Sapte miliarde de oameni locuiesc pe Pamant.

Sunt 8 planete de mare important.Mercur, care se afl cel mai aproape

de Soare si e foarte arid. Venus, cu a sa atmosfer dens si vulcani violenti.
Pmntul, singura planet cunoscut s gzduiasc viata. Si Marte, Planeta
Rosie, o vecin care a avut multi vizitatori umani. Mult mai ndeprtat e
Jupiter, un gigant gazos cu peste 60 de Luni. Saturn, cu al su grandios
sistem de inele. Si n final, Uranus si Neptun, "gigantii de gheat". Dincolo
de toate, se ntind cmpuri uriase de asteroizi, si cteva planete pitice, ca
Pluto si Eris. Toate aceste corpuri ceresti graviteaz n jurul Soarelui. E
centrul sistemului nostru solar si deasemenea, superputerea ei.
Fr Soare, viata pe Pmnt nu ar fi deloc posibil. n esent, Soarele
este un urias reactor de energie care produce radiatii si lumin. Pentru a fi
posibil s privim Soarele cu ochii nostri, trebuie mai nti s-i micsorm
luminozitatea cu 98%. Acum privim suprafata care pulseaz. Temperatura
aici e de peste 1.600.000 grade Celsius. Prtile mai ntunecate sunt petele
solare. Sunt cratere de plasm de mrimea Pmntului, unde temperaturile
sunt mai joase. Pe de alt parte, prtile mai strlucitoare, sunt eruptiile
solare. Aici plasma atinge temperaturi de pn la 5.555.000 grade Celsius.
Aceste eruptii pot cauza unde, care arat exact ca undele pe un lac, cnd de
fapt, valurile sunt de 3 km nltime, si se misca cu sute de mii de km pe or.
Dar cele mai ridicate temperaturi se afl n nucleul Soarelui,urcnd pn
la aproape 15 milioane grade Celsius,deoarece aici hidrogenul fuzioneaz
constant n heliu.Prin acest proces de fuziune nuclear, Soarele elibereza
energie,echivalnd cu milioane de bombe atomice n fiecare secund. O
mare parte din aceast energie e eliberat sub form de fotoni. Acesti fotoni
tsnesc n jurul nucleului cu viteza luminii, dar se ciocnesc cu materia att
de des, nct le trebuiesc mii de ani ca n final s se elibereze n spatiu. De
acolo, le trebuiesc doar aproape 8 minute, s parcurg cele 250 de milioane
km spre Pmnt,si s ajung aici la ceea ce noi numim, lumina soarelui.
Dar Soarele nu asigur doar lumin. E responsabil pentru 99% din
consumul de energie al Pmntului.n ntreaga istorie a omenirii, noi am
produs mai putin energie, dect Soarele ce eman ntr-o secund.Asta
ridic ntrebarea: cum s-a format un asa obiect puternic? Rspunsul este: s-
a nscut dintrun nor de praf si gaz cosmic. Aceste vaste acumulri de
materie se pot gsi peste tot n univers. Sunt numite nebuloase.
Aceste nebuloase apar n multe forme si mrimi, si multe dintre ele sunt
de o frumusete uimitoare. De exemplu, "Nebuloasa Capului de Cal",
artnd ca un armsar, rsrind dintr-o ceat roz. Si "Nebuloasa Capului
Vrjitoarei", holbndu-se furioas n spatiu, cu ochii formati din stele
uriase. Sau "Nebuloasa Flacrii" care se aseamn ca un infern nltat la
milioane de km."Nebuloasa Carina". Steaua urias, Eta Carinae, este
creatoarea a numeroase stelute. Eta Carinae are o mas de 100 de ori mai
mare ca a Soarelui. Praful cosmic din care aceast nebuloas e format
const din cristale, substante amorfe si lanturi moleculare. Aceast materie
e pulverizat de emisiile de radiatii de pe Eta Carinae. Aceste particule sunt
mpinse la viteze diferite, depinznd de densitatea lor. Rezultatul e, forme
haotice de o frumusete fascinant. Multe tipare diferite apar, ca tuburi n
form de deget, ce sunt foarte obisnuite. Aici avem un exemplu faimos la
ceea ce a fost numit, "Stlpii Creatiei". Pe bun dreptate, deoarece n fiecare
din acesti arttori, se nasc noi stele. Aici materia e foarte dens,
comprimat de radiatia solar si gravitatie. n cele din urm, presiunea
ajunge asa de mare, nct declanseaz o explozie atomic. O nou stea s-a
format. Instantaneu, o eruptie masiv de radiatie solar are loc, ceea ce
rezult ntr-o und de soc. n "Nebuloasa Vulturului", putem vedea o asa
und de soc n conturul luminos din vrful formatiunii. Aceast und de soc
se comport ca un berbece care preseaz si aprinde materia, continund
procesul de nastere al stelei. n cteva cazuri, masa colectat nu e ndeajuns
de mare, iar soarele tnr esueaz s mentin o functionare de reactie
nuclear. Rezultatul e un pitic brun, un corp astral ntre un Soare si o
planet urias. Dar dac aprinderea reuseste, alt reactie n lant se
declanseaz, una care n cele din urm ar putea conduce la crearea vietii.
Gravitatia soarelui nou-nscut pune n miscare materia din jur. n
apropiere, portiuni din nebuloas sunt atrase si ncep s orbiteze n jurul
Soarelui. Se formeaz un disc protoplanetar. n timp ce materia se roteste,
un proces de mrire ncepe. Acesta e un efect de gravitatie zero care
cauzeaz particulelor s se uneasc ntre ele. n acest fel, mase mai mari de
materie ncep s se formeze. Pe msur ce devin mai largi, se transform n
asteroizi. Directionate de atractia gravitational a Soarelui, asteroizii se
deplaseaz cu vitez mare. Se ciocnesc repetat unul de cellalt, rezultnd n
formarea de mase de roc si mai mari. n final, unele se lrgesc ndeajuns
nct s aibe o atractie gravitational semnificativ, si prin urmare, s
adune si mai mult materie. n timp, acest proces le conduce n a deveni
planete.
Unele dintre aceste planete chiar degaj atmosfer prin colectarea
particulelor de gaz care plutesc prin spatiul nconjurtor. Iar Pmntul
nostru tot asa a fost format. Dup ce un nucleu s-a format din materii ale
discului protoplanetar al Soarelui, tnrul Pmnt a fost n mod constant
bombardat de asteroizi si alte corpuri ceresti. Pe atunci, Pmntul era mult
mai aproape de Soare, si era foarte, foarte fierbinte. Suprafata sa era
format dintrun mare ocean de lav. Nu era nicio scoart solid, nici uscat,
nici mcar ap, doar cldur, lav si foc. Comete se prbuseau ntruna pe
aceea suprafata clocotind, crescnd temperatura cu fiecare lovitur. Intrun
final, tnra planet a suferit o coliziune teribil cu ceva urias, o alt
planet n formare. Impactul a fost asa de cumplit, nct a smuls o parte din
mantaua Pmntului. Rmsitele au format un inel n jurul Pmntului. Si
din nou prin procesul de crestere, aceste rmsite au format Luna
dealungul a milioane de ani.
Pe de alt parte, Pmntul a fost aruncat ntr-o rotatie violent de acel
impact cumplit. Se rotea asa de rapid, nct o zi dura doar 6 ore. Dup sute
de milioane de ani, treptat s-a ncetinit. De asemeni, continutul discului
protoplanetar al Soarelui s-a materializat intrun final, formnd celelalte
planete si luni. n consecint, bombardamentul astral s-a redus, astfel nct
suprafata s se rceasc. Aceasta a dus la formarea de scoarta terestr.
Totusi, mai erau frecvente eruptii vulcanice. Aruncau lav si gaze, iar
Pmntul a trecut prin multe schimbri. Meteoriti uriasi de gheat au adus
ap din adncurile spatiului, care acum au umplut primele oceane. n timp,
s-a format o atmosfer. Vapori de ap condensat, iar apoi repusi la
suprafat sub form de ploaie. Un ciclu hidrologic s-a pus n miscare si n
decursul a milioane de ani, evaporarea si precipitatiile au erodat suprafata
stncoas a Pmntului.
Primul supercontinent al Pmntului s-a desprins de cteva ori, si
treptat, masele de uscat au luat formele continentelor ce le stim azi. Deci,
uitati-l, Pmntul, asa cum l stim si n zilele noastre. mpreun cu al su
tcut companion, Luna. Fiind cel mai apropiat corp ceresc fat de Pmnt,
Luna a aprins imaginatia omenirii de milenii ntregi. Dar pn cnd omul a
aterizat prima dat pe Lun, n 1969, era corect anticipat cum c astronautii
nu ar ntlni niciun locuitor al Lunii. Totusi, Luna rmne cu adevrat
fascinant.
Companionul Pmntului este a 5-a larg dintre Luni din sistemul
nostru solar. i trebuie 4 sptmni pentru a orbita o dat n jurul
Pmntului, un fapt ce e oglindit n al nostru limbaj zilnic. Prin a sa atractie
gravitational, Luna e responsabil pentru fluxul si refluxul, valurilor n
oceanele timpurii. Chiar influenteaz navigarea si comportamentul prolific
al unor specii de pesti si insectelor de pe Pmnt. n ceea ce priveste
aspectul, Luna rmne un pic monoton, deoarece e acoperit complet de
praf gri.
Stratul de praf e produs de ploile de meteoriti. Din cauza lipsei unei
atmosfere, se prbusesc pe suprafata Lunii fr zgomot si sunt pulverizati
n proces. "Praful Lunii" produs n acest fel se aseamn de fapt cu nisipul.
Ori, n limbaj stintific, regolitul. n ciuda lipsei de ap de pe Lun,
categorisim totusi zonele Lunii n suprafete ca "uscturi" si "mri". Asta e
datorit convingerilor nvechite cum c zonele ntunecate de pe Lun ar
contine ap. Astzi stim c aceste "mri" sunt de fapt bazine de lav
solidificat.
n zilele timpurii ale Lunii, nucleul su era nc mocnit. Asteroizi masivi
au lovit ptrunznd prin scoarta iar craterele dup impact s-au umplut cu
lav. Destul de interesant, Luna este nc activ geologic si astzi. De fapt,
cutremurele pe Lun apar de pn la 10 ori pe zi. Majoritatea sunt medii,
dar unele ajung pn la 5 grade pe scara Richter. Din fericire, rocile de aici
nu par s fie deranjate. Chiar dac peisajul Lunii e lipsit de variatie, tot
avem o priveliste grozav de aici. Planeta noastr albastr apare maiestuos
si de asemenea, avem o priveliste perfect a stelelor, fr o atmosfer sau
lumin poluat care obtureaz peisajul, asa cum e pe Pmnt. Pentru
acelasi motiv, oamenii de stiint au lansat telescoape uriase pe orbita
Pmntului. Ele obtin adugri importante n explorarea adncurilor
spatiului, oferind rspunsuri asupra crerii a nsusi universului. De
asemeni, capteaz imagini uimitoare nebuloaselor stelare. Un exemplu
important e nebuloasa "Nebuloasei America" care arat asemnarea
formatiunii cu continentul nord-american. Camerele mai pot nregistra
lumina care e invizibil ochiului omenesc. Cu vedere infrarosu, de exemplu,
aceast nebuloas arat cu totul diferit, dar nu mai putin fascinant.
O experient vizual total diferit ne este oferit de formatiunea noroas,
Rho Ophiuchi, care e "fabrica" de stele cea mai apropiat de Pmnt. Cei
300 de sori ce i gsim aici au o vrst medie de 300.000 de ani. Asta i face
"bebelusi" din punctul de vedere al unei stele. n definitiv, cele mai
"btrne" stele descoperite au vrsta n jur de 12 miliarde de ani. Pleiadele,
cunoscute si sub numele de "Cele Sapte Surori", sunt usor vizibile de pe
Pmnt. Asta le face subiectul a multor scripturi vechi si legende.
Acesti sori au fost creati pe cnd dinozaurii nc cutreierau Pmntul, cu
aproape 100 milioane de ani n urm.
Unii experti cred c si Soarele nostru s-a nscut ntr-o regiune dens de
stele n formare ca si Pleiadele, si schimbndu-si pozitia actual dealungul a
milioane de ani. Toate aceste informatii se pot deduce din oportunittile
din zilele noastre pentru cercetarea uimitorului mecanism care este spatiul.
Astronomii timpurii nu aveau acest lux. La nceputuri, trebuiau s-si
foloseasc ochiul liber s deosebeasc diferite obiecte ceresti. Unul din cei
mai strlucitori pe cerul noptii era Jupiter, asa c romanii l-au numit dup
zeul lor suprem. Pe msur ce telescoapele erau inventate si mbunttite,
viziunea era din ce n ce mai clar. Astzi, multumit n special sondei cu
echipaj omenesc ca Voyager, avem o ntelegere deplin a acestei imense
planete din sistemul solar. Babilonienii au numit Jupiter "Regele Stelelor",
si ntr-adevr, guverneaz asupra propriului su trm. Cu ale sale 63 de
Luni, unele de mrimea planetelor, aproape poate fi descris ca propriul su
sistem solar. Cnd ne uitm mai ndeaproape la planet, primul lucru ce-l
observm sunt formatiunile noroase colorate.
Jupiter e un gigant gazos, nsemnnd c este format aproape numai din
gaz. n 1995, nava spatial, Galileo a lansat o sond n acesti nori. La
coborre, a nregistrat viteze violente ale vntului si o masiv presiune n
urcare. Dup ce a plonjat doar 250 km, presiunea a devenit prea mare nct
a zdrobit sonda.
Mult mai n jos, nu prea e mult de vzut oricum. n timp ce presiunea
creste din ce n ce mai mare, gazele atmosferice sunt lichefiate fr o
tranzitie vizibil. Asta nseamn c Jupiter nu are nicio suprafat definit
pentru aterizare. O caracteristic distinct din exterior a atmosferei lui
Jupiter, e "Marea Pat Rosie", un gigantic vrtej cu o pozitie fix. Diametrul
su e de 3 ori ct al Pmntului, si nu pare s rmn fr putere. n
definitiv, existenta sa a fost deja consemnat n 1664. Toate cele 4 planete
periferice, Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun sunt giganti gazosi, deci
mpart multe similitudini, ca lipsa unei suprafete.
Saturn totusi, arat foarte special. E nsotit de un sistem de inele imens.
Saturn e a 6-a planet a sistemului nostru solar. Chiar dac se afl la
aproape 1 miliard si jumtate km deprtare, e vizibil cu ochiul liber pe
cerul noptii. Asta datorit mrimii sale uriase, peste 700 de planete ca
Pmntul ar putea ncpea n ea. Sistemul distinct de inele e de asemeni
gigantic. Folosind chiar si cel mai simplu telescop se poate vedea de pe
Pmnt. Dar din ce sunt create asceste inele? Cum ne apropiem, putem
diferentia dintre mii de inele definite clar. Dup cum se observ, nu sunt
asa de solide la prima vedere. De fapt, sunt create din asteroizi care se
nvrt n jurul planetei. E o gam diversificat de compusi de diferite
mrimi, de la o particul de praf pn la 10 m ltime. Cteva dintre lunile
mai mici ale Saturnului brzdeaz chiar prin aceste inele. Aceste luni sunt
numite "pstori", deoarece orbitele lor se asigur c inelele s fie mentinute
frumos n form, o form ce o au de milioane de ani. Chiar dac sistemul de
inele al Saturnului impresioneaz, ceilalti trei giganti gazosi din sistemul
solar, au si ei inele. Totusi, cele ale lui Jupiter, Uranus si Neptun nu sunt
chiar vizibile. n mare parte sunt formate din particule foarte mici, ca fumul
de tigar amestecate cu niste particule de nisip.
 n timp ce Saturn si Jupiter nu pot fi usor confundate, Uranus si Neptun
arat foarte asemntoare. Sunt cele mai ndeprtate fat de Soare, asa c
nu primesc prea mult cldura sau energie. De aceea sunt clasificate n
subclasa gigantilor de gheat. Iar Uranus e cea mai nghetat dintre cele
dou chiar dac nu e asa de ndeprtat ca si Neptun. Dar i lipseste cu
desvrsire orice form de surs de cldura intern, ceea ce e chiar o
exceptie n sistemul solar. Oamenii de stiint presupun c are legtur cu o
coliziune teribil pe care Uranus a avut-o n trecut. Dovad n acest sens e
faptul c axa Uranusului e extrem de nclinat. Vzut de pe Pmnt, o
privim aproape pe deasupra.
n schimb, Neptun are o surs de energie intern si prin urmare prezint
mult mai multe efecte ale vremii. n straturile superioare ale atmosferei,
observm nori uriasi, de cteva mii de km lungime. Se formeaz n dungi,
datorit vitezei mari de rotatie a planetei. La poli, observm aurore, lumini
nordice care arta, mult mai complexe dect ce avem pe Pmnt. Acest
fenomen apare cnd particulele ncrcate de vnturile solare ptrund n
atmosfer.
Aurorele pe Jupiter sunt mai spectaculoase. Nimic surprinztor, c
planeta e prea mare ca s nu fie adevrat. Dac aduna mai mult mas n
timpul crerii sale, s-ar fi aprins n a deveni un Soare de sine stttor.In
acest caz, sistemul nostru solar ar fi avut 2 sori astzi. n timp ce aceasta ar
suna neobisnuit, universul are multe sisteme, cu mai mult dect o stea
principal. n "Nebuloasa Orion", chiar observm patru sori foarte
apropiati ntre ei. De asemeni, sunt printre cei mai mari sori din ntreg
cosmosul, de sute de ori mai mari dect al nostru. Incredibila lor fort a dat
nastere la numeroase mii de stele tinere n apropierea lor. Multi dintre
acesti sori noi-creati sunt nconjurati de discuri protoplanetare, unde
materia e modelat n asteroizi, luni si planete. Nebuloase ca Orion acoper
distante de sute de ani lumin, crend mii de noi sori.
Constelatia Taurus e "cminul" al unuia dintre cele mai studiate obiecte
din spatiul cosmic, Nebuloasa Racului. A sa structur inegal si brzdat
face ca aceast nebuloas s arate ca explozia unei stele nghetate n timp.
Anticii astronomi chinezi au putut s asiste la fenomen n anul 1054 D.C.
Explozia a fost descris fiind asa de strlucitoare, nct se putea vedea pe
timpul zilei aici pe Pmnt.n cei 1000 de ani ce au trecut de atunci, nucleul
rmas din "soarele-rac", s-a transformat ntr-o stea
extrem de dens neutronic.
Si chiar si mai stranie priveliste e oferit de Nebuloasa Helix. Aici,
resturile unei supernove se aseamn cu un ochi urias. Aceast similitudine
devine mai evident vzut prin spectru infrarosu.
Aceast aparitie tulburtoare e mai mult dect exact pentru evenimentele
fatale care s-au petrecut acolo. Cnd soarele a explodat, toate planetele si
lunile acelui sistem solar, fie au fost distruse de forta gravitational sau
vaporizate de soarele n expansiune. Dar cel putin, unele comete au scpat
si nc si croiesc drum printre resturile galactice... Considernd chiar dac
am putea cltori cu viteza luminii, ne-ar lua cteva mii de ani s ajungem
acolo. Momentan, e de nteles s ne concentrm la obiectele ceresti din
apropierea noastr. Iar oamenii de stiint au fost foarte ocupati aici.
Prima planet care a avut vizitator artificial a fost Venus. Sonda
"Mariner 2" a survolat-o n decembrie 1962. Venus e al 2-lea corp ceresc
strlucitor pe cerul noptii, dup Lun. Uneori, o putem observa chiar si n
timpul zilei. Motivul este datorit atmosferei dense ce reflect lumin,
combinat cu proximitatea sa fat de Pmnt. Si n afar de faptul de a fi cel
mai apropiat "vecin", Venus mai este numit "planet sor" a Pmntului.
Asta deoarece cele dou mpart aproximativ aceeasi mrime, densitate si
mas. De asemenea, forta gravitational de pe Venus e aproape 90% fat de
a noastr.
Dar n ciuda acestor asemnri, sunt diferente majore ce nu las nicio
sans pentru c Venus s serveasc ca "destinatie de vacant".
Impedimentul principal e atmosfera lui Venus. Cuprins aproape numai
din dioxid de carbon, e toxic pentru noi. Chiar mai ru e cldura.
Temperatura pe Venus poate ajunge la peste 426 grade Celsius, fcnd din
Venus cea mai fierbinte planet din sistemul solar. Apoi mai este si
presiunea incredibil de ridicat de la suprafat. Primele sonde rusesti care
au ajuns aici, n anii '60, au fost pur si simplu zdrobite de presiunea
atmosferic. Cu tehnologia adecvat, ar fi totusi posibil ca un "robotel" s
aterizeze. Privind mprejur aici, v-ati putea forma o idee de cum ar arta
iadul. Nori sulfurosi, ploi acide si vulcani activi, sunt toate pe lista
"atractiilor locale". n plus, norii grei sunt zguduiti de fulgere si bubuituri
de tunete. Suprafata e acoperit cu vulcani uriasi. Printre ei se numra
Maat Mons, un gigant de peste 8000 m nltime, dominant peste ceilalti
vulcani venusieni. n total, sunt peste 50.000.
nc o caracteristic distinct a Venusului sunt canalele sale de lav de
mrimi uluitoare. Unul din ele chiar concureaz cu Nilul, cel mai lung
fluviu al Pmntului. E numit "Hildr Fossa", si msoar 6800 km lungime.
Chiar dac Venus ne este cel mai apropiat "vecin", cea mai potrivit
planet extraterestr de explorat e Marte. E de nteles, c ar fi mult mai
potrivit pentru actualii vizitatori umani. Oamenii de stiint se asteapt n
curnd la o misiune cu echipaj pe Planeta Rosie prin anii '30 sau '40 din
acest secol. Deci, ce stim pn acum? Marte e un corp stncos, exact ca
Pmntul. Dar e doar jumtate din diametrul Pmntului, ceea ce o face a
2-a cea mai mic planet din sistemul solar. Culoarea sa rosie se explic din
cantittile mari de oxid de fier, cunoscut ca rugin, ce este rspndit de-a
lungul planetei si atmosferei sale. Aici aerul const n dioxid de carbon si e
foarte rarefiat, asa c Marte nu poate retine mult din cldura Soarelui.
Lng ecuator, temperaturile sunt n jur de 0 grade Celsius pe timpul zilei.
Noaptea, coboar la -85 grade Celsius. Pentru a explora aceste conditii
detaliat, oamenii au trimis un numr de "robotele" aici. Si pe lng date
despre mediu, au mai capturat si cteva privelisti grozave. Vara, capii
polilor formati de gheat, se topesc, ceea ce permite distinctivilor nori
Cirrus s se formeze. Chiar i putem vedea pe cer aici. Primvara, furtunile
sunt obisnuite, ceea ce face s strneasc cantitti mari de praf martian. Cu
vnturi de pn la 300 mile/h, 482 km/h, o mare suprafata e acoperit sub
un vl de praf. Uneori, apar si mici cicloane numite "diavoli de praf".
Peisajele pe Marte ofer o varietate prea putin. n nordul rcoros, gsim
cmpii joase care sunt terenuri plate acoperite de praf. Emisfera sudic are
formatiuni geologice mai vechi si mai multe cratere. Cel mai mare crater al
lui Marte e denumit "Hellas Planitia". Bazinul su are un diametru de 1300
mile, 2092 km, iar fundul su marcheaz cel mai jos punct al ntregii
planete. Desfsurati n paralel ctre ecuator, sunt "Vile Marinarilor".
Aceste "Mariner Valleys" sunt cea mai larg retea de canioane din sistemul
solar. Se ntind pe o suprafat de peste 4000 km, si sunt de pn la 710 km
ltime. n partea vestic se desfsoar un sistem de vi ca de labirint
numite "Noctis Labyrinthus", "Labirintul Noptii". Vorbind de proportii
ntinse, Marte detine cel putin nc 2 recorduri. Unul fiind vulcanul cu cea
mai lat zon a bazinului, un urias numit "Alba Patera".
n raport cu ai si 1600 km diametru, nltimea de 6437 m nu e prea
impresionant, dar Marte mai are si "Olympus Mons", ajungnd la 25.750
m nltime, si cea mai mare altitudine din sistemul nostru solar. n afar de
Pmnt, Marte e de departe, planeta cea mai explorat si cercetat complet
de ctre omenire. Stim c Marte ar fi avut o atmosfer mult mai dens
acum milioane de ani, si probabil avea si ap pe suprafata sa. Pe atunci,
oferea mult mai bune conditii pentru crearea vietii. Asta s-a schimbat cnd
atmosfera sa s-a rarefiat din cauza vnturilor solare. Totusi, n gheata
capilor si polari, ar exista viat primitiv sub forma bacterilor sau
microbilor. n definitiv, astfel de viat a fost gsit n gheata etern a polilor
nostri.
Si n timp ce sansele ca viata pe Marte s fi fost mai bune n trecut, ar
putea fi mult mai ru, ca de exemplu, pe Mercur. Lucrurile sunt de-a
dreptul ostile acolo. Mercur e ultima planet asemeni Pmntului din
sistemul nostru solar. De fapt, n afara faptului c are un corp stncos ca
Pmntul, nu are multe alte caracteristici "pmntesti". n mod vizibil,
aceast planet se aseamn cu Luna. Aceasta corespunde corect ca Mercur
fiind cea mai mic planet activ din sistemul nostru solar. Si exact ca si
Luna, Mercur nu are atmosfer deloc, ceea ce e evident prin suprafata s
presrat de cratere. De aici de sus, aceste cratere ar arta ca urme de picior
simple, n nisip, dar cum ne apropiem, si arat mrimea real. Sunt uriase.
Cea mai larg e cunoscut ca "Bazinul Calorie". Are un diametru de peste
1600 km. Ceea ce nseamn c a fost cauzat de impactul cu un corp ceresc
mai mult de 97 km n ltime. Mercur e planeta cea mai apropiat de Soare.
Datorit acestei proximitti, jumtatea orientat spre Soare e ncins de
temperaturi extreme, ajungnd la aproape 400 grade Celsius. Pe de alt
parte, pe partea ntunecat, temperaturile coboar mai jos de -170 grade
Celsius. Aceste conditii fac din Mercur planeta cu cea mai larg gam de
variatii ale temperaturii. Un ciclu al zilei e extrem de asemntor. Datorit
rotatiei stranii a lui Mercur n jurul Soarelui, o noapte acolo dureaz 176 de
zile pmntesti. Pe Mercur, suntem aproape n centrul sistemului nostru
solar. Desi o multime de date s-au adunat despre planete si Soare, cele
periferice ajunse pe domeniul nostru, nc pstreaz multe secrete.
Dincolo de Neptun se afl "Centura Kuiper", un cmp vast de asteroizi. E
"cminul" a peste 70.000 de obiecte cu mai mult de 97 km n mrime.
Aceste obiecte sunt "rmsite" din crearea sistemului nostru solar, materii
ce nu au fost incluse n formarea planetelor noastre. Unele dintre aceste
obiecte au atins mase considerabile. Cea mai cunoscut dintre ele e Pluto.
Identificat n anul 1030, a fost prima planet "pitic" descoperit. Iar n
1978, companionul su, Charon a fost descoperit. Cele dou se rotesc una n
jurul celeilalte, ca si cum ar dansa un mic "vals" prin spatiu. Aproape de
nceputul celui de al 2-lea mileniu, mult mai multe planete pitice au fost
descoperite. Cea mai mare dintre ele e Eris. E cam de 5 ori din mrimea
Lunii noastre iar partea sa luminoas e format din metan nghetat. Ca si
perechiile lor mature, toate planetele pitice au fost "botezate" dup zeitti
pmntesti. "Makemake" e un zeu polinezian, "Sedna", zeita Inuk a mrii, si
"Haumea", zeita hawaiian a nasterii. Totusi, toti acestia sunt cu greu, mai
multi dect asteroizii, plutind n deriv prin spatiul rece ntunecat.
n definitiv, Soarele nostru e doar o stea al unui numr estimat la 400
miliarde din galaxia noastr, "Calea Lactee". Si recentele calcule au ajuns la
concluzia c peste jumtate din acesti Sori ar avea una sau mai multe
planete de mrimea Pmntului. Deci, s privim ndeaproape la alctuirea
galaxiei noastre. De pe Pmnt, puteti observa prti din Calea Lactee cu
ochiul liber. Sunt formate din lumina a milioane de stele ndeprtate,
ornduite ntr-o form ca de disc. ntruct o privim din nuntru, arat a fi
o pcl de ceat lptoas de-a lungul cerului. Vzut din afar, dou brate
spiralate magnifice contureaz nftisarea galaxiei noastre. Aceste brate
sunt ocupate de stele deosebit de strlucitoare. Zonele ntunecate dintre nu
sunt deloc goale, dar sorii acolo sunt mai putin intensi. Sistemul nostru
solar se ntinde mult n afara centrului galaxiei, pn la "Bratul Orion-
Cygnus". Cu totul, Calea Lactee are un diametru de aproape 100.000 ani-
lumin. Deci, chiar dac am cltori la fel de rapid ca lumina, cu
1.127.000.000 km/h, ar dura peste 100.000 de ani s ajungem de la un
capt la cellalt.
Asta naste totusi ntrebarea, cum de o formatiune de asa mrime poate
fi sustinut? Formele spiralate si centrele luminoase a majorittii galaxiilor
ofer un indiciu pentru explicare. Toate aceste sisteme solare individuale se
rotesc n jurul unui punct central al gravitatii. Dar, ce fort din univers ar
putea avea o asa imens gravitatie? Rspunsul ar fi socat astronomii acum
50 de ani. E vorba de o gaur neagr. S-a crezut c fiind stiintifico-
fantastice, dar aceste "dihnii" chiar exist. n esent, sunt stele ce au
implodat datorit presiunii propriilor gravitatii. Asta a cauzat o reactie n
lant, care atrage din ce n ce mai mult materie n centrul gurii negre.
Efectiv, devine din ce n ce mai dens. Prin urmare, masa si gravitatia
continu s creasc, asadar, gaura neagr sporeste din ce n ce mai mult n
putere. Stelele din centrul luminos al galaxiilor sunt nvrtite n jurul gurii
negre ca un topit, deplasndu-se cu viteze de milioane de km pe or.
Gurile negre par nspimnttoare intrun fel, deoarece distrug necontenit
orice le ies n cale. Dar majoritatea sorilor, planetelor si lunilor se afl la
distant sigur, asa c, nu sunt n niciun pericol de a fi nghitite. Mai
degrab, gurile negre sunt epicentrul central pentru toate, determinnd
forma si mrimea a diferitelor galaxii. O formatiune ca aceasta nu ar exista
fr o gaur neagr, si am rata unul dintre cele mai palpitante exemple de
frumusete natural.
De exemplu, ca si galaxia "Messier 74". E o galaxie clasic n form
spiralat, nu diferit de a noastr. Oricum, bratele acesteia sunt decorate cu
zone roz luminoase. Acestia sunt nori de gaz, aprinse de lumina ultraviolet
de la stele tinere. Mult mai asimetric e aspectul lui "Messier 66", cea mai
mare galaxie din "Tripletii Leo". Aspectul su deplasat este datorit fortelor
gravitationale ale celor doi "frati" alturati. Galaxiile nainteaz prin spatiu,
ceea ce permite alctuiri exceptionale. De exemplu, aceast pereche de
galaxii cunoscute ca "Arp 273". Oamenii de stiint admit c galaxia mai
mic a trecut prin cea mare, si ca rezultat, au creat o form ce ne aminteste
de un trandafir. n cteva miliarde de ani, galaxia noastr s-ar putea ciocni
cu "vecina", Andromeda. Ceva asemntor s-a petrecut cu galaxiile
"Antennae". Aceste dou galaxii s-au contopit cnd s-au ciocnit ntre ele, iar
fortele rezultate au dat nastere la miliarde de noi sori.
Mercur nu are o atmosfer. E mult prea fierbinte pe o parte, si mult prea
rece pe cealalt. Venus nu are ap la suprafat, deoarece se evapor n
cldura atmosferei incandescente. Atmosfera lui Marte, pe de alt parte, e
prea rarefiat, nu poate retine nici cldur, nici ap. Iar cei patru giganti
gazosi, Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun, nici mcar nu au o suprafat.
Dar nu sunt doar planete care pot gzdui viata, de asemenea sunt si Luni.
Planetele principale au peste 100 n total, iar unele dintre acestea sunt mai
mari dect planeta Mercur. Un exemplu impresionant e "Io".
Orbiteaz n jurul lui Jupiter la o distant de 402.300 km, si e cam de
aceeasi mrime ca Luna noastr. La o privire mai ndeaproape, ati putea-o
descrie ca o lun infernal. n definitiv, cele mai distinctive formatiuni pe
suprafata sa sunt vulcanii si bazine de lav de dimensiuni uriase. Sunt mri
de sulf lichefiat, un element ce acoper ntreaga planet n stri
componente variate, de la gazoase, la lichide, la solide. Asta i confer lui
"Io" aspectul colorat. Dintre toate corpurile din sistemul solar, lo detine cei
mai activi vulcani. Eruptiile constante arunc lav incandescent pn la
290 km nltime. n afar de bazinele uriase de lav care sunt de pn la
403 km ltime, mai sunt si rurile de lav, care se scurg sute de km. n
contrast cu cldura incandescent a lavei, temperatura coboar instantaneu
la -129 grade Celsius. Conditii extreme ca acestea nu chiar pot fi numite
medii de viat prietenoase.
Urmtoarea oprire din vecintate arat s fie si mai rece. Ne apropiem
de "Europa". Aceast lun e acoperit cu o crust de gheat adnc de 9,7
km. Europa are o atmosfer foarte rarefiat, majoritatea format din
oxigen. Suprafata e foarte luminoas si e printre cele mai netede si tinere
dintre toate Lunile. Dispune de o retea de creste haotice si santuri ce sunt
vizibil de frapante. Aceste asa-numite "Linea" care ne duc cu gndul la
cmpurile de gheat de pe Pmnt. Desi pozitiile si aliniamentele acestei
Linea nu se explic prin procese geologice, ele sunt un indiciu al unuia
dintre cele mai mari secrete ale sistemului solar. Dedesubtul crustei
nghetate a Europei se afl un ocean imens de ap lichid. Aceast ap
interactioneaz cu suprafata, rennoind-o constant, iar Linea se creaz n
proces.
Oamenii de stiint se gndesc deja ca o sond s poat strpunge prin
gheat si s se scufunde n ap, elementul ce a dat nastere primei vieti pe
Pmnt. Celelelalte ingrediente importante sunt oxigenul si cldura. La
suprafata Europei, temperatura medie e de -151 grade Celsius. E mult prea
departe fat de Soare pentru ca o cldur semnificativ s ajung. Dar
gravitatia de pe Jupiter creeaz forte mareice ce nclzesc interiorul
Europei si mentin apa n a nu ngheta. Si mai este si oxigen, eliberat din
gheat de radiatile cosmice. Conform estimrilor cercettorilor, apele de
aici pot fi mai bogate n oxigen dect n oceanele noastre de pe Pmnt
Este una mult mai asemntoare Pmntului, si anume, cea mai mare
Lun a Saturnului. Numai mrimea sa e impresionant. De fapt, e chiar mai
mare dect Mercur, asa c a fost "botezat" usor, Titan. Titan e singura
Lun cunoscut s contin o atmosfer foarte dens. Constnd n special
din nitrogen si bogat n metan. La suprafat, temperaturile sunt mai joase
de -170 grade Celsius. Totusi, Titan are peisaje ce se aseamn mult ca cele
de pe Pmnt. De-a lungul ecuatorului, se afl o regiune numit "Xanadu",
care e cam ct mrimea Australiei. Aici gsim munti de pn la 1600 m
nltime. Sunt formati din ap nghetat, adus de ploaia de metan.
Datorit temperaturilor joase, aceast gheat e tare ca piatra. Nu este nicio
ap n stare lichid corespunztoare vremii reci, n schimb, bazine si chiar
mri de metan definesc peisajele. n contrast cu mrile de metan sunt
zonele ca de desert dominate prin dune. Aceste dune msoar ctiva km n
lungime si sunt de pn la 153 m nltime. Sunt formate din materiale
organice ce s-au uscat dup ploile de pe suprafata lui Titan. Cu toate aceste
similitudini ca ale Pmntului, e usor de imaginat viata aici. Datorit
frigului, e imposibil ca formele de viat pe baz de ap s existe, ns datele
recente de pe Titan ne-au oferit indicii interesante. Cercettorii pretind c
acolo s-ar afla organisme pe baz de metan care consum hidrogen n
aceeasi msur cum noi consumm oxigen. Nimeni nu cunoaste cum arat
aceste organisme.
ns, mai avem alt corp ceresc interesant pe list care e aproape
neexplorat. E o planet pitic, dar e mult mai apropiat dect cele din
Centura Kuiper. Mai este nc un cerc de asteroizi localizat ntre orbitele lui
Marte si Jupiter. Si acolo, descoperim lumea nghetat a lui "Ceres". Nava
spatial "Dawn" va fi prima ce o va vizita n anul 2015, pentru a oferi
informatii detaliate. ns Ceres e de asemenea cunoscut ca fiind identic
cu Europa, poate chiar s aibe un ocean subglaciar. Asta e deosebit de
interesant, c si Pmntul a fost o dat nghetat complet, n timp ce viata n
oceanul subglaciar a fost retinut. Mai exist multe minuni de descoperit,
chiar si n propriul nostru sistem solar. Deci, cine poate prezice care sunt
Priviti aceast imagine. La prima vedere, pare a fi o tipic captur foto a
cerului noptii, cu multe stele. De fapt, nu e departe de adevr. Surpriza este
c spatiul ce l privim este asa de mic, nct e doar o zecime din spatiul ce
Luna l ocup n cmpul nostru vizual. Si ceea ce vedem strlucind nu sunt
doar stele. Nu, toate aceste mici luminite sunt galaxii n plin expansiune.
Imaginati-v asta. napoia unei portiuni din cerul nostru cam de mrimea
unei unghii, se afl mai mult de 10.000 de galaxii. Fiecare galaxie contine
miliarde de sisteme solare, deci, chiar dac n niciun caz nu este viat
inteligent n sistemul solar, cum ar fi probabilitatea ca s nmultim aceste
sanse la un trilion?