Factori si principii fundamentale ale educatiei

n pedagogia contemporana, principiile reprezinta un domeniu abordat ntr-o mare

diversitate de concepte si configuratii teoretice. Definirea traditionala a principiilor, cu
fundamentele lor n psihologia empirista este tot mai frecvent nlocuita cu demersuri novatoare,
oferite de constructivismul psihogenetic piagetian, de teoria elaborarii pe etape a notiunilor si
operatiilor mintale (I.P. Galperin) etc. Mai recent, s-a conturat o noua prezentare a principiilor
didacticii, gratie aplicatiilor psihologiei cognitive n procesul de nvatamnt.

Este un fapt unanim recunoscut ca psihologia a oferit fundamentele proiectarii activitatilor

scolare, odata cu consacrarea ei ca stiinta. Cercetarea naturii umane, a dezvoltarii psihice, a
23323b118x nvatarii si educatiei a condus astazi la conturarea unor domenii de predilectie ale
psihologiei aplicate .

Progresele nregistrate n descifrarea mecanismelor gndirii, memoriei si cognitiei, proceselor

motivationale au o contributie directa la nfaptuirea actului de predare si nvatare, la ntreaga
activitate numita generic scolarizare. n acelasi timp, aparitia unor confruntari de amploare, cum
sunt abandonul scolar precoce sau mai tardiv, nivelul ridicat al dificultatilor scolare, precum si alti
parametrii ai Pedagogiei de recuperare aduc argumente n plus n sustinerea unor demersuri
metodologice centrate pe nevoile si posibilitatile beneficiarilor educatiei. Aceste demersuri
schiteaza trecerea de la Pedagogia omogenizarii si recuperarii la o Pedagogie a diversitatii.
Diversitatea se constituie drept valoare, care bine tradusa n strategii didactice poate sa sporeasca
rata succesului scolar si sa asigure succesul reformelor educationale contemporane.

Principiile didacticii moderne sunt produsul ultimului secol de cercetare a predarii si

nvatarii, iar acestea sunt astazi larg diseminate n aplicatiile scolii contemporane. Acestea
valorifica, de asemenea, cercetari si aplicatii ale unor domenii conexe, de sociologie, antropologie
si filozofie educationala.

Aplicarea principiilor didacticii moderne este un factor de sustinere a reformei sistemului

educational n ansamblul lui. Analiza sistemica a procesului de nvatamnt focalizeaza atentia
asupra diversitatii componentelor ce urmeaza a fi concertate: predare - nvatare - evaluare -
management. Fie si numai din acest unghi de vedere, practica pedagogica poate aspira la succes
atunci cnd sistemul educational este re-proiectat n acord cu nevoile si posibilitatile de dezvoltare
ale beneficiarilor sai. Pedagogii si practicienii domeniului pot oferi factorilor de decizie informatia
utila pentru re-proiectarea sistemului educational si a scolii romnesti. O noua si provocatoare
viziune asupra designului si functionarii scolii este nu numai dezirabila, dar si posibila.
 Prezentam, n continuare 12 principii ale didacticii moderne, menite sa faciliteze dirijarea
nvatarii eficiente n diverse situatii scolare concrete. Aceste principii sunt subsumate celor mai
importanti factori ai reusitei scolare, decantati n cercetarile contemporane.

5.1. Factori cognitivi si metacognitivi

Principiul 1: nvatarea este un proces activ, voluntar, personal si mijlocit social.

Prin nvatare sunt descoperite si elaborate semnificatii, gratie prelucrarii informatiilor si a datelor
oferite de experienta personala si de confruntarile inter-personale.

Subiectul uman este nzestrat n chip natural sa recepteze si sa prelucreze informatia dobndita pe
diverse canale. Aceasta capacitate cunoaste o dinamica continua, achizitiile acumulate n timp se
organizeaza n structuri cognitive tot mai cuprinzatoare.

Pe durata procesului de nvatare, subiectul creeaza si dezvolta semnificatii si interpretari personale,

adeseori prin interactiune cu altii.

Principul 2: Subiectul angajat n actul nvatarii tinteste sa creeze interpretari si configuratii

coerente n zona cunostintelor dobndite, indiferent de cantitatea si calitatea datelor disponibile.

Cei care nvata elaboreaza structuri integrate, reprezentari comune si sensuri condensate, chiar si
n conditiile patrunderii de suprafata, cuprinderii superficiale a faptelor, conceptelor, legitatilor si
teoriilor prezentate. Procesul de nvatare opereaza holistic, pe structuri relativ nchegate. Drept
urmare, ntelegerea ca proces cognitiv intern precede orice validare obiectiva externa. Dar lucrurile
nu se ncheie cu elaborarea semnificatiilor si interpretarilor personale. Pe masura ce subiectul si
confrunta achizitiile nvatarii cu alte persoane, semnificatiile si interpretarile se ajusteaza, sunt
nlaturate zonele de inconsistenta si snt revizuite conceptiile anterioare.

Principiul 3: Constructia cunostintelor, structurile cognitive noi se realizeaza prin integrarea

cunostintelor anterioare.

Deoarece background-ul si experienta difera semnificativ de la persoana la persoana si pentru ca

intelectul prelucreaza informatia holistic si n baza unor semnificatii, indivizii interpreteaza si
organizeaza informatia in maniera personala.

Unul din obiectivele nvatamntului este de a crea la toti elevii aceleasi semnificatii si conceptii
referitoare la o anume realitate, de exemplu de a conduce elevii la produse cognitive validate
stiintific. Cnd se nsuseste un concept nou, este important ca toti elevii sa retina caracteristicile
comune, care definesc conceptul. Acest lucru nu se produce de la sine, profesorul trebuie sa ofere
elevilor diversi organizatori cognitivi, care sa sprijine si sa orienteze prelucrarile mintale personale
Principiul 4: nvatarea este semnificativ facilitata de utilizarea strategiilor puternic structurate.
ntre acestea se disting strategiile meta-cognitive, cele care exerseaza subiectul sa-si orienteze
gndirea asupra propriei gndiri, sa aiba acces la introspectia propriilor operatii mintale n timpul
efectuarii unei sarcini.

Cercetarile contemporane scot n evidenta ca, de-a lungul copilariei timpurii si

mijlocii, elevii devin deja capabili de metacognitie la nivelul operational al gndirii. Aceste
elemente ale metacognitiei primare se exprima n constiinta de sine, chestionarea sau interogatia
de sine, autoreglarea proceselor si continuturilor gndirii si memoriei etc.

Componentele metacognitiei cu efecte facilitatoare asupra nvatarii ar acoperii fenomene

structurate n trei planuri:

* Stapnirea de catre elev a unor cunostinte despre sine, ca subiect angajat n procesul de nvatare.
i sunt utile elevului date referitoare la cantitatea de efort intelectual de care este capabil, volumul
si complexitatea sarcinilor pe care le poate cuprinde ntr-un timp dat, ce program orar i asigura
productivitate optima etc.

* Cunoasterea caracteristicilor specifice diferitelor experiente (teme) de nvatare, cum ar fi

memorarea unei poezii, lectura si asimilarea unui lectii de istorie sau matematica, aplicarea unor
algoritmi n rezolvarea de probleme etc.

* Usurinta n adecvarea metodelor de nvatare la capacitatile proprii si la natura sarcinii scolare;

este vorba n acest plan de stapnirea unor metode de nvatare flexibile si oportune situatiilor
concrete de studiu. De exemplu, productivitatea muncii scolare este influentata de studierea pe
parti ori ntreguri, de succesiunea momentelor de nvatare si autoevaluare, de esalonarea efortului
intelectual n timp etc.

Datele de cercetare consemneaza diferente semnificative ntre elevii buni si elevii slabi n
ceea ce priveste capacitatea lor de introspectie asupra prestatiilor scolare. Elevii buni sunt capabili
de relatarea chiar n detaliu a strategiilor de nvatare utilizate, n timp ce evocarile elevilor slabi nu
depasesc aspecte de suprafata cum sunt repetitiile, efortul de memorare adeseori supradimensionat,
prezenta dificultatilor de retinere sau ntelegere.

Dezvoltarea metacognitiva asigura elevului mecanismele de autocontrol si autoreglare

necesare n nvatare, un tonus crescut, ncredere n sine si angajare optima.