Informatii generale

GGT gama-glutamiltranspeptidaza catalizeaza transferul grupului glutamil de la

peptide ca glutationul (GSH) catre alti aminoacizi. GGT este o proteina
heterodimerica, fiecare subunitate constand dintr-un singur lant polipeptidic. Este
localizata la nivelul membranei citoplasmatice a numeroase celule, centrul activ al
enzimei fiind situat la exterior. Suprafata luminala a celulelor cu functii secretorii sau
absorbtive este in mod special bogata in GGT, dar si suprafata bazolaterala a
celulelor tubulare renale contine de asemenea GGT. GGT este singura enzima care
cliveaza cantitati semnificative de GSH si conjugati ai GSH in cadrul ciclului -
glutamil (GSH este transportat la nivelul suprafetei extracelulare a membranei, unde
este clivat de catre GGT in cisteinil-glicina si reziduuri -glutamil, care sunt
transferate catre alti aminoacizi). De asemenea GGT joaca un rol important in
metabolismul mediatorilor inflamatiei, cum ar fi leucotrienele, substantelor
carcinogene si toxice.

GGT masurat in ser provine in special din ficat. Cea mai mare parte este legata de
lipoproteine, in special HDL, dar si de LDL. O mica portiune este hidrosolubila, fiind
asemanatoare GGT eliberat de proteaze din membrana celulelor hepatice. GGT legat
de HDL predomina in bolile hepatice non-icterice, in timp ce GGT legat de LDL este
crescut in colestaza, iar forma hidrosolubila intr-o varietate de boli hepatice.

GGT este indepartat din plasma prin bila, activitatea enzimei in bila fiind de 10 ori
mai mare decat cea plasmatica. O mica parte este degradata de rinichi si eliminata
prin urina.

Sinteza GGT poate fi indusa in ficat de colestaza, consumul cronic de alcool si de

dozele terapeutice ale unor medicamente, cum ar fi fenitoina. Nivelul GGT este
crescut in celulele tumorale din hepatom, in hepatocitele comprimate de tumori
hepatice si in ariile regenerative din ficatul cirotic. Cresterea nivelului seric al GGT se
datoreaza de asemenea lezarii membranei celulare prin toxice (inclusiv alcoolul),
ischemie, infectii sau detasarii enzimei de la nivelul membranei celulare ca urmare a
actiunii detergente a acizilor biliari. GGT este o enzima specifica ficatului si ductelor
biliare1;8.
Recomandari pentru determinarea GGT
GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, fiind enzima a
carei crestere depaseste celelalte enzime hepatice dozate in mod curent. La alcoolici
nivelul seric al GGT poate ajunge la valori de 50 de ori peste valoarea normala,
gradul de crestere depinzand atat de cantitatea de alcool consumata, cat mai ales de
persistenta indelungata a consumului7. Are rol de asemenea in monitorizarea
abstinentei de la alcool8.
In bolile hepato-biliare GGT se coreleaza cu nivelurile fosfatazei alcaline. Cresterile
nu sunt totusi specifice si pot fi asociate si cu afectiuni pancreatice, cardiace, renale,
diabet zaharat.

Dozarea GGT este de asemenea utila pentru diagnosticul unei hepatopatii in prezenta
unei afectiuni osoase, a sarcinii sau in perioada copilariei (conditii in care valorile
fosfatazei alcaline cresc, in timp ce GGT ramane la valori normale)3;4.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)5.
Specimen recoltat sange venos5.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator5.
Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat, lipemic sau
contaminat bacterian5.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare5.
Volum proba minim 0.5 mL ser5.
Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la
4-8C; 1 an la -20C5.
Metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)5.
Valori de referinta sunt dependente de varsta si sex5:
Valori
Sex
(U/L)
Barbati <61

Femei <36

Factor de conversie: U/L x 0.0167 = kat/L.

Limita de detectie 3 U/L (0.05 kat/L)5.
Interpretarea rezultatelor
In interpretarea valorilor crescute ale GGT se iau in considerare, in afara nivelului
activitatii GGT, comportamentul GGT in raport cu aminotransferazele, adica raportul
GGT/AST sau GGT/ALT (la pacientii cu icter acest raport masoara extensia colestazei
fata de lezarea membranei celulare) si comportamentul GGT fata de celelalte enzime
de colestaza, respectiv fosfataza alcalina [1]8.
Cresteri
Afectiuni hepatice:
in hepatita acuta virala
cresterea GGT este mai mica
decat a altor enzime hepatice
(GGT/AST=0.1-0.2), dar revine
ultima la normal; in formele
colestatice GGT/AST=1;

in hepatita cronica activa, virala

sau autoimuna cresterile pot
depasi de 7 ori limita superioara a
normalului (GGT/AST=1-3);

in hepatita alcoolica acuta

GGT/AST >6;

in ciroza hepatica cresterile

sunt in medie de 2 ori in ciroza
posthepatitica si in jur de 10 ori in
ciroza alcoolica;

in ciroza biliara primitiva GGT

creste paralel cu fosfataza
alcalina, inaintea aparitiei
icterului, cresterile putand ajunge
pana la de 13 ori limita superioara
a normalului;

in ficatul gras de etiologie

alcoolica GGT este aproximativ
dublu si persista crescut mult
timp dupa intreruperea
consumului; in ficatul gras non-
alcoolic predomina cresterea
usoara a aminotransferazelor, mai
frecvent decat GGT;

in sindromul de colestaza GGT

si fosfataza alcalina cresc
aproximativ in aceeasi proportie
in colestaza mecanica si virala,
spre deosebire de colestaza
indusa medicamentos in care GGT
creste mult mai mult decat
fosfataza alcalina; in medie
cresterile depasesc de 6 ori
normalul; in colestaza
extrahepatica GGT creste de >10
ori, GGT/AST=3-6 in obstructia
recenta si >6 in obstructia de
lunga durata; in colestaza
intrahepatica (hepatita acuta,
sarcina, medicamente, boala
Hodgkin, nutritie parenterala,
atrezia ductelor biliare etc.)
cresterile GGT sunt mai mici; in
sarcina GGT nu creste la fel de
mult ca fosfataza alcalina; copiii
cu colestaza recurenta benigna au
niveluri normale de GGT in ciuda
prezentei icterului;

in tumorile hepatice primitive,

metastazele hepatice evolutia
este paralela cu cea a fosfatazei
alcaline si cresterile pot depasi de
14 ori valoarea normala; GGT
este crescut la 90% din pacientii
cu metastaze, nivelurile normale
excluzand practic prezenta
acestora, iar determinarile seriale
pot monitoriza raspunsul la
chimioterapie;

in congestia hepatica cronica

GGT poate creste de pana la 5
ori, iar in cea acuta (ex.:
tromboza de vena porta),
cresterea este mica comparativ cu
cea a transaminazelor si LDH4;8.
Cresteri izolate ale GGT:
medicatie anticonvulsivanta
(cresteri mai mari de 3 ori limita
superioara a normalului nu se mai
datoreaza tratamentului), ficatul
gras, obstructie biliara subclinica,
formatiuni inlocuitoare de spatiu
in ficat, boala cardiaca
congestiva, etiologie etanolica8.
Alte cauze de crestere a GGT:
pancreatite acute (de 5 ori mai
mari decat valorile normale);
infarct miocardic acut;
insuficienta renala acuta, sindrom
nefrotic, rejet de grefa renala
(cresteri moderate); diabet
zaharat (usor crescut); tumori si
hemoragii cerebrale (cresteri
usoare); neoplasme in special
melanomul malign, cancerul de
san si cel pulmonar3;6;8.
Limite si interferente
Cresteri usoare ale GGT pot sa apara in obezitate, afectiuni renale, afectiuni
cardiace, stari postoperatorii6.
Medicamente

Cresteri: acetaminofen (intoxicatie), barbiturice, captopril (rar), cefalosporine,

estrogeni, contraceptive orale, fenitoin, primidona, propoxifen, streptokinaza.
Medicamente, care produc colestaza: acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi
anabolizanti, androgeni, azotioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona,
clorotiazida, clorpropamida, acid clavulanic, dapsona.
Medicamente care produc afectare hepatocelulara: acetaminofen, alopurinol, acid
aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni,
asparaginaza, aspirina, azatioprina, carbamazepin, chenadiol, clorambucil,
cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina, ciclosporine, danazol, dantrolen, dapsona,
diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina, estrogeni, etionamida, gliburid
(glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina, metimazol, acid nicotinic,
nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, etionamida, fluconazol, halotan,
ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier (supradozare), izoniazida,
ketoconazol, inhibitori de MAO, mercaptopurina, metotrexat, metoxifluran,
metildopa, naproxen, papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline,
fenotiazine, fenilbutazona, progestative, propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac,
tamoxifen, tolbutamida, perhexilin, fenazopiridina, fenidiona, fenobarbital,
fenilbutazona, fenitoin, plicamicin (mitramicin), probenecid, procainamida,
propiltiouracil, pirazinamida, chinidina, rifampicina, salicilati, sulfasalazina,
sulfonamide, tamoxifen, tetracicline, trimetadiona, acid valproic, vitamina A [2],
warfarina (rar).
Multe alte medicamente pot determina cresteri care sunt tranzitorii, dar in anumite
cazuri, indica hepatotoxicitate. Acestea includ: acebutolol, aminoglutetimid,
aminoglicozide, bromocriptin, carboplatin, captopril, cefalosporine, clindamicin,
clotrimazol, colchicina, ciclosporina, citarabina, dapsona, desipramina, dicumarol,
didanozin, disopiramida, enalapril, etambutol, etopozid, filgrastim, flucitozin,
foscarnet, ganciclovir, gentamicina, interferon, izotretinoin, ketoconazol, labetolol,
levamisol, lincomicina, mebenzadol, mefenitoin, nifedipin, antiinflamatoare
nesteroidiene (ex.: ibuprofen, naproxen), omeprazol, ondansetron, peniciline,
fenitoina, propoxifen, protriptilina, streptozocin, sulfoniluree, tioguanina, ticlopidina,
verapamil, zalcitabin2.
Scaderi: azatioprina, bezafibrat, clofibrat, fenofibrat, estrogeni conjugati,
metotrexat, ursodiol2.
Interferente analitice

Hemoliza intensa poate genera valori fals scazute ale GGT5.

Bibliografie
1. Eugene Braunwald, Anthony S. Fauci, Dennis L. Kasper et al. Harrisons
Principles of Internal Medicine. Teora, 2 Ed. (in limba romana) 2003,
1620-1625.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on
Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009,1242.
3. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 435-
436.
4. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de
diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 79-80.
5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate.
2010. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and
Interpretive Guide. Gamma Glutamyl Transpeptidase (GGT).
www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
7. Lynch R, Melloy S. Inwood Medical Laboratory Technology and Clinical
Pathology, 1999, 324-325.
8 . Lothar Thomas. Enzymes. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and
Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft
mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 80-85.