Metodologia si tehnologia instruirii

a. Sistemul metodelor de instruire: clasificare, caracteristicile principalelor grupe de metode.

3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente si posibilitate de aplicare eficienta,
activizatoare, creativa.
4. Strategii didactice: concept, clasificare, caracteristici. Aplicatii la disciplina predata.
5. Mijloace didactice si suporturi tehnice de instruire: rol, functii, valente formative, limite.
6. Instruirea asistata de calculator- directie complementar strategica in valorizarea si
potentarea metodologiei instruirii si invatarii.

Sistemul metodelor de instruire: clasificarea, caracteristicile prancipale, grupe de

metode

Metoda are un caracter simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-
educative.

Functii specifice metodei:

- functia cognitiva (metoda devine pentru un elev un mod de a afla, de a cerceta, de a
descoperi);
- functia formativ-educativa (metoda de predare nu este numai calea de transmitere a unor
cunostinte, ci un proces educativ);
- functia instrumentala (metoda serveste drept tehnica de executie, mijlocind atingerea
obiectivelor instructiv-educative);
- functia normativa sau de optimizare a actiunii (metoda arata cum trebuie sa se procedeze,
cum sa se predea si cum sa se invete astfel incat sa se obtana cele mai bune rezultate);

Clasificarea metodelor de invatamant

- din punct de vedere istoric:
metode traditionale;
metode moderne;
- dupa extensia sferei de aplicabilitate:
metode generale (expunerea, prelegerea, conversatia, cursul magistral etc);
metode particulare (restranse la predarea unei discipline;
- in functie de modalitatea principala de prezentare a cunostintelor:
metode verbale-bazate pe cuvantul scris sau rostit;
metode intuitive-bazate pe observarea directa, concret-senzoriala a obiectelor, fenomenelor;
- dupa gradul de angajare a elevilor la lectie:
metode pasive-centrate pe memoria reproductiva si pe ascultarea pasiva;
metode active-necesita actiunea de explorare personala a elevilor;
- dupa functia didactica principala:
cu functie principala de predare si comunicare;
cu functie principala de fixare si consolidare;
cu functie principala de verificare si apreciere a rezultatelor scolare;
- in functie de modul de administrare a experientei ce urmeaza a fi insusita:

1
 metode algoritmice-bazate pe secvente operationale stabile, construite inainte;
metode euristice-bazate pe descoperirea proprie a elevilor;
- dupa forma de organizare a muncii:
metode individuale-pentru fiecare element in parte;
metode de predare-invatare in grupuri;
metode frontale, cu intreaga clasa;
metode combinate (alterneaza variantele de mai sus);
- in functie de axa de invatare mecanica (prin receptare)-invatare constienta (prin descoperire)
sunt bazate pe invatarea mecanica (expunerea, demonstratii cu caracter expozitiv);
metode care apartin preponderent descoperirilor dirijate (conversatia euristica, observatia
dirijata, instruirea programata);
metode de descoperire propriu-zisa (observarea independenta, rezolvarea de probleme,
brainstormingul);

Caracteristicile principalelor grupe de metode

Cele mai importante metode clasice sunt: expunerea, conversatia, demonstrarea si
experimentul.

Descrierea metodelor didactice.

I. Expunerea reprezinta activitatea profesorlului de a transmite cunostinte noi sub forma unei
prezentari orale, sistematice si coerente.
Avantaje:
- permite transmiterea unui volum mare de cunostinte intr-o maniera sistematica si intr-o
unitate redusa de timp;
- furnizeaza elevilor o modalitate corecta de abordare a unei teme si un exemplu de folosire a
unui vocabular ales.
Dezavantaje:
- fluxul de informatii este univoc;
- solicita memoria in dauna gandirii;
- furnizeaza insusirea gandirii pe baza autoritatii profesorului.
S-a incercat perfectionarea expunerii prin:
- renuntarea la elementele descriptive in favoarea celor explicative;
- ancorarea unor idei in realitati economice, sociale, politice si culturale;
- sugerearea de probleme pe care sa le rezolve elevii;
- folosirea intrebarii retorice (ex: Oare vom reusi acest lucru? Dar daca vom incerca si altfel?);
- folosirea sondajului de opinie.

O alta cale de modernizare a expunerii o reprezinta utilizarea ei in noi variante:

- expunerea cu oponent: care consta in imbinarea prezentarii unui sistem de cunostinte de

catre profesor cu intrebari puse de elevi sau de un alt profesor care sustine o teza contrara;
- expunerea-dezbatere in care subiectul sau teme sunt dezbatute impreuna cu elevii in scopul
adancirii semnificatiei lor.

2
II. Conversatia reprezinta modalitatea de lucru in care elevii stimulati si indrumati de catre
profesor participa cu fortele si cunostintele lor la insusirea de noi adevaruri.
Optimizarea conversatiei s-a facut prin perfectionarea intrebarilor dupa cum urmeaza:
- reducerea ponderii intrebarilor cu functie reproductiva in favoarea intrebarilor ce stimuleaza
gandirea reproductiva;
- accente pe intrebari divergente care pretind elevilor raspunsuri originale cat mai diverse,
solicita imaginatie si reactualizarea cunostintelor;
- un accent mai mare pus pe intrebari de evaluare care solicita elevilor sa faca judecari de
valoare.
In paralel cu perfectionarea intrebarilor s-au modernizat si conditiile pedagogice de realizare a
conversatiei prin:
- importanta mai mare acordata feed-back-ului;
- folosirea conversatiei inverse in care elevii intreaba si profesorii raspund.

III. Demonstrarea reprezinta actiunea de imbogatire a sistemului de cunostinte a elevului prin

infatisarea directa, nemijlocita sau mijlocita a fenomenelor realitatii obiective. Demonstrarea
are
drept scop asigurarea unei baze perceptive bogate in invatare.
Recomandari:
- crearea pe parcursul demonstrarii a unor situatii conflictuale pe care elevii sa le rezolve
observand, actionand cu obiectele, fiind solicitati sa gandeasca si sa interpreteze;
- demonstrarea cu metode similare;
- demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-video;

IV. Experimentul reprezinta actiunea de insusire a cunostintelor de catre elevi pe calea

investigatiilor practice in laborator, in cabinete sau ateliere (sau pe cale experimentala)
Alte tipuri de experimente:
- experimentul cu valoare de exercitiu;
- de formare a deprinderilor;
- experiment de cercetare;

Valente formative de experimente:

- dezvoltarea spiritului de observatie;
- dezvoltarea gandirii euristice;
- dezvoltrea imaginii creatoare;
- formarea spiritului stiintific;
- dezvoltarea trasaturilor de vointa si caracter;
- spirit de cercetare;

Cele mai importante metode moderne sunt: invatarea prin descoperire, problematizarea,
algoritmizarea, modelarea didactica, dezbaterea, studiul de caz, instruirea programata,
brainstorming.

3
 Strategii didactice
Invatarea prin descoperire reprezinta metoda de invatare prin care elevul descopera cu
propriile forte intelectuale cunostinte noi. Ca si problematizare, descoperirea didactica este o
metoda de tip euristic, diferenta dintre cele doua fiind: in cazul problematizarii ponderea cade
pe aflarea solutiilor pornindu-se de la elemente deja cunoscute.
Exista trei tipuri de descoperiri:
- descopererea spontana-se produce intamplator, fara investigatii prealabile;
- descoperirea stiintifica (opusa descoperirii spontane);
- descoperirea didactica-elevul nu descopera ceva nou, ci redescopera informatii cunoscute in
stiinta, tehnica.

Descoperirea didactica, ca si cea stiintifica are la baza o motivatie (urmareste un obiectiv),

formuleaza si verifica ipoteze, foloseste diverse metode de cercetare. Descoperirea didactica
angajeaza plenar elevii in invatare. Rolul principal revine elevilor (ei se documenteaza si
realizeaza tot efortul pentru descoperire).

Aplicarea acestei metode presupune o pregatire specifica a temei respective, o pregatire

realizata de profesor.
Valente formative ale descoperirii didactice:
- dezvolta spiritul de observatie;
- dezvolta procesele psihice;
- dezvolta calitatea de vointa;
- cultiva sentimentul de admiratie si respect fata de stiinta;
- introduce elevii in tehnica cercetarii;
- pregateste elevii pentru educare permanenta.

Mijloace de invatare care faciliteaza transmiterea informatiilor didactice:

- instrumente, aparate de laborator;

- echipamente tehnice pentru laborator;
- calculatoare;
- jocuri didactice.

Mijloacele de invatare se dovedesc a fi utile in masura in care sunt integrate organic in

contextul lectiilor si se imprima o finalitate explicit pedagogica, fara suprasolicitari sau
exagerari. Mijloacele de invatare nu pot inlocui niciodata actul predarii in care rolul principal
il joaca profesorul.
Orice apel la mijloacele audio-vizuale va pune in balanta o serie de:
- avantaje:
suplimenteaza explicatiile verbale;
mijlocesc elevilor e realitate mai greu accesibila pe o cale directa;
consolideaza cunostinte si abilitati.
- dezavantaje:

4
 predispune la o anumita standardizare si uniformizare a perceperii si interpretare a realitatii;
imbie la receptare pasiva.

Stabilirea si integrarea mijloacelor de invatare trebuie racordate la obiectivele instruirii,

continuturile concrete ale lectiilor, metodele si procedele didactice. Eficienta utilizariia
cestora tine de inspiratia si experienta didactica profesorului in a alege, a combina, a doza.