9

Identificarea cu agresorul

Mecanismele de aparare la care recurge Eul sunt relativ usor de desco-

perit atta timp ct fiecare dintre ele este utilizat separat si numai impo-
triva unui pericol determinat. Cnd descoperim negarea, stim ca ea este
o reactie la un pericol extern; in cazul refularii, stim ca este vorba de
lupta Eului cu excitatiile pulsionale. Dar cnd avem de-a face cu inhi-
bitiile si restrngerea Eului, procedee in aparenta foarte asemanatoare,
suntem mai putin siguri daca aceste procese tin de un conflict intern
sau de unul extern. Lucrurile se complica si mai tare atunci cnd masu-
rile defensive se combina sau cnd acelasi mecanism este folosit o data
impotriva unor forte interne si alta data impotriva unor forte externe.
O ilustrare foarte buna a acestor complicatii este reprezentata de pro-
cesul identificarii. ntruct este unul din factorii implicati n dezvolta-
rea Supraeului, identificarea contribuie la controlul pulsiunilor. nsa,
dupa cum sper sa arat in cele ce urmeaza, cteodata ea se combina cu
alte mecanisme pentru a forma una din armele cele mai puternie ale
Eului impotriva obiectelor externe generatoare de angoasa.
August Aichhorn relateaza cazul unui copil de scoata elementara de
care a avut ocazia sa se ocupe pentru ca avea obiceiul sa se strmbe.
Profesorul i s-a plns ca, atunci cnd era certat, copilul se purta anor-
mal. n astfel de situatii el se strmba, iar ntreaga clasa izbucnea n rs.
Dupa parerea profesorului, copilul ori si batea joc de el, ori avea un tic
facial. Relatarea profesorului s-a confirmat, caci baiatul a nceput sa se
strmbe n timpul consultatiei. Situatia s-a lamurit insa atunci cnd toti
trei au fost de fata: baiatul, profesorul si terapeutul. Privindu-i atent pe
cei doi, Aichhorn a observat ca grimasele baiatului reprezentau o
reproducere caricaturala a expresiei furioase a profesorului. Cnd tre-
90 Eul si mecanismele de aparare

buia sa faca fata reprosurilor profesorului, baiatul ncerca sa-si contro-

leze angoasa imitndu-l involuntar. El se identifica cu furia profesoru-
lui si i prelua expresia fetei n timp ce acesta vorbea, nsa fara sa si dea
seama ca l imita. Grimasele sale echivalau, n acest caz, cu o identifi-
care cu obiectul extern temut.
Sa ne reamintim de cazul fetitei care ncerca prin gesturi magice sa
scape de chinurile asociate cu invidia ei de penis. Ea facea n mod con-
stient si intentionat uz de un mecanism la care baietii recurg n mod
involuntar. Acasa, ea se temea sa traverseze holul pe ntuneric deoare-
ce i era teama de fantome. Totusi, brusc, a adoptat un subterfugiu care
i-a permis sa-si stapneasca teama: a nceput sa fuga de-a lungul holu-
lui facnd tot felul de gesturi ciudate. Putin dupa aceea i-a spus frate-
lui sau mai mic, cu un aer triumfator, secretul victoriei sale asupra
angoasei: "Nu trebuie sa-ti fie frica n hol", a spus ea, "trebuie numai
sa te prefaci ca esti fantoma care ti iese n cale." Aceasta arata ca ges-
turile ei magice reprezentau miscarile pe care si imagina ca le-ar face
fantoma.
Am fi nclinati sa consideram comportamentul celor doi copii pe
care i-am prezentat ca idiosincratic dar este de fapt, vorba despre cea
mai fireasca si mai raspndita modalitate comportamentala a Eului pri-
mitiv. De altfel sunt fapte bine cunoscute celor care au studiat practici
precum invocarea si exorcizarea spiritelor si ceremonialurile religioase
primitive. n plus, n multe jocuri de copii, prin transformarea subiec-
tului ntr-o fiinta periculoasa, angoasa este convertita n sentimentul
placut al sigurantei. Acesta este un alt unghi sub care pot fi studiate
jocurile de rol ale copiilor.
Totusi, imitatia fizica a adversarului reprezinta asimilarea unui singur
element dintr-o experienta angoasanta complexa. Observatia ne nvata
ca si celelalte elemente trebuie controlat~.
:Micutul pacient de sase ani, de care am vorbit adesea, trebuia sa
mearga de cteva ori la dentist. La nceput totul a mers bine; tratamen-
tul nu era dureros, iar el rdea triumfator de cei care se tem de dentist.
 Identificarea cu agresorul 91

Dar ntr-o zi micutul pacient a ajuns la mine foarte necajit. Dentistul

tocmai i provocase o durere. Era prost dispus si neprietenos si a nce-
put sa-si verse oful pe lucrurile din camera mea. Prima lui victima a
fost o guma de sters. Vroia sa i-o dau lui, iar cnd l-am refuzat a luat
un cutit si a ncercat sa o taie n doua. Apoi i-a casunat pe un ghem
mare de sfoara. Vroia sa i-l dau si pe acesta, spunndu-mi ce lesa buna
ar face din el pentru animalele sale. Cnd am refuzat sa i dau ntregul
ghem a luat din nou cutitul si a taiat un fir foarte lung. nsa nu l-a folo-
sit, ci, n schimb, a nceput sa-I taie n bucati mici. Pna la urma a arun-
cat firul de sfoara si si-a ndreptat atentia catre niste creioane pe care a
nceput sa le ascuta si sa le rupa vrful pentru a le ascuti din nou. N-ar
fi corect sa spunem ca se juca "de-a dentistul", caci nu intrase n nici
un rol. Aici copilul nu se identificase cu agresorul, ci cu agresivitatea
acestuia.
Alta data, acelasi baiat a venit la mine tocmai dupa ce suferise un
accident usor. n timpul unui joc la scoala s-a repezit cu toata viteza n
pumnul profesorului de gimnastica pe care, ntmplator, acesta l tinea
chiar n fata copilului. I-au dat lacrimile. Buza a nceput sa-i sngereze,
iar el a ncercat sa se ascunda n spatele palmelor cu care si-a acoperit
fata. Am cautat sa l consolez si sa l linistesc. A plecat n aceeasi stare
deplorabila n care venise, nsa a doua zi a aparut foarte mndru,
mbracat n soldat. Pe cap purta o cascheta militara, la bru o sabie de
jucarie, iar n mna tinea un pistol. Constatnd surpriza mea n fata
acestei transformari, a spus simplu: "Vroiam doar sa am astea la mine
ca sa ne jucam." Cu toate acestea, nu s-a jucat; n schimb s-a asezat pe
scaun si a scris o scrisoare mamei sale: "Draga mama, te rog frumos de
tot, de tot, de tot, sa nu astepti pna la Paste ca sa mi dai cutitul pe
care mi l-ai promis." Nici n acest caz nu putem spune ca, pentru a-si
stapni teama traita n ziua precedenta, baiatul a intrat n rolul profeso-
rului de care s-a ciocnit si nici ca imita agresivitatea acestuia. Armele si
tinuta militara, fiind caracteristici masculine, simbolizau desigur pute-
rea profesorului, la fel ca si atributele tatalui din fantasma cu animale-
92 Eul si mecanismele de aparare

le si l ajutau pe baiat sa se identifice cu masculinitatea adultului si, ast-

fel, sa se apere mpotriva ranii narcisice de pe urma evenimentului
nefericit.
Exemplele pe care le-am aratat pna acum ilustreaza un proces bine
cunoscut. Copilul introiecteaza un atribut al obiectului temut, ceea ce
i permite sa asimileze o experienta angoasanta. L~ci,mecanismul iden-
tificarii sau introiectarii este combinat cu un al doilea mecanism impor-
tant. Intrnd n rolul agresorului, asumndu-si atributele sale sau imi-
tnd agresivitatea sa, copilul se transforma din persoana amenintata n
persoana amenintatoare. n Dincolo de principiul placerii (1920), sem-
nificatia acestei treceri de la pasiv la activ ca mijloc de a metaboliza un
eveniment neplacut sau traumatic este discutata n detaliu: "Daca
medicul examineaza gtul unui copil sau i face o mica operatie, putem
fi aproape siguri ca aceste experiente nspaimntatoare vor face subiec-
tul urmatorului joc; nsa nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca exis-
ta o placere care emana din alta sursa. Atunci cnd copilul trece de la
pasivitatea trairii la activitatea jocului, el delega un camarad sa joace
rolul dezagreabil pe care el nsusi l-a avut, razbunndu-se, n felul aces-
ta, pe un substitut." (p.17)
Ceea ce este adevarat pentru joc este la fel de adevarat n cazul altor
comportamente ale copiilor. n cazul baiatului care facea grimase si a
micutei magiciene nu este foarte clar ce s-a ntmplat cu amenintarea
cu care s-au identificat ei nsisi, nsa, n cazul celuilalt baiat, agresivita-
tea preluata de la dentist si de la profesorul de sport a fost dirijata catre
exterior.
Acest proces de transformare ne surprinde n special cnd angoasa
nu este legata de un eveniment din trecut, ci de un eveniment viitor.
mi amintesc de un baiat care avea obiceiul sa sune furios la poarta
casei de copii n care locuia. Imediat ce i se deschidea usa ncepea sa i
reproseze ngrijitoarei ca se misca prea ncet si ca nu este atenta cnd
suna cineva la usa. n intervalul dintre momentul n care suna si cel n
care se nfuria, baiatul era cuprins de teama ca nu cumva sa fie certat
 Identificarea cu agresorul 93

pentru ca a sunat prea insistent. De aceea o admonesta pe ngrijitoare

nainte ca aceasta sa aiba timp sa se plnga de purtarea lui. Vehementa
cu care o apostrofa - ca o masura preventiva - indica intensitatea
angoasei sale. El ataca chiar persoana din partea careia se astepta sa fie
agresat, si nu un substitut al acesteia. Permutarea rolurilor de atacat si
atacator a mers n acest caz pna la capat.
Jenny \\f'aelder a descris foarte clar acest proces n cazul unui pacient
de cinci ani.1 Atunci cnd analiza era aproape de a aborda problema
masturbarii si fantasmele asociate acesteia, baiatul, care de obicei era
timid si inhibat, a devenit foarte agresiv. Atitudinea sa pasiva obisnuita
s-a modificat, disparnd complet trasaturile sale feminine. n timpul
unei sedinte, pretinznd ca este un leu furios, s-a napustit asupra ana-
listei. Purta cu el peste tot o nuia, "Sfntul Nicolae", cu care lovea tot
ce-i iesea n cale, pe scari, acasa si la mine. Mama si bunica sa se pln-
geau ca ncerca sa le loveasca peste fata. ngrijorarea mamei sale a ajuns
la culme cnd baiatul a vrut sa se joace cu cutitele de bucatarie. Anali-
za a aratat ca agresivitate a copilului nu corespundea ctusi de putin
unei dezinhibitii pulsionale. Eliberarea tendintelor sale masculine era
nca departe. El suferea pur si simplu datorita angoasei. De fapt, oda-
ta cu constientizarea activitatilor sale trecute si prezente si odata cu ine-
renta confesiunii a aparut si teama de pedeapsa. Experienta i aratase
ca adultii se supara cnd descopera astfel de practici la un copil: tipa la
el, este palmuit; probabil i vor si taia o parte a corpului cu un cutit.
Atunci cnd micutul meu pacient si-a asumat rolul activ, devenind un
leu furios, lovind tot ce-i iesea n cale cu nuiaua sau cu cutitul, el punea
n scena si prevenea pedeapsa de care se temea. El a introiectat agresi-
vitatea adultilor n ochii carora era vinovat si, schimbnd partea pasiva
cu cea activa, si-a dirijat propriile acte agresive mpotriva acelorasi per-
soane. De fiecare data cnd se afla pe punctul de a-mi comunica ceea

1 Caz prezentat n cadrul Seminarului de psihanaliza copilului din Viena (vezi Hal!,
1946)
94 Eul si mecanismele de aparare

ce el considera ca fiind periculos, agresivitatea sa crestea. In cele din

urma, si-a dezvaluit gndurile si sentimentele interzise si, dupa discuta-
rea si interpretarea lor, nu a mai avut nevoie de "Sfntul Nicolae" pe
care pna atunci il purtase n continuu cu el si l-a lasat la mine acasa.
Compulsiunea sa de a-i lovi pe ceilalti a disparut n acelasi timp cu tea-
ma de a nu fi el nsusi batut.
n "identificarea cu agresorul" recunoastem un stadiu obisnuit in
dezvoltarea normala a Supra eului. Cnd cei doi baieti din cazurile pe
care le-am descris s-au identificat cu amenintarile cu pedeapsa a celor
mai n vrsta, ei au facut un pas important spre constituirea acestei
instante psihice: au internalizat critica altor oameni referitoare la com-
portamentullor. Atunci cnd un copil repeta n mod constant acest
proces al internalizarii si introiecteaza calitatile celor responsabili de
cresterea lor, apropriindu-si caracteristicile si parerile lor, el furnizeaza
continuu materialul din care se va construi Supraeul sau. nsa, in aceas-
ta perioada, copilul nu ia nca prea n serios constituirea acestei instan-
te.
, Critica internalizata nu este nca imediat transformata n autocritica.
Dupa cum am vazut n exemplele pe care le-am dat, critica este diso-
ciata de activitatea condamnabila a copilului pentru a fi ntoarsa catre
exterior. Datorita unui nou proces defensiv, identificarea cu agresorul
este succedata de un atac direct catre exterior.
Iata un exemplu mai complicat prin care probabil se va ntelege mai
bine acest nou proces defensiv. Un baiat, atunci cnd se afla n punc-
tul culminant al complexului Oedip, utiliza acest mecanism de aparare
pentru a controla fixarea la mama sa. Relatiile fericite cu ea erau per-
turbate de izbucniri resentimentare. i facea tot felul de reprosuri, nsa
o acuzatie misterioasa revenea n mod stereotip: se plngea mereu de
curiozitatea mamei. Primul pas n elaborarea afectelor sale interzise
este usor de remarcat. n fantasmele sale, mama stia despre aspiratiile
sale libidinale pentru ea si, indignata, i refuza avansurile. Indignarea ei
era reprodusa activ de catre baiat prin accesele resentimentare fata de
ea. Totusi, n contrast cu pacientul lui J enny Waelder, el nu facea repro-
 Identificarea cu agresorul 95

suri de ordin general, ci un repros anume: curiozitatea. Analiza a aratat

ca aceasta curiozitate nu tinea de viata pulsionala a mamei, ci de
pacientul nsusi. Dintre toate pulsiunile intricate n relatia cu mama sa,
scoptofilia era pulsiunea cel mai greu de stapnit. Inversiunea rolurilor
era aici completa. Baiatul si-a asumat indignarea mamei si, n schimb,
i-a atribuit propria curiozitate.
n anumite momente de rezistenta, o tnara pacienta i reprosa ana-
listei ca este prea secretoasa. Ea se plngea ca analista este prea rezer-
vata si ca o chinuie cu ntrebari asupra unor detalii personale si ca se
simtea mizerabil ca nu primea nici un raspuns. Apoi reprosurile au
ncetat pentru a rencepe dupa o scurta perioada n aceeasi forma ste-
reotipa si aparent automata. n acest caz putem detecta, din nou, doua
faze n procesul psihic. Din cnd n cnd, datorita unei anume inhibi-
tii care o mpiedica sa vorbeasca, pacienta omitea .n mod constient sa
dezvaluie unele fapte intime. stia ca astfel ncalca regula fundamentala
a analizei si se astepta ca analista sa-i faca un repros. Ea introiecta
reprosul imaginar si, adoptnd rolul activ, l ntorcea catre analista: la
ea, fazele agresive coincideau exact n timp cu perioadele ei secretoase.
O critica pe analista pentru ceea ce ea nsasi era vinovata. Propriul ei
comportament secretos era atribuit analistei.
O alta tnara paciema avea periodic iesiri agresive foarte violente. Eu
nsami, parintii ei, oamenii din jur cu care era n relatii mai putin apro-
piate erau, n mod egal, tinta resentimentelor ei. Pentru doua lucruri se
plnge a, n special, n mod constant. Mai nti, n timpul acestor faze,
avea ntodeauna sentimentul ca cei din jur tineau fata de ea ceva .n
secret si era chinuita de dorinta de a afla despre ce este vorba. n al doi-
lea rnd, se simtea profund dezamagita de imperfectiunile prietenilor
ei. Ca si n ultimul caz citat, perioadele n care pacienta se plnge a ca
analista tine un secret coincideau cu perioadele n care ea nsasi omitea
sa vorbeasca despre anumite lucruri. Astfel, fazele agresive ale acestei
paciente se declansau automat ori de cte ori fantasmele masturbatorii
de care nu era constienta erau pe cale sa transpara n constiinta. Limi-
96 Eul si mecanismele de aparare

tele pe care le punea celor iubiti corespundeau blamarii la care se astep-

ta din partea acestora pentru faptul ca se masturbase n copilarie. Se
identifica n ntregime cu aceasta condamnare pe care o ntorcea apoi
catre lumea exterioara. Secretul pe care toata lumea l tinea fata de ea
era propriul secret al masturbarii, pe care o disimula nu numai fata de
ceilalti, ci si fata de ea nsasi. Din nou, aici agresivitatea pacientei cores-
pundea agresivitatii celorlalti, iar "secretul" lor reflecta propria sa retu-
Iare.
Aceste trei exemple ne-au permis sa ne facem o idee asupra originii
acestei faze particulare din dezvoltarea functiei Supraeului. Chiar si
atunci cnd critica din exterior a fost introiectata, teama de pedeapsa si
delictul nu sunt nca asociate n mintea pacientului. n momentul n
care critica este interiorizata, delictul este proiectat n exterior. Aceasta
nseamna ca identificarea cu agresorul este completata de o alta masu-
ra defensiva, si anume de proiectia culpabilitatii.
Un Eu care evolueaza n acest mod particular, cu ajutorul mecanis-
mului defensiv al proiectiei, introiecteaza autoritatile care l critica,
ncorporndu-le n Supraeu. Astfel este capabil sa proiecteze n exte-
rior pulsiunile interzise. Acest Eu este intolerant fata de ceilalti nainte
de a fi sever cu el nsusi. El nvata sa recunoasca ceea ce este condam-
nabil, dar se protejeaza cu ajutorul acestui mecanism defensiv de
neplacere a auto-criticii. Indignarea vehementa fata de greselile altora
reprezinta un fel de predecesor si substitut pentru propriile sentimen-
te de culpabilitate. Indignarea creste automat atunci cnd perceptia
propriei culpabilitati este iminenta. Acest stadiu n dezvoltarea
Supraeului reprezinta un fel de faza preliminara a moralitatii. Adevara-
ta moralitate ncepe atunci cnd critica interiorizata, la unison cu exi-
gentele Supra eului, coincide cu perceptia propriei culpabilitati de catre
Eu. Din acel moment, severitatea Supraeului este ndreptata catre inte-
rior si individul devine mai putin intolerant fata de ceilalti. Dar, o data
atins acest stadiu n dezvoltarea sa, Eul trebuie sa ndure neplacerea
mult mai acuta a auto-criticii si a sentimentelor de culpabilitate.
 Identificarea cu agresorul 97

Este posibil ca unii oameni sa ramna blocati la un stadiu interme-

diar din dezvoltarea Supraeului si sa nu ajunga niciodata la internaliza-
rea aproape completa a procesului critic. Desi si percep propria culpa-
bilitate, ei continua sa manifeste o anume agresivitate n atitudinea fata
de alti oameni. n astfel de cazuri, Supraeul se comporta fata de ceilalti
la fel de nemilos ca si Supraeul fata de Eu n melancolie. Pesemne ca
atunci cnd evolutia Supraeului este astfel inhibata, avem un indiciu
asupra unui debut blocat al starilor melancolice.
"Identificarea cu agresorul" reprezinta, pe de o parte, o faza prelimi-
nara n evolutia Supraeului si, pe de alta parte, un stadiu intermediar n
dezvoltarea paranoiei. n primul caz ne reaminteste de mecanismul
identificarii, iar n al doilea, de cel al proiectiei. n acelasi timp, identi-
ficarea si proiectia sunt activitati normale ale Eului care dau rezultate
foarte variate n functie de materialul asupra caruia au fost utilizate.
Combinatia particulara a introiectiei si proiectiei pe care am denu-
mit-o "identificare cu agresorul" poate fi privita ca normala numai at-
ta timp ct Eul utilizeaza acest mecanism n cont1ictul cu autoritatea,
adica n efortul sau de a face fata obiectelor angoasante. Este un pro-
ces defensiv care nceteaza sa mai fie inofensiv, devenind patologic
atunci cnd intervine n viata , amoroasa a individului. Cnd un sot,
deplaseaza asupra sotiei propria dorinta de a o nsela pentru ca apoi sa
i reproseze cu vehementa ca e infidela, el de fapt introiecteaza repro-
surile pe care sotia ar putea sa i le faca si proiecteaza asupra ei o parte
din propriul Sine.2 Oricum, intentia lui este de a se proteja pe sine nu
mpotriva agresivitatii din afara, ci mpotriva fortelor perturbatoare din
interior care pot pro\"oca o slabire a legaturii libidinale pozitive care-l
tine
, alaturi de sotia
, sa. n consecinta, J~i rezultatul este diferit. n loc sa
adopte o atitudine agresiva mpotriva unor fosti inamici din afara,
pacientul dezvolta o txatie obsesionala fata de sotia sa, iar prin proiec-

2 Cf. ,.Some Neurotic :\lechanisms in Jealousy. Paranoia and Homosexuality"

(Freud. 1922. p. 223)
98 Eul si mecanismele de aparare

tie, aceasta fixatie ia forma geloziei.

Cnd mecanismul proiectiei este utilizat ca aparare impotriva pulsiu-
nilor homo sexuale, el se combina si cu alte mecanisme. Transformarea
in contrariu (n acest caz transformarea iubirii in ura) definitiveaza ceea
ce au nceput introiectia si proiectia, iar rezultatul consta n dezvolta-
rea delirurilor paranoide. n ambele cazuri de aparare - contra pulsi-
unilor heterosexuale sau homosexuale - proiectia nu se mai face la
ntmplare. Modul in care Eul si alege propriile pulsiuni inconstiente
este determinat de "materialul perceptiv care tradeaza pulsiunile incon-
stiente de acelasi fel ale partenerului. "3
Din punct de vedere teoretic, analiza procesului de "identificare cu
agresorul" ne ajuta sa decelam diferitele moduri in care sunt utilizate
mecanisme de aparare specifice. n practica, ne permite sa distingem n
transfer accesele de angoasa de cele de agresivitate. Atunci cnd anali-

tice, afectul asociat va cauta sa se calmeze, prin abreactie, in transfer .. '.

ma,
za d,,' n ag,e,ivitatea
aduce padffitului
constiinta pacientului " ""0""'
pulsiuni agresive ;dcntiftca,;j
inconstiente silie cu
auten-
ceea ce el considera ca este o atitudine critica a analistului, ea nu va fi
.,.
1,

de loc modificata nici prin "exprimarea ei" nici prin "abreactie". Atta
timp ct pulsiunile inconstiente sunt interzise, ea va creste si nu va dis-
parea dect atunci cnd - ca in cazul baiatului care a marturisit ca se
masturba ~ teama de pedeapsa si de Supraeu se va disipa.

3 Ibid., p. 224.