COBALTUL SI ALIAJELE SALE

1 Proprietati generale ale cobaltului

Cobaltul face parte din grupa a VIII a tabelului periodic, alaturi de Fe si Ni, avand deci proprietati
generale apropiate de ale celor doua metale.

Proprietati fizice ale cobaltului:

- temperatura de topire: 1495oC;

- masa atomica: 58,94;

- stari alotropice: Co cu structura hexagonal compacta stabila pana la 420oC si Co cu
structura cubica cu fete centrate stabila la temperaturi de peste 4200C.

Transformarea  are loc printr-un mecanism de forfecare structurala, cu o caldura de

transformare H=450J/at.gram si o variatie de volum de 0,36%;

- densitatea cobaltului este functie de starea alotropica: la 250C, Co are densitatea 8,85
g/cm3 si 8,80 g/cm3 pentru Co.

Proprietatile mecanice sunt functie de puritatea metalului si de starea structurala in care se afla;
unele proprietari sunt prezentate in tabelul 5.7.

Modulul Young pentru cobaltul de puritate 99,95% este E=13x103 daN/mm2, aceasta valoare este
inferioara fata de un metal mai putin pur, de exemplu pentru puritatea de 99,1, E=21x103 kg/mm2.

Tabelul 5.7 Caracteristicile mecanice ale cobaltului

Rezistenta la Limita de Rezistenta la

Starea
Titlul % rupere Rm curgere Rp0.2 compresiune
metalului
daN/mm2 daN/mm2 daN/mm2
Topit – turnat 99.9 24.2 14 85.8
Recopt 99.9 26 19.6 84.4
Sinterizat 99.9 70 30.8 -
Deformat plastic
99.98 96.5 68.3 -
si recopt

Duritatea cobaltului cu titlul de 99,7%, elaborat in cuptor electric cu arc si recopt, este 155 unitati
Vickers. Cobaltul este foarte putin ductil la temperatura ambianta, mai ales cand are un grad de
puritate scazut. La temperaturi ridicate intre 900-12000C, cobaltul este deosebit de ductil si poate
fi cu usurinta prelucrat prin deformare plastica.

Proprietatile termodinamice ale cobaltului se refera la:

- dilatarea termica, caracterizata printr-un coeficient de dilatare liniara de 12,6x10-6/0C

pentru o puritate a metalului de 99,88% la 250C si prezinta o variatie liniara cu temperatura,
prezentand anomalii la transformarea alotropica  (4200C) si la transformarea feromagnetica-
paramagnetica (1120-11430C);

- capacitatea calorica masica a cobaltului este cp= 24,9J/at.gr.0K;

- conductibilitatea termica a metalului este de 0,855 W/cm 0C la 1000C;

- magnetizarea cobaltului se caracterizeaza prin proprietati feromagnetice la temperatura

ambianta; punctul Curie se situeaza la 11210C.

2 Aliaje de cobalt pentru uz medical

Aliajele cobaltului cu cromul pot fi prelucrate metalurgic, atat prin turnare cat si prin deformare
plastica, aspecte tratate la cap 6. componentele protetice turnate sau matritate sunt apoi
prelucrate prin aschiere, sudare, lipire, tratamente termice secundare. In final sunt slefuite,
sterilizate si conservate conform cerintelor standardelor internationale (vezi cap. 7 – anexe).

Cobaltul formeaza cu diverse metale mai multe sisteme de aliaje binare si ternare, dintre care
numai acela care prezinta interes pentru domeniul protetic vor fi tratate in continuare.

Sistemul de aliaje cobalt-crom se prezinta in fig. 5.16. Solubilitatea in stare solida a cromului in
cobalt are valoarea de 39% la 14000C, care se micsoreaza la 36% la 9600C.

La aceasta temperatura solutia solida  (cubica cu fete centrate) reactioneaza cu faza,

formandu-se o solutie solida  care contine 38% crom. Temperatura de transformare  se
mareste la adaugarea cromului. Din diagrama se constata posibilitatea realizarii domeniului
bifazic de transformare structurala in aliaje la temperatura ambianta, deci durificarea acestor
aliaje prin tratamente termice.
Prin adaugarea de molibden in aliajele Co-Cr in proportie de cateva procente se influenteaza
favorabil finisarea grauntilor in materialul turnat sau forjat.

- Sistemul de aliaje Cobalt-Molibden (fig. 5.17), indica formarea compusului intermetalic la

MoCo3 la 24% Mo care la temperaturi mai mici de 10200C se descompune punand in solutie faza
, care poate finisa si durifica structura aliajelor din acest domeniu.

Aliajele ternare si cuaternare pe baza de cobalt din sistemele CoCrMo si CoNiCrMo sunt cele
mai utilizate in domeniul protezarii medicale. Conform ASTM sunt recomandate 4 tipuri de
aliaje pe baza de cobalt pentru domenii protetice ale caror compozitie este indicata in tabelul 5.8.
In prezent 2 din cele 4 sisteme de aliaje sunt larg utilizate in fabricatia de implanturi si anume
aliajul in stare turnata CoCrMo si aliajul in stare forjata CoNiCrMo; ultimul este utilizat mai nou
in realizarea tijei femurale, in proteza articulatiei de sold.

Tabelul 5.8 Compozitia chimica a aliajelor pe baza de cobalt utilizate in protezare -conform
ASTMA
Co Cr Mo Co Ni Cr Co Cr Co Ni Cr Mo
turnat F76 Mo forjat W Ni W Fe forjat
Elemente
F562 forjat F563
F90
Cr 27-30 19 – 21 19 – 21 18 –22
 Mo 5-7 9-10,5 - 3–4
Ni max 2,5 33-37 9-11 15-25
Fe max 0,75 max 1 max 3 4-6
C max 0,35 max 0,025 0,05 – max 0,05
0.15
Si max 1 max 0,15 max 1 max 0,50
Mn max 1 max 0,15 max 2 max 1
W - - 14 – 16 3-4
P - max 0,015 - -

S - max 0,010 - max 0,010

Ti - max 1 - 0,5 – 3,5

2.1 Aliajele Co-Cr-Mo

Producerea componentelor protetice prin turnare este o practica atractiva deoarece se pot obtine
forme de complexitate ridicate cu operatii si costuri minime.

Aliajele Co-Cr-Mo se toarna in domeniul de temperaturi cuprins intre 1350-14500C, turnarea se

face de regula prin procedee speciale de formare-turnare, pentru a se obtine dimensiuni precise si
calitate superioara a suprafetei pieselor turnate.

Au fost facute numeroase studii pentru a se identifica si imbunatati natura fazelor structurale din
piesele turnate. Structura fragila a fazelor de carbura de crom si molibden si a fazelor
intermetalice precum si distributia lor sunt responsabile de ductilitatea redusa (alungirea 5-8%) a
acestor aliaje in stare brut turnata. De asemenea neomogenitatea structurala a pieselor turnate
afecteaza rezistenta la coroziune.

Pentru imbunatatirea tuturor caracteristicilor mecanice si de rezistenta la coroziune aceste aliaje,

dupa turnare, se supun la diverse tratamente termice de recoacere si imbatranire in scopul
cresterii omogenitatii chimice si structurale.

De asemenea aceste aliaje sunt susceptibile si la alte tratamente ca microalierea in faza de

elaborare (aliajul Muller), tratamente termomecanice prin deformare plastica si altele, asa cum
sunt prezentate in tabelul 5.9.

Tabelul 5.9 Caracteristicile mecanice obtinute in aliajele Co-Cr-Mo in urma aplicarii

unor tratamente termice si termomecanice
 Limita
de Rezistenta
Alungirea
Tratamentul aplicat curgere la rupere
[%]
[M P [M P a]
a]
430 –
Aliaj turnat netratat 716 – 890 5–8
490
Recoacere la 12300C timp 450 –
731 – 889 11 – 17
de o ora, racit in apa 490
Recoacere si imbatranire la 444 –
747 – 952 10 – 13,5
6500C / 20 ore 509
Turnat si extrudat la
12000C, recopt la 11000C / 2 945 731 17
ore
Aliajul Muller turnat, recopt
la 8150C / 4 ore + calit la
1100 525 24
12250C / 4 ore si racit in
solutie salina
Turnat si forjat, laminat la
cald la 11750C + laminat la
rece (10% reducere 1640 690 26
sectiune), calit la 10500C /
40 min. si racit in aer

Compozitia eterogena a structurii turnate (fig. 5.18), afecteaza toate proprietatile mecanice si
rezistenta la coroziune, in consecinta aliajul dupa turnare se supune tratamentelor termice. Primul
tratament termic consta dintr-o recoacere la 12300 timp de o ora urmat de racirea fortata in aer
sau apa. Rezultatul tratamentului consta in omogenizarea partiala a structurii de turnare prin
dizolvarea carburilor si a fazelor intermetalice  in faza ,, a matricei (fig.5.19). Cu acest prim
tratament se obtine o crestere sensibila a plasticitatii aliajului manifestata prin dublarea alungirii
(de la 5-8% la 11-17% dupa recoacere).

Tratamentul de recoacere la temperaturi inalte poate declansa inceputul topirii interdendritice cu

aparitia fazei lichide de-a lungul limitei dintre graunti, cu posibilitatea de fragilizare a structurii
metalice, care poate favoriza fisurarea sub sarcina. Prin aplicarea unor tratamente de imbatranire
a aliajului turnat, dupa recoacerea la temperaturi inalte, s-a reusit sa se obtina o structura mai
omogena in aliaj, cu ameliorarea proprietatilor de rezistenta si ductilitate.
 Tratamentul de
imbatranire are loc la cca.
6500C, timp de 20 de ore,
cand structura C.F.C.
stabila la peste 8900 C se
transforma in structura
H.C. cu formare de benzi
metastabile, in care
precipita carburile
complexe de tipul M23 C6.

Imbunatatiri sensibile ale

tuturor caracteristicilor
mecanice in aliajele
CoCrMo turnate se pot
obtine (asa cum rezulta din tabelul 10) prin urmatoarele tratamente:

- microalierea cu azot (max. 0,2%) a aliajului, conduce la formarea de carbonitruri

intragranulare si precipitate de faza  (diagrama Co-Cr). Aceste aliaje studiate de Muller poarta
denumirea comerciala de ENDOCAST si se caracterizeaza prin proprietati de rezistenta si
tenacitate ridicate (tabelul 5.9). Tratamentul termic al acestor aliaje consta dintr-o imbatranire
artificiala la 8150 C timp de 4 ore, urmata de o normalizare la 12250C timp de 4 ore, cu racire
rapida. Recoacerea la temperaturi inalte are scopul de a realiza punerea in solutii a
carbonitrurilor formate in structura aliajului;

- microalierea cu Al, B, Nb, Ta, Ti, Zn in proportie de max. 0,1 %, conduce de asemenea la
cresterea ductilitatii si rezistentei aliajelor. Si aceste aliaje sunt apoi tratate termic prin recoacere-
imbatranire pentru punerea in solutie a carburilor formate prin microaliere cu elemente
carburigene;

- deformarea plastica cald a aliajelor turnate asigura de asemenea inalte proprietati de

rezistenta si tenacitate. Forjarea si matritarea acestor aliaje este posibila la 12000C cand se
produce fragmentarea si distributia carburilor rezultate la turnare si a retelelor intermetalice.

Din tabelul 5.9. rezulta cresterea semnificativa a proprietatilor de rezistenta mecanica si

coroziune pentru aliajele Co-Cr-Mo turnate si deformate plastic la cald in comparatie cu cele
numai turnate. Ca rezultat al operatiilor de deformare plastica se obtine o granulatie fina, o
structura fibroasa si orientata.

Aliajele CoCrMo, prelucrate prin deformarea plastica la cald, trebuie sa aiba continut
scazut de carbon (max.0,05%), care limiteaza aparitia si formarea carburilor fragile in structura
metalica; de asemenea continutul de crom trebuie sa fie limitat la 26,5% fata de 27-30% in
aliajul standardizat turnat.

2.2 Aliajele din sistemul Co-Ni-Cr-Mo (MP35N)

 Aliajele sunt utilizate in stare forjata la cald la temperatura
de cca. 11200C. Prelucrarea prin deformarea plastica, a
lingourilor turnate, sub temperatura de 8700C nu este
recomandata deoarece la temperaturi mai joase se pot
produce fisuri in material. Dupa forjarea la cald, deci dupa
ce structura bruta de turnare a fost schimbata, aliajul poate fi
prelucrat suplimentar atat la cald cat si la temperaturi foarte
joase, de fapt rezistenta mecanica ridicata se obtine prin
prelucrarea la temperaturi joase. Aliajele din acest sistem au
structura C.F.C. la temperaturi ridicate, prin racirea inceata
la temperatura camerei, structura de echilibru sub 4250C este
hexagonal compacta. Natura lenta a transformarii C.F.C. in
H.C. impiedica formarea completa a structurii H.C.
Prelucrarea prin deformarea plastica la temperatura sub
0
425 C determina transformarea limitata a structurii H.C., formandu-se benzi de structura H.C. in
matricea metastabila a fazei C.F.C. (fig. 5.20). Aceasta structura multifazica este caracterizata
prin rezistenta si ductilitate ridicate, proprietati finale determinate de temperatura de prelucrare si
gradul de deformare; se constata benzi de structuri H.C. in matricea C.F.C.

In tabelul 5.10 se indica efectele temperaturii de prelucrare prin deformare plastica asupra
proprietatilor mecanice. Rezistente suplimentare ale aliajului se obtin prin tratamente de
imbatranire intre 540-5900C (prin existenta celor doua faze H.C. si C.F.C.) timp de 4 ore urmate
de racirea in aer. Transformarile structurale la temperatura ridicata stabilizeaza structura C.F.C.
prin tratamente de recoacere la peste 6500C.

Tabelul 5.10 Proprietatile mecanice ale aliajelor din sistemul Co Ni Cr Mo forjate

Limita de Tensiunea
Alungirea
curgere de rupere
Tratamentul
[%]
[M P a] [M P a]
Recopt la 10500C 300 800 40
Forjat la temperaturi joase
de 6500C cu reducerea 650 1000 20
sectiunii cu 50%
Forjat la temperaturi joase ca
2000 2068 10
mai sus si imbatranit
Forjare la cald peste 6500C - 1300 -

Pe durata tratamentului de imbatranire raman zonele de structura H.C. care fixeaza proprietatile
de compus intermetalic Co3Mo. Acest tratament de imbatranire conduce la cresterea
suplimentara a rezistentei si la scaderea ductilitatii (tabelul 5.10.). Asigurarea proprietatilor
mecanice prin tratamentele aplicate pentru diverse produse se poate realiza prin:

- recoacerea de recristalizare la 10500C timp de o ora, cand se obtine o scadere a limitei de

curgere la cca. 400 MPa, in schimb rezulta o inalta ductilitate a materialului prin cresterea
alungirii cu 70%;
- forjare la temperaturi de peste 6500 C in domeniul structurii C.F.C., dar sub temperaturi de
recristalizare (9500C), duritatea aliajului depinde de temperatura de forjare si de coroiajul
realizat;

- forjare la rece sub temperatura de 6500C, domeniu in care formarea structurii hexagonal
compacte si ecruisarea materialului influenteaza puternic rezistenta mecanica;

- forjarea la rece, urmata de tratamentul de imbatranire, cand se obtin rezistente ridicate

nominalizate prin limita de rupere ~2550 MPa, limita de curgere este ~ 2400 MPa dar alungirea
de numai 4%.

3 Principii de elaborare, turnare si prelucrare a aliajelor pe baza de cobalt

Aliajele cobaltului cu cromul pot fi prelucrate metalurgic atat prin turnare cat si prin deformare
plastica, unele aspecte tehnologice sunt tratate la capitolul 6. Componentele protetice turnate sau
matritate sunt apoi prelucrate prin aschiere, sudare, lipire si tratamente termice secundare. In
final componentele obtinute sunt slefuite, sterilizate si conservate conform cerintelor
standardelor internationale (vezi cap. 7 – anexe).