Slide

Examinarea cu lichide
penetrante
Penetrant Testing – PT
Dye penetrant inspection (DPI),
also called liquid penetrant inspection (LPI) or penetrant testing (PT)

Slide
2 Norme
1850 - 1900 În afara de examinarea vizuala,
folosita din cele mai vechi timpuri, se consideră că
primele încercări nedistructive au fost aplicate
pentru detectarea fisurilor şinelor de cale ferată.
Părţile suspecte erau unse sau introduse în ulei,
după care se curăţau şi se acopereau cu o pudră.
În locurile în care existau fisuri, pudra absorbea
uleiul ramas in acestea şi, pe suprafaţa examinată,
se întindea o pată de ulei.
Această metodă a stat la baza dezvoltării metodei,
cunoscută astăzi, sub denumirea de “examinare cu
lichide penetrante”.
Norme
ISO 3059, Non-destructive testing - Penetrant testing and magnetic particle testing - Viewing conditions
ISO 3452-1, Non-destructive testing. Penetrant testing. Part 1. General principles
ISO 3452-2, Non-destructive testing - Penetrant testing - Part 2: Testing of penetrant materials
ISO 3452-3, Non-destructive testing - Penetrant testing - Part 3: Reference test blocks
ISO 3452-4, Non-destructive testing - Penetrant testing - Part 4: Equipment
ISO 3452-5, NDT - Penetrant testing - Part 5: Penetrant testing at temperatures higher than 50 °C
ISO 3452-6, NDT - Penetrant testing - Part 6: Penetrant testing at temperatures lower than 10 °C
ISO 12706, Non-destructive testing - Penetrant testing - Vocabulary
ISO 23277, Non-destructive testing of welds - Penetrant testing of welds - Acceptance levels
SR EN 571-1 Examinări cu lichide penetrante. Partea 1 Principii generale.
SR EN 571 – 2 Nondestructive Testing. Penetrant testing. Part 2. Testing of Penetrant Materials.

Slide
3 Terminologie
Capilaritate - capacitatea unor lichide de a pătrunde în cavităţi mici.
Prin cavitate mică se înţelege acea cavitate a cărei dimensiune minimă la suprafaţa
piesei examinate este o dimensiune capilară.
Metode capilare - metode de examinare bazate pe fenomenul de capilaritate de
exemplu: examinarea cu lichide penetrante (PT).
Penetrant - lichid având proprietatea de a pătrunde în cavităţile, fisurile etc., de pe
suprafaţa unui material şi de a rămâne în ele în timpul îndepărtării excesului de
penetrant. Sinonim: lichid penetrant. Penetranţii pot fi: coloraţi, fluorescenţi şi micşti
(coloraţi + fluorescenţi).
Developant - material absorbant, aplicat pe suprafaţa examinată, după îndepărtarea
excesului de penetrant, în scopul extragerii penetrantului din discontinuităţi şi a
formării unui fond contrastant cu penetrantul. Principalele substanţe folosite ca
developanţi: caolinul, talcul, zeolitul, oxidul de magneziu, creta, au toate culoare albă.
Set de produse pentru examinarea PT Sinonim: familie de produse - totalitatea
substanţelor care permit efectuarea unei examinări cu lichide penetrante, livrate unitar
de către producător. El se compune din cel puţin două elemente: penetrantul şi
developantul, cărora, de obicei, li se adaugă un degresant.
Examinare cu lichide penetrante (PT) - succesiune de operaţii în care se foloseşte
un set de lichide penetrante, într-o anumită ordine, în vederea detectării
discontinuităţilor superficiale deschise
Slide Fenomene produse la interfaţa lichid – solid
4 Aspecte teoretice (1)
La interfaţa lichid – solid se iau în considerare interacţiunile: G
LG
• lichid – lichid, caracterizate prin forţe de coeziune Fc;
• lichid – solid, caracterizate prin forţe de adeziune Fa .
L O
Dacă:
Fa > Fc lichidul udă vasul (solidul); S SL SG
Fa < F c lichidul nu udă vasul.
Echilibrul tensiunilor superficiale la
Tensiunea superficială interfaţa triplă L – S – G.
Datorită interacţiunii dintre moleculele stratului superficial cu
moleculele lichidului şi cu moleculele mediului extern, stratul Moleculele aflate la interfaţa
superficial va avea o energie potenţială proporţională cu lichid – solid (LS), respectiv la
suprafaţa liberă a lichidului. La echilibru, această energie interfaţa lichid – gaz (LG) sunt
trebuie să fie minimă, deci şi suprafaţa liberă trebuie să fie supuse unui câmp de atracţie
asimetric, care tinde să
minimă. Astfel, suprafaţa de separaţie lichid – mediu extern
se curbează, tinzând să devină sferică, la echilibru. Dar o micşoreze suprafaţa limită de
suprafaţă se menţine curbă, dacă asupra ei acţionează, în separaţie.
fiecare punct, forţe tangente la ea şi perpendiculare pe
conturul său. Tensiunea superficială este
proprietatea generală a lichidelor
Acestea se numesc forţe de tensiune superficială, care sunt: de a lua o formă geometrică de
• tangente la suprafaţa liberă a lichidului; arie minimă în lipsa forțelor
• uniform distribuite pe lungimea conturului; externe, datorată acțiunii forțelor
• perpendiculare pe contur. de coeziune dintre moleculele
lichidului.

Slide
5 Aspecte teoretice (2)
SG G G Suprafaţa unui lichid în
SG
SG
vecinătatea unui perete
G LG solid: a – lichidul udă
LG
S
peretele; b – lichidul nu
LG  900
udă peretele; c - lichidul
SL
L S L S  = 900 este indiferent.
  900 SL SL L

SG  SL SG  SL SG = SL

a. b. c.

Coeficientul de tensiune superficială σ, prin definiţie, este forţa de tensiune periferică

exercitată pe unitatea de lungime a conturului suprafeţei, deci: σ = F / l [n/m], unde F este forţa
care se exercită pe lungimea unui contur l, din stratul superficial.
Unghi de contact θ (sinonime : unghi de udare, unghi de racordare) – unghiul format între
suprafaţa solidului şi tangenta la suprafaţa lichidului, într-un punct situat pe linia de contact. Acest
unghi poate fi influentat de: impurităţile, agenţi de umectare sau detergenţii.
Lichide tensioactive – lichide cu tensiune superficială lichid-gaz mică. Ele au capacitate mare de
umectare şi un unghi mic de contact θ.
a b


Efectul micşorării unghiului de contact de către un agent
S
de umectare: a - fără agent; b – cu agent;

Slide
6 Aspecte teoretice (3)
Legea lui Jurin - înălţimea unei coloane de lichid aflată în echilibru într-un spaţiu
capilar cilindric de rază r se determină cu relaţia de mai jos, în care: h - înălţimea
coloanei de lichid.
Ridicarea lichidului într-un spaţiu capilar:
2. cos  - masa volumică a lichidului; g - acceleraţia
h
r..g gravitaţională;  - coeficientul de tensiune
  superficială;  - unghiul de udare.
 
b
b
Cavitati tubulare

h b

G
l Cavitati tip fisuri
b lichid

De remarcat: înălţimea la care urcă un lichid într-un vas capilar variază invers proporţional cu
diametrul tubului. Discontinuităţile cu deschidere mică asigură o presiune capilară ridicată.
De reţinut: Reuşita examinării cu lichide penetrante depinde de valoarea tensiunii
superficiale, puternic influenţată de temperatură şi starea de curăţenie a suprafeţei.
Slide
7 Domeniu de aplicabilitate Examinarea cu lichide
penetrante poate fi
aplicată suprafeţelor
suflură pieselor şi semifabri-
pori fisuri crăpătură ruptură stratificare
deschisă catelor, indiferent de
poziţia lor în spaţiu.
Se va prefera poziţia
orizontală, cu acces de
sus în jos, şi, din motive
tehnologice, uşor
Discontinuităţi de suprafaţă detectabile cu lichide penetrante In înclinate, ca să permită
aproape orice material (cu exceptia celor poroase sau fibroase) scurgerea lichidului pe
suprafaţă.

Sensibilitatea absolută a metodei de examinare cu lichide penetrante.

La determinarea discontinuităţii minime detectabilă, în literatura de specialitate este oferită o
relaţie de forma: a = k σ cosθ /pc stabilită pe baza legii lui Jurin, în care a este dimensiunea
celei mai mici discontinuităţi detectabile, iar k – un factor de formă al discontinuităţii, exprimat
prin raportul lungime/ deschidere (l/b).

Pentru a obţine o sensibilitate mare ar trebui să se utilizeze: penetranţi cu tensiune

superficială cât mai mică; penetranţi cu capacitate mare de umectare.
În condiţiile cele mai favorabile, discontinuitatea minim detectabilă are
deschiderea de aproximativ: 1…3 μm.

Slide
8 Factorii care influenţează capilaritatea
Pătrunderea lichidului penetrant în discontinuităţile fine depinde de:
• tensiunea superficială a lichidului penetrant;
• forma discontinuităţilor;
• temperatura suprafeţei şi a lichidului penetrant, care influenţează viscozitatea şi
tensiunea superficială;
• presiunea atmosferică;
• factorii mecanici: rugozitatea suprafeţei interioare a discontinuităţii şi obturarea
mecanică a secţiunii capilare, ceea ce provoacă mărirea unghiului de contact θ;
• factorii chimici: straturile de oxizi care au energie superficială mai mare decât
metalul şi micşorează unghiul de contact, favorizând deci pătrunderea lichidului;
• pătrunderea altor lichide în discontinuităţi, ceea ce produce mărirea unghiului θ, a
tensiunii superficiale specifice amestecului penetrant – lichid parazit, micşorând
capilaritatea;
• praful şi particulele coloidale care măresc unghiul θ şi scad capilaritatea;
• substanţele organice (uleiuri, unsori, vopsele) obturează discontinuităţile,
modifică negativ tensiunea superficială, măresc viscozitatea penetrantului, reduc
contrastul şi afectează negativ procesul de emulsionare, în cazul folosirii
penetranţilor cu postemulsionare.

Slide
9 Materiale folosite la examinarea cu lichide penetrante
Un set de lichide penetrante se compune din: degresant, penetrant, developant un
produs pentru indepartarea excesului de penetrant.
Penetranti
I Penetranti fluorescenti;
II Penetrant cu contrast de culoare;
III Penetrant mixt (fluorescent si cu contrast de culoare);
Produse pentru indepartarea excesului de penetrant
A – apa;
B – emulgator lipofil: 1 – pe baza de ulei; 2 – clatire cu apa;
C – solvent lichid;
D – emulgator hidrofil: 1 – optional preclatire (apa); 2 –
emulgator (diluat in apa); 3 – clatire finala (apa);
E – apa si solvent. Exemplu de notare
a unei familii (set) de
Developanti produse:
a – uscat; EN 571-1 IAa-2, ultima
b – solubil în apă; cifră reprezentând
c – suspensie în apă; nivelul sensibilităţii.
d – pe bază de solvent (umed neapos);
e – pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale.
Slide Operaţiile 1o Curăţarea agent de
10 necesare la suprafeţei curăţare

examinarea cu 2o Penetrarea penetrant

lichide penetrante
3o Îndepărtarea agent
excesului de intermediar
Metode de examinare penetrant
cu lichide penetrante
4o Uscarea sursă de
• metoda colorării - suprafeţei căldură
penetrantul este un
lichid colorat (de obicei
roşu), - observarea în 5o Developarea developant
lumină obişnuită.
• metoda fluorescenţei
- penetrantul este un 6o Observarea lampă
lichid fluorescent,
observarea - în lumină
ultravioletă, într-o
cameră întunecată.
7o Interpretarea

8o Curăţarea finala agent de

curăţare

Slide
11 Procedura de examinare (1)
1. Pregătirea şi curăţarea prealabilă
Operatii esenţiale pentru reuşita examinării: îndepărtarea murdăriei, oxizilor şi, în special, a
substanţelor grase de pe suprafaţă, astfel încât să se asigure pătrunderea penetrantului în
cavităţile discontinuităţilor. Metode de curăţire:
• curăţirea mecanică cu perii de sârmă moale;
• spălarea cu apă, preferabil caldă;
• spălarea cu solvenţi organici (benzen, acetonă, benzină uşoară, white-spirit,
tetraclorură de carbon, tricloretilenă etc);
• spălarea cu soluţii de detergenţi;
• decaparea chimică;
• curăţirea cu ultrasunete;
• curăţirea cu vapori de solvenţi etc.

2. Aplicarea penetrantului

Stratul de penetrant va fi depus uniform într-un strat subţire şi va fi menţinut un timp, astfel
încât lichidul să poată pătrunde cât mai adânc în cavitatea discontinuităţilor.
Durata de penetrare trebuie să fie cel puţin egală cu durata folosită la determinarea
sensibilităţii, conform pr. EN 571 – 3. In nici un caz nu trebuie ca penetrantul să se usuce în
discontinuităţi din cauza duratei prea mari.

Slide Timpul de penetrare, tp, în minute (valori

12 Material Produsul
controlat
Tipul defectelor medii pentru temperaturi de 16 ... 32 0C)
Penetranţi solubili în Penetranţi solubili în
Timpul de apă solvenţi organici
Piese turnate cute, pori 30 10
penetrare Oţel Piese forjate sau extrudate suprapuneri 60 10
Îmbinări sudate pori, nepătrunderi 60 20
Toate produsele fisuri 30 20
Piese turnate cute, pori 5 – 15 5
Aluminiu Piese forjate sau extrudate suprapuneri 30 10
Îmbinări sudate pori, nepătrunderi 30 10
Toate produsele fisuri 30 10
Piese turnate cute, pori 15 5
Magneziu Piese forjate sau extrudate suprapuneri 30 10
Îmbinări sudate pori, nepătrunderi 30 10
Toate produsele fisuri 30 10
Aliaje Piese turnate cute, pori 10 5
Cu-Zn şi Piese forjate sau extrudate suprapuneri 30 10
Cu-Sn (alame şi Îmbinări sudate sau lipite pori, nepătrunderi 15 10
bronzuri) Toate produsele fisuri 30 10
Titan Toate produsele fisuri 5 – 30 20 - 30

3. Îndepărtarea excesului de penetrant

După scurgerea timpului de penetrare excesul de penetrant se înlătură de pe suprafaţa de

controlat; în urma acestei operaţii trebuie să rămână penetrant numai în cavităţi.
Dacă penetrantul este solubil în apă excesul de penetrant se poate îndepărta prin clătire,
pulverizare sau stropire cu jet de apă (temperatura 15 ... 50 0C, cu condiţia de a nu depăşi
punctul de fiebere al penetrantului, presiunea sub 2,5 bar) şi ştergere cu tampoane din
materiale textile, fără scame.
Slide
13 Penetrantul solubil în solvent organic se îndepărtează în două etape: se îndepărtează cât se
poate de mult penetrant prin ştergerea suprafeţei; se şterge cu un tampon îmbibat în solvent.
Penetranţii postemulsionabili se îndepărtează prin clătire cu apă, după aplicarea unui
emulgator.
• Dacă emulgatorul este hidrofil, adică diluabil cu apă, înainte de aplicarea lui trebuie
efectuată o spălare cu apă, pentru a îndepărta majoritatea penetrantului în exces de pe
suprafaţa de examinat şi pentru a facilita o acţiune uniformă a emulgatorului hidrofil care va
fi aplicat ulterior.
• Dacă emulgatorul este lipofil, adică pe bază de ulei, el se aplică numai prin imersie,
durata de contact cu piesa stabilindu-se pe baza unor încercări prealabile.

4. Uscarea suprafeţei

Imediat după îndepărtarea excesului de penetrant este necesară îndepărtarea oricărui strop
de apă de pe suprafaţa ce se examinează, adică uscarea acesteia.
Cu excepţia folosirii ulterioare a unui developant pe bază de apă, în toate celelalte cazuri se
procedează la îndepărtarea rapidă a urmelor de apă, prin una din următoarele metode:
• ştergere cu o pânză curată, uscată, fără scame;
• evaporare la temperatură ambiantă, după cufundare în apă fierbinte;
• evaporare la temperatură ridicată;
• circulaţie forţată a aerului;
• combinaţie a metodelor de mai înainte.
Temperatura nu trebuie să depăşească 50 oC.

Slide
6. Developarea
14
Developant uscat. Acest developant se foloseşte numai cu penetranţi fluorescenţi. El se
aplică uniform, într-un strat subţire pe suprafaţă, prin una din următoarele tehnici: introducere
în cameră cu turbionare, pulverizare electro-statică, pat fluidizat.
Developant suspensie în apă. Aplicare prin imersie în suspensia agitată sau prin
pulverizare. Durata de imersie, cât mai redusă posibil, se stabileşte prin încercări.
Developant pe bază de solvent. Se depune prin pulverizare în strat subţire şi uniform.
astfel încât să ajungă umed pe suprafaţă, urmând apoi evaporarea solventului.
Developant solubil în apă. Aplicare prin imersie în soluţie agitată sau prin pulverizare.
Durata de imersie, cât mai redusă posibil, se stabileşte prin încercări. Piesa trebuie uscată
prin evaporare naturală sau într-un cuptor cu circulaţie forţată a aerului.
Timpul de developare, td, este cuprins între 10...30 minute şi de regulă este egal
cu timpul de penetrare: td = (0,5...1) tp

7. Observarea

Suprafeţele controlate cu penetranţi coloraţi se examinează la lumină naturală sau

artificială cu un flux de minimum 500 lx.
Suprafeţele controlate cu penetranţi fluorescenţi se examinează în incinte întunecate
folosind lămpi ce emit radiaţii ultraviolete în domeniul de 330-390 nm lungime de undă,
iluminarea pe suprafaţă fiind de minimum 10 W/m2 (1000 μW/cm2).
Observarea va putea începe după scurgerea a 5 minute de la accesul operatorului în incintă,
astfel încât ochii lui să se adapteze la întuneric.

Slide
8. Interpretarea (1)
15
Prezenţa penetrantului pe fondul developantului se numeşte indicaţie.
• pată de culoare roşie pe fond alb - la metoda colorării;
• pată luminoasă (de obicei galben, galben-verzui) pe fondul închis al developantului
(de obicei de culoare indigo, ca urmare a folosirii unui filtru indigo-violet la lampa de
radiaţii ultraviolete) la examinarea prin metoda fluorescenţei.
Indicaţiile pot fi:
• indicaţie relevantă sau concludentă, care poate fi determinata de prezenţa unei
discontinuitati;
• indicaţie nerelevantă sau neconcludentă, provocată de o altă cauză decât
prezenţa unei discontinuităţi, de obicei datorată unei tehnici operatorii incorecte;
• indicaţie falsă, determinata de configuraţiei suprafeţelor, prezenta oxizilor etc.

În afara petelor de culoare sau lumină clare, se consideră ca fiind indicaţii şi tentele
de culoare, reprezentând pete difuze pe o suprafaţă relativ întinsă a suprafeţei (de
exemplu, cea provenind de la grupări de pori mici).
Indicaţiile relevante se interpretează luând în consideraţie configuraţia lor, locul
de amplasare pe suprafaţa piesei şi evoluţia lor pe durata developării
(observarea se va face de câteva ori la intervale de timp începând de la 1
minut şi continuând cu 5, 15 şi 30 minute).
Evoluţia în timp a indicaţiei poate oferi date asupra deschiderii discontinuităţii şi
mărimii cavităţii acestuia.
Slide
8. Interpretarea (2)
16 Exemple
Aspect Exemple
Tipul indicaţiei
Fisură la Porozitate
Fisuri, crăpături, lipsă rece
Liniară d de topire, reprize,
- continuă; suprapuneri,
- întreruptă;
l Fisură la Porozitate
nepătrunderi ş.a.
- punctată cald accentuată
Fisuri foarte înguste,
fisuri sau alte
discontinuităţi Fisuri de Porozitate fină
l rectificare
parţial străpunse la
suprafaţă sau Porozitate foarte
l închise parţial la Crăpătură fină. (tentă de
prelucrarea culoare)
l  3 dmax preliminară.
Fisuri de
Pori coroziune sub
Neliniare l d Sufluri, pori, porozităţi
tensiune
(rotunjite) cu diferite grade de
fineţe, incluziuni
d nemetalice poroase
ş.a.
Tipuri de indicaţii şi clasele acestora,
l<3d
sunt indicate in standardului
ASTM E 433 – 93

Tipuri de indicaţii obţinute la examinarea cu

lichide penetrante

Slide
8. Interpretarea (3)
17
In etapa de interpretare se recomandă şi examinarea optico-vizuală a zonelor
unde au aparut indicatii relevante folosindu-se o lupă.
În cazul apariţiei indicaţiilor neconcludente, suprafaţa sau porţiunea de suprafaţă se
supune din nou examinării, cu repetarea tuturor fazelor, folosind acelaşi tip de
penetrant şi aceeaşi tehnică de lucru

Criterii de acceptare /respingere (A/R)

Pentru luarea deciziei A/R se apelează la un criteriu de Acceptare/ Respingere, de ex.
standardul SR EN 1289:2002
« Examinarea cu lichide penetrante a îmbinărilor sudate. Niveluri de acceptare »
Acest standard stabileşte trei nivele de acceptare, notate cu cifrele 1, 2 şi 3.

Nivel de acceptare 1)
Tipul indicaţiei 1 2 3
Indicaţie liniară l≤2 l≤4 l≤8
l = lungimea indicaţiei
Indicaţie neliniară d≤4 d≤6 d≤8
d = dimensiunea axei mari
1) Nivelurile de acceptare 2 şi 3 pot fi specificate cu un sufix « X »,care semnifică faptul

că toate indicaţiile liniare detectate trebuie să fie evaluate conform nivelului 1. Totuşi,
probabilitatea de detectare a indicaţiilor mai mici decât cele indicate de nivelul de
acceptare original, poate fi mică.

Slide
8. Interpretarea (4)
18
Clasificarea indicaţíilor după ASTM E 433 - 71
Indicatii tip I – Aceea la care niciuna dintre dimensiunile măsurabile nu este de 3 ori mai
mare decât cealaltă.
Indicatii tip II – Aceea la care una dintre dimensiunile măsurabile este de cel puţin de trei
ori mai mare decât cealaltă.

I - A I - B I - C

I - D II - A II - B
Clase:
A – singulare;
B – multiple nealiniate;
E X E M P L E
C – multiple aliniate;
D – intersecţii de suprafeţe.
Exemple de notaţii: I – A; II – B etc.
II - C II - D
Slide
8. Interpretarea (5) Parametrii de examinare recomandaţi
19
Nivel de Starea Tip de sistem penetrant
acceptare suprafeţei
1 Suprafaţă Sistem penetrant fluorescent, cu
Indicaţiile obţinute la
fină 1) sensibilitate normală sau mai mare,
conf. pr.EN ISO 3452 – 2 PT nu au, în general,
Penetrant colorat cu sensibilitate mare, aceleaşi caracteristici
conf. pr. EN ISO 3452 – 2 de mărime şi formă, ca
2 Suprafaţă Oricare şi imperfecţiunile care
netedă 2) le-au cauzat.
3 Suprafaţă Oricare
De acest lucru trebuie să
obişnuită 3)
se ţină cont atunci când
1)Suprafaţă fină: Sudura şi metalul de bază oferă suprafeţe curate, netede, nivelurile de acceptare
cu crestături marginale, ondulaţii şi stropi de sudură neglijabili. Finisarea se raportează la
suprafeţei este tipică pentru suduri realizate prin sudare WIG automată, prin
standardele de sudare, la
sudare cu arc electric sub strat de flux (compet mecanizată) şi prin sudare
manuală cu arc electric cu electrozi înveliţi, cu pulbere de fier.
standardele de aplicaţie,
2) Suprafaţă netedă: Sudura şi metalul de bază oferă suprafeţe netede
la specificaţii sau coduri
(de exemplu legătura cu
rezonabile, cu crestături marginale, ondulaţii şi stropi de sudură minime.
Finisarea suprafeţei este tipică pentru suduri relizate prin sudare manuală cu
standardele de niveluri
arc electric în poziţie verticală descendentă şi prin sudare MIG, care de acceptare a imperfec-
foloseşte argonul pentru treceri finale. ţiunilor sudurilor EN
3) Suprafaţă obişnuită: Sudura şi metalul de bază sunt în stare brută. 25817 şi EN 20042 este
Finisarea suprafeţei este tipică pentru suduri obţinute prin sudare manuală arătată de standardul EN
cu arc electric sau sudare MAG în orice poziţie. 12062).

Slide
9. Curăţarea finală
20
Suprafaţa examinată se curăţă de developant şi penetrant prin spălare cu apă sau ştergere
cu solvent, imediat ce s-a terminat procesul de examinare.
Necesitatea curăţării finale se justifică deoarece produsele penetrante pot interfera cu
procesul ulterior sau cu condiţiile de utilizare.

10. Indepărtarea imperfecţiunilor şi reexaminarea

Dacă specificaţia de produs permite, se poate folosi polizarea locală pentru a reduce sau a
îndepărta imperfecţiunile care pot fi cauza unor indicaţii inacceptabile.
Toate suprafeţele, astfel prelucrate, trebuie să fie rexaminate şi evaluate cu acelaşi sistem
penetrant şi aceeaşi tehnică de lucru.
Dacă reexaminarea este necesară, de exemplu ca urmare a apariţiei indicaţiilor
neconcludente, trebuie repetat tot procesul de examinare, începând de la curăţarea
prealabilă. Este recomandabilă o nouă alegere a condiţiilor de examinare, mai favorabile
obţinerii unor rezultate mai bune.
Nu este admisă efectuarea noii examinări, folosind alte substanţe.

În standardul SR EN 571-1 şi PT CR 6-99 sunt oferite modele de rapoarte de

examinare, cu precizarea necesară că fiecare organizaţie poate elabora propriul
model de raport, cu condiţia să dea răspunsuri mulţumitoare la întrebările de mai
sus şi să respecte recomandările standardului.

Slide
11. Înregistrarea rezultatelor
21
În urma examinării cu lichide penetrante trebuie completată mapa de înregistrări care face
posibilă confirmarea calităţii obiectului examinat şi asigurarea trasabilităţii, impuse de sistemul
de management al calităţii adoptat în organizaţie.
Elementul de bază îl constitue raportul de examinare. Acest document trebuie să dea
răspunsuri la următoarele întrebări :
Cine a examinat?
Pentru cine a fost efectuată examinarea?
Ce s-a examinat?
Care au fost condiţiile tehnice impuse la efectuarea examinării?
Care au fost rezultatele obţinute?
Cum au fost distribuite responsabilităţile?
Raportului de examinare i se pot ataşa o serie de documente care să completeze
informaţiile legate de efectuarea încercării:
• schiţa obiectului examinat, cu indicarea zonelor supuse examinării şi cu
cotarea lor corespunzătoare, care să permită identificarea ulterioară, fără
echivoc, a zonelor respective;
• rezultatele examinării unui lot de piese identice, folosind aceleaşi condiţii
tehnice de examinare;
•fişa de neconformitate, pentru discontinuităţile care au condus la adoptarea
deciziei RESPINS, necesară analizării situaţiei produsului neconform.
Slide Documente
22
Pentru a fi considerată
document, o înregistrare
trebuie să aibă: număr de
înregistrare, dată,
semnăturile persoanelor
responsabile.
Dacă în organizaţie este
implementat un sistem de
management al calităţii,
înregistrările trebuie să
respecte recomandările
procedurii «Controlul
înregistrărilor ».
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Laboratorul de Defectoscopie, Sala CF 105
RAPORT DE EXAMINARE CU LICHIDE PENETRANTE
Nr. ….. / ……….
Beneficiar: ……………….. …… Adresa: ...............................………………
Comanda nr. ……….. ……………Data efectuării examinării: ………………
Proba nr. ………………………… Materialul..……………….. ………………..
Procedeul de obţinere: ……………Nr. plan de examinare: …………………
Modul de pregătire a produsului pentru examinare: ……. …………………..
Procedura de lucru folosită: …………………
Criteriul Admis/Respins: …………………………………………………………
Condiţiile tehnice de efectuare a examinării
Setul de lichide penetrante, producător, nr. lot: …………….. ………………
Sensibilitate ...……..……………… Temperatura mediului ambiant: ………
Temperatura piesei examinate: ……….Timpul de penetrare (min): ……….
Timpul de emulsionare (min)………Timpul de developare (min): ….………
Uscare: ..……………………………………………………………………… …
Modul de îndepărtare a excesului de penetrant: ……………………………
Tipul şi puterea lămpii/iluminare pe suprafaţă: ………………………………
Distanţa dintre lampă şi piesă (cm): ……………………………………………
Examinarea s-a efectuat: * ………………………………………………………
Rezultatele examinării
Imperfecţiuni constatate (denumire/simbol/standard):
……………………………………………………………………………………
Clasa de calitate prescrisă/constatată:…………………………………………
Decizia: ADMIS / RESPINS
Prezentul raport, împreună cu anexele, conţine: …….. pagini.
Responsabilităţi
APROBAT
EXAMINAT VERIFICAT Sef de laborator DATA
Numele şi
prenumele

Semnătura

Slide Sensibilitatea examinarii cu lichide penetrante (1)

23
Sensibilitatea unei metode de examinare nedistructivă – valoarea minimă a parametrului
sau caracteristicii obiectului examinat, care mai poate fi evidenţiată în condiţii de examinare
date. Sinonim: sensibilitate absolută.
Sensibilitate geometrică - însuşirea unei metode de examinare cu lichide penetrante de a
oferi indicaţii cât mai mari, provenind de la o discontinuitate cu anumite dimensiuni.
Nivel de sensibilitate – gradul în care o metodă de examinare cu lichide penetrante asigură
o anumită sensibilitate.

Standardele americane ASTM E 1417 – 95

şi MIL – I – 25135 stabilesc 5 nivele de
sensibilitate pentru examinarea cu
penetranţi fluorescenţi -
- Level ½ - Very low - foarte redus;
- Level 1 – Low - redus;
- Level 2 – Medium - mediu;
- Level 3 – High - inalt;
- Level 4 – Ultrahigh – foarte inalt;
un nivel unic pentru penetranţi coloraţi.

Slide Sensibilitatea examinarii cu lichide penetrante (2)

24
Căile creşterii sensibilităţii metodei
Factorii care influenţează capilaritatea influenteaza si sensibilitatea examinării cu lichide
penetrante. Pentru asigurarea unei sensibilităţi cât mai bune sunt necesare:
• Respectarea întocmai a operaţiilor incluse în etapele de examinare (curăţarea adecvată a
suprafeţei, folosirea celor mai potrivite seturi de materiale, respectarea recomandărilor
producătorilor de materiale penetrante, asigurarea condiţiilor optime de observare etc.).
• Folosirea penetranţilor fluorescenţi asigură, de regulă, o sensibilitate mai bună decât
utilizarea penetranţilor coloraţi.
• Examinarea la cald, prin încălzirea piesei sau prin încălzirea penetrantului. Temperatura va
fi stabilită prin încercări prealabile şi nu va depăşi temperatura maximă recomandată de
standard (50 oC).
• Vidarea piesei înainte de aplicarea penetrantului, (contrapresiune dispare) permite
acumularea în cavitate a unei cantităţi mai mari de penetrant. Vidarea pt piese mici se face
intr-o incinta vidata sau, pentru piese mari, cu vidare locală (cu dispozitiv tip ventuză),
• Vibrarea ultrasonoră a pieselor (frecvenţă de 17…20 kHz), ceea ce accelerează şi
sporeşte pătrunderea penetrantului în cavitate. Se aplică pieselor relativ mici, fiind
condiţionată de puterea transductoarelor US folosite.
• Folosirea penetranţilor gazoşi.
Slide Sensibilitatea examinarii cu lichide penetrante (3)
25
Folosirea penetranţilor gazoşi
Penetrantul lichid obişnuit este înlocuit cu un amestec gazos de 95% kripton inert, stabil, Kr–78
şi 5% izotop kripton radioactiv Kr–85, cu perioadă de înjumătăţire de circa 4 ore, care emite
radiaţii β şi γ.
Kriptonul este un gaz greu (de 3,5 ori mai greu ca aerul) şi se găseşte în aer într-o
concentraţie foarte mică (circa 1.10 – 4 %, în volum). Diametrul foarte mic al atomului de
kripton (circa 0,1 nm) asigura patrunderea în cele mai mici discontinuităţi, de ordinul de
mărime a 10 – 4 mm.
Operaţiile necesare examinării cu kripton sunt:
• curăţarea mecanică şi chimică a suprafeţei supusă examinării;
• vidarea piesei într-o incintă adecvată;
• expunerea piesei unui jet de amestec de kripton, care pătrunde prin greutate şi prin
difuzie, în discontinuităţile fine de pe suprafaţă;
• îndepărtarea excesului de kripton prin accesul aerului în incintă şi refacerea presiunii.
Kriptonul fiind mult mai greu decât aerul, rămâne captiv în discontinuităţi;
• aplicarea prin pulverizare a unei pelicule de emulsie fotosensibilă. Indicaţiile de defect apar
ca pete înnegrite ca urmare a interacţiunii emulsiei cu radiaţiile emise de izotopul radioactiv
blocat în discontinuităţi. Pelicula radiografică se desprinde de pe suprafaţa piesei ca un film,
şi se «citeşte» cu un dispozitiv cu senzori electronici de măsurare.
Avantajele acestei metode constă în marea sensibilitate şi timpi de penetrare reduşi la minimum.
Domeniul de aplicare constă în examinarea, a paletelor de turbină.

Slide
26 Echipamente folosite la examinarea cu lichide penetrante

Compartimentul examinare cu lichide penetrante al unui laborator END trebuie să

aibă următoarele echipamente şi dotări:
• o platformă pentru examinarea pieselor cu gabarit mare, prevăzută cu stative
pentru piese diverse, sursă de apă şi de aer comprimat, colector de reziduri şi
apă de spălare, sistem de iluminare cu lumină albă, fix şi portativ, lămpi UV fixe
sau mobile, cu fascicul divergent sau cu spot, sistem de ventilaţie, sisteme de
transport şi manipulare a pieselor;
• o cabină de examinare – cameră obscură – cu toate utilităţile (apă, aer
comprimat rece / cald, curent electric, iluminare lumină albă/UV), stative,
colector de reziduri, instalaţie de ventilaţie;
• un spaţiu închis, cu dotări minime specifice unui laborator chimic, pentru
efectuarea testelor de verificare a materialelor de examinare şi aparatură
adecvată (fluxmetre pentru lumină albă şi lumină UV, microscop de măsurare,
balanţă, blocuri de comparare etc.;
• echipament pentru efectuarea lucrărilor în teren: compresor de aer, mobil cu
dispozitive de pulverizare, lămpi mobile de iluminare, seturi sau recipienţi cu
materiale de examinare, generator de curent electric, mijloace de deplasare etc.

Slide Accesorii (1) Etalon Miller - dispozitiv care imită o discontinuitate plană
27
discontinuitate plana
,

x developant
saiba bucsa bucsa saiba
,

,
,

, , , ,
l x
3 3
surub
, piulita
,

,
l x
D 2 2

l x
1 1

b l x
n n

Determinarea sensibilităţii geometrice, cu ajutorul n

etalonului Miller
Se măsoară cu un microscop deschiderea b a
l x i 1

discontinuităţii artificiale de pe etalon (dupa ce a fost

xm  i 1

curatat si montat la loc).

Se efectuează examinarea cu lichide penetrante a
discontinuităţii pe întreaga circumferinţă folosind
materialele şi parametrii de lucru testaţi, după
metodologia prezentată.
După expirarea timpului de developare (rezultate bune
se obţin folosind timp de developare mai mare decât
cei obişnuiţi) se măsoară lăţimea indicaţiei xi pe
diferite porţiuni de lungime li şi se calculează o medie
ponderată xm a lăţimii indicaţiei:
πD
în condiţiile în care: l1 + l2 + ... + ln =  D ,
D fiind diametrul porţiunii cilindrice a etalonului.
Se determină sensibilitatea
geometrică Sg pe baza raportului
dintre deschiderea discontinuităţii b şi
lăţimea indicaţiei de defect x, conform
relaţiei: Sg = 1 – b/xm
Slide Accesorii (2) Aplicabilitatea metodei de examinare cu lichide penetrante se
28 determină pe blocurile de comparare P1 sau P2.

P1 A
Blocul P1 se confecţionează

40
din aluminiu şi poate fi

1
1 , 5
monobloc sau din două
blocuri identice pe care s-au

40
B
realizat retele de fisuri.
5 0 1 0

a ) M o n o b l o c

A B

b ) B l o c u r i s e p a r a t e

Strat de crom
1

m 3
Blocul P2 este monobloc şi A B 0
25
are formă prismatică, o
plăcuţă de material metalic 2

cât mai maleabil (oţel 200

inoxidabil, cupru etc.), iar pe
una din feţe se depune un
strat de crom dur cu o retea
50

P2
de fisuri.
F 4 > F 3 > F 2 > F1 F 1 < F 2 < F3 < F4

Slide
29 Exemple

Slide
DE RETINUT - Intrebari
30
1. Ce este capilaritatea?
2. Ce este tensiunea superficiala?
3. Cum este definit unghiul de contact si cum poate fi influentat?
4. Care este expresia legii Jurin?
5. Care discontinutati determina o presiune capilara mai ridicata (cele cu deschidere
mare sau mica)?
6. In conditii favorabile care este marimea discontinuitatii minim detectabile?
7. Care este domeniul de aplicabilitate al examinarii cu lichide penetrante?
8. Care sunt principalii factori care influenteaza patrunderea lichidului penetrant in
discontinuitatile fine?
9. Ce cuprinde un set de substante pentru examinarea cu lichide penetrante?
10. Ce tipuri de penetranti se folosesc uzual? Dar produse pentru indepartarea
excesului de penetrant? Dar developanti?
11. Ce semnificatie are simbolul: EN 571-1 IAa-2?
12. Care sunt etapele examinarii cu lichide penetrante?
13. Cum pot fi indicatiile relevate la examinarea cu lichide penetrante?
14. Ce este etalonul Miller?
Slide
DE RETINUT - Raspunsuri (1)
31
1. Ce este capilaritatea?
Capilaritatea - capacitatea unor lichide de a pătrunde în cavităţi mici.
2. Ce este tensiunea superficiala?
Tensiunea superficială este proprietatea generală a lichidelor de a lua o formă geometrică de
arie minimă în lipsa forțelor externe, datorată acțiunii forțelor de coeziune dintre moleculele
lichidului.
3. Cum este definit unghiul de contact si cum poate fi influentat?
Unghi de contact θ (sinonime: unghi de udare, unghi de racordare) – unghiul format între
suprafaţa solidului şi tangenta la suprafaţa lichidului, într-un punct situat pe linia de contact.
Acest unghi poate fi influentat de: impurităţile, agenţi de umectare sau detergenţii.
4. Care este expresia legii Jurin?
Legea lui Jurin - înălţimea unei coloane de lichid aflată în echilibru într-un spaţiu capilar
cilindric de rază r se determină cu relaţia: h = 2 .cos /r..g, unde h - înălţimea coloanei de
lichid - masa volumică a lichidului; g - acceleraţia gravitaţională;  - coeficientul de tensiune
superficială;  - unghiul de udare.
5. Care discontinutati determina o presiune capilara mai ridicata (cele cu deschidere mare sau
mica)?
Discontinuităţile cu deschidere mică asigură o presiune capilară ridicată.
6. Care este domeniul de aplicabilitate al examinarii cu lichide penetrante?
Discontinuităţi de suprafaţă In aproape orice material (cu exceptia celor poroase sau
fibroase)

Slide
DE RETINUT - Raspunsuri (2)
32
7. In conditii favorabile care este marimea discontinuitatii minim detectabile?
În condiţiile cele mai favorabile, discontinuitatea minim detectabilă are deschiderea de
aproximativ: 1…3 μm.
8. Care sunt principalii factori care influenteaza patrunderea lichidului penetrant in
discontinuitatile fine?
Pătrunderea lichidului penetrant în discontinuităţile fine depinde de:
• tensiunea superficială a lichidului penetrant;
• forma discontinuităţilor;
• temperatura suprafeţei şi a lichidului penetrant, care influenţează viscozitatea şi tensiunea
superficială;
• presiunea atmosferică;
• factorii mecanici: rugozitatea suprafeţei interioare a discontinuităţii şi obturarea mecanică a secţiunii
capilare, ceea ce provoacă mărirea unghiului de contact θ;
• factorii chimici: straturile de oxizi care au energie superficială mai mare decât metalul şi micşorează
unghiul de contact, favorizând deci pătrunderea lichidului;
• pătrunderea altor lichide în discontinuităţi, ceea ce produce mărirea unghiului θ, a tensiunii
superficiale specifice amestecului penetrant – lichid parazit, micşorând capilaritatea;
• praful şi particulele coloidale care măresc unghiul θ şi scad capilaritatea;
• substanţele organice (uleiuri, unsori, vopsele) obturează discontinuităţile, modifică negativ tensiunea
superficială, măresc viscozitatea penetrantului, reduc contrastul şi afectează negativ procesul de
emulsionare, în cazul folosirii penetranţilor cu postemulsionare.
9. Ce cuprinde un set de substante pentru examinarea cu lichide penetrante?
Un set de lichide penetrante se compune din: degresant, penetrant, developant un produs
pentru indepartarea excesului de penetrant.

Slide
DE RETINUT - Raspunsuri (3)
33
10. Ce tipuri de penetranti se folosesc uzual? Dar produse pentru indepartarea excesului de
penetrant? Dar developanti?
Penetranti: I - Penetranti fluorescenti; II - Penetrant cu contrast de culoare; III - Penetrant mixt
(fluorescent si cu contrast de culoare);
Produse pentru indepartarea excesului de penetrant: A – apa; B – emulgator lipofil: 1 – pe baza de
ulei; 2 – clatire cu apa; C – solvent lichid; D – emulgator hidrofil: 1 – optional preclatire (apa); 2 –
emulgator (diluat in apa); 3 – clatire finala (apa); E – apa si solvent.
Developanti: a – uscat; b – solubil în apă; c – suspensie în apă; d – pe bază de solvent (umed neapos); e
– pe bază de apă sau solvent pentru aplica ţii speciale.
11. Ce semnificatie are simbolul: EN 571-1 IAa-2?
Set de lichide penetrante conform standardului european 571-1, penetrant fluorescent, produs de
indepartare a surplusului de developant – apa, developant uscat sensibilitatea nivel - 2
12. Care sunt etapele examinarii cu lichide penetrante?
Operatiile sunt: Curăţarea suprafeţe, Penetrarea, Îndepărtarea excesului de penetrant, Uscarea
suprafeţei, Developarea, Observarea, Interpretarea, Curăţarea finala
13. Cum pot fi indicatiile relevate la examinarea cu lichide penetrante?
indicaţie relevantă sau concludentă, care poate fi asociată prezenţei unui defect;
indicaţie nerelevantă sau neconcludentă, provocată de o altă cauză decât prezenţa unei discontinuităţi,
de obicei datorată unei tehnici operatorii incorecte;
indicaţie falsă, datorată configuraţiei geometrice
14. Ce este etalonul Miller?
Etalon Miller - dispozitiv care imită o discontinuitate plană , prin alăturarea a doi cilindri din oţel inoxidabil
sau din aluminiu, îngrijit prelucraţi.