Agresivitatea in comportamentul social

1. Introducere

Conceptul de agresivitate este utilizat n contexte diferite: poate fi folosit pentru a descrie
o atitudine sau un anume tip de personalitate, dar in acelasi timp s descrie anumite
comportamente. In ambele situatii, agresivitatea se defineste prin analiza comportamentului
unei persoane in relatiile interpersonale. Astfel, agresivitatea este asociat, de mai muli
specialiti din psihologie sau sociologie, cu intenia unei persoane de a produce acte violente
ce au ca repercursiuni rnirea altor persoane ori unele distrugeri. ns nu toate manifestrile
agresive sunt efectuate cu intenia de a face ru, ci aa dup cum se poate constata, n multe
situaii agresivitatea are o exprimare impulsiv sau instinctual ce nu se presupune n mod
direct un control contient. Manifestari agresive de natura instinctiva pot fi observate inca de
la varsta de 2 ani, cnd copilul vrea cu orice pre jucria altuia, ajungand sa chiar sa o smulga
din mana altor copii, fara a avea neaparat intentia de a face rau. Acest fapt ne duce cu gandul
la faptul ca agresivtatea poate fi prvita ca si un comportament natural in oarecare masura.
Astfel, fiecare perosana, urman o lege a firii, tinde s-i satisfac propriile trebuine sau s-i
ating propriile scopuri, iar uneori scopurile proprii vin n contradicie cu cele ale altor fiine,
ceea ce poate da natere acestor conflicte. Se poate observa c atunda tot pron agresivitate,nci
cnd urmrim realizarea propriilor interese, suntem n cele mai multe cazuri contieni de
potenialul conflictual al comportamentului nostru i cu toate acestea vom fi tentai s
acionm la limita gradului de acceptabilitate sau altfel spus dorim s obinem maximum de
profit din fiecare situaie. In cazul in care fortam limitele, persoana agresata poate afisa un
comportament de aparare, altfel spus sa raspunde cu aceeasi moneda generand o situatie de
lupta. Comportamentul de lupt este un fapt omni-prezent n natur, ce are legtur cu
prezervarea individului i a speciei. Charles Darwin a ridicat problema importanei luptei
pentru supravieuire artnd c este ntotdeauna favorabil pentru viitorul unei specii dac cel
mai puternic, dintre doi rivali, ia n posesie teritoriul vizat.
Tinand cont de cele amintitie, agresivitateaare indiscutabil o mare valoare, fiind esenial
pentru supravieuire, mai ales prin presiunile sau constngerile pe care le exercit asupra
relaiilor interpersonale i a organizrii sociale (ce se refer la coeziunea grupurilor i la
raporturile dintre membrii aceluiai grup). ns, n anumite condiii, agresivitatea poate lua i
forme inadecvate, excesive sau dezadaptative, ce pot provoca mari distrugeri i pierderi. n
final putem vorbi despre cel puin trei forme de manifestare a agresivitii. Putem constata c
agresivitatea, poate avea o forma/caracteristica impulsiv ce ar deine un important rol
explorator. Mai poate avea si o forma instrumental sau deliberat, datorat n prim instan
unor manifestri de rivalitate sau unor convingeri personale, dar care datorit unor erori de
judecat se pot transforma ntr-un act premeditat de agresiune. Iar ca o reacie la aceast tip de
agresiune, putem discuta de o agresivitate reactiv, ce se manifest datorit modului n care
vor fi descifrate sau interpretate aciunile unor persoane ca blocnd realizarea propriilor
scopuri sau punnd n pericol integritatea fizic sau psihologic a persoanei.
Exista mai multe criterii dupa care se poate clasifica agresivitatea:
(i) In functie de agresor (cel care adopta comportamentul agresiv):
a) agresivitatea tanarului si agresivitatea adultului;
b) agresivitatea masculina si agresivitatea feminina;
c) agresivitatea individuala si agresivitatea colectiva;
d) agresivitatea spontana si agresivitatea premeditata.
(ii) In functie de mijloacele folosite pentru finalizarea actului agresiv:
a) agresivitatea fizica si agresivitatea verbala;
b) agresivitatea directa (cu efecte directe asupra victimei) si agresivitatea indirecta
(cand intre agresor si victima exista intermediari).
(iii) In functie de obiectivele urmarite prin "practicarea agresivitatii":
a) agresivitatea care urmareste obtinerea de beneficii (psihologice sau materiale);
b) agresivitatea ce urmareste predominant ranirea si/sau chiar distrugerea victimei.
(iv) In functie de forma de manifestare a agresivitatii:
a) agresivitate violenta si agresivitate nonviolenta;
b) agresivitate latenta si agresivitate manifesta.
 2. Teorii asupra agresivitii

Agresivitatea, pentru o bun parte dintre sociologi, nu este altceva dect o reacie la anumii
factori din mediul extern.

2.1 Teoria frustrare-agresivitate

Probabil cea mai cunoscut teorie, ce va rmne destul de influent, este teoriei frustrare-
agresivitate, frustrarea apare atunci cnd calea de realizare a unui obiectiv este obstrucionat
ori blocat, fapt ce determin un comportament agresiv orientat mpotriva celui care a
determinat aceast stare de fapt, ori ar putea fi redirecionat ctre o int mai sigur. Exista si
parerea c nu trebuie exagerat legtura dintre frustrare i agresivitate deoarece nu toate
cazurile de agresiune sunt cauzate de frustrare i totodat nu orice frustrare este urmat de o
agresiune. Ca urmare s-a acceptat c frustrarea creeaz o stare de activare, ce doar pregtete
organismul pentru aciunea ce va urma. Pe de alt parte comportamentul agresiv va fi
influenat i de ali factori aversivi, precum durerea, cldura extrem, aglomeraia, alcoolul
sau drogurile, etc. Aceti factori produc stri de disconfort i creeaz stri de nelinite sau
iritare (anxietate sau furie) care la ntlnirea cu un stimul declanator sporesc ansele s se
produc unele manifestri agresive.

2.2 Teorii biologice asupra agresivitii

Teoriile biologice subliniaz natura nnscut a agresivitii. Acestea sunt inspirate de teoria
privind originea i evoluia speciilor, formulat de Charles Darwin n1850. Aceasta teorie
considera ca comportamentul poate fi explicat prin intermediul unor impulsuri instinctuale,
fiecare genernd o form particular de aciune. Sigismund Freud a dezvoltat nc din primii
ani ai secolului XX o teorie ce va avea un mare impact asupra dezvoltrii cercetrilor
psihologice ulterioare. Freud dezvolt aceast teorie de-a lungul unei perioade de cincizeci de
ani, pe parcursul crora s-au produs importante schimbri n modul su de a vedea lucrurile.
Potrivit teoriei psihanalitice fiinele umane sunt prizonieri ai unor fore interne (drive), care
determin ntreaga noastr activitate i care acioneaz incontient sau independent de voina
noastr. Freud susine c scopul nostru este de a aduce aceste manifestri n sfera contiinei,
sau sub imperiului responsabilitii i a controlului personal.
Concepia psihanalitic imagineaz sistemul psihic ca un aparat mental ce acioneaz n baza
unui mecanism de tip tensiune-reducere. Acest sistem funcioneaz pentru a menine stabil
starea intern de echilibru prin reglarea relaiei dintre organism i mediul extern de o manier
ce satisface cererile ambelor pri. Funcionarea psihologic este gndit ca avnd la baz
energia psihic acumulat, ca rezultat al solicitrilor interne i externe, ce se cere a fi
descrcat pentru a se pstra echilibrul organismului.
O ntreag serie de observaii pertinente arat c persoanele supuse sau linitite, sunt mai
predispuse la reacii supradimensionate, excesive, n raport cu situaia existent [A]. Acestea
fiind mai reinute, nu rspund provocrilor i ncearc s-i reprime suprarea, iar n urma
unor acumulri, aceasta va erupe sub forma unor manifestri extrem de violente. Calea
propus pentru reducerea comportamentului agresiv sau a consecinelor nefaste produse de
acesta este aa numitul model hidraulic sau de catharsis, prin care energia negativ
acumulat este necesar a fi descrcat n activiti ce nu au caracter antisocial, precum
practicarea unor sporturi, vizionarea unor materiale cu scene violente, filme, spectacole
sportive, sau consumarea actului la nivel imaginativ.

2.3 Teorii sociale asupra agresivitii

Adepii teoriilor sociale susin c n mare parte comportamentul agresiv este dobndit prin
nvare. Cea mai bun explicaie este data chiar de capacitatea copiilor de imitare a unor
comportamente. Astfel, referitor la agresivitate, o buna parte din comportamentele agresive se
datoreaza mediului/anturajului din care subiectul a facut sa face parte. Astfel, comportamentul
agresiv poate fi achiziionat prin nvare direct sau prin observarea unor modele de
conduit, fiind asociat cu un mijloc de realizare a unui scop. Aceast abordare ridic o
problem machiavelic ce intr n sfera de responsabilitate, fiind legat de scop i mijloace.
Putem nelege o conduit precum aceea a copilului prezentat de Patterson, ns devine greu
de priceput actul de violen realizat de un adult, dup ce cunoate c agresiunea este definit
de actul prin care o entitate iniiaz un atac mpotriva sau la adresa altei entiti cu intenia
vdit de a-i provoca un ru.

2.4 Teorii interacioniste

Adepii tradiionali ai teoriei interacioniste susin c comportamentul reflect relaia dinamic
dintre factorii personali i cei situaionali, aflai ntr-o permanent interdeterminare. In
explicarea acestui demers trebuie s plecm de la modul nostru oarecum comun de a privi
lucrurile. n viaa de zi cu zi este necesar s recunoatem potenialul diferitelor situaii i poate
tocmai de aceea noi trim permanent cu impresia c reuim n bun msur s nelegem
destul de mult din evenimentele care se desfoar n jurul nostru. Orice profan judecnd n
baza unor astfel de observaii personale i a unei aa-zise cunoateri are credina c poate
prezice desfurarea unor evenimente i poate aciona mai apoi pentru a da curs dorinelor
sale. Aceast desfurare pare s fie determinat de un lan nesfrit de cauze i efecte. n fapt,
fiecare dintre noi reuete s prind mai mult sau mai puin din aceste legturi de cauzalitate.
De multe ori ns realitatea parc se opune n faa realizrii propriilor dorine impunnd la
rndul ei noi adaptri comportamentale, iar acest fapt va surprinde tocmai aceste relaii de
cauzalitate reciproc.
Comportamentul agresiv in acceptiunea interactionsta este rezultatul interaciunii dintre
factorii personali i cei situaionali. Astfel, in cazul in care situatia difera de cea estimata sau
mai bine spus de cea dictata de factorii personali, apar si premisele unui comportament
agresiv.

3. Reducerea agresivitatii
In ceea ce priveste reducerea agresivitatii exista mai multe cai, propuse de diversi autori, ce au
in vedere acest lucru. Una dintre ele, si cea mai veche, este catharsisul. Energia negativa
agresiva acumulata in urma frustrarilor sau impulsurilor instinctuale trebuie descarcata. Cele
mai des intalnite modalitati par a fi: o vizionarea de materiale cu multe scene violente, cum ar
fi piese de teatru, filme, spectacole sportive etc. (Aristotel); o consumarea impulsului agresiv
la nivelul imaginarului si al fanteziilor (S. Freud); o angajarea in actiuni violente efective, dar
care nu au consecinte antisociale - practicarea sporturilor, agresivitatea fata de obiecte
neinsufletite (Platon); Opinam insa impotriva primelor doua puncte de vedere intrucat
contraargumentele tind sa sustina contrariul. Cercetari multiple au demonstrat deja efectul
negativ al vizionarii de materiale violente asupra comportamentului agresiv individual. In
acelasi timp trebuie tinut cont ca ideile, imaginarul si fantezia "se cer" - si uneori sunt - puse
in act, iar daca obiectul lor este unul violent, consecintele sunt evident catastrofale.

O alta cale de reducere a agresivitatii, folosite din cele mai vechi timpuri si in cele mai diverse
forme, este pedeapsa. Ea se aplica dupa savarsirea actului agresiv, si are in vedere atat
sanctionarea comportamentului cat si prevenirea unuia asemanator. Pedepsele pot fi
institutionalizate (juridice) sau neinstitutionalizate (in interiorul familiei). In ce masura
pedeapsa previne sau corecteaza un comportament este greu de apreciat. Recidivismul este un
contraexemplu dar si cercetarile care arata ca acei copii pedepsiti de familie pentru conduite
agresive aleg sa se comporte agresiv inafara ei. O modalitate diferita de reducere a
agresivitatii se contureaza in urma teoriei invatarii sociale a agreivitatii. Si anume: "reducerea
efectelor invatarii sociale". Daca comportamentul agresiv se imita si se invata, atunci
realizarea de astfel de achizitii trebuie evitat contactul copilului cu modelele de conduita
agresiva. Trebuie pus accentul in educatie pe realizarea in "instantele interioare" ale
individului de anumite "filtre anti-agresive" care sa-l fereasca pe subiect de raspunsuri
agresive la diversi stimuli. Totodata este de dorit o educare in sensul amanarii raspunsului
automat agresiv la stimuli trigger.
O idee buna este aceea de a fi deschisi, dispusi sa invtam cateva tehnici de relaxare orientate
in directia reducerii agitatiei motorii dar si psihice. Metoda de relaxare Jacobson de pilda,
odata stapanita, poate constitui o modalitate extrem de folositoare in situatiile in care
individul simte ca ii deveine din ce in ce mai greu sa-si stapaneasca manifestarile agreisve.
O buna achizitie pentru oricine, indiferent daca vorbim aici de situatiile in care agresivitatea
isi face aparitia sau de orice alte situatii de viata, este imbunatatirea si dezvoltarea
autocontrolului. Si cu atat mai mult functionarea acestuia in situatiile de conflict. O persoana
care isi tine sub control emotiile si mai ales reactiile de sub influenta lor, prezinta o
probabilitate crescuta de nonimplicare in eventualele situatii conflictuale, si automat de
evitare a consecintelor de obicei neplacute ale unor astfel de situatii. Dincolo de asta,
autocontrolul, ca si "imbunatatire" adusa modului de functionare personal aduce beneficii pe
foarte multe paliere ale vietii.
Alta directie de dezvoltare a managementului agresivitatii este aceea de a cauta si dezvolta
comportamente alternative la comportamentul agresiv. In multe ocazii unii dintre noi
functionam cu ajutorul raspunsurilor automate (invatate de-alungul timpului): la un anumit
stimul reactionam automat intr-un anume fel - traversam pe partea cealalta atunci cand din
fata se apropie o persoana neplacuta. Putem deci concluziona ca la o serie de stimuli se poate
intampla sa avem un raspuns automat agresiv. Solutia ar consta practic in a schimba raspunsul
automat agresiv cu un alt raspuns aflat mai sus pe scara adaptabilitatii si a acceptabilitatii.
O cauza demna de mentionat care genereaza un comportament agresiv este de stima de sine.
Multi cercetatori au stabilit o legatura evidenta intre nivelul stimei de sine si tendintele
agresive, in sensul ca cu cat stima de sine, increderea in fortele si capacitatile proprii, este mai
scazuta cu atat componenta agresiva este mai pregnanta. Conceptul de stima de sine este
corelat cu sentimentul de competenta si constientizare a propriei valori. Indivizii cu un grad
scazut de stima de sine se concentreaza de obicei sa-i impresioneze pe altii, au o incredere
scazuta in propria persoana, au dubii asupra valorii si acceptarii lor sociale, nu-si asuma
riscuri si incearca sa evite esecul. Cauta confirmarea propriei valori, a propriilor decizii la altii
si sunt usor influentabili. Astfel, cresterea stimei de sine a persoanleor agresive este un pas
important in inlaturarea comportamentului agresiv.
O alta abordare in eliminarea comportamentului agresiv este aceea de a sfatui ca persoana sa-
si regleze optim nivelul su de aspiraii n raport cu nivelul su de posibiliti. Formarea unei
gndiri pozitive bazate pe acceptarea stresului ca pe o sfidare prin asumarea responsabilitii
personale. Realizarea unui echilibru ntre munc i recreere, munc i familie. Evaluarea
corect a caracteristicilor stresului n raport cu resursele de care dispune. Evaluarea situaiilor
ambigue ca nefiind neaprat amenintoare, creterea autoeficacitii.
Exista de asemenea si o serie de surse binecunoscute ale agresivitatii, care trebuie inlaturate.
Frustrarea este una din cele mai des ntlnii factori declanatori ai agresivitii. Atacul sau
provocarea direct, de cele mai multe ori verbal, dar i fizic, poate duce la comportamente
agresive ale celui vizat. Durerea, n formele ei fizic i moral, poate duce la creterea
agresivitii in timp ce cldura este i ea un factor declanator al agresivitii, fapt demonstrat
de numeroase studii. Aglomeraia este de asemenea un factor declanator al comportamentelor
agresive, fiind un agent stresor pentru unii oameni, iar accesul la materiale pentru aduli
(filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce la intensificarea / declanarea
comportamentelor agresive. In cadrul familie pot fi de asemenea surse de agresivitate. n
aceast categorie, cele mai grave forme ale agresivitii sunt btaia i incestul, avnd
consecine extrem de nefavorabile. Nu trebuie neglijate si mijloacele de comunicare in masa.
Aici putem include n special violena expus prin intermediul presei i altor mijloace de
comunicare n mas. Att la televizor, ct i n ziare i reviste apar prezentate diferite acte de
violen. La ntrebarea dac expunerea actelor violente n media duce la o cretere a
agresivitii cercettorii n domeniul psihologiei sociale au preri diferite. n timp ce unii -
printre care i adepii nvrii sociale - susin faptul c expunerea la acte violente duce ntr-o
mai mare msur la creterea agresivitii, alii susin faptul c expunerea la acte de violen
ar avea un caracter cathartic, reducndu-se astfel nevoia individului de a adopta un
comportament agresiv.

4. Concluzii
Furia i agresivitatea sunt linia noastr de aprare, care ne protejeaz, speriindu-i pe atacatori.
Ele sunt parte a instinctului nostru de conservare i au fost selectate n mod natural din punct
de vedere evolutiv pentru a ne asigura supravieuirea sau a ne oferi un avantaj. Problemele
ns apar atunci cnd impulsul agresiv devine rspunsul dominant, cnd el se manifest n
exces, este disfuncional i nu poate fi controlat. In lucrarea de fata au fost trecute in reviste
principalele metode de a reduce agresivitatea, dintre care, cea mai importanta si cu efectele
cele mai benefice o consder a fi cresterea stimei de sine a persoanelor agresive.

Bibliografie
[A] Passer M.W., Smith R. E., Psychology. The science of Mind and Behavior, Fourth
Edition, McGraw-Hill International, New York, 2008