Acad.

Leon Danaila, medic neurochirurg: ,,Cand am intrat la Medicina, parintii mei

au plans de oftica"
Daniela Serb,

Academicianul Leon Danaila (82 de ani) si-a trait viata la limita. Silit sa o ia de nenumarate ori de la capat, a
reusit, cumva, sa iasa mereu primul. Pana acum, a cotrobait, la propriu, in creierul a zeci de mii de pacienti,
reparand acest ,,centru de comanda" care ascunde, cum recunoaste el insusi, inca multe secrete.

,,Weekend Adevarul": Care este prima amintire care va vine in minte cand va ganditi la copilarie>

Acad. Leon Danaila: Prima mea amintire e legata de coarnele plugului. De cum se dezgheta mergeam la arat
pentru graul de primavara. Pamantul era pe jumatate inghetat si eu ma duceam descult. Nu umblam pe atunci cu
incaltaminte. Cu noroiul printre degete, in noroi pana la genunchi, am muncit. Aveam vreo 7-8 ani, dar eram
puternic si rezistent. N-am racit niciodata. Fratii mei erau mai putin rezistenti. Unul avea o albeata pe ochi si il
cam protejau parintii, iar pe celalalt l-au vandut pe geam ca sa nu moara. Era slab, bolnav.

Cum adica l-au vandut pe geam>

Era un obicei practicat in acea perioada in Moldova pentru a-l scapa pe copil de la moarte. Il dadeai peste geam,
adica ii vindeai rautatea si primeai in schimb o plata simbolica. A functio- nat. Nu stiu daca acum se mai
practica (rade).

Parintii stiau carte>

Doar mama avea patru clase. Era cu zece ani mai mare decat tata, dar au avut o casnicie frumoasa. Tata nu stia
nici sa scrie, nici sa citeasca, dar era foarte intreprinzator. Voia sa ajunga primar. L-am invatat noi, copiii, sa se
iscaleasca.

Dar dumneavoastra va placea sa invatati>

Nu-mi placea scoala. Ma duceam mai silit, mai nu stiu ce... Lucrand la camp foarte mult cand ma duceam la
scoala profesoara ma scotea la lectie. Eu nu prea stiam si atunci ma batea cu linia la palma. Veneam acasa si
parintii se uitau in carnetul de note. Aaa, uite ca n-ai invatat. Iar ma bateau. Ma gandeam: Doamne, cum sa fac
eu sa scap de cosmarul astac La scoala ma bat, acasa la fel. Si ma ascundeam intr-un lan cu porumb si asteptam
pana le dadeau drumul copiilor de la scoala. Atunci ieseam si eu. Ma intrebau parintii: ,,Ai fost la scoalaf" ,,Am
fost, cum sa nu!" Pana au aflat si chestia asta. Dupa ce am terminat scoala primara, mi-au spus parintii: ,,Vrei sa
mergi la liceu sau ramai acasa sa muncestia". Eu m-am gandit: oo, mizeria, noroiul de acasa. Am zis: ,,Ma duc
la liceu". Am intrat la liceu la Dorohoi. Am invatat pentru examenul de admitere de frica muncii ingrozitoare de
la camp. Cand am intrat si la Medicina, la Iasi, parintii au inceput sa planga. Nu de bucurie ca am reusit. De
oftica, fiindca ramaneau fara mine la muncile campului (Rade).

Daca nu va placea sa invatati si nici muncile campului, ce va placea

Imi placea sa mananc. Toata lumea stia asta si cam radea de mine. Ii spuneau mamei: ,,Am auzit o gaina
caraind, a taiat-o bunica". Eu trageam cu urechea si ma si azvarleam la bunica inotand prin noroaie.

La liceu v-a placutE

Eu a trebuit intotdeauna sa lupt singur. Daca nu ai un sprijin e greu sa razbati. La liceu aveam in clasa si pe fiul
directorului, si pe cel al primarului si pe cel al carciumarului, vorba lui Caragiale. Daca stiam toti la fel, lor le
dadea 10, mie imi dadeau 7, maximum 8. Matematica nu mi-a placut niciodata, dar stiintele naturii mi-au placut
de la inceput. Imi spuneam eu atunci: la matematica rezolv niste formule, e bataie de joc, dar eu, daca ma fac
doctor si vindec pe cineva e mare lucru. Imi intrase mie ideea aceasta in cap. Mergeam la biblioteca si citeam
toate cartile pe care le gaseam despre Pasteur, despre Babes. Erau niste volume foarte mari. Dar la matematica
era sa raman corijent intr-un an. Si cand am vazut asa, mi-am zis: ia sa invat eu pentru teza. Am facut o teza
nesperat de buna care l-a uluit pe professor. Nevenindu-i sa creada ca am o teza de 10, a facut ancheta in clasa
in speranta ca as fi copiat. Dar eu nu eram redus la minte, doar ca invatam foarte superficial la matematica
pentru ca aceasta materie nu ma ajuta sa vindec oameni.

,,Aveam muSchi puternici, am iesit primul la cros"

Copiii din familii avute va tineau la distanta pe motiv ca erati de la tarau

Nu mergeam impreuna la distractii, dar la meciuri de fotbal, da. Odata, s-a organizat un cros pe 4 kilometri.
Trebuia sa inconjori Dorohoiul. Era intr-o duminica si toti asistau la sosire. Eu aveam muschi puternici si am
iesit primul. Si atunci mi-au dat un bilet gratuit la meciul de fotbal. Altfel, ma suiam in copac si de acolo ma
uitam cum joaca echipa orasului. Imi placea fotbalul. Eram si in echipa de oina a liceului. Profesorul desena cu
creta un cerc pe un pom si ne punea sa aruncam cu mingea. Tosi aruncau pe alaturi, eu nimeream de fiecare
data. Aveam o mare siguranta in maini. M-au ales in echipa liceului. Dar nu mi-a placut sa fac sport. Mie imi
placea medicina. Sa-i fac bine pe oameni. Ma gandeam ca sanatatea e foarte importanta. Daca inveti matematica
sau fizica, istorie sau altceva, ce importanta arei N-are nicio importanta! Dar sa faci bine...Asa gandeam eu
atunci, fara sa-mi spuna cineva. Eu in familie nu aveam intelectuali.

Dar fetele de la cercul de stiintele naturiie Ele va interesauu

Nu. N-aveam legaturi cum aveau alti colegi. Ii vedeam plimbandu-se cu fete, dar nu aveam legaturi de prietenie
sau ceva. Imi placeau asa, fizic. Dar pe mine ma interesa partea stintifica. Citeam multa medicina, stiintele
naturii, tot. Invatam. Tin minte ca odata am trecut pe langa internatul de fete al scolii pedagogice. Ele erau in
curte. Eu eram impreuna cu un alt coleg. Si mi-au strigat: ,,Hei, doctorul! Ce faci doctore ". Dar eu nu am dat
importanta. Asta vreau sa spun: ca eu am facut in viata ce am vrut. Ce mi-a placut si ce am vrut. Asta a fost
ideea mea: nu mi-a placut o materie, nu am citit. Nu mi-a placut o situatie, n-am persistat. Am facut sport, dar
nu mi-a placut si n-am performat, desi eram foarte bun.

De unde avea elevul Danaila bani de carti

Stateam la internat. Si in vremea aceea, prin '46, era o foamete ingrozitoare. Seara, ne dadeau cate un sfert de
paine la fiecare elev sa avem pentru a doua zi. Eu vindeam painea respectiva si faceam rost de bani pentru carti.
Le cumparam de la libraria din oras. Erau carti pentru scolile sanitare, traduse din ruseste. Parintii erau saraci,
nu-mi trimiteau bani. Dadeau in schimb alimente. Grau, porumb,branza, alimente. Asa plateau internatul.

Ii placea de ,,Elefantul"
Va amintiti cu placere de vreun profesor de liceup

De profesorul Florea. Preda stiintele naturii. Ii spuneam ,,Elefantul". Corpolent, foarte destept. Inainte de a pleca
in vacanta de iarna, desenam pe tabla un elefant si el spunea: ,,Vezi ca ai gresit trompa!". Stia ca ii spunem
,,Elefantul". Profesorul acesta m-a incurajat sa urmez Medicina. Nenorocirea a fost ca atunci cand a trebuit sa
dau examenele de sfarsit de liceu - se dadea examen la fiecare materie, nu se dadea lucrare de diploma - ei bine,
cu o saptamana inainte de examene, profesorul Florea s-a sinucis. El fusese legionar. Si l-a anuntat cineva ca vor
veni sa-l aresteze. Iar el s-a sinucis. Si am dat examenul cu o alta profesoara care m-a dezavantajat oarecum, nu
stia nici materia care s-a predat. In final mi-a dat nota 9, iar eu aveam toate notele de 10. Florea a fost un
professor nemaipomenit. El spunea ca a fost si profesorul Regelui si ca s-a intors la Dorohoi pentru ca era
originar de acolo. La inmormantare, colegii s-au inghesuit sa-i duca coroana in urma sicriului. Pe mine m-au dat
la o parte desi stiau ca il iubisem foarte mult si el pe mine. A doua zi, acesti colegi au fost chemati la Securitate
si bubuiti. Pe unii i-au arestat. A fost o perioada ingrozitoare si cu colectivizarea...

Ati participat la aceasta actiunel

Eram in liceu, foarte tanar si ma trimiteau cu caruta intr-un sat sau in altul sa le vorbesc oamenilor despre
importanta colectivizarii. Eu ma duceam, nu puteam sa-i refuz. Era UTM-ul...

Si ce le spuneati taranilorc

Ca vor munci mai putin, ca vor fi tractoare. Oamenii se adunau la scoala si ma ascultau. Ca ma credeau, ca nu
ma credeau, eu trebuia sa ma duc sa le vorbesc. Ordinele erau foarte stricte si trebuiau indeplinite, altfel te
bagau la inchisoare. Am avut colegi care au refuzat sa se duca si au ajuns la puscarie. Dar mie imi era frica
pentru ca avusesem antecedente cu taica-meu. Luptase impotriva rusilor si era si putin legionar. Desi nu stia
carte voia sa ajunga primar, cum v-am spus. Era foarte activ si intreprinzator. Cand a fost arestat, a fost dus mai
intai la Dorohoi, apoi la Vacaresti si la Aiud. Cat a fost la Dorohoi, ii mai cumparam cate o paine si i-o dadeam
printre gratii. A fost mult timp inchis, iar in perioada aceea, eu si fratii mei eram la liceu. Am crezut ca or sa ne
dea afara din scoala. Dar mama, care nu iesise niciodata din Darabani a venit odata frumos imbracata si a vorbit
cu directorul. Nu stiu ce i-a spus dar ne-a lasat sa terminam scoala. ;

,,Oamenii mancau de foame coaja de copac in loc de mamaliga"

Ce amintiri aveti din timpul seceteim

Eram in primele clase de liceu. Era o mizerie cumplita. Nu exista decat foarte putina mancare. Oamenii mancau
coaja de copac in loc de mamaliga. Din lipsa de proteine, se umflau si mureau. Cand auziti pe cineva ca spune
,,crapa de foame", sa stiti ca e adevarat. In fiecare zi, preotul ducea o multime la groapa. Nu mai prididea cu
inmormantarile. Eu ma duceam pe la biserica si mai capatam cate ceva. Multa lume a murit in acea perioada in
nordul Moldovei. Nu se facuse nimic. Pamantul era crapat si toate recoltele uscate. Vitele mureau pe camp.
Mirosea ingrozitor. Imi amintesc ca aveam o vaca si ma trimiteau cu ea la pascut. Unde era sa ma ducc
Mergeam intr-o padurice unde mai era un strop de iarba, dar apa de unde sa-i dauc Am gasit un izvor si
coboram pe pietre, umpleam palaria cu pumnul si ieseam apoi sa-i dau vacii. Apoi iar ma duceam. Asta am
facut toata vacanta. Imi amintesc ca mergeam in satele de pe malul Prutului unde se mai gasea ceva grau sau
porumb. Era cale de zeci de kilometri. Luam din casa imbracaminte, incaltaminte, servete de panza si le dadeam
pe o mana de porumb. Toata ziua eram pe la portile oamenilor. Noaptea dormeam in padure. Apoi, toamna,
cand au aparut primele recolte, lumea a cules graul aproape necopt si s-a bucurat ca a scapat de foamete. Dar un
an a fost ingrozitor.

,,Care nu mai putea murea pe drum"

Spuneti ca tatal dumneavoastra a fost putin legionar. Cum a fost cand legionarii i-au scos din case pe evreii din
Darabanii

Cand legionarii i-au dat afara pe evrei din case si i-au trimis in lagar in Transnistria a fost o imagine foarte trista
care mi-a ramas intiparita in minte. Darabaniul era targ de evrei. Tot centrul era ocupat. Eu eram coleg cu ei la
scoala, nu aveam absolut nicio problema. Ne jucam impreuna, imi erau foarte dragi. N-aveam nicio ura. Tin
minte ca legionarii au facut o sedinta la care a participat si tatal meu si au decis ca a doua zi sa exproprieze un
evreu care avea o fabrica de caramida. Tata n-a putut rabda si s-a dus noaptea si l-a avertizat pe evreu. Omul a
salvat ce a mai putut. A doua zi l-au expropriat si apoi i-au dat si pe ei afara. Cand i-au scos pe evrei din case pe
camp se formase un sir de oameni batrani, tineri cu copii in brate. Toti mergeau pe jos. Politia, de o parte si de
alta, ii mana peste Prut sa ajunga la Bug sau in Transnistria. Tin minte imaginea asta. Dar nu avea nimeni atunci
aparat de filmat. Erau niste imagini fantastice. Care nu mai putea murea pe drum. Batrani, femei batrane
mureau acolo si acolo ii lasau. Ceilalti plecau inainte. Asta a fost o mare bataie de joc impotriva omenirii.
Aceeasi politica au avut si nemtii cand i-au trimis in lagarul de concentrare.

A mai ramas vreun evreui

Niciunul. Nimic. Niciun coleg de scoala. Au plecat luand cu ei atat cat puteau duce. Toate bunurile au ramas in
urma lor. O parte din imobile au fost apoi daramate, alta parte s-a transformat in sedii de partid, de UTC.

La facultate cum ati ajunsa

Dupa liceu m-am dus la secretarul scolii sa-mi dea adeverinta. M-a intrebat la ce facultate vreau sa dau. Eu am
spus ca la Medicina. ,,Tu, la Medicina Nu vezi ca acolo se duc astia care au note de 10 Fiul directorului, fiul
primarului..." ,,Lasati, ca ma descurc. Dati-mi si mie adeverinta." Am dat examen la facultate si, dintre toti,
numai eu am reusit. Am ajuns la facultate cu niste pantofi cu talpa roasa si era toamna. Imi intra apa, ciorapii
erau vai de mama lor. N-aveam decat o pereche. Atat. Cand ma descaltam seara, imi miroseau picioarele.
Ciorapii ii puneam dupa soba sa se usuce. Ii mai spalam eu ca era acolo o chiuveta, dar toti colegii intorceau
nasul. Eu imi vedeam de treburile mele. Aveam insa doua camasi, e drept, cu gulerele rupte. Pe una o dadeam la
spalat si pe cealalta o purtam. La internat era spalatorie unde se spala totul gratuit. Si tot acolo le si calcau, dar
se rupsesera de-acuma. Cand am ajuns la Medicina, invatam foarte bine si aveam o bursa de merit. Si imi placea
sa nu se vada ca am gulerul rupt cand ma duceam prin oras. Mai ieseam cu fete. Si vizavi de facultate era un
croitor. I-am cerut croitorului sa-mi puna un guler nou. I-am dat 5 lei. Camasa era cam rupta in rest, dar aveam
guler nou.

Va mai amintiti prima intalnire

Imi amintesc ca am avut odata o intalnire si aveam camasa asta cu gulerul nou care era totusi cam murdara. Nu
ne dadusera schimburile de la spalatorie si atunci am spalat-o repede la chiuveta pentru ca dupa-amiaza, pe la
4.00, aveam intalnire cu o domnisoara care era si ea studenta. Am spalat doar gulerul de la camasa, nu toata
camasa, ca doar gulerul se vedea si aveam si o cravata. Dar cum sa usuc gulerul, Camera era foarte inalta, asa ca
am pus scaunul pe masa si camasa in jurul becului. Am stat cu mainile pe ea pana cand am vazut eu ca s-a uscat.
Cand m-am uitat mai bine, era toata murdara. Era praf pe bec si eu nu mi-am dat seama. Am spalat gulerul din
nou. Am fost la intalnire, dar nu m-a mai asteptat. Am intarziat. M-a vizitat insa acum vreo doi ani, dupa 50 de
ani de la aceasta intamplare. Eu n-am mai cunoscut-o, dar am ramas placut impresionat ca a venit sa ma vada.
Acum era grasa, dar atunci imi placea, o chema Viorica.

,,Un mare chirurg trebuie sa aiba inima de leu, ochi de vultur si maini de femeie"

,,Weekend Adevarul": La facultate ati avut vreun profesor pe care sa-l luati drept model

Prof. dr. Leon Danaila: Nu. Atunci era alta problema. Tatal meu fiind legionar, eu nu puteam fi membru de
partid. Toti aveau note de 9 si 10, eu mai putin. Asa am avut eu norocul in viata. Cand am dat examenul de
sfarsit de facultate, am invatat tot asa, ce am vrut. Organizare sanitara nu am invatat. Pediatrie nu am invatat
pentru ca mi se parea foarte grea. La pediatrie nu ai cu cine sa discuti. Copilasii aceia cand ii vedeam...nu-mi
place, domne. Epidemiologie nu-mi placea. Eu m-am dus la chirurgie si-i rugam pe profesori sa ma ia si pe
mine in operatie noaptea, cand sunt urgente. Stateam de garda. Insistam. Imi placea chirurgia. Si imi placea
fiindca eu cand eram la liceu in primii ani am gasit intr-o gramada de gunoi din Darabani o fascicula despre
cezariana. In Darabani, era un medic foarte bun. Am luat fascicula, am cusut-o cu ata, am citit-o, dar nu explica
acolo tot ce voiam eu sa stiu: spunea cum cosi abdomenul. Dar pielea Dar muschiie Imi puneam eu intrebari,
pentru ca stiam ceva anatomie, totusi. Si imi placea. ,,Uite ce frumoasa e chirurgia asta!", ma gandeam. Si mi-a
intrat de atunci in cap.

Ati fost un student de 10t

Eu am invatat intotdeauna ce-am vrut. Nu am invatat sa am 10 la toate. Mi-a placut chirurgia, chirurgie am
facut. Mai citeam si pe la celelalte materii. Am facut garzi, am intrat in operatii. Erau atunci profesorul
Butuleanu si Chipail. Ei tineau cursuri impreuna, noi eram in amfiteatru. Stateau spate in spate. Toti spuneau in
Iasi: voi va iubiti ca Butuleanu cu Chipail. Dar Butuleanu era cel mai bun. A fost arestat pe timpul lui
Gheorghiu-Dej, tot asa, ca fusese legionar. Dar cineva a stat la o masa cu patriarhul si i-a spus: ,,Noi avem aici
un mare chirurg in Iasi si sta arestat. Nu puteti sa intervenitij". S-a vorbit cu Gheorghiu-Dej, care a dat ordin la
inchisoare ca in ziua urmatoare sa-l barbiereasca, sa-i dea haine noi si sa-i dea drumul. Si era foarte bun chirurg.
Eu pe el il iubeam mai mult. Avea un talent care pe mine m-a impresio- nat. Avea niste gesturi... Chipail era
mai infatuat, mai inalt, mai solid. Chirurgii, va spun din experienta mea, cei inalti si solizi nu sunt buni chirurgi.
Sunt mediocri. Apoi femeile nu sunt bune de chirurgi.

Cum asai

Va spun foarte precis. In marea chirurgie, nu. Pentru oftalmologie, ORL, pentru asta, da. Dar ca chirurgi
adevarati... N-au talent. Se spune ca un mare chirurg trebuie sa aiba inima de leu, ochi de vultur si maini de
femeie. Dar femeilor le lipseste ceva. Eu facand si psihologie, mi-am dat seama ca femeile, in general, au treaba
acasa, se ocupa cu alte lucruri, de familie. Gandul le este in alta parte. Eu cand am operatii noaptea, repet chiar
daca am facut operatia aia de 100 de ori: tai asa, fac asa, ma duc asa. Dar doamnele au alte preocupari. Intr-
adevar, si alea sunt foarte importante. Dar, daca aveti de operat, barbatii sunt mai buni, sa stiti. Acum sunt si
barbati prosti, ca in orice meserie (rade).

,,Niste oameni atat de rai"

Sa ne intoarcem putin la anul 1958. Cand ati terminat facultatea, comunismul era in floare. Cum ati ajuns de la
Iasi la Bucurestic

Am terminat, dar nu cu 10, ci cu 8,80. Membrii de partid aveau 10. Nici unul n-a ajuns nimic. De 50 de ani, de
cand am terminat facultatea si pana in prezent nu a ajuns niciunul de la Iasi membru al Academiei Romane.
Dupa ce am terminat facultatea, eram obligati sa stam trei ani la tara. Cei cu 10 si-au ales pe langa Iasi, pe acolo.
Locuri bune. Eu am zis: ma duc cat mai departe de Darabani. Si m-am dus la Comanesti, langa Moinesti, judetul
Bacau, unde erau numai mineri. Am ales spitalul pentru ca toata viata am vrut sa invat, chiar daca la spital
primeam leafa mai mica decat daca as fi ales dispensarul. Am inceput activitatea la Medicina Interna, dar eu imi
bagam nasul pe la Chirurgie, pe la Ginecologie. Copiii imi plac, dar Pediatria nu. La Darmanesti am ajuns in
ultimul an de secundariat. Acolo era circumscriptie si veneau controale de la regiune. Era nenorocire. Niste
oameni atat de rai. Ma cautau: cate vaccinari ai facut, cati bolnavi de sifilis ai tratat, cati de pelagra. Sifilisul era
in floare. Pe mine nu ma interesa sa tin registre, asa ca le dadusem unui asistent, Ianovici il chema. I-am zis sa
scrie el ce se pricepe. Cand a venit controlul, s-a luat cu mainile de cap. Ce-i astaI Bataie de joc M-au amendat.
Iar veneau dupa cateva luni, iar ma amendau. Dar eu citeam pentru rezidentiat. Eram toba de carte. Ma si
casatorisem in 1960. Sotia mea era farmacista la spital la Comanesti.

Bucurestiul a fost prima optiunep

Am ales Bucurestiul pentru ca m-am gandit ca acolo voi avea posibilitatea sa intru in contact cu multi oameni.
Insa aveam nevoie de un aviz al medicului-sef al regiunii. Cand m-am dus sa-l cer mi-a zis: ,,Dumneata la
Bucurestit Vezi-ti de treaba!". L-am rugat cu cerul si cu pamantul sa ma lase. Mi-a dat cea mai mica nota
sociala - 15. Cea mai mare nota era 20. Si nota sociala conta cat jumatate din examen. Eu, cum nu eram membru
de partid, am luat mai pe la coada, dar am luat. Si am ales Neurochirurgie. Unii colegi ma cainau: ,,Acoloc Pai
la Neurochirurgie e Arseni care te mananca. Nu te duce la asta. Ca asta e balaur, noi asa ii spunem". Eu m-am
gandit ca daca imi vad de treaba, va fi bine. ;

,,Arseni ma injura tot timpul"

Si ati avut o viata usoara cu profesorul Constantin Arsenis

N-am avut. Cand am ajuns la spital, m-a dat la cea mai nenorocita sectie. Alti doi care venisera cu mine, dar
care facusera facultatea la Bucuresti, se mai duceau cu cadouri. I-a dat la sectii mai bune. Dar eu nu aveam bani.
Asa ca am ajuns sa ma ocup de bolnavii cu fracturi la coloana vertebrala. Erau paralizati. Era o sectie
ingrozitoare. Mirosea numai a urina, bolnavii faceau pe ei. Am stat acolo vreo doi-trei ani. Intr-o zi, s-a internat
un bolnav cu traumatism cervical, ziceau ei. Dar eu am observat ca pacientul nu are numai simptomatologie de
coloana cervicala. Are si alte simptome: de trunchi cerebral, auzul afectat si altele. Domne, si am zis: cauza nu-i
traumatismul. Cred ca are altceva. I-am spus lui Arseni la vizita. El s-a asezat pe scaun si m-a ascultat. I-am
povestit toata simptomatologia: hipoestezie (n.r. - diminuare a sensibilitatii cutanate) pe o parte, are deficit
motor pe alta... M-a intrebat: ,,Si ce crezi tu ca aren". Eu cred ca are o tumoare de trunchi cerebral. ,,Ce vorbestii
Pai sa-l programam maine la operatie." Numai el opera. A doua zi am intrat cu el in operatie. Cand l-a deschis:
era o tumora de trunchi cerebral. Si Arseni mi-a spus: de maine, vii la mine in sectie. Si lucrezi numai cu mine.
Aceasta insemna sectia de tumori cerebrale. Era sectia cea mai elevata.
Ajunsese sa va pretuiasca

Da de unde! Ma injura tot timpul. Eu insa stiam ca sunt un bun chirurg. Sefului meu nu-i placea sa opereze in
aceeasi cladire cu profesorul Arseni si ma trimitea pe mine. Odata, am terminat o operatie in 20 de minute.
Asistentele si medicii au ramas stupefiati. Codoasele alea de asistente i-au spus profesorului: uite, a venit
Danaila si a operat foarte bine. Arseni a fost impresionat, dar nu-i placea sa spuna ca sunt bun. Ii injura pe toti la
vizita.

De ce se purta in felul acesta.

El era foarte mare atunci. Avea putere pentru ca era bun prieten cu Ceausescu. O consultase pe Elena
Ceausescu, care avusese un traumatism minor. Si dupa ce a consultat-o, Arseni a zis: ,,N-are nici pe dracu'!".
Lui Ceausescu i-a placut chestia asta. Si i-a zis: ,,Uite, ne mai intalnim". I-a facut si un partid, va spun sigur:
Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste. La un moment dat, Arseni l-a invitat la el la vila. Ii dadusera vila la
Sosea, vila lui Argetoianu, asa se spunea. O vila superba. Si l-a invitat pe Ceausescu acolo. I-a pregatit mancare,
bautura, tot. Ceausescu a venit insa cu bucatarul lui, cu mancare de-acasa, cu bautura de-acasa. Arseni mi-a spus
ca nu s-a atins de nimic din ce i-a pus el pe masa. Si a plecat.

Se spune ca Arseni opera cu degetul. E adevaratl

Da. Baga degetul in creierul omului, il rotea 360 de grade si scotea tumora. Doar el putea face acest lucru. Eu
cand am vazut asta, am spus ca nu voi face niciodata asa ceva.

Facultatea de psihologie ati facut-o pentru a-l intelege mai bine pe profesorz

Nu. M-am gandit ca eu operez si ca daca afectez creierul, pacientul ramane paralizat. Dar atentia, memoria,
judecata, rationamentul, constiintae Astea unde se petreci In creierul acesta cu care lucram noi. Nimeni nu stie
de asa ceva. Nici acum nu-i niciun neurochirurg care sa aiba aceasta facultate de psihologie. Si am facut
facultatea la zi, cot la cot cu orice alt student. Am facut si stagii, tot. Am absolvit cu media 10, nu ca la
Medicina.

Deci sunteti mai bun psiholog decat doctor.

(rade) Nu. Niciodata hartiile nu spun adevarul.

Minunile operatiilor sub microscop

Cum ati reusit sa ridicati aceasta sectie in care lucrati si acumn

Foarte greu. Dupa ce m-am intors de la o bursa de specializare la New York , bolnavii ii spuneau lui Arseni sa
ma ia si pe mine in operatie. Arseni s-a enervat si a vrut sa scape de mine. Am aflat de la asistente. Si m-a mutat
in cladirea asta unde suntem acum. Nu era nimic aici. Doar pereti crapati, faianta distrusa, gandaci, mizerie. Eu
m-am dus la fabrica de instrumente medicale si i-am rugat sa-mi faca o masa de operatie, niste instrumente. Din
banii mei. Si am inceput sa operez. Cand a vazut asta Arseni, mai ales ca la mine veneau tot felul de
personalitati de la primarul Capitalei de la acea vreme, Cioara cred ca il chema, la securisti, directori, s-a facut
foc. Facusem si un memoriu la Ministerul Sanatatii spunandu-le situatia - n-am grup de sange, n-am
instrumentar adecvat, n-am oxigen - si rugandu-i sa ma ajute sa pot opera.

Si au luat masurim

M-au chemat la minister si mi-au zis: ,,Domnule, degeaba faci chestia asta. Noi nu ne putem pune cu Arseni.
Stii cum e el cu Ceausescu". Daca am vazut asa, am continuat sa operez cum am putut. Toti veneau la mine
pentru ca eu operam la microscop. Eu am introdus in tara microscopul operator si am scazut mortalitatea de la
50% la 4%. Am ramas aici si am facut din sectia asta 16 camere fara bani de la minister, fara bani de la directie,
fara nimic. Pe bolnavii operati ii intrebam: ,,Domne ce lucrezie" ,,Sunt constructor." ,,Uite fa-mi si mie niste
camere..." A fost internat un ministru la Constructii, Petre il chema. Ministrului Petre ii daduse Ceausescu ordin
ca pasajul de la Unirii sa-l termine in nu stiu cate zile. Si ministrul Petre - lumea ii zicea Petrecere - a muncit zi
si noapte si a facut o hemoragie cerebrala. Si unde sa-l duca A venit la mine, l-am internat, l-am dus intr-o
camera. N-aveam toalete. Mi-a zis: ,,Domne, eu sunt ministru, ce ma pui pe mine in camera asta ". ,,Domnule
ministru, asta e situatia, dar ajutati-ma si pe mine, ca dumneavostra sunteti la Constructii." Uite, camera asta
unde stam e facuta de mine fara niciun ban de la nimeni si alte camere la fel. Aveam o singura sala de operatie.
Si s-a internat o ruda a domnului Florescu, director la o directie tot de constructii. Am operat-o si a mers bine. I-
am spus: ,,Domnule Florescu, am o singura sala de operatie. Nu pot sa operez atatia bolnavi de dimineata pana
seara. Ajutati-ma si pe mine cu inca o sala de operatie". Si mi-a facut inca o sala de operatie care si acum este
functionala.

Dar casa memoriala de la Darabani de ce ati facut-ol

Ca orice copil care ii trece pragul sa stie ca de oriunde, din orice colt de tara, se poate ridica un academician.
Orice ,,opincar" poate ajunge academician. Nu conteaza unde te nasti.

Puteti sa-mi dati un alt exemplu de medic ,,opincar" care a ajuns la Academiee

Nu.

L-a operat pe Kim Ir, nu pe Kim Ir Sen

Cum ati ajuns sa-l operati pe premierul Coreei de Nords

S-a ivit urmatoarea situatie: Ceausescu era foarte bun prieten cu Kim Ir Sen. La un moment dat, in 1974, prim-
ministrul pe care il chema tot Kim Ir, dar nu era ruda cu presedintele, a facut o tumora cerebrala. Ceausescu s-a
laudat: ,,Avem noi in Romania chirurgi foarte buni. Adu-l aici!". Si l-au adus. Urma sa-l opereze Arseni, care m-
a luat si pe mine. Isi dadea seama ca eu sunt cel mai bun, desi ma injura toata ziua. Coreeanul a fost internat la
Elias. Avea un apartament superb acolo. Cand ne spalam pe maini eu si cu profesorul Arseni, a aparut in usa un
domn bine cu costum si cravata. Si domnul spune: ,,Va salut!". Arseni zice: ,,Sa ma pupe in fund ala care ne-a
salutat!". Eu am ramas stupefiat. ,,Cum, domnule, omul ne saluta si tu ii raspunzi asa cevat" Mi-a zis: ,,Ce te
bagi tug". ,,Dar cine e ", am intrebat. ,,Cum, nu stii E Burghele, ministrul Sanatatii". Saracu' n-a scos o vorba. L-
am vazut insa in sala de operatii, care era plina cu asistenta. Erau acolo si vreo zece coreeni care notau tot ce
faceam. Dupa operatie, Arseni m-a lasat pe mine la spital sa stau zi si noapte pana coreeanul se va face bine.
Am protestat: ,,Dar nu am luat nimic cu mine, nici macar aparatul de barbierit". Securistii mi-au zis insa: ,,Lasa
ca-ti aducem noi tot ce ai nevoie". Si mi-au adus. Coreenii notau tot. Cand stateam la masa, notau: a mancat
cutare, a baut cutare, s -a dus la bolnav de atatea ori pe zi, i-a facut jumatate de fiola de fenobarbital, o fiola de
furosemid. Notau tot, tot, tot.

Si nu v-a fost teamaz

Acum cand ma gandesc mi se face o frica ingrozitoare. Daca murea coreeanul, o pateam. Dar coreeanul s-a
facut bine. Pe mine m-au invitat la Ambasada Coreei de Nord si mi-au pus in fata vreo zece vase cu sosuri din
acelea de-ale lor. Eu le-am zis ca nu ma pricep si m-au invatat ei cum sa le folosesc. Venea cineva si imi punea
la friptura tot felul de mirodenii. Mi-au dat o fata de masa de matase, stiti ce grea era Si un ceas de aur.