n mine se petrece -o agonie,

Ca ntr-o trist cas solitar,

n sufletu-mi btut de vijelie

Eu vd un om ce-a nceput s moar...

Un cntre cu rostul de la ar

Se duce-acum i n-o s mai nvie

Cu chipul lui senin de -odinioar...

Demult... Demult... Din cea dinti clipit,

De cnd te-au smuls de la btrna vatr,

Din casa cu indrile -acoperit,

De-atunci ncepe moartea -i nesfrit,

De-atunci te fur fiecare piatr...

Te-au biruit n stingerea domoal

Strine legi din guri necunoscute;

S-a poticnit curata ta sfial,

La orice pas, de pravili netiute;

Prin praf, prin fum, prin vorbe de ocar

Te-ai dus, srmane suflet de la ar.

Din orice col mi te prindea o srm

i te-alunga un uier de main...

Avutul tu s-a risipit pe cale,

Te-au prsit i zmei i cosnzene,

i s-a uscat i lacrima din gene,

Au amuit i sfaturile tale...

Aa, pe rnd, i-a tot trimis viaa

Un nou tlhar, n orice clip nou,

i fr mil-n toat dimineaa

Te-a despoiat cu minile -amndou!...

Acuma simt: drumeul d s moar ...

Un oaspe nou i st la cptie.

ncetior n cas se strecoar,

Cu albe mini, cu inima bolnav,

Cu ochii ari de friguri i otrav...

Stpn de-acuma el o s rmie.

 Privindu-i lung ograda n ruine,

El trist i spune gndul ce -l apas:

Tu mori acum... dar umbra ta revine

i pururi simt, c singur nu m las,

n nopi trzii s -a furia la mine

i-o s m tiu strin la tine -n cas...