c& sistemul proportional nu se vindeca de problema guvemabilitajii, necesita in schimb 0 arecare verificare. Desigur, odata cu proportionala procesul de reprezentare devine un proces net divizat in dowd etape, astfel incat alegatorii aleg doar un parlament care, ulterior si independent de ei, decide pe baza propriilor ratiuni cine va guverna si pentru cat timp’. in plus, cum am observat deja, mare parte dintre guverne sunt, in cadrul sistemelor proportionale, guverne de coalitie, Dar guvemnele de coalitie sunt in mod necesar guveme ,,inferioare”? Guvernele de coalifie au in mod necesar un randament minim fal de guvernele monopartide? Problema are trei aspecte: 1) durata sau stabilitetea guvernelor; 2) imputarea si individuatizarea responsa~ bilitaqii si 3) daca guvemele de coalitie pot realmente si guvemeze, Primul punct va fi examinat mai departe (infra, cap. VI, sectiunea V1.6.). Cel de-al doilea punct poate fi lasat pentru moment pe Seama acestci afirmatii: ci guvemele de coalitie fac dificil {dentificarea celui care este responsabil si pentru ce anume (ce nu $= f ficut sau s-a ficut prost). Totusi, punctul crucial este cel de-alSISTEMELE ECTORALE | anume daci guvernele de coalitie sunt de regula guverne incficiente, sau incoerente, sau blocate. $i aici rispunsul este: depinde, in primul rand, depinde de céte componente are coalitia, De exemplu, se poate presupune cd acele coalifii intre doud partide sunt mai usor de gestionat decat, si spunem, coalitiile intre cinci partide. In al doilea rand, si mai important, depinde de acest fapt daca sunt coalitiile (cu. privire la numarul de partide care le ‘compun) solidare sau conflictuale, daca ,partile” lor acfioneaza in ammonie sau, dimpotriva, joacti una impotriva celeilalte. lar la acest fect variabila cruciala este polarizarea totald a sistemului politi, Polatizarea este, in mod rezumativ, o ,distangi” fie de tip ideologic (dreapta-stinga), fie de alt tip. in cadrul unui regim polarizat alegitorii sunt instrainati de partide, sunt ,distanji”, gi ‘acest Jucru implied faptul ed pentru ei este dificil — chiar si din punet de vedere electoral neremunerativ ~ si cad de acord cu partidele asupra oricdirui tucru. In aceste condifii, coalifiile sunt élerogene, non-cooperante, in conflict si predispuse la escc. Invers, intr-o comunitate politica relativ nepolarizata (si deci caracterizatd de © orientare pragmatica), alegatorii si partidele sunt putin ideologici, relativ apropiali uni de ceilalti si pot incheia cu Uusurinfa acorduri si compromisuri. In aceste conditii, coalitille sunt ‘omogene si in masura sit joace un joc cooperant'*, Reprezentarea proporfionala nu duce in mod necesar, asadar, la guveme de coalitic conflictuale si blocate. Astfel, intrucat mt trebuie generalizatt tema fragmentisii, in mod analog critica neguvemabilitijii nu se aplicd la proporfionalismul necalificat Aceasta critied este cu siguranti fondatd, totusi, atunci cind proportionala produce coalifii eterogene de aliati sau, de fapt, de nealiaji care se paralizeaza intre ei cu vetouri incrucigate. $i atunci find se intimpla asa, reprezentarea proportional merit toate critcile care ise adue. 102 Alegerea sistemului electoral jonate, trebuic amintit faptul cd introducerea sistemului proportional la sfarsitul secolului treeut a Constituit un instrument util, ba chiar indispensabil, de integrare progresivl a partidelorant-sistom, paride ereate din exterior (in general, partide socialiste i catolice), in ordinea liberal- democrata''. Votul proportional a fost initial introdus in Belgia cu scopul de a salva partidul liberal de acel tip de anihilare Ia care a ajuns mai tarziu partidul liberal englez. Dar beneficiile neinten- fionate au devenit curind mult mai mari — in toatd, Europa Continentala — decat interesul contingent de a salva partidele de opinie si/sau de notabili preexistente secolului al XIX-lca, Beneficiul neprevizut a fost acela ci guvernele de coalitie permiteau accesul ,.parfial” al partidelor socialiste la guvernare, si pe aceasta cale le aeceptau gradual de facto (in ciuda doctrine’ lor Fevolujionare marxiste) in statul burghez. in anii ‘20 mai ales un juver compus exclusi din socialist a fost un experiment prost ‘ut si riscant in timp ce o imple socialist puter in coalitie cu partidele moderate sp putin si parea acceptabili, Este adevarat, dup cum am observat mai inainte, ci guvernele de je fac obscurt responsabilitatea gi supravietuiese datoriti acordurilor incheiate in secret. Reversul medaliei este, totusi, c& aceasti vizibilitate seizuta faciliteaza intotdeauna, astizi ca si ieri (pentru partidele de provenienfa exten’), flexibilitaten cerutt de wvieluirea in coaliti. pe Cjcclira @caenveRan alia el gate asadar, proportionalismul si guvernele de coalitie ajuti .societajile cu probleme” si riméne grupate. Fapt ce echivaleaza cu a spune c& fir proporionaism socieaile eu, probleme ar putea deveni ,socictifi imposibile”, Dupa cum ne vom intoaree si observim Ia Sfarsitul capitolutuiSISTEMELE ELECTORALE IV.3. Evaluarea dublutui tur de serutin Sistemul dublului tur a fost indelung folosit in trecut: in colegii uninominale in Franta (in timpul celui de-al Doilea Imperiu si in mod succesiv in cadrul celei de-a Treia Republici intre 1885 si 1936), Spania (1870-1931), Olanda (1906-18), Germania (1906-19), Austria (1906-19), Norvegia (1906-21) gi in cadrul circumscriptiilor plurinominale din Belgia (pana in 1900), Norvegia (pana in 1919), alia (inte 1882 si 1891), Elvetia (panf in 1919), Spania (inaimte de 1870 si intre 1931 si 1936)". Exemplele arati ef dublul tur a cexistat si a acfionat in general in condifii in care nu a avut nici un fect sau cu minim efect. In timp ce rile numite se diferentiau din multe puncte de vedere (lasnd deoparte Germania si Austria, care erau sisteme monarhice), acestea prezentau in general, in acca vreme, un sistem de partide nestricturat sau slab structurat; i stim c& atunci cfnd partidele sunt slabe si cu precidere ,nominale”, sistemul electoral nu prea are importanta (supra, cap. III, secfiunea IIL.4.). {in mod succesiv, sistemul dublului tur de scrutin a fost dat la © parte de sistemul proportional. Dublul tur a trebuit si fact loc, la nivel de. principii, principiufui aparent de neinfiuntat al egalei reprezentati; $1 nu a gasit nici un apardtor ferm pentru ci tocmai sistemul proportional a permis supraviejuirea partidelor tradifionale de notabili. Asadar, atunci cdnd efectele sistemelor electorale au devenit obiect de studiu, nu exista nici un fel de experienti a vreunui dublu tur folosit in interiorul vreunui sistem de partide structurat, Chiar Duverger, atunci cdnd a formulat prin 1950 legile sale, observa sistemul proportional care fusese adoptat de cea de-a Patra Republica franceza. $i deoarece cea de-a Treia Republica era la fel de fragmentatt ca si cea de-a Patra, probabil Duverger a asimilat dublul tur sistemului proportional’. Ulterior, alfi autori au reotificat aceasta eroare gi au considerat dublul tur un sistem Alegerea sistemului electoral ‘majoritar; dar si acestia I-au evaluat in mod gresit. De exemplu, Richard Rose asimileazi dublul tur votului alternativ in acesti termeni: Sistemul majoritar cu dublu tur de seruin witat in eadrul celei de-a Cincea Republiei franceze este o variantd a votului altemativ [..] diferenja dintre forma francezk si cea australian votuluialterativ este limita, imbrdednd pur si simplu o importanfa politicd practied, Abele sisteme [..] penalizeaza grav partdele care, chiar dac& sunt votate intro mare misur’, au mai multi inamici decat susfindtori. Ambele cer alegitorilor si-si exprime mai mult decat o preferingl. Dar sistemul australian lasf alegitorului decizia proprei preferinfe prin ordonarea pe buletinal de vot pe wr singur rand a tuturor candidafilor. Prin contrast sistemul francez ofera iativa atat candidatilor, eat si partidelor dup ce realtatele primului tur au fost anunfate (Rose 1983, 32-3; sublinievile imi apatin). Eu am impresia c& interpretarea lui Rose nu infelege ceea ce deserie. Pentru inceput, daca dublul tur este redus 1a doar una din multiplele sale posibilitaji - formula sistemului majoritar uninominal —, atunci pierdem din vedere potentialul global al sistemului. A sustine c& dublul tur de scrutin este 0 variant’ a votului alternativ este ca si cum am sustine (admigind hiperbola) c& un vultur este varianta unei muste. Pe lang’ acest fapt, asemandile surprinse de Rose sunt, daca exist astfel de asemanari, deosebiri. Votul alternativ soliciti majoritate absoluti, dublul tur de serutin pentru parlamentul francez necesita doar © majoritate tela- livas primul ,ordoneaza” candidatii, cel de-al doitea nu; prinul nu permite alegitorilor si-si schimbe votul, cel de-al doilea da. Acestea nu sunt diferente ,,limitate”, Dar, in acest caz, de ce asimilim dublul tur de serutin altui tucru? Astfel ne seapai faptul trasfitura unicd a sistemului — faptul ci alegatorul revoteazd ~ este si caracteristica principal. Toate celelalte sisteme clectorale au 0SISTEMELE ELECTORALE singuri incercare; dublul tur de scrutin, si numai acesta, este un sistem cu dou inceredri, Cu o singura loviturd alegatorul trage mai mult sau mai putin in intunerie; din dou’ lovituri, pe cea de-a doua pe o lumina clard. Dar si privim lucrurile mai indeaproape. In primul tur, alegstorul isi poate exprima in mod liber prima preferingd. Libertatea sa este maxima atunci cdnd nu existi nici un prag (sau doar o bariera minima) pentru intrarea candidatilor in cel si este Ia fel de mare in circumscripjiile plurinominale, In schimb, alegatorul care isi calculeazi votul este stnai pufin liber” atunci cdnd aeceptarea in turul decisiv este filtrati dde praguri relativ inalte gi, in mod special, atunci cand cei admisi la balotaj sunt doar primii doi. Cu toate acestea, riméne ideca ci dublul tur ii permite alegatorului in primul tur aceeasi libertate de alegere pe care i-o ofera sistemul proportional. De sesizat, pe Kinga acestea, c& intrucit primul tur este o selecfie, nu 0 alegere (numai acd un candidat nu. céstiga imediat majoritatea absoluta), primul tur este cat de cat echivalentul functional al alegerilor primare: este un mecanism care alege candidatii preferati in majoritate de catre cea ‘mai mare parte a alegatorilor. Iar prin accast& asimilare dublul tur de scrutin iese, a§ spune, invingétor, Deoarece primul tur este 0 alegere primara care evitt problemele ce afecteaza alegerile primare din America" Continuand, cel de-al doilea tur se desfigoara in general cu dou’ siptimdni mai térziu pe baza rezultatelor electorale ale primului tur. Abia in aceasta etapa alegitorul este constrans si-si exprime un ,,vot strategic” centrat pe posibilii castigatori. Totusi i acesta este aspectul esential -, alegatorul constrains si voteze pentru a doua/a treia preferinfa a sa (sau, mai rau, pentru rul cel ‘mai mic) nu poate pune aceasta constringere pe seama sistemului electoral; trebuie so puna, in primul rand si mai presus de toate, pe seama dorinfei majoritatit celorlalfi alegatori: ei sunt cei care il constring, Astfel, constrangerea sistemului clectoral devine, in Alegerea sisternului electoral mare misurd, constringerea modului in care majoritatea alegatorilor si-au distribuit propriul vot. Dar, in acest caz, de ce si 0 lum ca pe o constréngere? Teoria votului ne-a coplesit cu. nofiuni ca ,elegitor rafional” si vot rajional”. Aceasta rafionalitate este de multe ori exagerata; dar are sens in ceea ce priveste cel de-al doilea tur. De fapt, un alegitor care cunoaste rezultatcle primului vot, si care poate astfel sit calculeze posibilitatile de a eastiga ale candidatilor rimasi in lupta, este cu siguranfi un alegator implicat intr-un ,.vot rational” sau, ticum, pus in situafia de a se comporta in mod rational. Rezultatul timp ce orice sistem electoral predispus spre proliferarca partidelor trebuie s& limiteze oarecum opiiunile alegatorului, dublul {ur de scrutin transforma o constréngere int-o opfiune inteligent. lar dublul tur de scrutin acordi nu numai alegitorului o a doua optiune si, prin urmare, 0 alegere rafionali. O libertate paraleli a unei a doua optiuni este acordata si partidelor si candi- datilor lor. De fapt, dupa primul tur partidele intra intr-o negociere de ,schimburi rafionale” (renuntiri) in cadrul careia isi trimit semnale unul celuilalt: ,candidatul meu’ se va retrage scriptia A in cazul in care ,candidatul tiu” se retrage, in schimb, din circumscripfia B, Desigur, aceste negocieri de schimburi sunt complexe. Se realizeazi cu mai multk usurinfa intre partidele fnrudite si datoriti faptului ca apropierea lor cere cu insistenta ca alegitorii respectivi si fie dispusi si-si transfere votul. Viceversa, acordurile de schimb inire partide neinrudite si relativ distante sunt ‘nu numai greu de incheiat, dar pot esua chiar pentru c& electoratele refuwzi si-si schimbe culorile proprii. Oricum ar fi, atunei cfind partidele sunt constiente c& vor fi constrinse la schimburi reciproce, ‘vor fi deopotriva. ,constranse in mod rational” sa-si atenueze dife- ren{ele ideologice si, astfel, si-si joace jocul competifional cu moderafie. Efectul sistemului dublului tur de scrutin nu este numai acela de a produce (in cuvintele tui Duverger) pattide .flexibile”,SISTEMELE ELECTORALE ci si de a modera politica. intr-o ultima analiza, dublul tur pedepseste politica ideologica si o premiaza pe cea pragmatica. Judecata mea asupra , jocului de schimburi” pe eare toemai am dezvoltat-o — adicd asupra cedarilor reciproce — este, clar, pozitiva: acest joc trebuie si se joace in acest fel. Este adevarat c& jin politic’ intervin schimburi de toate felurile, printre care ,schimburile improprii” de acest fel: tu faci un lucru, iar eu te Tecompensez in voturi si favoruri. Aici judecata poate fi negativa. Dar cind toate schimburile sunt contracarate, atunci argumentul este rau directionat Daca existé politicieni rai, i ci existd, nu inscamna c& politicienii trebuie ficuti s& dispara. Dac& banul permite specula, aga cum o $i face, implicatia nu poate fi aceea de a elimina banul. Politica rezida, si nu intr-o mica masurd, in schimburi si acorduri; iar daci aceste acorduri degenereaza in plati improprii, nu reiese de aici, pur i simplu, ¢4 vina sta in schimb gi in faptul c& se incheie acorduri. Astfel, daca si cand dublul tur de serutin degenereaz fntr-un ,targ de vite”, concluzia nu este neapairat accea ca defectul sta in sistemul electoral. Poate c& de vinii sunt vitele. De ce sunt disponibile? in cele din urma, aceste vite existi pentru cd statul intra in arii extrapolitice, pentru e& invadeaz’ sfera economica (subspecie a statului industrial si bancar); si, invers, inceteazi si existe daca statul este determinat si se restrangd si el este astfel readus la limitele sale naturale. Dacd avem o problema de catiguri, rispunsul corect la aceasta chestiune este: mai pufine cdstiguri ‘Vom fneerca si aprofundim problema situafiilor in care cel de-al doilea tur trebuie sa fie inchis (la turul de scrutin decisiv sunt admisi doar primii doi invingatori ai primului tur) sau deschis; si céind apare acest din urma caz. Si luam dowd exemple-limits. Primal: transformarea unui vot majoritar cu un tur de serutin intr-un ‘majoritar cu un dublu tur de scrutin, de exemplu in Anglia (o transformare technica imbunataftd, cu 0 scadent’ indelungatd, ca cea Alegerea sistemului electoral adoptati in Noua Zeelanda, a sistemului mixed-proportional). Sco- pul, in acest caz, este de a atenua rigiditatea unui bipartidism care sufocd peste masuré un al treilea partid (in Anglia, liberalii) sau poate dou’ terfe partide. In baza acestei ipoteze, va fi convenabili adoptarea in prima instanfi a dublului tur inchis, cu un tur de scrutin decisiv in doi, pentru c& se poate presupune c& un electorat eliberat de constrangerea unui singur tur ar fi predispus si premieze lun partid neparlamentar care are posibilitatea de a invinge. O alta formula, pentru Anglia, ar putea fi cea de a institui un dublu tur de scrutin cu circumscripfii binominale in cadrul eArora accesul Ia cel de-al doilea tur si fie deschis primelor trei partie. $4 luim acum cazul-limiti opus, Fran{a anului 1958 sau Halia anilor °90. Aici scopul nu este de a atenua rigiditatea unui bipartidism, ei de a comprima un multipartidism excesiv. Agadar, in acest caz adoptarea unui dublu tur inchis ar fi stupida si, prin urmare, contraproductiva. fn Italia, un dublu tur inchis nu ar fi diferit, sau oricum suficient de diferit, de un singur tur clar. in ambele cazuri, puterea de santaj a partidelor mici le asiguri supraviejuirea si le multiplica implicit, Atunci cind punctul de plecare este dat de 0 fragmentare politica solidi, singurul remediu potrivit este cel al dublului tur deschis. Se intelege, relativ deschis (dac’ toate partidele ar trece in al doitea tur, atunei dowd tururi ar fi nai mult decat inutile). Strategia optima a fost, cu acest efect, cea franceza: s-a pornit de la un prag de acces in al doilea tur de 5-6 %, peek <= aro rece paes mmo oon pa In acest fel partidele sunt constranse in mod gradual si se himiceasci reciproc; si, astfel, puterea de santa a partidelor mici este puteric depotentializata. Regula este, mai mult sau mai putin, aceasta (in eventua~ fitatea unei reintoarceri de 1a votul proportional la unul majoritar): ca in primul tur partidele majoritare si nu fie santajate ~ si nu sunt pind cané nu este sigur c& au trecut in turul doi ~ si ca in turul doiSISTEMELE BLECTORALE, partidele care sunt intt-adevar in competitie pentru Jocuri in parlament —cele doua partide majoritare — si poata conta, pentru a iesi ‘invingitoare, pe votul strategic al alegatorilor care nu vor s&-si piarda votul. Agadar, eu propun, de regula, solujia semi-deschisa ‘sau semi-inchisA care permite accesul a trei-patru candidati'® pe taza a dou considerente. Primul: daca cel de-al doilea tur admite ‘mai mult de patru candidati, atunci incurajeaza santajul celui care rnu are posibilitatea de a invinge, dar care poate totusi in acelagi timp s& facd un alt partid s& piarda; cel de-al doilea considerent: acceptarea a trei sau patru candidafi este suficient& pentru a activa schimburi ir scopuri de agregare si pentru a dezumfla diviziunile exagerate in mod artificial Suntem pregitiji acum pentru intrebarea dacs experienta dublului tur se preteazi — in ciuda bogatei sale varietiti — Ia a fi generalizat. Se poate intui faptul ci in cadrul_circumseripfiilor Uuninominale dublul tur obfine aceleasi efecte reductive pe care le asleptim de la toate sistemele majoritare, chiar dac’, e adevarat, cu un grad mic de previzibilitate; si ca in cadrul circumseripjiilor plurinomina'e mici dublul tur va opera ca un sistem proportional deosebit de impur, chiar daca, si in mod repetat, intr-un mod mai putin previzibil. De ce o previzibilitate minora? Raspunsul este c& aici intervin noi variabile: 1) 0 a doua competifie cu un numir redus de concurenti, 2) in cadrul careia se interfereaz8 manevre si abandonari intre partide, Iar rezultatul depinde in mod special de abilitatea cu care partidele reusese si incheie acorduri de schimb. reciproc aventajos. Ramfnand neschimbaté aceasti necunoscutd tea), se poate totusi formula regula de principiu: nego- inabili produc (gresind) efecte reductive, in timp ce acordurileiscusite permit supraviejuirea unui numar mai riicat de Putem spune mai mult de atit? Ag spune ci in timp ce cfectele reductive ale dublufui tur de scrutin asupra mumdrului de Alegerea sistemului electoral ‘partide nu pot fi prevazute cu prec zie, totusi putem prevedea care partie (ce tipuri de partid) vor ajunge in mod sever subre- prezentate, de cele mai multe ori pind in punctul de a fi reduse la irelevanfi. De ce dublul tur penalizeazi putemnic partidele antisistem'’. Asa-numitele partide antisistem sunt o categorie multiforma'® cu atit mai mult cepabili si se divida in partide extremiste, extreme si/sau izolate. Partidele extremiste sunt adevaratele partide antisistem: elz invocd (cel putin la modul retoric) cAstigarea revolutionara a puterii, respingerea sistemului politic si faptul c& sunt partide cu tras&turi activistice. in schimb, partidele extreme presupun 0 comunitate politic’ individualizata de lun larg spectru de pozitii; sunt pur si simplu partidele care se egisese pozifionate intr-una din cele dows extreme ale unui fasemenea spectru. Asadar, un partid extrem nu este neapairat un partid extremist, in fine, partidsle izolate sunt doar partide ‘marginalizate si ostracizate de un climat determinat de pareri prevalente (in special asupra sferei de valori)”. Este clar c& partidele extremiste, extreme si izolate nu sunt respinse in aceeasi masurd. Dar impart dezavantajul de a fi in afara Jocului in termenii transferufui de voturi. Prin dublul tur, alegitorii fre pierd pe drum candidatii faveriti transfera votut tor din turul lecisiv supra unor candidaji mai putin preferati, dar totusi ueceptabili. Fapt care echivaleazd cua spune ci acest vot in Awansfer trece peste 0 limité pe care altfel alegitorul refuwzA si 0 Mepiigeascd. lar posibilitatea de trarsfer al votului se opreste in fala idelor extremiste-izolate. Numérul lor maxim de voturi este cel lijial, in cel de-al doilea tur, voturile lor yor putea si meargii la lic partide (pentru a evita un ra maxim sau pentru a pedepsi cei mai inversunafi), dar nu vor primi voturile altora, $i fel se clue la fund. Pot fi puse cele de mai sus in forma de reguli? Da gi nu, Da leorie, nu. in practic’, intrucat efectul reductiv al dublului turSISTEMELE ELECTORALE depinde in mare measur, be chiar in masurs determinant, de eéite si de cit de inridacinate sunt partidele care rezisti reducerii, partide ce pot s& se bazeze pe un electorat fidel gi, prin urmare, incoercibil. Rezulta de aici c& efectul reductiv al dublului tur depinde de tipul dublului tur care se aplica in asemenca situatii, Un tur dublu care s& functioneze (in scopul propus) exist intotdeauna, Dar se abate de la ,reguli” atta timp cat este configurat ad-hoc. Prin acest sistem de alarma, regula de principiu, regula genera joareeri de la alegeri proportionale, care au invZdacinat un multipartidism extrem, la alegeri majoritare dublul tur este oricdnd mai bun decat sistemul majoritar cu un singur tur. Putem si o lutim gi altfel: e% prin aceasta ipotezi monoturul este in mod sigur inutil si probabil contraproduectiv, in timp ce dublul tur permite gasirea unor formule eficiente. sind deoparte predisfiile si circumstantele, problema central este felul in care se raporteazé dublul tur la guvernabilitate. Am observat de mai multe ori c& nici un sistem electoral nu poate asigura, de la sine, guveme imputemicite si guverneze; nici miear sistemul majoritar englez. Ba mai mult, alegerile cu un sistem ‘majoritar relativ sunt inadecvate pentru societijile si sistemele de partide cu un, grad ridiect de polarizare. In schimb, 0 formi ‘oarecare a dublului tur de scrutin, intr-una din aceste doust variante, poate fi aplicata si unor cadre puternic polarizate. $i un sistem electoral care penalizeaza ~ cum o face cu siguran(a dublul tur ~ partidele cele mai distante, adicd partidele situate In extremitajile spectrului de opinii este, cu sigurant’, un sistem care faciliteaza ii adverse. Cea ce mu © un merit neinsemnat. Alegerea sistemului electoral IV.4. Care este varianta cea mai bu Sistemele majoritare sunt pnd acum rare si rezist mai mult, deoarece alegatorii care le gasesc potrivite s-au obignuit cu ele; dar sunt de mai multi vreme criticate, chiar si in Anglia”. Acuzatia este — se stie - aceea ci cerinfa democratic’ reprezentative este © repreventare egali si c& reprezentarca este egal doar atunci céind este proportional. Nu subestimez puterea acestui argument. Totusi, este gresit s& sustinem c& sistemele proportionale sunt in mod intrinsec superioare celor majoritare si ef, tocmai de aceea, sunt infotdeauna de preferat. Cel mai autoritar exponent recent al cestui punct de vedere este Arend Lijphart, iar demonstratia sa ‘merit si fie examinati eu o atenfie considerabila Liiphart (1968a) a debutat sfiddnd teza lui Gabriel Almond si a altora potrivit careia democrafiile funetionale sunt fie de tip tenglez, fie de tip scandinav (de exempt, Suedia si Norvegia) si poirivit careia sistemele proportionale cu guveme de coalitie sfirsese prin a fi sisteme politice ,non-funcjionale”. Contra- exemplul su era Olanda, si cu referite la Olanda a dezvoltat Lijphart {coria , democratici consociative” (1968b), care mai apoi s-a extins la Elvetia, Austria si, in mod riscant, la Liban. Lijphart avea dreptate absoluta in a susfine ci o democratic poate si functioneze si in ‘condifii adverse (mai ales o cultura politic fragmentata) recurgand Ja practic’ consociative si astfel, non-majoritare; iar nofiumea sa de democratic consociativa a constituit © contributie inteligenta. si [mportanta la infelegerea guvematii democratice, Dar ulterior Lijphart ft exagerat premiscle sale pan’ la a gsi o «mare teorie” a unei forme supetioare de democratie: demoerafia consensual. $i in imp ce il urmez pe Lijphart cel initial, nu il pot urma pang la ‘oeasta coneluzie, ‘Trecerea gradual a autorului nostru de la o teorie specifies Iwo mare teorie generali este in cea mai mare parte terminologict,‘SISTEMELE ELECTORALE Democratia consociativa este rebotezat ,democrafie consenst si, in timp ce constructia consociativa presupune o structurd segmental, noul nume pentru acest’ mediu este pluraliste”. Ba mai mult, construct democratia consociativa era un tip. Democratia consensual prezentati, in schimb, ca un model. Stim cum s& tration (din punet de vedere logic si metodologic). Mode! micar ce sunt, dar se presupune ci ar fi entitifi cu un statut ‘mai maiestuos. Acum, a schimba un cuvant mm inseamna doar a schiml acel cuvint: inseamna a schimba o semnificajie, Cuvintele au proicetic semanticd, adieA preconstituie si vehiculeazd inte pretari'', Astfel, daca spunem democratie consensual” ave deja, dintre cArfile puse in joc, cartea castigitoare. Cine ar putea vreodati sa susfina ca o democratie fri consens este la fel de bund ca 0 democrafie consimfita? in aceeasi masuri, cand spunem societifi pluraliste” — de fapt o expresie difuzi yi generic& = sugestia care inevitabil iji vine in minte este c& intrucdt toate societitile sunt, int-o oarecare manierd si masura, pluraliste, atunei rofeta lui Lijphart este valabila pentru toate societatie. Se infelege c& intre primul si cel de-al doilea Lijphart imbarile nu sunt doar terminologice. Condijia necesard pentru buna functionare a unei democratii consociative este 0 ,cooperare intre elitele” putemic determinate si contrasteze tendinfe dezintegrante ale societatilor lor; dar aceasta conditie necesara si chiar crucialé dispare in definijia democratiei consensuale. In aceeasi misur’, trasitura definitorie a societatii segmentate pe care Lijphatt 0 avea initial in minte era e& strnctura acestor cleavages, a liniilor de impartire social, nu era intersectant& (cross-cutting), ci cra cumulativa si autosusfinuti. Acum sa vedem cum defineste Lijphart societifile sale pluraliste: ,societiti care sunt net divizate dupa orientiri religioase, ideologice, lingvistice, culturale, etnice Aoeinai termenul pluralist (ne Hoodt nesiguranfa sa semanticd Mecluiagi Lijphart (1984a, 23, 30), este un sistem definit de opt uvacteristici, dupa cum urmeazi. Alegerea sisteemului electoral le in societati mai miei, separate in mod viirtual” (1984a, ie il aaa Mi e& aceasta este prea puterich pentrs Pyluralist™ (aici tal pluralist apare ca un termen improprin); $i, al does, My cumulativ a acestor cleavages in chestiunte ramine mai Ht sau mai putin subinjeleasd, nemaifiind evicdenti. Fiecare ior etc, asf, liber SA decida cit ,exactitate”’ este mecesrd ati, in mod precis si cAtl .,separare” este {i mai mici separate in mod Virtual. in final, ist (nu definitia sa) are mali multé. putere iu o socictate di sega pentru societt nsumand, ce este de fapt democrafia consenstiala? In sinteza Modelut democratic consensuale poate fi desctis pe baza a opt ei deste en Pe fae Be te cs sre Weasel a Tati tie et nh rr {intre executiv si legislativ, dou camere legislative $i TS a 5 Tee tr rman map Pe rt Dupé cum s-a aritat mai sus, este un adevarat masaer, fr 4 salva puterea. Toati lumea este multumit8? Poate ei nu, mat aes a metitele fiecsruia dintre cele opt elemente s& ok transforma it eajunsusi cAt de eft echivalente sau poate majore, 1) Marie oaligi fac obscur’ la maximum responsabilitatta i sunt, de i, mi ‘mai de aceea, mai ugot bloeate sau dé wuld, mai eterogene si, toc ecco, ma us Digeat, aga cum nu. stunt coalifile minim cfstigitoare, 2) Disper= area puteriiintre exccutiv si legislatv se traduce adesea Intro Sonfusie a puterii dezordonate si neproductive: si o dispersare a usSISTEMELE ELECTORALE puterii intre numeroase partide mici sporeste confiwzia, 3) Reprezentarea proporfionali este, prin sine, cel mai bun lucru, dar Aificil in forma extrema recomandata de Lijphart, care include asa- numita proporz, adiea alocarile de cote si duplicate de locuri si costuri in intreaga sfera a administratici cheltuiclilor publice. 4) in fine, a permite dreptul de veto al minoritatilor ca instrument firese al limitirii puterii inseamna a admite un principiu instabil. Dar, mai ales, inseamn& contrastul intre un model majoritar si un model consensual care este, la un moment dat, prejudiciabil si exagerat. Contrastul este prejudiciabil pentru c& este exprimat intr-o terminologie care sugereaza, in mod intenfionat sau nu, c& sistermul ‘majoritar accentueaza conflictele sau cd le gestioneaza prost. Eu ay spune, mai degrabi, c4 adevarata esenfa a tuturor guvernclor democratice este capacitatea de a administra consensul si c& mu exist nici un alt motiv de a susfine a priori ci metoda Westminster ‘hu poate trata complicafia consens-conflict in masura in care poate sau reugeste s-0 faci’ metoda consensual-consociativa. De fapt, demonstratia lui Lijphart poate fi risturnata cu totul. Facilitind un anumit lucru, el se poate intampla aga. Cu cét contribui ta mai ‘multe, cu atat {i se cere mai mult. lar ceea ce nu este descurajat, este, in ‘general, incurajat, Daci sunt recompensate divizatile si spiritul de divizare (adic& ceea ce fac, in mod cert, proportionalitatea gi puterea de veto), se marese si se intensifica divizirile si spiritul acestora, Asadar, in final, mecanismul recomandat de Lijphart poate foarte bine si cauzeze mai degrabi ruperea consensului decat producerea lui. A dori cu orice pret pacea este cea mai proasta cale de a evita rizboaiele. Pe ling’ aceasta, si pe locul al doilea, contrastul lui Lijphart este exagerat si deviant deoarece in toate democratile (fra except) principiul majoritar este, si trebuie sa fie, formulat astfel: dorinja majoritaji prevaleaza legitim in limita respectitii drepturilor minoritatii. Totusi sistemmul majoritar este ‘intotdeauna limitat gi condigionat, Dac& nu ar fi fost aga, tocmai Alegerea sisanului electoral demoeratia ar fi fost cea care s-ar fi autodistrus (Sari 1987, 31-4 si 132-33), in concluzie, Lijphart trece in mod aproape impeceptibil de la eza ci democratia consociativa este convenabit societatilor segmentate, eterogene si/sau polarizate la teza cutotul diferita conform cireia aceasta reprezinti un model superior” de democratic pentru toate societajile. Dar nu este a8. Democratia consociativa este un sistem de contrapresiuni finute Iplalté de elite solidare care intenfionat inceared si neutralizze elanurile centrifuge ale societatilor lor; democratia sa consensiald este, ins, pornirea pe un drum gresit cu sens unic care duce |; 1m sistem de infarire a apetitului minoritatior. Subscriu asadar Ja wima formuls a lui Lijphart, dar nu gi la cea de-a doua”’. Se infelege ci motivatiile sistemului propotional nu au nevoie ~ cum se intémpli la Lijphart — si fie incalrate in vreo mare teorie”. Motivatiile proportionalismului pot fi reunite in argumentul de bazi c& esenfa, adevarata esenf a politicii democratice este guvernarea reprezentativa, nu guyemarea bund. Este acesta un argument imbatabil, decisiv? Cred cimu, pentru ci fiuritorii sti ignora clar faptul c& ,guvernarea repreantativa” este © abreviere a guvernarii reprezentative si responsable si ca cele oud calificative sunt solidare. lar un punct ulterior este ci guvernarea responsabila are doua laturi, doua fefe. Pe de o parte, responsabil implica ,,reactie” (responsiveness); dai, pe de alti parte, implici responsabilitate independemtaé say 0 Acfiune tesponsabili”, competent’, prudenti si abil pe care ficcare feprezentat © asteapté si o cere de Ja reprezentantul su’. Rafionamentul complet si corect este, asadar, acela of democratia fhecesit’ in aceeasi misuri o buna guvernare (responsabila) si o guvernare ,reactionala” si ci ecle dou elemente nu pot fi separate. Atunci, cum ¢ mai bine? Anterior am expus argumentele pro gi ‘vontra fiec&rui sistem electoral. Sistemele majoritare sunt cele mai 7SISTEMELE BLECTORALE bune, sau, oricum, au cele mai bune rezultate atunci cand creeazi un sistem bipartidic care la rindul stu produce un guvem monopartidic. Dar acest Iucru nu se intimpls cu usuring’. Astfel, sistemul majoritar ferm se para mai bine pe terenul a ceea ce am denumit exigena diluata a guvernabilitatii (supra, sectiunea 1V.1.), pe baza argumentului ca plurality system mentine la wn nivel sedizut fragmentarea partidelor si ca, de accea, este mai apt si dea nastere unor guveme eficiente decat sistemele proportionale. Pe de alti parte, si la cealalta extrema, trebuie si recunoastem ca un sistem uninominal poate duce si la dezmembrarea unui stat in termenii unei micropolitici de macinare localisté, Astfel, asa cum trebuie admis — si inscris intre aspectele pasive — sistemele majoritare produc uncori_ grave distorsiuni in raportul dintre voturi gi locurile din parlament™. Jn ceea ce priveste sistermul proportional, iam recunoscut marile merite istorice si am observat ci in formele sale impure objine de obicei un amestec satisficdtor de reprezentare adecvati i de ‘guverabilitate sulicient&, Sistemul proporfional este cel mai bun, asadar, atunci end este coreetat. Admit si faptul c& sistemul pro- portional poate fi necesar pentru societafile cu prec&dere ,.dificile” (ca in argumentelé lui Nordlinger, 1972, gi ale Tui Lijphart in prima faza), Pe de alta parte, in forma sa pura sistemul proportional in general esueaza, iar in ,pachetul extremist” recomandat de Lijphart defectele sale produc reacfii neprevzute care dau sarutul mori. 1V.5. Un ,,post-scriptum” la sistemele mixte Reformatorii au inceput in prezent si jongleze cu ideea ci cel mai bun sistem se objine ca un amestec, ca o combinatie de sistem majoritar ferm si de sistem proportional. Aceasti idee provine dintr-o falsa percepere a sistemului german, care este mixt Alegerea sistemutui electoral in termenii criteriilor de votare, dar nu si in termenii rezultatului, care este perfect proporjional pentru intregul Bundestag (supra, cap. Il, secfiunea II,2.). Tindnd cont de faptul e% un sistem mixt este, in schimb, ficut s& produc un ansamblu care uneste o reprezentare proportional’ cu una neproportionali, cazul german nu satisface aceasta intenjie. Un adevarat sistem mixt este, asadar, tun sistem in cadrul caruia apartenenfa parlamentarilor reflecta 0 proportie contrabalansat’ de o disproportie. Cu toate acestea, cexemplele actuale de parlamente intr-adevar mixte sunt ilustrate de cazurile Italiei, Japoniei si Rusiei. Mai precis, Italia a adoptat in august 1993 un sistem majoritar (uninominal cu un singur tur de serutin) pentru 75 % dintre locuri si proportional pentru restul de 25 %; cdteva luni mai tarziu Japonia a abandonat vechiul. stu sistem electoral pentru un amestec de 60 % (majoritar) si de 40 % (proportional); si in decembrie 1993 Rusia a fost convocatt in mare fprabii si-si aleagd noua Camera Inferioarai (numiti Duma de Stat), culo combinatie de jumatate-jumatate Fara referire la procente, gisese aceste cupliri de majoritar $i proportional o cAsatorie nereusiti, o solufie contraproduetiva. In cazul Rusiei, orice sistem electoral ar fi produs rezultate extra- vagante; dar, cu siguranti, rusii au fost ru indrumati s& plece de la zero cu un sistem electoral schizoid, care incurajeaza in mod conjunctural atit impusciturile in intuneric (cu sistemul majoritar ferm), cat si fragmentarea (cu sistemul proportional) si care nu este de nici un ajutor pentru viitoarele consolidari. in cazul italian, tezultatul ~ atat de la alegerile din 1994, cat gi de Ia cele din 1996 ~ 4 fost amagitor si a exprimat o si mai mare fragmentare (contrar intentiilor). in cazul japonez, este mult prea devreme pentru a ne pronunta, Din 1993, sistemul a fost instabil gi caracterizat de uverne de coalifie, Dar rezultatul noului sistem mixt va depinde le jinerea la distangi a Partidului Liberal-Democrat, Dac va fezista fra sa se destrame, atunci este clar ca ii este favorabil unSISTEMELE ELECTORALE sistem mixt, avand in vedere cf liberal-democratii pot face prapad in interiorul citcumscripfiilor uninominale, mentinandu-si intacté forfa in cadrul circumscriptiei unice najionale care repartizeazs 40% din voturile proportionale. Punctul esential este, totugi, distinctia clara intre sistemele pe care le voi numi semi-mixte — pentru ci sunt majoritar- Proportionale la intrare, dar nu si la iesire — gi sistemele mixte- ‘mixte, ca si spunem aga, care sunt majoritar-proportionale gi ca rezultat, si ca distributie a locurilor. Modelul sistemelor semi-mixte provine din Germania, al carei sistem este numit pe drept cuvant — ‘dup’ pirerea lui Nohlen si apoi a lui Kase — proportional personalizat” sau mixed-proportional (in impirfirea stabilita in Nowa Zeeland’), lar din aceasti precizare reiese ci marea majoritate a sistemelor declarate mixte sunt doar semi-mixte”*, Astfel incat se impune observatia eX exist o mare diferent fntre trecerea la 0 combinafie de majoritar-proporfional de la un sistem anterior majoritar si trecerea la mixt de la un sistem proportional anterior. in primul caz, 0 tari pierde guvernul monopartidic, dar nu dezvolti, cel putin nu in scurt timp, 0 fragmentare partidiet excesiva (pentru ca obiceiul de a vota intr-un context bipartidic nu se pierde dintr-o data). in acest caz, asadar, trecerea poate fi interpretati ca o aterizare usoara pe o majoritate corect si tocitt. In schimb, in cel de-al doilea caz, 0 trecere de la un proportional la un majoritar partial este pur si simplu o migcare gresitd. $i, in orice caz, principiul este - dupa parerea mea ~ ci sistemele electorale trebuie si aiba o singurd logica susceptibila st se conformeze scopurilor lor. in terminologia lui Farquharson (1969), sistemul proportional postuleaza un ,,vot sincer”, adic permite alegitorului s8-si exprime in mod liber prima preferinta, in timp ce alegerile majoritare necesita un ,vot strategie”, anume ca alegatorii si-si concentreze votutile asupra potentialilor castigatori (ind astfel determina si-si exprime preferinfele ,calculate”, care pot 120 Alegerea sistemului electoral fi o a doualtreia alegere), Asadar, nu ar trebui st Ii se ceara alegatorilor si indeplineasca, in acelasi timp, optiumi majoritare (strategice) si opliuni proporfionale (sincere), intrucdt acesta este un mod sigur de a le confunda, asa cum este un mod probabil de a obfine parlamente care nu sunt nici cal, nici migar. Fauritorii hibridului majoritar-proportional cred c& pot alatura ceea ce este ‘mai bun in cele dou’ lumi; dar este probabil, in schimb, c& vor obtine un bastard care si le combine defectele. Se infelege ci in fiecare fara orice trecere de Ia deschiderea proportionalismutui la constrangerile sistemului majoritar trauma- lizeazii interese si obiceiuri consolidate. Dar dact trebuie Picut acest schimb, atunci — insist — cel mai bun mod de a-I face este prin intermediul unui sistem desehis cu dublu tur de scrutin’”. lar acesta este un motiv in plus pentru a atrage din nou atentia specialistilor asupra unei formule pe care cei mai multi dintre experti o ignord sau o infeleg gresit. Asadar, dublul tur de serutin, cu marea sa putere de adaptare si flexibilitate a variantelor, este ,cel mai bun” sistem? Da, in general ag spune c& da, Cu menfiunea, de altfel, c& nici un sistem electoral nu este mai bun in mod absolut si permanent. Note la Capitolul IV ' Sartori (19682, 469). (Trimiterea la un tip francez este, evident, isloricd.) Citez dintr- seriere mai veche pentru ci am fost acuzal nu ay fine cont de faptul ca ,sistemele electorate ar trebui si fie clasificate gi evaluate pe baza principiilor de reprezentare” (Nohlen 1984a, 84-7), Dup um demonstreaza citatul, nu este aga ? De exemplu, in Anglia laburistii au cdstigat in 1974 guvernarea eu 37.2 % din voturi, faté de procentul de 39,9 % al conservatorilor. $i mai grav, in Noua Zeclanda, in 1978 si in 1981, partidul care s-a situat al toilea ca numar de voturi a fost cel care objinut o majoritate absolut de Jocuri.SISTEMELE ELECTORALE > Richard Rose (1983, 40-1) arata ca ,diferenja in proportionalitate inre alegerea mediand in cadrul sistemelor proporfionale gi majoritare este foarte limitati: 7 %; iar datele sale (in tabeul nr, 8) araté tocmai c& anumite {ari care voteaza dupa sistemul majortar relativ au o mai mare proporjionalitate decdt anumite fri care au sistemul proportional Demonstratia este repetati de Rose (1984, 74-5 si tabelul 7.1.). Dar lui Rose ii scapa subiectul pe care sunt pe eale si il demonstrez. * Dupa cum bine stiu liberalii englezi. De exemplu, la alegerile britanice din 1983, Alianfa (denumirea lor in acel moment) a obtinut 25.4 % din voturi si doar 3,5 % din locuri, Cu aceasta ocazie, costul unui loe in Camera Comunelor a fost pentru Iaburisti de 40 000 de voturi, in timp ce pentru Aliangé a fost de zece ori mai mare: de 400 000 de voturi, * inaintea acestor condifii trebuie amintit c& intregul rationament depinde de detinerea unor crteri care separa partidele relevante de acelea nerelevante. Rose afirma ci nu existi nici o tending a sistemelor neproportionale de a produce un parlament bipartide. In cad celor sase {ri [eu un sistem majoritar relativ] examinate aici gasim o medie de cinci partide in ficcare parlament, ba chiar si now’ partide in parlamental britanie” (1984, 78). Dar acesta este un joe al statistcilo, eae se joaed, la randul lor, cu numere fara semnificate © Afirm deseori acest Iucru deoarece revenirile de Ia sistemul proportional 1a eel uninominal fe exceptie in cazul acestei generalizai tune ednd aderarea la un sistem majoritar ferm actionewz4 asupra unui sistem de partide care a fost consolidat si structurat prin sistemul proportional. ” Numai daci' nu opereaza ca sisteme de partide predominante cu un guvern monopattidie (Sartori 1976, 192-201). A fost cazul Japonici, de exempli, intre 1954 si 1993, al Norvegiei si Elvetieiinire ani 30 gi °80 sial Spanied din 1982 pand astzi. La alegerile pentru parlament (Seym) din 1991 din Polonia, 29 de ‘grupuri politice au objinut locuri, eu 8 partide in zona procentuala cuprins® intre 16,9 si 6 % si, deci, in zona partidelor reprezentative. Introducerea in septembrie 1993 a unui prag de 5 % a ajutat la reducerea ‘acest fragmentiri cu sase partide: ine prea multe gi prea distante (din ppunet de vedere ideologic) intre ele pentru a permite existen{a unor 12 Alegerea sistennilui electoral guverne de coalijic omogene si, ca atare, functional. ° Obicetia este, din nou, cA aceasta se aplici la sistemele parla- rmentare, Sistemele prezidentiale necesita o analiza diferta (infra, cap. V). "© Trebuie amintit ca argumentarea mea este siructuralé. In consecin{, atunci cfnd afirm ca unele coaliii omogene functioneaza sau ppt funcfiona mai bine deest cele eterogene, scot in evidenfa pur si simplu ‘© conditie favorabils. Dar, in mod cert, si coalifile omogene se pot dovedi coalifii conflictuale. ' partidele de notabili sian de opinie ale secolului al XIX-lea era de yprovenienta interna”, in sensul ca s-au infinjat de la inceput in arena parlamentard (ca alianje si fuziuni intre parlamentari) si apoi s-au dezvoltat in exterior ca partide clectorale, partide in ciutare de votur. Dimpotriva, misearile socialiste, catolice gi cele similare s-au nascut in exteriorul si in opozitie-negatie cu ordinea existent, fiind tocmai de sceea denumite corect de Duverger,e provenienfi externa”. *? Veri, mai exact, Fisichella (1982, 254-55, 263-66, 274-85). fm ca Duverger a fost ulterior — fa de experienta celei de-a Cincea Republici — un impatimit aparator al dublului tur, pe care La recomandat eu convingere (chiar dac& inutil) pentru. reforma electoral italiana din 1993, "* Referitea se face (vezi supra, cap. II, secfiumea 1.1.) la alternative: Alegeri primare deschise sau inchise, Ia distorsiunea cauzatti de o participare limitaté la alegerile publice intense” si la usurinta cu care Alegerile primare pot fi nu doar manipulate, ci supraexpuse influentei mass-mediei, O selectie de tip primar care reintri in avelasi_ proces ‘lectoral este, fai de aceste probleme, o solute care le elimina '© Bxista dows moduri de a objine acest grad de deschidere. Cel mai simplu este de a stabili ca in cadrul celui de-al doilea tur sa fie admisi primi tei sau patru candidafi mai bine plasafi in mod alternatv, se poate Fecurge la praguri de admitere eroite pentru distributile previzibile ale Yoturilor. © aceasta explici, cred, de ce Fisichella (1982, 267) insist asupra faptului c& dublul tur poate si nu reduced numirul de partide. Acest ezlat presupune o rar, aproape perfect abilitate de contraatac.SISTEMELE BLECTORALE "7 Aceasta se aplicd, ni se spune, doar dacd partidul antisistem nu este partidul majoritifi relative, Dar nu este chiar aya, Dublul tur inehis ar pputea elimina pind si un partid cu 40 %, dacd alegétorii rimagi Lar considera nedigerabil sau periculos, astfel inet s-ar uni tofi in a vota ‘impotriva candidatilor sai. 'S Ma ocup de coneeptul si de definijia partidului ,antisistem” in Sartori (1976, 132-34). '® Spre exemplu, partidul neofascist italian, MSI, care a fost un partid -momnal”, in lumina tuturor criterilor, $i care totusi a fost intotdeauna finut, pana in 1994, in afara guvernului. Actualmente partidele xenofobe care se opun imigrantior (ea Frontul National al lui Le Pen in Franta) sunt, deopotriva, partide izolate, Acelasi lueru ar putea fi aplicat unui partid puternie religios int-un context laie sau unui partid erestin intr-0 zon’ islamic, Motivele pentru a exclude si a menfine segregate anumite partide sunt diferite. *° Si mai mult decdt atét, in Noua Zeeland, unde un referendum a aprobat_ in septembrie 1992 trecerea la un sistem mixt majoritar proportional umatate-jumatate). Pentru discufia engleza in favoarea sistemului proportional, a se vedea lucrarea clasic& a Iui Lakeman si Lambert (1953) si cea a lui Finer (1973). *" Pentru problema in cauzi, vezi mai ales Sartori (1979, passim); $i Sartori (1984b, 15-22) ® Pentru o caracterizare mai concist, vezi Lijphart (1977, 24), unde lementele sunt reduse Ia patru. Cartea din 1977 adopt deja termenul = pluralist”, dar menfine incd termenul ,consociativ” (© evaluare mai ampla a temei democrafii consociative se giseste in Sartori (1987, 238-40), acolo unde concluzia mea este ci ,de-a hungul unui continuum ai cirui poli extremi sunt «ntotdeauna majorita si

You might also like

• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5794)
• Bourdieu Opinion Publique

  

  Document10 pages

  Bourdieu Opinion Publique

  EmmanuelleR-Verlaine

  No ratings yet
• The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  

  From Everand

  The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  Meik Wiking

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (400)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Sabina Mihelj - Simon Huxtable - From Media Systems To Media Cultures - Understanding Socialist Television-Cambridge University Press (2018)

  

  Document386 pages

  Sabina Mihelj - Simon Huxtable - From Media Systems To Media Cultures - Understanding Socialist Television-Cambridge University Press (2018)

  Dragan Nikolić

  No ratings yet
• Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  

  From Everand

  Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  Phil Knight

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (537)
• Propagande

  

  Document9 pages

  Propagande

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  

  From Everand

  Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  Margot Lee Shetterly

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (895)
• Le Jeu de La Communication Politique

  

  Document18 pages

  Le Jeu de La Communication Politique

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  

  From Everand

  The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  Sarah M. Broom

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (98)
• Elites: History of The Concept: Philipp Korom, Max Planck Institute For The Study of Societies, Cologne, Germany

  

  Document6 pages

  Elites: History of The Concept: Philipp Korom, Max Planck Institute For The Study of Societies, Cologne, Germany

  Ranjan Kumar Singh

  No ratings yet
• The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  

  From Everand

  The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  Siddhartha Mukherjee

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (271)
• Les Enjeux de La Communication Politique Dans La Société Médiatisée

  

  Document7 pages

  Les Enjeux de La Communication Politique Dans La Société Médiatisée

  meryem berrada

  No ratings yet
• A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  

  From Everand

  A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  Dave Eggers

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (231)
• International Political Communication

  

  Document12 pages

  International Political Communication

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (838)
• Mondialisation

  

  Document161 pages

  Mondialisation

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Grit: The Power of Passion and Perseverance

  

  From Everand

  Grit: The Power of Passion and Perseverance

  Angela Duckworth

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (588)
• Bourdon Is - The - End - of - Television - Coming - To - An - en

  

  Document2 pages

  Bourdon Is - The - End - of - Television - Coming - To - An - en

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  

  From Everand

  On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  Naomi Klein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (74)
• Bourdieu

  

  Document10 pages

  Bourdieu

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Yes Please

  

  From Everand

  Yes Please

  Amy Poehler

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1891)
• Coloniality and Globalization A Decolonial Take

  

  Document19 pages

  Coloniality and Globalization A Decolonial Take

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  

  From Everand

  Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  Ashlee Vance

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (474)
• 091012sayad Affiche Exil

  

  Document10 pages

  091012sayad Affiche Exil

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  

  From Everand

  Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  Gilbert King

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (266)
• Hannah Arendt - Originile Totalitarismului PDF

  

  Document639 pages

  Hannah Arendt - Originile Totalitarismului PDF

  Radu Chibzui

  100% (14)
• The Unwinding: An Inner History of the New America

  

  From Everand

  The Unwinding: An Inner History of the New America

  George Packer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (45)
• Identite Et Inscription Temporelle Le Recit de Soi Chez Ricoeur PDF

  

  Document24 pages

  Identite Et Inscription Temporelle Le Recit de Soi Chez Ricoeur PDF

  Mba

  No ratings yet
• Fear: Trump in the White House

  

  From Everand

  Fear: Trump in the White House

  Bob Woodward

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (738)
• Ghosn

  

  Document13 pages

  Ghosn

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  

  From Everand

  Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  Doris Kearns Goodwin

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (234)
• Isabelle Rigoni

  

  Document9 pages

  Isabelle Rigoni

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Principles: Life and Work

  

  From Everand

  Principles: Life and Work

  Ray Dalio

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (599)
• Le Mythe

  

  Document47 pages

  Le Mythe

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Angela's Ashes: A Memoir

  

  From Everand

  Angela's Ashes: A Memoir

  Frank McCourt

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (440)
• Moeurs Et Coutumes

  

  Document135 pages

  Moeurs Et Coutumes

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  

  From Everand

  The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  Thomas L. Friedman

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2259)
• Conceptualizing and Measuring Democracy: A New Approach: Research Articles

  

  Document21 pages

  Conceptualizing and Measuring Democracy: A New Approach: Research Articles

  Joel Cruz

  No ratings yet
• The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  

  From Everand

  The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  Brene Brown

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1090)
• On Agonistic Memory Final Version For Open Access

  

  Document26 pages

  On Agonistic Memory Final Version For Open Access

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  

  From Everand

  Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  Jay Sekulow

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (137)
• Istoria - Minoritatilor - 3 Martie

  

  Document286 pages

  Istoria - Minoritatilor - 3 Martie

  mikkycherie

  100% (1)
• The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  

  From Everand

  The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  Ben Horowitz

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (344)
• Partide Si Societate Etnicitate Si Politica Electorala in Romania

  

  Document25 pages

  Partide Si Societate Etnicitate Si Politica Electorala in Romania

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Bad Feminist: Essays

  

  From Everand

  Bad Feminist: Essays

  Roxane Gay

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1015)
• Book 1 - Identities

  

  Document102 pages

  Book 1 - Identities

  Andreea Zamfira

  No ratings yet
• Steve Jobs

  

  From Everand

  Steve Jobs

  Walter Isaacson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (806)
• John Adams

  

  From Everand

  John Adams

  David McCullough

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2409)
• The Glass Castle: A Memoir

  

  From Everand

  The Glass Castle: A Memoir

  Jeannette Walls

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1712)
• The Outsider: A Novel

  

  From Everand

  The Outsider: A Novel

  Stephen King

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1839)
• The Light Between Oceans: A Novel

  

  From Everand

  The Light Between Oceans: A Novel

  M.L. Stedman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (789)
• The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  

  From Everand

  The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  Viet Thanh Nguyen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (121)
• Brooklyn: A Novel

  

  From Everand

  Brooklyn: A Novel

  Colm Toibin

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (1937)
• The Woman in Cabin 10

  

  From Everand

  The Woman in Cabin 10

  Ruth Ware

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2322)
• A Man Called Ove: A Novel

  

  From Everand

  A Man Called Ove: A Novel

  Fredrik Backman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (4609)
• Little Women

  

  From Everand

  Little Women

  Louisa May Alcott

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (104)
• Manhattan Beach: A Novel

  

  From Everand

  Manhattan Beach: A Novel

  Jennifer Egan

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (792)
• Wolf Hall: A Novel

  

  From Everand

  Wolf Hall: A Novel

  Hilary Mantel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3811)
• The Perks of Being a Wallflower

  

  From Everand

  The Perks of Being a Wallflower

  Stephen Chbosky

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2103)
• The Art of Racing in the Rain: A Novel

  

  From Everand

  The Art of Racing in the Rain: A Novel

  Garth Stein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4200)
• A Tree Grows in Brooklyn

  

  From Everand

  A Tree Grows in Brooklyn

  Betty Smith

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1929)
• Sing, Unburied, Sing: A Novel

  

  From Everand

  Sing, Unburied, Sing: A Novel

  Jesmyn Ward

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1103)
• Her Body and Other Parties: Stories

  

  From Everand

  Her Body and Other Parties: Stories

  Carmen Maria Machado

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (821)
• The Constant Gardener: A Novel

  

  From Everand

  The Constant Gardener: A Novel

  John le Carré

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (104)