N I I

28 ,A
r .
ă N
ic
at
em
T
ia
aţ
ic
bl
Pu

Modernizarea
exploataȚiilor agricole –
sectorul zootehnic

Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale
 CUPRINS

Abrevieri .......................................................................................................................................................................................... 2

Introducere ................................................................................................................................................................................... 3

1. Implementarea tehnologiilor moderne de creștere a animalelor de interes zootehnic ............... 4

2. Tehnologii moderne de creştere a animalelor de interes zootehnic......................................................... 7

2.1. Tehnologii moderne pentru creşterea taurinelor .................................................................................................................... 7
2.2. Tehnologii moderne pentru creșterea ovinelor și caprinelor ................................................................................................ 13
2.3. Tehnologii moderne pentru creșterea suinelor  ..................................................................................................................... 19
2.4. Tehnologii moderne pentru creșterea păsărilor .................................................................................................................... 25

3. Îmbunătăţirea calităţii produselor de origine animală prin sporirea

valorii de ameliorare a animalelor............................................................................................................................ 28

4. OPORTUNITĂŢI DE FINANŢARE A PROIECTELOR DE MODERNIZARE A FERMELOR ZOOTEHNICE ........................... 36

Bibliografie selectivă  ........................................................................................................................................................... 40

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: www.shutterstock.com

Credite foto: Facultatea de Zootehnie, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, www.shutterstock.com

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

 ABREVIERI
EM Energie metabolică
GES Gaze cu efect de seră
HACCP Hazard Analysis of Critical Control Points
PD Proteină digestibilă
PDI Proteină digestibilă intestinală
SO Valoarea producției standard
SU Substanță uscată
UN Unitate nutritivă
UNC Unitate nutritivă carne
UNL Unitate nutritivă lapte
2 3
Introducere
Pe fondul secătuirii rezervelor de apă şi petrol,
omenirea traversează o perioadă de criză majoră
din punct de vedere alimentar. Creşterea cererii
de hrană la nivel mondial are trei cauze esenţiale:
• creşterea populaţiei Globului;
• creşterea nivelului de bunăstare pe seama
consumului sporit de carne, lapte şi ouă;
• utilizarea cerealelor în producţia de combus-
tibil pentru maşini.
În prezent, populaţia Pământului creşte cu apro-
ximativ 80 de milioane de oameni pe an, majori-
tatea născându-se în ţări sărace, în care recoltele
sunt slabe, din cauza solurilor erodate şi a surse-
lor de apă subterană insuficiente pentru irigaţii.
Nu trebuie neglijată o categorie însemnată de lo-
cuitori ai planetei, care compun grupul „refugia­
ţilor climatici” şi care necesită o atenţie sporită
din punct de vedere al asigurării hranei. În acest
context socio-economic, se impune tot mai mult o
regândire a resurselor genetice şi a posibilităţilor
de utilizare a acestora cu consumuri minime de
energie, de surse furajere şi financiare.
Creşterea animalelor este un domeniu cu o con-
tribuţie inegalabilă în producerea şi asigurarea
omenirii cu produse de larg consum de maximă
valoare biologică, în furnizarea materiilor prime
deosebit de importante pentru industria alimen-
tară, industria uşoară, farmaceutică şi casnică,
având un rol determinant în eficientizarea şi ren-
tabilizarea agriculturii.
Prin evoluția tehnicii moderne, în fermele desti-
nate creșterii animalelor s-au dezvoltat sisteme
complete de automatizare pentru hrănire, adă-
pare, evacuarea dejecțiilor, muls și asigurarea
micro­climatului. În funcţie de programul stabilit
în programul de management integrat, se rea­
lizează automat reţeta de nutreț combinat, iar
hrana este trimisă prin conducte la boxele anima-
lelor, inclusiv apa necesară. Automatizarea admi-
nistrării hranei este din ce în ce mai des întâlni-
tă, utilizându-se atât furajarea uscată, cât și cea
umedă. O furajare uscată controlată de computer
permite utilizarea cerealelor proprii, care pot fi
amestecate direct în combinația dorită, com-
plet automat în bucătăria furajeră. În acest mod,
poate fi aplicată, foarte simplu, furajarea multi-
fazială. De asemenea, în hale există senzori de
temperatură, umiditate şi amoniac. Sistemele de
încălzire şi ventilaţie sunt tot automate şi pornesc
la semnalul transmis de senzori. În plus, compu-
terul principal îl atenţionează pe proprietar în caz
de avarie printr-un mesaj pe telefonul mobil. În
fermele de vaci de lapte se utilizează deja roboții
de muls, care ușurează munca lucrătorilor, crește
gradul de siguranță și igienă a laptelui.
 IMPLEMENTAREA TEHNOLOGIILOR
MODERNE DE CREŞTERE A ANIMALELOR
DE INTERES ZOOTEHNIC
Un indicator socio-economic al gradului de
dezvoltare al unei ţări este reprezentat de ni-
velul de trai al populaţiei umane care este in-
fluenţat de o multitudine de factori deosebit
de complecşi. Consumul de produse de origine
animală se numără printre principalele compo-
nente care se iau în calcul în vederea aprecierii
standardului de viaţă al unui popor. Acest indi-
cator este necesar să se coreleze cu tradiţiile şi
obiceiurile alimentare ale oamenilor, cu gradul
de dezvoltare socio-economică a zonei geogra-
fice de referinţă.
Pentru îmbunătăţirea performanţei fermelor
de creştere a animalelor, a modernizării şi atin-
gerii potenţialului de producţie se impune im-
plementarea unor noi tehnologii de creștere a
animalelor, care să asigure adaptarea fermelor
la cerinţele pieţei, respectiv să se îmbunătă-
țească performanţele şi sustenabilitatea explo-
ataţiilor.
Creşterea performanţei generale a fermelor
zootehnice se poate realiza prin modernizarea
construcţiilor, a echipamentelor şi utilajelor,
a tehnologiilor de creştere, prin sporirea valo-
rii de ameliorare a animalelor, astfel încât să
se asigure o mai bună valorificare a producţiei
acestora şi obţinerea unor produse cu o valoare
4 5
nutriţională corespunzătoare. Modernizarea şi
implementarea tehnologiilor de creştere a ani-
malelor are ca scop principal asigurarea bunăs-
tării fermierilor şi, în general, a populaţiei, prin
obţinerea de produse de calitate superioară.
Aplicarea tehnologiilor moderne şi performan-
te trebuie să ţină seama de îmbinarea tehnicii
de vârf cu cerinţele fiziologice ale animalelor şi
să permită valorificarea în cele mai bune condi-
ţii a potenţialului biologic productiv al anima-
lelor, având în vedere progresele din domeniul
bioeticii animale și asigurând atingerea dezide-
ratelor privind productivitatea şi calitatea pro-
duselor animaliere.
Aplicarea în ferme a tehnologiilor performante
de creştere a animalelor este impusă şi de consi-
derente care ţin de siguranţa alimentară, urmă-
rindu-se excluderea unor pesticide din mediul
stabileşte punctele critice de control generale
şi punctele critice de control specifice. Punctele
de viaţă al animalelor, interdicţia de folosire a
hormonilor pentru sincronizarea fătărilor şi a
critice de control generale sunt reprezentate de
tipul adăpostului şi sistemul de cazare al ani-
antibioticelor ca biostimulatori de creştere, re- malelor, accesul la nutreţuri corespunzătoare
strângerea folosirii în hrană a reziduurilor in- din punct de vedere calitativ şi cantitativ, acce-
dustriale şi aplicarea măsurilor de protecţie a sul la apă potabilă. Punctele critice de control
mediului faţă de poluarea organică şi biologică specifice se diferenţiază în funcţie de specie şi
prin reziduurile zootehnice. categoria de animale.
Pentru aplicarea noilor concepte în creşterea De asemenea, respectarea condiţiilor de asigu-
animalelor este necesară computerizarea fer- rare a bunăstării animalelor este importantă
melor pe tot fluxul de creştere a animalelor şi pentru fermierii care practică agricultura eco-
de obţinere a produselor alimentare, existând logică, iar un concept de bază în creşterea ani-
chiar tendinţa de folosire a roboţilor în ferme- malelor este crearea unui mediu corespunzător
le zootehnice (ferme de vaci echipate cu roboţi fiecărei specii. Există multe practici şi principii
de muls, care asigură mulsul fără participarea implicate în acest sistem, fiecare urmărind să
mulgătorilor). ofere animalelor o viaţă confortabilă, fără stres,
în concordanţă cu nevoile lor naturale.
Avantajele aplicării noilor tehnologii de creş-
tere a animalelor rezidă în asigurarea bunăstă- Noul Regulament al Uniunii Europene privind
rii animalelor de interes zootehnic, care presu- agricultura ecologică face referire directă la
pune un anumit confort biologic minimal, fără
de care nu este posibilă exprimarea integrală a
vitalităţii şi atingerea performanţelor genetice
ale raselor şi hibrizilor de animale. Prin aplica-
rea proceselor tehnologice aliniate cerinţelor
de bunăstare a animalelor se asigură spaţiul
vital indispensabil, supravegherea zilnică a tu-
turor animalelor, monitorizarea computerizată
a factorilor de microclimat, a ventilaţiei, a con-
sumului de furaje şi de apă, aplicarea progra-
melor de profilaxie a bolilor.
În prezent, evaluarea bunăstării animalelor se
poate realiza pe baza sistemului HACCP care

practicile de creştere a animalelor, precizând
faptul că fermierii trebuie să posede cunoştin-
ţele şi capacităţile de bază, în ceea ce priveşte
nevoile de sănătate şi bunăstare ale animalelor.
În acest sens, o consecinţă directă a implemen-
tării sistemelor moderne de utilaje şi tehnologii
în creşterea animalelor a constat în posibili-
tatea reducerii personalului direct implicat în
producţia zootehnică, paralel cu creşterea gra-
dului de calificare a acestuia, ceea ce a dus la
o semnificativă rentabilizare a acestui domeniu
de activitate.
Personalul angajat în fermele de creştere a ani-
malelor trebuie să fie selecţionat şi să cores-
6 7
pundă din punct de vedere al pregătirii profesi-
onale, în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea
animalelor. Alăturat instruirii practice, care
primează în această profesie, baza teoretică
privind protecţia şi bunăstarea animalelor în
ferme trebuie să urmărească prevederile legale.
Datorită volumului, diversităţii şi valorii pro-
duselor care se obţin din această activitate, se
asigură îmbunătăţirea nivelului nutriţional
uman atât din punct de vedere cantitativ, cât şi
calitativ, atingerea acestui obiectiv impunând,
ca o necesitate majoră, elaborarea şi aplicarea
unor programe referitoare la producerea, pre-
lucrarea şi valorificarea produselor de origine
animală.
2. TEHNOLOGII MODERNE DE CREŞTERE
A ANIMALELOR DE INTERES ZOOTEHNIC
2.1. Tehnologii moderne • asigurarea unor fluxuri tehnologice opti-
pentru creşterea taurinelor me;
• menţinerea condiţiilor optime de igienă
A. Tehnologii moderne pentru creşte- şi sanitar-veterinare;
rea taurinelor pentru lapte • asigurarea mişcării active a animalelor;
• asigurarea reducerii consumurilor de
Creşterea vacilor de lapte reprezintă ştiin- materiale şi de energie pentru adăposturi
ţa dirijării şi optimizării factorilor de mediu şi pentru dotările lor, în special a celor
prin metode, mijloace tehnico-manageria- energo-intensive;
le adecvate folosirii potenţialului genetic de • creşterea productivităţii muncii şi redu-
producţie al animalelor. În esenţă, creşterea cerea efortului îngrijitorilor şi mulgători-
vacilor de lapte urmăreşte obţinerea unei lor.
producţii maxime, de calitate superioară şi
Întreţinerea liberă a vacilor de lapte repre-
eficiente sub raport economic, utilizând ve-
zintă sistemul modern, unanim acceptat şi
rigi specifice (întreţinere, hrănire, muls).
Întreţinerea vacilor de lapte se realizează în
trei variante tehnologice, respectiv legată,
liberă şi mixtă.
Principalele cerinţe pentru sistemul de între-
ţinere a vacilor de lapte sunt următoarele:
• asigurarea unor ritmuri biologice intense;
• asigurarea unor performanţe superioare
de producţie şi reproducţie;
• crearea unui confort tehnologic optim
pentru toate activităţile comportamenta-
le (ingestie, odihnă, eliminarea dejecţii-
lor, sexual etc.);
 Tabelul 1 - Elemente de confort tehnologic în sistemul de întreţinere Tabelul 2 - Cerințe nutritive ale vacilor în lactaţie pentru întreţinerea funcţiilor vitale
liberă a vacilor de lapte, în adăposturi și spaţii individualizate de odihnă
Greutate SU PD PDI Ca P Sare Caroten
UN UNL
Specificare UM Valoare corporală kg g g g g g mg
Mărimea grupelor tehnologice de vaci cap. 20-30 400 5,8 4,4 4,5 240 295 20 2 20 120
Lungimea cuşetei individuale m 2,20-2,40 500 7,3 5,5 5,20 300 345 25 15 25 150
Lăţimea cuşetei individuale m 1,20-1,30 600 8,8 6,6 6 360 395 30 18 30 180
Front de furajare pe animal m 0,70-0,80 700 10,2 7,7 6,6 420 445 35 21 35 210
Lăţime iesle m 0,90-1,00
Front de adăpare m 0,80-1,00 se realizează amestecul de concentrate şi se sănătate a ugerului şi durata de exploatare a
Număr vaci pe adăpătoare cap. 8-10 stabileşte cantitatea ce urmează a fi distribu- vacilor.
Nivel adăpătoare faţă de pardoseală cm 60-70 ită fiecărui animal (sau grup de animale), în
Lăţime zonă de staţionare şi circulaţie m 2,5-3,4 funcţie de producţie. Tehnologia de muls condiţionează efortul,
Lăţime culoare de legătură între adăpost şi padoc sau sala de muls m 2,0-2,5 productivitatea muncii și costul producţiei, ţi-
Mulsul vacilor de lapte reprezintă o verigă nând seama de faptul că el deţine 40% din to-
utilizat în prezent pe o arie foarte mare. Ca- O componentă foarte importantă a sistemu- tehnologică de exploatare de mare comple- talul cheltuielilor de întreţinere a animalelor.
zarea vacilor de lapte se poate realiza în adă- lui de întreţinere este gradul de igienă, reflec- xitate, ocupând 40-70% din timpul de lucru
posturi închise şi în adăposturi semideschise. tat în igiena şi sănătatea animalelor, dar şi în zilnic din fermele de vaci de lapte. Folosirea mulsului mecanic determină creşte-
Spaţiul interior de odihnă poate fi comparti- calitatea igienică a laptelui. De aceea, dintre rea productivităţii muncii de 2,5-4 ori faţă de
mentat în cuşete individuale sau spaţiul de toate sistemele tehnologice de creştere a vaci- Prin aplicarea unui muls corect şi raţional se cea întâlnită la mulsul manual. Procesele de
odihnă poate fi comun, sistem denumit „aş- lor de lapte, acesta asigură cel mai înalt grad pot îmbunătăţi cantitatea, calitatea şi igiena automatizare a mulsului reduc considerabil
ternut permanent”. de igienă. laptelui. De asemenea, printr-o aplicare efortul fizic depus de mulgător şi scad consu-
corectă a mulsului se pot influenţa starea de mul de ore-om la 1,2-1,3 ore-om/hl lapte.
În sistemul de întreţinere liberă, vacile Hrănirea vacilor de lapte reprezintă o acti- Tabelul 3 - Norme de hrană pentru producerea unui litru de lapte, cu diferite procente de grăsime
beneficiază de un regim de mişcare mai bun, vitate deosebit de riguroasă, care presupune
Procentul de grăsime SU PD Ca P Sare Caroten
cu efecte favorabile asupra producţiei de evaluarea cerinţelor nutritive de întreţinere şi UN
din lapte kg g g g g mg
lapte şi a stării de sănătate. Folosirea intensă producţie (terminarea creşterii sau gestaţiei) 3,0-3,2 0,385 0,42 42 2,5 2,1 2 15
a mijloacelor de mecanizare si automatizare (tabelele 2 și 3). 3,3-3,4 0,418 0,44 44 2,7 2,2 2 15
determină reducerea efortului fizic al 3,5-3,7 0,450 0,46 46 2,8 2,3 2 15
lucrătorului şi creşterea productivitatea Pe baza necesarului de substanţe nutriti- 3,8-4,0 0,482 0,48 48 2,9 2,4 2 15
muncii de 1,5-3 ori. Regimul liber de mişcare ve, stabilit pentru fiecare animal în parte, 4,1-4,3 0,514 0,50 50 3,0 3,5 2 15
determină o activitate de reproducţie mai se elaborează raţia de bază, folosind furaje 4,4-4,7 0,546 0,53 53 3,2 2,7 2 15
bună (manifestare mai intensă a căldurilor, de volum, raţie ce se distribuie tuturor vaci- 4,8-5,1 0,578 0,56 56 3,4 2,9 2 15
fecunditate mai ridicată, interval între fătări lor dintr-un adăpost, iar pentru completa- 5,2-5,6 0,610 0,59 59 3,7 3,2 2 15

mai redus). rea deficitului de nutrienţi ai raţiei de bază 5,7-6,1 0,640 0,63 63 4,0 3,4 2 15

8 9
 Din punct de vedere ergonomic, se diminuea-
ză incidenţa bolilor profesionale, se modifică
caracterul muncii mulgătorului, aceasta de-
venind o variantă a muncii industriale.
S-a constatat că prin muls mecanic spo-
reşte cantitatea de lapte muls şi, în special,
creşte conţinutul în grăsime al laptelui cu
10-20%, deoarece prin mulsul mecanic se
poate colecta şi laptele de la sfârşitul mulsu-
lui, care este mai bogat în grăsime. De aseme-
nea, calitatea igienică a laptelui se îmbunătă-
ţeşte considerabil, reducându-se numărul de
micro­­organisme nedorite.
În cazul întreţinerii libere a vacilor de lapte,
mulsul se realizează centralizat la platforma
de muls.
Pentru realizarea mulsului, platformele de
muls sunt dotate cu mai multe încăperi:
• sala de muls propriu-zisă (construcţii
metalice pentru imobilizarea animalelor
în timpul mulsului, instalaţie de muls);
• padocul de aşteptare;
• sala de răcire şi păstrare a laptelui;
• generatorul de vacuum.
Comparativ cu mulsul în adăpost, folosit în
cazul întreţinerii legate a vacilor de lapte,
mulsul în săli speciale (platforme de muls)
aduce un plus de confort pentru mulgător
prin existenţa culoarului în care acesta stă.
De asemenea, scade efortul depus de angajat
10
şi consumul de ore-om/hl, iar productivita-
tea muncii creşte de câteva ori.
Din punct de vedere tehnic, vacuumul se
menţine constant cu mai multă uşurinţă pe
durata mulgerii, deoarece conducta este mult
mai scurtă, iar efectivul de vaci poate fi mă-
rit în cadrul fermei, fără a se efectua investiţii
suplimentare pentru echipamentul de muls.
Clasificarea tehnologiilor de muls la platfor-
mă se bazează pe poziţia vacilor în timpul
mulsului. Astfel, există săli de muls cu pozi-
ţionarea animalelor în unghi de 300 faţă de
culoarul mulgătorului (platformă tip „bră-
duleţ”), cu poziţionarea animalelor unul în
spatele celuilalt (platformă tip „tandem”) sau
perpendicular pe culoarul mulgătorului (plat-
formă tip „side by side”). De asemenea, se pot
utiliza şi platformele de muls mobile, cum ar
fi platformă tip „rotolactor” sau „unilactor”.
O tehnologie de muls inovativă, care se va
dezvolta în anii următori, este tehnologia
robotizată de muls. Aceasta presupune creş-
terea productivităţii prin excluderea muncii
umane din sălile de muls şi folosirea unor
braţe automatizate, care să realizeze toate
operaţiile obositoare de rutină. În prezent, o
astfel de tehnologie este costisitoare, dar cu
trecerea timpului se va implementa în mul-
te ferme, datorită siguranţei şi a simplificării
mulsului.
B. Tehnologii moderne pentru creşte-
rea taurinelor pentru carne
Îngrăşarea taurinelor pentru carne se poa-
te realiza în trei sisteme, şi anume: sistemul
intensiv; sistemul semiintensiv; sistemul ex-
tensiv.
Sistemul intensiv de îngrăşare impune rea-
lizarea unor investiţii mai mari pentru pro-
cesul de producţie (construcţii, utilaje etc.) şi
necesită animale cu potenţial genetic ridicat.
Este sistemul cu cea mai mare productivitate
a muncii, care permite maximizarea parame-
trilor tehnici şi economici. Astfel, indicatorii
tehnici realizaţi sunt următorii: spor mediu
zilnic de peste 1000 g/zi; consum specific de
7 UNC/kg spor; randament la tăiere de pes-
te 58%; ponderea cărnii în carcasă de peste
67%; vârsta de valorificare de 3-20 de luni;
necesită personal calificat.
Sistemul semiintensiv de îngrăşare presupu-
ne investiţii mai reduse, însă şi o producti-
vitate a muncii mai mică. La acest sistem de
îngrăşare se pretează rasele mixte şi de lapte.
Din punct de vedere productiv, valorificarea
se realizează la vârste diferite (18, 24, 27 de
luni), sporul mediu zilnic este în medie de
900 g/zi, cu consumul specific de 8-10 UNC/
kg spor. În acest sistem se realizează un ran-
dament mediu la tăiere de 52-55%, cu o pon-
dere medie a cărnii în carcasă cuprinsă între
60 şi 65%.
Sistemul extensiv de îngrăşare se practică în
toate regiunile Globului, caracterizându-se
prin investiţii reduse, prin folosirea resur-
selor furajere locale. Productivitatea muncii
este foarte redusă, comparativ cu celelalte sis-
11

teme. Din punct de vedere tehnic, sporul de
creştere este sub 700 g/zi, consumul specific
de 10-14 UNC/kg spor, randamentul la tăiere
sub 52% la tineret, iar la animalele adulte sub
48%, iar ponderea cărnii în carcasă sub 60%.
Tipurile de producţie întâlnite sunt următoa-
rele: viţel de carne uşor şi greu, care se sa-
crifică la 120 kg, respectiv 250 kg, la vârsta
de 2,5-5 luni, cu un spor mediu de creştere
de 1100 g/zi şi consumul specific de 2,5-2,7
UNC/kg spor; tineret bovin îngrăşat tradiţi-
onal, care se sacrifică la 250-450 kg, la vârsta
de 7-13 luni, cu un spor mediu de creştere de
1200-1100 g/zi şi consumul specific de 3-5
Tabelul 4 - Parametrii tehnicii la îngrăşarea intensivă (tip baby-beef) a tineretului taurin
Metoda Vârsta la Greutatea corporală
de îngrăşare valorificare (luni) la valorificare (kg)
Foarte precoce 6-7
10
Precoce
12
Normal 13
12
UNC/kg spor; tineret bovin mascul-precoce,
care se sacrifică la 450-580 kg, la vârsta de
12-20 luni, cu un spor mediu de creştere de
1200-900 g/zi şi consumul specific de 4,5-6
UNC/kg spor; tineret mascul castrat şi viţe-
le, care se sacrifică la 600-650 kg, la vârsta de
24-27 luni, cu două perioade de încetinire, cu
un spor mediu de creştere de 100-400-700
şi 1000 g/zi şi consumul specific de 7,0-7,2
UNC/kg spor; boi şi viţele în vârstă, care se
sacrifică la 650-750 kg, la vârsta de 36-42
luni, trei perioade de încetinire, cu un spor
mediu de creştere de 100, 300, 400, 200,
600 şi 1000 g/zi şi consumul specific de 8-8,5
UNC/kg spor.
În sistemul intensiv de îngrăşare, cea mai răs-
pândită metodă de creştere este îngrăşarea
de tip baby-beef normal, care se întâlneşte
cel mai frecvent, datorită cantităţilor mari de
carne care se obţin şi a eficienţei sporite. Vi-
ţeii sunt aduşi în ferma de îngrăşare conform
unui grafic de populare la vârsta de 12-15 zile.
Verigile tehnologice ale îngrăşării baby-beef
normal sunt afluirea materialului biologic
destinat îngrăşării, întreţinerea şi hrănirea.
Durata îngrăşării Sporul mediu Consumul specific
(zile) zilnic (g) (UNC/kg spor)
240 190 1080 4,8
350 295 1060 5,0
350 365 880 5,5-5,8
450 390 1080 5,5-5,7
2.2.Tehnologii moderne
pentru creșterea ovinelor
și caprinelor
A. Tehnologii moderne pentru creşte-
rea ovinelor
În ţara noastră, rasele locale de ovine sunt
rase mixte şi, ca urmare, pentru utilizarea
eficientă a condiţiilor de mediu trebuie să
se menţină profilarea producţiei pe zone ge-
ografice, respectiv: pentru zonele de câmpie
rasele de ovine producătoare de lână fină şi
carne; pentru zonele de deal şi de podiş rasele
producătoare de lână semifină, lapte şi carne,
precum şi rasele de pielicele; pentru zonele
de munte rasele de ovine producătoare de
lână grosieră, lapte şi carne.
Sistemele de creştere şi exploatare adecvate
pentru rasele locale sunt: extensiv în zona de
munte, semiintensiv în zonele de deal şi coli-
nare şi semiintensiv sau intensiv în zonele de
câmpie. În sistemul semiintensiv, animalele
sunt întreţinute pe perioada de iarnă în sta-
bulaţie (necesită adăposturi şi anexe de depo-
zitare a fânurilor, grosierelor, concentratelor
şi nutreţurilor însilozate), iar în sezonul cald
animalele sunt întreţinute pe păşuni natura-
le, pajişti cultivate şi ocazionale, care sunt va-
lorificate succesiv, o parte dintre lucrări sunt
mecanizate şi există un program concret de
ameliorare (pe baza selecţiei individuale).
Sistemul intensiv (în stabulaţie permanentă
sau stabulaţie combinată cu păşunatul limitat
la 3-4 ore/zi) permite integrarea exploatării
ovinelor în sistemul intensiv al sectorului ve-
getal şi, implicit, concentrarea şi specializa-
rea producţiilor, ameliorarea numerică şi ca-
litativă mai rapidă a efectivelor, mecanizarea
şi automatizarea principalelor lucrări curente
de exploatare, aplicarea unor tehnologii avan-
sate de reproducţie, valorificarea resurselor
secundare din sectorul vegetal sub formă de
amestec unic, precum și aplicarea unor tehno-
logii adecvate de producere, preparare şi ad-
ministrare a acestora, folosirea adăposturilor
la întreaga lor capacitate pe întreg parcursul
anului şi o productivitate mărită asociată cu
reducerea efortului fizic al muncitorilor.
Indiferent de sistemul practicat, fermele de
ovine trebuie să fie orientate către piaţă şi via­
bile din punct de vedere economic. Efectivul
de animale din fermă poate avea o structură
formată din 65-75% oi mame, 3-5% berbeci şi
13
 20-30% tineret ovin de prăsilă, cu o reformă
la oile adulte de circa 20% şi la tineret de 10-
15%.
Pentru asigurarea necesarului de furaje, fer-
ma trebuie să aibă suprafeţe proprii de teren
agricol (arabil, păşuni şi fâneţe), dimensiu-
nea terenului agricol destinat bazei furajere
şi structura culturilor stabilindu-se în funcţie
de necesarul animalelor pe categorii fiziolo-
gice (lactaţie, gestaţie, montă etc.), greutate,
vârstă şi sistemul de întreţinere practicat.
În cadrul sistemului semiintensiv, în cursul
unui an calendaristic, întreţinerea ovinelor se
face în stabulaţie 155 zile şi pe păşune 210 zile,
iar în cadrul sistemului intensiv - în stabulaţie
permanentă sau combinat. Pentru berbecii
de reproducţie se acordă o atenție sporită în
perioada de pregătire pentru montă și montă,
prin nivelul de hrănire şi mişcare practicate
și modul de utilizare la montă, iar în perioada
de repaus sexual se va urmări asigurarea unei
stări de sănătate şi întreţinere adecvate.
Pentru categoria oi şi mioare, în perioada de
pregătire pentru montă se recomandă o hră-
nire stimulativă, care are ca scop aducerea
acestora la o stare bună de întreţinere. Siste-
mul de reproducţie recomandat este monta
naturală cu metoda montă dirijată (raport de
sexe de 1 mascul la 25-30 oi), pentru cunoaş-
terea ascendenţei şi posibilitatea realizării
procesului de ameliorare. În perioada de ges-
14
taţie se asigură o hrănire conform stadiului
de gestaţie, iar animalele vor fi supravegheate
permanent. Înainte de fătare, animalele sunt
supravegheate ziua şi noaptea, se face codini-
rea oilor (în avans cu 2-3 săptămâni de data
fătării) şi se pregăteşte adăpostul prin com-
partimentarea acestuia în compartimente
pentru oile gestante (boxe pentru 50-100 oi –
1,5 m2/cap), maternitate (pregătirea boxelor
de fătare: 10% din numărul oilor gestante, cu
o suprafaţă de 1,2 m2 per boxă; boxe comune
pentru oi şi miei – 25 oi cu miei/boxă – 1,6
m2/cuplu) şi compartimente de întreţinere
a oilor cu miei zburaţi (boxe de 50-100 oi cu
miei – 1,6-2 m2/cuplu), unde se amenajează
front de furajare separat pentru miei.
Pentru categoria tineret de prăsilă se are
în vedere separarea pe sexe după înţărcare,
afluirea tineretului mascul excedentar către
îngrăşare, iar pentru tineretul de prăsilă con-
ducerea atentă a creşterii şi dezvoltării aces-
tuia până la intrarea la reproducţie.
După înţărcarea mieilor are loc pregătirea
oilor pentru păşunat (curăţarea şi ajustarea
ongloanelor, examinarea stării de sănătate
etc.), pregătirea şi parcelarea pajiştilor,
precum şi pregătirea şi organizarea mulsului
(amenajarea strungilor şi ocoalelor şi
asigurarea inventarului necesar recoltării
şi recepţiei laptelui – în cazul mulsului
manual). Mulsul se poate face şi mecanizat, în
săli de muls mobile sau fixe (de tip brăduleţ,
tandem sau rotolactor, prevăzute cu stand
de muls, sală de maşini şi sală de aşteptare),
iar depozitarea laptelui se face în tancuri de
răcire.
Tunsul animalelor se face electromecanic,
într-un loc amenajat special şi dotat adecvat
(țarc pentru oi netunse, culoare individuale
de trecere către tuns, puncte de tuns, culoare
Tabelul 5 - Cerinţe tehnologice şi de microclimat specifice ovinelor
Specificare Oi adulte
Suprafaţă de cazare 1,0-1,5 m2
Lărgime ţarcuri 4-5 m
Lungime front de furajare 0,35-0,40 m
Culoar de furajare
Număr de oi/adăpătoare
Consum de apă
Iluminat natural
Iluminat artificial
Umiditate relativă
Viteza de aer
pentru oi tunse, țarc pentru oi tunse, cântar
pentru animale şi cojoace de lână, masă de
sortare, spaţiu de depozitare a lânii sortate
etc.).
Adăposturile utilizate pentru ovine sunt
construcţii simple, de regulă, de formă drep­
tunghiulară, de tip închis sau semideschis,
prevăzute pe centru sau pe una din părţile
laterale cu culoar de furajare, ce permite
administrarea mecanizată a hranei, cu
ajutorul remorcii tehnologice, recomandată
sub formă de amestec unic pe perioada
stabulaţiei. Întreţinerea ovinelor se face liber
pe aşternut permanent, iar adăpostul este
compartimentat în boxe de odihnă şi mişcare,
care întrunesc toate cerinţele tehnologice
şi de microclimat specifice fiecărei categorii
de vârstă (tabel 5). Evacuarea gunoiului se
face de 1-2 ori/an, în funcţie de sistemul de
întreţinere practicat, cu ajutorul unui tractor
echipat cu lamă.
Tineret 3-12 l Tineret 12-18 l Miei Berbeci
0,6-0,8 0,8-1,0 0,25-0,30 2,0-3,0
3-5 m - -
0,20-0,25 m 0,25-0,30 m 0,15-0,20 m 0,5 m
4 m din care 2 x 0,50 m pentru iesle
30-50 de capete (înălţime adăpători - 0,8 m)
5-8 litri/oaie/zi
15% din suprafaţa pardoselii, iluminare laterală
5 - 6 w/m2 (supraveghere)
70-80%
sub 0,4 m/s
15
 Ferma de ovine necesită şi anumite spaţii sau
construcţii anexe, precum: filtru sanitar, pa-
doc de mişcare pentru animale, parc de con-
tenţie sau răscol, baie fixă din ciment pentru
deparazitarea ovinelor, cameră de serviciu
pentru repausul îngrijitorilor şi supraveghe-
rea de noapte, magazie tampon pentru depo-
zitarea nutreţurilor, fânar pentru depozitarea
fânurilor şi grosierelor, celulă de siloz, plat-
formă de dejecţii, infirmerie (2,5 m2/100 de
oi), bucătărie furajeră (dotată cu tocătoare
pentru grosiere şi fibroase, moară şi ameste-
cător, cu o suprafaţă de 7m2/100 oi).
B. Tehnologii de îngrăşare a ovinelor
Tehnologia de îngrăşare a tineretului ovin în
sistem intensiv. În cadrul acestei tehnologii,
mieii sunt preluați la greutatea de circa 12 kg
și livrați la greutatea de circa 45 kg. Îngrășa-
rea cuprinde trei etape distincte (acomoda-
re, îngrăşare propriu-zisă şi finisare) și are o
durată totală de circa 100 de zile. Hrănirea
animalelor se face la discreție cu un amestec
16
unic administrat de două ori pe zi (diminea-
ţa şi seara), fapt ce permite reducerea pier-
derilor de furaje cu 15-20%, mărirea gradului
de consum al furajelor fibroase şi grosiere cu
20-45% şi mecanizarea tuturor lucrărilor de
preparare şi administrare. Îngrăşarea în sis-
tem intensiv cu durata de 100 de zile se poate
aplica şi la tineretul caprin, greutatea de valo-
rificare fiind de circa 30 kg.
Tehnologia de îngrăşare a tineretului ovin în
sistem semiintensiv. Aceasta se plasează in-
termediar între sistemul intensiv şi extensiv,
deoarece reclamă o cantitate de concentrate
de numai circa 400 g/zi/cap şi permite folo-
sirea masei verzi de pe pajiştile naturale sau creşte cu 15-20%, în special pe seama depu- ducţia de lapte sau/şi pe pajişti cultivate sau
cultivate, fapt ce atrage reducerea costurilor nerii de grăsime, concomitent cu mărirea păşuni ameliorate pentru caprinele crescute
îngrăşării. Îngrăşarea se face în două varian- randamentului la sacrificare cu 20% şi îmbu- preponderent pentru producţia de carne.
te, respectiv de 140-150 de zile şi de 200 de nătăţirea semnificativă a însuşirilor calitative
zile, mieii fiind preluaţi la greutatea de circa ale cărnii. Stabulaţia caprelor în lactaţie se face liber pe
20 şi respectiv circa 12 kg şi îngrăşaţi în sta- aşternut permanent (care este evacuat perio-
bulaţie şi la păşunat până la greutatea de circa C. Tehnologii moderne pentru creşte- dic cu un tractor cu lamă), în adăposturi spe-
45 kg. Scopul esenţial al stabilirii secvenţelor rea caprinelor cial construite, bine compartimentate (pre-
tehnologice este de a obține produşi care să văzute cu alee de furajare şi boxe de odihnă
prezinte o dezvoltare corporală adecvată pen- Sistemul intensiv de exploatare a caprinelor şi mişcare, delimitate în funcţie de speciali-
tru producţia de carne, iar în urma sacrificării pentru producţia de lapte este mai puţin răs- zarea producţiei), care întrunesc toate cerin-
să rezulte carcase de calitate superioară şi cu pândit în ţara noastră, întâlnindu-se, totuşi, ţele tehnologice (densitate, front de furajare,
randamente ridicate. şi ferme de capacităţi mari, apărute în special front de adăpare, luminozitate etc.) şi de mi-
în ultimii 10-15 ani, în care se cresc fie rase croclimat (volum de aer, umiditate, tempe-
Recondiţionarea animalelor adulte refor- specializate, fie metiși obținuți între rase spe- ratură etc.) specifice caprinelor (tabelul 6).
mate. Îngrăşarea animalelor adulte are loc cializate și rase locale și, în proporție redu- Ţapii, iezii până la înţărcare şi tineretul de
într-o perioadă de 2-3 luni şi se poate face la să, rase locale (autohtone). Aplicarea acestui prăsilă se întreţin într-un adăpost separat de
păşune, în stabulaţie sau mixt. Prin această sistem se face, de regulă, în stabulaţie per- capre, compartimentat adecvat şi prevăzut cu
tehnologie, greutatea corporală a animalelor manentă la caprinele exploatate pentru pro- echipamente specifice (ex. instalaţii de pre-
17
 Tabelul 6 - Cerinţe tehnologice şi de microclimat specifice caprinelor 2.3.Tehnologii moderne
Tineret caprin femel
Specificare Capre adulte
7 luni
Iezi Ţapi pentru creșterea suinelor
Suprafaţă de cazare 1,5-2 1 m2 0,30 m2 3-5 m2
Lungime front de furajare 0,35-0,40 m 0,35 m 0,20 m 0,45-0,5 m
Lărgime ţarcuri 4,5-5 m 3-5 m - -
Datorită calităţilor lor biologice, suinele re-
Volum de aer minimum 4-5 m3 minimum 3-4 m3 minimum 2,5-3 m3 minimum 8-10 m3
Culoar de furajare 4 m minimum pentru tractor, din care 2 x 0,50 m pentru iesle
prezintă una dintre speciile implicate major
Nivel culoar de furajare 0,55 – 0,70 m
în acoperirea necesarului de carne al popula-
Lărgime iesle 0,50 m
ției umane, asigurând, în prezent, peste 30%
Înălţime adăpători 1,0-1,1 m cu loc pentru picioare pentru capre (0,6 m h) din consumul mondial.
Număr de capre /adăpătoare 25-30 de capete
Consum de apă 5-10 litri/capră/zi Tehnologiile moderne de creştere a suinelor
Înălţime perete plin 1,5 m de la pardoseală pot fi aplicate în sistemele semiintensiv şi in-
Iluminat natural 10-15% din suprafaţa pardoselii, iluminare laterală tensiv-industrial, în care se acordă o atenţie
Iluminat artificial 1,5 - 2 w/m2 (neoane protejate, amplasate la 3,5-4 m înălţime) deosebită materialului biologic exploatat.
Umiditate relativă 65-80%
Viteza de aer 0,25 m/s la iezi şi 0,5 m/s la adulte Tehnologia de creştere a vierilor de Hrănirea vierilor se face cu ajutorul unor
reproducţie hrănitoare automate, distribuirea nutreţului
parare şi echipamente de administrare a sub- – cereale, şroturi, fânuri, masă verde, siloz de efectuându-se automat, cu distribuitoare de
stituentului de lapte la iezi, adăpători etc.). porumb, premix vitamino-mineral etc.). Vieruşii ce urmează a fi utilizaţi pentru mon- diferite tipuri. Hrana trebuie să conţină toate
tă sau însămânţare trebuie să corespundă din substanţele nutritive (proteine, aminoacizi,
Furajele şi apa sunt administrate direct În afară de spaţiul destinat pentru mişcarea punct de vedere al originii, al conformaţiei şi minerale şi vitamine) şi energia metaboliza-
în adăpost (furajele sunt administrate cu şi odihna animalelor (adăpostul), fermele de al constituţiei, dar şi al capacităţii de repro- bilă necesară organismului, iar sub aspect
ajutorul remorcilor tehnologice la iesle - care caprine de tip intensiv sunt prevăzute şi cu ducţie. Vârsta optimă pentru începerea ac- cantitativ să fie asigurată la nivelul a 2,5-3,5
poate fi simplă sau autoblocantă, iar apa prin alte spaţii şi construcţii anexe specifice, care tivităţii vierilor la reproducţie este cuprinsă kg/zi, în funcţie de dezvoltarea corporală,
intermediul adăpătorilor cu nivel constant se referă în primul rând la sala de muls (bră- între 8-10 luni, la o greutate de 115-125 kg. starea de întreţinere şi intensitatea de folosi-
sau cu clapetă). Hrănirea animalelor se duleţ, în tandem sau rotolactor), care condu- re la reproducţie.
face cu raţii echilibrate din punct de vedere ce la creşterea productivităţii muncii (activi- Se recomandă cazarea vierilor de reproducţie
energetic, proteic, vitaminic şi mineral, tatea de muls implică o durată considerabilă în boxe individuale, asigurându-se condiţii Adăparea vierilor se face cu ajutorul adăpăto-
calculate în funcţie de greutatea corporală, din timpul efectiv de lucru zilnic), bază fura- de hrănire diferențiate în funcţie de vârstă şi rilor automate. Apa va fi administrată la dis-
starea fiziologică şi producţia animalelor. Este jeră proprie (fânar, celulă de siloz, magazie, de greutatea corporală a animalului. Supra- creţie, necesarul zilnic fiind de 10-15 litri.
recomandat ca furajele să fie administrate cântar basculă etc.), bucătărie furajeră, plat- faţa boxei individuale variază între 3-6 m2 şi
sub formă de amestec unic (compus din mai formă de dejecţii, filtru sanitar, utilități (apă, trebuie să asigure spaţiu suficient de odihnă, Pentru montă naturală, în unităţile de pro-
multe tipuri de nutreţuri, în funcţie de sezon curent electric) etc. precum şi posibilităţi de mişcare. ducere a porcului comercial destinat abatori-

18 19
 zării, se calculează 1 vier la 25-30 de scroafe,
iar în unităţile de selecţie 1 vier la 5 scroafe.
Utilizarea vierilor pentru însămânţări artifi-
ciale este mult mai avantajoasă, deoarece un
vier produce anual 1500-2000 de doze de
spermă, cu care pot fi însămânţate 800-1000
de scroafe. În plus, la recoltare fiecare ejacu-
lat este supus examenului de laborator, fiind
utilizate pentru însămânţare numai cele de
bună calitate.
Tehnologia de creştere a scroafelor
gestante
Pentru unităţile cu număr mic de scroafe se
recomandă sistemul de întreţinere în care
scroafa rămâne în aceeaşi boxă de la însă-
mânţare până la fătare. În acest fel se poate
stabili o conduită adaptată fiecărei scroafe şi
se pot preveni accidentele şi avorturile meca-
nice.
Pentru înlăturarea pierderilor de purcei în
timpul perioadei de gestaţie se va acorda o
atenţie deosebită hrănirii raţionale a scroa-
felor şi a scrofiţelor gestante. Gestaţia la
scroafă durează, în medie, 114 zile (106-121).
În prima parte a perioadei de gestaţie, cores-
punzătoare primelor două luni, purceii cresc
foarte puţin, în timp ce în ultima parte, de la
două luni până la fătare, ei se dezvoltă într-un
ritm accelerat, mai ales în ultimele trei săp-
tămâni, când purceii îşi dublează greutatea.
Se recomandă, astfel, o hrănire stimulativă
20
în prima lună de gestaţie, în vederea refacerii
organismului scroafei şi asigurării unei bune
nidaţii, precum şi în ultima lună de gestaţie,
când intensitatea de creştere a fetuşilor este
foarte ridicată.
Pentru scroafele gestante se utilizează fura-
jul combinat 0-5, la care proteina brută este
14-15% şi energia metabolizabilă 2800-2900
kcal/kg. Hrana se administrează în unul sau
două tainuri pe zi, respectându-se orele de
distribuire şi asigurându-se pentru fiecare
scroafă un front de furajare de 40-50 cm.
Este recomandat ca scroafele să aibă în per-
manenţă apă pentru adăpare, la discreţie,
prin adăpători automate. Consumul de apă
este, în medie, de 9,2 l/scroafă/zi. Apa admi-
nistrată trebuie să fie la temperatura adăpos-
tului.
Tehnologia de creştere a scroafelor în
perioada de lactație
Adăposturile trebuie să asigure în permanen-
ţă un microclimat optim, temperatura în adă-
posturi, la nivelul scroafei, va fi de 17-200C,
iar la nivelul purceilor, în primele șapte zile,
de 30-320C, umiditatea relativă a aerului de
55-60%. În sezonul cald, în compartimentele
dotate cu sisteme de încălzire în pardoseală,
în zona de creştere a purceilor, după 15 zile de
la fătare căldura se va întrerupe. În acest caz,
temperatura optimă este de 24-280C. În cazul
boxelor cu pardoseală de beton se va asigura
aşternut (rumeguş, paie curate şi uscate etc.)
în grosime de 6-7 cm.
În ziua fătării, scroafa poate primi numai apă
(la temperatura adăpostului, în timp de iar-
nă) sau cel mult un barbotaj ca şi înainte de
fătare, format din amestecuri de uruieli cu o
treime tărâţe de grâu, care înlătură consti-
paţia la care sunt predispuse scroafele după
fătare.
Pentru hrănirea scroafelor în lactaţie se reco-
mandă administarea unui nutreţ combinat,
în structura căruia pot intra cereale (porumb,
orz, grâu) în proporţie de 70-80%, nutreţuri
proteice de origine vegetală (şrot de soia,
şrot de floarea-soarelui, mazăre furajeră) 20-
25%, săruri minerale (sare, fosfat mono sau
dicalcic) 2,5-3% şi premix mineralo-vitami-
nic 0,5-1%. Nutreţurile combinate utilizate
în alimentaţia scroafelor cu purcei pot avea
o caloricitate cuprinsă între 2900-3000 kcal
EM/kg, un nivel proteic de 15%, cu o valoa-
re biologică bună, asigurând toţi aminoacizii
esenţiali la nivel optim (0,55-0,6% lizină şi
0,45-0,5% metionină şi cistină). Un rol deo-
sebit în producţia de lapte îl au şi substanţele
minerale, recomandându-se ca nivelul de cal-
ciu să fie de circa 8%, iar cel de fosfor de circa
0,5-0,6%.
Furajarea scroafelor în perioada de lactaţie
este influenţată de producţia de lapte, deci
implicit de numărul de purcei alăptaţi. Având
în vedere acest lucru se recomandă ca nutreţul
combinat să se administreze în următoarele
cantităţi: 1 kg pentru fiecare 100 kg greutate
vie (necesarul pentru întreţinere) şi 0,4-0,5
kg pentru fiecare purcel alăptat. În vârf de
lactaţie (săptămâna 4-5) se poate ajunge la
21
 un consum zilnic de 6-7 kg nutreţ combinat/
cap, în funcţie de numărul de purcei alăptaţi,
vârsta şi greutatea corporală a scroafei.
O atenţie deosebită trebuie acordată şi
consumului de apă, care este foarte ridicat
în această perioadă, când se poate ajunge la
25-30 litri/cap/zi (4-4,5 litri/kg substanţă
uscată ingerată). În general, apa se asigură la
discreţie.
Tehnologia de creştere a purceilor, de
la naştere la înţărcare
Perioada de timp în care purcelul este consi-
derat sugar durează de la fătare până la înţăr-
care, deci până la 4-8 săptămâni, în funcţie
de sistemul de exploatare, perioadă pe care
purcelul o petrece în maternitate, alături de
scroafă.
În prima săptămână de viaţă, purceii consu-
mă doar laptele matern. După vârsta de 7-8
zile, purceilor trebuie să li se pună la dispozi-
ție hrană suplimentară, în special săruri mi-
nerale (în special fier), care sunt insuficiente
în laptele scroafei. Se recomandă să se dea
purceilor, la discreţie, grăunţe de orz, mază-
re sau porumb, prăjite în prealabil, pentru a
mări palatabilitatea.
La vârsta de 10-12 zile se începe hrănirea su-
plimentară a purceilor cu nutreţ combinat
din reţeta 0-1, sub formă uscată, calculând
22
la început circa 50 g/cap/zi, şi apoi mărind
treptat raţia, astfel încât la înţărcare să ajun-
gă până la 500 g/cap/zi.
Adăparea purceilor sugari este absolut nece-
sară, începând cu a patra zi de viaţă. Adăpa-
rea se face la discreţie, cu apă proaspată, prin
adăpători automate, de tip pipă.
Tehnologia de creştere a tineretului
porcin
Categoria tineret porcin începe de la înţărca-
re până la vârsta de trei luni (greutatea maxi-
mă 30 kg). Începând cu momentul înţărcării
şi încă 6-10 zile după acesta, purceii trec prin-
tr-o perioadă dificilă de viaţă, numită „criza
de înţărcare”. Această perioadă de criză poate
fi atenuată dacă purceii, după înţărcare, nu se
scot imediat din adăpostul în care au crescut
până atunci şi se menţin în aceleaşi boxe câ-
teva zile, administrându-li-se şi un furaj de
cea mai bună calitate.
După 10-14 zile de la înţărcare, când orga-
nismul purceilor s-a obişnuit cu lipsa lapte-
lui matern, se formează loturile, în funcţie de
greutatea corporală a acestora, recomandân-
du-se ca diferenţa de greutate dintre purceii
unui lot să nu fie mai mare de 2-3 kg.
Mărimea unui lot de purcei din această ca-
tegorie este diferită în funcţie de sistemul de
exploatare, dar se recomandă ca, pentru fie-
care purcel, să se asigure 0,30-0,40 m2 din
suprafaţa boxei.
Pe lângă condiţiile de întreţinere, hrănirea
raţională a purceilor înţărcaţi este un factor
important, care asigură creşterea şi dezvolta-
rea normală a acestora, astfel încât, la vârsta
de trei luni, când tineretul porcin va fi trans-
ferat în sectorul creştere-îngrășare sau testa-
re, să înregistreze o greutate de 28-30 kg. Se
recomandă ca furajarea purceilor înţărcaţi să
se facă, în primele 10 zile după înţărcare, tot
cu rețeta de nutreț combinat 0-1, pentru ca
apoi, treptat, în 4-5 zile, să se treacă la rețeta
de furajare 0-2.
Tehnologia de creştere a porcilor la
îngrășat
Această categorie se referă la porcinele cu
masa corporală cuprinsă între 25 (35 kg) și
100-110 kg. Obiectivele urmărite de crescător
la această categorie sunt: realizarea unei vite-
ze de creştere superioare; un consum specific
redus; o carcasă cu un procent crescut de ţe-
sut muscular.
Întreţinerea porcinelor se face în boxe colec-
tive, asigurându-se o suprafaţă de 0,80-1 m2/
animal. Boxa trebuie să asigure trei zone bine
delimitate şi anume: zona de odihnă; zona
de hrănire şi adăpare; zona de evacuare a
dejecţiilor. Pentru a se menţine curată boxa,
spaţiul de odihnă trebuie să fie mai ridicat cu
circa 8-10 cm faţă de nivelul grătarelor, iar
adăpătorile se vor amplasa deasupra grătare-
lor. Boxa trebuie dotată cu hrănitor, eventual
23
 compartimentat, pentru a se asigura furaja-
rea la discreţie. Zona de defecare, plasată în
spatele boxei, poate fi dotată cu un grătar din
beton armat cu bare de 6-8 cm şi fante de 2,5
cm.
La popularea compartimentelor, animalele
sunt grupate în funcţie de sex (femele şi mas-
culi castraţi) şi greutate corporală.
Exploatarea porcinelor din această catego-
rie se bazează pe principiul „totul plin - totul
gol”, respectiv după livrarea porcilor se face
curăţenie mecanică, dezinfecţie, verificarea
tehnică şi reparaţia instalaţiei electrice şi a
sistemului de adăpare şi furajare.
Pentru asigurarea parametrilor de micro-
climat se recomandă ca suprafaţa pe cap de
animal să fie de 0,4 m2 pentru porcii cu masa
corporală mai mică de 50 kg şi de 0,8-0,9 m2
pentru cei de peste 50 kg.
Pentru asigurarea unor temperaturi optime,
adăposturile pentru această categorie nu ne-
cesită, iarna, încălzire, în schimb vara, mai
ales în timpul căldurilor, se recomandă venti-
laţia, cu mai multe ventilatoare mai mici.
Îngrăşarea pentru carne este cea mai efici-
entă şi începe când purceii au 25-40 kg şi ţine
până ajung la 100-110 kg. Furajarea acestor
porci se face cu nutreţ combinat care asigură
15,7% proteină brută până la atingerea unei
24
mase corporale de 60 kg şi, în continuare,
13,7% proteină brută până la 100 kg. Pentru
porcul de carne trebuie să se asigure o carca-
să cu peste 56% ţesut muscular şi un strat de
grăsime sub 15 mm, precum şi calităţi gusta-
tive deosebite ale cărnii.
Îngrăşarea pentru bacon se face cu scopul de
a obţine carcase cu un strat subţire de slănină,
porcii crescându-se până la 70-80 kg. Recep-
tura de nutreţ combinat folosită la furajarea
porcilor pentru bacon trebuie să conţină un
procent de proteină brută mai mare cu 1-2%
decât în rețetele precedente şi un conţinut
mai mic de energie metabolizabilă, pentru a
nu favoriza depunerile de grăsime.
2.4. Tehnologii moderne
pentru creșterea păsărilor
A) Creșterea păsărilor pentru produ-
cerea de ouă destinate consumului
Cel mai ridicat indice de consum uman pe
plan mondial îl înregistrează ouăle de găi­
nă. Există mai multe sisteme de creștere și
exploatare a păsărilor pentru ouă și anume:
sisteme de creștere extensiv și semiintensiv;
sisteme de creștere intensiv și superintensiv;
sisteme de creștere alternative.
1) Sistemele intensiv și superintensiv
de creștere El permite realizarea unor producții de ouă
foarte ridicate, apropiate de potențialul pro-
a) Creșterea pe așternut permanent este un ductiv, permite o economie a forței de mun-
sistem intensiv de creștere în care așternu- că, marea majoritate a operațiunilor curen-
tul trebuie dispus într-un strat suficient de te (hrănire, adăpare, evacuarea dejecțiilor,
gros și având o umiditate de 20-30%, care să recoltarea ouălor) fiind mecanizate și chiar
favorizeze o ușoară fermentație, autousca- automatizate, o diminuare a pierderilor de
rea, autosterilizarea și degajarea de căldură. furaje, ouăle produse sunt mult mai curate,
Acest sistem, în condițiile echipării corecte cu iar pe timp de iarnă permite o economie la
instalații de hrănire, adăpare, climatizare și combustibil. Dezavantajele creșterii în baterii
iluminat și ale utilizării grătarelor, alături de sunt investițiile inițiale mai mari și cheltuieli-
așternutul permanent este permis de regle- le mai ridicate pentru realizarea construcției.
mentările UE.
2) Sistemele alternative de creștere
b) Creșterea în baterii este un sistem supe- La ora actuală există în lume diverse organi-
rintensiv de exploatare a păsărilor, în com- zații de protecție a animalelor care militează
plexe de tip industrial și a apărut ca urmare pentru renunțarea la exploatarea păsărilor
a sporirii cererii pentru produsele avicole. în sisteme industriale de creștere, problema
25
 constituind-o sistemul de exploatare în cuști
de baterii. În acest context, în iulie 1999 a fost
adoptată o directivă a Uniunii Europene, prin
care se reglementează confortul ce trebuie
asigurat găinilor ouătoare și în urma căreia
cuștile clasice au fost înlocuite, începând cu
anul 2012. Aceste sisteme alternative de creș-
tere sunt reprezentate prin:
• sistemul de creștere în baterii deschise,
care combină avantajele conferite de ba-
teria clasică, cu cele specifice așternutului
permanent
• sistem de creștere în baterii cu cuști mo-
dificate, care constă în creșterea păsărilor
în baterii, în hale oarbe, dar care să asigu-
re un anumit confort pentru a compensa
lipsa de mișcare. Principalul avantaj al
bateriilor cu cuști modificate este acela
că numărul de păsări dintr-o colectivita-
te este mai redus decât în alte sisteme de
creștere alternative;
• variante ale creșterii pe așternut perma-
nent reprezentate prin introducerea de
stinghii pentru dormit în halele de găini
ouătoare care permit exteriorizarea unor
manifestări naturale (întinderea aripilor
și a picioarelor, odihna etc.) sau creșterea
păsărilor în hale cu deschidere la pado-
curi exterioare, care combină avantajul
unui adăpost (în care factorii de microcli-
mat pot fi controlați riguros), cu influența
benefică a mediului înconjurător;
• creșterea pe stelaje (paturi tehnologi-
ce), care permite utilizarea unor densități
26
mari pe unitatea de suprafață (8-9 cap/
m2), iar prin ridicarea păsărilor față de
zona cu dejecții se îmbunătățește starea
lor de sănătate;
• creșterea pe pardoseală din plasă de sâr-
mă este o copie a sistemului de creștere
pe stelaje, dar suprafața de stinghii este
înlocuită cu plase de sârmă galvanizată
sudată, asemănătoare cu cea de la baterii.
Pentru obținerea ouălor destinate consumu-
lui public, unitățile specializate sunt orga-
nizate în ferme pentru creșterea puicuțelor
(tineretului de înlocuire), de la o zi până la 18
săptămâni și în ferme pentru găini-ouă con-
sum (19 până la 77-80 săptămâni), într-un
raport de 1:3.
Tehnologia creșterii găinilor ouătoa-
re. În general, pentru creșterea hibrizilor
ouători, în țara noastră se utilizează bateriile
piramidale de tip BP-3, la care poate fi adap-
tat și echipamentul de colectare a ouălor pe
trei niveluri (I.C.O.-3). Popularea aceste ba-
terii se face cu puicuțe în vârstă de 18 săptă-
mâni, la o densitate de 4 capete/colivie, dar
periodic trebuie să se egalizeze efectivul pe
cuști.
Organizarea hrănirii găinilor ouătoare tre-
buie corelată atât cu ritmul lor de creștere
în greutate, cât și cu nivelul producției de
ouă planificate. Din acest motiv, în perioada
de vârstă 22 până la 40 de săptămâni, când
păsările continuă să crească în greutate, dar
ating și vârful de ouat, este necesar ca nivelul
proteic al hranei să fie mai ridicat, de 16,5-
17%. În același timp, consumul de apă la găi-
nile ouătoare este de 0,22-0,24 litri pe zi.
B) Creșterea păsărilor pentru pro­duc­
ția de carne
Sisteme și tehnologii de creștere a
broi­lerului de găină
Referitor la tehnologia de creștere a broileru-
lui de găină, se utilizează următoarele siste-
me de creștere:
• sistemul extensiv de creștere (cu caracter
gospodăresc) combină avantajul conferit
de un adăpost călduros pe timpul iernii
cu cel al utilizării de suprafețe întinse de
teren pe timpul verii;
• sistemul intensiv de creștere permite re-
alizarea unor producții ridicate de carne
pe unitatea de suprafață, iar carnea ob-
ținută este de calitate superioară, având
caractere organoleptice și fizico-chimice
asemănătoare cu cea provenită de la pă-
sările crescute în sistem extensiv. În acest
caz, creșterea puilor de carne pe așternut
permanent a copiat modelul de la găinile
ouătoare;
• sistemul superintensiv de creștere, care
asigură densitate mult mai mare de pă-
sări pe unitatea de suprafață construită
și concentrări foarte mari de efective în
complexele industriale de creștere.
27
 3. ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR
DE ORIGINE ANIMALĂ PRIN SPORIREA
VALORII DE AMELIORARE A ANIMALELOR
Managementul resurselor genetice repre-
zintă totalitatea procedeelor de organizare şi
conducere a activităţilor din zootehnie care
vizează utilizarea resurselor genetice (exis-
tente) în vederea atingerii unor obiective ca:
asigurarea securităţii alimentare (prin elabo-
rarea unor programe de ameliorare a popula-
ţiilor de animale domestice cu status normal,
în vederea obţinerii unui potenţial productiv
ridicat); conservarea populaţiilor vulnerabi-
le; prezervarea populaţiilor în pericol. Astfel,
managementul resurselor genetice include
28
inventarierea populaţiilor, ameliorarea gene­
tică, conservarea sau prezervarea acesto-
ra, precum şi utilizarea resurselor genetice,
deci reprezintă esenţa a tot ceea ce înseamnă
ştiinţe zootehnice.
Rasa. De regulă, rasele sunt agregate de po-
pulaţii, rar populaţii simple, diferenţiate fe-
notipic, uneori şi ecologic, cu mărime gene-
tică mare, cu drum evolutiv propriu. Izolarea
reproductivă a rasei este făcută de către om,
cu ajutorul registrelor genealogice (la rasele
perfecţionate) sau prin bariere geografice (la
rasele locale).
După gradul de ameliorare, nivelul izolării
reproductive şi diferenţele fenotipice, rasele
pot fi clasificate în: rase perfecţionate; rase
locale - populaţii izolate reproductiv prin ba-
riere geografice; semirase - rase în curs de
formare, diferenţiate morfologic şi fiziologic
de alte comunităţi similare, însă neizolate re-
productiv (se află în zona de iradiaţie geneti-
că a unei alte populaţii – rasă perfecţionată);
suprarase – grup monofiletic de rase.
Rasa Holstein este originară din SUA, are
Rase şi hibrizi de animale
dezvoltare corporală hipermetrică, producţia
recomandate pentru fermele
medie de lapte fiind de 9000 kg lapte/lacta-
din România ţie, cu 3,5-3,7% grăsime, 3,11-3,23% proteine.
Vacile au viteză foarte bună de muls (2,5 kg/
a) Rase de taurine min), simetria funcţională este bună (48%)
În prezent, pe plan mondial există peste 1000 și au o capacitate superioară de valorificare a
de rase de taurine, din care aproximativ 250 hranei (sub 0,8 UNL/l lapte).
sunt considerate rase principale. Aceste rase
se caracterizează prin însuşiri morfo-fiziolo- Rasa Friză s-a format în Olanda, are dez-
gice şi productive specifice. La nivel naţional voltare corporală eumetrică, cu producţie
se pot utiliza cu succes rasele locale şi rase- medie de lapte de 8500 kg lapte/lactaţie, cu
le universale, specializate, care se adaptează 4,34% grăsime şi 3,45% proteine. Aptitudi-
cu uşurinţă la condiţiile de creştere din ţara nile pentru mulsul mecanic sunt foarte bune
noastră. (viteză bună de muls - 2 kg/min, simetria
funcțională - 46%) şi are capacitate bună de
Rasele da taurine specializate pentru valorificare a hranei (sub 0,9 UNL/l lapte).
producţia de lapte şi recomandate a fi fo-
losite în Romania sunt: rasa Holstein, rasa Rasa Bălţată cu negru românească s-a
Friză, rasa Bălţată cu negru românească. format în România şi se încadrează în tipul
29
 de dezvoltare corporală eumetrică. Din punct
de vedere productiv, cantitatea medie de lap-
te este de 4000-4500 kg lapte/lactaţie, cu
3,9% grăsime.
Dintre rasele de taurine specializa-
te pentru producţia de carne, pentru
România se recomandă rasele următoare:
Charolaise, Limousine, Aberdeen Angus.
Rasa Charolaise este originară din Fran-
ţa, cu dezvoltare corporală hipermetrică şi
performanţe deosebite în producţia de car-
ne. Astfel, la vârsta de 18 luni masculii ating
675 kg, iar femelele 459 kg, sporul mediu zil-
nic variază între 1300-1600 g/zi la masculi
şi 800-1000 g/zi la femele. După sacrificare,
ponderea cărnii în carcasă este de 72% şi ran-
damentul la sacrificare poate ajunge la 68%
la tăuraşii îngrăşaţi intensiv şi 55% la anima-
lele reformate.
30
Rasa Limousine, formată în Franţa, are
dezvoltarea corporală hipermetrică. La vâr-
sta de adult, masculii realizează 750 kg, cu
sporuri medii de creştere de 800-1000 g/zi
la creşterea pe păşune şi 1000-1300 g/zi la
îngrăşarea în sistem intensiv. Randamentul
la sacrificare este de 54% la animalele adulte
reformate şi 63-71% la tineretul îngrăşat in-
tensiv.
Rasa Aberdeen Angus s-a format în Sco-
ţia, având o dezvoltare corporală mică (hipo-
metrică). Se caracterizeză prin viteză bună
de creştere (sporul mediu zilnic este de 1150
g/zi, la vârsta de 18 luni tineretul realizând
o greutate medie de 500 kg, deşi la naştere
greutatea este mică-25 kg). Randamentul la
sacrificare este foarte bun (60-70%), cu un
record de 74%. Carnea în carcasă reprezintă
peste 70% şi are însuşiri organoleptice deose-
bite (culoare mai închisă, fină, fragedă, sucu-
lentă şi marmorată).
Rasele ameliorate de taurine de interes
naţional se încadrează în tipul morfo-pro-
ductiv mixt. Cele mai importante sunt Bălţata
românească şi Bruna de Maramureş.
Rasa Bălţată românească aparţine ti-
pului morfo-productiv mixt (lapte-carne),
cu dezvoltare corporală hipermetrică. În
producţia de lapte realizează 4600 kg lapte/
lactație, cu 3,82% grăsime, dar aptitudinile
pentru mulsul mecanic sunt mai reduse (vi-
teza de muls 1,2-1,5 kg/min, indicele mamar
38-40%). Se pretează atât la îngrăşarea pe
păşune, dar şi în sistem intensiv, unde rea-
lizează sporuri de 1000-1400 g/zi. La vârsta
de sacrificare, greutatea tăuraşilor ajunge la
560 kg, randamentul la sacrificare este ridi-
cat (56-58% la tăuraşi şi 52-54% la animalele
adulte reformate).
Rasa Brună de Maramureş face parte
din grupa raselor mixte, cu dezvoltare corpo-
rală eumetrică. Producţia de lapte medie este
de 4000-4600 kg lapte/lactație, cu 3,82%
grăsime, cu aptitudini slabe pentru mulsul
mecanic (viteza de muls 1,3 kg/min, indi-
cele mamar 42%). Se poate îngrăşa în orice
sistem, însă, în sistemul intensiv, tăuraşii re-
alizează sporuri medii de 900-1200 g/zi, cu
un consum specific de 6,2-7,9 UNC/kg spor,
randamentul la sacrificare variind în funcţie
de categorie (tauraşii îngrăşaţi intensiv 60%,
vacile recondiţionate 52-54).
b) Rase de ovine
Rase locale. Rasele de ovine locale sunt
rase mixte, rustice, rezistente la boli și adap-
tate perfect la condițiile pedoclimatice speci-
fice țării noastre. Rasa Țurcană (lână groasă,
lapte, carne) este adaptată pentru zona mon-
tană, fiind recomandat să fie crescută prin
selecție în rasă curată pentru varietatea albă
sau prin încrucișare cu rasele Awassi și Sardă
pentru producția de lapte și cu rasa Lincoln
pentru producția de carne. Varietățile neagră
și brumărie se recomandă să fie crescute în
rasă curată prin selecție sau prin încrucișare
cu rasa Karakul pentru producția de pielice-
le. Rasa Țigaie (lână semifină, lapte, carne)
este adaptată pentru zona de deal și de podiș,
fiind recomandat a fi crescută prin selecție
în rasă curată, sau prin încrucișare cu rasele
Friză și Lacaune pentru lapte și cu rasele Île
de France, Texel, Suffolk, Border Leicester,
Germană cu Cap Negru și Oaia cu Cap Ne-
gru de Teleorman pentru carne. Rasa Meri-
nos de Palas (lână fină, carne) este adaptată
pentru zona de câmpie, fiind recomandat să
fie crescută prin selecție în rasă curată pentru
carne, lapte și lână fină. Rasa Merinos Tran-
silvănean (lână fină), este adaptată pentru
zona de câmpie și se recomandă să fie cres-
cută prin selecție în rasă curată pentru carne,
lapte și lână fină și prin încrucișare cu rasa
Merinofleisch pentru carne. Rasa Karakul
(pielicele, lapte) este adaptată pentru zona de
deal și podiș, fiind recomandat să fie crescută
prin selecție în rasă curată pentru lapte și pie-
31
 licele. Rasa Oaia cu Cap Negru de Teleorman
(lapte, carne, prolificitate) se recomandă să
fie crescută prin selecție în rasă curată.
Rase de lapte. Rasele specializate se carac-
terizează prin producție ridicată de lapte și
durată lungă a lactației. Aceste rase pot fi uti-
lizate fie prin creștere în rasă curată, fie prin
încrucișare cu rasele locale. Rasele recoman-
date pentru țara noastră sunt Friză, Awassi,
Lacaune, Sardă, și Rasa de lapte Palas.
Rase de carne. Sunt rase care au o precoci-
tate remarcabilă, capacitate ridicată de valo-
rificare a furajelor, carcase superioare și ran-
dament ridicat la sacrificare. Aceste rase pot
32
fi utilizate fie prin creștere în rasă curată, fie
utilizate la încrucișări industriale simple sau
trirasiale cu rasele locale. Rasele recomanda-
te în țara noastră sunt Île de France, Texel,
Suffolk, Border Leicester, Germană cu Cap
Negru, Merinofleisch, Lincoln și Rasa de
carne Palas.
Rase prolifice. Aceste rase sunt semi-pre-
coce, au un sezon lung de reproducție și o
prolificitate foarte ridicată. Pot fi utilizate
pentru sporirea prolificității și producerea de
miei de carne în cadrul încrucișărilor cu rase-
le locale. Rasele recomandate în țara noastră
sunt Romanov, Finnish-Landrace și Linia
prolifică Palas.
c) Rase de caprine
Rase locale. Rasele de caprine locale sunt
rase mixte (lapte și carne), rustice și rezisten-
te, dar cu o mare variabilitate a caracterelor
morfo-productive.
Rasa Carpatină este recomandat să fie cres-
cută prin selecție în rasă curată sau prin în-
crucișare cu rasele Saanen și Alpină Franceză
pentru producția de lapte și cu rasa Boer pen-
tru producția de carne. Rasa Albă de Banat
este o rasă ameliorată, fiind recomandat să fie
crescută prin selecție în rasă curată.
Rase de lapte. Sunt rase care au o produc-
ție de lapte foarte ridicată și o durată lungă
a lactației. Aceste rase pot fi utilizate fie prin
creștere în rasă curată, fie prin încrucișare
cu rasele locale. Rasele recomandate în țara
noastră sunt Saanen și Alpina Franceză.
Rase de carne. Pentru sporirea producției
de carne de caprine poate fi folosită cu succes
rasa Boer, care are o precocitate și prolificita-
te remarcabile, putând fi utilizată fie în rasă
curată, fie prin încrucișare cu rasa Carpatină.
d) Rase de porcine
Rasele de porcine se clasifică, după proveni-
enţa lor, în rase locale (indigene sau autohto-
ne) şi rase importate ameliorate.
Rasele de porcine ameliorate se clasifică, în
funcţie de specializarea lor pe direcţii de pro-
ducţie şi după locul pe care îl ocupă în sche-
mele de încrucişare, în rase materne şi rase
paterne.
Rasele materne sunt rase care se carac-
terizează prin performanţe superioare de
reproducţie, precum și prin performanţe de
creştere şi calitate a carcasei. Rasele incluse
în această grupă sunt reprezentate de Marele
alb şi Landrace şi sunt utilizate în încrucişări
birasiale pentru producerea de scroafe de pri-
mă generație (F1).
Rasa Marele Alb este originară din Anglia;
sunt animale de talie mare, robuste, cu proli-
ficitate de 10-11 purcei la o fătare, consumul
specific 2,1-2,8 kg nutreţ combinat/kg spor,
procent de carne în carcasă 60-63% și spor
mediu zilnic de peste 475 g.
33

Rasa Landrace este specializată şi se pre-
tează foarte bine pentru producţia de bacon.
Se caracterizează prin animale cu lungime
corporală mare, specializate pentru produc-
ţia de carne, prolificitate de 10-11 purcei, pro-
cent de carne în carcasă 65% și spor mediu
zilnic de peste 775 g.
Rasele paterne sunt rase specializate
pentru producţie mare de carne în carcasă,
carne de calitate superioară, viteză mare de
creştere şi consum specific redus. Rasele
din ţara noastră incluse în această grupă
sunt: Duroc, Hampshire, Linia Sintetică -
345 Periş, Pietrain şi sunt utilizate pentru
producerea de vieri terminali necesari în
încrucişări trirasiale.
Rasa Duroc s-a format în SUA, animalele
au dezvoltare corporală mijlocie spre mare,
prolificitate de 8-9 purcei la fătare, precocita-
te foarte bună, spor mediu zilnic de peste 600
g, carcase de calitate superioară, foarte apre-
ciate datorită structurii perselate a cărnii.
34
Rasa Piétrain este o rasă formată în Belgia,
are o prolificitate bună (9-10 purcei), are
procentul cel mai scăzut de colesterol dintre
rasele crescute la noi în ţară, spor mediu
zilnic de peste 550 g și calitatea carcasei
foarte bună.
Linia sintetică - 345 Periş este o rasă ce
provine din încrucişarea raselor Landrace
Belgian, Duroc şi Hampshire. Precocitatea
şi viteza de creştere sunt bune, atingând gre-
utatea de sacrificare la 180 de zile. Calitatea
carcasei şi a cărnii situează aceasta linie la un
nivel superior celorlalte rase paterne existen-
te în România.
e) Rase de păsări
Rase specializate pentru producţia de
ouă
Rasa Leghorn este originară din zona me-
diteraneană şi stă la baza obţinerii majorităţii
hibrizilor industriali pentru ouă cu coajă albă.
Greutatea corporală este cuprinsă între 1,75-
2,5 kg la găini şi 2,25-3 kg la cocoşi. Producţia
medie anuală a găinilor din rasa Leghorn este
de 220 de ouă, cu o greutate medie de 50-67
g şi coaja albă.
Rasa Rhode Island s-a format în SUA şi
a fost introdusă în Europa în 1904. Rasa are
două varietăţi de culoare: roşie şi albă, iar în
hibrid importat şi utilizat astăzi în România
este LOHMANN BROWN.
Rase de găini care participă la produ-
cerea puilor de carne
Rasa Plymouth Rock alb reprezintă
forma parentală femelă pentru producerea
hibrizilor de carne, iar rasa Cornish con-
stituie forma parentală masculă pentru pro-
ducerea hibrizilor de carne.
Producţia de carne de găină este asigura-
tă în ţara noastră de trei hibrizi, respectiv
ROBRO-69, ROBRO-70 şi MINI-ROBRO.
Hibrizii importaţi şi folosiţi în ţara noastră
sunt ROSS, ROSS-208, LOHMANN MEAT şi
prezent varietatea albă participă la obţinerea
de hibrizi autosexabili după culoarea pufului. SHAVER STARBRO.
Greutatea corporală a păsărilor adulte este de
2,4-3 kg la găini şi de 3-4 kg la cocoşi.
Producţia medie anuală de ouă este de 170-
240, ajungând la 330-340 la hibrizii comerci-
ali, iar greutatea medie a ouălor este de peste
60 g, cu coaja colorată brun-închis.
Majoritatea hibrizilor ouători existenţi astăzi
în lume sunt produşi prin încrucişarea a trei
sau patru linii diferite morfo-productiv.
În România s-au obţinut hibrizi cu coajă albă
(ALBO-67, ALBO-70, SAFIR-108, SAFIR
-367), hibrizi cu coajă pigmentată (ROSO-
70, ROSO-SL, ALBO-SL). Cel mai important
35
 4. OPORTUNITĂŢI DE FINANŢARE
A PROIECTELOR DE MODERNIZARE
A FERMELOR ZOOTEHNICE
Programul Naţional de Dezvoltare Ru-
rală 2014-2020 (PNDR) este instrumen-
tul prin care se acordă fonduri nerambursa-
bile de la Uniunea Europeană şi Guvernul
României pentru dezvoltarea economico-so-
cială a spaţiului rural din România. Ca urma-
re, investitorii au noi oportunităţi financiare
pentru proiecte de investiţii în dezvoltarea
agriculturii, iar fermierii au posibilitatea de a
realiza noi investiţii pentru a se alinia la stan-
dardele europene din punct de vedere tehno-
logic şi a desfășura activităţi agricole moder-
ne, în condiţii de eficienţă şi rentabilitate.
Agricultura din România este caracterizată în
prezent de un nivel insuficient de dotare cu
utilaje şi echipamente, uzate de cele mai mul-
te ori fizic sau moral, iar fermierii îşi bazează
sistemele de producţie pe o mecanizare înve-
chită şi de calitate slabă şi pe clădiri şi facilităţi
de depozitare inadecvate. Multe dintre ferme
se confruntă cu dificultăţi legate de procesul
de adaptare la noile tehnologii, ca urmare a
mijloacelor financiare proprii insuficiente şi
a accesului redus la surse de finanţare. Aceste
ferme, în special cele de dimensiuni mici și
mijlocii, au nevoie de sprijin pentru a-şi va-
lorifica potenţialul şi pentru a deveni compe-
titive. Pentru acest lucru, au nevoie de inves-
tiţii în modernizare şi construcţii de facilităţi,
echipamente, maşini, spaţii post-recoltare şi
condiţionare, sisteme de sortare, calibrare,
mijloace de producţie etc.
Prin abordarea acestor nevoi, fermele îşi vor
îmbunătăţi baza materială de producţie şi re-
coltare, vor adapta metodele de management
agricol, vor creşte eficienţa costurilor, îşi vor
diversifica veniturile, vor îmbunătăţi produc-
tivitatea muncii şi standardele – inclusiv cele
„Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
de protecţie a mediului, igienă şi bunăstare a
animalelor. şi de amoniac din agricultură’’.

În anul 2015, pentru proiectele ce vizează În cadrul domeniului de intervenţie DI 2A,

modernizarea şi dezvoltarea fermelor zoo­
tehnice, în cadrul PNDR 2014-2020 este
prevăzută Submăsura 4.1 „Investiţii în
exploataţii agricole” care se încadrează,
conform Regulamentului (CE) 1305/ 2013,
art. 17, în măsura 4. Investiţii în active fizice
şi contribuie la domeniile de intervenţie DI
2A „Îmbunătăţirea performanţei economice
a tuturor fermelor şi facilitarea restructură-
rii şi modernizării fermelor, în special în ve-
derea creşterii participării şi orientării către
piaţă, cât şi a diversificării agricole’’ şi DI 5D
prin această submăsură sunt vizate investi-
ţii care să conducă la creşterea nivelului de
dotare tehnică a exploataţiilor cu potenţial în
implementarea proiectelor de investiţii via-
bile, care să asigure continuarea procesului
de modernizare a exploataţiilor agricole prin
modernizarea construcţiilor fermei, echipa-
mentelor şi utilajelor tehnice, îmbunătăţirea
calităţii activelor, adoptarea standardelor
comunitare, îmbunătăţirea eficienţei energe-
tice, o mai bună gestionare a solului şi să di-
recţioneze diversificarea producţiei agricole.

36 37
 În cadrul domeniului de intervenţie DI 5D, online pe site-ul Agenţiei pentru Finanţarea
prin intermediul investiţiilor în fermele zoo­ Investiţiilor Rurale (AFIR): www.apdrp.ro.
tehnice, se urmăreşte atingerea unui nivel
adecvat de dotare şi facilităţi moderne pentru Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii, cu
depozitarea şi aplicarea gunoiului de grajd şi excepţia persoanelor fizice neautorizate, coo-
a nămolului de epurare, facilităţi de biogaz, perative (cooperativele agricole şi societăţile
utilaje folosite în agricultură pentru reduce- cooperative agricole) şi grupuri de producă-
rea amprentei GES (gaze cu efect de seră), tori, constituite în baza legislaţiei naţionale în
precum şi tehnologii care contribuie la sus- vigoare care deservesc interesele membrilor.
ţinerea unei economii cu un nivel scăzut de Sprijinul nerambursabil se va acorda, după
carbon. cum urmează:

Scopul investiţiilor în cadrul Submăsurii 4.1.
este sprijinirea alocării de resurse pentru
creşterea competitivităţii exploataţiilor agri-
cole prin dotarea cu utilaje şi echipamente
performante în raport cu structura agricolă
actuală, precum şi modernizarea fermei (în
special cele de dimensiuni medii şi asocieri
de ferme mici şi medii) şi îmbunătăţirea cali-
tăţii activelor fixe.
Obiectivele submăsurii 4.1 se referă, în prin-
cipal, la următoarele aspecte:
• îmbunătăţirea performanţelor generale
ale exploataţiilor agricole prin creşterea
competitivităţii activităţii agricole, a di-
versificării producţiei agricole şi a calităţii
produselor obţinute;
• restructurarea exploataţiilor de dimensi-
uni mici şi medii şi transformarea acesto-
ra în exploataţii comerciale;
• respectarea standardelor comunitare
aplicabile tuturor tipurilor de investiţii;
• creşterea valorii adăugate a produselor
agricole prin procesarea produselor la ni-
velul fermei şi comercializarea directă a
acestora în vederea creării şi promovării
lanţurilor alimentare integrate.
Contribuţia publică totală aferentă sesiu-
nii anuale 2015 este de 205 776 952 euro,
compusă din contribuţia Guvernului Româ-
niei şi contribuţia Uniunii Europene. În ca-
drul acestei sesiuni de depunere a proiectelor,
alocarea financiară se va face distinct pentru
sectorul vegetal, zootehnic, zona montană şi
ferma de familie. Astfel, pentru sectorul zo-
otehnic este prevăzută în anul 2015 suma de
72 021 933 euro. Măsura este activă în pe-
rioada 25 martie 2015 - 30 octombrie 2015,
iar depunerea proiectelor se poate face şi
1. În cazul fermelor având dimensiunea eco-
nomică până la 500 000 SO (valoare produc-
ţie standard) sprijinul public nerambursabil
va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile
şi nu va depăşi:
• pentru proiectele care prevăd achiziţii
simple maximum 500 000 de euro, res­
pectiv 100 000 de euro pentru fermele
mici;
• pentru proiectele care prevăd construc-
ţii-montaj maximum 1 000 000 de
euro pentru sectorul vegetal, respectiv
200 000 de euro pentru fermele mici din
sectorul vegetal şi maximum 1 500 000
de euro pentru legume în spaţii proteja-
te (sere) şi sectorul zootehnic, respectiv
300 000 de euro pentru fermele mici din
sectorul zootehnic;
• pentru proiectele care prevăd crearea de
lanţuri alimentare integrate maximum
2 000 000 de euro, respectiv 400 000 de
euro pentru fermele mici.
2. În cazul fermelor având dimensiunea eco-
nomică peste 500 000 SO sprijinul public ne-
rambursabil va fi de 30% şi nu va depăşi:
• pentru proiectele care prevăd achiziţii
simple maximum 500 000 de euro;
• pentru proiectele care prevăd construc-
ţii-montaj maximum 1.000 000 de euro
pentru sectorul vegetal, respectiv maxi-
mum 1.500 000 de euro pentru legume în
spaţii protate (sere) şi sectorul zootehnic;
• pentru proiectele care prevăd crearea de
lanţuri alimentare integrate maximum
2 000 000 de euro.
3. În cazul cooperativelor şi al grupurilor de
producători sprijinul va fi 50% fără a depăşi
maximum 2 000 000 de euro, indiferent de
tipul investiţiei.

38 39
 Bibliografie selectivă
Brown, R. L. 2011. Lumea pe marginea prăpastiei, Editura Tehnică, Bucureşti.
Dinescu S., 2003. Creşterea ovinelor pe coordonatele secolului XXI. Editura Ceres, Bucureşti.
Georgescu, Gh. și col. 1987, 1995. Tratat de creştere a bovinelor, vol. II, III, Ed. Ceres, Bucureşti.
Grosu H., 2003. Programe de ameliorare. Editura AgroTehnica, Bucureşti.
Oancea I., 2003. Tehnologii agricole performante. Editura Ceres. Bucureşti.
Onaciu, G., 2014. Ghid practic pentru creşterea bovinelor, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
Popa R., 2009. Programe de ameliorare, Editura Printech, Bucureşti.
Răducuţă I., 2008. Filiera laptelui în România, Ed. Cermi, Iaşi.
Taftă V., Vintilă I., Zamfirescu S., 1997. Producţia, ameliorarea şi reproducţia ovinelor.
Editura Ceres, Bucureşti.
Taftă V., 2002. Producţia şi reproducţia caprinelor, Editura Ceres, Bucureşti. Contact:

Taftă V., 2008. Creşterea ovinelor şi caprinelor, Editura Ceres, Bucureşti. Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961
Usturoi, M.G., Păduraru G., 2005. Tehnologii de creștere a păsărilor. Editura Alfa, Iași.
Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215
Van I. și col., 2009. Creșterea și exploatarea pentru ouă a găinilor ouătoare, Editura Total Publishing,
București. E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro
Van I. și col., 2010. Creșterea și industrializarea puilor de carne, Editura Total Publishing, București.
Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea
Vidu, Livia, 2006. Filiera cărnii, Editura Printech, Bucureşti.
Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.
Vidu, Livia, 2006, Tehnologia producerii laptelui, Editura Printech, Bucureşti.
2015
***Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR): www.apdrp.ro
Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
***Colecția de reviste Poultry Science, 1996-2010. Se distribuie gratuit.
***Food and Agriculture Organization of the United Nations, FAOSTAT-Agriculture, 2011 -2014
(www.fao.org).
***Institutul Naţional de Statistică (INS), 2011 -2014 (www.insse.ro).
Departamentul Publicaţii USR
***Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, 2012-2014 (www.madr.ro).

40 41


Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale