ALUMINIUL SI EFECTELE LUI

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Marin Victorita;Raducanu Manolica

Colegiul Tehnic Matei BasarabCaracal
prof. indrumator Oprescu Simona

Aluminiu este cel mai raspndit metal n scoara tereatr, iar printre elemente ocup locul al
treilea n urma oxigenului i siliciului. Datorit activitii sale chimice mari, se gseste n
natur numai sub form de compui. mpreun cu oxigenul i siliciul formeaz 82,58% din
scoara terestr.
Aluminiul este cunoscut nca din antichitate i era utilizat de ctre greci i romani. Nu
intotdeauna ceea ce se afla in cantitate mare si mult raspandit in natura a fost si cunoscut de
timpuriu de catre om. Aceasta este situatia aluminiului. Daca luam un pumn de pamant, nisip
sau pietris, avem in mana circa 20g aluminiu, atat cat ar ajunge pentru confectionarea unei
linguri. Mai mult de o optime din scoarta pamantului se compune din combinatii ale
aluminiului.
. Cu toate acestea, acest metal a fost cunoscut mult mai tarziu decat alte mai putin raspandite,
dar pe care omul le-a identificat si a reusit sa le separe si sa le intrebuinteze cu mii de ani
inaintea aluminiului. Pe cand aurul si cuprul erau cunoscute egiptenilor cu 12000 de ani i.e.n. si
in Europa erau intrebuintate cu 4000 de ani i.e.n., iar in circuitul industrial fusesera atrase
dupa aur si cuprusi alte metale ca fierul, plumbul, zincul, mercurul s.a., aluminiul a fost
descoperit abia in secolul al XIX-lea si are deci o vechime de un secol si jumatate. Pentru
aceasta, aluminiul merita cu prisosinta denumirea de metalnou.
Desi foarte raspandit in natura sub diferite combinatii, acest metal nu a putut fi separat
decat cu multa greutate. Marea lui afinitate pentru oxigen, temperatura inalta necesara pentru
reducerea oxidului si slaba tensiune de disociere a acestuia, au facut ca aluminiul sa ramana
necunoscut si neintrebuintat multa vreme. Cuvantul aluminiu deriva de la latinescul alumen,
care insemna alaun. Istoricul grec Herodot mentioneaza intrebuintarea alaunului ca mordant in
vopsitorie, dar sarea aceasta a fost probabil preparata pura abia de catre alchimistii medievali.
Prepararea aluminiului in laborator
Aluminiul metalic a fost produs prima data in cantitati comerciale in anul 1854. Anul 1866
aduce cea mai mare perfectionare in domeniul producerii aluminiului si poate fi considerat ca
inceputul metalurgiei moderne a acestui metal; numai dupa aceasta data, productia de aluminiu
pe scara larga a devenit posibila.
Heroult in Franta si Hall in America, breveteaza in acelasi timp procedeul electrolizei
electrotermice, intrebuintand curenti de mare intensitate. Procedeul consta in electroliza
oxidului de aluminiu (Al2O3), numit alumina, in solutie de fluoruri (criolita) topite sub actiunea
curentului electric si este, pana acum, singurul procedeu intrebuintat. In aceste conditii,
dezvoltarea metalurgiei aluminiului a fost strans legata de posibilitatea de a produce energie
electrica in mod avantajos. Odata invinse dificultatile pentru obtinerea lui sub forma metalica,
aluminiul incepe o ascensiune rapida, facandu-si loc printre metalele intrebuintate in industrie,
umpland goluri sau deplasand alte materiale. Aluminiul trece astfel din grupa metalelor rare,
care abia sunt pomenite in tehnica, printre metalele de o mare importanta industriala si
economica.
Aluminiul pur nu are prea multe intrebuintari din cauza slabelor calitati mecanice.
Pe cand aluminiul pur are o rezistenta la rupere de maximum 18 daN/mm2, duraluminiul
intrece chiar 50 daN/mm2, concurand cu otelul moale.
Aluminiul nu prezinta modificari alotropice, are o mare conductibilitate electrica si termica si
este rezistent la coroziune datorita formarii unei pelicule aderente compacte de Al2O3,
rezistenta la coroziune crescand cu gradul de puritate.
Aluminiul se gaseste peste tot - aer, apa, pamint - trebuie avut grija la cantitatea pe care
organismul nostru o absoarbe, pentru ca el este banuit a avea efecte daunatoare asupra bolilor
sistemului nervos.
. Proprietatile lui chimice si fizice ii confera numeroase utilitati. In acest sens putem mentiona
folosirea lui si a compusilor sai in produsele alimentare (ca si aditiv), in medicamente
(antiacizii), in produsele de larg consum si in tratarea apei potabile. Din cauza abundentei sale
in mediul inconjurator, el este practic inevitabil, iar cercetatorii au inceput sa studieze inca de
mai mult timp efectele lui asupra fiintei umane.
Aportul de aluminiu si encefalopatia .
Aceste cercetari au reliefat o legatura intre aportul de aluminiu si encefalopatia (afectiunile
organice ale creierului) celor aflati sub dializa. In ultimii ani, oamenii si presa si-au facut griji
referitor la efectele daunatoare ale aluminiului asupra sanatatii umane, incercind sa afle mai
ales care este rolul aluminiului in maladiile Alzheimer, Parkinson si scleroza laterala
amiotrofica (maladia Lou Gehrig). De asemenea, s-au pus semne de intrebare in legatura cu
potentialele riscuri care apar la sugarii care sint hraniti cu lapte matern continind aluminiu.
In ce masura sintem expusi la aluminiu
Pentru ca aluminiul este omniprezent in mediul inconjurator si utilizat in diverse produse si
procedee, este inevitabil ca populatia sa-i fie expusa in fiecare zi.
Aluminiul din alimente
Aluminiul este prezent in mod natural in numeroase alimente, dar in general se afla in cantitati
mici. Ceaiurile, de exemplu, acumuleaza mari cantitati de aluminiu care pot fi eliberate prin
frunzele lor in infuzii. El poate fi de asemenea introdus in hrana, chiar din cea care se gaseste
in caserole, la ustensilele pentru gatit si in ambalaje, dar s-a demonstrat ca aceasta este o
cantitate neglijabila.
Anumite alimente, ca produsele lactate, grauntele si produsele cerealiere, deserturile si
bauturile pot avea niveluri mai ridicate de aluminiu decit cele normale datorita utilizarii
aditivilor alimentari care contin compusi ai aluminiului (de exemplu: fosfat de aluminiu si
sodiu). Folosirea acestor aditivi este controlata pentru a se evita utilizarea lor in cantitati
excesive.
Aportul zilnic de aluminiu provenit din alimente se ridica in jur de 8 miligrame pentru un adult,
anumite estimari indicind totusi niveluri mai ridicate. In ansamblu, aproape 95 la suta din
aportul normal pentru un adult de aluminiu provine din alimente. Pentru un bebelus, aportul
zilnic de aluminiu se ridica la 1 miligram.
Aluminiul din medicamente.
Aportul cotidian poate creste considerabil pentru persoanele care-si administreaza doza
maxima pe baza de aluminiu din medicamentele care nu sint prescrise de medici si care se vind
la cerere in farmacii, ca antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Organizatia Mondiala a
Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de
aluminiu poate creste pina la 5 grame pe zi.
Apa potabila contine aluminiu
Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata din Canada, de pilda, utilizeaza
sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin
si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Acest procedeu creste de asemenea
materia organica prezenta in mod natural in apa, ceea ce reduce formarea nonproduselor de
dezinfectare. Acestea rezulta din reactia dintre produsele chimice folosite pentru dezinfectare
(de exemplu: clorul) si materia organica prezenta in apa, este posibil totusi ca acestea sa fie o
cauza a aparitei cancerului.
Pentru ca sulfatul de aluminiu folosit in tratarea apei este eliminat in mare parte printr-un
stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este un pic mai ridicat
decit in cea netratata.
Deci, aportul zilnic de aluminiu din apa potabila nu depaseste 5 la suta din aportul cotidian
total al unui adult. Aportul real poate varia mult dintr-un colt al altuia al unei tari in functie de
calitatea apei (prezenta naturala a aluminiului in apa), procedeul de tratare folosit si eficacitatea
operatiei uzinei de tratare.
Se crede in general ca aluminiul de origine naturala provenit din apa netratata se afla intr-o
forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii.
In timpul procesului de tratare cu sulfat de aluminiu, aluminiul este transformat intr-o forma
care poate fi usor asimilata.
Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza. In anumite tipuri de apa
imbuteliata se poate gasi aluminiu pentru ca el este prezent in sursa de apa. Anumiti
producatori de apa imbuteliata utilizeaza apa de la robinet, cu sau fara tratamente suplimentare;
daca aluminiul se gaseste in apa de la robinet se intilneste si in cea imbuteliata.
Aerul nepoluat are si el aluminiu.
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica cel putin la 4 micrograme pe zi.
In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, aportul se poate
ridica la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7
miligrame de aluminiu pe zi.
Apa, mai importanta decit hrana.
Daca este adevarat ca mare parte din aportul zinic de aluminiu provine din alimente, doar un
procent mic - de obicei mai putin de 1 la suta - este absorbit de organismul nostru.
Absorbtia depinde de mai multi factori, dintre care tipul compusilor ai aluminiului, compozitia
alimentului, virsta si gradul de sanatate al persoanei in cauza.
Aluminiul din apa potabila este mai bine absorbit de organism (adica, mai bine biodisponibil)
ca aluminiul care se afla in alimente, chiar daca in primul caz se gaseste o mica cantitate din
aportul total cotidian. Ceea ce inseamna ca apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu ca
hrana.
Aluminiul din deodorante
Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug.
Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decit
pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a
fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plaminilor. Antiperspirantele
contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin
blocarea si inchiderea porilor.
 Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si
deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei
cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de
aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate.
Persoanele cu asa zisa aluminofobie pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara
aluminiu, disponibile in farmacii. S-a considerat inca de acum mult timp aluminiul ca fiind
putin toxic, persoane sanatoase putind tolera doze orale de pina la 7 grame pe zi, fara sa apara
efecte nocive. Pe de alta parte, multe date indica astazi ca aluminiul poate provoca consecinte
nefavorabile sistemului nervos uman si al animalelor.
Encefalopatia persoanelor aflate sub dializa.
Pacientii care sufera de maladii renale si primesc tratamente de dializa regulat si care, in
consecinta, pot fi expuse la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa si
medicamente pot sa manifeste encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de tremurari,
convulsii, psihoza si alte schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Cea mai mare
parte a expertilor sint de parere ca nivelurile ridicate de aluminiu ale lichidelor pentru dializa si
medicamentele sint cauzele dementei, iar controlul nivelurilor diminueaza considerabil
incidentele acestei boli.
Maladia Alzheimer
In Canada, de exemplu, maladia Alzheimer este cea mai frecventa dementa degenerativa
primara si o cauza importanta a decesurilor. Primele simptome care se recunosc la aceasta
boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie,
dezorientarea si depresia.
Cercetatorii au studiat diverse teorii pentru a determina cauzele aparitiei maladiei. Aceste teorii
tin cont de factorii genetici, de proteinele anormale, de agentii infectiosi, de agentii din mediul
inconjurator precum aluminiul, de alte metale si solventi si de modificarile metabolice. Exista
din ce in ce mai multe dovezi care indica interactiunea dintre o predispozitie genetica si
imbatrinirea, de exemplu, si seria de evenimente declansatoare ale bolii.
O cauza posibila a maladiei Alzheimer .
S-a indicat ca expunerea la aluminiu este o cauza posibila a maladiei Alzheimer, deoarece
celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai
mult aluminiu decit media. Totusi, nu a fost stabilit daca acumularea de aluminiu este cauza
sau rezultatul bolii.
Mai multe studii asupra oamenilor au indicat un risc usor crescut al maladiei sau al dementei
conexe in colectivitatea in care apa potabila contine puternice concentratii de aluminiu. Din
contra, alte studii nu au demonstrat nici o asociere intre prezenta aluminiului in apa potabila si
aparitia dementei. Mai mult, animalelor de laborator pe care le-au expus la aluminiu
cercetatorii nu le-au putut provoca prin aceasta schimbari in creier de tipul maladiei mai sus
mentionate si nici nu au putut explica absenta modificarilor de tip Alzheimer in creierele
pacientilor suferind de encefalopatie. Alte studii au aratat inexistenta sau existenta unei mici
acumulari de aluminiu in tesutul cerebral al pacientilor care sufera de acest tip de boala.
Dupa ce au evaluat toate datele, expertii au ajuns la concluzia ca, chiar daca nu este
posibilitatea demonstrarii unei legaturi directe intre boala si puternicele concentratii de
aluminiu din apa potabila, posibilitatea nu poate fi exclusa mai ales in cazul persoanelor
virstnice.
In consecinta, din moment ce aceste inhibitii provoaca in ultima instanta boala Alzheimer, nu
este surprinzator faptul ca pacientii afectati de aceasta forma de dementa sufera de o varietate
de anormalitati biochimice, dintre care autorul analizeaza unsprezece in cartea sa "What Really
Causes Alzeimer's Disease".
Din acest motiv, nici un medicament nu va putea preveni sau vindeca aceasta forma de
dementa daca nu va preveni si absorbtia de aluminiu in corp.
Prevenirea bolii Alzheimer
Se pare ca expunerea la apa acida cu un continut ridicat de aluminiu si scazut de calciu,
magneziu si acid silicic favorizeaza aparitia bolii Alzheimer.
Ati putea crede ca aceasta problema se poate rezolva usor prin adoptarea unei legislatii care sa
impuna reducerea nivelului de aluminiu precum si cresterea nivelului de calciu, magneziu si
eventual de acid silicic din apa potabila.
Ei bine, guvernele nu numai ca arata un dezinteres total fata de problema cresterii continutului
de magneziu din apa potabila, ba mai mult, permit chiar folosirea sulfatului de aluminiu ca
agent de floculare in instalatiile de epurare a apei. Aceasta practica reduce intr-adevar
cantitatea de sedimente din rezerva de apa dar in acelasi timp creste semnificativ cantitatea de
aluminiu dizolvat, mai ales daca apa este acida si in consecinta ar trebui sa se foloseasca
mijloace alternative.
Sunt trei motive distincte pentru care putem afirma ca dieta occidentala promoveaza si ea boala
Alzheimer. In primul rand, aceasta este deficienta in calciu si magneziu, fapt ce ii face pe
consumatori sa fie sensibili la infectarea cu aluminiu.
In al doilea rand, multe alimente sunt fie impachetate, fie gatite in aluminiu. Cu cat alimentele
sunt mai acide, cu atat aluminiul se dizolva mai usor. Si, in cele din urma, in majoritatea
alimentelor prelucrate se adauga maltol pentru "imbunatatirea" aromei, insa maltolul sporeste
capacitatea aluminiului de a trece de bariera de sange a creierului si de a interfera cu enzimele
din creier.
Intr-adevar, atunci cand cercetatorii doresc sa studieze un iepure al carui creier prezinta placi si
degenerescente caracteristice bolii Alzheimer, acestia il hranesc cu maltol.
Nu exista nici o explicatie care sa justifice folosirea maltolului in foarte multe produse cum ar
fi ciocolata calda, berea si alte produse de patiserie.
Reducerea riscurilor personale
Daca apa folosita este acida, cu un deficit de magneziu si calciu, este posibil ca aceasta sa fie o
sursa de aluminiu care intra in corp prin pori si prin nas.
Daca furnizorul de apa foloseste sulfat de aluminiu ca agent floculant pentru a impiedica
formarea sedimentelor, atunci veti fi cu siguranta expusi la aluminiu. Dupa ce faceti dusul
urmeaza sa va ungeti corpul cu inca un strat de aluminiu, provenit de la deodorantele si
antiperspirantele pe care le folositi.
Nu se stie cu exactitate cat din acest aluminiu patrunde in corp, dar McGarth sustine ca exista o
corelatie intre incidenta la o varsta timpurie a cancerului la san si folosirea deodorantelor si a
antiperspirantelor precum si epilatul axilelor.
Cercetatorii britanici au recoltat probe de tesut cancerigen din douazeci de tumori mamare si au
constatat existenta unor urme de paraben, aducand astfel dovezi in sprijinul ipotezei lui
McGrath. Parabenul este o substanta chimica folosita in deodorante si alte produse cosmetice,
care actioneaza in acelasi fel ca si estrogenul, hormon recunoscut pentru stimularea dezvoltarii
tumorilor la san .
Parabenul patrunde asadar in corp si este posibil ca aluminiul sa actioneze in acelasi fel. E bine
totusi de stiut ca deodorantele pe baza de plante nu contin de obicei aceste toxine.
Dupa aceea urmeaza micul dejun. Ceaiul, cafeaua si ciocolata calda sunt de obicei pregatite
folosind apa de la robinet. Este foarte important sa nu folosim apa acida, moale, caci este foarte
posibil ca aceasta sa contina aluminiu monomeric.
Majoritatea companiilor furnizoare de apa vor asigura analiza chimica a apei permitand
evaluarea continutului de aluminiu, calciu si magneziu a apei furnizate. In caz contrar, exista
companii particulare care efectueaza astfel de analize, relativ ieftin.
Poate consumati Coca-cola sau suc de fructe. Sa nu uitam ca aceste produse sunt de obicei
imbuteliate in cutii (de aluminiu). Cu cat bautura a stat mai mult in cutie cu atat mai mare va fi
nivelul de aluminiu din bautura respectiva.
Ciocolata calda, in schimb, pe langa aluminiul pe care il contine este "imbunatatita" si cu
maltolcarecreste sansele patrunderii aluminiului in creier..
La fel este si in cazul ceaiului care, daca este preparat cu apa acida sau aromat cu suc de
lamaie, va contine o cantitate semnificativ mai mare de aluminiu decat in mod normal,
deoarece aluminiul din plantele folosite pentru ceai are un grad mai mare de solubilitate in apa
cu PH mai mic..
Dupa micul dejun urmeaza pranzul, cina si alte gustari. Tipul de mancare "junk food" (mancare
nesanatoasa care contine multe chimicale) este o sursa foarte saraca de minerale, inclusiv
magneziu si calciu deoarece este mult prea mult prelucrata.
Dieta obisnuita a nord-americanilor si a britanicilor contine mai putin de jumatate din
cantitatea de calciu si magneziu necesara pentru a preveni bolile asociate cu deficienta de
calciu si magneziu, inclusiv boala Alzheimer.
Cea mai buna modalitate de a aborda aceasta problema si de a evita riscurile, este de a
consuma alimente bogate in minerale, ca de exemplu somon, sardine, spanac, brocoli si bok
choy, alimente bogate in calciu. Semintele de dovleac, migdalele, alunele de Brazilia si orezul
negru sunt excelente surse de magneziu
Maladiile Lou Gehrig si Parkinson.
Aluminiul s-a asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile
Lou Gehrig si Parkinson. Ca si in cazul maladiei Alzheimer, existenta unei asocieri, chiar daca
aceasta s-a facut, nu este cunoscuta. O probabilitate crescuta a maladiilor este realizata la
populatia indigena din Guam si Noua Zeelanda, sugerind o corelare intre aceste boli si
conditiile mediului care exista, mai ales nivelurile mari de aluminiu si cele mici de calciu si
magneziu intilnite in sol si in alimente. La fel cum se intimpla si in cazul maladiei Alzheimer,
unde persoanele bolnave au un grad ridicat de aluminiu in anumite portiuni ale creierului, chiar
daca nu a fost demonstrat faptul ca prezenta lui provoaca aparitia maladiei. Trebuie indreptata
atentia asupra altor posibili factori ai declansarii bolii, cum ar fi regimul alimentar al populatiei
din Guam si factorii genetici, mai ales cei care nu privesc mediul.
Alte afectiuni cu aceeasi cauza
Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase,
din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa),
infarcturi.
Cantitatea de aluminiu folosita in ustensilele de bucatarie si foliile din aluminiu utilizate in
alimentatie este in general neglijabila
Fabricantii nu gasesc aditivi alimentari convenabili, avind aceleasi efecte tehnice, pentru a
inlocui aditivii care contin aluminiu
Pina la ora actuala, nici un studiu nu a demonstrat ca medicamentele pe baza de aluminiu
ingurgitate ar produce efecte nefavorabile .

Bibliografie:
1., Chimie anorganic, Editura tehnic, Bucureti, 1968
2.Chimie anorganic, V.Aldea. Editura medical, Bucureti, 1999, tabelul 1.4, pagina 465
3. I.Grecu, Chimie anorganic, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1964,
4.www.Bioenergoterapia.ro
5.htpp codexalimentarius.info