Anatomia morfofunctionala a tubului digestiv subdiafragmatic

Structura si configuratia interioara a segmentelor tubului dig sub

Stomacul este un organ cavitar cu rol de depozitare a alimentelor, timp in care au loc o serie de procese mecanice si
chimice. Stomacul prezinta un perete alcatuit din mai multe tunici.

Prima tunica este tunica seroasa repr de peritoneul visceral care acopera stomacul aproape in intregime. Fata ant a
stomacului este acoperita de peritoneul marii cavitati peritoneale. Fata post e acoperita de perit bursei omentale. Cele
2 foite peritoneale ant si post se continua la nivelul micii curburi cu omentul mic iar la nivelul marii curburi a
stomacului cu epiplonul gastrosplenic si cel gastrocolic.

Foita peritoneala anterioara se continua superior, la nivelul cardiei si al fundului stomacului cu peritoneul fetei
anterioare a esofagului abdominal, iar inferior, la nivelul pilorului se continua cu peritoneul fetei anterioare a
duodenului. Foita peritoneala posterioara a stomacului nu acopera in intregime fata respectiva a organului. La nivelul
ligamentului gastrofrenic, ea recurbandu-se pentru a se continua ca peritoneu parietal posterior.

A doua tunic, tunica subseroas este alc din esut conjunctiv lax. A treia tunic, muscular, care constituie aa cum
spunea BRAUSS, aparatul motor al stomacului. Este alc din muchi netezi dispui n 3 straturi:

1 strat: Longitudinal, e alc din fibre care continua fibrele stratului extern al musculaturii esofagului. Ele se condenseaza
de-a lungul curburilor, alc fasciculile longitudinale med si lateral. AL doilea strat de fibre circulare este stratul mijlociu si
continua fibrele circulare din stratul intern al musculaturii esofagiene. Este dispus uniform pe toata intinderea
stomacului. In dreptul canalului piloric, acest strat este mai ingrosat, formand aici o condensare de fibre numita
sfincterul piloric care are forma unui inel muscular gros de 5-8 mm, cu form de pant lin pe partea gastric i tiat
drept pe partea duodenal.

AL treilea strat, cel mai profund, fibrele oblice. Constituie stratul intern si este repr doar in porti vertical a stomacului.
Sunt dispuse ntr-un fascicul ca o a clare peste incizura cardiac, dup care se rsfir pe ambele fee ale stomacului.
Urmtoarea tunic, a 4-a, tunica submucoas, cptuete musculatura permitand alunecarea mucoasei pe aceasta. E
alc din tesut conjunctiv lax in care se gasesc vase de sange si limfatice si plexuri nervoase. Tunica cea mai profunda, a
5a, mucoasa: ea se continu superior cu mucoasa esofagului i inferior cu mucoasa duodenal. Pe stomacul gol este
alb-cenuie, in timpul digestiei se vasculraizeaza si devine roz-rosiatica. Pe stomacul gol, mucoasa are aspect plicaturat,
cu o serie de pliuri dispuse in lungul stomacului, de la cardia la pilor, legate intre ele prin pliuri mai scurte, oblice si
transversale, intre care se descriu depresiuni denumite vacuole. In plenitudine, relieful se terge, vacuolele reducndu-
se n volum. Se mai observ numeroase cripte n fundul crora se deschid glandele gastrice. La nivelul orificiului Cardia,
mucoasa prezint un repliu denumit valvula lui Gubarov, determinat de fibrele optice ale stomacului. La nivelul micii
curburi, mucoasa este neted, delimitndu-se o zon, numit oseaua stomacului, oseaua gastric, pe unde sunt
conduse bolurile alimentare, nainte de a fi depozitate. La nivelul pilorului, mucoasa prezint un repliu determinat de
fibrele sfincterului piloric. Repliul e denumit valvula piloric i are form de plnie spre versantul gastric si de perete
vertical spre versantul duodenal. La nivelul mucoasei se gasesc numeroase formatiuni limfatice difuze MM SI FOLICULI
LIMFATICI.

Glandele gastrice constituie aparatul secretor al stomacului. Sunt 2 categorii de glande:

1. Glandele exocrine care formeaza un strat continuu in corionul mucoasei. In functie de caridiace,
fundice si pilorice

2. Glandele endocrine, sunt celulelel raspandite in mucoasa gastrica si care elibereaza secretina.

Duodenul este parte component a intestinului subire cu o structur asemntoare a acestuia, dar cu unele
particulariti. Chimul gastric evacuat intermitent din stomac prin pilor staioneaz n duoden o anumit perioad.
Astfel duodenul indeplinete i funcie de rezervor temporar. In acest timp, aciditatea chimului gastric este neutralizata,
alimentele se imbiba cu bila, suc pancreatic si suc intestinal permitandu-se astfel continuarea digestiei.
Duodenul prezinta structural 4 tunici de la ext spre int dupa cum urmeaza:

Tunica seroasa acopera in totalitate doar bulbul duodenal, in rest duodenul este acoperit de peritoneu doar pe fata sa
anterioara, el fiind un organ secundar retro-peritoneal. Acest fapt permite evacuarea mai rapid a coninutului su. A
doua tunic, tunica muscular: alctuit din fibre netede, dispuse i acestea n 2 straturi. Un prim strat, extern,
longitudinal si un al doilea strat, intern, circular. n anumite zone, fibrele circulare se condenseaz, alctuind adevrate
sfinctere, cu rol att n retinerea temporara a sucurilor digestive cat si in evacuarea duodenului. Se descriu mai multe
sfinctere, si anume unul bulbo-duodenal, la limita dintre bulb si restul portiunii superioare, al doilea medio-duodenal
suprafaterian, adic imediat deasupra Ampulei lui Fater. Acest sfincter a fost descris de CAPANGI. Al treilea sfincter
medio-duodenal sub-faterian, descris de OCHSNER. i un alt sfincter, al duodenului transvers, descris ALBOT I
CAPANGI.

A treia tunic- submucoasa. Format tot din esut conj lax, conine vase de sange, limfatice si elemente nervoase.

i tunica cea mai profunda, mucoasa duodenal. Prezint urm deosebiri fa de restul mucoasei intestinului
mezenterial. i anume valvulele conivente lipsesc n partea superioar, ele devin numeroase n partea transversal i
cea ascendent. Vilozitile intestinale sunt prezente dar n numr mic, devenind abundente la nivelul jejuno-ileonului.
Formaiunile limfoide ale lui PEYER sunt absente. Deci nu conine foliculi PEYER. Glandele intestinale sunt de 2 feluri:
glande tubulare neramificate descrise de LIEBERKUHN, sunt prezente in tot intestinul subtire. Si glandele lu BRUNNER
care sunt specifice duodenului, predominand in segmentul suprafaterian.

La nivelul mucoasei duodenale, in portiunea descendent, la jonciunea dintre pereii mediali i posterior, se gsesc 2
ridicturi i anume:

Prima, Papila duodenal mare sau Caruncula duodenal mare este conoid, lung de 8-10 mm, lat de circa 7 mm,
situat la 8-12 cm distan de la pilor. n poriune mijlocie a partii descendente se mai gsete i cea de a doua papil
duodenal mic. Papila duodenal mare este acoperita in partea superioara de o valvula coniventa dispusa transversal
denumit capionul papilei mari. De la partea duodenal a acestei papile pornete inferior un pliu vertical denumit
vrful papilei mari. n vrful papilei se afl 1 pn la 2 orificii, cu diam de 2 mm, n care se deschide ampula hepato-
pancreatic a lui Fater. Inca o data: Din partea inf a papilei mari pornete spre inf un pliu vertical denumit frul papilei
mari si in varful papilei se gasesc orificiile ductului coledoc prin care curge bila si ductului pancreatic mare al lui
WIRSUNG prin care curge secretie exocrina pancreatica.

Papila duodenala mic sau caruncula mic are 2-3 mm in diametru, este situat la 2-3 cm deasupra papilei mari.
Reprezint locul de vrsare al ductului pancreatic secundar SANTORINI.

Intestinul subire mezenterial. Este segm de tub digestiv dintre duoden si intestinul gros. Reprezint poriunea mobil a
intestinului subire, ancorat la peretele posterior abdominal prin mezenter (de aceea se numeste mezenterial). Are rol
in finalizarea digestiei si in absorbtia intestinal.

Intestinul mezenterial prezint 2 segmente, 2 portiuni:

Prima, jejunul cu rol in finalizarea digestiei i cea de a doua, ileonul, cu rol in absorbia intestinal. Se accept c jejunul
reprezint primele 2 cincimi din lungimea intestinului subtire mezenterial. Cu toate c nu exist o limit vizibil clar
intre cele 2 portiuni, se apreciaza ca aceasta ar fi locul in care a 8a ans ncrucieaz muchiul psoas stng.

Intestinul mezenterial este foarte lung i prezint numeroase cuduri denumite anse intestinale. Fiecare ans are form
de potcoatv sau de liter U, format din 2 ramuri paralele unite printr-un ram zis orizontal (cu toate ca nu tot). Aceste
elemente incadreaza o portiune din mezenter denumita fald mezenteric. Segmentul ansei dinspre unghiul duodeno-
jejunal se numeste brat aferent, celalalt spre unghiul ileo-cecal este bratul eferent. Fiecare segment al ansei poate
prezenta la randul sau sinuozitati, care formeaza anse secundare. nceputul braului aferent, mpreun cu sfritul celui
eferent constituie aa numitul picior al ansei. Lungimea total a unei anse este de circa 20cm. Braele verticale au circa
8-9 cm, iar cel orizontal 2-3cm. Unele anse sunt mult mai lungi ajungand pana la 30-40cm. Exist cteva criterii de
deosebire ntre jejun i ileon:
Dupa criteriul morfologic, ansele !!!! ileale sunt mai inguste, mai netede si mai infiltrate cu grasime la insertia
mezenterului. Dupa criteriul strct, ansele jejunale au numeroase conivente dar nu au ... Ansele ileale au mai putine
valvule conivente dar au numeroase plci PAIO (PEYER).

Dupa criteriul fiziologic, Ansele jejunale au rol de secretie, digestie i pasaj, cu contracii puternice si rapide. Cele ileale
au funcie de staz i absorbie, cu tranzit mai lent. Exist i un criteriu topografic, ansele jejunale sunt superioare,
dispuse orizontal, la stnga liniei mediane. Ansele ileale sunt inferioare, dispuse vertical, la dreapta liniei mediane. Se
mai descrie un criteriu radiologic: ansele j au un aspect crenelat, pe cnd cele i au un aspect tubular.

In strc intestinului subtire intalnim aceleasi 4 tunici:

Tunica seroasa acopera total supr anselor jejuno-ileale cu exceptia locului de instertie al mezenterului. Aici peritoneul
visceral se cont cu peritoneul celor 2 foite ale mezenterului. Seroasa peritoneal este supl, rezistent, lucioas i
mulumit i secreiei peritoneale, permite lunecarea anselor ntre ele i fa de perete.

Dedesubtul seroasei se gaseste un strat subtire de tesut conj lax denumit lama subseroasa sau tella subseroza.

Tunica muscular, alctuit din 2 straturi, un strat extern de fibre longitudinale i un strat intern de fibre circulare. ntre
cele dou straturi se gsete plexul nervos mienteric, descris de Auerbach.

A treia tunic, tunica submucoas, este mai aderent la ptura muscular, permind alunecarea mucoasei. Conine
vase de sange, limfatice si plexul nervos submucos descris de MEISSNER.

n fine, a patra, tunica mucoas este consistent i groas. Are o culoare alb-roz la nivelul jejunului, ceva mai palid la
nivelul ileonului. Suprafaa sa interioar este foarte mare, in totalitate fiind de circa 15m patrati pt un individ. Prezinta
numeroase formatiuni de genul valvule conivente, vilozitati intestinale, glande intestinale si elemente limfatice.

Valvulelele conivente descrise de KerKring sunt in numar de 800-900. Ele incep langa portiunea subfateriana a
duodenului si sunt foarte numeroase si dezvoltate in portiunea jejunala, unde ajung in -8mm lungime si 6-8 mm latime.
Au rolul de a mari suprafata mucoasei, realizand astfel o suprf mai mare de contact intre ....

Vilozitatile intestinale sunt mici proeminene care apar pe suprafaa interioar a intestinului, de la pilor pn la valvula
ileo-cecal. Se prezint ca nite degete de mnu, in numar de circa 1000 / cm2. AU o inaltime de 0,2-0,8 mm,
formand creste, lame i conuri. Au rolul de a mri considerabil suprafaa interioar a intestinului subire, aceasta
ajungnd ana la 36 m2 la pe individ. AU de asemenea rol in procesul... intestinal.

O vilozitate e alc structural dintr-un invelis epitelial, monostratificat, cu celule cilindrice si caliciforme. In axul central al
vilozitatii se afla tesut conjunctiv care contine o arteriol, reea capilar, venule, un vas limfatic central denumit chilifen
i terminaii nervoase. Din musculara mucoasei se desprinde aparatul contractil al vilozittii, repr de fibre musculare
netede, care constituie muchiul lui BRUKE, cu rol de contractare si relaxare a vilozitatilor in timpul absortiei intestinale.
Glandele intestinale se gasesc in grosimea mucoasei si se deschid in orificiile dintre vilozitati. Sunt, per ansamblul
intestinului subtire, 2 categorii:

Glandele lui BRUNNER, caracteristice duodenului si glandele LIEBERKUHN, diseminate pe toata supr mucoasei
intestinului subit.re Acestea din urma secreta sucul intestinal.

Formatiile limfoide ale mucoasei sunt la randul lor, 2 categ:

1. Foliculii limfatici solitari sau izolai sunt dispersai pe toat lungimea intest subtire, plasati pe marginea
opus marginii mezenterului. Ocupa spatiul dintre mucoas i submucoas.

2. Foliculii limfatici agregai sau conglomerai, se mai numesc Plcile lui PEYER. Sunt in nr de 20 pana la
30, dispui in cea mai mare parte, in ultima portiune a duodenului si pe marginea libera a intestinului.
Au dimensiuni variabile, de 15-18 mm, dar unii ajung pana la 10-12 cm. Foliculii mici sunt sferoidali, pe
masura ce devin mai mari devin ovalari sau alungiti. In dreptul lor, mucoasa este neted, lispita de
valvule conivente si cu vilozitati intestinale reduse. Au rol in apararea anti-infecioas.
INTESTINUL GROS este ultima portiune a tubului digestiv, de la orificiul ileo-cecal pana la orificiul anal. Se carac
printr-un calibru mare, considerabil mare decat la intestinul subtire. De asemenea prin traiectul sau, dispus ca un
cadru in jurul organelor din etajul submezocolic. De asemenea, prin fixitatea sa partial. Intestinul gros prezinta 3
portiuni principale: Cecul, colonul si rectul.

CECUL este portiunea incipient, situat inferior planului transvers, prin valvula ileo-cecal. De peretele su medial
este fixat apendicele vermiform.

COLONUL este segmentul cel mai ntins, cel mai lung al intestinului gros, mprirea sa putndu-se face dup mai
multe criterii. Un prim criteriu este cel embriologic, dup care colonul e imp in 2 segmente: Colonul drept repr de
CEC, Apendincele vermiform, Colonul ascendent si jumatatea dreapta a colonului transvers i COLONUL STANG care
este alcatuit din jumatatea stanga col transvers, col descendent, col pelvin.

Colonul drept ia nastere din ramura post-vitelina a ansei ombilicale, pe cand cel stang din intestinul terminal.
Dupa criteriul anatomo-topografic descriem colon ascendent, flexura colica dreapta, coln transvers, flexura colica
stanga, colon desccendent si colon sigmoidian. Segmentele ascendent si descendent sunt secundar
retroperitoneale. Segmentul transvers si cel sigmoidian prezint mezoul (mezocolon, transvers respectiv
sigmoidian).

Dupa crit fiziologic si radiologic, se accept mprirea in colon drept pt digestie si absorbtie, colon stang de pasaj si
colon pelvin cu rol de staz. Rectul este ultimul segment al intestinului gros, de la vertebra sacral a 3a, pana la
orificiul anal. Intestinul gros prezinta cateva aspecte caracteristice. Primul aspect e ca e mai voluminos decant i s.

Al doilea aspect: prezinta pe toata lungimea sa niste benzi musculare longitudinale, denumite teniile colonului.
Sunt netede, albicioase, drepte, urmand axul mare al intestinului gros. Ele iau nastere la nivelul insertiei
apendicelui vermiform pe CEC. De aici, diverg la nivelul cecului si pe colonul ascendent si cel descendent sunt
dispuse dup cum urmeaz: anterior se afl Tenia liber (cea mai lat), postero-lateral se afl Tenia Omental (care
d inserie Omentului mare), postero-medial se afl Tenia Mezocolic (care d inserie fostului Mezocolon din
timpul vieii embrionare). La adult, din cauza alipirii colonului la peretele posterior i mezocolonul corespunztor se
alipete. La nivelul colonului transvers, cele 3 tenii sunt dispuse dup cum urmeaz: Tenia liber devine tenie
inferioar. Tenia postero-lateral apare ca postero-inferioar, iar Tenia postero-medial devine Tenie postero-
superioar. Colonul sigmoidian prezint numai 2 tenii: anterioar i posterioar.

La nivelul rectului, teniile se lrgesc, formnd stratul muscular longitudinal, continuu. n intervalul dintre tenii,
intestinul gros prezint dilataii denumite Haustre, separate ntre ele prin anuri transversale. De-a lungul teniilor
colonului se gsesc apendice epiploice. Sunt ciucuri grsoi implantai la nivelul teniilor, prelungiri ale grsimii
mezourilor. Apendicele epiploice sunt ..sub peritoneul visceral, in lungul unei ramuri terminale ale vaselor drepte.

Conformatia interioara a CECULUI. Privit la int, Cecul prezinta proeminente alungite in dreptul teniilor, intre care se
gasesc cavitati rotunjite corespunzatoare Haustrelor, separate ntre ele prin creste falciforme, corespunztoare
anurilor. Deci fiecare element de la suprafa, de la aspectul exterior al colonului se regaseste in sens invers
inauntru. n partea medial a CECUlui se observ orificiul ileo-cecal. Iar inferior de acesta orificiul apendicelui
vermiform. Orificiul ileo-cecal este prevzut cu Valvula Ileo-cecal, descris de BAUHIN. Aceasta are form de fant
cu direcie antero-posterioar cu o valvul superioar mai lung i mai groas i o valvula superioara mai mica si
mai subtire. Cele 2 valvule se unesc la extremitati formand comisurile ant si posterioara. De la fiecare comisura,
porneste cate un repliu de mucoas, denumit frul valvulei ileo-cecale anterior i posterior. nchiderea orificiului
ileo-cecal este asigurat att de cele 2 valvule cat si de un aparat muscular neted, cu fibre circulare, aa numitul
sfincter descris de KEITH. Orificiul apendicelui vermiform se afl la circa 3cm inferior de orificiul ileo-cecal. Are un
aspect infundibular si prezinta inconstant o valvul descris de GHERLAH (gherl!). Structural, apendicele
vermiform este asemntor cu intestinul gros, cu deosebirea c la nivelul corionului mucoasei, se gsesc foarte
multe elemente limfoide cu rol n imunitatea anti-infecioas. De aceea apendicele mai este denumit i Amigdala
sau Tonsila Abdominal.
Funcional, Intestinul Gros are rol de finalizare a unor procese digestive, de absorbie a anumitor substane, n
principal a apei de exemplu i n evacuarea reziduurilor digestive. Structural, prezint 4 tunici:

La exterior, tunica seroas repr de peritoneul parietal, care acoper n totalitate Colonul Transvers i cel Sigmoidian
sau numai parial, Colonul Ascendent i cel Descendent. Sub seroas se gsete o lam subire de esut conjunctiv.

A 2-a tunic este cea muscular, este alctuit din fibre musculare netede, in 2 straturi: un strat exterior
longitudinal si altul interior circular.

Fibrele longitudinale sunt superficiale, sunt dispuse paralel cu axul mare al intestinului gros, condensate n cele 3
tenii musculare. De fapt asta sunt teniile colonului, fibre musculare longitudinale!.

Fibrele circulare alctuiesc un plan continuu in jurul circumferintei intestinului gros. Formeaz anumite zone de
condensare muscular, ca nite adevrate sfinctere, vizibile numai la examenul radioscopic. Dispoziia fibrelor
musculare circulare, permite dilatarea intestinului gros, intre... determinand aparitia Haustrelor Colice.

A treia tunic, tunica submucoas, alctuit din esut conjunctiv lax, conine vase, formaiuni limfatice i nervi. Este
mai puin dezvoltat dect la intestinul subire. i n fine,

Tunica Mucoas, mai subire i mai puin colorat decat cea a intest subt . Este neted ,fara valvule conivente, fara
vilozitati intestinale. Bogata insa in glande tubulare, care secreta o cant imp de mucus. Mucoasa intestinului gros
are o mare putere de absorbie, fapt pe care se bazeaz practica clismelor medicamentoase sau alimentare.

Corionul mucoasei intestinului gros are numeroi folicul limfatici cu o mare capacitate de aprare anti-infecioas
dar nu sunt dect izolai. Nu exist plci PEYER.

Rectul, ca element al tubului digestiv, prezint i el 4 tunici:

Prima tunic, cea mai extern este teaca sero-fibroas descris de TOMA IONESCU. Are form aproape cilindric,
fiind alctuit din 2 poriuni, separate intre ele printr-un plkan oblic, dinspre postero-sup spre anter-inf. De-a lungul
rasfrangerii peritoneului, la nivelul recesurilor para-rectale. Are deci 2 portiuni:

Prima Portiunea Seroas, este dispus anterior i pe feele laterale, fiind reprezentat de peritoneul pelvin care
coboar mai mult pe faa ant a rectului i mai puin pe feele laterale. Dup ce acoper cele 2 treimi superioare ale
feei anterioare a rectului, seroasa peritoneal realizeaz fundul de sac recto-vezical la brbat i recto-uterin la
femeie. Pe feele laterale, aa cum am spus, peritoneul pelvin se reflect ceva mai sus dect pe faa anterioar,
formnd recesurile para-rectale descrise de Waldeyer. A doua poriune, este poriunea fibroas a tecii rectului,
situat posterior i inferior. E alctuit din fibre conjunctive, colagene i elastice i din fibre musculare netede. Are
o consisten mai crescut n partea inferioar dect n cea suoerioara. La const tecii fibroase a rectului, participa...

Posterior aponevroza pre-sacrat. Lateral, lamele fibroase sacro-recto-genito-pubiene. Anterior, la brbat,

aponevroza prostato-peritoneal, iar la femeie septul conjunctiv recto-vaginal. Pe faa anterioar a rectului, port
fibroasa este prezent in treimea inferioara (pt ca cele 2 treimi superioare sunt acoperite de seroas).

A doua, tunica muscular repr ptura cea mai groas a rectului, cu fibre musculare netede i striate. Fibrele
musculare netede sunt dispuse n 2 pturi concentrice (patura exterioara este alc din fibre longitudinale, care sunt
continuarea celor ale colonului sigmoidina. Iar patura interioara e form din fibr long netede). Tunica musculara a
rectului perineal, prezint unele particulariti morfologice din cauza rolului pe care l are in defecaie. Din aceast
cauza se dezvolt un aparat sfincterian complex cu 3 componente:

Sfincterul Anal Intern este neted, circular, fr control voluntar, provenit din hipertrofia fibrelor circulare are
startului musc interior de la nivelul rectului. Sfincterul formeaza un inel muscular de 3-6 mm grosime care se
ngroa progresiv in apropierea orificiului anal. Inervaia sfincterului intern este vegetativ, comun cu a ampulei
rectale, dar antagonist cu musculatura rectului pelvin.
A doua component a aparatului este Sfincterul Inter... alctuit din fibre musc long netede ale tunicii musc rectale,
fibre care se intrepatrund cu fibrele striate ale muschiului ridictor anal. A 3a component a aparatului sfincterian
este sfincterul extern. Un sfincter striat, cu control voluntar, Slav Domnului, dispus dub forma de 3 fascicule
distincte: subcutanat, superficial si profund. Sfincterul extern inconjoara in totalitate cele 3 sferturi inferioare ale
canal. Sfincterul sup este inconj de sfinct inf neted si de fibrele m rid anal. Pe suprafata extena e sfincterului striat,
in partile laterale, se afla tesutul celulo-adips al foselor ischio-anale. Iar pe suprafata sa interioar, se gsete
sfincterul neted.

A treia tunic a Rectului: Tunica Submucoas este lax, ceea ce permite plisarea mucoasei rectale.

A patra tunic: Mucoasa Rectal, are un aspect roz-roiatic nchis, este neted pe toat ntinderea sa fiind alcatuita
din epiteliu i coriu (ca orice mucoas).

Conformaia interioar a rectului: este diferita le niv rectului pelvin(ampula rectal) fata de cel perineal (canalul
anal). Mucoasa prezinta 4 falduri, sau plice, oblice si semilunare dispuse in spirala, denumite Valvulele lui
HOUSTON. Ele au concavitatea orientat superior i sunt dispuse astfel: Valvula superioar este la 3-4 cm
dedesubtul jonctiunii recto-sigmoidiene. Valvula mijlocie este la circa 11 cm deasupra Orificiului Anal. Iar cea
inferioar, este la 8cm de la orificiul anal.

Valvulele superioar i inferioar se gsesc pe peretele stng. Valvula mijlocie este pe peretele drept. Astfel, cele
trei valvule, sunt dispuse n spiral, ceea ce pare a determina o micare spiroid bolului fecal. n partea inferioar a
rectului pelvin, mucoasa se plicatureaz sub forma unor cute longitudinale, denumite colunele rectale ale lui
MORGANI. Ele sunt determinate de contracia aparatului sfincterial. Sunt n numr de 10, au o lungime de 1-1,5
cm, determinate de proeminena venelor hemoroidale. Limita dintre mucoasa rectului pelvin i cea a rectului
perineal se numeste linia ano-rectal.

Mucoasa rectului perineal prezint la 6-8 mm deasupra orificiului anal, valvulele rectale ale lui Morgani. Ele au
form de cup, fiind situate la extremitatea inferioar a columnelor lui Morgani, cu concavitatea orientat superior.
napoia fiecreia valvule, exist cte o depresiune, ca un cuib de rndunic, denumit cript rectal a lui Morgani,
cu rol de a colecta o oarecare cantitate de mucus necesar n timpul defecaiei. Pe marginea liber a valvulelor
rectale, se afl mici ridicturi, denumite papilele anale. Ele alctuiesc o linie festonat cu aspect de pieptene, de
aceea denumit Creasta Pectineal a Canalului Anal. Inferior de aceast creast se afl o depresiune circular,
perceptibil la tueul rectal i vizibil la examenul rectoscopic, denumit linia alb sau linia intersfincterian
descris de HILTON. Se numete aa deoarece indic locul de separare ntre sfincterul intern neted i cel extern
striat.

Cteva cuvinte despre vascularizaia arterial a stomacului: Arterele stomacului provin din cele 3 ramuri ale
Trunchiului Celiac i anume: Artera Gastric Stng, Artera Splenic i Artera Hepatic (denumit uneori i
comun).

Artera Gastric Stng (sau Coronara Stomacului) pleac direct din trunchiul celiac, are un segment parietal
posterior, alipit la peretele abdominal posterior, un segment intermediar, cu direcie postero-anterioar, aici ridic
peritoneul formnd coasa arterei gastrice stngi sau plica gastro-pancreatic superioar. Al 3-lea segment,
segmentul terminal, ajunge la mica curbur gastric, coboar n lungul acesteia i se mparte n 2 ramuri terminale:
anterioar i posterioar. Ultima se anastomozeaz cu artera gastric dreapt.

Artera gastric stang d i 2 colaterale: artera cardio-esofagian anerioar i Artera Hepatic Stng.

Artera Gastrig Dreapt sau Artera Piloric i este ram colateral a Arterei Hepatice Proprii (nu provine din Tr. Celiac)
urmrete mica curbur a stomacului, de la pilor ctre Cardia, se anastomozeaz prin canal cu ramul posterior al
gastricei stngi. Se formeaz astfel arcul arterial al micii curburi situat ntre foiele micului Epiplon n ciontact direct
cu mica curbur.

A 3a, gastro-epiploic dreapta, este ramura din artera gastro-duodenala care la randul sau provine din Artera
Hepatic Comun. G-E-D ptrunde intre foitele ligamentului gastrocolic, are traiect de la dreapta spre stanga, la o
distanta de 1-2 cm de marea curbur. Se anastomozeaz cu G-E-S formnd arcul arterial al marii curburi. Din acest
arc pleac ramuri ascendente gastrice i descendente epiploice.

A 4a arter, G-E-S este o ramur din Artera Splenic.

i a 5-a categorie: alte ramuri gastrice din Artera Splenic: Artera Eso-Cardio-Tuberoiztar Posterioar i Arterele
Gastrice Scurte n numr de 6-7 care se gsesc in Epiplonul gastro-splenic si care vasculariyeaya fundul stomacului
a marii curburi.