07.

Împământarea
1. Generalități despre împământare

1. DIVERSE ÎNŢELEGERI ALE TERMENULUI „ÎMPĂMÂNTARE”

Sunt multe aspecte de detaliat cu pornire de la acest termen: împământarea. Este un
termen care se foloseşte în mai multe domenii, iar pentru cei care îl folosesc în
domeniul ezoteric – find puţin pătrunsă semnifcaţia sa şi întreaga fenomenologie care
i se adaugă, confuziile şi neînţelegerile între oameni apar imediat…
Tocmai astfel de elemente doresc să le detaliez aici. Indiferent în ce domeniu este
folosit, termenul se referă la a realiza o conexiune cu pământul. În fzica curentă este
echivalent cu a conecta un circuit electric la pământ: punct al cărui potenţial electric
se consideră egal cu zero (DEX online).
Despre acest fel de împământare ştim destul de bine din viaţa curentă, astfel încât nu
mai discutăm – decât pentru a atrage atenţia că nu ne referim la acest aspect. Sper să
nu se supere cineva, amintindu-şi că a luat 4 la fzică întrucât nu a ştiut de ce
păsărelele nu se electrocutează dacă stau pe frele prin care trece curent electric !!!…

Acum, noi să pornim la drum având în vedere cele scrise despre corpurile noastre.
Discuţia despre împământare are foarte multe aspecte. Nu ştiu cum să numesc altfel
decât ezoteric un anumit aspect pe care doresc să-l scot aici în evidenţă, întrucât se
referă la structuri ale corpurilor noastre fuidice. Din nefericire, deocamdată ne
interesăm de regulă de luminiscenţa emisă de structuri, aştept cu răbdare să începem
să ne interesăm şi de structurile emitente…
De aceea invit ori de câte ori am ocazia pe cei care fac meditaţii active să se
obişnuiască să pătrundă dincolo de perdelele luminoase ale corpurilor noastre.
Înainte de a intra în subiectul nostru, să mai amintim încă un aspect care începe să se
răspândească în anii din urmă din ce în ce mai mult în mediul orăşenesc: explicaţii
detaliate din punct de vedere fzic, precum şi recomandările în această direcţie se pot
urmări în articolul cu adresa: Impamantarea cea mai mare descoperire medicala .
Efcienţa plimbării pe sol este azi binecunoscută celor care doresc o sănătate optimă
pentru derularea vieţii lor şi a celor apropiaţi. Personal nu aş numi-o chiar
împământare, rămân la exprimarea „plimbare”, căci împământarea ca fenomen este o
parte subtilă a trăirii mai aproape sau mai departe de sol. Recomand şi eu să se ţină
cont de sfaturile din acest articol, simple şi deosebit de efciente.
Mergând încă şi mai profund în analiza acestui fenomen, descoperim feluri încă şi mai
subtile prin care o asemenea conectare cu pământul acţionează asupra sănătăţii
noastre. Este important să avem în vedere faptul că trăim mai mult pe verticală,
depărtaţi de pământ, iar acest lucru dăunează mult aprovizionării cu energii de toate
felurile, de care avem nevoie fără să ştim bine acest lucru.
Să vedem în continuare ce se mai poate adăuga din studiile corporalităţii noastre
fuidice, din acest punct de vedere.

2. MĂRŢIŞORUL NOSTRU DRAG…

Moştenim sărbătoarea primăverii prin purtarea mărţişorului – tradiţie unică în lume a
poporul român, dar fecare popor are ceva unic cu care prezintă spiritualitatea sa în
lumea popoarelor omeneşti… Popoarele sud-americare – şi mă refer la populaţiile
tradiţionale locale, nu la cele statornicite cu forţa pe aceste meleaguri – îl au pe
Quetzalcoatl ca zeu semnifcând aproximativ acelaşi lucru, cu dezvoltări însă mult mai
complexe nu numai la “cozile”, extremităţile elementului (cum sunt la mărţişor
capetele libere ale şnurului împletit, cu semnifcaţie deosebit de complexă, după cum
vom vedea), de asemenea şi Kippu-urile tradiţionale peruane: comunicarea veche prin
snururi – asemănătoare runelor străvechi ale geţilor: asemănătoare modului de
culegere a energiilor prin canale, plexuri şi subplexuri către canalul energetic central.
Ar f bine să facem o discuţie separată despre aceste aspecte…
Mărţişorul semnifcă o structură pe care o are orice vieţuitoare – chiar şi cele
unicelulare: pentru acestea din urmă – celule-rădăcină, care de la o specie la alta
prezintă dezvoltări, rafnări, apoi susţineri energetice deosebit de complexe, în funcţie
de necesităţile de manifestare a forţelor spirituale, pentru fecare evoluant spiritual
întrupat pe Pământ, până la om.
Este necesar să înţelegem că toate aceste structuri sunt specifce corpurilor
populaţiilor spirituale întrupate pe Pământ, dintre care o parte din ele sunt specifce
întregii subzone universice în care se afă galaxia noastră, o altă parte sunt specifce
galaxiei noastre, o parte dintre ele sunt specifce sistemului stelar din care face parte
steaua noastră (Soarele), o parte dintre ele sunt specifce chiar Pământului. ADN-ul
uman – atât în corpul fzic, cât şi la nivelul tuturor celorlalte corpuri din sistemul nostru
corporal, cuprinde toate elementele specifce enumerate mai sus, care se regăsesc în
proporţii diferite în toate speciile de vieţuitoare planetare. Întrucât nu ştim bine acest
lucru încă, credem că noi, oamenii, moştenim ceva dintr-un lanţ în care fecare specie
a evoluat doar din punctul de vedere al unor corpuri, dintr-o ramură în alta, până la
oameni.
De fapt lucrurile nu stau de loc aşa, iar viitorul ne va aduce în conştientizările noastre
curente asemenea aspecte ale evoluţiilor: nicidecum corporale, ci spirituale, nicidecum
constituite prin hazardul condiţiilor de trai, ci prin intermediul unor corpuri create de
către coordonatorii evoluţiilor noastre, pentru fecare grup spiritual care vine la
derularea unei trepte proprii de evoluţie pe Pământ.

Revenind la tema noastră de discuţie: pe scurt, mărţişorul nostru semnifcă canalul

energetic central – de fapt o împletitură de canale centrale, dintre care unul – canalul
principal, se prelungeşte sus şi jos, dincolo de corpul nostru dublu eteric (sau vital), în
fecare corp afat de-asupra lui, apoi se prelungeşte într-un anume fel dincolo de sfera
corpurilor noastre fuidice. Toate aceste componente au atribuţii specifce necesităţilor
umane de activitate spirituală, tot aşa cum – pentru fecare specie de vieţuitoare
planetare în parte – componentele speciei au atribuţii specifce necesităţilor de
evoluţie ale sale. Faptul că vom regăsi anumite componente şi la specia umană, şi la
alte specii, în proporţii mai mari sau mai mici, nu înseamnă că aceasta este o
moştenire biologică a omului de la prezumtivi strămoşi din alte specii, dar denotă că
anumite specii sunt create astfel încât să rezoneze mai mult sau mai puţin cu
câmpurile umane, pentru într-ajutorări reciproce pe treapta evolutivă a scării generale
pe care o urcăm cu toţii.
Fig.nr.1: Sistemul corporal uman complet: sfera corpurilor fuidice umane, traversată
diametral pe verticală de către trei canale energetice centrale împletite, care adună de
la suma celorlalte corpuri fuidice energii şi materii, necesare susţinerii activităţilor
întregului sistem corporal. Iată aşadar Mărţişorul românesc…

Sistemul canalelor centrale este de fapt o împletitură de mai multe canale centrale, în
principal de trei mari canale, cunoscute din literatura ezoterică orientală: la chinezi –
canalul triplu încălzitor, la indieni – canalul principal Shushumna cu două canale
principale: Ida şi Pingala. De fapt structura lor interioară este mult mai complexă, însă
în acest studiu ne interesează în principal aspectul de mai jos.
Canalul central nu se opreşte în plexul coroanei (sahasrara), aşa cum spune literatura
ezoterică indiană; bine că există însă, dăinuind de mileni, informaţii privind multe
dintre structurile corpurilor noastre fuidice, de la care putem merge azi mai departe,
în deschiderile şi folosirile noi, specifce schimbării vremurilor şi puterilor noastre
spirituale. Azi putem merge mai departe să vedem aceste lucruri, alături de multe alte
aspecte ale funcţionării tuturor structurilor noastre corporale:

Fig.nr. 2: Împletirea canalelor centrale ale circulaţiei energetice în sistemul corporal

uman: depăşirea sistemului corporal de către canalul principal central, terminat şi la
partea de sus ( nu consider că trebuie numită “superioară”, căci nu este ceva superior
sau inferior nici ca structură şi nici ca tip de funcţionare), şi la partea de jos (pe care în
aceste studii, aşadar, nu o vom numi “inferioară”) cu o structură de tip plex. (fgura
este puţin exagerat mărită pe aspectul împletirii în interiorul sistemului corporal
întreg, pentru mai buna vizibilitate, pentru înţelegere)

Cu această ocazie vreau să precizez următoarea funcţionare: aşa cum este perceput,
canalul are la partea de sus funcţie de INTRARE a fuxurilor energo-materiale, la partea
sa de jos TOT FUNCŢIE DE INTRARE. Corpul find rotund – chiar dacă în trecutul
apropiat (dar în fnalizare) majoritar elipsoid, deci tot structură rotunjită – toate
plexurile, afate la exteriorul fecărui corp în parte (de la corpul fzic către exteriorul lui)
au funcţie de preluare a fuxurilor energo-materiale din mediul lui exterior, iar la
partea interioară au funcţie de vărsare (de eliberare) a fuxurilor energo-materiale ori
în mediul exterior, ori – în corpul dublu eteric: în canalele centrale. Corpul dublu-eteric
are această particularitate de a pătrunde aproape în totalitate corpul fzic, depăşindu-l
cu puţin doar, în timp ce celelalte corpuri înfăşoară doar corpurile de sub ele,
protejându-le, inclusiv corpul fzic, afat în ultimul strat vibraţional al întregului sistem
corporal.
Doar canalele centrale, afate în profunzimea sistemului corporal, şi în profunzimea
corpului fzic, au dublă funcţie de ALIMENTARE CU FLUXURI ENERGO-MATERIALE, ŞI NU
DE INTRARE ŞI DE IEŞIRE (alimentare şi eliberare) a fuxurilor.
Aşadar canalul principal central nu se opreşte în plexul coroanei (sahasrara) şi nici în
plexul rădăcinii (muladhara).
Canalele laterale: Ida şi Pingala preiau energii prin terminalele subplexurilor şi
canalelor corpului eteric (preluate în principal de la corpurile de vibraţie mai mare, de
de-asupra lui), precum şi din canalul central principal, care extrage energii din
interiorul pământului. Energiile purtate de ele merg către ieşirile de pe părţile laterale
ale nasului, acolo unde se afă un subplex ce se deschide foarte mult în această
perioadă de creştere a vibraţiei planetare: plexul retrocognoscibilităţii – plexul
cunoaşterii tuturor celor trăite de spirit în perioadele anterioare, care are rolul de a
susţine activitatea plexului frunţii (Ajna). Până în prezent, acest plex, al
retrocognoscibilităţii, a funcţionat sub formă de susţinere a intuiţiei umane. El
transformă treptat, dar repede, ansamblul plexurilor din regiune pentru:
– deschiderea totală a activităţii speciale a creierului în decodifcarea informaţiilor care
vin de la senzorii corpurilor fuidice;
– deschiderea în viitorul apropiat a puterilor spiritual-mentale, mai nuanţată la început,
mai lent de lucru efectiv, de creaţie efectivă materială la început, în vederea
reobişnuirii spiritului cu creşterea şi menţinerea stabilităţii în lucrări complexe de tip
mental, apoi de menţinere a stabilităţii corporale în timpul deplasării omului pe
verticală şi pe orizontală (zborul uman – dezvoltarea totală fenomenului pe care azi îl
numim levitaţie).

Spre deosebire de canalele centrale colaterale celui principal (shushumna), care sunt
proprii doar corpului dublu-eteric (sau vital), canalul principal continuă dincolo de
limitele sistemului corporal, adică dincolo de plexul coroanei (sahasrara) şi dincolo de
sub-plexul codal, afat în apropiere de plexul rădăcinii (muladhara). Amândouă în viitor
îşi vor unii energiile pentru manipularea prin voinţă – dar numai la nevoie, cu o mare
întărire a conştiinţei – a prelungirilor canalului central.
Actualmente canalul de împământare are un rol pe care îl înţelegem lent, treptat,
neputând f manipulat în mod complex, dar vom vedea ce mare rol are acest canal, cu
plexul din capătul său, despre care am discutat mai sus, nu numai în păstrarea
sănătăţii – aşa cum discutăm noi acum – ci şi în conştientizarea stabilităţii corporale
umane în activitatea de dematerializare a creaţiilor materiale umane, însoţită simultan
de împământarea materiilor rezultate din dematerializare. Vom avea în partea a 4-a
acestui studiu detalii despre această activitate.
Este necesar de punctat, dacă tot am pomenit de activitatea de împământare
materială ca proces de fnalizare a dematerializărilor, despre desfăşurarea activităţii
de creaţie materială – materializare mentală – cu sprijinul celuilalt capăt al canalului
central, cel de sus.
În creaţia materială mentală, oamenii încep să studieze o creaţie mai întâi realizând un
eşantion. Creaţia aceasta – creaţie materială eşantionară – se desfăşoară de-asupra
manşonului eteric al planetei, manşon care se termină înconjurând partea pământoasă
a planetei, la câţiva kilometri de cel mai înalt vârf planetar şi de acolo dincolo de
înălţimea locului la care poate ajunge orice vieţuitoare planetară pe cale naturală: căci
acest manşon protejează energetic (şi nu numai) partea pământoasă a planetei şi
toate vieţuitoarele subterane, terestre şi aeriene ale spaţiilor planetare.
Creaţia materială eşantionară se referă, pe scurt, la realizarea unui eşantion de
material, cuprinzând structurile necesare construcţiilor umane. Este un studiu parţial
de lucru, pentru elementele de care omul nu este foarte sigur în creaţia sa, pe care îl
execută dincolo de matricea eterică locală, pentru a nu deranja alţi semeni şi orice
altă vieţuitoare planetară.
Numai şi din studiul acestui fel de creaţie ne putem da seama cât de evoluată a fost în
străvechimi omenirea din orice punct de vedere şi mai ales din punctul de vedere al
protecţiei biostemului planetar, cu infnită grijiă pentru respectarea creaţiei semenilor:
şi nu numai, după cum vom vedea.
În această activitate, omul se sprijinea, aşadar, pe partea de sus a canalului central
pentru materializare şi pe partea de jos a canalului pentru împământarea elementelor
rezultate din dematerializarea creaţiei sale, după ce aceasta îşi împlinea rostul şi omul
nu mai avea nevoie de ea. Se oferea astfel pământului, planetei, materialul folosit:
adică fuxurile energo-materiale preluate menatl din împrejurimile planetei, din
fuxurile circulante în mediul planetar, adică cele care puteau f folosite de planeta
însăşi în timp ce omul îşi realiza şi îşi folosea creaţia sa materială. Omul reda astfel
planetei materialul depunându-l direct acolo unde ar f stat de drept dacă nu-l prelua
el din aerul planetar.

3. QUETZALCOATL: ŞARPELE CU PENE…

Se poate studia azi, dincolo de luminiscenţa radiată de structurile corporale, modul în
care se branşează toate plexurile tuturor corpurilor la împletitura canalelor energetice
centrale:
Fig.nr. 3: Sistemul corporal uman, cu plexurile, subplexurile şi canalele de alimentare
cu fuxuri energo-materiale
Vom avea canalele centrale, plexurile centrale coaxiale: adică distribuite ca un set de
pahare – pahar în pahar, de la coroană la rădăcină, pe verticală, iar pe direcţia
ventral / dorsal: plexul central (de-asupra celui numit plexul solar sau Manipura) şi
structura simetrică în spate, pe orizontala sistemului (plexul solar dorsal sau Manipura
dorsală). Restul plexurilor sunt distribuite şi asimetric, şi discentric, după cum sunt
necesităţile de constituire a corpurilor, de hrănire şi de folosire, conform învăţăturilor
din acest punct al universului.
Corpurile fuidice însă nu au numai plexurile cunoscute, menţionate în învăţăturile
ezoterice doar pentru corpul dublu eteric, ci şi multe altele, răspândite neuniform în
componenţa structurilor celorlalte corpuri fuidice.
Şi nu sunt numai astfel de plexuri, ci un sistem mult mai complex de sub-plexuri şi
canale cu funcţionalităţi multiple, după cum şi sarcinile de destin ale oamenilor sunt
multiple – ţinând cont în primul rând de complexitatea forţelor spirituale ale spiritelor
umane – creatoare conştiente înaintat universalizate.
Iată-l aşadar pe Quetzalcoatl – Şarpele cu Pene, al populaţiilor central- şi sud-
americane: populaţiile tradiţionale de sorginte străveche toltecă.
Să mai precizez ceva: sistemul nostru corporal complet: cu corp fzic şi corpurile
ajutătoare fuidice, este prezentat aici schimbat – de la forma ovoidală, de elipsoid, la
forma sferică – aşa cum este deja schimbat pentru mulţi oameni. Mă străduiesc de ani
de zile să atrag atenţia clarvăzătorilor asupra acestui aspect, celor care efectuează
meditaţii active, dar până în prezent doar câteva persoane active din acest punct de
vedere au luat hotărârea să cerceteze acest element: sfericitatea actuală a sistemului
nostru corporal – pe care au descoperit-o şi ei, la rândul lor. Voi atrage atenţia ori de
câte ori va veni vorba despre această schimbare. De aceea desenele prezintă sferic
sistemul nostru corporal, şi nu ovoidal – aşa cum s-a prezentat sistemul nostru
corporal de-a lungul ultimelor 8-10 milenii. Nu toată populaţia umană a ajuns la
această formă: unii oameni se nasc preluând deja de la părinţi această sfericitate, alţii
– majoritatea oamenilor – sunt în plin proces de sfericizare a corpurilor, prin
dezvoltarea sub-plexurilor şi canalelor din regiunea diametrului orizontal (dorso-
ventral) al sistemului.
De remarcat faptul că populaţiile autohtone americane (nord, central şi sud-
americane), de rădăcină atlantă şi toltecă, precum şi populaţiile care s-au perpetuat
pe teritoriul Europei – de rădăcină atlantă – sunt cei care sunt favorizaţi de vibraţia
înaltă a pământurilor. Asiaticii au avut întotdeauna o vibraţie medie a pământurilor lor
(inclusiv Australia). Cei care s-au strămutat în America de Nord, la fel ca şi europenii
care s-au strămutat de 1-3 secole în acele pământuri au benefciat de vibraţia cea mai
scăzută dintre continentele lumii. Spun că au benefciat – şi nu este greşeală, căci în
acest fel spiritele mai lente au avut parte de o impulsionare, şi astfel accelerare a
elementelor de conştiinţă proprie în aceste regiuni ale planetei. Şi eu studiez în
prezent derulări mult mai aprofundate ale acestei realităţi.
Voi reveni şi cu desen şi cu explicaţii privind modifcarea formei sistemului nostru
corporal, chiar dacă am mai prezentat aceste lucruri şi cu alte prilejuri.
Imaginea generală a ansamblului canalelor centrale, cu plexurile, subplexurile şi
capilarele de alimentare cu fuxuri energo-materiale este asemănătoare cu imaginea
unui şarpe cu pene mai apropiate sau mai depărtate de canalul central.

Fig.nr. 4: Ansamblul cel mai apropiat de clarviziunea contemporană generală a

sistemului circulator al fuxurilor energo-materiale în sistemul corporal uman:
Quetzalcoatl – Şarpele cu Pene.

Elementele arhetipale ale ansamblului corporal uman (ca şi al tuturor celorlalte

vieţuitoare pământene) determină modifcări de diferite feluri ale corpurilor noastre, în
funcţie de vibraţia planetară, iar pentru oameni în mod special, în funcţie de vibraţia
planetară şi în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară, conform sarcinilor sale de
destin: individuale şi/sau de grup planetar (se va studia elementul de discţionar
„Arhetipal” ).
Putem să trecem în revistă astfel de transformări , care au avut loc de-a lungul
timpului, pentru a înţelege şi transformările care au loc în prezent : ca REVENIRE la
sistemul optim de desfăşurare a forţelor radiante ale monadelor întrupate pe Pământ.
Iată de ce – şi nicidecum nostalgic – încerc să pun accent pe aceste repere ale realităţii
noastre de acum, şi mai puţin pe nişte elemente de înţelegere ale vieţii de prin alte
părţi ale universului. Astfel de locuri pe care trebuie să ni le amintim sunt cele din care
am venit cândva pe Pământ, şi suntem acum în pragul plecării “acasă”, prin călătorii
spirituale (şi nicidecum prin nave create tehnologic, cu propulsie materială sau
energetică de orice natură, nicidecum în calitate de clone ale unor extratereştri,
nicidecum find în prag de a f distruşi, sau devoraţi, sau “înălţaţi” de către aceştia).
Vom lăsa corpurile noastre altor populaţii spirituale, iar dintre noi, cei care suntem
acum aici, pe Pământ, vor rămâne doar ajutătorii care trebuiesc să-şi fnalizeze
sarcinile de ajutor – nicidecum „pedepsiţii” Pământului…
Odată cu creşterea vibraţiei planetare vom reveni treptat la formele de manifestare
anterioare, reluându-ne activităţile normale pentru alte etape de evoluţie, aşa cum s-
au petrecut lucrurile acum 10 milenii, când procesul de schimbare a avut repere
inverse de modifcare, pe care le vom înţelege acum noi, cei întrupaţi şi atunci, şi
acum…

Să vedem acum alte detalii ale corporalităţii noastre, aşa cum îl avem mulţi dintre noi
acum, aşa cum va arăta el pentru toată lumea, în viitorul foarte apropiat.

Fig.nr. 5: Structura detaliată a sistemului central de circulaţie a fuxurilor energo-

materiale al sistemului corporal uman

Legendă:
1. Plexul coroanei (sahasrara);
2. Plexul rădăcinii (muladhara);
3. Plexul central partea ventrală (manipura ventrală);
4. Plexul central partea dorsală (manipura dorsală);
5. Canalele centrale de captare şi circulaţie a fuxurilor energo-materiale până în
centrul sistemului corporal uman cu corp fzic de manifestare: canalele
multistratifcate interior – Ida, Pingala şi canalul principal Shushumna;
6. Canal structural care porneşte din plexul frunţii (Ajna): “Şarpele frunţii” care apare
hiperdezvoltat în bazoreliefurile antice egiptene;
7. Canal structural de acelaşi fel cu canalul central Shushumna, pe direcţia plexului
coroanei (sahasrara), afat în prelungirea acestuia dincolo de structurile ultimului corp
fuidic al omului: ori corpul dumnezeiesc (sau atmic), ori corpul enesic, ori corpul
supraenesic. Este structura de ancorare cosmică a spiritului întrupat; caracteristici ale
funcţionării sale vor f detaliate în continuare;
8. Canal structural de acelaşi fel cu canalul shushumna, afat în prelungirea acestuia,
înafara sistemului corporal, în partea de jos, pe direcţia plexului rădăcinii (chakra
Muladhara), dincolo de ultimul corp fuidic al omului. Este structura de ancorare
planetară a spiritului întrupat; caracteristici ale funcţionării sale vor f detaliate în
continuare.

Să avem în vedere faptul că numai plexurile de pe corpul dublu-eteric (sau vital) sunt
cele cunoscute prin denumiri în limba sanscrită: Muladhara, Swadisthana, Manipura,
Anahata, Vishuddha, Ajna, Sahasrara. Plexurile centrale sunt numirile plexurilor având
la bază: Sahasrara şi Muladhara, precum şi Manipura cu dublă ieşire dorso-ventrală.
Când discutăm despre structurile de ancorare universică şi de ancorare planetară (sus
şi jos sau cap-picioare), avem în vedere structurile pahar în pahar afate de-asupra
acestor plexuri de pe corpul dublu-eteric (vital). Vom detalia în continuare.
Sunt multe lucruri despre care se poate discuta aici referitor la plexurile corpurilor
noastre fuidice. Atrag atenţia cu acest prilej, spre a refecta asupra cunoaşterii
generale şi în detaliu a lumii în care trăim, cunoaştere pe care de multe ori o
desconsiderăm: crucea general-creştină şi semnul crucii creştine simbolizează
cunoaşterea canalelor centrale, împreună cu întărirea energetică pe linia inimă-mâini:
inima – motorul corpului omenesc, împreună cu mâinile folosite în lucrările care stau la
baza învăţăturilor noastre din această perioadă planetară.
De asemenea, privind chiar imaginea structurilor de acest fel ale corpurilor noastre
fuidice, să facem comparaţie cu Crucea Malteză: să conştientizăm aşadar felul în care
se perpetuează cunoaşterile umane de-a lungul perioadelor de mare difcultate ale
omenirii.

Fig.nr. 6: Element-simbol al cunoaşterii distribuţiei plexurilor centrale ale sistemului

corporal fuidic omenesc.

Un alt aspect deosebit de important este faptul că nu toate vieţuitoarele planetare au

asemenea distribuţii ale sistemului circulator energetic central:
– vieţuitoarele planetare până la mamifere (exclusiv) nu au împământare, întrucât ele
sunt deja spirite intra-planetare, afate în câmpul de vitalitate profundă al planetei;
ceea ce necesită ele este numai de legătură cu biosistemul înconjurător, pentru
formarea instinctelor de hrănire, protecţie şi deplasare planetară.
Cu mamiferele lucrurile stau însă cu totul altfel: mamiferele au două rânduri de
împământare, întrucât ele nu au numai un canal de universalizare, ci 3 canale: cele
două canale cap-coadă şi dorsala Manipurei. În schimb, au două prelungiri pe direcţia
burţii: pe direcţia plexului solar (central: Manipura) şi pe direcţia corespunzătoare
plexului splenic (Swadisthana). Este interesant de urmărit mai multe aspecte privind
această distribuţie – care este o pregătire treptată a spiritelor întrupate acum pe
Pământ ca mamifere: o pregătire din timp, treptată pentru că este deosebit de
cuprinzătoare, pentru creaţia mentală a creatorului universal care va ajunge orice
mamifer de azi în treptele sale de evoluţie, în continuare, până la om. Vom discuta
separat despre acest lucru.
Aş vrea să adaug aici, la acest aspect, doar ceva foarte interesant, care vădeşte multă
cunoaştere a acestor aspecte ale vieţii planetare: pe o tapiserie afată în Biserica
Neagră (Braşov) leii sunt reprezentaţi având o foare de crin în vârful cozii, ceea ce
dovedeşte cunoaşterea faptului că vârful cozii mamiferelor (mai mult sau mai puţin
dezvoltată de la o specie la alta) este capătul canalului energetic central, terminat cu
un plex pentru procesarea energiilor exterioare, conform necesităţilor lor de trai
curent.

Fig.nr. 7: Distribuţiile canalelor de împământare – universalizare la animalele

mamifere.

4. O PRIMĂ CONCLUZIE…
Extensia canalului central către pământ are o foarte mare importanţă – mai ales în
zilele noastre – în perioada de joasă vibraţie planetară. Canalul realizează de fapt
această împământare, necesarul este ca acest canal să ne fe cât mai aproape de
pământ: să fm noi, oamenii, cu… picioarele pe pământ. Deocamdată nu am ajuns la
puterea de a ne manipula prin voinţă acest canal, chiar dacă în meditaţiile noastre
active – pentru cine le face – nu îl putem lungi cu adevărat; dar este bine să ştim că
cel puţin facem acest exerciţiu până când puterile ne vor creşte, vom f pregătiţi să
vedem că se fac oarece modifcări, percepându-le clar, chiar dacă vor f foarte mici la
început. A ne scălda în ideea că putem să facem asta peste zi, ca un miracol, ca pe o
„minune” dumnezeiască, crezându-ne imediat Dumnezei, atunci când ne imaginăm că
ceva, o energie, coboară din plexurile noastre lombare, doar pentru că energiile noi ne
permit acest lucru – asta da, este o iluzie după părerea mea. Energiile acţionează
treptat asupra noastră ; pentru o astfel de acţiune lentă au şi fost aduse parţial şi
treptat în avans, aşa cum am tot discutat până acum: pentru ca trecerea să fe încă şi
mai lentă decât dacă ajungerea energiilor noi ar f venit deodată, în decurs de doar
100 de ani, strivindu-ne conştienţa de zi cu zi, luptându-ne încă şi mai crunt pentru
ceva ce nu era încă – şi nu este încă – în obişnuinţa multora dintre oameni.
Tocmai de aceea nici nu poate f vorba despre o schimbare radicală la fnele acestui
an, care nu poate ţine nici de transformarea soarelui într-un alt fel de stea (cei care
cunosc legile fzicii, foarte reale în partea pe care o aprofundăm azi, acum, aici), nici
de presupusa transformare a planetei Jupiter în al doilea soare (literatura SF ajunsă la
nivelul de mase conform scrierilor din anii ’70 – ’80 ale lui Arthur C. Clarke, seria
Odiseilor sale Spaţiale). Vom trăi şi vom vedea cu ochii noştri ce înseamnă să f ignorat
cunoaşterea fzică – măcar şi atât cât este ea, pentru a gândi cu toţii asupra
aspectelor sale, fără teamă sau iluzii deşarte…
Aşadar nu putem încă manipula acest canal de împământare, însă putem să fm cât
mai aproape de scoarţa pământoasă a planetei, pentru ca partea de jos a oului/sferei
fuidice a sistemului nostru corporal să aibă posibilitatea pătrunderii în interiorul
planetei.

Necesitatea manipulării canalului de împământare este o activitate corporală specifcă

nu neapărat etapei de joasă vibraţie planetară, pe care o traversăm încă, ci tuturor
etapelor creatorului conştient, care se foloseşte de tot ceea ce este specifc folosirii
corpului fzic: hrănire majoritară prin intermediul aparatului digestiv, deplasare prin
intermediul aparatului locomotor; comunicare prin intermediul sistemului superior al
aparatului digestiv + ajutorul întăriturii eterice vibraţionale, paralelă cu faringele şi
laringele (barba eterică a tuturor oamenilor); orientare în spaţio-temporalitatea
planetei şi societăţii prin simţurile formate de senzorii corpului fzic.
În aceste condiţii de azi, cu folosirea minimală a corpului de vibraţie mentală pentru
derularea aceloraşi activităţi umane de mai sus: deplasare, comunicare, relaţionare şi
creaţie materială (mai puţin hrănirea, care în perioada de folosire majoritară a corpului
mental are loc prin osmoză, adică prin circulaţie intensă prin piele), omul are nevoie
PERMANENTĂ de o puternică ancorare în corpul fzic al planetei. Această ancorare îl
ţine în legătură permanentă cu cu energiile culese prin plexul din „vârful cozii” fuidice
– acea prelungire înafara sistemului corporal a canalului central (Shushumna). El poate
să se extindă mult în spaţiul intraplanetar, atrăgând energiile „pure” – adică
neamprentate de biosistemul planetar şi de propria societate. Această „coadă” eterică
caută şi culege energii şi materii nu numai eterice, ci de toate felurile planetare:
neamprentate – aşa cum am scris – adică aşa cum vin ele de la steaua care
guvernează planeta şi de mai departe, de la nucleul galactic. Pentru că la suprafaţă,
această „coadă” este constituită din materii eterice, dar în interiorul ei are structuri
coaxiale din materii de mai multe vibraţii: de la etericul exterior – la cauzalul profund
interior, adică aceleaşi structuri pe care le are şi planeta în profunzimea ei. Vârful cozii,
dotat cu o structură de tip plex, va prelua fuxurile energo-materiale, pe care le va
trimite de la un corp la altul, până la canalul central al corpului dublu-eteric, din
interiorul corpului fzic. Adică în acelaşi fel cum toate celelalte corpuri transmit prin
plexuri fuxuri de energii şi materii către canalul central, de unde fuxurile difuzează în
canalele laterale şi apoi în celelalte structuri ale corpului dublu-eteric, aprovizionând
mai departe corpul fzic cu materiile şi energiile necesare constituirii şi funcţionării sale
complexe, aşa cum ştim azi.

„Ancora” de împământare, care este percepută de către clarvăzători luminoasă şi

astfel lată, voluminoasă pentru cei care au structurile sănătoase, este un element
destul de puţin înţeles, de aceea nediscutat pe scară largă. Eu nu l-am întâlnit decât în
elementele de cultură populară română: capetele stufoase ale Mărţiţorului nostru
drag, precum şi în elementele de cultură peruană: statuete, colane cu fgurine, inele şi
brăţări cu ornamente bogate, însă necunoscute chiar de către oamenii de cultură etno
din ţara lor, căci nu se consideră necesară luarea în consideraţie a aspectelor de
„fantezie” populară veche… Cam la fel ca şi la noi!!! Încă…

La vremea cuvenită vom discuta mult despre această reprezentare, care reprezintă
mult mai multe elemente de cunoaştere corporală subtilă, specifce corpurilor de tip
toltec, a treia adevărată rasă omenească: conform corporalităţii fuidice: de tip atlant,
de tip lemurian şi de tip metis între atlant şi lemurian: toltec (toltlec la origine).

Sunt multe de discutat privind structura şi funcţionarea în diferite moduri, timpuri,

situaţii. Necunoaşterile noastre au condus mai ales acum, în ultimii ani, când s-a
dezvoltat mult cunoaşterea călătoriilor astrale conştiente (vis lucid, conştient) : din
intuiţii pe care nu ştim bine cum să le folosim, complexe în felul lor (şi nici asta nu
prea ştim încă, dar vom recupera) omul păstrează mai mult ceea ce este apropiat de
felul în care a trăit în ultimele milenii: adică în imperiul iluziilor sau – la antipod – al
fricilor, al temerilor. Astfel a apărut pentru unii frica de călătorii astrale, născută din
temerea că s-ar putea rătăci, că nu s-ar mai putea reîntoarce sufetul înapoi. De fapt
mi s-a spus asta cu o dublă confuzie: frica de a nu se mai întoarce spiritul înapoi în
trup. În primul rând nu „spiritul”, ci radiaţia spirituală care constituie şi întreţine
sistemul corporal nu părăseşte corpul fzic şi nici un alt corp din sistemul nostru
corporal pe timpul somnului – căci starea este identică cu aceea a somnului nostru
obişnuit – aşadar nici pe timpul unei călătorii astrale care poate deveni la un moment
dat conştientă, lucidă. Tot aşa cum nu s-ar f putut vreodată „pierde” spiritele în lumea
materiei fzice – o altă încredinţare care circulă şi ea, de asemenea: că am f de fapt
„pierduţi” în această lume fzică, de care nu am putea scăpa decât atunci când ni s-ar
face ori silă defnitivă de ea, de corpurile noastre „murdare” şi „imperfecte”, silă de
oameni ce suntem şi de toţi ceilalţi semeni de care suntem înconjuraţi…
Trist – dar uite că se gândesc oamenii şi aşa. Şi nu numai laici, ci şi religioşi…

Tocmai pentru a contribui şi eu la îndepărtarea omului de necunoaştere, la

îndepărtarea de confuziile care stau la baza unor asemenea încredinţări, pentru a nu
se mai da curs distorsiunii unor intuiţii proprii, sunt de părerea că trebuie să
aprofundăm multe lucruri legate şi de acest subiect. Vom vedea, în următoarele 3 părţi
detalii privind unele aspecte ale funcţionării corpurilor noastre, structurilor lor, precum
şi funcţionării lor în diferite perioade ale evoluţiilor omenirii pe Pământ.