Vrajitoru Ana

Reacţiile adverse ale aminoglicozidelor

Indicele terapeutic al aminoglicozidelor(AGZ) este mic, doza eficientă

fiind apropiată de doza toxică.
În caz de supradozare, se indică hemodializa sau dializa peritoneală.
Reacţii adverse
Exista trei reacţii adverse principale, care pot fi produse de AGZ, şi
anume: nefrotoxicitatea, ototoxicitatea şi blocada neuromusculară.
Nefrotoxicitatea
Se manifestă prin reducerea filtrării glomerulare şi afectare tubulară
proximală, exprimată prin scăderea densitaţii urinare, proteinurie, apariţie de
cilindrii granuloşi, apoi creşterea ureei si creatininei, eventual oligurie. Astfel,
ele pot induce insuficienţa renală sau pot agrava o insuficienţă renală
preexistentă. Riscul este mai mare, în cazul administrării unor doze mari şi/sau
pentru perioade lungi (peste 7-10 zile), mai ales la persoane cu alterare
preexistenta a funcţiei renale. Riscul este crescut, dacă concomitent se
administrează: vancomicină, ciclosporină, amfotericina B, cisplatină,
polimixina B, aciclovir, diuretice (furosemid, acid etacrinic) sau substanţe de
contrast injectabile. Riscul este scăzut, dacă se administrează odată pe zi sau în
asociere cu peniciline anti-Pseudomonas.
Din aceste motive, se recomandă hidratare corespunzătoare a pacienţilor
si monitorizarea funcţiei renale (determinare periodica a ureei, creatininei,
densităţii urinare, sedimentului urinar).
Apariţia afectării renale impune fie oprirea tratamentului, fie continuarea
administrării lui in două variante posibile: scăderea dozei zilnice, conform cu
clearance-ul la creatinină sau menţinerea dozei zilnice, cu creşterea intervalului
dintre administrări.
Nefrotoxicitatea este reversibilă la oprirea tratamentului.
Ototoxicitatea
Afectarea perechii a VIII-a de nervi cranieni vizează ambele componente,
determinând:
- tinitus, hipoacuzie, scăderea percepţiei pentru frecvenţe înalte, în final surditate
(care poate să apară la câteva săptămâni), prin efect toxic la nivelul cohleei;
- vertij, insoţit de greaţă, tulburări de echilibru şi nistagmus, prin efect toxic
asupra aparatului vestibular.
Acest efect poate fi ireversibil; uneori, pacienţii recuperează deficitul
într-un an, un an şi jumătate.
Vrajitoru Ana

Riscul de apariţie este mai mare la pacienţii cu funcţie renală deja alterată.
Factorii de risc sunt aceeaşi, ca şi în cazul toxicităţii renale.
Se recomandă monitorizare prin audiograme, în cazul tratamentelor cu
durată lungă.
Blocada neuromusculară
Această reacţie adversă apare rar, dar este foarte severă. Pacienţii cu
miastenie gravis, boala Parkinson si sindroame parkinsoniene, botulism, cei care
primesc curarizante, anestezice sau transfuzii masive de sânge cu anticoagulant
pe bază de citrat, prezintă un risc crescut de a face blocadă neuromusculară.
Tratamentul se face cu calciu gluconic administrat i.v. Se manifestă prin
paralizii de tip flasc, scăderea până la abolire a reflexelor osteotendinoase,
dispnee prin afectarea musculaturii respiratorii.
Efectul poate să apară, indiferent de calea de administrare; incidenţa în
ordine descrescatoare este urmatoarea:
streptomicină> kanamicină> tobramicină > gentamicină > amikacină >
netilmicină.
Manifestările apar din cauza scăderii eliberării de acetilcolina din
terminaţiile sinaptice.
Alte reacţii adverse: febră, erupţie, crize de astm bronşic în cazul
administrării soluţiei de amikacină, care conţine metabisulfit de sodiu.
Contraindicaţii. Nu se recomandă administrarea la gravide, din cauza
riscului de lezare a perechii a VIII-a de nervi cranieni la produsul de concepţie .
La sugar, se administrează doar în caz de strictă necesitate, nu de rutină, în
infecţii severe cu bacili gram negativi sau cu stafilococ meti-S.