2.1.4.

Cadrul operatoriu : variabile si indicatori

Urmatoarea etapa este cea a construirii cadrului operatoriu (sau cadru conceptual). Pentru aceasta
etapa a cercetarii, autorii specializati in metodologie nu folosesc aceiasi termeni. Dar cei mai multi
asociaza termenul (sau sintagma) „cadru operatoriu” celui de „cadru conceptual”, multi autori
folosindu-i indistinct. Indiferent cu o n umim, aceasta este etapa de elaborare teoretica.

Cadru conceptual reprezinta aranjamentul conceptelor si sub-conceptelor care se construieste in

momentul formularii problemei pentru a pune bazele teoretice ale analizei ulterioare. Este etapa
conceptualizarii sau a constructiei teoretice.

Amintim ce este un concept : conceptul este reprezentare mentala a unui fenomen pe care vrem sa-l
observam. Conceptele corespund termenilor ipotezei.

Analiza conceptuala este procesul de concretizare a ceea ce vrem sa observam in realitate. Analiza
conceptuala incepe prin indicarea conceptelor din ipoteza sau din obiectivul de cercetare si continua
prin descompunerea fiecarui concept pentru a-i degaja dimensiunile. Apoi, fiecare dimensiune este
decorticata pentru a fi tradusa in indicatori sau fenomene observabile empiric.

Cu cit gradul de abstractizare al unui concept este mai ridicat, cu atit trebuie facute mai multe
operatii de concretizare pentru a-l aduce la nivelul realitatii observabile.

Cadrul operatoriu apartine verificarii. El reprezinta aranjamentul variabilelor si al indicatorilor. Este

traducerea empirica a conceptelor teoretice din cadrul conceptual.

Cadrul conceptual si cadrul operatoriu sint logic legate, ele nu se disting decit in masura in care
cadrul conceptual apartine elaborarii teoretice, in timp ce cadrul operatoriu apartine
operationalizarii.

De ce construim un cadru operatoriu

Conceptele operatorii sint in fapt dimenisuni sau atribute ale conceptelor. De exemplu, conceptul
„dependenta” este abstract, in timp ce conceptul operatoiru „dependenta economica” este mai
concret. La fel, conceptul „coruptie” este abstract, iar conceptul operatoriu „coruptie administrativa
sau politica”sint concrete, se refera la dimensiuni ale conceptului „coruptie”. Conceptul operatoriu
ne permite sa reperam sau sa circumscriem mai usor fapte observabile pe care le vom analiza.
Ipoteza este cea care ne permite sa reducem abstractizarea

Dar referintele sint inca prea largi, nu ne permit sa izolam concret faptele observabile care vor fi
analizate. Conceptul operatoriu „coruptie administrativa” este un fenomen observabil care comporta
el insusi mai multe dimensiuni. Poate fi coruptia functionarilor, sau poate fi inalta coruptie (a inaltilor
functionari). La fel, conceptul operatoriu „dependenta economica” poate fi financiara, sau comerciala
etc.

Daca enuntam ca exemplu urmatoarea ipoteza : „satisfactia la locul de munca determina

performanta”, conceptul „ satisfactie la locul de munca” poate evoca atit sarcinile care trebuie
executate, cit si raporturile cu colegii si conducerea, mediul de munca, orarul de lucru, si altele. In
acest exemplu, conceptul trimite la mai multe realitati concrete. La fel si pentru conceptul
„performanta”, acesta are mai multe atribute concrete.
Noi nu putem sa analizam toate dimenisunile, pentru ca nu toate sint pertinente pentru relatia
analitica postulata (ipoteza). Aceasta este importanta cadrului operatoriu: el specifica ce anume vom
studia precis pentru verificarea ipotezei.

Verificarea ipotezei fiind o demonstratie stiintifica, formularea ei trebuie sa fie cit mai logic si precis
facuta. Cadrul operatoriu este cel care furnizeaza referintele empirice cele mai concrete si fidele
posibile, prin construirea de variabile si indicatori.

Intrebare
Ce este un cadru operatoriu? Dar un cadru conceptual ? De ce este importanta construirea unui cadru
operatoriu ?

De la concept la variabile

Conceptele operatorii ale ipotezei concretizeaza conceptele teoretice din intrebarea de cercetare. In
acelasi fel, variabilele si indicatorii precizeaza cadrul operatoriu din ipoteza. Variabilele si indicatorii
sint ultimele referinte empirice, concrete, ale analizei.

Variabila

Este o caracteristica, un atribut, al unui fenomen observabil empiric si a carei valoare variaza in
functie de observatie.

De exemplu, variabila „sex” isi poate schimba valoarea dupa cum indivizii observati sint de sex
masculin sau feminin. La fel, variabila „virsta” are o valoare care nu este aceiasi pentru toti indivizii
observati. De aceea trebuie sa precizam valorile variabilelor si indicatorilor sau cum aceste valori
trebuie sa varieze pentru ca ipoteza sa fie infirmata sau confirmata.

Anumite concepte, ca cele enuntate, sint suficient de precise pentru a deveni automatic variabile, in
timp ce altele trebuie sa fie transformate in vederea analizei propriu zise. De exemplu, conceptul
„pluralism politic” este un concept operatoriu care se poate referi atit la grupuri de interes sau la
tipuri de ideologii politice. Variabila ajuta sa determinam ce vom observa in mod precis.

Variabila este deci un instrument de precizie sau de specificare care permite traducerea enunturilor
care contin concepte operatorii in enunturi care contin referinte empirice mai precise si care permit
verificarea empirica aenunturilor abstracte. Cu alte cuvinte, variabila permite sa reproducem intr-o
maniera mai concreta relatia stabilita in ipoteza si joaca un rol central in procesul de cercetare, in
masura in care ea ne ajuta sa determinam ceea ce va trebui sa observam in mod concret pentru a
verifica ipoteza. In acelasi timp ea permite sa organizam informatia in functie de relatia logica
stabilita prin ipoteza.

Variabila este legata de un concept. Variabila nu are valoare in sine ci numai daca traduce bine
conceptul al carei reprezentare concreta este. Se numeste asa pentru ca se refera la o caracteristica
care poate lua diferite valori. Ea poate face un fenomen masurabil, adica prin variabile putem
proceda la masurare cu care putem estima sau evalua diferite fenomene.

De exemplu, conceptul de „invatare” poate desemna, intre altele, capacitate de memorizare, care
devine variabila pentru ca se poate masura, de exemplu prin numarul de cuvinte retinute intr-un
timp dat.

Pot exista variabile calitative, clasificatoare, care fac distinctie. De exemplu: religie, sex, ocupatie, tip
de intreprindere, de guvern.
Exista si variabile cantitative: Acestea permit o masura numerica pentru a estima, numara, stabili de
procentaje, rate. De exemplu, variabila „virsta” sau „numar copii”, si toate variabilele precedate de
cuvintul „rata” (rata de reusita, de somaj, rata de criminalitate, rata de mortalitate etc).

Intrebare
Ce este o variabila ? Ce desemneaza ea ? Dati exemple de variabile calitative si cantitative.

Tipuri de variabile

Ipoteza este o relatie intre variabile. O variabila are conotatii deferite dupa locul pe care il ocupa in
relatia presupusa, adica in ipoteza. Din acest punct de vedere, variabilele sint :

- dependenta
- independenta
- intermediara

In general, o ipoteza are intotdeauna cel putin o variabila dependenta si una independenta. De
exemplu, in ipoteza care afirma ca „grupurile de interes determina cresterea cheltuielilor
guvernamentale”, cele doua fenomene nu ocupa, din punct de vedere al logicii, acelasi loc in enunt.
Unul este cauza, adica are efect asupra celuilat fenomen.

Variabila dependenta

Este efectul prezumat, produsul, consecinta unui fenomen. Este variabila pasiva, rezultanta. Este
ceea ce vrem sa explicam. In exemplul nostru, variabila dependenta este „cheltuieli
guvernamentale”. Este fenomenul a carui valoare variaza in functie de valoarea celuilalt. Altfel spus,
depinde de altceva, adica are o cauza.

Variabila dependenta este deci partea ecuatiei care variaza in functie de variatia celeilalte variabile.
In cercetarea experimentala este variabila (fenomenul) pe care nu o manipulam, dar a care o
observam pentru a evalua impactul pe care schimbarile intervenite la alte variabile le au asupra ei. Ea
variaza in cursul experientei in functie de manipularile variabilei independente.

Variabila independenta

Este variabila a carui schimbare de valoare influenteaza asupra valorii celorlalte variabile. Cind
postulam o relatie de cauza / efect (desi putin curenta in stiintele sociale), variabila independenta
este cauza prezumata. In cercetarea exprimentala este variabila pe care cercetatorul o manipuleaza
pentru a studia influenta asupra variabilei dependente.

Se mai numeste variabila cauza, antecedenta, activa sau experimentala (in stiinte experimentale).

Observatie : in stiintele sociale nu avem o relatie cauzala stricta. In acest tip de studii, variabila
independenta este o influenta, este un factor de determinare, are incidenta, sau spunem ca are o
legatura strinsa cu fenomenul-efect prezumat. Dar folosim aceasta schema cauzala pentru a intelege
logica demonstratiei.

Variabila intermediara
In exemplul ipotezei conform careia „formarea grupurilor de interes este un factor de crestere a
cheltuielilor publice din cauza actiunii de lobby ale acestor grupuri”, cadrul operatoriu nu poate fi
structurat dupa schema urmatoare :

Formarea grupurilor de interes = variabila independenta

Cresterea cheltuielilor guvernamentale = variabila dependenta (ce analizam, ce explicam),

Variabila intermediara = actiune de lobbyng, deoarece nu afirmam ca numai existenta grupurilor de

interes duce la cresterea cheltuielilor, ci prezumam ca grupurile de interes conduc la cresterea
cheltuielilor guvernamentale datorita interventiilor lor pe linga guvern. Numai datorita presiunilor
exercitate in mod organizat de aceste grupuri (actiune de lobby) ele pot antrena acest efect, de
crestere a cheltuielilor guvernamentale.

Exemplu
Ipoteza : „grupurile de interes determina cresterea cheltuielilor guvernamentale”
 Variabila independenta = formarea grupuri de interes
 Variabila intermediara = efort de lobbying
 Variabila dependenta = crestere cheltuieli guvernamentale

Variabila intermediara poate astfel sa joace un rol important intr-o analiza, de multe ori crucial. Prin
restrictiile pe care le pune, ea poate modifica relatia postulata prin ipoteza.

Acest exemplu arata ca realitatea este mai complexa decit raportul unic de cauzalitate intre doua
variabile si ca introducerea unei variabile intermediare nu numai ca aduce un plus de precizie in
relatia dintre variabila dependenta si variabila independenta, dar ea poate sa conduca la falsificarea
concuziilor unor cercetari anterioare.

Test de autoevaluare

Ce este variabila dependenta ? Dar variabila independenta ? Care este legatura dintre ipoteza si variabile ?
Formulati o ipoteza si specificati variabilele.

De la variabile la indicatori

Construirea variabilelor constituie deci prima etapa a elaborarii cadrului operatoriu. Determinind
primul nivel de precizie a conceptelor operatorii din ipoteza, variabilele sint prima etapa a
operationalizarii acestor concepte si sint un prim pas catre cercetarea empirica.

Dar aceasta prima etapa nu este suficienta, variabilele sint inca prea generale pentru a verifica
empiric ipoteza. Trebuie sa introducem un al doilea nivel de precizie in operationalizarea
conceptelor. Aceasta etapa consta in construirea de indicatori care vor preciza, concretiza, variabilele
predeterminate.

Indicatorul transforma in limbaj concret limbajul abstract al problematicii si ipotezei (variabilele). El

precizeaza variabilele si permite clasarea unui obiect intr-o categorie in functie de o caracteristica
data. Indicatorul constituie deci un referent empiric mai precis decit variabilele, este unitate de
masura a conceptelor. El traduce dimenisunile conceptului in comportamente sau fenomene
observabile.

Indicatorul este cel mai concret referent empiric. El este mai concret decit variabila care
operationalizeaza conceptul. Daca conceptul este bine definit, adica daca am determinat ce este si ce
nu este conceptul respectiv, indicatorul este usor de construit. Un indicator nu se poate referi decit la
o variabila, dar o variabila poate avea mai multi indicatori.

In construirea indicatorilor, care este o etapa cruciala a proiectului, trebuie sa tinem cont de
urmatoarele regului :

1) Trebuie sa inventariem toti indicatorii posibili pe baza literaturii de specialitate sau a

cunoasterii pe care o avem despre obiectul de studiu ;
2) Trebuie sa evaluam fiecare dintre indicatorii inventariati si sa eliminam pe cei mai putin
potriviti.

Exemplu : Presupunem ca obiectivul cercetarii este „Evaluarea climatului social in Romania anului
2010”. In acest exemplu, una din dimensiunile retinute pentru caracterizarea climatului social este
dimensiunea economica. Trebuie deci sa cautam in realitate semne tangibile, observabile, ale
situatiei economice daca vrem sa putem sa verificam ipoteza. Dupa ce aceste fenomene au fost
identificate, va trebui sa gasim indicatori ale acestei dimensiuni. Astfel de elemente sint : cometrul,
piata muncii, proprietatea de stat, resurse exploatate, gradul de indatorare, etc. Aceste elemente vor
indica concret situatia economica a societatii. Aceste elemente sint indicatori ai dimensiunii
economice care trimite la conceptul „climat social”.

Numarul de indicatori

Pot exista numerosi indicatori pentru fiecare concept pentru ca fiecare dimensiune poate fi
observata din mai multe puncte de vedere ale manifestarilor concrete. Ce este important este ca
indicatorii sa fie bine alesi, si in numar suficient. Intrucit un fenomen are mai multe particularitati, si
un concept mai multe dimenisuni, nu ne putem limita la un singur indicator.

Cum se construiesc indicatorii ?

Pentru a gasi indicatori pentru fiecare dimensiune a conceptului trebuie sa ne punem intrebarea „Ce
semne, ce indicii observabile in realitate permit sa identific aceasta dimensiune?”

Pentru aceasta, facem apel la cunostinte, la experienta, la intuitie. Nu exista o lista de indicatori
pentru fenomenle observabile. Ei trebuie descoperiti pentru fiecare dimensiune a conceptului. Altfel
spus, trebuie sa ne asiguram ca indicatorii acopera principalele elemente ale dimensiunii. Se poate
intimpla ca termenii ipotezei sa aiba de la inceput o conotatie suficient de concreta, asa incit acestia
nu necesita o analiza conceptuala completa. De exemplu, in ipoteze care includ elementul sex, virsta,
venit sau scolaritate care in alte cercetari pot fi utilizati ca indicatori. In acest caz, termenul trimite la
un nivel de abstractie atit de putin ridicat, incit se confunda cu indicatorul deoarece el furnizeaza
semnul prin care il observam confunda.

Tipuri de indicatori

Exista trei tipuri de indicatori :

a) Indicatori nominali – se utilizeaza in clasificari; ei opereaza o distinctie. Indicatorul este o

calitate. De exemplu, indivizi care vorbesc romana, engleza, sau indica apartenenta etnica,
religioasa. Ei servesc la diferentiere.
b) Categorii ordinale – opereaza o ierarhizare dupa marime. De exemplu: nivelul de dezvoltare,
sau coruptia, poate fi mare, medie, mica. Cu indicatorii ordinali stabilim raporturi de marime
sau rang.
 c) Categorizare numerica – cea mai precisa. Indicatorii sub forma categoriilor se construiesc pe
baza de numere. Puse in relatie dau intervale sau ratio. De exemplu, clasificam indivizii dupa
venit lunar : 1000 lei, 2000, 3000 lei cu care putem calcula medii sau alte forme de calcul.

Calitatile indicatorilor

Indicatorii trebuie sa respecte anumite criterii, in special precizia, fidelitatea si validitatea.

1) Criteriul preciziei inseamna ca trebuie sa precizam cum aceasta unitate de masura va fi

aplicata.
2) Criteriul fidelitatii cere ca un indicator sa furnizeaza rezultate constante, adica pentru fiecare
aplicare identica a unei masuri unui aceluiasi obiect, trebuie sa ajungem la acelasi rezultat
3) Creteriul validitatii se refera la capacitatea unui indicator de a reprezenta adecvat conceptul
pe care il precizeza si masoara. Validitatea este adesea greu de stablit pentru ca cel mai
adesea ea se bazeza pe o judecata de valoare, ceea ce nu trebuie sa impiedice cercetatorul sa
justifice validitatea indicatorilor retinuti, de exemplu referindu-ne la literatura existenta in
special la lucrarile anterioare asupra aceluiasi subiect

Indicatorii se stabilesc atit pentru variabila dependenta cit si pentru independenta, pentru fiecare
dimensiune a celor doua variabile.

Regruparea indicatorilor in indici

Indicele regrupeaza indicatorii intr-o singura masura, este un fel de rezumat cunatificat al
indicatorilor, o unitate de semnificatie.

Indicele este o masura cantitativa care combina un ansamblu de indicatori de acelasi fel. In exemplul
nostru, fiecare dintre indicatorii legati de conceptul „putere familiala” reprezinta, luat separat, un
singur fel de luare a deciziei – daca sotul sau sotia decide in materie de economie a familiei, educatia
copiilor, etc. Dar daca vrem, in final, sa stim cine detine puterea intr-o familie data, trebuie sa
examinam ansamblul deciziilor tinind cont de toti indicatorii pentru a face o singura masura a puterii
familiale.
Cu ajutorul unui sistem de ponderare numerica a fiecarui indicator putem stabili daca un cuplu este
cu dominanta masculina in luarea deciziilor importante, sau daca este cu dominanta feminina sau cu
tendinta egalitara. Acesta este indicele puterii familiale intr-un cuplu obtinut prin regruparea tuturor
indicatorilor corespunzind tuturor dimensiunilor unui concept.

Nu toti indicatorii se preteaza la astfel de regrupari – fie nu sint de acelasi fel, fie se masoara dificil.
De exemplu, nu putem regrupa indicatori ca virsta, sex, scolaritate, apartenenta la un organism,
intrucit nu sint de aceiasi natura.

Test de autoevaluare

Ce sint indicatorii ? Care este legatura dintre concepte / variabile / indicatori ? De ce etapa construirii
indicatorilor este o etapa cheie a cercetarii ? Pentru exemplul dat la testul de evaluare anterior alegeti
idicatorii cei mai pertinenti pentru explicitarea variabilelor.

Reprezentarea schematica cu variabile si indicatori reprezinta etape ale cadrului operatoriu si

reproduc, relatia postulata in ipoteza, avansind in precizie. Trebuie sa nu uitam ca acest cadru
operatoriu nu este valabil decit pentru o ipoteza. Orice schimbare a ipotezei cere o modificare
corespunzatoare a cadrului operatoriu. Altfel spus, putem intilni in literatura, in analiza unui
fenomen, o variablila dependenta dintr-o lucrare poate fi variabila independenta in alt studiu. In mod
similar, o aceiasi ipoteza poate genera cadre operatorii diferite, in functie de alegerea cercetatorilor.

Dinamica cadrului operatoriu

Aceasta etapa a cercetarii ne permite deci sa concretizam relatia postulata in ipoteza si pe care acum
sintem in masura s-o verificam empiric pentru ca am definit cu precizie variabilele si indicatorii care
ne indica ce fapte vom observa si ce categorii de date vom colecta si analiza. Dar constructia cadrului
operatoriu nu se limiteaza la identificarea variabilelor si indicatorilor.

Constructia cadrului operatoriu are de asemenea doua contributii aditionale. In primul rind, trebuie
sa justificam alegerea variabilelor si indicatorilor. Aceasta alegere decurge atit din cunoasterea
literaturii cit si a obiectului nostru de studiu. In general, aceasta justificare intervine in acelasi timp cu
alegerea variabilelor si indicatorilor. In cazul unui proiect de cercetare, ea are loc inaintea
reprezentarii schematice a cadrului operatoriu. In al doilea rind, partea care se refera la cadrul
operatoriu trebuie sa precizeze dinamica anticipata, adica terbuie sa indicam cum si in ce sens
trebuie sa varieze valoarea indicatorilor pentru ca sa putem afirma, la sfirsitul analizei, ca ipoteza
este confirmata sau infirmata.

Retinem ca intr-o analiza nu putem verifica toti indicatorii pertinenti. Din aceasta cauza, in stiintele
sociale evitam sa vorbim de relatie cauzala si preferam sa utilizam termenul de covariatie sau
corelatie, deoarece nu este intotdeauna usor sau posibil sa se efectueze verificarea tuturor
variabilelor si indicatorilor pertinenti.

Verificarea validitatii ipotezei

In fiecare etapa a cercetarii trebuie sa facem o evaluare stiintifica, adica trebuie sa examinam
validitatea interna si externa a analizei conceptuale in legatura cu ipoteza si obiectul cercetarii.

Validitate interna se refera la coerenta logica intre termenii definitorii ai cercetarii. Urmatoarele
intrebari pot servi de ghid pentru aceasta eaminare :
 daca definitia conceptelor surprinde dimensiunile si indicatorii (sau variabilele) la baza carora
a stat
 daca termenii care descriu fiecare dimensiune si indicatorii ei sint unici si precisi si daca
legatura intre ei este evidenta

Validitate externa reprezinta adecvarea intre feneomenele studiate si termenii cu care le definim. Ne
intrebam in acest sens daca :

 ipoteza sau obiectivul cercetarii are sens, este plauzibila

 ipoteza sau obiectivul este varificabil in realitate

Nu putem raspunde acestor intrebari atita timp cit lucrarea nu a fost realizata, sau analizata sau
reprodusa de altii. Dar ele trebuie sa preocupe cercetatorul care trebuie sa se asigure ca exista
coerenta intre diferitele stadii ale cercetarii – alegerea subiectului, formulare,
operationalizare.Trebuie sa vizam intotdeauna cel mai inalt grad de validitate alegind cei mai
pertinenti indicatori pentru conceptele abstracte. In concluzie, controlul validitatii permite o
intoarcere critica la analiza conceptuala, pentru a ne asigura ca intre concepte, variabile si indicatori
exista unitate de semnificatie.

Rezumat – important
 cadrul operatoriu este aranjamentul variabilelor si indicatorilor pe care trebuie sa-l construim pentru
 a izola echivalentele empirice ale conceptelor operatorii ale ipotezei, in asa fel incit sa traducem
aceste concepte in limbaj concret pentru a permite verificarea empirica.
 Construirea cadrului operatoriu este debutul operationalizarii si in acest sens constituie partea
centrala a proiectului de cercetare. Rolul lui consta in a specifica ce trebuie sa analizam concret
pentru a verifica ipoteza.
 Ipoteza este o rela tie prezumata intre fenomene.
 Variabila reprezinta un atribut sau o dimensiune a fenomenului studiat. Este un prim referent empiric
al conceptului operatoriu din ipoteza. Cele trei tipuri de variabile : variabila dependenta,
independenta si intermediara.
 Indicatorul este un instrument de precizare si masurare a variabilelor. El permite clasarea unui obiect
intr-o categorie in raport cu o caracteristica data.
 Cadrul operatoriu serveste la justificarea alegerii variabilelor si indicatorilor. El trebuie de asemenea
sa precizeze natura si orientarea schimbarii valorii indicatorilor pentru ca sa putem confirma sau
infirma ipoteza.