Agresivitatea la copil. Cum procedam?

Care este originea comportamentelor agresive ?

Agresivitatea este o forma de comportament, orientata in sens distructiv. Definirea fenomenului agresivitatii a ocupat un loc central in
preocuparile oamenilor de stiinta, de-a lungul timpului. Din pacate, datorita complexitatii acestui fenomen psihosocial, nu s-a ajuns la un
consens general, existand o diversitate de puncte de vedere. Principalele teorii legate de agresivitate, se refera la rolul jucat de

instinctualitate (impulsul nativ), de frustrare si teoria invatarii sociale.

Copiii se nasc cu un instinct agresiv sau comportamentul agresiv se invata?
Aceasta intrebare are puternice implicatii practice, legate de modul in care ne educam propriul copil. Educatia trebuie sa urmareasca
inhibarea reactilor agresive innascute, care exista deja in copilul nostru sau prin modelul educational propus, trebuie sa prevenim ca acesta
sa invete sa devina agresiv?

Multe lucrari stiintifice, care au studiat fenomenul agresivitatii si au aratat ca adolescentii si copiii de varsta scolara elementara, au deja
dezvoltat si invatat, in aceasta etapa a vietii, un model propriu al agresivitatii. Concluzia lor este ca, pentru a intelege originiile
agresivitatii si pentru a preveni cazurile cronice de agresivitate fizica, trebuie sa ne concentram atentia pe
prima perioada a vietii omului, primii ani dupa nastere, pentru ca in aceasta etapa se pun bazele
comportamentului agresiv de mai tarziu.Pentru a intelege corect comportamentul agresiv, trebuie sa avem in vedere si partea
instictuala (agresivitatea face parte din emotiile noastre de baza si este un mecanism de aparare primar), mostenirea transmisa genetic, si
lucrul cel mai important, agresivitatea este un comportament social invatat. Influentele sociale, factori situationali, contribuie la invatarea si
punerea in practica a acestui comportament.

Copiii invata agresivitatea, din primii ani de viata, de la parinti, persoanele apropiate familiei si ceilati copii

cu care interactioneaza. De asemenea, ei invata despre agresivitate si din filme, televiziune si carti
de benzi desenate. Odata ce copilul a invatat un comportament agresiv si acesta functioneaza si aduce beneficii, el devine un tipar
comportamental. Acest tipar, va fi multiplicat atunci cand copilul se confrunta cu evenimente neplacute, frustrante sau atunci cand observa si
alte persoane actionand agresiv.

Cum am trebui sa raspunda parintii la agresivitatea copilului

Prezenta comportament agresiv la o varsta frageda, poate duce mai tarziu la probleme. Toti copiii au nevoie de un anumit nivel de
agresivitate. Fara el acesta este in pericol sa devina tinte pentru ceilalti. In cazul in care copilul dumnevoastra se supara din cand in cand si
nu reactioneaza tot timpul asa cum ati dori, nu este un motiv sa va faceti griji. Agresivitatea devine o problema care trebuie sa va preocupe
serios, atunci cand copilul ataca (loveste, musca) repetat un alt copil sau adult.
Principalele cauze care declanseaza agresivitatea la copii sunt frustrarea si cautarea atentiei.Frustrarea poate fi
declansata atunci cand ii cereti copilului sa se opreasca din joaca si el doreste sa continue aceasta activitate sau atunci cand nu poate
obtine ceva , ce el isi doreste.Copilul cauta atentia persoanelor pe care le-a investit afectiv si atunci cand parintii sau alte persoane
semnificative, nu le-o ofera sau il ignora, raspunde printr-un comportament agresiv. Asa se explica de exemplu, cand fratele mai mare,

observa ca fratele mai mic primeste mai multa atentie si ingrijire, fata de el, intr-un anumit moment.

Care sunt cele mai bune metode pentru ca un copil sa depasesca problemele legate de agresivitate? Iata cateva
sfaturi:
1. Evita pedeapsa fizica! Pedepsele aspre, punitive sunt principala cauza a comportamentului agresiv. Asa cum am discutat, parintii si
adulti in general, sunt adevarate modele de urmat pentru copiii. Cum va reactiona copilul tau, daca tu ca parinte, reactionezi atunci cand
apare o situatie dificila, stresanta in familie, tipand si lovind? Daca parintele raspund cu agresivitate, in situatiile frustrante, tensionate, copilul
va invatat si vor urma acelasi model.
2. Fii atent la factori care declanseaza agresivitatea si la modul in care copilul reactioneaza. Ce situatie sau
context, declanseaza raspunsul agresiv. Monitorizeaza daca acest comportament se repeta si daca reactia copilului este in concordanta cu
acel context.
3. Discuta cu copilul tau, consecintele comportamentului agresiv si transmite-i comportamentul adecvat in
aceea situatie. Ai rabdare ca perioada tensionata sa treaca si discuta despre actiunile copilului in mod pasnic, calm, punand accentul pe
consecintele negative ale comportamentului avut. De exemplu, atunci cand loveste sau musca alt copil, este putin probabil, ca acesta sa
doreasca sa se joace cu el in viitor, pentru ca acest comportament nu este acceptat si provoaca durere si teama.

4. Acorda-i atentie si afectiune. Toti copii au nevoie de aceste doua ingrediente fundamentale, pentru a stabili in viitorul de adult,
relatii interumane, autentice si armonioase. Acesta regula importanta, este valabila mai ales pentru copii mai mari, care au frati mai mici.
Pentru primul nascut, este foarte greu sa inteleaga, de ce odata cu venirea unui nou membru in familie, trebuie sa imparta atentia si
afectiune parintiilor. Daca nu va primi suficient, se va simti respins, izolat si va dezvolta sentimente si comportamente negative, fata de
copilul mai mic.
5. Monitorizeaza programelor de televiziune si felul in care copilul tau se joaca. Asa cum am discutat, exista o legatura
intre programele tv si agresivitatea copilului tau, desi uneori aceste aspecte au fost usor supraevaluate. Ce trebuie facut? Atunci cand copilul
urmareste anumite programe care includ un anumit nivel de violenta, parintele trebuie sa intervina si sa-i orienteze atentia spre alte aspecte.
In mod similar, atunci cand copilul participa la jocuri brutale, cu un nivel crescut de agresivitate, parintele trebuie sa intervina, pentru ca altfel,

mesajul transmis copilului este ca acest nivel de agresivitate este acceptat si tolerat social.
6. Incurajeaza-ti copilul pentru a-si exprima sentimentele si emotiile pe care le traieste. Vorbeste deschis despre
emotii si invata-l sa-si exprime sentimentele intr-un mod deschis si sanatos. Astfel va avea o medoda adecavata de a descarca frustrarea si
furia. Discuta problemele cu care copilul se confrunta. Ofera-i posibilitea de a-si forma o strategie asertiva de abordare a acestora, bazata pe
dialog si negociere, nu pe o perspectiva nociva, in care agresiunea fizica si verbala ocupa un loc central. Adultul de maine iti va multumi
pentru acest dar, pe care i-l oferi acum.
7. Daca ai incercat toate aceste sfaturi in relatia cu copilul tau si nu exista semne de imbunatatire a
comportamentului agresiv, atunci este timpul sa cauti ajutor de specialitate. Educatia parentala, va ofera informatiile
necesare pentru a va imbunatati abilitatile de parine. De asemenea, consilierea unui psiholog va poate oferi solutii si strategii practice pentru
a avea un stil parental functional.

In concluzie: copilul tau are nevoie de un model!

Fii un model de urmat pentru copilul tau. Un model adecvat , de control emotional si de gestionare a sentimentelor de furie si agresivitate. Fii
primul profesor si cel mai important, in viata copilului tau. Invata-l cum sa-si exprime emotiile, atat cele pozitive dar si cele negative. Arata-i
comportamente adecvate de gestionare a furiei. Foloseste asertivitatea ca singur model de rezolvare a problemelor.
Fi un model, de care copilul tau are nevoie, pentru a creste si a se dezvolta normal si armonios.

Mult succes!