Ioana Mihai

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii

Master M.D.S. anul I

Scoala de la Palo Alto

Definitie: Premisa celebra a Scolii de la Palo Alto este: Totul este comunicare. Iar teoria
acesteia se articuleaza pornind de la aceste 5 axiome, devenite si ele celebre:

Nu putem sa nu comunicam Daca vom admite ca intr-o interactiune orice

comportament are valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte, ca este o comunicare, rezulta
de aici ca nu se poate sa nu se comunice, indiferent daca se vrea sau nu. Activitate sau
inactivitate, vorbire sau tacere, orice are valoare de mesaj. Asemenea comportamente
influenteaza altele , iar acestea, la randul lor, nu pot sa reactioneze la comunicari si,
prin insusi acest fapt, sa comunice;
Orice comunicare se analizeaza in continut si relatie Orice comunicare prezinta
doua aspect: continutul si relatia, , astfel incat al doilea in inglobeaza pe primul fiind,
prin urmare, o metacomunicare;
Natura relatiei depinde de punctarea secventelor de comunicare intre parteneri
Fiintele umane utilizeaza doua moduri de comunicare: digitala si analogical in
comportamentul comunicational se pot distinge sisteme simetrice (comportamentul
partenerilor in oglinda, este intemeiat pe egalitate) si sisteme complementare
(centrate pe diferenta, de exemplu: doctor-pacient, professor-student etc );
Orice process de comunicare este simetric sau complementar, daca el se intemeiaza
pe egalitate sau pe diferenta relatiile interuane se bazeaza fie pe egalitate, fie pe
diferenta. In primul caz, partenerii au tendinta sa adopte un comportament in olglinda,
interactiunea lor putand fi numita simetrica. In cel de-al doilea caz,
comportamentul unuia dintre parteneri il completeaza pe cel al celuilalt, deci se
bazeaza pe maximizarea diferentei.
 Autointitulati Colegiul Invizibil, se considera ca teoria comunicarii articulate de
membrii Scolii de la Palo alto este o alternativa la teoria informatiei a lui Shannon si Weaver.
Pozitia teoretica a scolii se caracterizeaza prin considerarea comunicarii ca fenomen social
integrat incercand prin <<gramatica>> sau <<logica comunicarii>> sa construiasca o punte
de legatura intre aspectele rationale si cele organizationale , intre mecanismele care regleaza
raporturile indviduale si cele si cele care regleaza raporturile sociale.

Scoala de la Palo alto este o eticheta comoda pentru a define un grup de cercetatori de
stiinte diverse, care la un moment dat pe parcursul vietii lor, au lucrat la Palo Alto, un mic
oras, la sud de San Francisco. Munca acestora era orientata catre trei mari directii stiintifice:
teoria comunicarii, metodologia schimbarii si practica terapeutica. Ceea ce a unit aceste trei
domenii de studiu au fost demersurile sistemice comune pe care le-au regasit atat in stiinta
comunicarii, cat si in tehnicile de terapie. Insipiratia grupului, orientarea sa teoretica si
fundamentele epistemologice au propriile lor origini in opera lui Gregory Bateson care a
lucrat la spitalul de phihiatrie la departamentul de Veterani in Palo Alto incepand cu 1949.

In anul 1942, Bateson care a fost de fapt initiatorul grupului, descoper necesitate de a
reconsidera cercetrile sale, innd seama de retroaciune (feed-back), deoarece pn atunci
comunicarea fusese analizat din perspectiva dinamicii forelor i a raporturilor de cauzalitate
dintr-o interaciune. Prin urmare, el va aborda comunicarea ca pe un sistem de mesaje ce
funcioneaz sub form de interactiune , n care energia de rspuns este oferit de receptor, i
nu de impactul elementului declanator ( de unde noiunea de feed-back). Cu alte cuvinte, va
adera la principiile demersului sistemic, lund drept cadru metodologic inter-relaiile din
interiorul unei reele, n care acioneaz mecanisme circulare de reglare. Se abandona, n
acest mod, concepia liniar, i oarecum determinist, a succesiunii aciunilor i reaciunilor
ntre obiecte izolate.

In 1952 Baterson a primit o subventie de la Fundatia Rockefeller pentru a studia

paradoxurile abstractului in comunicare. El a ales trei personae pentru a-l ajuta in
cercetarea sa: John Weakleand, inginer chimist, fost student al sau si pshihoterapeut si de
asemenea, pe Jay Haley, student in comunicarea sociala la universitatea sociala din
Standford , dar care urma sa devina rapid un eminent psihiatru de success. Cea de a treia
persoana a fost Willam Fry ,un tanar psihiatru.

Cum Baterson lucra de cativa ani la spitalul de Administrare a Veteranilor de la Palo Alto
(acolo sustinea si un seminar pentru stundentii care isi alesese specializarea in psihiatrie),
grupul de cercetatori pe care el l-a fosfat era numit Grupul de la Palo Alto. Obiectivul sau
era sa demonstreze ca vidrele sunt capabile sa distinga lupta reala de o joaca sis a actioneze
sau reactioneze la semnale de tipul jocului. Astfel, la gradina zoological din San Fracisco, el a
dovedit ca vidrele au capacitatea metacomunicarii. Tot Baterson, pentru ca el a reprezentat
inceputurile scolii, a formulat pentru prima data teoria schizmogenezei sau tipul de relatie
posibila intre doi indivizi: de egalitate sau complementaritate.

De altfel, Baterson nu a cautat niciodata in cercetarile sale sa urmeze metoda clasica de

observatie antropologica. El nu a fost niciodata interesat de descrierea unei culture anume, ci
mai de graba, observatiile facute erau puncte de sprijin pentru elaborarea unei teorii despre
comunicare. A cautat in mod constant piste teoretice, elemente care sa il ajute la crearea a
ceea ce spera sa fie o teorie unificata a comunicarii.

Comunicarea din perspectiva gestantismului si a teoriei sistemelor; modelul de

terapie familiala

Perspectiva interactionista propusa de grupul de la Palo Alto este explicabila prin cadrul
larg in care se plaseaza teoria comunicarii dezvoltata de aceasta grupare, cadru reprezentat de
gruparile gestaltiste si de teoria generala a sistemelor.

Gestaltismul este un current de idei care a luat nastere sub forma unei teorii a perceptiei.
Cuvantul inseamna in germane forma, insa el semnifica o realitate mai complexa decat forma
in sine, reprezinta in fapt o forma stucturata.

Principiile teoriei gestaliste se refera in principal la perceptie: nu exista perceptie izolata.

Ea este structurata de la inceput. Perceptia se refera in principal la capacitatea de a distinge o
forma pe un fond. Intregul este perceput inaintea partilor care il compun. Gestaltismul
perceptive reprezinta, deci, o optiune globalizanta care poate fi rezumata prin tottul este
altceva decat suma partilor. Gestaltistii erau, din aceasta perspectiva, foarte aproape de
notiunea de system.

Conceptele din teoria sistemelor au fost foarte des folosite in sociologie, zona adesea
asociata cu ciberbetica; unul dintre cercetatorii de la Palo Alto defineste teoria generala a
sistemelor drept formularea si derivarea principiilor valabile ale sistemelor in general. Fiind
biolog ca formative, el a dezvoltat o teorie a sistemelor deschise care fac schimb de materie
cu mediul, ca orice system viu. Acest cercetator a reunite descoperiri din informatica, teoria
comportamentului, teoria jocurilor, teoria retelelor, cibernetica etc si astfel a adus laolalta
elemente commune intr-o paradigm unica, un ansamblu de postulate ce enunta o metodologie
stiintifica noua, aplicabila oricarui domeniu de cercetare stiintifica: teoria generala a
sistemelor.

Un system este definit drept un complex de elemente in interactiune. El este , deci,

compus din grupuri de activitati care interactioneaza sau interreactioneaza intr-un mod
regulat. Asadar, interesul demersului cognitive tine de relatiile dintre elemente, si nu de
individualitatea acestor elemente.

Pentru cercetatorii de la Palo Alto teoria generala a sistemelor (si cibernetica in

particular) constituie cadrul theoretic larg in care acestia isi dezvolta viziunea interactionista
asupra comunicarii. In cadrul modelului de terapie familial dezvoltat la Palo Alto, familia
este vazuta ca un system. Don D. Jackson este cel care a propus acest model de interactiune
familiala introducand conceptual de homeostazie familial.

Observatia de la care a plecat cercetatorul a fost aceea ca ameliorarea starii de sanatate a

unui bolnav mintal avea adesea repercursiuni grave asupra familiei sale. De aici, ipoteza ca
aceste comportamente, precum si boala pacientului, erau niste mecanisme homeostatice, care
urmareau constant restabilirea unui echilibru destul de fragil al sistemului. Interactiunea
umana poate fi, deci, descrisa ca un system de comunicare ce respecta proprietatile sistemelor
generale.

Imaginea despre realitate nu este realitatea insasi

Paul Watzlawik (1921-2007), austriac de origine, este una dintre figurile marcante ale
Scolii de la Palo Altocare, spre deosebire de Baterson, a ramas la grupul de cercetare de la
Mental Research Institute pana la moartea sa din 2007.

Una dintre preocuparile constant ale cercetatorului a fost aceea de a intelege modul in
care percepem realitatea si, mai mult decat atat, modul in care o inventam si o construim.

In conceptia sa, idea noastra cotidiana, conventional despre realitate este o iluzie pe care
o consolidam toata viata chiar cu riscul de a adapta faptele la conceptia noastra despre
realitate, si nu invers. Cea mai periculoasa dintre toate iluziile este aceea de a crede ca nu
exista decat o singura realitate. De fapt, ceea ce exista nu sunt decat diferite versiuni ale
acesteia acesteia, dintre care unele pot fi contradictorii si care sunt, toate, efecte efecre ale
comunicarii si nu reflectarea unor adevaruri obiective si eterne.

Pentru a putea intelege aceasta abolire a realitatii pe care o propune cercetatorul de la

palo Alto, trebuie sa vedem ce intelege aceasta prin realitate. Exista, in conceptia lui doua
acceptiuni ale termenului, doua realitati: prima care are de-a face cu proprietatile pur fizice,
obiectiv sensibile ale lucrurilor si este intim legata de o perceptive senzoriala corecta
(realitate de rim ordin), pe cand cea de-a doua priveste atribuirea unei semnificatii si unei
valori acestor lucruri si se fondeaza pe comunicare (realitate de ordin secund). Un copil poate
percepe lumina rosie a semaforului la fel de clar ca un adult (realitate de ordin prim) fara ca
acest lucru sa insemne ca intelege si semnificatia NU TRAVERSA!!! (realitatea de ordin
secund).

O axiomatic a comunicarii

Proiectand organic comunicarea , Scoala de la Palo Alto ajunge la concluzia ca totul este
comunicare. De la simplu instrument al cunoasterii, comunicarea este ridicata la rangul de
referent general, context totalizator.

Teoria pragmatic a comunicarii explusa in Prgamatics of Human Communication a luat

forma unei axiomatici care propune 5 postulate pe baza trasaturilor distinctive ale
comunicarii:

1. Imposibilitatea de a nu comunica
Acasta prima axioma porneste de la observatia ca nu exista non-comportament,
comportamentul nu are contrariu. Si cum orice comportament are valoare de
comunicare, inseamna ca nimeni nu se poate sustrage comunicarii. Chiar faptul de a
nu avea o reactive echivaleaza tot cu o reactive (aceea de a ignora, de pilda).
Activitatea sau inactivitatea, vorbele sau tacerea, totul are valoare de mesaj.
Pentru cercetatorii de la Palo Alto comunicare depaseste granitele intentionalitatii si
ale limbajului verbal. Ei propun un model polifonic al comunicarii, strans legat de
comportament: comunicarea se poate realiza in acelasi timp verbal, tonal, postural,
contextual etc.
2. Nivelurile comunicarii: continut si relatie
 Orice comunicare comporta doua aspecte: continutul si relatia, astfel incat cel de-al
doilea il inglobeaza pe primul si prin urmare este o metacomunicare.
O comunicare nu se limiteaza la a transmite o informatie, ci induce in acelasi timp un
comportament. In termenii lui Baterson, aceste doua operatii reprezinta aspectele
indicial si ordonator ale oricarei comunicari.
3. Punctuatia secventei de comunicare
Dimensiunea poate cea mai importanta a comunicarii este interactiunea, schimbul de
mesaje intre interlocutori. Pentru un observatory exterior, o serie de comunicari poate
fi considerate o secventa neintrerupta de schimburi.
4. Comunicarea digitala si comunicare analogical
Limbajul digital poseda o intreaga logica foarte complexa si foarte comoda, dar este
lipsit de o semantic adecvata. In comunicarea umana, in particular, obiectivele pot fi
desemnate in doua moduri fundamental diferite: prin reprezentari analogice
(referitoare la o pisica se poate realiza printr-un desen reprezentand o pisica) sau
digitale (in speta, cuvintele).
5. Interactiune simetrica si interactiune complementara
Cea de-a cincea axioma se fundamenteaza pe concept de schismogeneza propus de
Gregory Baterson, in antropologie, si care desemneaza procesul de diferentiere a
normelor comportamentului individual in urma interactiunii cumulative intre indivizi.

Teoria paradoxala

Paradoxul const ntr-o contradictie care reiese dintr-o deductie corect, pe baza
unor premise consistente. Forma prototip de paradox este cea logico -matematic: o
clas nu poate fi un membru al ei nsei ceea ce contine toate elementele unei colectii
nu poate s fie un element al acelei colectii. Dei acest concept este produsul analizei
logice a modului n care se produc judectile, depete sfera specific cognitiv pentru
a se nscrie, ntr-o acceptiune larg, ca fenomen legat de existenta uman n genere.
Spre exemplu, libertatea, n viziune existentialist, este un concept paradoxal, ntruct
singura libertate este aceea de a nu fi liber. Paradoxul se creeaz la interferenta dintre
capacitatea de constructie logic a lumii cu cea de trire a lumii. De exemplu, orice joc
este paradoxal: este caracterizat prin faptul c ceea ce se ntreprinde de ctre juctori
nu are semnificatia proprie acelei activitti, ci o alta, stabilit prin reguli.
BIBLIOGRAFIE:

Bargaoanu, Alina, Corbu, Nicoleta, Dobrescu, Paul, Istoria comunicarii, Ed.

Comunicare.ro, Bucuresti. 2007

Picard, Dominique, Marc Edmond, Lecole de Palo Alto, Ed. Retz, Paris, 1984

Popescu, Cristian, Florin, Dictionar de Jurnalism, relatii publice si publicitate, Ed.

Niculescu, Bucuresti, 2007, pp.450-451