MANIFESTATIILE AGRESIVITATII DIN COPILARIE SI PANA LA INCEPUTUL

MATURITATII

Copilaria mica

Cea mai timpurie manifestatie a agresivitatii are loc la prima intalnire a bebelusului cu mediul
social. Multi bebelusi arata semne de frustrare si furie, si nu este nicio deosebire intre sexul
feminin si sexul masculin. Configuratiile particulare faciale asociate cu o anumita cunoastere a
furiei manifestata la adulti, poate fi deja indentificata de la trei luni. (Izard et al 1995). Expresia
furiei apare impreuna cu schimbarile cognitive care intervin in a doua jumatate a primul an de
viata, cand bebelusii incep sa inteleaga relatiile cauza-efect. De la doisprezece luni, actiunile care
duc la conflict printre indivizii mai mari determina ori obiectii, ori razbunare. (Caplan et al 1991)

Desi, in principiu, nu sunt dovezi privind diferentele dintre sexe, referitor la posibilele aparitii ale
agresivitatii in copilarie, sunt cateva deosebiri la nivelul expresivitatii emotionale si al
autocontrolului care pot duce mai tarziu la probleme privind deosebirile dintre genuri. Baietii
sunt mai instabili emotional decat fetele si exprima emotii pozitive dar si negative la un nivel
mai ridicat, ei fiind mai predispusi catre furie. (Weinberg & Tronick 1997).

Toddlerhood (perioada bebeliceasca??)

Pe parcursul celui de-al doilea si al treilea an de viata, semnele agresivitatii si acceselor de furie
dintre adulti si persoanele de acelasi statut pot fi observate, precum si cateva diferente dintre
sexe, desi privind in ansamblu avem similaritate. In primii ani de viata, desi conflictul este
inevitabil, el nu apare de obicei intr-un grad ridicat, daca excludem activitatile sociale. (for
reviews, see Hay 1984, Shantz 1987). Au fost observate in laborator cateva diferente dintre sexe.
In mici grupuri de copii intre 1-2 ani, s-a identificat cum grupurile care aveau ca majoritate sexul
feminin sunt mai predispuse catre conflict si catre utilizarea fortei decat grupurile in care
majoritatea era reprezentata de sexul masculin. (Caplan et al 1991).

De asemenea, in studiile privind interactiunile dintre frati, nu s-au observat diferente majore intre
genurile de sex, cu toate acestea, diadele de acelasi gen intra mai usor in conflict decat cele de
sex diferit. (Hay et al 1993, Vespo et al 1995).

Parintii, in special tatii, au aratat cum baietii au un comportament mai negativ in comparatie cu
fetele. Pe de alta parte, profesorii au spus ca nu sunt diferente majore, ci din contra, fetele care
sunt nesigure si sunt atasate de mame sunt mai dificile decat baietii si decat fetele increzatoare.
(Fagot & Kavanagh 1990).

Intr-un raport britanic, mamele au vazut copii de sex feminin ca fiind mai agresivi decat copii de
sex masculin. (Hay et al 1995).
Primii ani de scoala

Diferentele dintre genuri privind nivelurile agresivitatii isi fac aparitia intre 3-6 ani, cand in
societate, copii participa pentru prima data in grupuri educationale organizate. Masculii prezinta
un grad mai ridicat de agresivitate fizica in concordanta cu sexul feminin (for reviews, see
Coie & Dodge 1997, Hay 1984). Mai multe investigatii arata ca fetele au tendinta sa
foloseasca mai mult agresivitatea verbala sau indirecta decat cea fizica. (Bjorkqvist et al 1992,
Cairns et al 1989).

In studiile observationale s-a vazut ca fetele folosesc agresivitatea fizica cand nu sunt
supravegheate de adulti. Peples si Craig au demonstrat aceasta agresivitate folosind surse video,
unde copii aveau microfoane wireless. Aceasta tehnica a aratat cum fetele reactioneaza la fel ca
baietii, doar ca in interviuri ele tind sa ascunda acest fapt. (Pepler & Craig 1995).

Caracteristica agresivitatii este diminuata in relatiile persoanelor de acelasi statut de la prima

copilarie pana la mijlocia copilarie si este in crestere in aptitudinile interpersonale, cu doar un
singur subgrup particular de baieti care nu isi pot controla agresivitatea. Cu toate acestea, sunt
mai putin evidente diferentele de sex intre frati decat intre alte persoane privind agresivitatea.
(Dunn 1993). Pe de alta parte, analizele privind copii avand risc ridicat de comportament
disruptiv au aratat ca o relatie conflictuala ridicata dintre frati ridica gradul de predispunere a
agresivitatii la scoala. (Storashak et al 1996).

In sfarsit, in primii ani de scoala, cruzimea fata de alti copii sau fata de alte animale,
care sunt simptome ale tulburarii de comportament, poate iesi in evidenta la o
parte dintre copii. (American Psychiatric Association 1994) Fiecare poate fi vazuta
ca o simptoma avansata a agresivitatii, care are implicatii in dezvoltarea altor forme
ale agresivitatii. (e.g. Ascione 1993).

Adolescenta si maturitatea mica

Cateva schimbari majore in nivelul si modelul agresivitatii apare in timpul adolescentei si

maturitatii mici. In primul rand, actele agresive cresc putand sa se extinda cauzand chiar rani sau
moarte, in parte din cauza cresterii cu anii a fortei fizice si din cauza utilizarii armelor
(Berkowitz 1994, Reiss & Roth 1993) precum si a armelor mortale. (Arria et al 1995). Sectiunea
de date de la National Household Education Survey din 1993 indica ca proportia studentilor care
au arme in scolile americane creste rapid intre clasa a 6 a(24%) si clasa a 9 a (48%) si intre cele
care urmeaza. (Snyder et al 1996). Intr-un studiu s-a aratat ca 50 % dintre baietii sub 16 ani au o
arma de tras comparand cu procentul fetelor care este de doar 5% (Cairns & Cairns 1994).

A doua schimbare in adolescenta este ca intr-un colectiv, grupurile din scoli au mai multe forme
de violenta, cum ar fi obligarea copiilor mai mici de a face lucruri impotriva vointei lor. Membrii
relatiilor de socializare in scolile secundare sunt de multe ori similare in nivelurile de agresivitate
si in alte tendinte antisociale. (Cairns & Cairns 1994). Relatiile de grup pot promova
agresivitatea si alte forme alte delicventei la un nivel atat de extins incat aceste activitati ar putea
sa apara normale in timpul adolecentei. (DiLalla & Gottesman 1989, Moffitt 1993).

Multe bande organizate se fac in timpul adolescentei. Ele au anumite caracteristici precum:
imbracaminte, insigne sau simboluri si de multe ori practica violenta. Ele opereaza in cartiere dar
si in scoli. (Howell 1995, Klein 1995) Prezenta bandelor e asociata cu cresterea disponibilitatii
armelor si gradului ridicat de delicventa si violenta. (Bjerregaard & Lizotte 1995, Howell 1995)

In al treilea rand, cum tinerii cresc in forta fizica, o parte minora dintre ei eventual isi lovesc
parintii (de obicei mama), sau un profesor. (Callahan & Rivara 1992, Johnston et al 1993).

In al patrulea rand, in copilaria mijlocie, agresiunile fizice directe sunt aratate in conflictele
dintre fete versus fete la fel ca si cele dintre baieti versus baieti. De-a lungul anilor adolescentei,
conflictele fetelor tind sa devina mai putin violente, pe cand disputele baietilor continua sa arate
agresivitate si alte forme ale confruntatiei directe. (Cairns & Cairns 1994, Olweus 1991). Cand
incepe perioada intalnirilor, violenta dintre sexe devine mai evidenta, in aceasta perioada
adolescentii pot incepe sa violeze straine. (Cairns & Cairns 1994)

Finalizand, intr-un inceput de maturitate sexuala, adolescentii pot devenii parinti si pot incepe sa
isi abuzeze copii. Abuzarea de partener poate si ea sa devina o parte a vietii lor. (OLeary et al
1989) Cateva cercetari au sugerat ca agresivitatea ridicata a indivizilor care aparent nu au mai
comis infractiuni in adolescenta au transferat aceste impulsuri agresive catre membrii familiei.
(Moffitt 1993).