Professional Documents
Culture Documents
Umanismul, in general, si dragostea de copii, in special. Aflandu-se fata unor fiinte umane,
adulte sau in devenire, profesorul trebuie sa dea dovada de multa sensibilitate, atasament si
respect fata de ele, transformandu-se in cele din urma intr-un coparticipant la propriile lor
confruntari. O expresie concreta a umanismului este dragostea pentru copii. Dragostea
educatorului este altceva decat dragostea materna. Ea presupune, in primul rand, respect
incredere fata de posibilitatile latente pe care le poseda oricare copil, dorinte sincera ca aceste
posibilitati sa se dezvolte, increderea deplina in viitorul sau. Ea nu are nimic comun cu
sentimentalismul si compatimirea, cu diversele simpatii manifeste sau ascunse fata de unii copii,
cu toleranta exagerata. Ea trebuie sa-i cuprinda pe toti copiii, fara nici o descriminare
Calitatile atitudinale de natura caracterial-morala. Din aceasta categorie face parte corectitudinea,
modestia, fermitatea, rabdarea, optirnismul, stapanirea de sine.
Dupa opinia lui Hubert, aceasta responsabilitate si-o asuma fata de copii, fata de patria sa si fata
de intreaga umanitate.In mainile sale se afla, intr-un fel, nu numai viitorul copilului, ci si al
natiunii al carei membru este. A fi constient de aceasta misiune si a te darui total si dezinteresat
pentru infaptuirea ei inseamna, implicit, a fi un adevarat patriot. Constiinta responsabilitatii si a
misiunii nu pot fi concepute in afara adeziunii si atasamentului fata de valorile culturale,
nationale si universale, create de-a lungul veacurilor.
Fiecare din aceste categorii include apoi aptitudini legate de realizarea unei sarcini concrete :
- aptitudini metodice ;
- aptitudini de evaluare ;
In functie de particularitatile proceselor psihice, care fac parte din continutul psihic al
aptitudinilor pedagogice, se pot mentiona urmatoarele categorii de aptitudini :
Aptitudini ce asigura calitatea gandirii – capacitatea de analiza si sinteza, flexibilitatea,
originalitatea ;
Aptitudini ce asigura calitatea limbajului- capacitatea de a folosi in mod adecvat acest instrument
de comunicare este prezenta in toate aptitudinile pedagogice : inteligibilitatea, claritatea,
plasticitatea, expresivitatea, fluenta ;
Tinand cont de structura psihica interna a aptitudinilor pedagogice, se poate aprecia si existenta
unor aptitudini pedagogice speciale, cum ar fi :
Aptitudinea empatica- ii ofera profesorului posibilitatea de a privi toate influentele prin prisma
celor carora li se adreseaza si de a prevedea, nu numai eventualele dificultati, dar si posibilile
rezultate ;
Spiritul de observatie- capacitatea ce permite sesizarea celor mai fine nuante si manifestari ale
actiunii educative.Cu ajutorul ei profesorul poate surprinde si intui, starea de spirit si intentiile
elevilor, dupa expresia fetei si anumite miscari
Tactul pedagogic- capacitatea de a gasi, la momentul oportun, forma cea mai adecvata de
atitudine si tratare a elevilor ; se poate aprecia ca tactul este capacitatea profesorului de a-si
mentine si consolida starile psihice pozitive si de a le domina si inhiba pe cele negative, oferind
astfel raspunsuri si solutii promte tuturor solicitarilor procesului instructiv-educativ.
Desi nimeni, pana acum, nu a putut defini profesorul ideal sau profesorul desavarsit ori criteriile
de apreciere ale unei predari eficiciente, totusi, este aproape unanim impartasita opinia dupa care
predarea poarta amprenta vie a personalitatii celui care o practica. In consecinta, se cauta sa se
determine in ce masura personalitatea profesorului este o variabila cauzala, responsabila de
reusita sau nereusita invatarii.
In aceasta privinta, se estimeaza ca, dincolo de unele caracteristici biologice inerente, ca cele de
varsta si sex, profesorul ar putea sa influenteze, in mod satisfacator, invatarea si rezultatele ei,
atitudinile si interesele, aspiratiile si orientarile profesionale ale celor care invata prin
comportamentele si atitudinile sale, prin empatia si relatiile sale cu acestia.
Ipotetic, cel mai mult ar conta, anumite aptitudini cognitive si profesional-didactice ale
profesorului, competentele acestuia si o serie de caracteristici intelectuale, afectiv-motivationale,
comportamentale si caracteriale, cum ar fi: inteligenta, capacitatea comunicativa, motivatia
profesional-didactica, atitudinile si autoritatea profesorului in clasa, modul de relationare cu
elevii (distanta), empatia, capacitatea de imaginatie creatoare si spiritul de dreptate, expectantele
inalte, respectul si interesul pentru elevi.
Cu mentiunea, ca posibilele influente ale unor asemenea atribute trebuie privite, totusi, nuantat,
puse in legatura cu modul in care se realizeaza predarea. Caci, intr-un anumit fel este solicitata
personalitatea in cazul predarii care se bazeaza pe maiestria pedagogica si intr-un alt fel atunci
cand actul predarii urmeaza calea unei programari riguroase algoritmizate sau standardizate.
Afectivitatea ar constitui una dintre acele atribute ale personalitatii care poate fi pusa in corelatie
stransa cu randamentul invatarii la elevi. Asa se explica de ce, remarca aceiasi cercetatori,
„profesorii cu personalitati afectuoase tind sa fie apreciati mai favorabil de catre inspectori,
directori scolari si de catre alti observatori'.
Profesorii eficienti sunt cei prietenosi, veseli, intelegatori, virtuosi, sociabili, cu stabilitate
afectiva, cei care intretin relatii personale bune;
Bergin arata ca unii elevi sunt afectati in mai mare masura de trasaturile profesorului
decat altii; si anume, cu cat acestia sunt mai normali, cu atat ei sunt mai putin expusi
influentelor exercitate asupra dispozitiei lor personale sau asupra randamentului lor
scolar.
• persoana profesorului poate servi in mod efectiv in clasa drept model pentru invatarea prin
imitare;
• exista situatii in care elevii raman fascinati de un anumit fel de a preda al profesorului, ceea ce,
nu de putine ori, inspira alegerea unei cariere;
• cele mai multe dintre aversiunile elevilor fata de anumite materii pot fi puse pe seama
comportamentului profesorului.
Mai ales profesorii insensibili, negativi, neincrezatori, usor pot genera fobii fata de scoala.
Concluzia fireasca ce se poate desprinde din aceste date ar fi aceea ca intre personalitatea
profesorului si performantele elevilor nu se instituie neaparat o relatie strict lineara, de o maniera
care sa ne indreptateasca sa consideram personalitatea acestuia drept o variabila strict cauzala, ci
mai degraba una moderatoare (profesorul ca moderator).
In aria de procupari privind determinarea acelor calitati ale profesorului care pot influenta si
modela personalitatea elevului se inscrie si cercetarea lui Josef. Autorul identifica pozitionarea
tactului pedagogic in procesul de educatie.El concluzioneaza ,in urma cercetarilor facute, faptul
ca ,, tactul pedagogic este gradul calitativ al interactiunii sociale dintre profesor si elev. »In acest
caz, criteriile acestei calitati sunt :
- competenta stiintifica
- competenta psihopedagogica
- competenta psihosociala