Agentiile zonale si nationale

O astfel de agentie poate fi considerata Agentia China Noua, infiintata din anul 1937.
Datorita cantonarii activitatilor ei in limitele standardelor presei dirijate, sansele de a se
constitui intr-o alternativa credibila a celor patru, sunt practic foarte mici.

Deutsche Presse Agentur (DPA), infiintata in anul1949, avand sediul la Hamburg, are
peste 50 de corespondenti in strainatate. Colectarea informatiilor este realizata in 79 de tari
(intreaga Europa, la care se adauga opt tari in Africa, 17 in Asia; in plus, agentia isi desfasoara
activitatea in America Latina, Australia, Canada si SUA). In 1985, agentia avea 1500 de abonati
in 85 de tari, printre care, 60 de agentii.

Agenzia Nationale Stampa Associata (ANSA), infiintata in 1945, are contracte cu 53 de

agentii, iar Agentia EFE, infiintata in anul 1938, are contracte cu 22 de agentii.

Practic, aceste agentii se pot dispensa de serviciile celor patru, dar obstacolul
principal in transformarea lor in agentii mondiale, il constituie faptul ca pietele sunt deja
acaparate.

Inter American Press Association infiintata la Bogota in anul 1969, nu s-a dovedit o
initiativa viabila.

In schimb, Carribean News Agency (CANA), infiintata in anul 1976 cu sprijinul UNESCO,
este agentia regionala din Lumea a treia, cu cel mai mare succes, datorita adoptarii
standardelor profesionale occidentale.

Inter-Press Service (IPS) este o prelungire a unei doctrine politice. A fost infiintata in anul
1964 la Roma, de Partidele Crestin-Democrate din Germania si Italia. Eclipsa crestin-
democratiei din anii 70 a facut ca IPS sa-si reorienteze activitatea, incercand transmiterea
stirilor intre tarile in curs de dezvoltare. Cu toate ca are abonati in 18 tari, agentia nu reuseste
sa acopere intreaga Lume a Treia.

Scanplex functioneaza din anul 1960. Este o agentie formata pe baze cooperatiste intre
cele patru tari scandinave, a carei activitate este bine cotata.
 In schimb, Pan African News Agency (PANA), al carei proiect dateaza din anii 50, nu a
devenit nici azi realitate, datorita costurilor uriase cerute de punerea in miscare a sistemului
de comunicatii continental, precum si datorita faptului ca Africa este imparetita in zone
anglofone, francofone, musulmane, etc.

O problema asemanatoare a fost pusa in anul 1960, in Extremul Orient. Avand un buget
anual mai mare decat AFP si UPI, si 44 de corespondenti in 30 de tari, agentia Kyodo ar fi putut
deveni o agentie mondiala. Se miza in special pe transmiterea faptului ca zona este minutios
acoperita de cele patru mari agentii, aceasta speranta nu s-a concretizat.

Agentia tarilor producatoare de petrol din Orientul Mijlociu, nu avea cum sa se impuna
pe plan mondial, datorita restrangerii din start a sferei activitatii.

In anul 1973, 12 tari nealiniate, - Iugoslavia, Algeria, Irak, Siri Lanka, Indonezia, Cuba,
Mexic, Ghana, Zambia si Mali, - au hotarat formarea unui fond comun informational, din
perspectiva tarilor in curs de dezvoltare. Fiecare agentie transmite 500 de cuvinte pe zi catre
Agentia Taniug, in limbile franceza, engleza sau spaniola. Aici, stirile sunt traduse in celelalte
doua limbi si sunt difuzate.

Ca si cele patru mari agentii, si agentiile zonale sunt inainte de toate agentii nationale.
Colecteaza informatia din teritoriul national si o distribuie mass-mediei nationale.

O agentie nationala are drept sarcina sa ofere presei dintr-o tara totalitatea stirilor de
care aceasta are nevoie. O asemenea agentie isi procura stirile nationale prin propria retea de
corespondenti si stirile din strainatate prin intermediul agentiilor mondiale cu care a incheiat
diverse acorduri. In plus, de regula are si cativa corespondenti particulari in capitalele din
strainatate.

Insarcinarea acestora este de a raporta publicului national evenimentele interesante,

dintr-un domeniu saul altul, dar lipsite de interes universal suficient de mare pentru a justifica
relatarea lor de catre agentiile mondiale. In interiorul tarii agentia nationala are la dispozitie o
retea foarte densa de corespondenti: un numar mic de corespondenti particulari, responsabili
cu acoperirea unei regiuni, si nu numar mare, majoritar, de stringeri, care sunt ziaristi angajati
in presa locala sau regionala. Astfel, nu trebuie sa scape nimic din ce se intampla pe teritoriul
unei regiuni si care interesa publicul din alte regiuni.
 O asemenea agentie este Rompress, infiintata in anul 1949, sub numele Agerpres.

In prezent, Rompress dispune de o retea de corespondenti zonali, acoperind fiecare trei

judete, si transmitand stiri din toate segmentele vietii sociale, redactiei centrale. Agentia
editeaza zilnic un buletin de stiri interne, pe care il difuzeaza abonatilor din tara. Sectia Stiri
Externe preia textele de la agentiile mondiale si nationale. Acestea sunt traduse si transmise
abonatilor, tot sub forma unui buletin. In sectia Emisie pentru strainatate, sunt selectionate
stirile interne semnificative, sunt traduse in limbile franceza, engleza, rusa si spaniola, si
transmise agentiilor din strainatate cu care Rompres are contracte.

Sectia :Radioascultare preia informatii transmise de posturile de radio importante

pentru Romania: Europa Libera, BBC, Vocea Americii, Deutsche Welle.

De obicei, o agentie nationala, - deci si Rompres, - nu are corespondenti in strainatate, ci

doar trimisi speciali intr-o serie de capitale unde se petrec evenimente care intereseaza tara
respectiva.

De regula agentiile nationale sunt sustinute din punct de vedere financiar de guvernele
tarilor respective. Agentia Rompres nu se abate de la aceasta regula, fiind in ce priveste
statutul juridic, o agentie guvernamentala.

Alte tipuri de agentii

In afara agentiilor de stiri, presa are la dispozitie o multime de agentii de informatii

generale sau specializate. De fapt, presa nu consuma numai stiri, ci si informatii generale sau
specializate. De fapt, presa nu consuma numai stiri, ci si tot felul de informatii mai elaborate
sau mai specializate, sub forma de anchete, de reportaje ample, de cronici, precum si
fotografii, harti si desene, fara a mai vorbi aici despre benzi desenate, jocuri, cuvinte
incrucisate. Ziarele care au ca angajati un personal numeros produc ele insele o mare parte din
acest material redactional. Dar nici unul nu se lipseste cu desavarsire de agentiile specializate.

Cu cat un ziar are la dispozitie mai putine mijloace proprii, cu atat este mai tributar
acestor organisme. In general, rolul acestor agentii, asemeni celui al agentiilor de stiri, este sa
reduca cheltuielile fiecarui ziar repartizandu-le intre toti cei care vor utiliza materialele
propuse. Dar ele joaca si rolul de intermediar intre ziaristi independenti sau colaboratori si
presa, si uneori sunt aduse in situatia de a ceda unui organ de presa unic drepturile exclusive
de reproducere a unui articol sau a unui document mai mult sau mai putin senzational.

Desi limitarile nu sunt intotdeauna foarte clare, distingem de regula agentiile de

informatii generale si agentiile specializate, asa-numitele agentii featurea, cu un cuvant
englezesc.

Agentiile de informatii generale ofera clientilor servicii regulate, punandu-le la dispozitie

articole privind realitatea sau aflate la marginile ei. Volumul zilnic de texte pe care le transmit
prin telex, prin fax sau prin publicatii periodice multiplicate la copiator este aproape constant,
iar ziarele abonate stiu ca pot conta pe cutare sau cutare articol. Adesea aceste agentii au o
tendin