Sanctionarea lipsei de interes a

partilor in procesul civil

Adaugat de Redactor Infolegal Romania pe 8/31/07
Legaturi: Proceduri civile si penale

|Mai mult

Procesul civil incepe si se desfasoara in baza cererii de chemare in judecata

formulata de reclamant, prin care acesta solicita instantei solutionarea situatiei unui drept propriu. La fel,
paratul poate sa ridice propriile pretentii in baza unei cereri reconventionale.

Astfel, procesul desfasurandu-se in interesul partilor, acestea, indiferent de calitatea lor procesuala au obligatia
sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. Este natural deci, ca lipsa de interes survenita pe
parcursul desfasurarii unui proces civil sa fie sanctionata de catre lege.

Perimarea este reglementata in codul de procedura civila in art. 248-254 si reprezinta o sanctiune procedurala al
carei efect este stingerea activitatii judiciare ca urmare a ramanerii in nelucrare a litigiului, din vina partii, timp de
1 an in materie civila, timp de 6 luni in materie comerciala, precum si in timpul executarii silite.
Conditiile perimarii

Pentru a opera sanctiunea perimarii este necesar sa existe un proces, fie in fond, fie in calea de atac. Perimarea
se aplica oricaror actiuni din dreptul civil, inclusiv celor de stare civila sau celor reale, chiar daca legea le califica
drept imprescriptibile. La fel, sanctiunea va produce efecte si asupra litigiilor de munca. In ce priveste caile de
atac, se pot stinge

prin perimare apelul, recursul, revizuirea, contestatia in anulare, nu si recursul in interesul legii. Motivul pentru
care intervine perimarea este insa ramanerea cauzei in nelucrare din vina partii, timp de un an. Aceasta
presupune ca partile, lipsite de interes, nu au mai efectuat actele procedurale la care aveau dreptul sau la care
erau obligate pe parcursul desfasurarii procesului. Termenul de 1 an prevazut de codul de procedura civila va
curge deci de la ultimul act valabil infaptuit de parti.

Pentru a limita insa cazurile de perimare, se mentioneaza ca actele la care era obligata instanta din oficiu si pe
care aceasta nu le-a indeplinit, nu fac sa curga termenul de perimare impotriva partilor. Termenul nu va curge nici
atunci cand, fara vina partii, cererea nu a ajuns inca la instanta competenta sau nu se poate fixa termen de
judecata.

Suspendarea si inlaturarea perimarii

Perimarea este susceptibila atat de perimare cat si de intrerupere, in ce priveste termenul stabilit de lege. Astfel,
suspendarea intervine ori de cate ori judecata este suspendata, si numai pe durata acesteia, fie ca este o
suspendare de drept, voluntara ori judecatoreasca. In cazul suspendarii de drept termenul perimarii se va socoti
suspendat numai pe o perioada de 3 luni de la data interventiei cauzei de suspendare si numai daca aceasta s-a
nascut in ultimele 6 luni ale cursului termenului de perimare.

Forta majora este si ea o cauza de suspendare, atunci cand are ca efect impiedicarea absoluta a partii de a face
actul de procedura. Dupa incetarea cauzei, cursul perimarii se reia daca partea ramane dezinteresata de
activitatea procesuala.

Intreruperea apare numai prin efectuarea de catre partea interesata a unui act de procedura valabil, in sensul
judecarii procesului. Spre exemplu, va fi considerat act de intrerupere chiar si cererea care s-a introdus far
indeplinirea conditiilor privitoare la taxa de timbru.

Efectele perimarii

Perimarea este o sanctiune procedurala care poate fi ceruta de parti sau constatata de instanta din oficiu. Ca
efect al constatarii perimarii de catre instanta, toate actele de procedura efectuate anterior acestui moment, nu isi
vor mai produce efectele.

Aceasta nu impiedica insa introducerea unei noi cereri de judecata cu aceleasi parti, obiect sau cauza, dupa
perimarea primului proces. Mai mult, partile vor avea dreptul sa se foloseasca in noul proces de toate probele
propuse si acceptate in procesul perimat, ori de cate ori instanta considera ca nu este necesara refacerea lor.