You are on page 1of 4

Studiul nr 5

Cuvinte cheie: Sabbhat, Ethnic identity, Doxology, Holiness

Exprimarea liturgică are o dimensiune universală, nu una etnică, naţională. În cea israelită
identitatea religioasă se contopeşte cu cea etnică. Şabatul ar trebui să fie o poruncă universală
un una etnică

Dimensiunea anamnetică şi conservatoare a şabatului. Aducerea aminte are şi o orientare spre


viitor, este mărturisitoare. Şi corespunde unei reaşezări etice şi morale a omului în faţa lui
Dumnezeu, opusă uitării, ca acte care produc sau împiedică starea comunională cu Dumnezeu.
Binecuvântarea paternă este un act de legătură între generaţii cu sensul împlinirii făgăduinţei
lui Dumnezeu pentru urmaşi, de readucere în relaţiile fireşti cu semenii şi cu întreaga creaţie.
Acest studiu evidenţiază şi legătura organică dintre odihnă şi comesenie, pe de o parte, şi Legea
lui Dumnezeu pe de altă parte. Dimensiunea etnică constă în idealul sfinţeniei poporului Israel,
ca popor separat, şi ca izvor al sfinţeniei celorlalte popoare. Şabatul este încununarea muncii
omului, şi îl proclamă pe Dumnezeu ca Stăpân absolut al creaţiei.

6. Cinstirea zilei sâmbetei în cultul Bisericii. Perioada Triodului

Cuvinte cheie: Sabbath, Liturgical Praise, Communion, Rest, Himonography

Porneşte de la sâmbăta lui Lazăr ca episod anastasic paradigmatic care ne aminteşte de crearea
lumii, aducerea ei la fiinţă prin cuvântul dumnezeiesc. Dependența cultului creștin de cel
sinagogal iudaic, legătură la nivel structural.

Șabatul zi a bucuriei în iudaism iar în creștinism a pomenirii morților.

Studiul analizează imnografia sâmbetelor Triodului începând cu pomenirea morților dinaintea


Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți. Legătură dintre șabatul iudaic și sâmbăta din cultul creștin
este realizată indirect. Astfel, dacă șabatul este o prăznuire luminoasă, sâmbăta din cultul
creștin, în care se face pomenirea morților nu trebuie înțeleasă în afara duminicii, ca zi a învierii,
zi a recreerii acestei lumi. De asemenea, o altă legătură este cea între aspectul comunional al
sâmbetelor morților, unele fiind pomeniri ecumenice ale răposaților și comuniunea universală a
întregii creații invocată în șabatul iudaic.
15 Fenomene naturale şi minuni: contradicţie sau identitate? O perspectivă
vetero-testamentară

Cuvinte cheie: Miracles, Cosmology, Science, Nature laws, Judaic History

Concepţia privitoare la legile naturii şi definiţia minunii

Conceptia imuabila sau teologica asupra creatiei si legilor naturii. Nevoia demitizarii unor
episoade biblice miraculoase, in care are loc interventia divina?

Acest studiu are menirea de a concilia interventia divină incontestabilă în episoade cheie din
istoria poporului Israel cu explicația științifică descriptivă a respectivului episod. Cea mai mare
minune din punct de vedere creștin este întreaga creației în ansamblul ei, și nu scenariile de tip
science-fiction. Studiul face referire la episoade emblematice precum trecerea Mării Roșii de
către poporul Israel, izvorârea apei din piatră în pustiul Sinai și retragerea în mai multe rânduri a
râului Iordan. Putem afirma că intervenția divină nu se realizează doar prin suspendarea unor
legi ale naturii ci și prin adăugarea altora care realizează în acel moment planul proniator al lui
Dumnezeu în lume. pentru poporul Israel, exista identitate între manifestările naturii şi minuni:
minunile erau starea firească a lucrurilor pe care o exprimau neîncetat în teologia lui Imanuel

11. Naming and Thinking God in Orthodoxy

Keywords: Spirituality, Divine Names, Gnosis, Patrology

The Easthern orthodox theology conceives God s being as unthinkable, reachable only in a
humble behaviour and state. God is incomprehensible by thinking, but He is accesible by prayer
and sense. The divine names are nothing but symbols of God. God s attributes become
perceptible only through spiritual growth and self clensing from sins. God’s name refers to
attributes or self existences, nothing concrete. Revealing His name to Israel is an act of love and
personal relationship. Symbols and names and concepts about divinity must be transcended,
and never idolized or worshipped. Both the Christian and Judaic tradition hold God’s name as a
spiritual headspring with a profound liturgical power. Rather than being thought, His name
must be praised and worshipped.


Studiul a fost publicat în volumul Ethos şi etnos. Aspecte teologice şi sociale ale mărturiei creştine, Ştefan Iloaie ed.
(Cluj-Napoca: Renaşterea, 2008), 486-504.

Studiul a fost publicat în Theologia Pontica (Revista Centrului de Cercetări Teologice, Interculturale și Ecumenice
„Sf. Ioan Casian”) 1-2 (2010): 132-42.
20 Schiţă teologică şi exegetică: Romani 1,20 din perspectivă patristică şi
contemporană

Cuvinte cheie: Natural Theology, Creation, Knowledge, Gnosis, Reason, Salvation

O cale de comuniune cu Dumnezeu este cunoașterea Lui, cunoaștere ce se poate realiza pe cale
naturală, paralelismul vetero testamentar al textului din Romani 1, 20 este un amplu. Luz
consideră că VT este fundamentul teologiei pauline.

Cunoașterea pozitivă a lui Dumnezeu, studiul pe merge pe interpretarea cunoașterii prin ceea
ce se numește teologie naturală, care originează în teologia sapiențială iudaică elenistă.
Cunoașterea este rodul conjuncției dintre simțuri și gândire. Dumnezeu se descoperă în creația
văzută, afirmă în unanimitate Sfinții Părinți, însă modul acestei descoperiri reprezintă un subiect
de cercetare și astăzi. Dumnezeului Celui adevărat prin contemplarea naturii, afirmând totodată două
mari adevăruri: greşeala celor căzuţi în prăpastia idolatriei şi superioritatea Evangheliei care Îl
mărturiseşte pe adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-a trimis

22. Rabinul Jacob Neusner sau despre iniţiativa dialogică a unui iudeu
reformat american

Communion, Dialogue, Spirituality, Antropology, Biography, Christology

Omul este o ființă comunională, iar comuniunea lui cu Dumnezeu este izvorul tuturor relațiilor
de comunicare interumane. Un dialog imaginar între un tânăr și Mântuitorul Iisus Hristos, în
cadrul episodului Predicii de pe munte, tânărul fascinat de această învățătură, o refuză până la
urmă din cauza diferenței dintre aceasta și Tora.

Scripturi, străbate veacurile şi se actualizează permanent: pornind de la Scripturi, rabinul poate fi


contemporan cu Iisus, iar Iisus poate fi contemporan cu noi. Dialogul care se înfiripează între ei lasă să
transpară divergenţele şi poate părea uneori foarte dur, dar se desfăşoară permanent sub semnul
respectului şi chiar al iubirii, a cărei forţă împăciuitoare este prezentă neîncetat

22. Natura şi icoana – chipuri ale unicului Ziditor

Cuvinte cheie: Creation, Doxology, Natural Theology, Apophatism


Funcția iconică a creației. Natura ca icoană a Dumnezeirii nu se confundă cu Aceasta, ci
o indică, o arată. Icoana are o funcție revelațională prin excelență. Lumea văzută a fost zidită
spre a fi contemplată, raționalitatea lumii este pentru om, și nu invers. Creația este un mediu
revelațional prin excelență. Actul cunoașterii lui Dumnezeueste un act al reintrării în starea
paradisiacă. Toate câte le spunem în chip afirmativ cu privire la Dumnezeu nu indică natura Lui, ci cele
în legătură cu natura Sa. Mintea umană poate depăși această limitare a cunoașterii natural tocmai prin
negarea sau depășirea ei și recunoașterea infinității cunoașterii lui Dumnezeu.