Locul si rolul dreptului in societate

Dreptul reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile sociale a caror
respecate este garantata de forta de constrangere a statului.
Ca stiinta despre societate, dreptul este totodata o stiinta social-umana, iar stiinta dreptului
studiaza juridical in toate formele sale de manifestare, dimensionand astfel existena umana
in functie de anumite conditii social-istorice.
Dreptul apartine stiintelor juridice, studiaza legile existentei si dezvoltarea statului si
dreptului, institutiile politice si cele juridice, formele lor de evolutie in trecut si in prezent,
influentand societatea si activitatea umana.
Dreptul are un statut specific intrucat analizeaza un anumit domeniu al relatiilor sociale si
anume domeniul participarii oamenilor la circuitul juridic ca purtator de drepturi si obligatii
juridice.

Interventia dreptului in acest domeniu are menirea de a conduce si dirija comportamente

umane impunandu-le reguli normative dar si progamand un anumit timp de actiuni cu
respectarea formelor de manifestare individuala si colectiva.

Dreptul impune un sistem de drepturi si obligatii, asigura legitimitatea relatiilor si actiunilor

umane si construieste modele ideale de conduita, formate din reguli obligatorii si interzice
faptele care contravin prescriptiilor legale, realizand ordinea sociala.

Dreptul apare ca fiind cel mai specializat si organizat organism de control social, control
care presupune interactiunea a 3 elemente fundamentale; un element ideal in domeniul
valorilor, un element de putere, de influenta, si un element de organizare si planificare
sociala.

In acelasi timp, dreptul are un rol deosebit si in reglementarea relatiilor economice,

tehnico-stiintifice si cultural, contribuind la favorizarea progresului social si la stabilirea unor
conditii mai bune de viata in cadrul unei libertati mai mari
 Izvoarele(sursele) dreptului

Prin izvor de drept se intelege actul juridic cu valoare normativa in care sunt cuprinse regulile
de drept.

Principalele izvoare de drept:

A.Actul normativ-cel mai important izvor de drept este actul normative, care contine reguli
cu caracter obligatoriu, investite cu forta juridica superioare altor izvoare ale dreptului.

1.Constitutia-este fundamental intregului sistem juridic aparand ca o suma de principia de

baza, ca o stare de spirit care comanda si controleaza orice activitate de normare.Constitutia
este, deci, ansamblul regulilor ce privesc instaurarea, exercitarea si mentinerea puterii de
stat.Constitutia este un contract social intre natiune si putere prin care se determina atat
drepturile pe care natiunea si le rezerva(drepturile omului si ale cetateanului), cat si
prerogativele cu care tot natiunea mandateaza, in mod limitative, puterea sa le exercitein
numele ei si pentru ea precum si modalitatea de a le exercita.In orice stat exista 3 puteri:

a)puterea legislative-exercitata de catre reprezentanta nationala care este parlamentul.

b)puterea executive-apartinand guvernului, care o exercita impreuna cu seful statului, la

nivel central, si organelor administratiei publice locale, la nivel local.

c)puterea judecatoreasca-apartinand instantelor de judecata.

In ordine ierarhica crescatoare, instantele de judecata din tara noastra sunt:Judecatoriile,

Tribunalele, Curtile de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie .

2.Legea-in sens larg, se intelege orice act normative, iar in sens restrains este vorba doar de
actele normative emise de parlament(organul legislative al statului).Legile se clasifica in legi
constitutionale, legi organice si legi oridinare.Legile constitutionale sunt constitutia si legile
de revizuire a acesteia.Legile organice dezvolta si detaliaza principiile fundamentale ale
dreptului prevazute in Constitutie.Legile organice sunt adoptate cu votul majoritatii
membrilor fiecarei Camera(majoritatea absoluta-jumatate puls 1 din nr total al membrilor),
au forta juridical inferioara Constitutiei dar superioara tuturor celorlalte acte normative si
legile ordinare sunt toate celelalte legi adoptate de Parlament si pot reglementa orice
materie care nu tine de domeniul legilor constitutionale sau organice. Legile ordinare se
adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti in fiecare Camera(majoritate relative)
Legile organice sunt superioare celor ordinare, o lege ordinara care contrazice o lege
organica va fi judecata ca fiind contrara constitutie.

3.Decrete-sunt izvoare de drept doar daca si in masura in care contin reguli de conduita
generale si impersonale.De obicei, decretul presidential are caracter individual deoarece
priveste reglementarea juridical a situatiei profesionale a unui subiect individual de
drept(persoana fizica), o amnistie sau o gratiere individuala.

4. Ordonatele de guvern-conform Constitutiei, Parlamentul este organul reprezentativ

suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.In baza delegarii legislative,
Guvernul emite ordonante, care sunt acte cu caracter legislative ce emana de la un organ al
administratiei publice.Guvernul emite 2 feluri de ordonante:ordonante obisnuite si
ordonante de urgenta.Ordonantele obisnuite presupun ca guvernul este imputernicit de
Parlament, prin intermediul unei legi special de abilitare, se exercite functia
legislativa.Ordonantele de urgent sunt adoptate de govern in cazuri exceptionale fara a mai
fii necesara abilitarea parlamentara.Aceste ordonante nu pot privii domeniile rezevate legilor
organice

5.Hotararile Guvernului-acestea sunt acte emise de obicei de Guvern pentru organizarea si

clarificarea aplicarii unor legi adoptate de Parlament si au forta juridical inferioara
Constitutiei, legilor organice si ordinare, dar superioara celorlaltor izvoare de drept.

6.Actele normative adoptate de catre conducatorii organelor central ale administratiei de

stat si actele normative adoptate de organelle executive ale administratiei locale.Din aceasta
categorie fac parte:

-hotararile cu caracter normative adoptate de carte Consiliile Judetene si Consiliul General al

Capitalei, Consilii Municipale, Orasenesti si Comunale, in limitele competentelor acestora;

-ordinele si instructiunile ministrilor.

Acestea au forta juridica inferioara tuturor celorlalte izvoare de drept, ceea ce inseamna ca
reglementarile juridice pe care le contin trebuie sa fie conforme normelor de drept existente
in legi si celelalte surse ale dreptului
 Constitutia
Legi organice
Legi ordinare
Ordonante si ordonante de urgent ale
guvernului, hotarari ale guvernului

Acte normative emise de autoritatile

administratiei publice, centrale si locale

B.Cutuma-reprezinta un uzaj(obicei) social constant si uniform, constientizat ca

fiind obligatoriu la nivelul grupului social.Convingerea juridical diferentiaza
cutuma de simplul uzaj de fapt, care este o practica urmata in mod constant
fara insa a se simti o obligatie in acest sens.De exemplu, obiceiul bacsisului nu
este o cutuma, deoarece desi este adesea practicat, nu este constientizat ca o
obligatie cu caracter juridic, dar asezarea arborilor la o anumita distant de
hotar este o cutuma, pentru ca implica si o obligatie in acest sens.

C.Jurisprudenta-s-au precedentul judiciar cuprinde deciziile judiciare

pronuntate anterior in cazuri asemenatoare celui judecat.Precedentul sau
practica judiciara nu are valoare de sursa efectiva a dreptului ci doar de sursa
interpretativa iar judecatorul are dreptul de a se pronunta doar in mod
particular asura cauzei, fara dispozitii generale sau cu caracter de reglementare
in dreptul anglo-saxon, ca si in dreptul international jurisprudenta constituie
izvor de drept alaturi de cutuma.In sistemul roman de drept, insa, care se
incadreaza in cel romano-germanic, practica judiciara nu este sursa a dreptului.

D.Doctrina de specialitate-nu constituie izvor al dreptului, dar, prin tezele

teoretice prin care le elaboreaza si valoare argumentatiilor folosite, poate
influenta si contribui la dezvoltarea dreptului si a surselor sale.