Această lucrare, conform Pr. Prof Univ. Dr.

Ioan Chirilă, este deosebit de importantă

pentru „sectorul exegetic al Vechiului Testament datorită faptului că este prima cercetare
consistentă în zona criticii retorice din spațiul teologiei ortodoxe românești” (p. 11). Lucrarea
focusată pe discursul retoric al profetului Isaia, supranumit și „evanghelistul Vechiului
Testament”, are pe lângă dimensiunea exegetică biblică, și o dimensiune omiletică pronunțată,
având „ și unele elemente utile pentru practica omiletică contemporană” (p. 11).

Demersul autorului se axează pe analiza a zece pasaje emblematice pentru discursul

profetic al proorocului Isaia, în urma căreia sunt evidențiate mesajele teologice relevante. Un alt
element de noutate îl reprezintă evidențierea importanței textului profetic isaianic în context
liturgic.

În partea introductivă, autorul face o prezentare extinsă a elementelor tehnice retorice

deoarece lucrările din spațiul românesc care abordează acest areal tematic sunt puține și nu
beneficiază de o introducere metodologică suficient de amplă. Având în vedere noutatea temei
abordate, autorul a optat să rămână exclusiv în abordarea textului ebraic, cu toate că s-a folosi și
de traducerea românească a Sfintei Scripturi.

Pornind de la criticismul retoric al lui Muilenburg, autorul lucrării urmărește să explice

discursul profetului Isaia prin căutarea metodelor retorice uzitate de acesta, cu scopul de a
întrevedea mai ușor intențiile aghiografului. Această metodă este menită să depășească metoda
criticismului istoric, insuficientă pentru a stabili intenția aghiografului.